ÎMPREUNĂ SĂ LUCRĂM, PE COPII SĂ-I ÎNVĂŢĂM!

PARTENERIAT ŞCOALĂ - FAMILIE

Prof. înv. primar, CHELARU VIOLETA
Şcoala Gimnazială Comuna Trifeşti, jud. Neamţ

Pentru acest an şcolar, la clasa pregătitoare, am conceput un Program de consiliere a

părinţilor în probleme de cunoaştere şi de educare a copilului şcolar ce are ca obiectiv buna
cunoaştere a copiilor, atât de către învăţătoare prin părinţi , cât şi de către părinţi prin învăţătoare.
Voi detalia programul şi voi ilustra activitatea “Cât de bine îmi cunosc copilul?”.

TEMA: “Părinţi şi învăţătoare – parteneri în cunoaşterea şi educaţia copiilor”

OBIECTIVE: Cunoaşterea particularităţilor psihofizice
ale copiilor de clasă pregătitoare, atât în cadrul şcolii, cât
şi al familiei.
DURATA PROGRAMULUI: anul şcolar 2017-2018
COORDONATOR PROGRAM: învăţătoarea clasei
PARTICIPANTI LA PROGRAM: elevi, părinţi, cadru
didactic, medicul de familie, alţi invitaţi
DESFASURAREA PROGRAMULUI: lunar, pe
secvenţe

SECVENŢA I – octombrie 2017

“Copiii noştri, o carte deschisă”
-activitate demonstrativă: Exerciţii la aparate in sala de gimnastică;
-referat: “Particularităţile psihofizice ale copilului de 6-7 ani”;
-discuţii pe tema comportamentului elevilor în clasă şi în familie;

SECVENŢA II – decembrie 2017

“Sărbătoarea Crăciunului”
-pregătirea cadourilor pentru copii, de către părinţi;
-pavoazarea sălii de clasă de către invăţătoare cu lucrări realizate de elevi;
-organizarea unei mese festive pentru copii, după derularea programului artistic;

SECVENŢA III – ianuarie 2018

“Eminescu în ochi de copil”
-activitate la Biblioteca Comunală George Missail din Trifeşti în care părinţii vor recita şi vor citi
pentru copii poezii scrise de marele poet;
-concurs de desene sugestive pe baza strofelor audiate;

SECVENŢA IV – februarie 2018

“Cât de bine imi cunosc copilul?”
-parametrii dezvoltării fizice comparative cu anul
trecut;
“Recunoaşte pictura copilului tău!”
“Desenează o pisică folosind culoarea preferată a
copilului tău!”

SECVENŢA V – martie 2018

“8 Martie, Sărbătoarea primăverii”
-confecţionarea unor daruri pentru mame;
-organizarea expoziţiei de pictură pe tema “Chipul mamei mele”
SECVENŢA VI – aprilie 2018
“Cum participă copilul meu la activităţi?”
-activitate demonstrativă, matematică;
-referat: “Contribuţia matematicii la dezvoltarea intelectuală a copilului şcolar”;
-discuţii;

SECVENŢA VII – mai 2018

“Cum ne hrănim copiii?”
-prelegere: “Rolul alimentaţiei sănătoase în viaţa
copilului” – invitat un medic pediatru;
-discuţii interactive;

SECVENŢA VIII – iunie 2018

“Este ziua copilului meu”
-organizarea unui scurt program artistic;
-sponsorizarea de către părinţi a concursului organizat
cu ocazia zilei de 1 Iunie.

Activitatea “Cât de bine îmi cunosc copilul?” s-a dovedit a fi o activitate relaxantă, diferită
de celelalte, menită să scurteze drumul comunicării între învăţătoare şi părinţi, dar să fie şi un test
prin care să aflăm cât de multe / puţine lucruri ştiu părinţii despre copiii lor. Momentele din
program au fost scurte, antrenante, amuzante.
Un moment interesant a fost recunoaşterea picturilor propriilor copii, prezentate pe un panou
cu lucrări pe tema “Chipul mamei mele”. Trecând peste faptul că vederea compoziţiilor a produs
satisfacţie şi ilaritate în acelaşi timp, trebuie să precizez că doar câteva mame au trecut testul. Nu
este de mirare deoarece elevii au transpus realitatea prin prisma posibilităţilor specific vârstei lor.
Alt moment amuzant a fost cel în care părinţii s-au transpus în postura de şcolari şi, alegând
un creion colorat de culoarea preferată a copilului lor, au ascultat poezia “Cum se face o pisică?” ,
apoi au desenat respectând textul: “Cum se face o pisică? / Mai întâi o minge mică, / Dedesubt una
mai mare / Şi două pentru picioare / Căci se sprijină pe coadă. / Ce-ar dori acum? Să vadă. / Uite,
două liniuţe / Să pândească vrăbiuţe / Pentru şoareci nătăfleţi / Nişte ditamai mustăţi. / Două
unghiuri mici, perechi / Numai bune de urechi. / Ce a mai rămas de zis? / Ea: miau, miau / Tu: pis,
pis, pis!”
O prezentare în imagini a unei zile de şcoală s-a dovedit a fi interesantă. Într-un material
video am filmat copiii cu spatele, fiecare rostind câte o propoziţie. După mai multe reluări, am cerut
părinţilor să-şi recunoască după glas copilul, apoi i-am prezentat cu faţa, rostind aceeaşi propoziţie.
Nu mică le-a fost mirarea când au vazut că s-au înşelat.
Cel mai savuros moment a fost când şi-au văzut copiii, în alt material filmat, manifestându-
se liber, în funcţie de temperamentul fiecăruia, neştiind că au fost filmaţi.
Concluziile şi impresile părinţilor au fost pe măsura aşteptărilor, cu toţii au simţit activitatea
aşa cum mi-am dorit să fie: relaxantă, empatică şi educativă.