MAMA: Un moment, Thea, Esther îmi spune ceva! (Către Esther.) Tocmai vorbesc cu tanti Thea.

ESTHER: Mâncăm sau nu mâncăm?

TATA (de după ziar): Te aşteptăm pe tine, Els.

MAMA (în receptor): Salutări de la Leo! Tocmai îţi spuneam... Ce înseamnă patruzeci şi cinci de ani!
Important e cum te simţi. Și eu mă simt fantastic. Sunt aşa de drăguţi cu mine, Thea, masa frumos pusă,
un munte de cadouri, ce să zic, îţi descriu numai ce văd, dragă, cum adică, nu, spun numai... Ascultă,
Thea, nu vreau să spun nimic altceva... Nu... Suntem fericiţi, da, ce vrei să fac.... Tu nu eşti, dar e ziua
mea, şi n-am chef, de ziua mea, să discut despre problemele tale, pur şi simplu n-am chef, Thea... (Către
Jurgen, care-și pune un sandviș pe farfurie.)Aşteaptă şi tu până termin. Îmi pare groaznic de rău, Thea,
dar mă simt bine, mă simt tânără, am o familie fantastică... (violentă) Dar toate astea nu mi-au picat din
cer, am muncit din greu cu toţii ca să ajungem aici... Da, aşa cred, da... Fericirea stă în mare parte în
mâinile tale, da... Dacă te-ai fi silit un pic mai mult... Ai avut destule şanse, Thea, ai început-o chiar mai
bine ca mine... Eric avea bani...

Tatăl ridică privirea din ziar.

MAMA: Nu-ţi spun răutăţi, aşa văd eu lucrurile. Eric avea bani atunci când v-aţi căsătorit şi copiii tăi sunt
mai deştepţi decât ai mei... Sunt foarte mulţumită de Jurgen şi de Esther, dar geniali nu sunt. Copiii tăi...

JURGEN (începe să cânte): Mulţi ani trăiască, mulţi ani...!

MAMA: Nu mai aud nimic, Jurg... Cântă pentru mine, Thea, nu mai au răbdare, trebuie să... Îi auzi cum
cântă... Adineaori cântau, Jurgen...

Jurgen citește concentrat din carte.

MAMA: Cu tine vorbesc, Jurg... (În telefon.) Doar tocmai i-ai auzit cântând, ascultă, Thea, mai am de
desfăcut o grămadă de pachete (între timp îndreaptă papionul Tatălui), ne aşteaptă pe masă un prânz
nemaipomenit... Nu, nu un mic dejun, e un fel de brunch, aşa se numește… Ascultă, Thea, acum chiar că
trebuie… (Dă la o parte o buclă de pe ochii lui Esther, Esther și-o trage la loc.) Hai să mai cântăm o dată
„Mulţi ani trăiască!“, draga mea...

ESTHER: Nu mâncăm?...

MAMA: Mai întâi cântăm. (Începe să cânte, Esther cântă și ea.) Mulţi ani trăiască, mulţi ani... (În telefon.)
Thea, acum chiar că mă cheamă la masă... Vin imediat, copii! (Cântă.) Mulţi ani tră-iască, la mulţi ani!...
(În receptor.) Acum trebuie să închid, Thea, pa! (Închide.) Asta îşi închipuie că...

TATA (dă tonul): Mulţi ani trăiască, mulţi ani trăiască, la mulţi ani!

(Esther și Jurgen i se alătură.)

MAMA: Nu mai e nevoie... Leo!... Leo, te rog, încetează... Jurgen! A închis telefonul... (Cântecul se
întrerupe.) E de necrezut, femeia asta nu se gândeşte decât la ea.
ESTHER: Mi-e foame...

MAMA: Ce are cu mine, Leo?

TATA (ridică în aer un cadou pentru mama): Felicitări!

MAMA: Nu suportă faptul că alţii se bucură.

TATA (ţine încă în mână cadoul mamei): Uită-te aici, Jurg! Aşteaptă un moment, Es. Mai întâi cadoul.
(Pune cadoul pe masă.) Els...

MAMA: Nu suportă, pur şi simplu nu suportă.

TATA (către Jurgen, îi arată cadoul): Hei, Jurg, ia uită-te aici!

ESTHER: Hai, mamă, deschide-l...

MAMA: Cred că nici nu m-a felicitat... (Între timp desface cadoul.) La

naiba! Nici măcar nu m-a felicitat. Sper că noi n-o să ajungem

niciodată aşa. Să te gândeşti la cel de alături e atât de important, dar ea habar n-are, de asta s-a stricat şi
relaţia ei cu

unchiul Eric...

TATA: Jurg, ia uită-te la asta!

MAMA: Înghite multe, unchiul Eric, nu-i aşa?

JURGEN: Unchiul Eric e un tip groaznic de plicticos.

MAMA: Aiurea. Voi aţi fost întotdeauna înnebuniţi după unchiul

Eric, nu-i aşa, Es? Dar, după un timp, nimeni nu mai poate să

suporte, o femeie ca asta îi goneşte pe toţi din jurul ei. Ăsta-i

adevărul, Leo. O femeie ca asta... (Ca și cum ar primi în fiecare zi

o cameră video cadou.) O, oh, o cameră video, grozav!...

(O scoate din pachet, vorbind în continuare.)

TATA: Ia uită-te, Jurg, o cameră video...

MAMA: Mie să nu-mi mai telefoneze, Leo, dacă o ţine tot aşa!

TATA: Ce zici, Jurg, calitate excepțională a imaginii, hmm?

MAMA: Nu ştiu ce rău i-am făcut.

TATA: E şi o casetă, Els. (Îi dă caseta.)

MAMA (se uită prin lentilă): Nu se vede nimic.

TATA: Trebuie să fie pe undeva nişte instrucţiuni de utilizare...

Jurgen scoate capacul de pe lentilă.

MAMA: Aha...

ESTHER: Putem acum să mâncăm?...

TATA: Stai puţin, trebuie mai întâi să facem o înregistrare. Hei, Jurg,

ce zici?

JURGEN: La ce ne trebuie o calitate excepțională a imaginii?

Esther ia un sandviș.

MAMA: Nu pune mâna!

ESTHER: Mamă!

MAMA: Atenție! Acum dau drumul la aparat şi voi trebuie să vă

purtaţi ca şi cum eu tocmai cobor scara ca să vin la masă.

146

TATA: Mai întâi, citeşte instrucţiunile de utilizare... (Caută în cutie

instrucţiunile.)

MAMA: Văd că merge... Ascultaţi, dau deci drumul la aparat şi voi

îmi cântaţi...

ESTHER: Iarăşi...

MAMA: Pentru video.

TATA (a găsit între timp instrucţiunile): Uite aici, Els...

MAMA: Leo, nu sunt imbecilă.

TATA: E un aparat sofisticat...

MAMA: Să ştiţi că e pus în funcţiune!

TATA (arată spre camera de filmat): Cam cât crezi că a costat, Jurgen?

Jurgen ridică din umeri.

MAMA (în același timp, uitându-se în aparat): Începeţi să cântaţi...

Tata și Esther încep să cânte. Jurgen se ridică în picioare.

MAMA: Jurg...

JURGEN: N-am niciun chef...

Esther continuă să cânte.

TATA (se scoală în picioare, se duce spre Jurgen): Jurg, băiete, te rog,

eu...

JURGEN: De ce trebuie să fie toate la noi întotdeauna...

TATA: Toate, întotdeauna, întotdeauna...

JURGEN: Toate întotdeauna, da!

TATA (îl bate pe umăr): Hai, lasă, Jurg...

JURGEN (ameninţător): Ia mâna de