Secolul lui Pericle, adică secolul al V-lea i.Hr., se referă la “epoca de
aur” a Atenei, cea mai prosperă, cea mai înfloritoare perioadă din istoria acestei cetăţi antice greceşti, remarcabilă prin personalităţile sale, prin efervescenţa ideilor inovatoare, prin cultură, prin felul în care s-au transformat, în sens pozitiv, mentalităţile, prin modelul de democraţie si spirit civic.
Prin extensie, expresia “Secolul lui Pericle” se foloseşte pentru a
denumi metaforic orice altă epocă din istoria umanităţii, care, prin valorile afirmate, prin realizări, prin educaţia, bunăstarea şi fericirea oamenilor, se constituie ca punct de reper, ca model pentru celelalte civilizaţii şi popoare.
Secolul lui Pericle, Sursa: Greeka.com
Face parte din natura umană dorinţa de a trăi într-o societate care să ofere echilibru, bunăstare, în care fiecare om să-şi găsească rostul, să se bucure de educaţie, de libertate, să se simtă solidar cu aspiraţiile celorlalţi, să participe la viaţa cetăţii, să aibă drept conducători personalităţi veritabile, dedicate cauzelor comune.
Omul modern se întoarce mereu spre “vârstele de aur” ale istoriei
ca spre o “matrice” semnificativă, pentru a găsi modele, răspunsuri, soluţii, conştient, poate, că “substanţa lucrurilor este constantă, doar stările se schimbă”, după cum susţineau filosofii stoici. Cine a fost Pericle?
Pericle, conducatorul Atenei
Despre Pericle, contemporanii săi spuneau că a fost un om
providenţial. Strateg, orator şi om de stat atenian, democrat autentic, inteligent, cultivat, Pericle a fost ales de către concetăţenii săi în cele mai înalte funcţii, fără întrerupere, timp de aproape 40 de ani (467 – 428 I.Hr.).
Nu şi-a sporit cu nimic averea de pe urma funcţiilor pe care le-a deţinut,
nu a fost preocupat să parvină, a fost un om adevărat al timpului său – “Olimpianul”, cum îi spuneau până şi adversarii politici – un timp numit, nu întâmplător, “Secolul lui Pericle”.
A fost fiul lui Xanthipos, un bogat om politic, conducător al Atenei, la
sfârşitul secolului al VI-lea i. Hr., şi începutul secolului al V-lea i.Hr., şi al Agaristei, nepoata lui Clistene, cel căruia i se datorează fondarea democraţiei reprezentative in Atena. Legendele spun că mama lui Pericle a visat, înainte de naşterea fiului său, că poartă în pântece “un leu”, vis pe care unii l-au interpretat ca un semn premonitoriu pentru destinul de excepţie al lui Pericle, alţii l-au tratat ca pe o “anecdotă” care făcea aluzie la craniul neobişnuit de mare al atenianului. Atena in timpul lui Pericle, Sursa: Atena in timpul lui Pericle, Sursa: ro.historylapse.org Pericle s-a bucurat de o educaţie aleasă. Fire interiorizată, a stat vreme îndelungată în preajma unor personalităţi, filosofi, artişti, precum Protagoras, Zenon, Anaxagoras (filosofi presocratici), Phidias (sculptor).
De la aceştia a învăţat necesitatea calmului emoţional în confruntarea
cu marile probleme existenţiale, maniera de gândi, verticalitatea comportamentală, adăugate unei carisme oratorice. Chiar dacă nu era un extraordinar orator, Pericle atrăgea prin inteligenţă, echilibru, capacitate de persuasiune.
Drumul în politică al lui Pericle a început cu eliminarea rivalului său, Cimon,
utilizând arma “ostracismului” – o procedură prin care cetăţenii care erau consideraţi periculoşi pentru democraţie puteau fi exilaţi pentru o perioadă de zece ani. Cimon a fost acuzat că a trădat interesele Atenei, acţionând ca un partizan al Spartei.
Secolul lui Pericle – marile reforme democratice
Epoca lui Pericle, Sursa: ro.historylapse.org Atena, în vremea lui Pericle, era o democraţie directă. Toţi cetăţenii, reuniţi în Adunarea poporului, participau la luarea deciziilor în stat. Pentru a impune Atena ca o forţă politică şi militară, Pericle a încheiat alianţe cu cetăţile Tesalia şi Argos.