Rhynchocephalia Chelonia Carinatae Eutheria

Squamata Crocodilia Ratitae Impennes Prototheria Metatheria

Reptilia Aves Mammalia

6000 sp. 9000 sp. 4000 sp.

Dyapsida Synapsida Holostei

Teleostei

Amphibia Amniota Polipteri

≈ 2500 sp. Chondrostei

Dipnoi Crossopterigi Actinopterigi

Ecaudata
Tetrapoda
Gymnophiona
Caudata Osteichthyes Chondrichthyes Holocephali
≈ 27 000 sp. ≈ 1000 sp. Elasmobranchii

Supraclasa Pisces
Cyclostomata Anamnia
≈ 28 000 sp.

Ascidiae
Agnata
Cephoalochordata Gnatostomata
Salpae ≈ 50 sp.
≈ 20-25 sp.
Appendiculariae

UROCHORDATA
ACRANIA VERTEBRATA
≈ 1500 sp.

CHORDATA
≈ 50 mii sp.
 Subîncrengătura include aproximativ 1000 – 1500 specii de animale, exclusiv marine,
ce populează habitatele acvatice până la adâncimea de 5000 metri. Sunt răspândite în mări
şi oceane – de la regiunile polare şi până la cele tropicale. Majoritatea reprezentanţilor sunt
forme sesile (fixate de substrat), dar se întâlnesc şi forme libere ca Salpii şi Apendicularii.
Aceştia se deplasează utilizând principiul reactiv. Reprezentanţii clasei sunt atât forme
solitare, cât şi coloniale. Formele coloniale de ascidii deseori au un singur sifon cloacal,
fiecare dintre indivizi având însă propriul sifon bucal.
Trăsăturile tipice de animale vertebrate sunt exprimate numai la formele larvare.
Dezvoltarea regresivă a avut, ca urmare, dispariţia caracterelor primare specifice pentru
cordate. Astfel, la formele adulte, au apărut structuri tipice pentru nevertebrate: corpul
urocordatelor este acoperit cu o membrană fibroasă numită tunică; alimentarea are loc
pasiv, prin filtrarea apei; sistemul circulator este de tip deschis, lacunar; indivizii adulţi sunt
hermafrodiţi, totodată înmulţindu-se şi asexuat prin înmugurire.
Subîncrengătura Urochordata include trei clase: Ascidiae (1-2), Salpae (3) şi
Appendiculariae (4). Descrierea subîncrengăturii va fi efectuată pe exemplul Ascidia
mentula, reprezentant al clasei Ascidiae.
 Ascidia are forma unui ulcior cu două strangulaţii care reprezintă
sifonul bucal şi cloacal. Formele coloniale de ascidii deseori au un singur
sifon cloacal, fiecare din indivizi având, însă, propriul sifon bucal.
Corpul ascidiei este acoperit cu o tunică fibroasă având rol de
protecţie. Din punct de vedere chimic, tunica reprezintă o polizaharidă
specifică lumii vegetale, acesta reprezentând unicul caz de acest gen din
lumea animală. Totodată, tunica are şi rol de schelet extern, dându-i
animalului forma şi rigiditatea respectivă.
Tunica reprezintă o membrană de constituţie
gelatinoasă sau cartilaginoasă acelulară, fiind
secretată de către epiderma unistratificată. Ca organ
de fixare serveşte talpa – o formaţiune îngroşată,
situată în partea inferioară a corpului animalului.

A – Phallusia mammillata; B – Ascidia mentula; C – Botryllus violaceus

(colonie din doi indivizi); D – Doliolum deuticulatum; E – Ciona
intestinalis (grup din patru indivizi); F - Stegosoma magnum.
A – secţiune longitudinală;
B – secţiune transversală la
nivelul sifonului cloacal.
1 – talpa; 2 – sifon bucal; 3 – sifon cloacal;
4 – orificiul bucal; 5 – tunica, 6 – strat muscular;
7 – palete bucale (lobi digitiformi); 8 – inel
perifaringian; 9 – velum; 10 – cavitatea bucală;
11 – faringe; 12 – fante branhiale; 13 – placa dorsală,
14 – endostil (canal hipobranhial tapetat cu celule
ciliate); 15 – esofag; 16 – stomac;
17 – intestinul; 18 – orificiul anal; 19 – ganglion
nervos; 20 – cavitatea peribranhială; 21 – inima;
22 – testicul; 23 – ovar; 24 – spermiduct;
25 – oviduct.
A B
 sp. Botrillus schloseri

 Prin săgeţi sunt indicate

sifoanele bucale ale fiecărui
individ din colonie
 Prin cerculeţe – sifoanele
cloacale comune

1 2 1

Structura unei colonii de

Botryllus sp.

1 - sifon bucal; 2 – sifon cloacal comun;

3 – indivizii coloniei.
3 3
 A – individ adult; B – muguri
din care se formează indivizii
juvenili
1 – tunica; 2 – stolon; 3 – muguri
(indivizi tineri în dezvoltare);
4 – sifon bucal; 5 – orificiul anal;
6 – sifon cloacal; 7 – faringe cu
fante branhiale; 8 – endostil;
A 9 – intestin; 10 – stomac;
11 – inima; 12 – talpa.

B
A – individ adult cu stolon; B – stolon cu zoizi; C – individ gastroid;
D – individ gonoid. 1 – corpul salpului; 2 – stolon; 3 – stolon cu indivizi gastroizi şi
gonoizi; 4 – orificiul anal; 5 – endostil; 6 – esofag; 7 – faringe cu fante branhiale;
8 – testicul; 9 – ovar.
 7 8

12

11
6 9

10
13

4 3 1 2
1 – forma adultă; 2 – stolon; 3 – ovul nefecundat; 4 – ovul fecundat; 5-7 - stadii
larvare; 8 – restructurarea larvei; 9 – formă juvenilă; 10 – formarea mugurelui;
11-12 – dezvoltarea mugurelui ; 13 – colonie.
 1 – regiunea caudală; 2 – coarda; 3 – papilă de fixare; 4 – orificiul
bucal; 5 – cavitatea peribranhială; 6 – fante branhiale; 7 – stomac;
8 – intestin; 9 – inima; 10 – tub nervos; 11 – neurocel (cavitatea
tubului nervos); 12 – ochi; 13 – vezica cerebrală; 14 – statocist;
15 – endostil; 16 – faringe; 17 – sifon cloacal;
18 – orificiul anal.

A B C
A-C - etapele dezvoltării larvei
 Caracteristica generală
Acraniatele reprezintă o grupă
de animale cordate, exclusiv
marine, care au o structură
primitivă. Spre deosebire de
tunicate, la care particularităţile
specifice cordatelor sunt
evidenţiate numai la stadiul
larvar, la cefalocordate aceste
particularităţi fundamentale se
păstrează pe parcursul întregii
vieţi. Structura anatomică
comparativă a cefalocordatelor
reprezintă modelul simplificat al
tuturor cordatelor.
Principalele particularităţi esenţiale ale acraniatelor sunt: 1) Scheletul este reprezentat
prin coarda care traversează corpul de la extremitate la alta; 2) Sistem circulator închis dar
lipsit de inimă; 3) prezenţa tubului nervos, care nu se diferenţiază în creier şi măduva
spinării; 4) Metameria bine pronunţată.
În prezent sunt cunoscute aproximativ 30 de specii de acraniate. Arealul acestora
include apele calde ale Oceanuelor Atlantic, Pacific, Indian, Mării Mediterane şi Mării Negre.
Populează zonele de litoral, ascunzându-se în nisip sau mâl.
 Amfioxul reprezintă un animal cu lungimea de 5-8 cm. Din cauza transparenţei
epidermei, corpul are o culoare pal-gălbuie. Partea anterioară a corpului este formată de
rostrum şi pâlnia bucală înconjurată de 10-20 de perechi de tentacule prebucale. În adâncul
pâlniei bucale, se află orificiul bucal înconjurat de paletele digitiforme. Pe partea dorsală, se
află o cută tegumentară denumită înotătoare dorsală.
Ventral, de la pâlnia bucală spre posterior, pe părţile laterale ale corpului, pleacă două
cute tegumentare numite metapleurale. La extremitatea posterioară a cutelor metapleurale,
se află un orificiu numit atriopor.
Extremitatea posterioară a corpului se termină cu regiunea caudală formată din
pedunculul caudal şi înotătoarea caudală sub formă de lance (de unde provine şi denumirea
speciei de “lanceolatum”). Corpul este acoperit de tegumentul bistratificat transparent.

1 – pâlnia preorală; 2 – rostrum; 3 – coarda; 4 – miomeri;

5 – înotătoarea dorsală; 6 – gonade; 7 – cute metapleurale ; 8 – atriopor;
9 - înotătoarea anală; 10 – peduncul caudal; 11 - înotătoarea caudală.
Tegumentul este format din două straturi:
extern numit epiderm şi intern numit derm
sau cutis. Epidermul branhiostomului este
unistratificat fiind format din celule
cilindrice. Pe lângă celule cilindrice în
epiderm se mai conţin celule glandulare sub
formă de cupă. Unele din aceste celule
posedă peri senzitivi jucând rolul de organe
senzitive.
1 – epiderm; 2 – derm; 3 – ţesut subdermal
adiacent; 4 – celule epiteliale cilindrice;
5 – glande epiteliale unicelulare; 6 – nucleele 1-2 – miomer (1 - sectorul dorsal;
celulelor epiteliale.
Musculatura cefalocordatelor este de tip
metameric. Din cauza diferenţierii slabe a
musculaturii, branhiostoma este în stare să
efectueze numai mişcări simple,
ondulatorii, legate de înot şi afundarea în
substrat. Sistemul muscular este format din
benzi musculare numite miomere, cu
aspect de unghi, al căror vârf este îndreptat
spre anterior. Poziţia miomerelor de pe
părţile laterale ale corpului este alternă.
2 – sectorul ventral), 3 – miosept oblic;
4 – miosept longitudinal; 5 – gonarde.
În principiu, sistemul digestiv al cefalocordatelor se aseamănă cu cel al tunicatelor.
Modul de nutriţie este pasiv. Amfioxul, stând îngropat în substrat, expune la exterior
numai partea anterioară a corpului (rostrumul) cu pâlnia preorală înconjurată de
tentacule. Prin mişcarea acestora, cât şi prin mişcarea lobilor digitiformi din cavitatea
preorală, se formează un curent de apă care împreună cu particulele alimentare nimereşte
în faringe. În nutriţie sunt utilizate alge şi animale de dimensiuni mici. Tentaculele în
număr de 10-20 de perechi sunt dispuse pe pâlnia preorală formând, împreună cu
aceasta, cavitatea preorală. În cavitatea orofaringiană, se află un sfincter numit velum.
Pe acesta sunt fixaţi lobii digitiformi care înconjoară orificiul orofaringian.

1 – pâlnia preorală cu tentaculele preorale; 2 – cavitatea preorală; 3 – orificiul bucal;

4 – fante branhiale; 5 – faringe; 6 – cavitatea atrială (peribranhială); 7 – excrescenţa
hepatică (cecumul hepatic); 8 – atriopor; 9 – intestinul posterior; 10 – orificiul anal;
11 – coarda; 12 – tub nervos.
 Structura părţii anterioare la Branchiostoma lanceolatum:

1 – rostrum; 2 – coarda; 3 – tubul nervos; 4 – ocelii Hesse; 5 – radiile înotătoarei

dorsale; 6 – fosele Kelliker; 7 – tentaculele pâlniei preorale; 8 – cavitatea
preorală; 9 – fosele Gatcec; 10 – lobi digitiformi; 11 – velum.
 Secţiune transversală prin corpul
Amfioxului:

1 – înotătoarea dorsală; 2 – radiile

înotătoarei dorsale; 3 – coarda; 4 – tubul
nervos; 5 – nervi rahidieni; 6 – miomeri;
7 – sacii celomici; 8 – fante branhiale;
9 – faringe; 10 – gonade; 11 – endostil;
12 – cavitatea peribranhială; 13 – vena
subintestinală; 14 – ramurile aortei dorsale;
15 – artere eferente; 16 – cute metapleurale;
(prin săgeţi este notată direcţia curentului
de apă ce trece prin faringe).
1. - aorta ventrală; 2. - inimi branhiale; 3. - artere aferente (ascendente); 4. - lamele
branhiale; 5. - artere eferente (descendente); 6. - rădăcina aortei dorsale anterioare de
stângă; 7. - rădăcina aortei dorsale anterioare de dreapta; 8. - artere carotide interne;
9. - artere carotide externe; 10. - rădăcina aortei dorsale posterioară; 11. - artera caudală;
12. - artere mezenterice; 13. - vena cardinală anterioară de stânga (vena jugulară
superioară de stânga); 14. - vena cardinală anterioară de dreapta (vena jugulară superioară
de dreapta); 15. - vena atrială de stânga; 16. - vena atrială de dreapta; 17. - vena atrială
comună; 18. - vena cardinală posterioară; 19. - venele mezenterice; 20. - vena caudală;
21. - vena subintestinală; 22. - vena porthepatică; 23. - sinus hepatic; 24. - vena hepatică;
25. - ductele Quvier.
La cefalocordate sistemul excretor este reprezentat prin aproximativ 90 perechi de nefridii
dispuse pe părţile laterale ale faringelui, de-a lungul cutelor metapleurale. Una din
extremităţile tubului nefridial se deschide în cavitatea atrială, iar cealaltă în celom.
Extremitatea tubului nefridial ce se deschide în celom este prevăzută cu un şir de orificii
înzestrate cu celule stelate numite solenocite.

Celula solenocit este înzestrată cu

perişori vibratili care formează
flamela vibratilă. Aşadar, luând în
consideraţie cele expuse anterior,
observăm că sistemul excretor al
cefalocordatelor se aseamănă foarte
mult cu cel al viermilor inelaţi.

I – o porţiune din canalul nefridial; II – celule solenocite.

1 – cavitatea atrială (peribranhială); 2 – orificiul canalului nefridial (extremitatea
celomică); 3 – grupări de solenocite; 4 – solenocite cu flamela vibratilă în interior

Structura „Ocelilor Hesse”.
A – porţiune din tubul nervos cu
celule fotosenzitive; B – celule
pigmentare mărite. 1 – neurocel;
2 – celulă pigmentară; 3 – celulă
fotosenzitivă
Sistemul nervos este reprezentat printr-un tub dispus
dorsal şi paralel cu coarda. În interior tubul nervos
posedă o cavitate sub formă de tub numit neurocel. În
partea anterioară tubul nervos formează o dilatare sub
formă de veziculă.
Astfel, unii savanţi consideră această dilatare ca fiind
al treilea ventricul al vertebratelor superioare. Tubul
nervos începe anterior de coardă. Poziţia specifică a corzii
faţă de tubul nervos este caracteristică pentru toate
cefalocordatele actuale (denumirea clasei provine de la
această particularitate anatomică).
La formele juvenile, tubul nervos în extremitatea sa
anterioară comunică cu mediul extern printr-un orificiu
numit neuropor. La formele adulte, această legătură
dispare, iar în locul neuroporului se formează “fosele lui
Kelliker”. Funcţional, aceste structuri joacă rolul de organ
olfactiv participând la analiza chimică a apei. La nivel
microscopic, de-a lungul tubului nervos, de ambele părţi
pot fi observate puncte negre, care reprezintă
conglomerate de celule pigmentare numite “ocelii Hesse”.
Fiecare grup de celule reprezintă o combinaţie dintr-o
celulă pigmentară şi una senzitivă.
Probabil că aceste structuri joacă rol de organe
fotosenzitive. Paralel cu ocelii Hesse, în endodermă, pe
toată suprafaţa corpului sunt dispuse celule senzitive
 Cefalocordatele sunt organisme unisexuate. Organele reproductive au o structură
simplificată, fiind reprezentate prin ovare şi testicule situate metameric în celom pe partea
lateroventrală a regiunii faringiene. Numărul gonadelor este de aproximativ 25 de perechi.
Produsele sexuale maturizate sunt eliminate în cavitatea peribranhială prin ruperea
pereţilor gonadelor şi ai corpului. Prin atriopor spermatozoizii şi ovulele sunt eliminaţi în
mediul extern unde şi are loc fecundarea.

1 – blastocel;
2 – ectoderm;
3 – endoderm;
4 – placa neurală;
5 – coarda;
6 – mezoderm;
7 – cavitatea
intestinului
primar;
8 – celom.

A – zigot; B – stadiul de 2 blastomere; C – stadiul de 4 blastomere; D - stadiul de

32 blastomere; E – blastulă în secţiune; F – începutul formării gastrulei;
G – gastrulă; H – neurulă timpurie; I – neurulă.
 Ordo Myxiniformes Ordo Petromyzoniformes
aproximativ 30 specii ce aproximativ 20 specii întâlnite
populează râurile şi mările. numai în mări şi oceane.

Lampetra
Myxine
fluviailis
glutinosa

Caracteristica generală:
Cyclostomata - cei mai primitivi reprezentanţi ai subîncrengăturii. Sunt caracteristice următoarele
particularităţi: 1. - Corp alungit, vermiform în secţiune transversală - rotundă sau ovală. 2. - Piele nudă,
acoperită cu un mucilagiu secretat de către glandele tegumentare. 3. - Organele de locomoţie
reprezentate prin înotători (dorsală anterioară şi posterioară; înotătoarea caudală de tip protocircar;
înotătoarea anală. 4. - Cavitatea bucală este situată în interiorul pâlniei bucale de formă rotundă.
Maxilarele adevărate lipsesc, fiind înlocuite prin plăci dentare cornoase. 5. - Sistemul circulator este de
tip închis. Inima formată dintr-un atriu şi un ventricul. 6. - Aparat respirator specific, adaptat pa modul
parazitar. Ductele respiratorii nu comunică cu cavitatea bucală şi faringele. 7. - Scheletul cartilaginos,
cutia cranială simplificată, formată din cartilaje bine delimitate. Scheletul axial reprezentat prin coardă.
8. Sistemul nervos reprezentat prin creier şi tubul nervos dispus dorsal şi paralel cu coarda.
9. Organele de simţ simplificate. Orificiul nazal impar. Organul acustic este reprezentat prin urechea
internă cu unul sau două canale semicirculare. Organul optic este pereche, ochii sânt
relativ bine formaţi.
 Corpul ciclostomatelor este alungit, serpentiform cu o lungime de la 10-15 cm până la
un metru. Spre posterior, în regiunea caudală, corpul este aplatizat lateral. Epiderma este
lipsită de diferite formaţiuni fiind nudă. Secretul glandelor epiteliale asigură prezenţa pe
suprafaţa tegumentului a unui strat de mucilagiu având atât rol de lubrifiant uşurând
deplasarea în mediul acvatic, cât şi rol protector cu proprietăţi bactericide.
Convenţional, corpul ciclostomatelor este împărţit
în trei regiuni: cap, trunchi şi regiunea caudală.
Regiunea capului se termină cu ultima fantă branhială.
Trunchiul se termină în regiunea papilei urogenitale,
după care urmează regiunea caudală.

1 – cap; 2 – pâlnia bucală; 3 – orificiul bucal; 4 – ochi; 5 – orificiul olfactiv; 6 – organul

pineal; 7 – trunchiul; 8 – fante branhiale; 9 – înotătoarea dorsală anterioară;
10 – înotătoarea dorsală posterioară; 11 – pedunculul caudal; 12 – Înotătoarea caudală;
13 – papila urogenitală; 14 – linia laterală.
Tegumentul ciclostomatelor este format din epiderm şi derm (cutis). Epiderma este
transparentă. Din cauza prezenţei pigmenţilor în celulele dermice, corpul ciclostomatelor
are o culoare brun-întunecată, uneori cu nuanţe de negru. În dermă se află celule glandulare
secretul mucilaginos al cărora umectează pielea. Pe lângă funcţia de lubrifiant (micşorează
forţa de frecare între corp şi mediul acvatic în timpul mişcării) secretul mucilaginos mai
posedă şi proprietăţi bactericide protejând organismul animalului de pătrunderea
diferitelor infecţii.

1 – epiderm; 2 – derm; 3 – celule granulare secretorii;

4 – melanofori (celule pigmentare).
 În comparaţie cu acraniatele, musculatura ciclostomatelor este mult mai bine
dezvoltată. Numărul segmentelor musculare (miomerelor) este cu mult mai mare.
Pot fi divizate segmentele musculare ale ventuzei, regiunii viscerale ale capului,
segmentele musculare ale trunchiului şi regiunii caudale, precum şi segmentele
musculare ale înotătoarelor impare.

Musculus supraocularis Musculus cornealis Miosepte Miomeri

Musculus constrictor
Scheletul ciclostomatelor este în întregime format din cartilaje. Convenţional, scheletul poate fi divizat
în două regiuni: regiunea cranială şi regiunea axială. Scheletul axial este format din coardă alcătuită
dintr-un ţesut cartilaginos spongios. Coarda, împreună cu tubul nervos, este înconjurată de o
membrană conjunctivă ce are rol de protecţie. Dorsal, pe coardă, se formează nişte excrescenţe numite
primordiile arcurilor superioare ale vertebrelor. Din punct de vedere evolutiv, acestea reprezintă un
început de arcuri neurale ale vertebrelor cordatelor superioare.

1 – coarda; 2 – primordiile arcurilor superioare; 3 – canalul neural; 4 – capsula

olfactivă; 5 – capsula auditivă; 6 – cartilajul inelar; 7 – cartilajul dorsal anterior;
8 – cartilajul trabecular; 9 – cartilajul lateral; 10 – cartilajul romboidal;
11 – cartilajul sublingual; 12 – cartilajele arcurilor branhiale; 13 – cartilajul
peribranhial.
Ciclostomatele sânt reprezentate prin forme parazitare şi semiparazitare. În marea
majoritate se nutresc cu ţesuturile şi lichidele interstiţiale ale peştilor. În cazul înmulţirii în
masă pot produce daune esenţiale pisciculturii. Tractul digestiv începe cu pâlnia (ventuza)
bucală înconjurată de papile bucale cu rol de fixare. În adâncul pâlniei se găseşte orificiul
bucal înconjurat de plăcile maxilare cornoase. La ciclostomi lipsesc maxilarele adevărate.
Acestea sânt înlocuite prin placa maxilară cornoasă superioară situată pe partea superioară
a orificiului bucal şi de placa maxilară cornoasă inferioară situată ventral de acelaşi orificiu.
Pe părţile laterale ale orificiului bucal se află trei perechi de dinţi labiali laterali. Suprafaţa
ventuzei bucale este acoperită de dinţi labiali cornoşi mici. În cavitatea bucală se află limba
înarmată cu două plăci cornoase laterale şi una centrală numită placa cornoasă dentară.

Structura pâlniei bucale la ciclostomate:

1 – pâlnia bucală; 2 – papile bucale; 3 – orificiul
bucal; 4 – placa maxilară cornoasă superioară;
5 – placa maxilară cornoasă inferioară; 6 – dinţi
labiali laterali; 7 – dinţii buzei superioare;
8 – limba cu placa cornoasă dentară; 9 – plăci
cornoase laterale
 Cavitatea bucală continuă cu faringele. La ciclostomate faringele este divizat în două
regiuni delimitate structural şi funcţional: regiunea superioară, ce serveşte pentru
transportarea produselor nutritive spre stomac, şi regiunea inferioară cu funcţie
respiratorie. Astfel, regiunea superioară a faringelui poate fi condiţionat numită esofag.
Stomacul ciclostomatelor este situat în regiunea ultimei fante branhiale reprezentând o
dilatare nediferenţiată a intestinului posterior. Tractul digestiv comunică cu intestinul
nediferenţiat. Peretele intern al intestinului formează o cută spiralată cu denumirea de
valvulă spiralată. Deoarece intestinul nu este separat în mai multe regiuni, valvula spiralată
contribuie la micşorarea vitezei de deplasare a hemului alimentar şi la mărirea suprafeţei
de absorbţie.

Structura tractului digestiv la ciclostomate (secţiune sagitală).

1 – pâlnia bucală; 2 – faringe (sectorul digestiv); 3 – saci branhiali (sectorul
respirator al faringelui); 4 – stomacul; 5 – ficatul; 6 – intestinul cu valvula
spiralată; 7 – rinichii; 8 – gonade; 9 – orificiul anal ce se deschide în papila
urogenitală
Respiraţia ciclostomatelor se efectuează prin regiunea inferioară a faringelui, denumită
respiratorie. Această regiune nu comunică cu regiunea digestivă fiind separată de ultima
printr-un sept. Apa, din mediul extern, prin fantele branhiale nimereşte în ductele branhiale
externe. Numărul fantelor branhiale variază în dependenţă de grupa taxonomică fiind de 5-
15. Ductele branhiale externe dilatându-se formează sacii branhiali în interiorul cărora, pe
septele branhiale, sunt situate lamelele branhiale. Vascularizarea puternică a lamelelor
branhiale şi pereţii subţiri ai capilarilor asigură metabolismul gazos necesar.

Structura sistemului respirator la ciclostomate:

1 – pâlnia bucală; 2 – fante branhiale; 3 – ducte branhiale externe; 4 – saci branhiali;
5 – ducte branhiale interne; 6 – lamele branhiale; 7 – ductul branhial comun (sectorul
respirator al faringelui).
 Sistemul circulator al ciclostomatelor este de tip închis. Structura sistemului circulator,
în linii generale, se aseamănă cu cea a acraniatelor. Dar, spre deosebire de acestea, la
ciclostomate este prezentă inima formată dintr-un atriu şi un ventricul. Ea este situată
anteroventral, în regiunea ultimei fante branhiale. Ca şi la majoritatea vertebratelor
inferioare, la ciclostomate prin inimă circulă sânge venos. Ventriculul trece în bulbul arterial
de la care spre anterior pleacă aorta ventrală. Prin ramificarea aortei ventrale, se formează
arterele branhiale aducte (aferente).
Structura inimii la ciclostomate (prin săgeţi este notată direcţia fluxului sangvin):
1 – vena hepatică; 2 – venele cardinale
superioare (venele jugulare superioare);
3 – trunchiul cardinal inferior comun (trunchi
jugular inferior comun);
4 – sinusul venos; 5 – valvula
sinusoatrială; 6 – atriu; 7 – valvula
atrioventriculară;
8 – ventricul; 9 – valvele
conului arterial, 10 – conul
arterial.
1 – inima; 2 – rădăcina de stânga şi dreapta a aortei ventrale; 3 – artere aferente
(ascendente); 4 – lamele branhiale; 5 - artere eferente (descendente); 6 – rădăcina aortei
dorsale anterioară; 7 – rădăcina aortei dorsale posterioare; 8 – artera caudală; 9 – artere
carotide interne; 10 – artere carotide externe; 11 – artere mezenterice; 12 – venele jugulare
de stânga şi dreapta; 13 – venele cardinale anterioare de stânga şi dreapta; 14 – vena
subintestinală; 15 – vena porthepatică; 16 – sinusul hepatic; 17 – vena hepatică; 18 – vena
caudală; 19 – venele cardinale posterioare de stânga şi dreapta; 20 – ductele Quvier;
21– sinus venos.
Sistemul nervos central este format din encefal şi măduva spinării. Plafonul creierului este format
din ţesut epitelial lipsit de celule nervoase.
Creierul este format din următoarele regiuni:
Telencefalon (Creierul anterior) formează două emisfere. Partea anterioară a emisferelor se
alungeşte trecând în lobii olfactivi de la care pleacă nervii olfactivi (I pereche de nervi cranieni).
Diencefalon (Creierul intermediar). Anterior - telencefalonul, posterior - mezencefalon. Formează
o cavitate denumită de ventriculul al treilea (ventriculus tertium). Dorsal se află o excrescenţă
numită organul pineal (numit şi ochi parietal sau epifiză). Funcţional acest organ reprezintă „al
treilea ochi”. Antero – ventral de la diencefal pleacă nervii optici (II pereche de nervi cranieni) care
inervează organele optice. Pe partea ventrală a diencefalului se află un organ numit infundibulul.
În regiunea posterioară a infundibulului se află hipofiza (glandă cu secreţie internă).
Mezencefalul (creierul mediu). Este situat între diencefal şi metencefal în acelaşi plan cu ultimele
două regiuni. Părţile laterale ale mezencefalului, mărite în dimensiuni formează lobii auditivi
(numiţi şi emisferele mezencefalului). Pe partea dorsală, sub epiteliul neural, se află o adâncitură
numită fosa mezencefalului. Pe partea ventrală a mezencefalului, sub epiteliul neural, se află o
adâncitură numită apeductul lui Sylvius. Din regiunea antero – laterală a apeductului lui Silviul
pleacă nervii oculomotori care inervează muşchii globului ocular (perechea a III de nervi cranieni).
Metencefalonul (cerebelum sau creieraşul) ciclostomatelor este rudimentar, lucru este legat de
diversitatea mică a mişcărilor efectuate de aceste organisme.
Mielencefalonul (bulbul rahidian) - regiunea posterioară a creierului care trece în măduva spinării.
În interiorul bulbului rahidian se află o cavitate numită ventriculul al patrulea (ventriculus quatrus).
La exterior cavitatea mielencefalonului este conturată de o fosă sub formă de romb numită
fosa romboidală.
 Nervii olfactivi Nervii olfactivi
Telencefalon
Nervii optici

Lobi olfactivi Chiasma optică

Organul pineal INFUNDIBILUL
Emisferele telencefalonului
hipofiza
hipotalamusul
Epifiza Diencephalon
Nervi oculomotori
Ganglioni habenulari Mesencefalon
Lobi optici
Nervul trohlear
Metencefalon
Nervul trigemen
rudimentar Nervul trigemen

Nervul liniei laterale Nervul abducens

Fosa romboidală Nervul auditiv
Nervul liniei
Nervul Nervul facial laterale
glossofaringian
Nervul liniei laterale
Nervii vagi Nervii vagi
Nervul glossofaringian

Mielencefalon

Vedere dorsală Vedere ventrală

Nr. Denumirea Locul de plecare Inervare
I Nervul olfactiv lobii telencefalonului epiteliul sacului olfactiv
antero – ventral de la
II Nervul optic retina globilor oculari
diencefal
Nervul antero – lateral de la
III muşchii globului ocular
oculomotor mezencefal
limita dintre mezencefal şi
IV Nervul trohlear muşchii globului ocular
mielencefal
a). I ramură: linia laterală ; b). II ramură:
sectorul anterior al epiteliul regiunii anterioare a corpului, ventuza
V Nervul trigemen
mielencefalului bucală şi pâlnia acesteia ; c). III ramură:
musculatura bucală şi limba
sectorul anterior al musculatura regiunii anterioare a corpului şi a
VI Nervul abducens
mielencefalului cavităţii bucale
sectorul anterior al
VII Nervul facial linia laterală, sistemul branhial
mielencefalului
regiunea medio – laterală a
VIII Nervul acustic organele acustice (urechea internă)
mielencefalului
Nervul regiunea medio – laterală a
IX organele regiunii faringiene
glosofaringian mielencefalului
regiunea medio – laterală a
X Nervul vag linia laterală şi organele interne
mielencefalului
Organul olfactiv este impar fiind situat pe partea anterodorsală a capului. Capsula olfactivă
este unită cu orificiul nazal printr-un tub olfactiv cartilaginos. În interiorul capsulei olfactive
formată de cartilagiul olfactiv se află sacul olfactiv propriu-zis. Capsula olfactivă, spre
posterior, continuă cu sacul pituitar unit cu musculatura fantelor branhiale. Această
formaţiune joacă rol de „pompă hidraulică”. În timpul mişcărilor respiratorii, are loc
contractarea sau dilatarea sacului pituitar.

Structura organului olfactiv la ciclostomate (Petromyzon marinus):

1 – orificiul nazal impar; 2 – ductul nazal; 3 – valvula sacului nazal; 4 – sacul olfactiv;
5 – canalul nazopalatin (sac pituitar); 6 – nervul olfactiv pereche; 7 – organul pineal;
8 – lobii olfactivi; 9 – ganglion habenular; 10 – lob optic; 11 – măduva spinării;
12 – coarda.
Organul optic este reprezentat printr-o pereche de ochi relativ slab dezvoltaţi, situaţi pe
părţile laterale ale „capului”. Structura acestui organ este tipică pentru toate vertebratele.
Globul ocular, în exterior, este acoperit cu o membrană fibroasă numită scleră. Partea
anterioară a sclerei este transparentă formând corneea. Sub scleră se află o peliculă de
culoare neagră numită membrană pigmentară. Anterior, în regiunea corneei, membrana
pigmentară formează irisul care are forma unui orificiu rotund.

Structura organului optic la

ciclostomi:
1 – scleră; 2 – membrana pigmentară;
3 – retina; 4 – irisul; 5 – corneea;
6 – pupila; 7 – corp sticlos;
8 – cristalinul; 9 – nervul optic
Linia laterală este reprezentată prin fosete situate în câteva rânduri pe părţile
laterale ale corpului în regiunea fantelor branhiale. Fosetele liniei laterale sânt
inervate de terminaţiile nervului vag (perechea a X de nervi cranieni). Rolul liniei
laterale - determinarea compoziţiei chimice, temperaturii, salinităţii, vitezei
curenţilor de apă.
Organul acustic. Se caracterizează prin prezenţa urechii interne reprezentată prin
labirintul membranos şi sacul acustic oval. La Mixiniforme este prezent doar un
singur canal semicircular, iar la Petromizoniforme – două canale semicirculare.
Sacul acustic oval este umplut cu endolimfă în care în stare de suspensie se află
otoliţii. Cavitatea internă a sacului acustic este tapetată de epiteliul senzitiv în care
se află terminaţiile nervoase ale nervului acustic. De la sacul acustic spre creier
pleacă nervul acustic pereche.
Organul olfactiv – impar, situat antero-dorsal, pe cap. Capsula olfactivă este unită
cu orificiul nazal printr-un tub olfactiv. În interiorul capsulei olfactive (cartilagiul
olfactiv) se află sacul olfactiv propriu zis. Cu toate că Ciclostomii dispun doar de un
singur orificiu nazal nervii olfactivi sânt perechi. Capsula olfactivă, spre posterior,
continuă cu sacul pituitar unit cu musculatura fantelor branhiale. Această
formaţiune joacă rol de „pompă hidraulică”. În timpul mişcărilor respiratorii are
loc contractarea sau dilatarea sacului pituitar. Concomitent are loc absorbirea sau
expulzarea apei din ductele nazale.
 În calitate de organe excretorii funcţionează rinichii mezonefrotici situaţi dorso-
posterior, în cavitatea internă având forma unor panglici. La larva ciclostomatelor
funcţionează rinichiul pronefrotic. De la rinichi, spre posterior pleacă două uretere care se
deschid separat în sinusul urogenital (omoloagele canalelor Wolf).
Sistemul genital este format din gonade lipsite de ducte. Ciclostomatele sânt unisexuate.
Gonadele impare, sub formă de panglică, sunt situate în cavitatea corpului pe partea
dorsală. Produsele sexuale maturizate sânt eliminate în cavitatea corpului prin ruperea
pereţilor gonadelor. Din cavitatea corpului, prin porii sinusului urogenital spermatozoizii şi
ovulele sânt eliminate în mediul acvatic unde şi are loc fecundarea. La Mixiniforme
dezvoltarea embrionară este directă, fără stadiul de larvă. La petromizoniforme dezvoltarea
are loc prin metamorfoză, larvele
purtând nume de pescoroică.
Pentru ciclostomi sunt carac-
teristice migraţiile reproductive.

Etapele de dezvoltare la
ciclostomate (petromizoniforme):
A – forma adultă parazitând pe un
peşte; B – depunerea şi fecundarea
icrelor; C – etapele timpurii de
dezvoltare (larvele numite pescoroici
duc un mod de viaţă bentonic);
D – larvele la etapele târzii de
dezvoltare; E – individ juvenil.
 Supraclasa Pisces ≈ 28 000 sp.
Clasa: Subclasa: Supraordinul:

Selachiformes
Elasmobranchia
Chondrichthyes Batomoformes
≈ 1000 sp.
Holocephali Hymaeriformes

Crossopterygii

Dipnoi

Osteichthyes Chondrostei
≈ 27 000 sp.
Polypteri
Actinopterygii
Holostei

Teleostei
 Clasa: Subclasa: Supraordinul:

Elasmobranchia Selachiformes

Chondrichthyes Batomoformes
≈ 1000 sp.

Holocephali Hymaeriformes
 Carcharhinus melanopterus
Rechinul de recif

13
5a
14
5b

1- rostrum; 2 – orificiu nazal; 3 – ochi; 4 – orificiul bucal; 5 – septe branhiale (5a – sept branhial;
5b – lamele branhiale); 6 – înotătoarea dorsală anterioară; 7- înotătoarea dorsală posterioară;
8- înotători pectorale; 9 – înotători pelviene; 10 – înotătoarea anală; 11 – lobul superior al
înotătorii caudale heterocercare; 12 - lobul inferior al înotătorii caudale heterocercare;
13 – spiracul; 14 – forma rostrumului la rechinul ciocan.
 Structura solzilor la rechin. A – aspect extern; B – secţiune transversală.
1 – epidermă; 2 – dermă (corium); 3 – email; 4 – dentină; 5 – cavitatea internă;
6 – placa bazală; 7 – celule muco-secretorii.
1 - miomeri dorsali (m. epaxialis superior); 2 - miomeri ventrali (m. epaxialis ventralis);
3 - muşchiul abductor dorsal (m. abductori superiori); 4 - muşchiul abductor ventral
(m. abductori inferiori); 5 - miosept orizontal; 6 - muşchiul constrictor ventral superficial
(m. constrictori ventrali superficialis); 7 - muşchiul epifaringian (m. cuculliaris); 8 - muşchiul
coraco-arcal (m. coraacoarcualis); 9 - muşchiul constrictor hioidal dorsal (m. constrictori
hyoidi dorsali); 10 - muşchiul coraco-mandibular (m. coraco-mandibulari); 11 - muşchiul
hiomandibular (m. levator hyomandibulae); 12 - muşchiul intermandibular
(m. intermandibularis); 13 - muşchiul levator palatopătrat (m. levatori paşatoquadrati);
14 - muşchiul aductor mandibular (m. adductori mandibulae); 15 - muşchiul lateral rect
(m. laterali rectus); 16 - muşchiul preorbital (m. preorbitalis).
1 – scheletul craniului; 2 – scheletul axial; 3 – scheletul centurilor perechi;
4 – scheletul centurii scapulare şi înotătoarelor pectorale; 5 – scheletul centurii
pelviene şi înotătoarelor ventrale; 6-7 – scheletul înotătoarelor impare (dorsal-
anterioară şi dorsal-posterioară); 8 – scheletul înotătoarei caudale
1– cartilaje rostrale; 2 – capsula olfactivă; 3 – capsula orbitală (orbita); 4 – capsula
occipitală; 5 – cartilajul palato-pătrat; 6 – cartilajul Mekkeli; 7 – cartilaje labiale;
8 – cartilajul hioid; 9 – cartilajul hiomandibular; 10 – cartilajele arcurilor branhiale
1 – sectorul coracoidal; 2 – sectorul scapular; 3 – cartilaje bazale
(a – propterigium, b – mesopterigium, c – metapterigium);
4 – cartilaj radiale; 5 – radii dermice (actinotrihii).
♂ ♀

1 – cartilajul centurii pelviene;

2 – cartilaje bazale;
3 – cartilaje radiale;
4 – radii dermice (actinotrihii);
5 – pterigopodiu
 1 – coloana vertebrală;
2 – trabecule cartilaginoase;
3 – lobul superior al înotătoarei caudale;
4 – lobul inferior al înotătoarei caudale;
5 – radii dermice (actinotrihii).
1 – creierul; 2 – sept bucal; 3 – faringele; 4 – inima; 5 – stomacul; 6 – ficatul;
7 – intestinul cu valvula spiralată; 8 – rinichi mezonefrotic; 9 – ureterul;
10 – pancreasul; 11 – miomeri; 12 – coloana vertebrală.

Structura valvulei spiralate la

Squalus acanthias:
1 – intestinul subţire; 2 – intestinul gros;
3 – valvula spiralată; 4 – cloacă.
 Structura sistemului respirator la Squalus acanthias:
I-IV – arcuri branhiale; a-e – fante branhiale; 1 – miomerii
sectorului branhial; 2 – epiderma faringiană; 3 – prima lamelă
branhială (semibranhie); 4-6 – lamele branhiale; 7 – ultima lamelă
branhială (semibranhie); 8 – artere aferente.
 Structura inimii la rechin
(Squalus acanthias):
1 - sinusul venos
2 - vena hepatică
3 - vena cardinală comună
4 - valvula sino-atrială
5 - auricul

6 - valvula atriuo-ventriculară
7 - ventricul
8 - apexul ventricular
9 - conul arterial
10 - valvulele conului arterial
11 - aorta ventrală
1 - sinus venos; 2 - auricul; 3 - ventricul; 4 - conul arterial; 5 - aorta ventrală; 6 - artere
aferente (ascendente) de stânga; 7 - artere aferente (ascendente) de dreapta; 8 - lamele
branhiale; 9 - artere eferente (descendente) de stânga; 10 - artere eferente (descendente)
de dreapta; 11 - trunchi carotid comun de stânga; 12 - trunchi carotid comun de dreapta;
13 - artera carotidă externă de stânga; 14 - artera carotidă internă de stânga; 15 - artera
carotidă externă de dreapta; 16 - artera carotidă internă de dreapta; 17 - rădăcina aortei
dorsale anterioare de stânga; 18 - rădăcina aortei dorsale anterioare de dreapta; 19 -
rădăcina aortei dorsale posterioare; 20 - artera subclaviculară de dreapta; 21 - artera
subclaviculară de stânga; 22 - artere mezenterice; 23 - artera caudală; 24 - artera iliacă de
dreapta; 25 - artera iliacă de stânga.
1 - vena jugulară superioară de dreapta; 2 - vena jugulară superioară de stânga; 3 - vena
jugulară superioară comună; 4 - vena jugulară inferioară de dreapta; 5 - vena jugulară
inferioară de stânga; 6 - venele subclaviculare; 7 - venele laterale; 8 - vena cardinală
posterioară de dreapta; 9 - vena cardinală posterioară de stânga; 10 - vena cardinală
posterioară comună; 11 - vena caudală; 12 - vena port-renală de dreapta; 13 - vena port-
renală de stânga; 14 - sinusuri renale; 15 - vena renală de dreapta; 16- vena renală de
stânga; 17 - vena renală comună; 18 - vena subintestinală; 19 - vena port-hepatică: 20 -
sinus hepatic; 21 - vena hepatică.
Sistemul nervos are structură specifică mai evoluată, fiind reprezentat prin creierul relativ mare
şi prezenţa ţesutului nervos atât la baza emisferelor telencefalului şi părţilor lor laterale, cât şi în
plafonul acestuia. Emisferele telencefalului sunt relativ mari, lobii oflactivi fiind bine dezvoltaţi.
Ambii lobi în prelungire formează nervii oflactivi, ce inervează organele olfactive.
Creerul intermediar sau diencefalul este situat puţin mai jos decât telencefalul fiind acoperit cu
un ţesut epitelial. Pe partea dorsală a diencefalului se află glanda endocrină, numită epifiza
(glandula epiphisis). Pe partea ventrală se află înfundibulum, de care este fixată o altă glandă
endocrină, numită hipofiză (glanda hypophysis). Tot de pe partea ventrală a diencefalului pleacă a
doua pereche de nervi – nervii optici (n. opticus), care inervează globul ocular.

Mezencefal
Metencefal
Epifiza
Telencefal

Lobi olfactivi

Nerv optic Mielencefal

Diencefal Hipofiza
 Structura organului optic la peştii
cartilaginoşi (Squalus acanthias):
1 – corneea; 2 – cristalinul sferic;
3 – irisul; 4 – pleoapă; 5 – corp
sticlos; 6 – sacul vascular; 7 – franjul
cartilajinos al orbitei; 8 – sclera;
9 – membrana pigmentară;
10 – retina; 11 – membrana
vasculară; 12 – nervul optic.
Structura urechii interne la peştii
cartilaginoşi (Squalus acanthias):
1 – canalele semicirculare;
2 – ampulele canalelor semicirculare;
3 – utriculum;
4 – lagena.
Linia laterală şi organele Lorenzzini la peştii cartilaginoşi (Squalus acanthias):
A – amplasarea exterioară; B – structura liniei laterale; C – structura ampulelor
Lorenzzini; 1 – linia laterală; 2 – ampulele Lorenzzini; 3 – porii liniei laterale; 4 – porii
ampulelor Lorenzzini; 5 – canalul liniei laterale; 6 – nervii liniei laterale; 7 – celulele
senzitive ale liniei laterale (chemo-, termo-, baroreceptori); 8 – terminaţiile nervoase ale
nervilor organelor Lorenzzini; 9 – ampulele celulelor electroreceptoare; 10 – solzi.
1. Rudimentul pronefrosului
2. Testicul
3. Spermiducte
4. Vezicula seminală
5. Rinichi mezonefrotic
6. Ducte nefridiene
7. Ductul uro-genital
8. Ovar
9. Ovulă
10. Pâlnia oviductului (pâlnia Fallope)
11. Sectorul anterior al oviductului
12. Sectorul glangular al oviductului
13. Sectorul cochilier al oviductului
14. Pseudouterul
15. Ureterul
16. Intestinul
17. Cloaca
Aspectul exterior al ouălelor la diferiti
reprezentanţi ai peştilor cartilaginoşi:

A – Chiloscyllium punctatum
B – Heterodontus portusjacksoni
C – Raja clavata

Sac vitelin

Embrion în dezvoltare

Membrana pergamentoasă a oului

Embrionul rechinului cu sacul vitelin

la stadiile timpurii de dezvoltare.
 Supraclasa Pisces ≈ 28 000 sp.
Clasa: Subclasa: Supraordinul:

Selachiformes
Elasmobranchia
Chondrichthyes Batomoformes
≈ 1000 sp.
Holocephali Hymaeriformes

Crossopterygii

Dipnoi

Osteichthyes Chondrostei
≈ 27 000 sp.
Polypteri
Actinopterygii
Holostei

Teleostei

Pleuronectes platessa - Cambulă-aurie
Perca fluviatilis - Biban
Anguilla anguilla - Anghilă
Cambulă. Corpul este asimetric, turtit lateral, cu o
lungime de până la 48 cm. Partea dreaptă, acoperită cu
solzi cicloizi și plăci osoase, are o culoare verzuie sau
brună cu pete stelate. Pe ea sunt situați ochii. Cealaltă
parte este aproape goală, de culoare deschisă. Capul este
mic, dinții sunt așezați pe ambele fălci. Cambula se
hrănește cu nevertebrate de fund și peștișori. Femela
depune 0,4-2 milioane icre care se dezvoltă plutind în
grosul apei. Cambula populează în special mările Neagră,
Azov, Albă, Barents etc.
Bibanul este o specie răpitoare, întâlnită
în Europa și Asia. A fost introdusă (introducent artifical)
în Australia, Noua Zeelandă și Africa de Sud. Bibanii astfel
introduși au cauzat daune majore în populația de pești
nativi Australiei.
Mărimea bibanului variază mult între diferitele locații.
Pot atinge vârsta de 22 de ani, valorile maxime înregistrate
sunt de 60 cm lungime și 10,4 kg.
Anghila europeană este un pește migrator, catadrom,
răpitor, cu corpul serpentiform Lungimea corpului la
mascul poate atinge 0,50 m, iar la femelă 1 m cu o greutate
sub 2 kg. Adulții migrează în apele Oceanului Atlantic
(Bermude - Marea Sargaselor), unde, la o adâncime de
1000 m, are loc depunerea și fecundarea icrelor, după care
anghilele mature pier (reproducerea are loc numai o
singură dată în viață).
 Solzi
Orificiu nazal
Linia laterală
Cavitatea bucală

Înotătoare
dorsală

Ochi Mustăţi

Înotătoare
caudală
Înotători
pectorale Înotătoare
Înotători
pelviene anală

Cap Trunchi Sector caudal

 Tipuri de înotătoare caudale la peştii osoşi:

A – protocercă; B – heterocercă; C – homocercă; D – dificercă; E – hipocercă.

A- solzi placoizi; B - solzi ganoizi; C - solzi ctenoizi; D - solzi cicloizi.
1 - cuticula epidermală; 2 - celule cubice epidermale; 3 - derm;
4 - celule secretorii granuloase; 5 - celule secretorii sub formă de cupă;
6 - terminaţii nervoase; 7 - vase sangvine; 8 - epiderm.
A – musculatura corpului; B – musculatura trunchiului; C – musculatura
sectorului caudal. 1 – musculatura masetrală; 2 – musculatura trunchiului;
3 – miosepte verticale; 4 – miosepte longitudinale; 5 – miomere dorsale;
6 – miomere ventrale
1 – scheletul craniului; 2 – scheletul axial; 3 – scheletul centurii
pectorale; 4 – scheletul centurii pelviene; 5 – vertebra sectorului
anterior (sectorul trunchiului); 6 – scheletul înotătoarelor
impare; 7 – vertebra sectorului posterior (caudal).
 1 - corpul vertebrei
2 - rudimente ale corzii
3 - canal neural
4 - apofize neurale
5 - spin neural
6 - apofize laterale

7 - coaste
8 - oase intermusculare
9 - apofize hemale
10 - canal hemal
11 - spin hemal
 16 - osul epiotic
17 - osul parasfenoid
18 - osul vomer
19 - osul intermaxilar
20 - osul maxilar superior
21 - osul palatin
22 - osul ectopterigoid
23 - osul endopterigoid
24 - osul metapterigoid
25 - osul maxilar inferior
26 - osul angular
27 - osul articular
28 - osul pătrat
29 - osul simplectic
30 - osul hio-mandibular
31 - osul hioid
32 - osul interhial
33 - osul basibranhial
1 - osul nazal; 2 - osul frontal; 3 - osul parietal; 4 - osul 34 - osul hipobranhial
supraoccipital; 5 - osul ectoccipital; 6 - osul basioccipital; 35 - osul ceratobranhial
7 - osul mesetmoid; 8 - osul lacrimal; 9 - osul orbitosfenoid; 36 - osul epibranhial
10 - osul alisfenoid; 11 - osul basisfenoid; 12 - osul sfenotic; 37 - osul faringobranhial
13 - osul prootic; 14 - osul pterotic; 15 - osul epistotic;
Structura centurii scapulare şi a înotătoarei
pectorale la peştii osoşi:
1 – scapula; 2 – coracoid; 3 – cleitrum;
4 – supracleitrum; 5 – postcleitrum;
6 – oasele bazale; 7 – radii osoase; Structura centurii pelviene
8 – radii dermice (lepidotrihii). şi a înotătoarelor pelviene la
peştii osoşi:
1 – oasele bazinului; 2 – radii
dermice (lepidotrihii)
 Structura înotătoarei dorsale la
peştii osoşi:
1 – coloana vertebrală
2 – apofize neurale
3 – radii osoase
4 – radii dermice

Fig. 6.11. Structura înotătoarei

caudale homocercă la peştii osoşi:
1 – coloana vertebrală
2 – apofize neurale ale vertebrelor
3 – apofize hemale ale vertebrelor
4 – hipouralii (radii osoase interne)
5 – radii osoase externe
6 – radii dermice (lepidotrihii)
 Structura tractul digestiv la peştii osoşi (Osteychthyes)
1 - cavitatea bucală: 2 - faringe perforat de fante branhiale;
3 - esofag; 4 - stomac; 5 - apendici pilorici; 6 - duodenul; 7 - ansa
duodenală; 8 - intestinul gros; 9 - orificiul anal.
 A – aspect general; B – aspect general al lamelelor branhiale; C – schimb de gaze la
nuvelul lamelelor branhiale.
1 – lamelă branhială formată din două semibranhii; 2 – flux de apă prin cavitatea bucală
spre sistemul respirator; 3 – flux de apă de la sistemul respirator spre exterior;
4 – opercul (parţial înlăturat); 5 – sept branhial; 6 – lamele branhiale; 7 – arteră aferentă;
8 – arteră eferentă; 9 – glomerulă vasculară la nivelul lamelei branhiale; 10-11 – schimbul
de gaze reprezentat procentual (10 – cedare dioxid de carbon în mediu acvatic;
11 – absorbţie oxigen în sânge).
 Sistemul respirator la peştii dipnoi
1 - cavitatea bucală; 2 - tub respirator; 3 - camera anterioară a veziculei
respiratorii; 4 - camera posterioară a veziculei respiratorii; 5 - mişcarea
mandibulei (mişcări de înghiţire a aerului); 6 - direcţia aerului la inspirare şi
expirare.
1 - vena cardinală comună; 2 - vena hepatică; 3 - sinus venos; 4 - valvula sino-
atrială; 5 - auricul; 6 - valvula atriuo-ventriculară; 7 - ventricul; 8 - apexul
ventricular; 9 - valvula ventriculară; 10 - bulbul aortei; 11 - aorta ventrală.
1 - inima; 2- bulbul aortic; 3 - aorta ventrală; 4 - artere aferente (ascendente); 5 - lamele
branhiale; 6 - artere eferente (descendente); 7 - arteră aferentă (ascendentă) falsă;
8 - lamelă branhială falsă; 9 - arteră eferentă (descendentă) falsă; 10 - cercul cefalic;
11 - trunchi carotid comun de stânga; 12 - trunchi carotid comun de dreapta;
13 - artera carotidă externă de stânga; 14 - artera carotidă externă de dreapta;
15 - artera carotidă internă de stânga; 16 - artera carotidă internă de dreapta; 17 - rădăcina
aortei dorsale anterioare de stânga; 18 - rădăcina aortei dorsale anterioare de dreapta;
19 - rădăcina aortei dorsale posterioare; 20 - artera caudală; 21 - artera subclaviculară de
stânga; 22 - artera subclaviculară de dreapta; 23 - artera iliacă de stânga; 24 - artera iliacă
de dreapta; 25 - artere mezenterice.
1 - vena jugulară superioară de dreapta; 2 - vena jugulară superioară de stânga; 3 - vena
jugulară superioară comună; 4 - vena jugulară inferioară de dreapta; 5- vena subclaviculară
de stânga; 6 - vena subclaviculară de dreapta; 7 - vena caudală; 8 - vena iliacă de stânga;
9 - vena iliacă de dreapta; 10 - vena sacrală; 11 - vena port-renală de stânga; 12 - vena port-
renală de dreapta; 13 - sinusuri renale; 14 - vena renală de stânga; 15 - vena renală de
dreapta; 16 - vena cardinală posterioară de stânga; 17 - vena cardinală posterioară de
dreapta; 18 - ramura de stânga a ductului Qvier; 19 - ramura de dreapta a ductului Qvier;
20 - vena subintestinală; 21 - vene mezenterice; 22 - vena port-hepatică; 23 - sinus hepatic;
24 - vena hepatică; 25 - inima; 26 - aorta ventrală.
1 – sinus venos; 2 – auricul; 3 – ventricul; 4 – aorta ventrală; 5a – artera aferentă
de stânga; 5b – artera aferentă de dreapta; 6 – artere eferente; 7 – lamele
branhiale; 8a – rădăcina aortei dorsale anterioare stânga; 8b – rădăcina aortei
dorsale anterioare de dreapta; 9a – artera carotidă internă de stânga;
9b – artera carotidă internă de dreapta; 10a – artera carotidă externă de stânga;
10b – artera carotidă externă de dreapta; 11 – artere pulmonare (cu sânge venos);
12 – venele pulmonare (cu sânge arterial); 13a – sac pulmonar de dreapta;
13b – sac pulmonar de stânga; 14 – rădăcina aortei dorsale posterioare
A – telencefal; B – diencefal; C – mezencefal; D – metencefal; E – mielencefal

1 – chiasma optică; 2 – hipofiza; 3 – lobul inferior al diencefalului;

4 – nervul olfactiv; 5 – nervul optic; 6 – nervul oculomotor; 7 – nervul trohlear;
8 – nervul trigemen; 9 – nervul abducens; 10 – nervul facial; 11 – nervul auditiv;
12 – nervul glossofaringian; 13 – nervul vag.
1 – solzi
2 – mugure senzitiv
3 – canalul liniei laterale
4 – nervul liniei laterale
5 – perii senzitivi ai mugurelui
senzitiv
6 – celule senzitive
7 – dendrite (terminaţiile nervoase
ale nervului liniei laterale)

* – prin săgeţi este indicată direcţia

fluxului de apă prin canalul liniei
laterale
1 – utricul
2 - sacul rotund
3 – melcul (lagena) cu otoliţi
4 – canal endolimfatic
5a – 5b – 5c – canale
semicirculare
6a – 6b – 6c – ampulele
canalelor semicirculare
1 – saculus; 2 – canale semicirculare; 3 – saculus; 4 – canal endolimfatic;
5 – canalul perilimfatic cu perilimfa; 6 – osicule auditive (stapeş, incus, maleus);
7 – vertebrele coloanei vertebrale; 8 – coaste; 9 – ligamente;
10 – vezica înotătoare
1. – corneea
2. – sclerotica
3. – depuneri osoase în
sclerotică
4. – membrana argintea
5. – membrana coroidă
6. – tapetum
7. – retina
8. – camera anterioară
9. – cristalin
10. – iris
11. – campanula Halleri
(partea proximală a
procesului falciform ce
se fixează de cristalin)
12. – procesul falciform
A – structura generală a sistemului excretor
B – structura unui glomerul nefridian
1 – rinichi mezonefrotic; 2 – vezica urinară;
3 – cloaca; 4 – vena portrenală; 5 – vena renală;
6 – canalul Wolf; 7– intestin; 8 – capsula
Bowman; 9 – corpuscul Malpiggi; 10 – canal
contort; 11 – ureteră primară; 12-13 – sistemul
vascular renal-portrenal.
 Structura sistemului genital la peştii osoşi (schematic).
A – masculin; B– feminin.
1 – rinichi; 2 – uretere; 3 – testicule; 4 – spermiducte; 5 – ovare;
6 – oviduct comun; 7 – cloaca; 8 – orificiul anal.
 Ordinul Apoda Ordinul Caudata Ordinul Ecaudata
sau Gymnophiona sau Urodela sau Anura ~ Salienta

~ 300 sp. ~ 300 sp. ~ 4 000 sp.

Ichthyophis glutinosus Triturus cristatus Rana ridibunda

Syphonops annulatus Salamandra salamandra Dendrobates auratus

Salamandra salamandra Triturus cristatus Proteus anguinus
/ Caudata / / Caudata / / Caudata /

Forma adultă - Ambistomă Forma larvară - Axolotlu

Syphonops annulatus
/ Apoda / Ambystoma mexicanum
/ Caudata /
 Vedere laterală Vedere dorsală
Cap Trunchi Sector Sector
caudal Cap Trunchi
caudal

2 3 5

1
4

1 2
7 3 4
6
6 7

1 – bot; 2 – orificii nazale; 3 – ochi; 4 – timpan; 5 – glandă parotidă; 6 – membrul

anterior; 7 – membrul posterior.
1 – maxila superioară; 2 – limba; 3 – dinţi amplasaţi pe vomer; 4 – coane;
5 – tegumentul globilor oculari; 6 – trompele lui Eustache; 7 – epiglota; 8 – timpan;
9 – ochi.
 Cavitatea
oro - faringiană

Esofag Stomac

Pancreas
Intestinul rect

Laringe
Trahee

Cloacă
Vezica biliară

Ficat
Duaden

Intestinul subţire Intestinul gros

 Neurocraniu
Scheletul craniului
Splanhnocraniu

Sectorul cervical
Sectorul dorsal
Scheletul axial
Scheletul

Sectorul sacral
Sectorul caudal

Centura scapulară
Scheletul centurilor
Centura pelviană

Membrul anterior
Scheletul membrelor
Membrul posterior
Ecaudata Caudata
 vedere dorsală vedere ventrală

1 - osul intermaxilar; 2 - osul maxilar superior; 3 - apofiza frontală a maxilarului

superior; 4 - osul patrato-jugal; 5 - osul scvamosal; 6 - osul prootic; 7 - condil
occipital; 8 - osul fronto-parietal; 9 - osul nazal; 10 - osul sfenetmoid; 11 - apofiza
epiorbitală; 12 - osul pterigoid; 13 - fontanelă frontală; 14 - fontanelă parietală;
15 - osul occipital lateral; 16 - osul vomer; 17 - osul parasfenoid; 18 - osul palatin;
19 - osul palato-pătrat.
Sectorul cervical Sectorul dorsal Sectorul sacral Sectorul caudal

Vedere dorsală

Vedere ventrală

Ecaudata

Caudata
 Homostern
Claviculă
Scapula
Structura centurii scapulare
şi a membrului anterior
Stern

Falange
Caracoid

Manubriu
Ileon
cartilaginos
Metacarp
Humerus Radius şi
cubitus (ulna) Carp
Femur

Ischeon
Falange
Pubis
Structura centurii
Tibia şi fibula
pelviene şi a membrului
(peroneu)
posterior

Tars Metatars
1 - sinus venos; 2 - auriculul drept; 3 - auriculul
stâng; 4 - ventricul; 5 - conul arterial (de la stânga la
dreapta: sectorul venos; sectorul mixt; sectorul
arterial); 6 - arcul aortic (cârja aortică) de dreapta;
7 - arcul aortic (cârja aortică) de stânga;
8 - trunchiul pulmo-cutaneu de dreapta;
9 - trunchiul pulmo-cutaneu de stânga;
10 - artera pulmonară de dreapta;
11 - artera pulmonară de stânga; 12 – artera
cutanee de dreapta; 13 - artera cutanee de
stânga; 14 - plămânul drept; 15 - plămânul
stâng; 16-17 - tegument; 18 - vena cutanee
de dreapta; 19 - vena cutanee de stânga;
20 - vena pulmonară de dreapta; 21 - vena
pulmonară de stânga; 22 - vena pulmo-cutanee de
dreapta; 23 - vena pulmo-cutanee de stânga; 24 -
vena pulmo-cutanee comună; 25 - artera
subclaviculară de dreapta; 26 - artera
subclaviculară de stânga; 27 - aorta dorsală; 28 -
artere mezenterice; 29 - artera iliacă de dreapta;
30 - artera iliacă de stânga; 31 - artera caudală
(prezentă doar la amfibienii caudaţi şi apozi).
1 - sinus venos; 2 - auriculul drept; 3 - auriculul
stâng: 4 - ventricul; 5 - con arterial; 6 - vena
jugulară internă de dreapta; 7 - vena jugulară
internă de stânga; 8 - vena jugulară externă de
dreapta; 9 - vena jugulară externă de stânga;
10 - vena subclaviculară de dreapta; 11 - vena
subclaviculară de stânga; 12 - vena cutanee de
dreapta; 13 - vena cutanee de stânga; 14 - vena
jugulară comună de dreapta; 15 - vena jugulară
comună de stânga; 16 - trunchiul jugular comun;
17 - vene mezenterice; 18 - vena subintestinală;
19 - vena portă hepatică; 20 - sinus hepatic;
21 - vena hepatică; 22 - vena femurală de dreapta;
23 - vena femurală de stânga; 24 - vena iliacă de
dreapta; 25 - vena iliacă de stânga; 26 - vena
sacrală de dreapta; 27 - vena sacrală de stânga;
28 - vena abdominală; 29 - vena portă renală de
dreapta: 30 - vena portă renală de stânga;
31-32 - sinusuri renale; 33 - vena renală de
dreapta; 34 - vena renală de stânga; 35 - vena
renală comună; 36 - vena cavă posterioară
(inferioară).
 Tipuri de metabolism gazos
la Amfibieni

A – respiraţie tegumentară
B - respiraţie pulmonară

Forma plămânilor la
Amfibieni

1– Triton (Caudata)
2 - Ranidae (Rana ridibunda)
1 2 3 3 – Bufonidae (Bufo viridis)
A - pătrunderea aerului din mediul extern în cavitatea bucală
B - pătrunderea aerului din cavitatea bucală în plămâini
1 - orificiu nazal extern; 2 - orificiul nazal intern (coană); 3 - limba; 4 - cavitatea bucală;
5 - hipoglossa; 6 - sfincter în contracţie (blocarea pătrunderii aerului în plămâni);
7 - plămân; 8 - esofag; 9 - stomac; 10 - orificiu nazal extern închis de valvulă; 11 - sfincter în
relaxare (permite pătrunderea aerului în plămâni); 12 - mişcarea hipoglossei în actul
respirator.
1 - telencefal; 2 - lobii olfactivi; 3 - nervii olfactivi; 4 - diencefal; 5 - chiazma optică
cu nervii optici; 6 - lobul anterior al hipofizei; 7 - hipofiza; 8 - mezencefal;
9 - metencefal (rudimentar); 10 - mielencefal; 11 - măduva spinării.
 Pleoapa
superioară
1 - corpi adipoşi
2 - testicule
3 - spermiducte
4 - glande suprarenale
5 - rinichi
6 - ducte uro-genitale (doar la masculi)
7 - vezicule seminale
8 - vezica urinară
9 - cloacă
1 - ovar stâng (ovarul drept
este înlăturat)
2 - pâlnia oviductului (pâlnia
Faloppe)
3 - oviduct
4 - corp adipos
5 - rinichi
6 - glandă suprarenală
7 - uretere (doar la femele)
8 - vezica urinară
9 – cloacă
 Formă adultă Formă juvenilă cu
Formă juvenilă regiune caudală
după metamorfoză

Metamorfoză

Icre fertilizate
Mormoloc cu
depuse pe plante Mormoloc cu
membre posterioare
acvatice branhii externe
 Ordinul
Rhynchocephalia

Sphenodon punctatus

Ordinul
Squamata

Lacerta viridis Natrix natrix Chamaeleo chamaeleon

Ordinul
Chelonia

Emys orbicularis Testudo elephantopos

Ordinul
Crocodilia

Crocodilus niloticus Gavialus gangeticus

 Cap Trunchi Regiune caudală

Membre
anterioare

Membre
posterioare
 Limba Orificiul nazal

Pleoapa superioară

Ochi

Pleoapa inferioară

Timpan

Mandibula Maxila Epiglota

Receptori
tertmosensibili
 Trahee Inima

Plămâni Vezica biliară

Stomac
Ficat

Intestin gros Pancreas

Rinichi Intestin subţire

Vezica urinară Testicul

Cloaca Spermiduct
1 - esofag; 2 - stomac;
3 - duoden; 4 - intestinul
subţire; 5 - intestinul rect;
6 - cloaca; 7 - ficat; 8 - vezica
biliară; 9 - pancreas;
10 - cecum; 11 - vezica urinară.
 Neurocraniu
Scheletul craniului
Splanhnocraniu

Sectorul cervical 8 vertebre

Sectorul toraco - lombar 22 vertebre
Scheletul axial
Scheletul

Sectorul sacral 2 vertebre

Sectorul caudal zeci de vertebre

Centura scapulară
Scheletul centurilor
Centura pelviană

Membrul anterior
Scheletul membrelor
Membrul posterior
 Sector Sector toraco – lombar Sector
Craniu cervical (dorso - lombar) sacral

8 2
22
vertebre vertebre
vertebre

Centura
scapulară şi Centura
membrul pelviană şi
Coaste
anterior membrul
posterior

… zeci de vertebre

Sector caudal
 Coloana vertebrală
Carapace (sector dorso – lombar) Coloana vertebrală
(sector sacral)
Coloana vertebrală
(sector cervical)
Coloana vertebrală
(sector caudal)
Craniu Centura
pelviană

Centura
scapulară

Femur
Ulna
(cubitus)
Tibia
Humerus
Plastron

Radius Fibula
(peroneu)
Naja naja - Cobra Draco volans - Dracul zburător
 Atlant (Atlas)
Arc superior Arc superior Arcul neural

Foramen superior
(canal neural) Canal
Arcul neural
Ligament transvers
anterior
Foramen inferior
(articulare cu axis)
Arcul
transvers
Axis (Epistrofeu) posterior
Arcul neural

Arcul superior Arcul lateral

Corpul
vertebrei (articulare coaste)
Canal neural
Arcul
transvers
Apofiză
odontoidă Vertebră dorsală
Corpul
Arcul lateral
vertebrei
 Claviculă
Cartilaj subscapular Suprastern

Cartilaj
Coracoid
precoracoidal

Humerus
Scapulă
(omoplat)
Ulna
Stern (Cubitus)

Radius

Coaste
Carp

Metacarp

Falange
 Proces cartilaginos
anterior
Femur
Pubis
Ligament
Fibula
Foramen
(peroneu)
Cavitate obturator
cotiloidă

Tibia
Ileon
Tars

Ischion Metatars

Proces cartilaginos
posterior

Falange
 Supraoculare
Frontal
Parietal Postorbital
Prefrontal
Supratemporal Nazal

Temporal

Premaxilar
Occipital
lateral
Lacrimal
Patrato-Jugal
Condil Transpalatin

Bazioccipital Epipterigoid
Pterigoid Otice
Coronar

Articular

Supraangular Dentar

Angular
Craniul la Şarpe !
 a. carotidă externă de a. carotide interne a. carotidă externă de
dreapta stânga
trunchi carotid de dreapta
trunchi carotid de stânga
duct Botal de dreapta
duct Botal de stânga
a. subclaviculară de
dreapta a. subclaviculară de
stânga
trunchi carotid comun

arteră pulmonară de
arteră pulmonară de
stânga
dreapta

trunchi pulmonar Au. st

comun venă pulmonară
Au. dr comună

plămân drept
plămân stâng

venă pulmonară de venă pulmonară de

drepta stânga

arcul aortic de dreapta arcul aortic de stânga

aorta dorsală
posterioară Sept ventricular incomplet
 Vena jugulară de dreapta Vena jugulară de stânga
Vena subclaviculară de dreapta
Vena subclaviculară de stânga
Vena cavă anterioară de dreapta
Vena cavă anterioară de stângă
Vena cavă anterioară comună

Vena hepatică
Vena cavă posterioară
Sinus hepatic
Vene renale
Vena port-hepatică
Sinus renal

Vene iliace
Vene port-renale

Vena subintestinală
Vena sacrală

Vena caudală
Vene femurale
 Pâlnia Faloppe
(pâlnia oviductului)

Ducte deferende Ovulă în cavitatea

Testicul (epididimis) corpului

Ovar
Sector
vitelogen
Rudiment al
Vase sangvine mezonefrosului
Sector
Rinichi Vase sangvine cochilier
Ureteră Rinichi
Ureteră
Spermiduct

Vezicula Oviduct
urinară Cloacă Vezicula
urinară
Cloacă
 Telencefal cu emisferele
Mesencefal
telencefalului
Lobii olfactivi ai
telencefalului Metencefal

Mădiva spinării
Nervii olfactivi

Nervii optici
Mielencefal

Diencefal Hipofiza
 Clasa Aves ≈ 9000 sp.
Ratitae Impennes Carinatae
(Gradientes) (Natantes) (Volantes)
4 ordine 1 ordin 26 ordine
Ordo Apterygiformes (Kivi) Ordo Sphenisciformes Ordo Anseriformes (Gâştele,Răţile)
Ordo Casuariiformes (Emu) (Pinguinii) Ordo Galliformes (Găinele)
Ordo Rheiformes (Nandu) Ordo Ciconiiformes (Cocostârcii)
Ordo Struthioniformes (Struţii) Ordo Passeriformes (Vrăbiile)
Ordo Psittaciformes (Papagalii)
Rhea americana
Struthio camelus

Aptenodytes forsteri Meleagris galopavo Anas platyrhynchos

novaehollandiae
Dromaius

(Emu)

Casuarius casuarius

Ciconia ciconia
Apteryx mantelli Spheniscus demersus Galerida cristata
Aspectul extern / Clasa Aves – sp. Corvus frugilegus /

Ochi Cap Corp Aripă

Regiune
Cioc
caudală

Falange cu Gambă
gheare
 Structura penei de contur la păsări
Steaguri
(a - intern; b - extern)

Rahis

Barbele de ordinul I

Calamus Cârlige

Barbele de ordinul II Rahis

 Zonele de amplasare a penelor la păsări
PTERILE (locurile de amplasare a penelor) şi APTERII (locuri lipsite de pene)
la păsările zburătoare (Volantes)

Pterile Aptere
 Topografia organelor interne

Trahee Inima

Bronhii Stomac
(sector glandular)

Plămâini Stomac
(sector muscular)

Ficat Splina

Intestin subţire Testicul

Pancreas Ureteră

Rinichi Cloaca

Intestinul gros Orificiul cloacal

 Structura tractului digestiv la păsări
Cavitatea bucală Garinge

Esofag Guşă

Stomac (sector Stomac (sector

glandular) muscular)

Ficat Pancreas

Intestinul
Cloacă Intestinul gros
subţire
 Structura sistemului respirator la Aves

Trahee (cu
bifurcare în Plămâni
2 bronhii)

Saci aerieni anteriori Saci aerieni posteiori

(cervicali + subclaviculari) (abdominali)
 Structura sistemului circulator arterial la păsări
a. carotide interne
a. carotidă externă de dreapta a. carotidă externă de stânga

a. subclaviculară de dreapta a. subclaviculară de stânga

a. toracală de stânga
a. toracală de dreapta

trunchi inominant de dreapta trunchi inominant de stânga

a. pulmonară comună de stânga
a. pulmonară comună de dreapta

aa. pulmonare de stânga

trunchi pulmonar

aa. pulmonare de dreapta plămân stâng

arcul aortic de dreapta

plămân drept vv. pulmonare de stânga

ao. dorsală vv. pulmonare de dreapta

 Structura sistemului circulator venos la păsări

v. subclaviculară vv. renale

de stânga v. toracală de
stânga vv. iliace
v. cavă vv. portrenale
inferioară
vv. jugulare v. caudală
sinus renal

v. cavă
superioară vv. sacrale
v. subclaviculară
v. hepatică v. coxală
de dreapta v. porthepatică
v. toracală de
sinus hepatic
dreapta v. coccigio-
mezenterică
v. epigastrică
 Structura scheletului la Păsări

Neurocraniu
Scheletul craniului
Splanhnocraniu

Sectorul cervical 11 – 25 vertebre

Sectorul toracal 3 – 10 vertebre
Scheletul axial
Sectorul lombar 10 – 22 vertebre
Scheletul

Sectorul sacral 2 vertebre

Sectorul caudal 6 – 9 vertebre

Centura scapulară
Scheletul centurilor
Centura pelviană

Membrul anterior
Scheletul membrelor
Membrul posterior
 Structura scheletului la păsări
Braţ (Humerus) Falange Antebraţ
Craniu
(Radius+Cubitus)

Sectorul Scapula
cervical (11-25)

Clavicula Sectorul caudal

(Furcula) (6-9)

Sternul Caracoid

Bazinul
Carena
(ileon+ischion+pubis)

Gambă Coapsă
Falange Tarso-metatars
(tibia+fibula) (Femur)
Structura sistemului uro –genital la păsări
 Structura oului la păsări
Disc germinativ Camera aeriană

Albumină

Vitelină

Membrană pergamentoasă

Coajă Halaze
Structura sistemului nervos central la păsări
 Clasa Mammalia (cu 3 infraclase) ≈ 4000 sp.
Prototheria Metatheria Eutheria (Placentalia)
(Monotremata) (Marsupialia)
Ordo Monotremata

Familia Tachyglossidae

Ordo Proboscidea Ordo Insectivora

sp. Tachyglossus aculeatus

Familia
Ornithorhynchidae Ordo Cetaceea
Ordo Carnivora

sp. Ornithorhynchus
anatinus Ordo Primates Ordo Chiroptera
Structura tegumentului la Mammalia
Structura tractului digestiv la Mammalia
 Structura scheletului la Mammalia

Neurocraniu
Scheletul craniului
Splanhnocraniu

Sectorul cervical 7 vertebre

Sectorul toracal 12 vertebre
Scheletul axial
Sectorul lombar 5 vertebre
Scheletul

Sectorul sacral 4 vertebre

Sectorul caudal zeci de vertebre

Centura scapulară
Scheletul centurilor
Centura pelviană

Membrul anterior
Scheletul membrelor
Membrul posterior
Structura scheletului la Mammalia
 Numărul de vertebre la diferite grupe de mamifere

Numărul de vertebre
Vertebre Sector
Şobolan Iepure Pisică Hominide

Cervicale Cervical 7 7 7 7

Toracale Toracic 13 12-13 13 12

Lombare Lombar 6 6-7 6 5

Sacrale Sacral 4 4 5 5

Caudale Caudal 16 18-25 14 0

Structura cutiei toracala la Mammalia
 Scheletul membrelor la Mammalia
Membrul anterior Membrul posterior

Scapula
Femur

Tibia
Humerus
Peroneu
(Fibula) Calcaneu
Radius

Carp Cubitus
Metatars
(Ulna)

Tars
Metacarp

Falange Falange
Gheare Gheare
Particularităţi de structură a membrelor la diferite
grupe de mamifere
Particularităţi de structură a scheletului la diferite
grupe de mamifere
Scheletul craniului la Mammalia
Scheletul craniului la Mammalia
Scheletul craniului la Mammalia
 Sistemul circulator arterial la Mammalia
a. carotidă externă a. carotidă internă

Trunchi carotid de dreapta Trunchi carotid de stânga

a. subclaviculară de dreapta a. subclaviculară de stânga

a. inominantă de dreapta
a. inominantă de stânga
a. pulmonară de dreapta
a. pulmonară de stânga

Trunchi pulmonar
Trunchiul aortic
Plămân
arcul aortic de stânga
v. pulmonară de dreapta
v. pulmonară comună ao. dorsală

v. pulmonară de stânga
ao. abdominală
 Sistemul circulator venos la Mammalia
v. subclaviculară v. intercostală v. cardinală de stânga
de stânga
artera renală Rinichi

Vena cavă v. iliacă

posterioară
vv. jugulare

Trunchi jugular

v. renală
v. hepatică
v. caudală

v. subclaviculară
de dreapta Sinus hepatic

v. cardinală de dreapta v. subintestinală

 Sistemul genital masculin la Mammalia
Vezică urinară

Uretră
Veziculă
seminală Prostată

Duct uro-genital

Corpi
cavernoşi
Spermiduct

Epididimis
Penis

Testicul

Scrot
 Fertilizarea şi implantarea embrionului la Mammalia
Blastulă
Morulă
Fertilizare

Oviduct

Implantare

Uter
Ovulă Ovar
Pâlnia Faloppe
Col uterin
Folicul ovarian Ligament
ovarian
Vagin
 Particularităţi de structură a sistemului genital feminin
Oviduct
Oviduct

Utere Uter Uter

Utere separate bifurcat simplu

Vagin
Vagin

Vagin
dublu
Vezică
urinară
Vezică
Cloacă urinară
Vestibul
(sinus uro-genital)

Marsupialia Placentalia
Structura sistemului nervos la Mammalia
Structura sistemului nervos la Mammalia
Organul auditiv la Mammalia
Organul optic la Mammalia