Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Nicodim Sachelarie - Pravila Bisericeasca
Nicodim Sachelarie - Pravila Bisericeasca
Nicodim
Sachelarie
PRAVILA
BISERICEASCĂ
Ediţia a lll-a
Editata de Parohia Valea
Plopului Jud. Prahova
1999
Ieromonah
Nicodim
Sachelarie
PRAVILA
BISERICEASCĂ
Ediţia a lll-a
Editata de Parohia Valea
Plopului Jud. Prahova
1999
În iconomisirea sufletească, se cere păstorului să cunoască bine
legea Domnului, care îşi are izvorul în voinţa cea veşnică a lui
Dumnezeu şi să priceapă bine mult feluritele situaţii ale vieţii omeneşti
şi mijloacele de a ridica slăbănogirea omenească la vrednicia pentru
care omul a fost creat. Păstorul trebuie să aplice legea Domnului cu
toată sinceritatea şi rîvna, avînd gîndul lui Hristos, adică să lege şi să
dezlege ca şi cum Hristos ar fi de faţă, identifieîndu-şi gîndurile,
mijloacele şi scopurile cu ale lui Dumnezeu-însuşi.
Unele canoane prevăd o pedeapsă maximă, însă asprimea acestor
canoane nu se aplică în aceleaşi măsuri şi păcatelor de proporţii mai
mici, ci numai în dozele potrivite scopului mîntuirii de la om la om (vezi:
canonisirea).
www.ortodoxia.md
ADVENTIŞTII
1. Adventiştii, adventus-venire, adică ei se socotesc ca drept a
doua venire a Domnului. Ca aspect a luat naştere de pe la 1815, în
America. Azi, Adventiştii sînt de două feluri: adventişti de ziua a şaptea
şi adventişti reformişti. In România apar pe la 1870. Ei sînt eretici. Cei
ce se convertesc, se botează cu învoirea episcopului, ca cei ce au
denaturat toate Tainele şi dogmele Bisericii.
2. Doctrina adventistă constă din:
a) Botezul nu se administrează decît adulţilor şi nu are
putere de taină pentru iertarea păcatului strămoşesc, fiindcă ei
resping toate tainele;
b) Serbează sîmbăta în locul duminicii;
c) legea Vechiului Testament este obligatorie pentru mîncăruri
curate şi necurate etc;
d) Păcătoşii mor şi cu sufletul, numai adventiştii vor avea răsplata
nemuririi;
e) Sînt două veniri ale lui Iisus pe pămînt, în cea dintîi, El va veni
şi va sta pe pămînt cu adventiştii 1.000 de ani, (Apoc. 20, 3) iar a doua
venire, El va domni cu ei veşnic, sus în cer. (vezi: Dogmele).
II.
AFACERILE LUMEŞTI
3. Afacerile lumeşti nu sînt potrivite pentru un slujitor al
altarului, care este pus să fie lumina lumii prin învăţătura misionară şi
sarea pămîntului prin exemplul vieţii sale morale (Mat. 5,13-18). El
slujeşte Celui ce n-are împărăţie în lumea aceasta (Ioan, 14,36). însăşi
legile civile bizantine n-au îngăduit aceasta:„Hotărim ca nici un episcop,
prezbiter, cleric sau monah, să nu poată lua asupra sa astfel de afaceri care se
referă la tezaurul stalului, sau să administreze averi publice sau particulare, sau
să se prezinte ca avocaţi în procesele publice, deoarece prin aceasta se aduce
pagubă Bisericii şi împiedică slujba preoţească." (Justinian, Nov. CXXIII, 6; Const.
Ap. II, 6).
22 ." Nimănui dintre mireni nu-i este îngăduit să intre în altar; însă,
stăpînirea împărătească nu este oprită de la aceasta, cînd ar voi să aducă damri
Creatondui după o tradiţie foarte veche" -Vi, ec. 69.
23. -"Nu se cuvine femeilor să intre în altar" Laod. 44
24. -"Se cuvine călugăriţelor să intre în altar, ca să aprindă candele şi
luminări şi să facă curăţenie şi să măture" - Sf. Nichifor, 15.
25. -"Este oprit ca monahul, fără hirotesie, să îndeplinească de pe amvon
slujbele citeţului, dar socotesc că pentm cinstea tagmei monahale, nu trebuie
sase oprească monahul care nu s-ar fi făcut vinovat de vreo abatere de a intra în
altar ca să aprindă luminări şi candele" - Sf. Nicolae, 1.
26. -"In altar, mireni sau femei nu intră, iar călugăriţa poate intra să
cureţe" ILT, gi. 165.
27. -"Noi, cei ce sîntem obligaţi să purtăm întotdeauna legiuitele arme ale
staftdui - şi nu putem să nu avem arme cu noi- ahinci cînd avem nevoie să
intrăm în Biserica lui Dumnezeu, lăsăm annele în afară de biserică şi luăm de pe
cap chiar şi diadema demnităţii imperiale şi astfel, intrăm în altar ca să aducem
damri şi apoi, după aceea, cînd ieşim, luăm iarăşi diadema şi annele noastre" (
zice Teodosie cel Tînăr (+ 450) - Actele Sinodului al IV - lea ec.)
VI.
AMULETUL
28. -Amuletul este un obiect făcut de oameni, sau luat din natură,
în care superstiţioşii cred că le-ar aduce noroc, sau îi apără de pagube
sau boli, dar în realitate este semnul văzut al necredinţei în Dumnezeu
şi se canoniseşte ca şi vrăjitoria, (Matei 23, 5), fiindcă este o urîciune
înaintea Domnului (Deut. 18,9 -14; VI ec. 61.)
29. -"Nu se cuvine clericilor, sau slujitorilor bisericeşti, să se ocupe cu
vrăjitoria, sau cu descîntecele, sau cu ghicirea prin semne şi cifre matematice, ori
cu astrologia, sau să facă amulete, care sînt legături pentru sufletele lor. Toţi cei
ce poartă amulete, să fie alungaţi din biserică" - l,aod. 36.
30. -"Cine poartă farmece - ierbi la grumazii lui, are parte de slujirea
bozilor, iar dacă le va lepăda de la dînsul, să se primească la pricestanie; iar dacă
le va tot purta acestea, după învăţătura dintîi şi după a doua şi de nu va vrea să
se lepede de la dînsul, să se despartă de biserică, să se afurisească ca un
vrăjitor" - PBG, 132.
VII.
ANAFORA
31. -Anafora este pîinea rămasă de la prescurile din care s-a scos
Sf. Agncţ, numită "alidoron", pentru că "dă daml hărăzirii lui Dumnezeu" (S.
www.ortodoxia.md
VII, 7; IV ec. 2; 7, 15, 27; VI ec. 23 şi Gangra 1, 20; Laod .29, 30, 35; Cart. 81, lo9,
1 lo, 111, 112,113,114, 115,116; Sf. Sofia 3; Sf. Vasile 88).
X.
ANTIMISUL
44. -Antimisul este făcut dintr-o bucată de pînză scumpă,
dreptunghiulară, pe care este pictată punerea în mormînt a
Mîntuitorului. El se sfinţeşte ca şi Sfînta Masă, prin ungerea cu Sfînlul
Mir, prin stropirea cu vin roşu şi apă de trandafiri şi prin adaosul de
părticele mici din sfintele moaşte, în unirea cu sfinţirea bisericii de
către arhiereu. Antimisul ţine loc de Sfînta Masă, dacă este sfinţit şi
astfel, cu el se poate face Sfînta Liturghie. în cazul în care biserica ar
lua foc în timpul Sf. Liturghii, preotul ia antimisul şi celelalte sfinte şi
poate continua slujba, pînă la sfîrşit în altă parte (S. Tes. V, 108).
45. -"De se va spăla Sf. Antimis, întru neştiinţă, nu-şi pierde sfinţenia şi
nici nu devine necurat, pentni că s-a spălat" (Sf. Nichifor, l).
46. -"Oricare preot, de va sluji liturghie fără antimis în biserică sfinţită, să
facă 200 de metanii, iar de va sluji în biserică nctîrnosită şi fără antimis, să i se ia
preoţia"- ILT, 64.
47. Mireanul n-are voie să se atingă de Sf. antimis, căci este
îmbibat cu multe părticele nevăzute, rămase de la Sf. Liturghie.
Antimisul stricat se arde într-un vas curat, iar cenuşa se varsă în
spălător, sau se îngroapă într-un loc curat (S. Tcs. V, 127).
XI.
APOSTASIA CLERICULUI
48. -Apostasia clericului are o dublă înfăţişare: înainte de
hirotonie, fiind încă mirean, dacă s-a lepădat de situaţia şi slujba de
viitor cleric, fiind numai cu cuvîntul, avînd o credinţă şovăielnică (Apoc.
3,16-18), pentru ruşinea sau frica de oameni, ca să nu păgubească ceva
material sau social; şi în al doilea rînd, cînd s-a lepădat în public de
preoţie, din necredinţă şi iubire lumească, care apostasie este
asemenea cu lepădarea de creştinism. Toate aceste nuanţe trebuie bine
cercetate, după treptele canonisirii, ca fapte în sine şi în urmările lor,
pentru prestigiul bisericii şi dreptatea lui Dumnezeu (Vezi: Mărturisitor).
49. -"Dacă vreun cleric se va lepăda de numele lui Hristos din frica de
oameni, adică din teama de iudeu, de păgîn, sau de eretic, să fie lepădat definitiv
din biserică" (adică afurisit). "Iar dacă se va lepăda numai de numele de cleric,
să se caterisească, darpocăindu-se, să se primească ca un mirean" -Apost. 62.
www.ortodoxia.md
faţă de acesta. Salută frăţimea cea de Ungă tine, iar cea de pe lingă mine te
salută în Donviul" - Sf. Atanasie.
55. -"Dacă cineva se lasă de creştinătate pentm frica oamenilor şi după
aceea se întoarce iarăşi la dreapta credinţă, unul ca acela să nu mai fie hirotonit
preot; iar de va fi preot şi se va lepăda, acela de acum sâ nu mai fie preot;
ajunge unuia ca acesta să fie primit la pocăinţă" - Vli G, 81.
56. -"Oricare preot, de frică, sau penlni mari suferinţe de se va lepăda de
numele lui Hristos, unuia ca acesta să i se ia danii şi, ca un mădular putred, să se
taie de la tnipul bun, adică să se gonească de biserica lui Hristos; iar de se va
pocăi să fie primit ca un mirean preot" 2 ILT, 104.
57. -"Intr-un chip se judecă pentm cuvînt şi într-alt chip pentm lucni, ca
orice preot care va zice numai cu cuvîntul să fie păgîn, adică să iasă din legea lui
şi n-a făcut aşa, acela să se judece şi să se pedepsească multă vreme cu lipsa de
preoţia lui, iar danii nu i se ia, căci n-a săvîrşit lucnd, iar mireanul se canoniseşle
vîrtos şi cu tărie de arhiereu, sau cu învăţătura duhovnicului. Scriu Sf. Părinţi
penlni chipul călugăresc, că de va zice cineva numai cu cuvîntul că se face
călugăr şi nu s-a făcut, în ce s-a aflai într-aceea este, aşa să se socotească şi de
aceasta" - ILT, 105.
58. -"Este deosebire între păcatele cu gîndul, cu cuvîntul şi cu
fapta. Astfel, cel ce va zice, la mînie, cu cuvîntul că se va lepăda de
credinţă, fie preot, fără a se lepăda cu fapte, se osîndeşle şi se opreşte
din preoţie multă vreme, dar nu se cateriseşte, penlni că n-a făcut
aceasta cu fapta" - S.Tcs. IX, 42.
XII.
APOSTASIA MIREANULUI
59. - Aposlasia mireanului este lepădarea de credinţă, înlocuind-
o cu altă credinţă deşartă sau eretică, ca un revoltat. (Fac. 14, 4; II Cor.
13, 6; F. Ap. 5, 37; 21, 21; Tes. 2, 3; I Tim. 4,1). Prin ea se Calcă legea de a
mărturisi pe Dumnezeu (Luca 12, 8-12; Mat. 5, llri2; io, 32-35; Marc. 8, 38; I
Ioan 2,23; H Tim. 2,12, Apoc. 3,5). Apostatul se consideră ca o frunză ruptă
din cracă, ca smochinul cel uscat, căruia i s-a zis: "Să nu mai fie în tine rod
în veac." (Mat. 21, 1<J). Apostasia este cea mai mare cădere din har. (Gal.
5, 4; Ev. 12, 15; I Tim. 4,1,5, 8; II Tcs. 2, 3), din pricina poftelor, a slavei
deşarte, sau a dorinţei de îmbogăţire (I Tim. (>, 10; iac. 5,1-7; Luca 6,24).
60. -"Cine va tăgădui că este creştin, pentru a nu fi urît de oameni",
"iubind mat mult viaţa sa decît pe Domnul, în a cănii mînă este sufarea sa" (ioan
12, 25; Dan. 5 ,23), acela este de compătimit, netrebnic, ca un blestemat şi
pîngărit, căci voind să fie prieten al oamenilor, el se face duşman al lui
Dumnezeu şi nu are parte cu sfinţii, ci cu osîndiţii, penlni că în loc de "împărăţia
www.ortodoxia.md
celor binecuvînta[i" a dorit „focul cel veşnic, care este pregătit diavolului şi
îngerilor lui" (Luca 9,26; MaOlO, 37-39; 16, 26, 25,41; 28, 33) - Const. Ap.V, 4.
61. -"Dacă sîntem chemaţi la martiriu, trebuie să mărturisim cu împotrivire
cinstitul nume al lui Hristos şi dacă sîntem dsîndiţi din pricina aceasta, să ne
bucurăm că ne grăbim spre nemurire. De sîntem prigoniţi, să nu ne speriem, să
nu iubim viaţa de acum (I loan, 2, 15; II Tim. 4, 10), nici laudele din partea
oamenilor, nici slava şi cinstea din partea stăpînilor, ca unii dintre iudei care se
mirau de minunile Domnului, dar n-au crezut în El, de frica arhiereilor şi a
celorlalte căpetenii, "pentru că iubeau slava de la oameni mai mult decît slava lui
Dumnezeu" (loan, 12, 43; Rom. 2, 29). Iar de mărturisim mărturia cea bună, nu
numai pe noi ne inîntuim, ci şi pe cei de curînd botezaţi îi întărim în credinţă şi pe
catehumeni îi facem să creadă. Iar dacă şovăim cu ceva în mărturisirea noastră,
tăgăduind credinţa din pricina uşurinţii minţii şi de frica unei pedepse cît de mici,
nu numai pe noi ne lipsim de slava cea veşnică, ci şi altora ne vom face
pricinuitori de pieire şi vom suferi pedeapsa îndoită, pentru că dăm de bănuit prin
tăgăduirea noastră că adevărul ridicat cîndva de noi în slavă este o învăţătură
rătăcită" (I Tim. 6, 12; Luca 22, 40; Mat. 26,41- Const. Apost. V, 6).
62. -"Despre cei ce au căzut de la credinţa creştină pe vremea tiranului
Liciniu, fără silă şi fără confiscarea averilor lor, sau fără vreo altă primejdie de
acest soi, deşi nu merită nici o îngăduinţă, sinodul a hotărit să fie trataţi cu
blîndeţe. Deci, toţi cei ce se pocăiesc sincer, să stea trei ani între ascultători şi
şapte ani să îngenuncheze, iar doi ani vor sta la rugăciune cu ceilalţi, fără a se
împărtăşi cu Sfintele Taine (11 ani), -1 ec. 11.
63. -"Cei ce au fost chemaţi la harul lui Dumnezeu şi la începutul prigonirii
au lepădat slujba lor lumească, fiind pironiţi pentru credinţă, dar mai tîrziu s-au
întors ca şi cîinii la vomitarea lor, încît au intervenit cu daruri şi cu bani ca să-şi
cîştige iarăşi slujba lor de militari, aceştia vor trebui ca după trei ani de ascultare
să îngenunche 10 ani (13 ani). Astfel, toţi cei ce vor arăta o adevărată pocăinţă
cu lacrimi şi fapte bune, iar nu numai de ochii lumii, aceştia, după ce vor împlini
vremea ascultării, să stea la rugăciuni împreună cu cei credincioşi, după merit,
episcopul dispunînd de ei cu blîndeţe. Iar cei ce au privit cu nepăsare canonisirea
şi au crezut că le ajunge aparenţa faţă de ochii lumii, în a reveni la biserică, să
împlinească canonul deplin hotărit pentru ei". -1 ec. 12.
64. -"Cu privire la catehumenii care au căzut (în apostasie sau în mari
păcate), Sfîntul Sinod a hotărît ca să rămînă ca ascultători timp de trei ani, apoi
vor putea reveni iar în situaţia de a se nigd^cu ceilalţi catehumeni yrednici".-1
ec. 14
65. -"Cei ce au fugit de persecuţie şi în cele din unnă au fqst prinşi, sau au
fost trădaţi de prietenii lor, sau au fost despuiaţi de averea lor, sau au suferit
chinuri, sau au fost antncaţi la închisoare şi astfel au mărturisit că suit creştini şi
www.ortodoxia.md
au fost cliitiuiţi, iar altora li s-a pis în mînă ceva târne, ai sila, depăguii, sau au
gustat ceva din nwicarea jertfită idolilor, îrisă au mărhuisit neîncetat că sînt
creştini şi apoi au arătatpunuea o mare mîlvwe de ce li s-a îmunplat, prin felul lor
de a fi întni adîrică smerenie, unii ca aceştia sînt în afară de păcat şi nu se opresc
delaSf. împărtăşanie. Iar dacă unii ătliomici au oprit de la Sf. împărtăşanie pe
astfel de credincioşi, dintr-o strideţe prea mare, sau din nepricepere, îndată să li
se dea dezlegare; această lwtăiîre este valabilă alU pentm mireni, cU şipentni
clerici. S-a mai cercetat şi cazul dacă laicii din această categorie se pot ridica la
treapta preoţească şi deci, s-a liotărit ca să fie hirotoniţi ca unii care n-au
păcătuit, mai ales dacă viaţa de mai înainte k-a fost corectă' - Ancira 3.
66. -"Cu privite la cei ce din constrîngae au jertfit idolilor, precum şipenbu
cei ce au luat parte la ospeţele idoleşli, toţi aceştia, deşi au fost înşelaţi di diferite
feluri, de au mers acolo cu iifăţişare veselă şi s-au îmbrăcat în liaine de
sărbătoare şi au hiat parte la ospăţul acela, sinodul a liotărît ca tui an să asculte,
tmanisăuigauuiclw, da ani să se roage şi numai după aceea (6 ani),
săseqrropkdesfuUaîrnpartăŞarTie" -Andra4.
67. "Deqne ceice auinersla serbările idoleşâ Biibrucaţiîriiianiedejaleşiaiistatşi
aunâicatlamasă, darmtxxMvmrieaşedaumlăaărriat, dacăpttiăaaunauunpRnk vremea
de trei ani ai hgerutticliaii, să sepimească să stea vnpreună la rugăciune, fără
drept de a se vnpăităşi, ci abia 01 anul alpatrulea să se pnjră/tăşească Lisă
qiscop'iiau împulariâea, că cerceUnd felul întoarcerii lor, să le uidulcească situaţia,
sau să S se prelungească şi mai nuâ uwieadepocăviţă. Darmaiîntu, să li se
cerceteze \iaţa atâ de mai uiaitUe de cădere; dl şi cea după cădere şi apei să
clubzuiască bine asupra înă dcitii situaţiei lor" - Ancira 5
70. -"Cei ce de două şi de trei ori au jertfit idolilor, de silă, patni ani să
îngenunche, doi ani să se roage împreună, fără a se împărtăşi şi apoi, în al
şaptelea an, să fie primiţi la împărtăşirea cu Sfintele Taine" - Ancira 8.
71. -"Toţi cei ce nu numai că s-au lepădat de credinţă, dar s-au ridicat şi
au silit şi pe alţi creştini să apostazieze şi s-au făcut unelte ale persecuţiei,
aceştia trei ani să asculte, iar alţi şase ani să îngenunche şi un an să stea
împreună cu ceilalţi la rugăciune, fără a se împărtăşi şi după zece ani, să se
împărtăşească cu Sfintele Taine, însă să se cerceteze viaţa lor alît cea dinainte,
cît şi cea mai de pe urmă" - Ancira 9.
72. -"Numai cel ce face fapte de creştin, este adevărat creştin (Matei
7,21-23; Luca 6,46; Tit 1,16; Apoc. 2,5). Dacă cineva va lua numele de creştin,
dar huleşte pe Hristos prin faptele sale rele, nu are nici un folos" (din purtarea
nurnelui) Sf.Vasile, 45.
73. -"Cel ce s-ă lepădat de Hristos fără constringere şi a călcat taina
mîntuirii, este dator a plînge în tot timpul vieţii sale şi a-şi mărturisi păcatul,
învrednicindu-se Sfintelor Taine numai la vremea ieşirii din viaţă, contînd pe
iubirea de%oameni a lui Dumnezeu" Sf. Vasile 73.
74. -"Cei ce au călcat credinţa în Dumnezeu în timpul năvălirii barbarilor,
făcînd jurăminte păgîneşti şi gustînd din mîncările neîngăduite, aduse de vrăjitori
în cinstea idolilor, unii ca aceştia, să fie trataţi după legea canoanelor Sfinţilor
Părinţi astfel: cei ce au suferit chinuri cumplite şi nepulînd să rabde durerile, au
fost siliţi să se lepede de Hristos unii ca aceştia să fie reprimiţi numai după ce trei
ani vor sta la uşa bisericii, doi ani vor asculta, trei ani vor îngenunchia şi apoi să
fie primiţi la Sfînta împărtăşanie. Iar cei fără de prea mare constringere, au
vîndut credinţa în Dumnezeu şi s-au apropiat de masa demonilor şi s-au jurat cu
jurăminte păgîneşti; trei ani să stea afară din biserică, doi ani să asculte la uşa
bisericii, trei ani să îngenunche şi alţi trei vor sta la rugăciune împreună cu cei
credincioşi şi apoi vor fi primiţi la Sf. împărtăşanie" (după 11 ani) - Sf.Vasile, 81.
75. -"Deci, Părinţii au făcut deosebire şi au precizat că toate păcatele
care privesc partea raţională a omului (fiind de natură dogmatică) sînt mai
vătămătoare şi deci vrednice de o pocăinţă mai mare. Dacă cineva a trecut la o
altă credinţă, la iudaism, la idolatrie, la maniheism, sau la .alta asemenea
acestora, lepădîndu-se de credinţa în Hristos şi a făcut aceasta în chip
intenţionat, unul ca acesta va fi silit ca întreaga sa viaţă să se pocăiască.
Niciodată, un astfel de om, nu se va învrednici să se roage lui Dumnezeu
împreună cu ceilalţi credincioşi, ci se va niga deosebit, fără a se împărtăşi cu
Sfintele Taine. Iar dacă a scăpat din cumpăna morţii, îşi va continua viaţa întru
pocăinţă fără a se împărtăşi cu Sfintele Taine pînă la sfîrşitul vieţii. Insă cei ce au
suferit chinuri cumplite să fie supuşi canonisirii, după vremea hotărîtă (de
canoane). Dar pentm aceştia, Sf. Părinţi s-au purtat cu mai multă îngăduinţă,
www.ortodoxia.md
81. -"Cel ce s-a lepădat de Hristos fiind om vîrstnic din cauza chinurilor, să
postească optzeci de zile, să se roage, să fie învăţat cele ale dogmelor şi apoi să i
se citească molitvele de curăţie, să se ungă cu Sf. Mir şi să se împărtăşească" -
ILT.323.
82. -"Dacă s-a lepădat de bună voie şi dacă îşi răscumpără păcatul cu
pocăinţă osîrdnică din iubire şi milă, să fie primii după doi ani, dacă (se
pocăicşte) posteşte zilnic şi face cîte două sule de metanii. Dacă nu va putea să
postească să i se aplice alt canon după putereaHui, să fie catehizat continuu şi,
după doi ani să i se citească în opt zile molitvele de iertare şi aşa să fie primit, fie
bărbat, fie femeie" -ILT, 323.
83. -Cel ce s-a lepădat de Hristos fără de nevoie se va putea
împărtăşi numai la sfîrşitul vieţii - Trebnic, p. 515.
APOSTASIA MONAHULUI
84. -Apostasia monahului este lepădarea de jurămintele făcute
sărbătoreşte în faţa Sfîntului Altar şi a slujitorilor Domnului şi care se
întoarce iarăşi în slujba lumii. Foarfecele tunderii şi îmbrăcămintea
monahală "din mîna lui Dumnezeu le-a luai", iar făgăduinţele sale au fost
scrise în cartea aleşilor Săi de îngerii Domnului. Lepădarea de ele, este
cea mai grea apostasie, deoarece Scriptura zice: "Nici un om închinat
Domnului prin făgăduinţă nu poate fi răscumpărat, ci va fi omorît" (Lev. 27, 29).
Deci monahul apostat este un sinucigaş duhovnicesc şi de aceea, el nu
mai poate fi primit la nici o taină a bisericii. Preotul care l-ar cununa, se
canoniseşte după cele zise de Domnul: "Vai de fiii răzvrătiţi, care iau hotăriri
fără Mine, fac legăminte care nu vin din duhul Meu şi astfel, îngrămădesc păcate
peste păcate" (Isaia, 30,1; Vezi: Făgăduinţa, Jurămîntul).
85. -"Pre cel ce a lepădat sfînta schismă monahală şi nu se pocăieşte, nu
se cade a-l primi nici în casă măcar, ci să fie alungat" - Sf. Nichifor, 25.
86. -"Dacă vreun monah va lepăda sfintul chip şi va mînca came şi-şi va
lua femeie, dacă nu se va întoarce, unul ca acesta se cuvine a-l da anatemii, apoi
să se îmbrace cu sila şi să se închidă în mînăstire" -Sf. Nichifor, 35 (Pateric, pg.
318, 324,410,41,459).
88. - "Călugărul sau călugăriţa de vor lepăda sf. chip şi se vor însura,
aceea nu se cheamă însurare, ci cu/vie, sau mai vî/tos preacurvie (căci
adevărata lor nuntă este călugăria), pentru aceia să fie fără de biserica lui
Hristos şi afurisiţi, pînă ce-şi vor veni întru pocăinţă; iar de se va înlîmpla să
moară în păcat, fără pocanie, să nu fie îngropaţi (în cimitir), nici slujiţi, nici
pomeniţi (la parastas), pentm că sînt străini de creştinism" ILT, 123.
89. -"Călugănil care va lepăda sf. chip şi nu va vrea să vină întru pocanie
ca să se îndrepteze, pe acela nici să-l bage în seamă cineva, nici să se
împrietenească cu dînsul, ci numai să-l tot blesteme şi să-i zică anatema" - ILT,
123.
XVII.
AUREOLA SFINŢILOR
95. - Sfinţii s-au călăuzit în viaţă după "gîndul lui Hristos" (l Cor.
2, 16) şi astfel, gîndul Legii Domnului după care au cugetat ziua şi
noaptea (Ps. 118, 55-56) le-a luminat mintea ca să înţeleagă care este
lărgimea, adîncimea şi înălţimea cunoaşterii... (Efes. 3, 18-19). Acest
gînd, după cum s-a exteriorizat Moise (Exod 34, 29) la Iisus, pe
muntele Taborului, aşa s-a exteriorizat şi la sfinţi, prieteni ai lui
Dumnezeu (Iacob, 2,23), încît, pictura bisericească le înconjoară capul
cu aureola luminii dumnezeieşti, ca semn distinctiv, faţă de
muritorii obişnuiţi. Aureola persoanelor Sfintei Treimi este
despărţită în trei, simbolul treimic, avînd literele cuvîntului ON = Eu
sînt Cel ce sînt (Exod 3,14). Aureola lui Dumnezeu-Tatăl este întreită
prin unitatea triunghiului, ca Cel ce este din veşnicie Născător al
Fiului şi Purcezător al Sfîntului Duh (Sim. Tes. IX, 18).
XVIH.
AUTORITATEA DISCIPLINARĂ
96. -Autoritatea bisericească şi lumească au izvorul în voinţa lui
Dumnezeu. Autoritatea bisericească lucrează conform cu legile bisericii
pentru mîntuirea sufletului şi cine nu i se supune este pedepsit, căci
Domnul a zis: "Cine asadtă de voi, de Mine asadtă şi cine se leapădă de voi, de
Mine se leapădă şi de Cel ce M-a trimis pe Mine" (Luca, 10,16; Mat. 10,40; Ioan
5,23; 12,30). Autoritatea lumească este sub conducerea providenţei ( III
Regi 29,20-23) şi ea trebuie respectată, ca o slujire a lui Dumnezeu, chiar
de ar fi socotită rea, căci răutatea autorităţii este provocată de răutatea
supuşilor. Cine se împotriveşte ei, pe dreptate va fi pedepsit (Rom. 13, 1-
8).
www.ortodoxia.md
timpul cît le-a ţinut), au adus cumpărătorilor mai mult cîştig, decît
preţul plătit la cumpărare" - Ancira, 15.
108. -"Averea Bisericii trebuie să se păstreze pentm nevoile bisericii cu
toată grija, cu conştiinţă curată şi cu credinţă în atotştiinţa şi judecata lui
Dumnezeu. Aceasta se cuvine a se chivernisi sub chibzuiala şi îndrumările
episcopului, căniia i s-a încredinţat popond şi sufletele celor ce alcătuiesc
comunitatea Bisericii. Presbiterii şi diaconii trebuie să cunoască bine (întocmind
inventar) care este averea Bisericii episcopale şi nimic să nu fie tăinuit, pentm
că de va muri episcopul, întreaga avere a episcopului să fie bine cunoscută, fără
a se pierde ceva din ea şi nici averea personală a episcopului să nu sufere, fiind
socotită ca a bisericii episcopale. Căci este drept şi plăcut lui Dumnezeu, cît şi
oamenilor, ca cele ce aparţin episcopului să le lase oricui va voi el; iar cele ale
bisericii să se păstreze pentm ea. Biserica nu trebuie să sufere vreo pagubă şi
nici episcopul să fie lipsit de bunurile sale, ca şi cum acestea ar fi ale bisericii.
Moştenitorii lui nu trebuie să ajungă la procese şi prin acestea el să fie defăimat
după moartea sa" - Ant. 24.
109. -"Episcopul trebuie să aibă stăpînire asupra lucnirilor bisericeşti, cu
toată evlavia şi frica de Dumnezeu. El poate să se folosească de toate cele
trebuincioase lui, dacă ar fi lipsit, precum şi pentm ajutarea fraţilor care
găzduiesc la dînsul, pentm împlinirea nevoilor lor, după dumnezeiescul Apostol,
care zice:" Avînd hrană şi îmbrăcăminte, cu acestea ne vom îndestula" (I Timotei
6, 8). însă, dacă nu se îndestulează cu atîta şi episcopul ar schimba
destinaţia averii episcopale pentru trebuinţele familiare (ca nepoţi, rude,
etc) şi veniturile Bisericii, sau rodurile ţarinilor nu le-ar chivernisi cu
ajutorul presbiterilor şi al diaconilor - ci ar însărcina pe rudele, sau
fraţii, sau fiii săi, ca astfel, prin unii ca aceştia să păgubească pe
nebăgate de seamă gestiunea Bisericii, acel episcop va trebui să dea
seamă în faţa sinodului. în caz că episcopul ar fi învinuit de complicitate
cu presbiterii săi de a-şi însuşi veniturile episcopiei provenite din
recoltele ţarinilor, sau alte venituri pe care şi le-ar însuşi spre paguba
ajutorării săracilor, provocînd defăimarea şi ocara pentru gestiunea
bisericii şi pentru ei înşişi, unii ca aceştia vor fi aduşi la ordine prin
cercetarea Sfîntului Sinod - Ant. 25.
110. -"Episcopii şi clericii să nu lase nimic din averea lor celor ce nu sînt
ortodocşi, chiar dacă ar fi rudenii ale lor. Episcopii sau clericii, precum s-a zis, să
nu lase ereticilor nimic din averea lor, nici prin donaţie" - Cart. 22.
111. -"Aşijderea, s-a hotărît ca: nimenea să nu vîndă averea bisericească,
şi dacă vreun bun bisericesc nu ar avea venituri şi vreo nevoie mare ar sili,
aceasta să se arate celui ce stă în fruntea eparhiei şi, împreună cu numărul
hotărît al episcopilor, să se hotărască ce este de făcut. Iar, dacă ar sili o nevoie
www.ortodoxia.md
XXI.
BAIA.
128. -Baia este bună şi necesară pentru curăţenia trupului, căci el
este casa sufletului, Biserica Duhului Sfînt (I. Cor. 6, 19) şi deci trebuie
îngrijit. Insă, răul fiind ca un adaos nefiresc al binelui, de multe ori
datoria îmbăierii - abuzivă - se transformă într-o îngrijire păcătoasă,
care aduce vătămare morală pentru sine şi pentru aproapele, prin
moleşire şi păcate de tot felul (I Cor.io, 32), faţă de care adevăratul
creştin trebuie să fie cu luare aminte de sine (Vezi: Sminteala).
129. -"Nu se cuvine ca persoanele sfinţite, sau clericii, sau monahii, să se
scalde în baie cu femeile şi nici vreun creştin laic, deoarece acesta este păcatul
practicat de păgîni. Iar, de se va dovedi cineva făcînd acestea, de vafi cleric să se
caterisească, iar de va fi laic să se afurisească" VI, ec. 77
130. -"Nu se cuvine slujitorilor allantlui sau clericilor (citeţ, cîntăreţ) sau
monahilor să facă baie cu femei; şi nici creştinilor sau laicilor, căci aceasta este
cea clintii osîndire de care se fac părtaşi paginii" l^od. 30.
131. -"Preotul de se va scălda, sau de va merge la baie, acela nu poate să
facă Liturghie întru acea zi, nici are voie după Liturghie să se îmbăieze; nici
mireanul, de se va spăla, ori va merge la baie, nu poate să i se dea
dumnezeieştile Taine, nici se va pricestui, nici atunci nu poale să meargă să lase
sînge, nici preotul, nici mireanul, fără numai de se va înlîmpla boala morţii într-
acea zi, pătimind penlni viaţa lui" -ILT, 96.
132. -"Preotul cînd va merge la baie să se spele penlni nevoie sau
slăbiciune, aşijderea şi călugănil, acela să nu se ungă în nici un chip, iar de se va
unge, preotul acela să se părăsească de a chita liturghia 60 de zile; de va fi
călugăr să se pocăiască 150 de zile şi metanii o mie în toate zilele" PBG, 51.
133. -"Călugănilui nu i se cade să meargă la baie, cu nici un chip, afară de
vreo boală oarecare dar şi de o legătură" (plasture) - PBG. 51.
XXII.
BAPTIŞTII
134. -Baptiştii, adică botezătorii, a căror sectă a luat Gintă pe la
1610, în decursul timpului s-au divizat în vreo zece secte, cu diferite
nuanţe, care trăiesc în apus. în România au venit pe la 1880. Baptistul
care ar voi să se convertească, trebuie supus unei examinări serioase,
spre a se fixa bine felul său de a fi şi de a i se preciza bine rătăcirea - şi
www.ortodoxia.md
lovituri impeşli. Iar, dacă unii, n-ar asculta de sfaturile certărilor, nu se opreşte ca
aceştia să fie înţelepţiţi prin denunţarea lor în faţa autorităţilor de stat, căci
canonul cinci al sinodului din Antiohia a hotărît ca cei ce provoacă tulburări în
biserică, să fie îndreptaţi prin mîna autorităţilor de stat" -1, H, 9.
139. -"Dacă vreun mirean, dispreţuind pomncile dumnezeeşti şi civile de
stat şi defaiurind înaltele legi ale Bisericii fără motiv, sau din motive născocite, ar
bate pe un episcop sau l-ar închide, unul ca acesta să fie anatema" Sf. Sofia, 3.
140. -"Oricare episcop, sau preot, sau diacon, va bate pe omul
care a stricat ceva, ori pe credincios, ori pe necredincios, acela să fie
lipsit de darul său, că, de-ţi va strica fie, prcotule, mireanul ceva, tu să-
1 vădeşti autorităţilor, iar, să nu-1 baţi. Ci de aceasta Domnul nu ne-a
învăţat aşa, ci zice, că de te va lovi cineva peste falca dreaptă, tu să
întorci şi pe cea stîngă; şi cui îi vor lua hainele, el să-şi scoată şi cămaşa
să i-o dea şi acestea sînt poruncile Domnului şi trebuie să se păzească
toate, mai vîrtos de preoţi, ca să fie exemplu şi începătură întru bine,
oamenilor celor mireni" - ILT, 336
141. -"Oricare cleric, în mînie sau sfadă, va lovi pe cineva şi din acea
lovitură va muri, acela se lipseşte de preoţia lui de lot, fără de nici o iertăciune.
Iar, de va face aceasta mireanul, atunci acela să se afurisească ca un ucigaş"
(10-20 de ani). - ILT, 336.
Mă primeşte pre Mine, primeşte pre Cel ce M-a trimis pre Mine", adică, pe
Dumnezeu şi binecuvîntarea Lui
(Matei 10, 40; Luca 9, 48; 10, 16; Ioan 13, 20; Gal. 4, 14). Nimeni nu poate
XXVI.
BISERICA
154. -Biserica, ca instituţie dumnezeiască este împărăţia lui
Dumnezeu pe pămînt. Ea are ca întemeietor pe Iisus Hristos, care este
împăratul şi Capul ei, conducînd-o în colaborare cu Sf. Duh, care o
călăuzeşte la tot adevărul de-a lungul veacurilor (Mat. 28,20; F. Ap. 4, 19-
20; I Cor. 4, 3-8; Efes. 1, 22-23; Colos. 1, 18; Ioan 7, 39; 14,16; 16,10, 7; 18, 18;
Marcu 1,5; Luca 10,9). Lucrarea ei sfinţitoare se întemeiază pe jertfa lui
Hristos, continuată de cea a mucenicilor şi a sfinţilor (Apoc. 6, 9-11). Pe
pămînt ea este formată din toţi oamenii care cred în Hristos, din orice
neam şi loc de pe pămînt (Matei 13,47-48; 18,17; Rom. 12, 5; Gal. 3, 28). Ea
este condusă în chip văzut de o ierarhie (Ioan 20, 21-23; F. Ap. 20, 28; Efes.
4, 11-13). Lucrarea ei sfinţitoare se face prin taine şi ierurgii, în locaşuri
materiale, cinstite ca nişte case ale Părintelui Ceresc (Exod 26, 1-37; III
Regi 9, 1-20; Matei 12, 4; Luca 19,16; Ioan 2,16; I Cor. 11, 12; Colos. 2,16).
162. -"Se cuvine a primi donaţiile pentm biserică, care se fac (de rude),
pentm cel ce a murit fără testament, mai ales dacă el, încă din viaţă, avea să
facă aceste donaţii" - Sf. Nichifor 4.
163. -"Vă sfătuim, ca în bisericile luate de la eretici, să se între ca într-o
casă obişnuită; şi dacă este nevoie să se facă slujbă în ele, aşezîndu-se în mijloc
cnicea, iar în altar să nu se intre, sau să se tămîieze Ksau să se zică vreo
rugăciune, sau să-se aprindă candele sau luminări, pînă ce se sfinţesc cu
adevărat, ca bisericile" - Sf. Nichifor 46.
164. -"Poruncim să fie scoşi din locurile destinate pentm'
instruirea catehumenilor, de pe lingă sfintele biserici, cei ce trăiesc cu
soţiile lor, sau într-alt chip, ocupînd ca locuinţă casele bisericilor
sfinte, prefăcîndu-le în localuri de viaţă uşoară şi dispreţuitoare. Dacă
www.ortodoxia.md
XXIX.
BOTEZUL
178. - Botezul este cea dintîi taină, poarta prin care creştinul este
primit în biserică. El este instituit de Domnul Iisus, prin exemplul său
(Matei 3,13; Marcu 1,2; loan 1,32), prin învăţătura Sa (loan 3, 5) şi prin
porunca Sa, dată apostolilor de a boteza (Matei 28, 19). Toţi cei ce vor să
devină creştini, bărbaţi şi femei, copii şi vîrstnici, trebuie să primească
mai întîi botezul, după ce s-au convins şi au crezut în dogmele creştine.
Credinţa copiilor este suplinită de credinţa părinţilor şi a naşilor (F. Ap.
2,38-39; H), 44-48; 16,14-15; 18,8; 22,16; 7, 14). Botezul iartă păcatul
strămoşesc şi cele personale făcute pînă atunci, dacă este om vîrstnic,
readucînd pe cel botezat în starea lui Adam înainte de cădere şi
primirea lui în graţia Făcătorului, devenind fiu al lui Dumnezeu (Rom.
5,12; Colos 2,12-13; Tit 3,5).
179. - Botezul este absolut obligator (Matei 28, 19; Marcu 16,16; I
Cor. 15, 50; Efes. 2, 5). Forma de efectuare a botezului se face prin
cufundare în apă, de trei ori, aşa cum s-a făcut din primele veacuri,
potrivit cu învăţătura Sfintei Scripturi: "Şi botezînclu-Se, Iisus, îndată a ieşit
din apă" (Matei 3, G)..."dacă se va naşte cineva din apă... (Ioan 3, 5)... baia
naşterii celei de-a doua" (Tit. 3, 5). Excepţional, oamenilor bătrîni şi
bolnavi, li se poate face botezul stînd în pat şi turnînd apa peste ei de
trei ori, udîndu-i peste tot, ca şi cum s-ar afunda în apă (Matei 28, 19).
Botează episcopul, preotul, excepţional diaconul şi orice credincios
creştin, dacă copilul este ameninţat de moarte, ca apoi preotul să
continue numai slujba de după afundare, dacă copilul trăieşte, căci prin
rostirea formulei o dală cu afundarea se cuprind şi rugăciunile
lepădărilor şi toate cele ce premerg afundării, de aceea, după afundare,
ele nu se mai citesc, căci atunci s-ar socoti nevalabile însăşi formula şi
afundarea (ILT, 151).
www.ortodoxia.md
193. - "(Se repetă exact: II ec.7)... "Dar pe maiiihei (care învaţă că sînt
doi dumnezei şi metempsihoză), pe valentinieni (antitrinitari), pe
www.ortodoxia.md
198. -"Cu privire la copiii, despre care nu se ştie sigur, nici de alţii şi, nici ei
nu pot mărturisi sigur dacă sînt botezaţi s-au nu, aceştia să se boteze fără nici-o
piedică, ca nu cîndva această îndoială să-i lipsească de curăţenia păcatelor dată
prin această taină. Fraţii delegaţi ai Maurilor ne-au recomandat acestea,
deoarece mulţi copii se cumpără de la barbari şi nu se ştie dacă au fost botezaţi,
(ea şi cei găsiţi)" - Cartag. 72.
199. -"Aşijderea ,s-a hotărît că oricine tăgăduieşte, ori zice că pmneii cei
mici şi de curind născuţi din pîntecele maicelor botezîndu-se, nu se botează întru
lăsarea păcatelor, şi că nu moştenesc nimic din păcatul strămoşesc al luiAdam,
de care trebuie să se cureţe prin baia renaşterii (de unde urmează că la
aceştia nu se înţelege forma botezului cea întru lăsarea păcatelor cea
adevărată, ci cea mincinoasă) să fie anatema. Nu într-alt fel trebuie să se
înţeleagă cele spuse de apostol: Precum printr- un singur om a intrat păcatul în
www.ortodoxia.md
lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea a trecut la toţi oamenii, prin care
greşală toţi au păcătuit, (Rom. 5, \2),fără numai în felul în care punirea le-a
înţeles soborniceasca biserică, cea răspîndită şi întinsă pretutindenea. Deci,
pentru canonul acesta al credinţii şi pruncii, care n-au putut săvîrşi nici unul din
păcatele omului matur, cu adevărat întru iertarea păcatului strămoşesc, ei se
botează şi se curăţă prin renaştere de tot păcatul moştenit prin naşterea cea
veche a lui Adam" Cart. 110.
200. -"Iubiţilor fraţi (ai Bisericii Romei), fiind noi întruniţi în sfat obştesc,
am citit scrisorile trimise de la voi, în privinţa celor care cred a fi botezaţi de
eretici, ori de schismatici şi vin la soborniceasca biserică, care una este, în care
ne botezăm şi ne renaştem. In privinţa cărora sîntem încredinţaţi că şi voi înşivă
procedînd în acelaşi chip, păstraţi tăria canonului bisericii ecumenice. Insă,
fiindcă sînteţi în comuniune cu noi, şi voiţi să cercetaţi aceasta din dragostea
obştească, nu vă punem înainte o socotinţă nouă, nici acum întocmită, ci pe cea
încercatcl din vechime cu ţoală grija şi sîrguinţa de înaintaşii noştri şi păstrată de
noi, o împărtăşim şi vouă şi o susţinem, hotărîm şi cum tot ceea ce cu tărie şi
statornicie totdeauna ţine, că nimeni nu se poate boteza afară de soborniceasca
biserică; fiindcă botezul este unul şi se află în soborniceasca biserică. Că scris
este: Pe mine m-a părăsit izvorul de apă vie şi s-au săpat lor fîntîni crăpate, care
nu pol [ine apă", (lercmia 2, 13). Şi iarăşi odinioară Sfînta Scriptură
vestind, zice: "Depărta(i-vă de apa cea necurată şi să nu beţi din izvor străin' '
(Pilde 5, 15-16). Ei se cuvine ca mai înlîi apa pentm botez să se curăţească şi
poate şterge păcatul omului care se botează. Şi prin proorocul Iezechil zice
Domnul: "Şi voi stropi pe voi cu apă curată şi vă voi curaţi pe voi, şi voi da vouă
inimă nouă şi duh nou vă voi da vouă. Deci, nu poate curaţi şi sfinţi apă cel ce
însuşi este necurat şi, la care nu este Duh Sfinl" (Iezechil 36, 25); La Numeri
zice Domnul: "Şi toate, de care se va atinge cel necurat, necurate vor fi"
(Numeri 19, 22). Deci cel ce nu poate lepăda păcatele sale proprii, fiind
afară de biserică, cum poate, botezînd, să dea altuia iertare de păcate?
Căci însăşi întrebarea, care se pune la botez este dovada adevărului,
zicînd celui ce se cercetează: "Crezi că primeşte iertare de păcate şi viaţă
veşnică?" nu zice altceva, decît că aceasta se poate da în soborniceasca biserică.
Dar la eretici, unde nu este biserică, e cu neputinţă a primi iertarea păcatelor. Şi
prin urmare, apărătorii ereticilor sînt datori ori .să schimbe formula întrebării, sau
să apere adevărul acestei întrebări, dacă nu cumva le recunosc că ei şi adevărată
biserică, acelora despre care şi ei susţin că au botez adevărat" - Sin. Cartag. 256-
a.
avea taina mirului. Este clar, că la eretici cu nici-un chip nu se poate sfinţi
untdelemn spre lucrarea harului tainic. Fiindcă sîntem datori să ştim, că s-a scris:
"Untdelemn al păcătosului să nu ungă capul său" (s. 140, 6), ceea ce de chiar de
multă vreme e vestit Duhul Sfînt în psalmi. Ca nu cumva, vreun credincios
abălîndu-se şi rătăcindu-se de la calea cea dreaptă, să se ungă de la eretici,
duşmanii lui Hristos. Căci cum se va mga cel ce nu este preot pentm cel ce s-a
botezat, fiind batjocoritor de cele sfinte şi păcătos, deoarece Scriptura zice că
"Dumnezeu pe cei păcătoşi nu-i ascultă, ci numai dacă este cineva cinstitor de
Dumnezeu şi face numai voia lui, pe acela îl ascultă" (Ioan 9, 31). Numai prin
sfînta biserică înţelegem că se dă iertare păcatelor; dar cine poate să
dea ceea ce el însuşi nu are? sau cum poate săvîrşi cele duhovniceşti
cel ce leapădă pe Duhul cel Sfînt? Pentru aceasta cel ce vine către
biserică este dator a se reînnoi, ca să se sfinţească înlăuntru prin sfinţi,
căci scris este: "Fiii sfinţi precum sfînt sînt eu", zice Domnul (Levit 11, 44; 19,
Mai înlîi preotul cel cuprins de rătăcire trebuie să se dezbrace el însuşi
2; 20, 7).
de aceasta prin botezul adevărat, şi bisericesc, fiindcă oricare om venit către
Dumnezeu, şi căutînd preot, dar stămind în rătăcire, a căzut în sacrilegiu" -
Cartag. 256-b.
214. -"Cînd botezi copilul, trebuie să ai scăldătoare, sau alt vas deosebit şi
cu trei luminări aprinse în chipul Sfintei Treimi. De aceea cînd vrei să bagi untul
în scăldătoare, cum spune la tocmeala slujbei, alunei ia-i tu preote din untul care
este în vas cu trei degete, şi unge copilul cruciş, atunci să ia şi naşul din unt şi să
ungă copilul pe toate mădularele, cum este tocmeala tipicului, de aceea dacă îl
va unge el, i-ai tu preote aşa cum este gol şi stai drept căutînd spre răsărit şi tu
şi copilul şi-l botezi în trei afundări, făcînd semnul crucii, zicînd aşa: Botează-se
robul lui Dumezeu (N) în numele Tatălui, amin; şi al Fiului, amin, şi al
Simţului Duh, amin; acum şi pururea şi în vecii vecilor amin.. Apoi îl iei
din scăldătoare şi-l dai naşului şi zici molitvele şi faci toată slujba cum te învaţă
rîndul şi tocmeala tipicului şi dai otpustid" - ILT,
141.
215. -"Iar cine nu botează în trei afundări, ci înlr-una, aceluia să i
se ia darul. Pentru că zice să fie trei afundări şi trei scoateri. Iar
cine va trece, sau va călca acest canon, de va afunda în apă pe cel
ce se botează numai o dată şi nu va mai zice chemarea Tatălui, şi
a Fiului şi a Sfiitului Duh, pe unii ca aceia li se ia darul şi-i dăm
anatemii... Cîţi botează într-o afundare, pe aceia să-i boteze a doua
oară" - ILT, 142.
216. -"Copilul cînd îl botezi trebuie să caute cu faţa spre
răsărit, în chipul Domnului şi Dumnezeului şi Mînluitorului
nostru Iisus Hristos. Căci, cînd s-a răstignit spre răsărit căuta,
iar nu spre apus, şi spre răsărit noi creştinii ne închinăm; şi raiul
spre răsărit s-a sădit. Deci, cînd vor să zică blestemul şi
lepădările de copil, spre apus să stea şi să le zică ca un loc ce este întunecat şi
groaznic şi dacă, de vreme ce apune soarele la apus, înclupuieşte că de într-acolo
iese întunericul, iar răsăritul lumina înclupuieşte, pentru că de la răsărit iese
www.ortodoxia.md
acel ceas nu va muri, atunci săvîrşeşti şi cealaltă slujbă, care este după
(afundare) botezul copilului, adică zici molitva sfîntului mir şi toate celelalte" -
ILT, 151.
228. -"Iar care preot va lua jertfa ereticului sau a agareanului sau va
boteza copilul lui, sau pentm cumetria copilului va primi pe dînsul, sau nun la
nuntă, aceluia poruncesc să i se ia dand. Pentm că cine va avea părtăşie cu
necredinciosul, sau ce amestecare are lumina către întuneric?" -ILT, 152.
229. -"Iar dacă se vor boteza de preoţi nesfinţiţi, aceia a doua oară să se
boteze. Preoţii cei nesfinţiţi se chiamă care s-au hirotonit de arhierei eretici,
aşijderea şi cei ce li s-a luat darul, cărora li s-au luat de sobond arhieresc, pentm
vini şi greşeli ce au avut" - ILT, 152.
230. -"De se va afla cineva într-un loc pustiu nefiind la vreme acolo preot,
şi vreunul din aceştia este în pericol să moară nebotezat, însă de se va întîmplă
diacon sau călugăr, atunci să-l boteze, iar de nu se va afla cineva dintre aceştia,
trebuie să se boteze şi de creştinii care se vor afla acolo, iar de va fi tatăl
copilului singur şi alt creştin să nu se afle, ahtnci să-l boteze chiar tatăl că păcat
nu are, adevărat cu apă, şi de muierea lui nu se desparte" - ILT, 153.
231. -"Numai de nevoie să se boteze copilul de om mirean, ci încă acel
mirean şi dumnezeiasca taină să-i dea, adică să-l pricestuiască şi de va muri, se
primeşte la Dumnezeu botezat; şi se socoteşte în ceata acelor coconi botezaţi şi
se slujeşte şi se pomeneşte cum e obiceiul. Iar de nu va muri copilul, ci va trăi,
atunci să nu se boteze a doua oară de preot" - ILT, 153.
232. -"Pentru copiii care mor ncboteza(i nu se află nicăieri
învăţătură, fiindcă viaţa oamenilor, atît a celor maturi cît şi a
copiilor necreştini, este în mîna Făcătorului lor, care nu poate fi
obligat să descopere toată iconomia providenţei Sale, muritorilor
dornici de a cunoaşte şi ceea ce nu este de folos. Chemarea
glasului Său răsună mereu în lume, şi cei ce aud au datoria să
răspundă numai în măsura de ei înţeleasă şi pentm ei dată. De
bună seamă că Dumnezeu nu pedepseşte pe cei ce nu-i cunoaşte
legile, mai ales pe copiii care mor nebotezaţi, ba dimpotrivă, El a
creat pe om spre fericire şi deci copiii care n-au putut folosi libera
lor voinţă şi putere în virtutea scopului pentru care omul a fost
creat, el îi fericeşte pentru existenţa lor aşa cum şi ei îl laudă pentru
aceeaşi existenţă nevinovată şi frumoasă creaţiune naturală. Astfel,
ei sînt rînduiţi la fericirea naturală a existenţei, dar nu la cea a
răsplătirii, după merite, înlmcît n-au fapte virtuoase. Fericirea
naturală o dă Dumnezeu automat şi necesar, fără a mai fi nevoie
de eforturile omului, nici nu mai e nevoie a se vorbi de ea între
oameni, ci, revelaţia ne arată numai pe acea fericire la care şi omul
www.ortodoxia.md
contribuie (II Cor. 12, 4; Apoc. 21, 22). "Iară cîţi coconi ai creştinilor
mor nebotezaţi, aşijderea şi ai paginilor, aceia nici nu merg în
împărăţia centrilor, nici în muncă, ci numai la un loc luminos" -
!
ILT, 153.
236. -"Aşijderea nici în postul mare nu se botează copii, pentru că sînt zile
de jale şi zeciuială a tot anul, fără de numai de va fi nevoie: atunci poţi să-l
botezi măcar de ar fi şi în săptămîna mare" -ILT, 156.
237. -"Iar de se va afla la sfîrşit să moară copilul şi vor chema pe preot să-
l boteze, iar preotul se va lenevi şi copilul v-a muri nebotezat, atunci păcatul este
al preotului şi se canoniseşte de aceasta, cum va socoti arhiereul lui, sau oprire
din preoţie sau alt canon. Iar de va muri nebotezat de lenea părinţilor, atunci se
canonisesc mai vîrtos, adică trei ani să nu se cuminece şi peste toate zilele să
mănînce sec, adică lunea, miercurea şi vinerea şi să facă în toate zilele metanii" -
ILT, 157 şi Trcbnic p. 522.
238. -"Şi se zice: botează-se, iar nu botez eu... că de voie vine cel ce se
botează: "Că botez eu", nu arată pe cel botezat că se botează cu voia lui, ci de
nevoie cu oarecare silă şi cum, că preotul botează singur cu de la sine putere pe
cel ce se botează. Iar "botează-se", înseamnă cum de bună voie se botează cel
ce se botează şi cum că de la arhiereu sau de la preot se botează, care lucrează
atunci lucrul lui Dumnezeu cel în Treime, al cărui şi nume la cel ce se botează
într-auzire se grăieşte"... - s. Tes. 1,64.
239. -"Iată pe scurt care sî/it roadele botezului: ştergerea păcatelor
(strămoşeşti şi personale), împăcarea omului cu Dumnezeu, sălăşluirea lui
Dumnezeu în om, deschiderea ochilor sufleteşti în faţa razei celei dumnezeieşti,
cu un cuvînt orînduirea vieţii în aşa fel încît să privească omul numai spre viaţa
www.ortodoxia.md
viitoare... Dacă această taină, nu lucrează în toţi cei botezaţi aceleaşi roade, de
aici nu umiează că avem drept să învinuim taina că ar fi neputincioasă. Greşeala
constă în oamenii care nu s-au pregătit bine (prin catehizarea şi îndrumarea
naşului) pentm primirea 'handui, sau au risipit comoara" (prin păcatele lor
personale) - N. Cabasiia D. v. R. I.
240. -"Sfînlul botez înaintea dumnezeieştii liturghii trebuie să fie ca să se
pricestuiască pmncul la liturghie, de va îngădui vremea, adică afară de nevoie,
penlni că botezul trebuie să fie înaintea liturghiei, iar numele pnincilor la botez se
dă" - Trcbnic 101.
241. -"De nu va fi alt preot, singur, preotul să-şi boteze pmncul său, iar el,
să-l boteze cu alt primitor (naş). Iar el, de va fi primitor (naş) pntncului său,
atunci se desparte de femeia sa, adică de mama pntncului, pentru că s-au făcut
între dînşii cumetri" - Trebnic, 102.
242. -"Pentm că cel ce a fost botezat şlpăzeşte botezul înlărindu-l prin
porunci, nu mai plăteşte moartea ca o datorie pentm păcat, ci primeşte
întrebuinţarea morţii ca o osîndă a păcatului care să-l treacă în chip tainic la viaţa
dumnezeiască şi fără sfîrşit.... Fiindcă, dacă păcatul se slujea de moarte ca de o
annă pentm nimicirea firii în cei ce săvîrşeau păcatul asemenea lui Adam, tot aşa
se va sluji firea de moarte, ca de o annă spre nimicirea păcatului, în cei ce
săvîrşesc dreptatea prin credinţă" - Filoc. III. 341.
243. •"Botezul este cel mai însemnat act juridic şi tainic, săvîrşit pe
temeiul legilor şi faptelor revelate de către Dumnezeu şi de către fiecare ins în
parte, ca personalitate stăpînă pe sine. El anulează actul juridic întemeiat pe
minciuna înşelătoare a diavolului şi a slăbiciunii primilor oameni, şi astfel, cei ce
se botează îşi recapătă vrednicia legală a raiului pierdut şi devine fiu al lui
Dumnezeu, ca o nouă făptură, un om nou. După cum, actul voinţii personale a
protopărinţilor, a fost esenţial în legămîntul paradisiac încheiat cu Dumnezeu şi
apoi în niperea lui şi alcătuirea altuia nou cu diavolul, tot aşa şi în actul juridic al
tainelor, este absolut necesar actul juridic al voinţei primitorului tainei. Omul, prin
voinţă, numai doreşte, se manifestă, cere, dar, procesul dăniirii este gratuit dăniit
şi potrivit cu capacitatea lui de primire şi folosire a omului. El nu era vinovat în
actul voinţei sale personale de actul păcatului strămoşesc, dar acest păcat îl
moştenea juridic, ca fiinţă dependentă de tulpina generaţiilor născătoare. Acum,
prin actul botezului, omul s-a nipt din tulpina păcatului odată pentru totdeauna,
de aceea, botezul odată făcut, nu se mai repetă, după cum nu se mai poate
repeta nici actul răscumpărării făcut de Hristos pe altarul crucii. In Urma
botezului, omul rămîne pe deplin curat, dar nu desăvîrşit în fiinţa sa supusă
devenirii, căci el poartă în sine insuficienţa răvăşirii de odinioară, cu mari
contradicţii în fiinţa sa morală, care servesc ca imbold spre activitate în fiinţa sa
morală şi aducătoare de merite şi răsplătire. (Rom, 7, 1-19). De aici se naşte
www.ortodoxia.md
în ghenunchi înlăuntru, lîngă uşa din naosul bisericii, şi după liturghia celor
chemaţi, ieşeau afară cu catehumenii. Starea împreună este şederea la un loc cu
credincioşii în naos. Ei nu ieşeau cu catehumenii, ci stau la toată liturghia
credincioşilor. Cea mai de pe urmă stare este împărtăşirea cu sfintele taine" - Sf.
Grigore
Neocez. 11.
259. -"...Patima lăcomiei, care este mama tuturor relelor (i Tim. 6, 10)
trebuie să fie înfrînată, ca nimeni să nu răpească cele ale altuia sau să calce
hotăririle părinţilor pentm cîştig sau vreun cleric să ia camătă. Faptele rele, încă
necondamnate de Scriptură, se vor cerceta de noi şi se va holări pedeapsa lor.
Despre cele ce Scriptura a legiuit lămurit, nu ni se cade să mai hotărîm, ci numai
să le aplicăm. Prin urmare, ceea ce este osîndit la mireni, cu atît mai mult trebuie
să fie osîndit la clerici. întreg sinodul a zis: Nimeni nu poate lucra împotriva celor
hotărîte de prooroci, şi de Evanghelii, fără primejduirea mîntuirii sale" - Cart. 5.
260. -"Episcopul Aureliu zice: dacă cineva care nu şi-a îndeplinit canonul
primit, fiind în primejdie de moarte, ar cere dezlegare ca să se împace cu sfintele
altare spre a se împărtăşi, în lipsa episcopului, atunci cu bună dreptate
presbiteml, poate să ceară voie de la episcop şi numai după dispoziţiile lui, să
dea dezlegare de vechea canonisire celui ce este în pericol de moarte. Această
rînduială, trebuie să o întărim ca pe o hotărîre mîntuitoare. Toţi episcopii au
www.ortodoxia.md
269. -"Dacă vreun mirean îşi va mărturisi păcatele sale cu voia (din
iniţiativa şi rîvna mîntuirii), duhovnicul poate să procedeze mai îngăduitor,
www.ortodoxia.md
283. - Casa de toleranţă, sau prostituţie din oraşe, este cea mai
scîrboasă adăpostire şi ocupaţie. Dacă curvia era pedepsită cu moartea
prin ardere (Lev. 21, 9; Deut. 22, 21), apoi cei ce neguţătoresc acest păcat,
cu atît mai mult merită osîndă. Bărbaţii care dau soţiile lor, părinţii care
dau fetele lor la astfel de păcate, prostituatele şi cei ce le ocrotesc şi
neguţătoresc acest păcat, nu pot primi dezlegare la spovedanie şi nici
măcar să intre în biserică, sau să li se primească darurile, pînă ce nu se
pocăiesc deplin. Ei se canonisesc ca şi preacurvarii. In caz că s -ar primi
din neştiinţă vreun dar de la astfel de oameni, cu el să se cumpere
numai cărbuni şi lemne pentru a fi daţi la baia publică. La moartea lor
să nu se îngroape în cimitir fără o deplină îndreptare.
284. -"Hotărîm ca cei ce adună curve şi le întreţin spre pierzarea
sufletelor în case de prostituţie, dacă vor fi clerici să se caterisească şi apoi să se
afurisească, iar de vor fi laici să se afurisească definitiv", -vi ec. 86.-
XXXIV. CASTRAREA 285. - Castrarea sau scopirea este tăierea
testiculelor, devenind famen din înţelegerea greşită a celor spuse de
Domnul: Dacă ochiul tău te supără, scoate-1... (Matei 5, 27-32), aşa cum
au făcut unele secte din trecut şi cum fac şi acum lipovenii sau scapeţii.
Scriptura recomandă numai castrarea stăpînirii de sine pentru
împărăţia lui Dumnezeu, pe care o preţuieşte ca pe o mare virtute
întemeiată pe un "dat" sau dar de sus: "Şi sînt fameni care singuri s-au făcut
fameni pentm împărăţia cerurilor. -Cine poate să primească aceasta, să o
primească". (Matei 19, n-12; I Cor. 7,2-20).
286. -"Cel ce s-a castrat fără de voie, sau în timpul persecuţiilor, a fost
lipsit de cele bărbăteşti, precum şi cel ce s-a născut famen, dar, este vrednic să
se facă episcop". - Apost. 21.-
287. -"Cel ce s-a castrat pe sine, să nu se facă cleric, fiindcă este de sine
ucigaş şi vrăjmaş al operei lui Dumnezeu". -Apost. 22.-
288. -"Dacă cineva fiind cleric se v-a castra pe sine, să se caterisească,
fiindcă este ucigaşul propriei sale vieţi". - Apost. 23.-
289. -"Laicul, caslrîndu-se pe sine, să se afurisească trei ani, pentm că
este vrăjmaş al vieţii sale proprii". -Apost. 24.-
290. - Dacă cineva fiind bolnav, a fost operat de medici, sau a fost
castrat de barbari, acesta rămîne în cler. Iar dacă cineva fund sănătos,
s-a castrat de bună voie, acesta să se îndepărteze din cler, şi pe viitor,
nici unul dintre aceştia să nu mai fie primit la hirotonie, după cum s-a
hotărît despre cei ce fac astfel de fapte şi îndrăznesc a se castra pe
sine.
Dacă cineva s-a făcut famen de către barbari sau de către stăpîni, iar el
www.ortodoxia.md
293. -"Deci, cine vrea să fie catehizat cu învăţătura evlaviei, mai înainte
de botez, să fie învăţat cum să cunoască pe Dumnezeu cel nenăscut, cum să
cunoască pe Fiul cel Unul născut şi pe Prea Sfîntul Duh. -Să înveţe despre
creaţiunea mult felurită a hunii, despre îndrumările providenţa şi judecăţile legilor
din Scriptură. Să fie învăţat pentru ce a fost făcută lumea aceasta, şi cu ce scop a
fost omul cel dintîi cetăţean al lumii, să-i cunoască bine firea cum este şi cum
www.ortodoxia.md
lucrează. Să înveţe cum Dumnezeu a pedepsii pe cei răi în orice vreme, iar pe cei
drepţi i-a învrednicit de mare cinste, ca pe Sit, Enoh, Noe, Avraam şi urmaşii lui,
pe Melchisedec, Iov, Moise,... Să se ştie cum Dumnezeu în pravilele Sale, n-a
lepădat de la sine neamul omenesc, ci, în diferite vremi l-a chemat la sine din
adîncul rătăcirii şi al deşertăciunii, ca să vină "la cunoştinţa adevărului" scoţîndu-l
din robia şi slăbiciunea în care căzuse, ridicîndu-l iarăşi la libertate şi evlavie, ca
să lucreze dreptatea în loc de nedreptate, să moştenească viaţa cea veşnică, în
loc de moartea cea de veci. Acestea şi cele asemenea acestora trebuie să înveţe
la cateheză catehumenul care vine la credinţa creştină". - Const. Apost. VII,. 39.
294. -"Episcopul sau prezbitend care nu poartă grijă de cler sau de popor,
lenevindu-se a-i învăţa pe ei buna cinstire de Dumnezeu, să se afurisească
oprindu-se de la slujbă. Iar dacă slămiesc în nepăsare şi lenevite, să se
caterisească". -Apost. 58.-
295. -"Fiindcă, pînă acum multe călcări s-au făcut împotriva canoanelor
bisericeşti (Apost. 80), fie din nevoie sau prin intervenţia oamenilor, mulţi dintre
oameni venind de curind de la viaţa păgînească la cea creştină şi după ce s-au
catehizat puţin timp, îndată au fost botezaţi şi apoi s-au ridicat la treapta de
episcop sau preot. De acum încolo s-a hotărît, ca să nu se mai facă aşa ceva,
fiindcă, se cere mult timp pentm catehizare, iar după botez mai multă încercare,
pînă
ce se va dovedi cineva vrednic de hirotonie. Căci Apostolul învaţă / lămurit:
"Cel de curînd botezat să nu fie hirotonisit, ca nu cumva mîndrindu-se, să cadă în
osîndă diavolului" (I Tim. 3, 6). Iar dacă în curgerea vremii s-ar dovedi că cel
hirotonisit are asupra sa un păcat greu, unul ca acela să înceteze a mai fi preot,
după ce a fost dovedit cu doi sau trei martori. Cel ce ar lucra nesocotind acest
canon să-şi piardă dreptul de cleric". -I ec. 2.
296. -"Proesloşii bisericilor trebuie să înveţe, în toate zilele şi mai ales în
duminici întreg clerul şi poporul cuvintele dreptei credinţe, culegînd adevărurile şi
îndrumările din Sfînta Scriptură, fără a trece peste hotarele dogmelor deja puse,
sau peste tradiţia sfinţilor părinţi. Şi dacă s-ar întîinpla vreo nedumerire
scripluristică, aceasta să nu se interpreteze altfel, decît. aşa cum au expus-o
părinţii luminători şi învăţători ai bisericii în scrierile lor. Mai bine să-şi
agonisească cinstea de învăţător, predicînd din cuvînlările lor, decît să alcătuiască
cuvîntări personale rătăcindu-se de la adevăr, din pricina nepriceperii. Pentru ca
prin învăţătura susnumiţilor părinţi, poporul învăţînd şi cunoscînd cele folositoare,
precum şi cele nefolositoare şi vrednice de lepădat îşi va îndrepta viaţa spre mai
bine şi nu va mai cădea în primejdia neştiinţei, ci, luînd aminte la învăţătura cea
dreaptă, va fi în stare să înlăture răul lucrînd binele mîntuirii de frica muncilor
celor viitoare". -VI ec. 19.-
www.ortodoxia.md
CATERISIREA CLERICILOR
306. -"Caterisirea este ridicarea darului Sf.Duh, dat unui bărbat
prin taina hirotoniei din pricina nevredniciei omeneşti a purtătondui
acestui dar, constatat prin judecata făcută de conducerea canonică a
bisericii, conform cu legile scripturislice şi canonice. Prin caterisire se
ridică omului, care poartă hirotonia, numai dreptul de a o exercita în
sînul bisericii, însă pecetea hirotoniei rămîne asupra omului primitor
ca un fapt care nu se mai poate despărţi de fiinţa lui. Iuda a fost
apostol, şi ca apostol a rămas să fie judecat; şi clericul, cleric rămîne,
dar pentm nevrednicia întrebuinţării apostolatului, i se zice şi lui ca şi
lui Iuda: Mai bine nu s-ar fi născut (Matei 24, 24; ioan 13, 27). în ziua
judecăţii nu i se va zice că a fost cleric, ci: Nu mie mi-ai slujit (Matei 7,
22-23). Deci, pentm sinea primitomlui, hirotonia nu se poate şteige cu
toată răspunderea ei, dar lucmrile ei faţă de obştea bisericii, desăvîrşit
se anulează prin caterisirea canonică fiind confonn cu legea
Domnului (Matei 7,15-16; 24, li; F. Ap. 20,29). "Mai bine ar fi fost pentm ei
să nu fi cunoscut calea Domnului, decît după ce au cunoscut-o, să se
lepede de sfintele porunci date lor" (ii Petru 2,1- 22).
307. - Se aplică caterisirea canonică pentru următoarele
păcate:
a). învă(ături contra adevărurilor de credinţă dogmatică, contra
cărora, însuşi Domnul Iisus, apostolii şi toţi sfinţii, părinţi au luptat cu
tărie, apărînd adevărurile revelate, cu preţul vieţii lor. (V. Dogmele).-
b). Tratează, sub diferite forme, adevărurile de credinţă, sub
înşelăciunea milostivirii, a îngăduinţei condamnabile (Apoc. 2, 4-5; 3, 15-
19) şi a neglijenţei misionare (Apost. 3,29,45,46,47,49,58,62, IV ec. 2; VI ec.
3, 6; MI, 2; Apoc. 21,8; 22,15).
pierzarea pentru mulţi (Apost. 5,25; 27,42,44,58,62; I ec. 10; 17; IV ec. 22; VI
ec. 3,4, 6,12,10, 13, 23,50; I-II, 16; Galat. 5, 19; I Cor. 3, 3; 6, 9-10; Efes. 3, 3-6;
Iacob 3,14-15).
d). Păcate liturgice (Ap. 46, 47,49; 50,56; VI ec. 31,32, 50,55,59; VII ec.
7, 10; I-H, 10,12; Ant. 10).
va lăsa de preoţie de voia sa, fiind mustrat de conştiinţa sa, mai poate da
binecuvînlare zicînd: "Binecuvîntat este Dumnezeul nostru..." sau
"Hristos adevăratul nostru Dumnezeu..." sau "să cădească sau sa se
împărtăşească în sfînlul altar'!"
Răspuns: "Nu. Nimic din toate acestea nu se cuvine a lucra, nici pe
altele'a le face, ci vafi rînduit la un loc cu mirenii". -Sf. Nicolac 8.-
318.- Caterisirea definitivă se oficiază de episcop în chipul
următor: "După ce s-a citit în public sentinţa dată de tribunalul spiritual,
arhiereul care o execută, dezbracă pe cel condamnat, de felonul şi epilrahilul, cu
care era îmbrăcat zicînd: Tu, care astăzi pentru ultima oară, te numeşti
preot al Dumnezeului ceresc, de aici înainte vei fi despoiat de darul
preoţiei, pe care l-ai avut pînă acum şi pierzi darul preoţesc, cu care te-
ai împodobit şi bucurat pînă acum în societatea omenească...". După
aceea strigă: "Nevrednic este!" apoi îi tunde cu foarfecă barba în partea
dreaptă şi' stingă, precum şi pănd din cap în trei locuri zicînd: "Nevrednic
este!". -(Milaş, Canoanele Voi. I, part. II, p. 377.
319. -"Cel caterisit, dacă mai slujeşte, îşi sporeşte mai mult
nevrednicia. Cei ce primesc slujba celui caterisit cu bună ştiinţă, devin
osîndiţi ca şi el, şi deci, se afurisesc pe termen limitat sau nelimitat.
Cei ce o primesc din neştiinţă sau constringere, se canonisesc cu
chibzuială. Se pare că botezul făcut de preotul caterisit se poate
recunoaşte ca şi cel făcut de mirean; însă taina hirotoniei făcută de
arhiereu caterisii, nu poate fi recunoscută, fiindcă episcopul caterisit
este arhiereu numai pentm răspunderea sufletului său, dar pentm
misiunea bisericii este mirean, iar cel ce a primit o astfel de hirotonie,
cu deplina cunoştinţă de cauză, nu numai că este hirotonisit, dar el
pierde şi dreptul mireanului obişnuit de a mai putea fl hirotonisii, fiind
socotit ca un lîlhar de cele sfinte, fiindcă prin acest furtişag viclean, el
s-a arătat şi dovedit pe deplin nevrednic de afi cleric". (II ecum. 4; Apoc.
3,13-20).
XXXVIII.
CĂSĂTORIA LEGALĂ
320. - "In general, Sf.Scriptură şi canoanele au oprit căsătoria între
mde de sînge şi încuscririle pînă la al patmlea grad (Lev. 18 ; VI ecum. 54 ;
Sf.Vasile 87), dar nu s-a spus că în gradul al cincilea, al şaselea şi al
şaptelea este pennisă. Astfel, întreaga tradiţie a Bisericii fonnulată de
Sf. Părinţi în decursul timpului, consemnată în prescripţiuni canonice,
care se găsesc în Nomocanoane, hotăriri sinodale, scrieri bisericeşti,
etc, au oprit aceste căsătorii cel puţin pînă la cinci grade şi cel mult
şapte grade inclusiv, aşa cum s-a respectat şi se respectă în întreaga
www.ortodoxia.md
logodna lor, cei ce vor să se facă preoţi, nu mai pot lua altă femeie, fiindcă se
socotesc că şi cum s-ar fi căsătorit a doua oară. Şi totuşi, de se vor fi căsătorit
nu pot fi primiţi la preoţie, iar de se vor hirotoni neştiind arhiereul se caterisesc.
Mirenii nu mai pot lua pe sora, vara şi alte mde ale fostei logodnice". -Pidalion
grec. p. 456.-
Unchiul şi strănepotul de frate, (gr .4) nu pot lua pe mama şi pe fiica ei,
fiind în gradul al cincilea cu amestecare de nume; -Aceiaşi, nu pot lua
pe mama şi pe nepoata ei de fiică, fiind în gradul al şaselea; -Insă
aceiaşi pot să ia pe mătuşă şi pe nepoata ei de soră, fiind în gradul al
şaptelea.
337. - încuscrirea a trei familii se opreşte pînă la al treilea grad
inclusiv, astfel: Tatăl (mama) vitreg, în văduvie nu poate lua pe soţia
văduvă a fiului său vitreg, fiind în gradul întîi; - Acelaşi nu poate să ia
pe fiica vitregă a cumnatului său, fiind în gradul al treilea cu ea. -
Acelaşi, dacă a avut pe soţia unchiului răposat, nu mai poate lua şi pe
nepoata ei de frate (gr. 3) fiind în gradul al treilea ca şi unchiul răposat;
-Acelaşi, dacă a avut pe mama, nu mai poate lua şi pe nora ei după fiul
ei vitreg mort, căci sînt în gradul al doilea; -Acelaşi, nu poate lua pe
fiica vitregă (gr. 2) a fiicei sale vitrege (gr. l), socotindu-se ca bunic în
gradul al doilea; -Acelaşi, nu poate lua pe soţia a doua a cumnatului
său, care urmase după moartea sorei sale, căci sînt în gradul al doilea.
De asemenea, tatăl şi fiul vitreg nu pot lua soacra şi pe nora ei căci sînt
în gradul al treilea; -Doi fraţi nu pot să ia pe mama şi pe fiica ei vitregă,
sau pe soacra şi pe nora ei, fiind în gradul al treilea.
338. - Căsătoria după trei neamuri este slobodă numai în astfel de
cazuri: un văduv poate lua pe cumnata cumnatului său, adică pe soţia
fratelui cumnatului său răposat, fiind în gradul al patrulea; -Doi fraţi
pot lua pe nora şi pe mama ei după fiul ei vitreg, fiind în gradul (3) al
patrulea; -Aceiaşi pot lua pe bunică şi pe nepoata ei după fiu (fiică)
fiind în gradul al patrulea; - Aceiaşi pot lua pe mătuşă şi pe nepoata ei
după frate, fiind în gradul al cincilea. Doi cumnaţi pot lua pe mătuşa şi
pe nepoata ei de frate fiind în gradul al cincilea.
339. - înrudirea spirituală ca naş la sfîntul botez, nu şi la
căsătorie, s-a hotărîl în sinodul VI ecumenic, c. 53, superioritatea ei
constând în măreţia tainei- şi nu în mulţimea gradelor, oprindu-se
numai pînă la al treilea grad inclusiv. Astfel, naşul nu poate lua pe fina
sa fiind în gradul întîi ca şi cu fiica sa proprie; Acelaşi naş nu poate lua
nici pe mama sau pe fiica finului său, fiind în gradul al doilea; -Acelaşi
nu poate lua nici pe sora finului, fiind în gradul al treilea. Fiul naşului
nu poate lua pe fina tatălui său, fiind în gradul al doilea. Acelaşi nu pote
lua nici pe sora finului tatălui său şi nici pe mama ei, fiind în gradul al
treilea. Un băiat şi o fată botezaţi de acelaşi naş nu se pot căsători,
fiind în gradul al doilea. Un bărbat nu poate lua pe soţia fratelui său din
botez, fiindu-i cumnată spirituală de gradul al doilea. Ginerele văduv nu
poate lua pe fina socrului său, ca ceea ce este soră cu fosta lui soţie, în
www.ortodoxia.md
gradul al doilea. Băiatul botezat de soţ, iar fata de soţia lui, aceşti copii
nu se pot căsători, fiindcă sînt fini la amîndoi soţii, iar ei fraţi în gradul
al doilea. Acelaşi bărbat nu poate lua pe rînd două femei botezate de
acelaşi naş, fiind surori în gradul al doilea. Dacă cineva va fi naş al
propriului său copil, el trebuie să se despartă de soţia sa, ca cei ce au
devenit fraţi (cumetri) duhovniceşti... (V. Botezul).
340. - La înrudirea spirituală este îngăduită căsătoria: cumătrul
poate să ia pe sofa cumătrului (tatăl finului), fiind în gradul al patrulea.
Fratele naşului poate să ia pe sora finului fratelui său, fiind în gradul al
patrulea. Doi fraţi trupeşti pot lua două fete botezate de acelaşi naş,
fiind în gradul al patrulea. Copilul botezat de socru poate lua pe fata
botezată de ginere, deşi ar fi în gradul al treilea, însă sînt îndepărtaţi
prin familii diferite.
341. - Rudenia prin adopţiune sau înfiere (luare de suflet) se
opreşte de la căsătoria copilului adoptat, pînă la al treilea grad inclusiv
cu rudele ambilor părinţi adoptivi, fiindcă el a devenit fiul lor. Astfel,
copilul adoptiv, nu poate să ia pe mama adoptivă fiind în gradul întîi. -
Acelaşi, nu poate lua nici pe sora tatălui său, sau a mamei sale, fiind în
gradul al treilea. Tatăl adoptiv nu poate lua pe sora fiului adoptiv, fiind
în gradul întîi. -Acelaşi, nu poate lua nici pe soţia fiului adoptiv, fiind în
gradul întîi. -Acelaşi, nu poate lua pe fiica fiului adoptiv, fiindu-i
nepoată în gradul al doilea.
342. - întrucît, nunta se face cu veselie, iar Domnul a zis că
oamenii înainte de potop mîncau, beau şi se însurau (Matei 24, 38-39),
biserica a oprit a se face nunta în timpul posturilor, fiind un timp de
pocăinţă şi smerită rugăciune. Astfel, se opreşte a se face nunta: în
postul Naşterii Domnului de la 14 noiembrie pînă la Botezul Domnului
de la 6 ianuarie; Tot postul mare şi săptămîna Pastelor pînă la
Duminica Tomii; postul Sf. Apostoli din Duminica Rusaliilor pînă la 29
iunie; postul Sfintei Marii de la 1-15 august; 29 august la 14
septembrie şi în toate miercurile şi vinerile de peste an. Pentru cazuri
excepţionale, logodnicii trebuiesc îndrumaţi la episcopul locului ca să
chibzuiască asupra dezlegării cînd nunta se face fără muzică şi fără
veselie, avînd de suportat şi o canonisire cum o va aprecia arhiereul (v.
Postul).
347. - Sfînta Scriptură ne învaţă aşa- "Nu vei intra la nici o nidenie a
trupului tău spre ai descoperi nişinea. (Lev. 18, 6- 20). Sfiitul Vasile a înşirat în
canoanele sale cîteva din căsătoriile oprite, lăsînd 4 sub tăcere pe cele mai multe,
însă printr-amîndouă felurile nu s-a adus folos; ca să nu se spurce scrierea prin
cuvinte, a însemnat necurăţiile cu numiri generale, prin ceea ce ne arată
îndeobşte căsătoriile nelegiuite, trecînd cu vederea mulţimea cuvintelor
mşinoase. întrucît, prin tăcerea şi necunoaşterea opririi căsătoriilor nelegiuite, se
tulbură însăşi firea, noi am socotit să le precizăm mai lămurit, hotărînd ca de
acum încolo, cel ce se va împreuna cu vara întîi şi a doua prin legătura de
căsătorie, sau tatăl şi fiul cu mama şi cu fiica, sau tatăl şi fiul cu două surori, sau
mama şi fiica cu doi fraţi, sau doi fraţi cu două surori, să fie canonisiţi şapte ani,
despărţindu-se şi de această căsătorie nelegiuită". -VI ec 54.
348. -"Nu este iertat bărbatului sau femeii ortodoxe să ia în căsătorie soţ
eretic. Dacă cineva va face aşa ceva, să se anuleze şi să se dezlege nelegiuita
căsătorie, căci nu trebuie a uni cele neamestecate, nici să se împreune oaia cu
lupul, nici păcătoşii să se facă părtaşi cu Hristos. Cei ce vor călca cele de noi
hotărîte, să se afurisească. însă, dacă doi soţi încă înainte de a se face creştini s-
au căsătorit legal, apoi unul dintre ei s-ar conveni la lumina adevărului creştin, iar
celălalt va rămîne în necredinţă, dar doreşte să trăiască mai departe cu soţul cel
credincios, sau invers, cel credincios cu cea necredincioasă, după zisa apostolului,
să nu se despartă, fiindcă bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia
credincioasă şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbat" (I Cor. 7,14). vi
ec 72.
www.ortodoxia.md
349. -"Dacă femeia, al cărei bărbat este dus, şi despre care nu se ştie
unde este şi se căsătoreşte cu alad înainte de a se încredinţa despre moartea
primului soţ, se canoniseşte ca o preacurvă. La aceeaşi canonisire se supun şi
femeile ostaşilor, care se mărită întrucît nu ştiu de bărbaţii lor; tot aşa se
canonisesc şi femeile care nu aşteaptă pe bărbaţii lor care lipsesc. Totuşi, aceste
cazuri au iertare, în măsura în care bănuiala de moarte a soţidui a fost mai mare
sau mai mică. Femeia care s-a măritat din neştiinţa cu un bărbat pe care l-a lăsat
soţia pentm o vreme, apoi ea fiind alungată că i-a venit bărbatului soţia celui
dintîi, deşi ea s-a căsătorit din neştiinţă, ea se socoteşte ca o preacurvă; cu toate
acestea, nu i se interzice altă căsătorie unei astfel de femei; dar mai bine ar fi
dacă ar rămîne văduvă. Dacă după un timp oarecare, ostaşul a cănii soţie s-a
măritat cu altul din cauza lipsei îndelungate, iar el, s-ar întoarce acasă şi ar voi
să-şi ia pe fosta lui soţie, din cauza neştiinţei, femeia să se ierte, precum şi
bărbatul care s-a căsătorit cu ea prin a doua nuntă". -VI ec. 93.
350. -"Cel ce va lua în căsătorie pe o femeie care a fost
căsătorită cu altul, logodnicul cel dintîi fiind încă în viaţă, acela să
fie socotit ca un preacurvar". -VI ec. 98.
351. -"Fetele care s-au logodit, şi în urină au fost răpite de alţii, sinodul a
hotărît ca să se dea înapoi celor logodiţi cu ele de la început, chiar dacă ar fi
suferit şi silă de la răpitori". -Ancira 11.
352. -"Logodindu-se cu o fecioară, iar mai înainte el necinstise pe sora lui
rămasă gravidă şi, după ce s-a cununat cu cea logodită, sora lui necinstită s-a
sinucis, sinodul a hotărît ca toţi ce au ştiut de aceste fapte şi n-au oprit-o, să se
primească la pocăinţă împreună cu cei ce stau în biserică, după zece ani de
canonisire, respectînd treptele hotărîte". -Ancira 25.
353. -"Femeia care se va mărita cu doi fraţi succesiv, să nu se
împărtăşească pînă la moarte. Dacă în faţa pericolului morţii, ar făgădui că va
desface căsătoria şi se va însănătoşi, din milă va fi primită la pocăinţă şi
împărtăşire. Dacă femeia sau bărbatul va muri într-o astfel de căsătorie, atunci
soţul rămas în viaţă cu mare greutate va fi primit la pocăinţă prelungindu-i-o spre
sfirşitul vieţii". -Neoccz. 2.
354. -"De asemenea, s-a hotărît ca fui clericilor, să nu se căsătorească cu
paginii sau cu ereticii". - Cart. 21.
355. -"Nu se cuvine ca cei ce sînl clerici ai bisericii, să unească cu
nebăgare de seamă pe fiii lor cu ereticii, prin legătura căsătoriei". -Laod.
10.
356. - "Nu trebuie a se încheia căsătorie cu nici un fel de eretic,
sau a da pe fii sau fiice după eretice, ci numai ducă ar făgădui că s-ar
face creştini". - Laod. 31.
www.ortodoxia.md
zice: Dacă îi va muri bărbatul, femeia este slobodă să se mărite cu cine voieşte,
numai să fie întru Domnul". (I Cor. 7, 39) - Sf. Vasile 41.
365. -"Căsătoria făcută fără voia părinţilor sau a tutorilor, este curvie.
Dacă tatăl sau tutond este în viaţă, tinerii căsătoriţi stau sub vuwvăţia curviei
pînă ce li se va aproba căsătoria, căci numai cu aprobarea lor se întăreşte nunta".
-Sf. Vasile 42.
366. -"Femeia, care fără să ştie, s-a măritat cu un bărbat pe care l-a lăsat
soţia pentm un timp şi, apoi ea a trebuit să-l lase, căci s-a întors la el soţia dintîi,
ea a curvit din neştiinţă. Deci, ea nu se opreşte de a nu se căsători, însă ar fi mai
bine să stea necăsătorită". -Sf. Vasile
46.
377. -"După dascălul nostru, cei ce s-au căsătorit a doua oară după legea
omenească, sînt păcătoşi, precum şi cel ce caută la femeie poftind-o pe ea. Că
nu numai cel ce preacurveşte de fapt este preacurvar, ci şi cel ce voieşte a
preacurvi, fiindcă nu numai fapta, ci şi gîndurile sînt văzute de Dumnezeu. într-
adevăr, sînt mulţi bărbaţi şi multe femei de 60-70 ani, care din pruncie de cînd
au primit învăţătura lui Hristos, au rămas necăsătoriţi şi mă bucură acest fapt, că
astfel de oameni se găsesc la toate neamurile". -Sf. Justin (160) Apologia 1,15.-
378. -"Am hotărit potrivit canonului (ap. 17), ca mirenilor celor ce liber şi
legiuit s-au căsătorit a doua oară (după moartea soţului) şi n-au trăit în
concubinaj, după ce au petrecut un oarecare timp în rugăciune şi post,
după iertarea spovedaniei, să li se dea împărtăşania" -Laod. 7.
379. -"Pentru cei ce se căsătoresc de mai multe ori, li se osîndeşle un timp
de pocăinţă (1-2 ani) dar, rîvna şi credinţa lor le scurtează iar acest timp de
pocăinţă" Neocez. 3.
380. -"Preoţii, să nu ia parte la masa celor căsătoriţi a doua oară,
deoarece a doua nuntă are nevoie de pocăinţă; şi oare cine ar fi acel preot, care
trebuie să canonisească pe miri, ar voi să participe la masa lor, aprobîndu-le
faptele prin participarea la ospăţ?". -Neocez. 7.
381. -"Canonul (Ap. 17), a oprit cu desăvîrşire de la slujba de preot, pe cel
ce s-a căsătorit de două ori". - Sf. Vasile 12.-
382. -"Femeia, căreia i s-a dus bărbahil în {ări depărtate şi a dispămt,
dacă se căsătoreşte cu altul mai înainte de a se încredinţa despre moartea lui, se
canoniseşte ca o preacurvă". -Sf. Vasile 31.
383. -"Dacă stăpînii nu vor, văduva sclavă nu greşeşte mult, dacă se
căsătoreşte a doua oară, simulînd că a fost răpită. Deci, nu trebuie învinovăţită,
www.ortodoxia.md
supunem osîndirii publice, fiindcă sînt mai de tolerat decît desfrîul liber" Sf.Vasile
50
397. -"Nunţile care se fac mai multe de trei, acele nunţi nu se cheamă,
pentm că sînt ca dobitoacele şi fără de lege şi spurcate şi afară de rindul
creştinilor. Iar copiii, care se vor naşte din a patra nuntă poruncesc pravilele să
nu se cheme adevăraţi latinilor săi, nici să-l moştenească" ILT , 206.
398. -"Preotul, care din neştiinţă va face slujba cununiei celor opriţi a se
căsători după înrudirea de sînge, sau înrudire spirituală, sau a patra căsătorie, se
cateriseşte" Trebuie p. 520.-
XLI.
CĂSĂTORIA CLERICULUI
399. - Căsătoria clericului este socotită legală numai o singură
dată înainte de hirotonie, cu o fecioară evlavioasă. Cei ce au gînd să
se hirotonisească, întrucît pentru ei căsătoria este o probă de foc,
sînt datori de la început, să-şi pună înainte toate posibilităţile de viitor:
poate el să fie la înălţimea chemării de preot, conducîndu-se pe sine, pe
soţie şi pe copii, precum şi biserica cu care va lega o altă cununie şi mai
superioară? In caz de văduvie cu copii, va putea el să rămînă la
înălţimea castităţii pentru Domnul şi pentru misiunea bisericii, şi în
acelaşi timp, să-şi gospodărească şi copiii? Dacă, conştiinţa îi va
răspunde cu sinceritate evlavioasă da, să se hirotonisească, iar de nu,
să se ocupe cu altceva în viaţă. Toate justificările unor oameni care cer
recăsătorirea, nu sînt decît oameni cu conştiinţa adormită (Rom. 11, 8),
lipsiţi de focul cel sfînt al apostolatului (Luca 24, 32), avînd o inimă
uscată faţă de trăirea duhovnicească, care socotesc preoţia ca pe o
funcţiune oarecare aducătoare de cîştig, dar nu ca pe o misiune
apostolică, căci altfel ar
răsuna în inima lor cele spuse la (I Regi 2, 29; 8, 3; Ier. 6, 13-14; Osea. 4, 7-
11).
Pentru orice cleric, căsătoria a doua este preacurvie şi curvarii
împărăţia lui Dumnezeu nu o vor vedea (I Cor. 6,9-10; Gal. 5,19-21; Efes. 5,
www.ortodoxia.md
3-5). "Episcop, preot sau diacon, să se aşeze numai aceia care s-au căsătorit
numai o singură dală (I Tim. 3,2 şi 12; Tit. 1, 6), fie că le trăiesc soţiile, fie că au
murit. Iar după hirotonie, să nu le mai fie îngăduit a se căsători, fiind celibatari,
iar dacă au soţii, în văduvie să nu ia pe altele, ci să se mulţumească cu aceea pe
care au avut-o cînd s-au hirotonit". -Const. Ap. VII, 17.-
400. -"Dintre cei ce au primit hirotonia fără a fi căsătoriţi, fiind celibatari,
apoi vrînd să se însoare, se îngăduie numai citeţilor şi cîntăreţilor". -Apost. 26.-
401. -"Deoarece şi dreptcrcdinciosul împărat (deşi este mirean), a vorbit
către acest sfînt şi ecumenic sinod, ca cei ce se numără în cler şi împart altora
cele sfinte să fie curaţi, şi slujitori evlavioşi şi vrednici de jertfa cea înţeleaptă a
marelui Dumnezeu, care este El însuşi şi jertfă şi arhiereu şi să curăţim cele
spurcate care s-au lipit de dînşii prin căsătoriile cele nelegiuite. Apoi, delegaţiile
bisericii romanilor, au propus ca să se aplice canoanele cu prea multă stricteţe.
Delegaţii acestei cetăţi împărăteşti (Bizanţul), au cemt să aplice canoanele mai
umanitar şi cu mai multă îngăduinţă. Noi am împreunat amîndouă propunerile, în
chip părinteşte şi cu iubire de Dumnezeu, ca să nu dăm prilej ca îngăduinţa să
ducă la slăbiciune şi nici stricteţea să nu fie prea aspră, mai ales că păcatele s-au
întins asupra multor bărbaţi din cauza neştiinţei canoanelor". - "Toţi împreună am
hotărît ca preoţii care s-au căsătorit de două ori şi au căzut sub robia păcatului
pînă la a cincisprezecea zi a lunci trecute ianuarie, din indicatond al palndea
trecut anul 6199 (691) şi n-au voit să se cureţe de această nelegiuire, să fie
supuşi canoniceştii caterisiri". "Cu privire la preoţii care au căzut în acest păcat al
căsătoriei a doua, dar care înainte de această hotărire a noastră au cunoscut
folosul şi au înlăturat acest păcat şi s-au despărţit de această nuntă nelegiuită şi
streină de adevărata căsătorie; s-au cu privire la cei ce le-au murit soţiile luate în
a doua căsătorie, sau cu privire Ia cei ce au căutat să se îndrepte şi să se
înţelepţească îndată (aflînd această hotărire), părăsind nelegiuirea de mai
înainte, fie că sînt preshiteri sau diaconi, sfiitul sinod a hotărît ca aceştia să
înceteze de la orice slujbă sau lucrare preoţească şi să fie canonisiţi pentru o
vreme hotărîlă. Aceştia au nevoie să se împărtăşească numai de cinstea numelui
şi a stării între preoţi, mulţumindu-se că pot şedea înaintea altor mireni, rugîndu-
se Domnului şi plîngînd ca să li se ierte nelegiuirea cea făcută din neştiinţă. Ei nu
pot să binecuvînteze pe altul, întnicît sînt datori să-şi vindece propriile lor rane. -
Iar, cei ce s-au căsătorit o singură dată cu o femeie văduvă, precum şi cei ce
după ce s-au împreunai cu o singură căsătorie ilegală (de înrudire), adică
presbiterii, diaconii şi ipodiaconii să se oprească de la slujbă pentru scurt timp şi
să fie canonisiţi şi apoi, excepţional, să fie repuşi în slujbele treptelor lor (fiindcă
au păcătuit din neştiinţa canoanelor), dar să nu se mai promoveze la o altă
treaptă mai înaltă, fireşte, după ce s-a despărţit de însoţirea lor nelegiuită". -
"Toate acestea le hotărîm cu privire la cei ce au fost aflaţi în sus arătatele păcate
numai pînă la 15 ianuarie, după cum s-a spus, din indicatorul 4 (691) şi numai
www.ortodoxia.md
cu privire la cei hirotoniţi deja. Pentru viitor, hotărîm şi reînnoim canoanele (Ap.
17, 18), care dispun, că cel ce s-a împreunat cu două nunţi după botez, sau a
avut ţiitoare, să nu poată fi episcop, prezbiter, diacon sau orice altceva dintre cei
ce fac parte din catalogul ieraticesc. De asemenea şi cei ce au luat văduvă ori
lepădată de altul, ori desfrînată, ori sclavă, ori din cele de la teatru, să nu poată fi
episcop (acum văduv) presbiler, diacon sau altceva din catalogul ieraticesc"., -
vi ec. .3.-
402. -"Toţi cei ce au fost hirotonisiţi diaconi, (pînă acum la 314) dacă mai
înainte de hirotonie au mărturisit şi au susţinut că ei trebuie să se însoare, fiindcă
nu pot rămîne celibatari, aceştia însurîndu-se după aceasta, în chip excepţional,
să rămînă în slujbă pentm că li s-a Mat lor voie de către episcop. Dar, dacă unii
au tăinuit în gîndul lor cu [vicleşug şi astfel au fost hirotonisiţi cu condiţia ca să
rămînă
celibatari, dar după aceia ei s-au însurat, să înceteze din slujba diaconiei". -
Ancira l().-
CĂSNICIA
416. -Biserica nra fixai soţilor un program de convieţuire,
căci nu poate intra în amănuntele zilnice, ci a lăsat totul la
conştiinţa lor şi la posibilitatea de a se iconomisi unul pe altul,
potrivit cu natura, mijloacele şi idealul fiecăruia. în general, soţii
■ au datoria de a se ajuta unul pe altul şi la voie bună şi la necaz şi, mai
ales, la greutăţi de boală şi de viaţă socială. Crcdincioşia unuia faţă de
altul trebuie să fie sfîntă, copiii să fie bine crescuţi, gospodăria bine
chibzuită şi, demnitatea morală şi socială cu grijă păstrată. "Căsătoria să
fie păzită în toată cinstea şi palul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe
curvari şi pe preacurvari" (Ev. 13,4).
417. -"Iar, cei ce sînt legaţi prin căsătorie, trebuie să fie loruşi judecători;
fiindcă au auzit pe Pavel, care scrie că este lucru cuviincios a se îndepărta unul
de altul, la un timp prin consimţămînt, pentru ca să slăruiască în rugăciune şi
apoi să se aproprie" (I Cor. 7, 4). -Dionisie 3.-
418. -"Celor căsătoriţi legal, apostolul le zice: "Să nu vă lipsiţi unul de
altul, decît numai prin înţelegere, pe un anumit timp, ca să vă îndeletniciţi cu
rugăciunea şi apoi iar să vă împreunaţi, ca să nu vă ispitească satana pentru
neînfrînarea voastră" (I Cor. 7, 5). Insă, este de trebuinţă de a se feri de
împreunare sîmbăta şi duminica, pentni că în aceste zile, se aduce Domnului
jertfa cea duhovnicească" Timotei 13.
419. -"Preoţii şi diaconii nu se opresc de la amestecare cu femeile lor, fără
numai la zile ce vor să slujească liturghie, atunci trebuie să se slăpînească...
Drept aceea, trebuie într-acea zi să se ferească de pofta trupească". 1LT, 99.
420. -"Nu s-a oprit bărbahd şi femeia de la împreunarea
trupească, decît numai cînd vor să se pregătească pentni rugăciune
şi sfînta împărtăşanie".-\W, i7o.
421. -"Trebuie să ştim, că cei ce se însoţesc prin nuntă, s-au legat
de la Dumnezeu şi sînt curaţi cu chemarea Celui curat. Deci, trebuie
să păzească unul faţă de altul nunta nespurcală şi să vieţuiască in
pace şi evlavie. Cei ce s-au unit de la Dumnezeu cu cinste, curăţie şi
dragoste, să păzească însoţirile într-un cuget cu pace ca un mare dar.
pentni că vor răspunde de ea alături de celelalte îndatoriri dumnezeieşti...,
îngrijindu-se nu numai de tmp ci şi de sufletul lor, căci numai aşa Dumnezeu va fi
cu ei. Să-şi crească copiii cu fiica lui Dumnezeu (Efes. 6,4), să facă milostenie ca
să se mînluiască". Sim. Tes.
V, 282.
însă: sîmbăta pentm sufletele pristăviţilor noştri, iar dumineca pentm învierea
Mînluitondui nostm Iisus Hristos şi aceasta, să fie cu întocmirea amîndurora,
adică să fie şi voia bărbatului şi a muierii" -ILT, 171.
423. "...Păzească-se pe sine, cei hirotoniţi de legătura cu soţiile
lor cînd vor să slujească liturghie şi după liturghie într-acea zi ca cei ce
sînt cinstiţi cu cuminecătură... Deci, dacă nu mai mult, cel puţin în ziua
şi în noaptea aceea dinaintea liturghiei şi în cea după liturghie trebuie neapărat
a se feri".- Sf. Sini. Tes. IX, 14-15.
XLIV.
CELIBATUL
424. -"Celibatul religios este făgăduinţa de a trăi necăsătorit toată viaţa,
numai cu scopiri de a sluji Domnului în toată deplinătatea şi nu altfel. Căsătoria,
este legea obştească. Celibatul este o excepţie care îşi are temeiul în daml lui
Dumnezeu. Nu toţi pot primi nccăsăloria, ci numai celor ce le este dat" (Maici. 19,
i). El este un sfat celor ce se simt în stare să-l împlinească. "Cel ce nu
este căsătorit, se îngrijeşte de slujba Domnului, cum să placă mai bine lui
Dumnezeu; cine este căsătorit se îngrijeşte mai mult de lucnuile lumii, cum să
placă soţiei" (I Cor.7,2,34; I Tim. 5,5). Orice preot este liber să aleagă viaţa
de căsătorie sau feciorie celibatară. Astfel, celibatarul are datoria să-şi
cerceteze sufletul său dacă poartă în sine acel foc al harului şi a unei
credinţe mai tare decît moartea, dacă are voinţă de a duce greul
singurătăţii şi al gospodăriei personale prin sine însuşi, dacă are
înclinări de a se ocupa cu rugăciunea, slujba şi misiunea bisericească,
care să-i ocupe tot timpul, căci altfel se poale înşela. Celibatul este
foarte uşor pentru cine îl trăieşte cu vrednicie deplină pentru
Dumnezeu, după exemplul proorocilor, apostolilor şi a sfinţilor părinţi
din toate timpurile şi, se va bucura de roadele înfrînării şi ale faptelor
bune. "Ei nu s-au întinat cu femei, căci sînt feciorelnici şi urmează Mielul oriunde
el merge. Ei au fost răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintîi rod pentm
Dumnezeu şi pentm Miel". -(Apoc. 14, 4 şi 12-13).
425. -"Deoarece, am aflat, că în biserica romanilor s-a rînduit sub
formă dc canon, ca cei ce vor să se hirotonisească întm diacon sau
preot, să declare că nu vor mai avea legături cu soţiile lor, noi urmînd
vechiul canon al apostolilor şi rînduielii fireşti, voim ca însoţirile cele
legale ale sfinţilor bărbaţi să aibă tărie şi de acum încolo şi, să nu se
despartă de soţiile lor şi nici să se oprească de împreunare
cuviincioasă la vreme potrivită". -"Drept aceea, dacă cineva se afă
vrednic de hirotonie în ipodiacon, diacon sau preot, să nu fie oprit de
la promovarea în această treaptă, din pricină că trăieşte cu soţia sa
www.ortodoxia.md
soră, sau mătuşă, sau pe anumite persoane, care nu pol fi bănuite de legături de
concubinaj". I ec.3.-
445. -Nici unul dintre clerici să nu ţină femeie sau sen'itoare decît
pe acele persoane, care în canon (I ec. 3) sînt trecute libere de orice
bănuială, păstrîndu-şiprin aceasta, curăţenia morală. Iar dacă cineva
ar călca cele hotărîte de noi, să se caterisească. Aceasta să se respecte
şi de cei castraţi, avînd giijă de curăţenia lor morală, (fără a face
sminteală).
Cei ce vor călca această hotărire, de vor fi clerici, să se cate/iseacă, iar de
vor fi laici, să se afurisească ". vi ec. s.
446. ..."O, Grigore, nu sîntem noi cei dintîi şi nici singuri care au
legiuit ca femeile să nu vieţuiasă împreună cu bărbaţii. Citeşte
canonul cel aşezat de sfinţii părinţi în sinodul de la Niceea (3), care
opreşte precis a nu avea în casă femei introduse pe furiş. Necăsătoria
este vrednică de cinste numai prin vieţuire separată de femei; căci,
dacă ciiîeva făgăduieşte fecioria numai cu numele, dar cu fapta ar
face contrariu, este limpede, că ei vînează făţarnic, cinstea fecioriei,
dar cu fapta nu renunţă la plăcerile păcătoase. Deci, cu atît mai mult
ar fi fost bine a înlătura femeia, după mgămintea noastră decît să le
desvinovăţeşli, că eşti scutit de orice patimă trupească. Nici cu nu cred, că tu
fiind de 70 de ani, să mai trăieşti în păcate cu o femeie şi nici eu n-am poruncit
cele pomncite de canoane ca şi cum aş fi crezut că e la mijloc vreo poftă
păcătoasă; ci fiindcă ne-am învăţat de la apostoli a nu face sminteală fraţilor
(Rom. 14,13) şi ştim că ceea ce la tine este folositor la alţii devine prilej de
păcătuire şi, de aceea, am poruncit, unnînd sfinţilor părinţi, să îndepărtezi acea
femeie (ţinută ca servitoare). De ce acuzi pe horepiscop şi pomeneşti de
veche neînţelegere? De ce nu te învinovăţeşti pe tine, care nu eşti în stare să
alungi pe acea femeie? Deci scoate-o din casa la şi trimite-o la mînăstire pentm
ca ea să trăiască cu fecioarele (fiind curată), iar pe tine să te servească bărbaţii
(fiind bătrîn). Ca nu cîndva să se hulească numele Domnului penlni sminteala
voastră (Rom. 2,24). Pînă cînd' nu vei face aşa, la nimic nu-ţi folosesc
nenumăratele scrisori de justificare. Dacă vei muri fără îndreptare, vei răspunde
înaintea Domnului pentm lenevirea ta. Şi dacă vei îndrăzni să rămîi în slujba
preoţiei, fără a te îndrepta, veif anatema pentm tot popond şi cei ce le vor primi
pe tine (ca preot), vorf lepădaţi de întreaga biserică ". -sr. Vasile 88.
447. -"Cel ce are concubină şi, nu voieşte nici a o lăsa, nici a se
cununa cu femeia sa, nu se cuvine a-i primi damrile la biserică, ale cărei
legi le bîtfeşte şi le defăima prin faptele sale". -Sf. Nichifor 34.
L.
CRUCEA
www.ortodoxia.md
hrană uscată după ceasul al nouălea (15) şi făcînd zilnic cîte 250 metanii". -I.
Post. 61.-
467. -"Cînd apostolul zice: Dacă vreun frate va fi numit desfrînat, cu acesta
nu trebuie a sta la masă (l Cor. 5,11), se vede că nu zice cu acela pe care îl ştiu
unul sau doi că este desfrînat, ci cu acela pe care to[i îl ştiu că este defrînat.
Păcatele făcute fără nişine în public, atrag o mai mare osîndă. (pentru
sminteală publică). Nichifor 37.
468. -"Stricările cele făcute prin deplină silire, să rămînă fără canonisire;
deci şi sclava, dacă se va silui de stăpînul său, este necanonisită". -Sf. Vasile. 49.-
469. -"Curvaml va fi neîmpărtăşit cu sfintele taine şapte ani; Doi ani
tînguindu-se, doi ascultînd, doi îngenunchind şi numai unul stînd împreună, iar în
al optulea an, va fi primit la împărtăşire" sf. Vasile 59.-
470. -"Iată cum trebuie să se aprecieze păcatele, care izvorăsc din plăcere
şi mişcarea patimilor. Unii le împart în preacurvie şi simplă curvie. Cei mai
scmpuloşi au socotit şi curvia egală cu preacurvia, pentru că însoţirea cea legiuită
a bărbatului cu femeia este numai una. Deci, ■ tot ceea ce este ilegal, este
nedrept şi contra legilor şi, tot cel ce ia altuia, înseamnă că se bucură de ceea
ce'nu este al său (furt moţai). Dumnezeu n-a dat bărbahdui decît o singură
femeie, iar femeia nu poale să aibă decît un singur cap. Legea naturii nu îngăduie
decît plăcerea căsătoriei legitime, celor ce ştiu să-şi stăpînească vasul tntpului tor
în sfinţenie şi cinste, aşa cum spune apostolul (i Tes. 4, 4). însă a lua ceea ce
este al altuia, însemnează a lua o femeie care nu este a sa, chiar cînd ea n-are
bărbat. Deci, cînd se cercetează îndeaproape şi, curvia nu este prea departe de
preacurvie, de aceea şi Scriptura zice: "Nu fi prea mult timp cu cea
Străină" (Prov. 5,20).
"Totuşi, părinţii au socotit că slăbiciunile celor neputincioşi trebuiesc
tratate cu îngăduinţă şi potrivii cu această distincţie generală, ei au zis că curi'ia
este o supunere sub năvala poftelor, care nu face nedreptate altei persoane şi,
că preacurvia este o nedreptate făcută altuia".
"Stricarea dobitoacelor şi pederastia este ceva asemănător, adică o
preacurvie contra naturii, (animalelor şi oamenilor) cărora li se face
nedreptate. Pentm toate aceste feluri de păcate, se aplică acelaşfel de tratament,
pentm ca cel păcătos să se cureţe de aceste murdării, lepădîndu-se de josnicia
poftelor".
www.ortodoxia.md
CURVIA - PREACURVIA
472. -Curvia se numeşte preacurvie, cînd cineva lasă soţul legitim
şi se duce la altul. în Vechiul Testament se pedepsea cu moartea. "Dacă
un om preacurveşte cu o femeie măritată, dacă preacurveşle cu soda aproapelui
său, omul acela şi femeia să fie pedepsiţi cu moartea" (Lev. 20, 10; Deut. 22, 22).
în Noul Testament nu se mai dă pedeapsă cu moartea trupească, dar s-
a legiuit pentru preacurvari moartea sufletească, adică, osîndă în
muncile veşnice dacă ei nu se pocăiesc: "Nu vă înşelaţi singuri: nici curvarii,
nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malului, nici sodomiţii, împărăţia lui
Dumnezeu nu o vor vedea" (I Cor. 5, y-10; Gal. 5, 21; Ev. 12, 14).
473. -"Bărbatul care nu ştie că femeia sa preacurveşle, n-are păcat , însă
dacă el ştie păcatul ei şi n-o îndreaptă şi nici ea nu se pocăieşte, ci statuie în
păcat, el se face vinovat de păcatul ei şi părtaş la preacurvie şi de aceea el
trebuie să o lase. Dacă ea se pocăieşte, bărbatul poate s-o primească, însă nu dc
multe ori, căci pentm robii lui Dumnezeu este numai o pocăinţă. ...Dacă cineva
păcătuieşte mereu şi se pocăieşte şi se joacă de-a pocăinţa şi de nici-un folos nu
este pocăinţa penlni un astfel de om, căci cu greu va dobîndi viaţa" -
Hernia, Păstorul 1-4
483. -"Cel ce ţine femeie fără de lege (adică rudenie), nu numai din
cliros să se gonească, ci încă şi din biserică, pînă ce se va despărţi de ea şi după
ce se va despărţi, să se canonisească, ca un amestecător de sînge" -ILT, 82.
484. -"Cel ce ştie că-i cuiveşte muierea şi el tot o ţine în casă şi se face că
nu ştie nimic şi, o lasă de a face preacurvie, atunci se cheamă că el o închiriază şi
se va pedepsi pentm îndoită cu/vie" ILT, 131.
485. -"Muierea de-şi va lăsa bărbatul ei şi va lua altul..., să aibă pocanie
nouă ani să facă în toate zilele 36 metanii; numai pîine să mănînce luni, miercuri
şi vineri. Bărbatul care a luat-o, acelaşi canon are"... PBG, 66.
486. -"Nu poate intra în preoţie candidatul a cămi soţie a preacurvit, după
spusa canonului al optulea de la Neocezareea. Se hotărăşte că femeia care a
preacurvit după hirotonia soţului, să fie lăsată, sau soţul să se lase de preoţie"
(dacă mai vrea să o mai ţină de soţie ) -Sf. I. Post. 21.
LIV.
CURVIA-SODOMIE
487. -"Curvia -sodomie este păcatul pe care îl face bărbat cu
bărbat sau bărbat cu femeie cînd nu vor să aibă copii. El este păcat
strigător la cer. "Strigătul (dreptăţii dumnezeieşti) împotriva
Sodomei şi Gomorei s-a mărit foarte şi, păcatul lor este foaiie greu"
(Fac. 18,20). "Dacă cineva se va culca cu un bărbat aşa cum se culcă cu
o femeie, amîndoi au făcut o mare urîciune, de aceea ei trebuie
pedepsiţi cu moartea, iar sîngele lor să cadă asupra capului lor" (Lev.
20, 13; Deut. 23, 17; Rom. i, 26, 32). Sodomiţii şi Gomoriţii, adică cei ce fac
spurcăciuni în gură, împărăţia lui Dumnezeu nu o vor vedea" (I Cor. 5, 9-10).
488. -"Cel ce va umbla cu femeia peste fire, cinci ani şi preot să nu se
facă". -Mo|itfelnic.
489. -"Aşa să canoniseşti şi pe femeie de va f fost cu voia ei, iar de va f
fost cu sila, mai uşor s-o canoniseşti, însă cum vei pricepe tu sila ei". -Molitfelnic
-
LV.
CURVIA CU RUDE SPIRITUALE
502. -"Penlni că nidenia spirituală este mai mare decît legătura
înrudirii tmpeşti, noi am cunoscut că în oarecare localităţi, unii (naşi)
primesc, copiii din sfiitul şi mîntuiţontl botez şi după aceasta, mamele
acestora rămînînd văduve, ca cumetri intră cu ei în legătură de
căsătorie. Hotărîm ca de acum încolo, să nu se mai facă aceasta. Iar,
dacă după hotărîrea acestui canon, s-ar mai găsi unii care ar mai face
aceasta, mai întîi să se desfacă de însoţirea nelegiuită, iar apoi să se
supună canonisirilorpenlni curvie". -vi ec. 53.
503. -"Cine va cnrvi cu naşă-sa nouă ani să se pocăiască, metanii în zi 150.
Cine cufină-sa ce a boteiat, 12 ani şi metanii 300 ". -PBG, 86.
504. -"Cine va curvi cu mama naşei sale, ani 11; iar cu naşa, 20".
-Molitfeliiic.
505. -"Iar la fină-sa, care~i cade fală sufletească ani 20" -ILT, 330.
506. -"Dacă va curvi cineva cu fiică-sa cea de botez o dată, se canoniseşte
opt ani, iar de mai multe ori zece ani, dacă va mînca uscat după ora a noua şi va
face cîte cinci sute de metanii mari" -l. Post. 57.
507. -"Dacă va curvi cineva cu cumătra-sa, să se canonisească opt ani şi
să facă în fiecare zi cîte trei sute metanii mari". -I. Post. 58.
LVI.
CURVIA CU RUDENII
508. -"Curvia cu mama, sau a fetei cu taică-său, în Vechiul Testament
erau pedepsite cu moartea: "Dacă cineva se va culca cu soţia tatălui său şi astfel
descoperea goliciunea tatălui său, omul acela şi femeia aceea, să fie pedepsiţi cu
moartea şi sîngele lor să cadă asupra copilului lor" (Lev. 20, 21). In Noul
Testament, acest păcat s-a considerat cu totul stîrpit, însă nu lipsesc
cazuri de astfel de păcate. "De se va afla cineva cu mama sa vitregă, 12 ani
să nu se împărtăşească, dacă face şi alte canonisiri: post, metanii, milostenii, iar
dacă este neglijent 20 de ani să stea neîmpărtăşit". ILT, 330.
509. -"Cel ce curveşte cu mama sa vitregă (maşteră), se va supune
aceleeaşi canonisiri ca şi cei ce curvesc cu surorile lor" (20 ani). Sf. Vasile 79.
www.ortodoxia.md
520. -"Cel ce'va curvi cu cumnata sa, după Marele Vasile (c. 76), este
înlăturat de la împărtăşanie 11 ani. Noi îl scoatem de la împărtăşire numai doi
ani, dacă va mînca hrană uscată după ora a noua şi va face cîte 300 de metanii
în fiecare zi. Dacă va fi leneş, să plinească anii cei hotă/iţi de Părinţi". -l. Post. 25.
521. -"Cel ce va curvi să nu se împărtăşească, astfel:
-cu sora sa, 20 dc ani;
-cu vara sau soacra, 11 ani; -cu
vara bună, 10 ani; -cu vara a
doua, 9 ani; -cu fină-sa, 20 de
ani;
-cu soţia fratelui său, sau cu două surori, sau cu doi fraţi, 1 1
ani;
-cu mama vitregă, 12 ani;" jILT, 330 şi Trcbnic p. 519.
522. -"Curvia cu vara sau cu vărul său, este un păcat mai mare decît
s'uhpla curvie şi, mai mic decît cu sora şi deci, canonisirea va fi între aceste două
cazuri, adică între 10-15 ani". Cel ce va curvi "cu vara a doua, 9 ani" va fi
neîmpărtăşit. Totul atîrnă de repetarea păcatului, sminteala produsă şi
hotărîrea dc îndreptare (ILT, 330 şi Trcbnic p. 519).
523. -"De va curvi cineva cu vara sa primară, se canoniseşte doi ani, dacă
mănîncă uscat după ora a noua şi în fiecare zi făcînd cîte 500 de metanii mari". -
I. Post. 60.
531. -"Cu/via cu două surori, sau o femeie cu doi fraţi, este un păcat
greu; dacă păcatul curviei simple este aşa de aspm canonisit cu atît mai mult,
cînd el ia proporţii între nide". Deci, "femeia care va curvi cu doi fraţi, 11 ani să
nu se împărtăşească". -ILT.330.
532. -Iar, dacă vreo femeie ar cădea în curvie cu doi fraţi, se
canoniseşte 3 ani, dacă va mînca uscat după ora a noua şi va face în
fiecare zi cîte 300 de metanii", -l. Post. 63.
533. -"Muierea de va zăcea cu doi bărbaţi şi vor fi doi fraţi buni, sau
un bărbat cu două surori, un om ca acela să se pocăiască pînă la moarte
şi, la moarte să se împărtăşească pentm iubirea de oameni, dacă se va
lăsa de amîndouă muierile, adică de amîndouă surorile şi să nu mai
aibă pe nici una dintre ele, sau muierea de va lăsa pe amîndoi fraţii
şi astfel, este primită această pocanie dacă se vor pocăi, iar de nu,
deşartă le este pocăinţa". -PBG, 48.
LVII.
CURVIA CU DOBITOACE
534. -"Curvia cu dobitoace este o mare nelegiuire. Unirea sexuală legitimă
are ca scop naşterea de copii. Ori curvia cu dobitoace este o faptă animalică:
"Dacă un om se culcă cu o vită să fie pedepsiţi şi el şi vita cu moartea. Dacă o
femeie se apropie de o vită ca să curvească cu ea, să se ucidă şi femeia şi vita;
sîngele lor să cadă asupra capului lor" (Lev. 20, 15-16). "Dacă cineva va cu/vi cu
un dobitoc... să aibă pocanie cincisprezece ani şi metanii cîte cinci sute pe zi, iar
acel dobitoc să fie dat spre mîncare dinilor ". -PBG, 84 ,.'
535. -"Cei ce au păcătuit sau păcătuiesc cu dobitoace, avînd o vîrsta mai
mică de douăzeci de ani, să cadă în genunchi cincisprezeceţtmi, apoi să stea la
nigăciune cu ceilalţi, încă cinci ani şi apoi, ( după 25 de ani), să se atingă de
Sfintele Taine. Dar, să li se cerceteze bine felul lor de viaţă în timpul canonisirii şi
numai aşa să li se îngăduie împărtăşania. Iar, dacă unii vor mai continua păcatul
nestăpînirii, să fie supuşi canonisirii continuie".
"Iar cei ce au trecut peste această vîrsta şi sînt căsătoriţi şi au căzut în acest
păcat; să înghenunche douăzeci şi cinci de ani şi apoi, astfel să stea la rugăciune
cu ceilalţi, apoi mai împlinind încă cinci ani de stare la rugăciune după 30 de ani
să fie primiţi , la împărtăşanie".
"Iar, dacă unii sînt căsătoriţi şi au păcătuit (cu dobitoace) fiind în vîrsta
peste cincizeci de ani, să se învrednicească împărtăşirii la ieşire din viaţă". -
Ancira 16.
-Ancira 17-
afurisească (ca creştin) căci spune Scriptura: "Nu vei pedepsi de două ori pe
om pentru aceeaşi faptă" (Numeri 1, 9). Asemenea şi ceilalţi clerici
(anagnoşti, cîntăreţi, ş.a.). -Apost. 25.
543. -"Dacă vre-un episcop, prezbiter sau diacon, ipodiacon, anagnost sau
psalt, sau portar, ar preacurvi cu femeia afierosită lui Dumnezeu (călugăriţă),
să se caterisească, ca cel ce a stricat mireasa lui Hristos, iar de va fi mirean, să
se afurisească". -VI ec. 4.
544. -"Femeia vreunui mirean care a 'preacurvit, de se va vădi, unul ca
acela (deşi nevinovat), nu mai poale fi hirotonisit. Iar, dacă după hirotonie va
preacurvi, este dator să o lase. Iar, de va vieţui mai depaite cu ea, nu mai poate
sluji cele sfinte". -Ncocez.8.
545. -"Preotul, care a păcătuit trupeşte mai înainte de a se hirotonisi şi
după ce a fost hirotonisit, îşi va mărturisi de voie păcatul, să nu mai
liturghisească rămînînd numai celelalte slujbe penlni rîvna evlaviei sale. Că mulţi
zic că hirotonia iartă celelalte păcate (dar nu şi al curviei). Dar dacă el însuşi
nu va putea fi dovedit, atunci el însuşi rămîne la judecata conştiinţei sale". -
Neocez. 9.
546. -"De asemenea şi diaconul de va cădea în acelaşi păcat al curviei, să
rămînă în treapta slujitorului (cîntăreţului bisericesc)". -Neocez. 10.
547. -"Diaconul care a cunit după diaconic, va fi lepădat de la diaconic.
Fiind degradai în rîndul mirenilor nu se va opri de la împărtăşanie, căci este un
vechi canon (Apost. 25), în care se spune că cei căzuţi din vreo treaptă, să se
supună numai la o singură pedeapsă, după cum socotesc cei bătrini, urmînd
acelei legi care zice că nu vei pedepsi de două ori penlni acelaşi păcat" (Numeri l,
9). Socot că este şi alt motiv: "Mirenii, care au fost afurisiţi se primesc iarăşi
între credincioşi la locul de unde au căzut. Iar diaconului, i se dă pedeapsa
caterisirii definitive odată penlni întotdeauna. Deci, fiindcă nu i'se mai dă iarăşi
diaconic, în această caterisire constă toată pedeapsa lui, aşa cum este arătată în
aşezămintele bisericii. - Penlni mîntuirea personală, cea mai sigură vindecare este
îndepărtarea de păcat. Drept aceea, cel ce pentm plăcerile trupului a căzut din
har
(F. Ap. l, 25; Gal. 5, 4; Ev. 12, 25), iar prin sfărîmarea inimii şi prin tot felul de
nevoinţe s-a îndepărtat de acele plăceri, care l-au făcut nevrednic şi care l-au dus
la ruină sufletească, va da dovadă de vindecarea sa" (Matei 26, 75; F. Ap. 8, 22,
24; 11 Tim. 2, 25-26). Deci, noi trebuie să {inem socoteală de amîndouă situaţiile
şi de îndatoririle respectării (i Regi 2, 22) legilor canonice şi de îndatoririle
obiceiului îngăduitor. Clericii care nu se menţin întru desăvîrşire, printr-o ţinută
morală, să-şi capete mînluirea după chipul predanisit de viaţa obştească a
mirenilor" Sf. Vasile 3.
www.ortodoxia.md
faţa sfînlului altar şi deci, păcatul lui se socoteşte ca o preacurvie. Orice monah
are o chemare de la Domnul care i-a dat şi un har deosebit (Matei 19,11; Cor. 7,
2,20), însă, cei ce nu ştiu cum să se păzească şi cum să conlucreze cu acest har,
dedîndu-se la un trai bun, înstreinarea de mgăciune, 'mîndrie şi legături cu lumea
pusă în slujba păcatului, cad din har, adică, Domnul le ridică hanii iar ei, rămînînd
doar cu puterile lor se prăbuşesc în diferite păcate. (I. Regi. 2, 22; Gal. 4, 5).
Altora le ridică hanii, penlni ca să le arate lor cît sînt de slabi, căzînd în unele
păcate mai mult sau mai puţin grele, să-i aducă la smerenia conservatoare de
har şi să-i întărească în lupta cu ispitele. Altora li se ridică hand într -o măsură mai
mică sau mai mare, ca din lupta de sine, cu lumea pusă în slujba păcatului şi cu
diavolul să se încununeze, fără a cădea în păcate. Este sigur, că sufletul sincer,
smerit întm adîncul inimii şi rivnitor întm a sluji Domnului, chiar dacă se clăteşte
în anumite momente hanii îl părăseşte (Neocez. 3; I Cor. 9,24-27; 12, 1-30; 15,
10; Efes. 3, 7-8). De aceea, căderea în emvie a monahului se datoreşte, căderii
lui din har sub diferite fonne ale iconomiei liu Dumnezeu, de care duhovnicul
trebuie să ţină seama de la caz la caz. îndreptarea deplină şi lacrimile amare
uşurează canonisirea, iar nepăsarea o îngreuiază". (Matei 26,75).
556. -"Femeia care a depus votul fecioriei şi a căzut din făgăduinţă, va
împlini timpul păcatului pentm preacurvie (15 ani). Aceeaşi canonisire se dă şi
celor ce făgăduiesc că vor trăi viaţa monahală şi cad în curvie". -Sf. Vasile 60.
557. -"Canonul 60 al Sf Vasile, pe monahiile sau pe femeile care trăiesc
după canonul monahal şi care curvesc, se supun canonisirii pentru curvie (15
ani), căci ele sfărîmă legătura cu mirele lor Hristos. Canonul S. VI ec 44,
hotărăşte ca monahul care curveşte, să se canonisească ca cuivarii. Noi, rînduim
ca cel ce curveşte să nu se împărtăşească doi ani, dacă îşi va da silinţa să
mănînce zilnic pîine uscată după ora a noua (15) şi să facă zilnic cîte 250 de
metanii. Dacă va fi neglijent (în a împlini acest canon), să împlinească
timpul canonisirii hotărît de părinţi". -I. Post. 16.
558. -"Călugăriţa care a fost necinstită (cu sila) de oameni barbari şi
necumpătaţi, dar viaţa ei anterioară a fost curată, să se canonisească 40 de
zile. Dacă viaţa ei anterioară a fost întinată să fie canonisităpentm curvie". -
Nichifor 21.
559. -"Cine va curvi cu călugăriţă, nouă ani şi metanii 150 în fiecare zi, iar
de o va înşela acel om şi mai vîrtos îi va lua călugăria de la dînsa, de se va face
mireancă, unii ca aceia să nu se pricestuiască pană la moane. Iar de se va
întoarce acea călugăriţă, iar, la viaţa monahală, să se pocăiască nouă ani. De va
fi femeie cultă şi va fi cu voia ei, una ca aceia să se pocăiască 12 ani, iar acel
om nouă ani". -PBG. 85.
LX.
DARURILE
www.ortodoxia.md
560. -"Danirile omului faţă de Dumnezeu sînt semne văzute ale dragostei
sale, ca răspuns la iubirea şi milostivirea Stăpînului său (Lev. 25,23). El trebuie să
aducă tot ce are mai bun, din roadele pămîntului şi fnictele pomilor, pentm ca
jertfa să fie bine primită, ca a lui Abel (Fac. 4, 1-6; Ex. 23, 15-19; 34, 26; Deut.
16, 16; 26, 5-12). Danirile pe Care omul le dă slujitorilor bisericii, Domnul le
primeşte, căci ei sînt slugi ale Lui şi, prin mîna credincioşilor, El le dă pîinea cea
de toate zilele, căci cine slujeşte evangheliei din această slujbă trebuie să
trăiască (Matei io, 10; 1. Cor. 9, 14). Danirile de luminări, tămîie, prescuri şi vin
sînt jertfe bisericeşti şi ele servesc ca simbol că iubim pe Dumnezeu, şi-i aducem
ale Sale dintm ale Sale (Matei 26, 25-28; Luca 22,16-20). Omul se poate aduce şi
pe sine însuşi jertfă Domnului, prin făgăduinţa şi intrarea sa în slujba Sa ca preot,
misionar, călugăr etc." (Num. 6, 1-27; l Regi l, 28; Matei 19, 21; I Cor. 7, 7-31).
561. -"Cel ce aduce danirile, trebuie să fie împăcat cu toţi semenii lui
(Matei 5, 23-24). Prescurile bisericii trebuie să se aducă numai din floarea făinii,
din grîu curat. Vinul să fie din stniguri buni şi ţinut curat, pentm ca jertfa să fie
bine primită ca a lui Avei (Lev. 2, 1-10). Ceea ce rămîne de la proscomidie, se dă
credincioşilor ca anafora, spre mărturia dragostei şi a sfinţirii vieţii lor, în loc de
împărtăşanie.
Prescurile neproscomidite, le împart clericii între ei, mîncîndu-le în altar cu nimic
altceva, decît cu apă spre cinstirea lui Dumnezeu, în numele cămia au fost
dămite şi de la care ei le-au primit (Lev. 24,8-9; I Regi 21, 6-7; Matei 12, 34).
Danirile care nu se aduc la altar, ci numai în biserică spre binecuvîntare, ca şi
coliva de la pomenirea morţilor, după ce s-au citit nigăciunile trebuitoare, de
obicei, jumătate se iau de credincioşi, spre a duce binecuvîntare în familie, iar
cealaltă jumătate o împart slujitorii între ei, iar ei, o parte o dau la săraci, iar o
parte o duc la casele lor, folosindu-se cu toată evlavia la masă, iar nu să dea din
ele la animale etc, căci vor cădea în păcatul nesocotirii damrilor
închimt&L\Qny\ului, ca fiii lui Eli (I Regi 2,12-17; 3,13-14; 4,17-18).
562. -"Episcopul este dator să ştie ale cui damri trebuie să le primească în
biserică şi ale cui nu, căci la pomenirea damrilor, el trebuie să nu pomenească pe
cîrciumari, căci cîrciumand nu se va îndepărta de la păcatul său, deoarece şi Isaia
mustrind pe Israil, a zis despre ei: "cîrciumarii tăi amestecă vinul cu apă" (îs. 1,
22).Trebuie să se ferească de curvari căci: Nu vei aduce plata celei
desfrînate în casa Domnului (Deut. 23,18); deasemenea de răpitori, de
lacomi după averea altuia şi de cei preacurvari, fiindcă jertfele acestea
sînt urîte înaintea Domnului. De cei ce asupresc pe văduve şi
nedreptăţesc pe orfani şi bagă la închisoare pe cei nevinovaţi, de cei ce
se poartă rău cu servitorii, de cei bătăuşi şi de cei ce jefuiesc oraşe,
trebuie să fugi episcope, căci jertfele acestea sînt o urîciune înaintea
Domnului. De asemenea nu vei primi pe cei ce falsifică, pe cei ce fac
www.ortodoxia.md
LXI.
DATORIA COPIILOR
www.ortodoxia.md
576. -"Cela ce cinsteşte pe tatăl şi pe mama sa, acela va trăi mulţi ani. Cui
este frică de Dumnezeu acela cinsteşte pe tatăl său şi pe mama sa, pentm că
mga şi blagoslovenia tatălui şi a mamei întăreşte casa feciorilor; iar blestemul lor
desrădăcinează temeliile. Fie-ţi milă de tatăl tău şi de mama ta la băirîneţile lor,
ca să te izbăveşti de tot răul... Că blestemat este omul care va urgisi şi urgiseşte
pe tatăl său şi pe mama sa". -ILT. 283.
LXII.
DATORIA PĂRINŢILOR
577. -"Datoria părinţilor este ceva natural fiindcă, orice vietate în
chip instinctiv împlineşte această însărcinare şi este o datorie morală
fiindcă legea Domnului nu cere numai creşterea tnipului, ci şi
desăvîrşirea sufletelor prin credinţă şi fapte bune, sădind în copil
temelia credinţei evlavioase şi a iubirii de aproapele (Fac. 18,19). Tu
rămîi statornic în cele ce ai învăţat, şi de care eşti pe deplin convins,
zice Sf. Pavel, căci din pnmcie cunoşti sfintele Scripturi, care pot să-ţi
dea înţelepciunea care duce la mîntuire, credinţa în Iisus Hristos (I
Tim. 3,14-15). Părinţii să nu cadă în extrema iubirii de copii, mai mult
decît iubirea de Dumnezeu, căci vor fi pedepsiţi ca şi Eli arhiereul,
care a iubit pe fiii săi mai mult decît ponincile Domnului (I Regi 2, 2
www.ortodoxia.md
LXIV.
DATORIILE PĂSTORILOR
583. -"Datoriile păstorilor sînt multe şi grele: faţă de sine, faţă de
familie şi de clericii, subalterni lor, cu care colaborează întm a sluji
Domnului, precum şi de popond încredinţat lor spre a-l conduce la
mîntuire. Mulţi dintre păstori se lasă înşelaţi de lăcomie, care este
rădăcina tuturor păcatelor (I Tim. 6,10) şi nedreptăţesc pe colaboratorii
lor, preoţi, diaconi, cîntăreţi şi paracliseri. Toate veniturile bisericii sînt
o proprietate a lui Dumnezeu, iar proestosul nu este decît un iconom
al lor, care este obligat să le învârtă drept la toţi cei ce au nevoie şi
www.ortodoxia.md
merită a se împărtăşi din ele. (Ap. 4, 3841). Cel ce este nedrept faţă de
colaboratori, se pedepseşte cu afurisirea din slujba sa şi, dacă nu se
îndreaptă, se cateriseşte (Ap. 59). Unul ca acesta se canoniseşte greu,
căci calcă dreptatea şi loveşte în existenţa vieţii celui ce lucrează în
biserica Domnului (Matei 23, 1-26), exploalîndu-l prin abuz de putere.
El tunde Una şi ia laptele oilor, dar de sufletele lor nu se îngrijeşte (iez. 22, 25-
28; 34, 1-22; Osca. 4, 4-19; 6, 6-10).
600. -"în Sf. Scriptură se spune că femeia trebuie să asculte, iar în biserică
Să tacă (I Cor. 14, 34-35; I Tim. 2, 11-15; 2, 11-15; 5, 9-10; Rom. 16,1-2). Ele nu
pot ocupa vreo slujbă bisericească (VI ec. 64,70). "Alege şi diaconiţă credincioasă
şi sfîiilă pentru slujba femeilor, căci sînt împrejurări cînd din pricina
necredincioşilor, nu se poate trimite la unele case bărbat diacon la femei şi se va
trimite o femeie diaconiţă din pricina cugetelor celor răi. La multe nevoi este
trebuincioasă femeia diaconiţă. Mai întîi cînd se botează femeile, diaconul va
unge mimai fruntea lor cu untdelemn sfinţit şi apoi va unge după el diaconiţă,
căci nu e voie ca femeile să fie văzute de bărbaţi" (Const. . Ap. III, 16; VIII, 28).
601. -"Nu se cuvine a se aşeza în biserică cele ce se zic femei
prezbitere, (fruntaşe cu vîrsta), adică proestoase (arhidiaconiţe; F.
Ap. 18,18; Rom. 16,1; I Tim. 5, 2; Tit. 2, 3). Laod. 11.
LXIX.
DIACONUL
602. - Diaconii sînt ajutorii episcopului şi ai preoţilor (F. Ap. 6,
• 1-7). Ei îngrijeau de săraci, predicau cuvîntul Domnului, la nevoie
botezau (F. Ap. 8, 5-10), ajutau la slujbele bisericeşti, duceau Sf.
împărtăşanie la cei închişi sau bolnavi (Const. Ap. li, 57; VIII, 13). Ei sînt
supuşi episcopului şi preotului şi fără învoirea lor nu pot lucra absolut
nimic în biserică (Sf. Ignatie Teof. Ep. c. Nag. 2, 6). Cînd lipseşte preotul din
biserică şi se face slujbă, diaconul poate să zică doar: Pentru
rugăciunile Sfinţilor Părinţilor... (V. datoriile păstorilor).
603. -"A venit la cunoştinţa Sfiitului Sinod că, în oarecare
ţinuturi şi oraşe, diaconilor sau prezbiterilor euharistia, deşi nici
canoanele şi nici obiceiul n-au predanisit ca cei ce n-au putere de a
aduce sfînta jertfă, să dea trupul lui Hristos celor ce liturghisesc - Ba
mai mult, diaconii se împărtăşesc înaintea episcopilor. Deci, toate
aceste abuzuri trebuie să înceteze şi diaconii să rămînă la îndatoririle lor,
recunoscînd că ei sînt slujitori ai episcopului şi mai mici decît presbiterii. Deci să
primească euharistia potrivit rînduielii, după presbiteri, din mîna episcopului sau a
presbitendui. Nu se îngăduie diaconilor nici să stea cu prezbiterii, fiind contrar
canoanelor şi rînduielilor. Iar, dacă vreunul, n-ar voi să se supună nici după
aceste hotărîri, să înceteze din slujba diaconiei". -l ec. 18.
604. - Deoarece, am aflat că la unele biserici se găsesc diaconi care ocupă
dregătorii bisericeşti şi din această cauză, unii dintre ei, fiind stăpîniţi de mîndrie
şi obrăznicie şed înaintea prezbiterilor. Ani hotărît ca diaconul, chiar dacă ar avea
vreo demnitate sau dregătorie bisericească, să nu stea înaintea prezbitemlui,
www.ortodoxia.md
LXX.
DEMISIA CLERICILOR
608. - Demisia clericilor din cauza greutăţilor misiunii şi cu
scopul de a trăi comod, în lumina canoanelor (II ec. 9; Chirii 3) este
socotită ca apostazie (I Petru io). Un episcop , preot sau^diacon prin
hirotonie, el s-a cununat cu biserica sa şi, după cum căsătoria
trupească nu se mai poate desface, tot aşa şi căsătoria spirituală,
www.ortodoxia.md
care-i este superioară (VI ec. 53), de asemenea nu se mai desface (IV
ec 6, 25). Clericii, ca ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu (I Cor. 4,1-4),
n-o pot părăsi de bună voie cu vicleşug, fără a li se primejdui
mîntuirea (Luca 12,5,12 ; I Cor. 7,23-24), de aceea ei se anatematizează,
mai ales, dacă ei urmăresc traiul bun (Matei 6,24; Gal. l, 9-io; i Tim. 6,17
; IV ec. 21). Clericul care apostaziază de frică, numai prin cuvînt, se
cateriseşte definitiv (Ap. 62), iar cel ce apostaziază de bună voie,
prin demisia formală sau practică, nu mai poate reveni la treapta
ieraticească de la început '(iii ec. 9), ci i se acordă prin pocăinţă
numai mila împărtăşirii ca un mirean, fiind socotit Ca un căzut din
har (Gal. 5, 4) şi miluit numai spre mîntuire (Ev. 12,15), iar nu spre a-şi
continua slujba preoţiei de la care s-a exclus singur prin nevrednicia sa
(I Cor. 15,19; I Tim. 1, 20; F. Ap. 13, 45).
*
deţinerea mai departe a locului este vătămătoare bisericii şi mîntuirii
sale şi între două rele, alege pe cel mai mic, retragerea sau demisia,
(paretisis). în aceste cazuri episcopul nu poate înainta demisia decît
sinodului în drept, care l-a ales şi înscăunat, iar clericul, episcopului
eparhiot faţă de care este supus ascultării (III ec. 9).
610. - Clericul care a demisionat fără motive serioase, nu mai
poate face niciun fel de slujbă şi, nici nu i sc îngăduie a purta
numele de cleric, ci de simplu monah sau mirean în stare de
pocăinţă (III, ec. 9). însă, celui ce s-a retras din motive serioase
recunoscute de autoritatea în drept, excepţional, i se poate acorda
de a sluji cele sfinte cu îngăduinţa sinodului sau a episcopului
eparhiot; dar, aceasta trebuie să se precizeze de la început în
scrisoarea de dimisie sau paretisis. Spre orientare, în spiritul
Pidalionului, dăm un model: ...Ştiu îndatoririle ce decurg din
jurămîntul, făgăduinţele hirotoniei şi obligaţiile canonice (III, 9; Sf.
www.ortodoxia.md
Chirii), de a nu părăsi slujba apostoliei (Deut. 31, 9-13; F. Ap. 6,2; 20, 28-32)
şi cel ce fuge nu mai este păstorul cel bun (Ioan 13,1-12). însă smeritul
de mine, mă văd nevrednic de a conduce turma încredinţată mie, nu
din cauza relei mele voinţe sau leneviri, ci din motivele: (1,2,3). ...Am
chibzuit îndelung şi cu mintea clară şi nesilit de nimeni, că mai de
folos este bisericii, clerului şi poporului precum şi sufletului meu să
mă retrag de la conducerea (eparhiei, parohiei, mînăslirii), decît să
împiedic lucrarea cea bună a mîntuirii sufletelor. întrucît, conştiinţa
(nu) mă împiedică de a mai sluji cele sfinte pentru nevoile sufletului
meu, (nu) renunţ de a mai liturghisi ca (arhiereu, preot, diacon),
pentru care cer canoniceasca binecuvîntare (să mă împărtăşesc în
rînd cu mirenii în faţa simţului altar). Doresc să vă rugaţi pentru
mine, pentru poporul eparhiei, astfel văduvite prin decesul neputinţei
mele, ca să mi se dea iertare de păcate, iar eparhiei un nou păstor
vrednic şi bun. Iscălesc această demisie, (retragere),cu mîna mea
liber şi conştient de neputinţa mea, azi... în (episcopia, parohia).
611. - Scrisoarea Sinodului III ecumenic către sinodul
mitropoliei Pamfiliei, cu privire la fostul ei mitropolit Evstatie care
a demisionat şi, din care cauză a fost caterisit, precizează: "După
Scriptura cea de Dumnezeu insuflată, care zice: Fă totul cu
chibzuinţă, cei rînduiţi în slujba preoţiei se cade a se strădui cu multă
sîrguinţă şi cu multă rîvnă să chibzuiască cele ce au de făaă. Deoarece
cei ce-şi folosesc astfel viaţa, nădejdea lor sporeşte întm toate şi toată
străduinţa lor merge bine ca o corabie minată de vuit bun. Şi acest cuvînt
corespunde întru totul adevărului. Dar cîteodată, se întîinplă ca vreun mare necaz
să apese mintea omului, să-l tulbure şi să-l abată de la dorinţa cea bună a
îndeplinirii datoriei sale, şi-l împinge să socotească bun, tocmai ce este rău prin
sine însuşi. Am constatat că ceva asemănător s-a întîmplat prea evlaviosului şi de
Dumnezeu iubitond episcop Evstaiie. După cum se ştie, el a fost pus episcop în
chip canonic. Dar mai tîrziu, după cum el însuşi mărturiseşte în jalba sa către noi,
a fost tulburat de unii oameni şi pus în situaţii grele; în plus el însuşi este foarte
silnic şi obosit de necazurile slujbei sale şi n-a fost în stare să reziste
amărăciunilor aduse de duşmanii săi, şi astfel, a dat scrisoare de demisie din
scaunul său episcopal, într-un chip neînţeles de noi (contrar canoanelor).
Odată însărcinat cu îndatoririle episcopale, el trebuie să rabde în tot chipul, pînă
la sfîrşit, cu toată puterea sufletească şi să fie statornic întru oboseală şi cu tărie
să rabde sudorile care-i aduc răsplătirea (apostolici). Şi după ce s-a dovedit a fi
neglijent, mai mult din cauza lipsei de activitate, decît din lenevire şi nepăsare
condamnabilă, cuceniiciile voastre (l-au caterisit fără dreptul de a mai purta
numele de arhiereu) şi aţi hirotonisit din necesitate, pepreacucemicul şi de
Dumnezeu iubitond nostm şi împreună episcopul Teodor, ca să se îngrijească de
www.ortodoxia.md
623. - "Preotul, sau diaconul, sau altul din clerici într-adins pentru
smerenia-şi va goni femeia, acela să se afurisească pînă va suferi s-o ia înapoi,
iar, de se va lăsa într-acel gînd şi nu o va lua, aceluia să ise ia danii, că se arată
din aceasta, carele şi-a gonit femeia, că socoate nuntă şi patul nespurcat, pentm
aceea i se ia dand de nu o va lua că şi Hristos nunta cea dintîi o blagoslovi". -ILT,
100.
LXXIII.
DOBÎNDA
630. - Ddbînda este camătă, adică împrumutul de bani cu chirie;
abuziv, în lumea veche, este înfăţişată de biserică ca un furt deghizat şi
deci Oprit (Lev. 25, 37-39; Deut. 23,19; Prov. 28,22; lez. 22,12; Matei 5 , 42;
Luca 6, 30-35). Romanii îngăduiau camătă 12 %, însă alţii mai luau încă
6% adică, o dată şi jumătate decît permitea legea (I ec. 17). Alţii dădeau
bani, cu înţelegerea de a li se da jumătate din cîştigul realizat de
comerciant. Dacă pentru laici, dobînda legiferată de stat a fost
îngăduită, apoi pentru clerici a fost cu totul interzisă. în orice împrumut
clericii, trebuie să ia înapoi numai cît a dat, făcînd prin
«ceasta un act de milostenie, căci el trebuie să fie pildă de înfrînare,
fără a se lacomi (I Tim. 6,10).
631. - Bogaţii antichităţii niciodată nu ajungeau să se împrumute,
ci numai împrumutau şi jefuiau deghizat, iar statul, fiind condus
despotic de către ei, nu puteau statornici dreptatea. Statele moderne
fiind conduse obşteşte, au întocmite legi ale căror drepturi şi datorii se
răsfrîng şi asupra legiuitorului şi asupra supusului, şi astfel, din
înterpătrunderea intereselor, s-a legiferat şi creat bănci, cu scopul de
ajutorinţă reciprocă, la care deopotrivă toţi contribuie şi toţi se
împrumută. Deci, dobînda astfel statornicită, de 2-6% pe an, este
apreciată pe dreptate şi astfel pentru orice om şi cînd depune şi cînd
împrumută bani, jaful este înlăturat. Aceasta se pare a fi şi sensul pildei
talanţilor (Matei 25, 14-30). Clericii participanţi ia astfel de împrumuturi
legiferate, nu mai cad sub vinovăţia antichităţii şi dacă cele cîştigate le
dau milostenii, după spusa: "Daţi împrumut nimic nădăjduind" (Luca 6, 34-
35), fac o faptă bună. «
632. -"Episcopul, prezbitend sau diaconul cerînd camătă de la cei pe care îi
împrumută, ori să înceteze ori să se caterisească". -Apost. 44.
633. - Mulţi clerici umblînd după averi şi cîştig urît, au uitat de
dumnezeieştile cuvinte care zic: "Argintul tău nu l-a dat în camătă" (Ps. 14,
5), şi împmmutînd, cer dobîndă, Sfîntul Sinod a judecat cu dreptul, că de se va
afla cineva, după această hotărire, luînd camătă după împrumut, s-au înlr-alt chip
practică acest lucm, s-au cer înapoi o dală şi jumătate, sau născocind altceva
pentm cîştig urît, se va caterisi din cler şi vafi dat afară din rînduiala
bisericească". -I ec. 17
634. -"Episcopul sau prezbitend, sau diaconul, dacă ia camătă sau
procente, să înceteze sau să se caterisească". -VI ec. io.
www.ortodoxia.md
bune. "Credinţa fără de fapte este moartă" (Iacob 2, 14-17). Credinţa este
hrana sufletului, iar faptele bune sînt hrana morală a întregii fiinţe
omeneşti căci amîndoi, sufletul şi trupul, se vor proslăvi întru toate cele
ce au lucrat în viaţă, la judecata cea de apoi (Matei 25, 31-46).
642. - Sfintul Irineu ( + 202) învaţă: "Biserica n-a primii de la
Apostoli şi de la ucenicii lor o altă credinţă, decît credinţa într-un
singur Dumnezeu, Tatăl atotţiitonil, făcătond cenilui şi al păinîntului
şi al mărilor cu tot ceea ce ele au; Şi într-unui Domn IisUs Hristos,
Fiul lui Dumnezeu, Care s-a întrupat pentm noi oamenii şi pentm a noastră
mîntuire; Şi într-unui Duhul Sfînt carele a vestit prin prooroci descoperirea lui
Dumnezeu şi sosirea Sa în lume; credinţa în naşterea lui din Fetioară, patimile,
învierea şi înălţarea Domnului nostm Iisus Hristos cu tmpul la centri, şi a doua Sa
venire întm slava Tatălui pentm a învia pe toţi cei morţi, şi pentm ca în numele
Domnului nostm Iisus Hristos, Dumnezeul, Mîntuitond şi împăratul nostm cu
învoirea Tatălui celui nevăzut, tot genunchiul să se plece al celor cereşti şi al
celor din iad, şi că toată gura să-l mărturisească cum că El v-a judeca pe toţi
îngerii cei răi, care s-au despărţit de El cu vicleşug şi pe oamenii cei nepocăiţi,
nedrepţi, păcătoşi şi necredincioşi, pe care îi va osîndi în focul cel veşnic precum
şi al oamenilor celor drepţi şi temători de Dumnezeu, care au împlinit ponincile
Sale şi L-au slujit cu dragoste din copilăria lor sau din ceasul convertirii lor,
pentm ca să li se dea viaţa cea veşnică şi nestricăcioasă şi răsplătirea slavei celei
Veşnice". (C. Ereziilor 1,10).
643. - Simbolul apostolic: \"Cred în Dumnezeu, Tatăl atotţiitond,
făcătonil cerului şi al pămîntului. 2. Şi în Iisus Hristos, unicul său Fiu, Domnul
nostm. 3. Care s-a zămislit de la Duhul Sfînt şi din Fecioara Măria şi s-a făcut om.
4. A pătimit sub Ponţiu Pilat, s-a răstignit, a murit şi s-a îngropat. 5. S-a pogorit
la iad şi a treia zi a înviat din morţi. 6. S-a suit la ceniri şi şade de-a dreapta
atotputernicului Dumnezeu. 7. De unde iarăşi va să vie să judece viii şi morţii; 8.
Cred în Duhul Sfînt. 9. în sfînta sobornicească biserică, şi comuniunea cu sfinţii.
10. în iertarea păcatelor. 11. întm învierea morţilor. 12. Şi viaţa veşnică, amin".
644. -Simbolul bisericii din Ierusalim: VCred într-unui Dumnezeu-
Tatăl atotţiitond, făcătonil cendui şi al pămîntului al tuturor văzutelor şi
nevăzutelor;
2.- Şi într-unui Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, unul născut, de la
Tatăl născut mai înainte de toţi vecii, Dumnezeu adevărat, prin carele toate s-au
făcut, s-a întrupat şi s-a făcut om, s-a răstignit şi s-a îngropat, a înviat din morţi
a treia zi, s-a înălţat la cerşi şade de-a dreapta Tatălui şi va să vie întm mărire să
judece viii şi morţii a Cărui împărăţie nu va avea sfrşit.
3.- Şi într-unui Duh Sfnt Mîngîietond, carele a grăit prin prooroci.
www.ortodoxia.md
deopotrivă slava, împreună veşnică mărire. Cum este - Tatăl, aşa şi Fiul, aşa şi
Sfiitul Duh. Necreat Tatăl, necreat Fiul, necreat Duhul Sfînt; necuprins de minte
Tatăl, necuprins de minte Fiul, necuprins de minte Duhul Sfînt; veşnic Tatăl,
veşnic Fiul, veşnic Duhul Sfînt; dar nu sînt trei veşnici, ci unul veşnic; căci precum
nici trei nu sînt necreaţi, nici trei necuprinşi de minte, ci unul necuprins de minte.
De asemenea, atotputernic Tatăl, atotputernic Fiul, atotputernic Duhul Sfînt; dar,
nu trei atotputernici, ci un atotputernic. Astfel, Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu şi
Duhul Sfînt; dar, nu trei Dumnezei, ci unul este Dumnezeu. Tot astfel, Domn
Tatăl, Domn Fiul şi Domn şi Duhul Sfînt; dar, nu trei Domni, ci unul este Domn.
Căci precum sîntem obligaţi de adevănd creştin, să mărturisim pe fiecare
ipostază, Dumnezeu'şi Domn, lot astfel sîntem opriţi de dreapta credinţă
universală să zicem trei Dumnezei şi trei Domni.Tatăl de nimeni nu este făcut nici
creat, nici născut; iar Fiul de la Tatăl singur este, nu făcut, nici creat, ci născut;
iar Duhul Sfînt de la Tatăl este, nu făcut, nici creat, nici născut, ci purces. Deci,
unul este Tatăl, nu trei Părinţi; unul Fiul, nu trei Fii; unul Duhul Sfînt nu trei
Duhuri Sfinte. Şi în acesta Treime, nimic nu este mai înainte, ori mai pe urmă,
nimic mai mare sau mai mic; şi cele trei ipostaze, egale şi împreună veşnice între
ele sînt; încît, în totul cum s-a spus, se adoră şi Treimea în Unime şi Unimea în
Treime. Deci, cel ce voieşte să se mîntuiască aşa să gîndească despre Sfînta
Treime. Dar, este necesar încă, pentm mîntuirea veşnică, să creadă drept şi
întmparea Domnului nostm Iisus Hristos".
"Deci, credinţa dreaptă este să credem şi să mărturisim că Domnjul
nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este şi Dumnezeu şi om. Este
Dumnezeu născut, înainte de veci, din fiinţa Tatălui. Este şi om născut în
timp, din fiinţa Mamei. Dumnezeu desăvîrşit şi om desăvîrşit, alcătuit din
suflet raţional şi trup omenesc. Egal cu Tatăl, după dumnezeire, mai mic decît
Tatăl, după partea omenească. El cu toate că este şi Dumnezeu şi om, totuşi
nu doi, ci unul este Hristos. Este unul, nu prin schimbarea dumnezeirii în trup,
ci prin ridicarea părţii omeneşti la dumnezeire; este unul, cu totul, nu prin
confundarea firilor, ci prin unirea ipostazelor. Căci, precum suflet raţional şi
trup, unul este omul, tot astfel, Dumnezeu şi om, linul este Hristos, care a
pătimit pentm mîntuirea noastră şi a coborit în iad, şi a treia zi, a înviat din
morţi şi s-a urcat la cemri şi şade la dreapta lui Dumnezeu şi Tatălui
Atotputernic, de unde va veni să judece viii şi morţii. La a cănri venire toţi
oamenii vor învia cu tnipurile lor şi vor da socoteală penlni faptele lor. Şi cei
ce au făcut cele bune vor merge în viaţa veşnică, iar cei ce au făcut rele, vor
merge în focul veşnic".
"Aceasta este credinţa universală, pe care dacă cineva nu o va crede cu
credinţă şi cu tărie, nu va putea să se mîntuiască".-(Simbolul azi valabil, se află în
cărţile bisericeşti).
www.ortodoxia.md
porunceşte acelaşi canon, fiind astfel vindecat prin ceea ce greşise. -VI
ec. 2.
"Deci, aşa stînd lucrurile şi astfel findu-ne mărturiile dovezilor, noi ne.
bucurăm întm ele, ca şi cînd cineva ar cîştiga multă dobîndă. Noi cu bucurie
primim dumnezeieştile canoane şi întărim obligativitatea lor întreagă şi
neschimbată, ca şi cele ce sînt date de trîmbi[ele Duhului Sfînt, de prea lăudaţii
Apostoli, şi de către cele şase sfinte sinoade ecumenice şi de către cele locale
adunate spre a da astfel de aşezăminte (canonice) precum şi de către sfiiţii
noştri părinţi. Căci, dînşii find toţi luminaţi de unul şi acelaşi Duh Sfînt, au hotărît
cele de folos". (Ioan 14,16-17; 15, 26-27; Luca 16,13-15).
Deci, pe cei ce ei îi anatematisesc si noi îi anatematisim; pe cei ce
ei îi caterisesc şi noi îi caterisim; pe cei ce ei îi afurisesc şi noi îi
afurisim; pe cei ce ei îi canonisesc şi noi de asemenea îi canonisim. Căci
datoria voastră a păstorilor este ca misiunea să v-o împliniţi fără iubire
de argint, (I Tim. 6,10) îndestulîndu-vă cu ceea ce aveţi (Ev. 13,5), aşa cum
învaţă lămurit dumnezeiescul apostol Payel, care s-a înălţat pînă la al
treilea cer, unde a auzit cuvinte negrăite (II Cor. 12, 4).-VII ec.l. |
658. -"Episcopul Aureliu, zise: Aşa se păstrează la noi aceste exemplare
(copii) exacte după cele originale pe care părinţii noştri (20 de episcopi) le-au
adus cu sine atunci de la sinodul de la Niceea astfel păstrîndu-se originalul
acelora (dc la Niceea) aşa să se păstreze întărite cele continuate şi cele hotărîte
acum de noi". Cari. l.
659. - Sinodul întreg zise: "CM voia lui Dumnezeu, mai întîi de toate,
credinţa dogmelor bisericeşti, care s-au predat de noi, trebuie să se
mărturisească în acest slăvit sinod aşa cum este la greci, cu aceeaşi mărturisire.
www.ortodoxia.md
664. - "Cu privire la cele spuse de Sf. Apostol Ioan: "De vom zice că păcat
nu avem, pe noi înşine ne amăgim şi adevănd nu este întm noi" (I Ioan l, 8),
www.ortodoxia.md
dacă cineva le-ar înţelege, cum că ele trebuie spuse numai pentru
smerenia cugetului, şi dc aceea noi afirmăm că sîntem păcătoşi, iar nu
fiindcă cu adevărat sîntem păcătoşi să fie anatema. Apostolul mai
departe adaugă: "De vom mărturisi păcatele noastre, el credincios este şi drept
ca să ne ierte păcatele să ne curăţească de toată nedreptatea" (I Ioan l, 9). De
aici lămurit este că s-a spus nu numai pentru smerenia cugetului, ci ca
să arate adevărul păcătuirii noastre, căci astfel Apostolul ar fi zis: "De
vom zice că nu avem păcat, ne înălţăm pe noi şi smerita cugetare nu este întm
noi", ci dimpotrivă a zis că: "ne amăgim pe noi înşine şi adevănd nu este întm
noi". Prin aceasta a arătat lămurit că cel ce zice despre sine că nu are
păcat, nu spune adevărul, ci minciuna. -Cart. 114.
665. - S-a hotărît că, cel ce ar înţelege, cum că cererea sfinţilor în
rugăciunea domnească: "Şi ne iartă nouă greşelile noastre" (Matei 6, 12), nu
este făcută pentru iertarea păcatelor lor personale, deoarece sfinţii n-
au păcate ci ei se roagă numai pentru alţii din popor, şi nici-un sfînt nu
zice: Iartă-mi mie păcatele mele, ci: "Iartă nouă păcatele noastre", ca şi
cum s-ar înţelege că dreptul se roagă numai pentru alţii din mulţimea
oamenilor şi nu şi pentru sine să fie anatema. Sf. Apostol Iacob era
sfînt şi drept şi el zicea: "Că multe greşim cu toţii" (Iacob 3,2). El adaugă:
"Toţi, pentm că să fie de acord cu psalmistul care zice: Să nu intri la judecată cu
robul tău, că nu se va putea îndreptăţi cel viu" (Ps. 142, 2). înţeleptul Solomon
se roagă: "Nu este om care să nu păcătuiască" (III Regi 8, 46). în cartea
Sfîntului Iov stă scris: "Pe mîna fiecănd om se pune semnul, pentru ca toţi
oamenii să-şi cunoască neputinţa lor" (iov 37,7) şi proorocul Daniil zice la
plural: '"Noi am păcătuit, noi am greşit" (Daniel 9, 5, etc.). în toate aceste
locuri, se mărturiseşte şi despre smerita cugetare şi după înţelesul
adevărului, ca să nu se înţeleagă, aşa cum fac unii eretici, că cel drept
nu se roagă şi pentru păcatele sale, ci numai pentru ale altora. Mai
departe Daniel zice: "Mă nigam şi mărturiseam păcatele mele şi ale popondui
meu, înaintea Domnului Dumezeului meu" (Daniel 9, 20). El n-a voit să zică:
"păcatele noastre", în general, ci precis "ale popondui său şi ale sale", ca şi
cum el ar fi prevăzut că se vor ivi ereticii care vor înţelege rău această rugăciune"
(Matei 6,12).- Cart. 115.
674. -"Dacă cineva învaţă sau cugetă că puterea lui Dumnezeu are
margini, şi că el a creat tot ceea ce a putut să facă avînd putere mărginită, să fie
anatema". -Ed.Teol. 8.
675. -"Dacă cineva învaţă sau cugetă, că pedeapsa demonilor şi a
oamenilor păcătoşi nu va fi veşnică, ci va avea un sfirşit, şi că atunci va unna o
restabilire a tuturor în fericire (apocatastasia) să fie anatema". -Ed. Teoi. 9.
676. -"Anatema lui Origen şi a tuturor celor ce învaţă şi cugetă ca el". -
Edictul Teologic 10, din 541, a împăratului Justinian aprobat de Biserică.
el nu este numit Hristos decît în chip impropriu, şi din cauza lui "Nous", care s-
a înjosit pe sine, întrucît el a fost unit cu Dumnezeu-Logosul; şi că Logosul nu
este Hristos decît prin unirea cu Nous, şi că Nous nu este Dumnezeu, decît din
pricina lui Logos, să fie anatema", -s. Cp. 8.
685. -"Dacă cineva zice că nu Lbgosul lui Dumnezeu s-a îmbrăcat cu un
tmp viu avînd suflet raţional şi înţelegător, care s-a pogorît la iad şi care iarăşi
s-a suit la cer; şi pretinde că numai acel Nous numit de ei într-un chip
nelegiuit ca Hristos adevărat, care a devenit astfel prin cunoştinţa Monadei, să
fie anatema", -s. Cp. 9.
686. -"Dacă cineva zice că, după înviere, tnipul Domnului este eretic,
avînd fonna unei sfere, şi că tnipurile celorlalţi oameni înviaţi vor fi asemenea;
şi că după ce Hristos va fi lepădat adevăratului său tmp, şi după ce ceilalţi
oameni reînviaţi, de asemenea le vor fi lepădat, natura acestor tnipuri va fi
nimicită, să fie anatema", -s. Cp. io.
687. -"Dacă cineva zice că judecata viitoare, aduce nimicirea tmpurilor
şi că sfirşitul fabulei lumii va fi o natură imaterială şi că în viitor, nu va fi nimic
material, ci numai spiritual pur, să fie anatema". -s. Cp. 11.
688. -"Dacă cineva zice: Puterile cereşti toţi oamenii, diavolul şi spiritele
cele rele se vor uni cu Logosul lui Dumnezeu, pe care îl numesc Hristos, care
arefonnă dumnezeiască, care s-a înjosit pe sine, şi că împărăţia lui Hristos va
avea un sfirşit, să fie anatema", -s. Cp. 12.
689. -"Dacă cineva zice că Hristos nu se deosebeşte cu nimic de
celelalte fiinţe raţionale, nici cu privire la substanţă şi nici la ştiinţă, şi că el nu
le întrece în putere şi lucrare, şi că toate vor fi puse la dreapta lui Dumnezeu
ca şi Hristos şi că printre ele a fost şi Hristos în fabuloasa preexistentă a
hituror lucrurilor de care ei vorbesc, să fie anatema". -S. Cp. 13.
690. -"Dacă cineva zice că toate fiinţele raţionale se vor reuni într-o
singură unitate a ipostazelor, a minierilor, tnipurile fiind dispărute, şi că
cunoaşterea lumii viitoare va aduce cu ea distrugerea lumii şi lepădarea trupurilor
ca şi desfiinţarea tuturor numelor, şi în fine, o identitate a conştiinţei şi a
ipostasului; şi în plus că această pretinsă restaurare (apocatastasis), numai
spiritele vor continua să existe, aşa cum acestea erau în prelinsa preexistentă, să
fie anatema". -S. Cp. 14.
www.ortodoxia.md
693. -"Cei trupeşii nu pot săvîrşi cele duhovniceşti şi nici cei duhovniceşti
cele trupeşti, nici credinţa nu poate produce faptele necredinţei, dar nici
necredinţa faptele credinţei". Insă, cele ce se face de creştini după nevoile
trupeşti, tot duhovniceşti sînt, căci toate se fac întru Hristos... Creştinii sînt pietre
ale templului Tatălui, pregătite pentru zidirea lui, ridicate spre cer prin mijlocirea
crucii lui Iisus Hristos, avînd ca funie pe Duhul SJînt. Credinţa lor-este puterea
care îi atrage în sus, iar dragostea este calea care duce la Dumnezeu. Deci ei sînt
tovarăşi de călătorie, purtători de Dumnezeu, zidirea templului, purtători de
Hristos, purtători de cele sfinte , întni toate împlinitori ai poruncilor lui Hristos
Dumnezeu".- Sf. ignatie Eftseni 8-9.
694. -"într-adevăr pustnicii care stăteau atîţia ani încliişi în colibele lor fără
să cheme pe nimeni, fără să-i sfătuiască cineva cînd au văzut primejdia, care
ameninţa dărîmarea Antiohiei, părăsindu-şi colibele şi peşterile, alergau în toate
părţile ca nişte îngeri veniţi din cer... Aceştia, dacă nu s-arfi pregătit mai dinainte
pentm orice fel de moarte, n-ar fi putut grăi către judecători cu atîta îndrăzneală
şi curaj, într-adevăr, ei au stat zile întregi la uşa pretoriului gata să scoată din
mîinile călăilor pe cei duşi la moarte... Aşa-i de puternică învăţătura adusă de
Hristos în lume". Sf. I. llrisostom -Statul XVII, 1-2.
695. -"în aceasta stă filosofia creştinului: în pomnci, în dogme şi
în credinţă. Ponincile despart mintea de patimi; dogmele o aduc la
cunoştinţa făpturilor; iar credinţa la contemplarea Sfintei Treimi". Filoc.
II. p. 106,47.
LXXV,
DUELUL
700. - Duelul este lupta declarată între doi inşi cu scopul, se zice,
de a-şi apăra onoarea lezată. El porneşte din orgoliu exagerat, şi este
împotriva minţii sănătoase, a legilor vieţii şi a poruncilor lui Dumnezeu
(Ex. 20, 13; Deut. 5, 17; Matei 5, 21; Rom. 13, 9). Cel ce Ucide în duel se
canoniseşte ca un adevărat criminal, iar cel ucis este un sinucigaş,
căruia nu i se poate face nici-un fel de slujbă bisericească, şi nici nu se
îngroapă în cimitir ca alţi creştini, căci fapta lui nu poate avea iertare.
(V. Sinuciderea).
LXXV1.
DUHOVNICIA
701. - Duhovnicia este judecătoria internă a sufletului creştin,
care are împărăţia lui Dumnezeu înlăuntrul său (Luca 17, 21). avînd ca
judecător conştiinţa sa, adică ştiinţa de sine în raport cu legile
Domnului, cu ajutorul căruia el poale face deosebire între bine şi rău.
www.ortodoxia.md
LXXV1I.
DUMINECA
708.- Dumineca este ziua Domnului, ziua întîia a săptămînii sau a
opta, adică cea după sîmbăta, că a opta este ziua de odihnă a
creştinilor, care trăiesc după noul legămînt profeţit de Ieremia (31, 31-
33), şi împlinit de Iisus prin moartea şi învierea Sa (Matei 28, 1-6; Marcu 6,
12; Luca 24, 1; Ioan 20, 1-19). Sfîntul Duh s-a pogorît Dumineca (F. Ap. 2, 1-
5). Apostolii au serbat Dumineca (F. Ap. 20, 7; I Cor. 16,1; Apoc. 1-10).
Dumineca nici nu se. posteşte în zilele de cîşlegi, iar în timpul
posturilor, în dumineci se face o uşurare a postului. Sîmbăta are
întîietatea faţă de celelalte zile ale săptămînii în amintirea creaţiunii
naturii, dar nu se serbează; însă dumineca se serbează în amintirea
răscumpărării omului, ca o creaţiune nouă, mai cinstită decît materia
sîmbetei. De aceea, şi slujba bisericească şi obligaţiile fiecărui creştin,
de a se ruga şi a lăuda pe Dumnezeu este mai mare decît o zi închinată
specială cinstirii lui Dumnezeu. "Iar dacă cineva ar aduce ca motiv ocupaţia
sa, pentm a nesocoti slujba bisericii, pricinuind, pricinuiri întm păcate (Ps. 140,
4), unul ca acesta trebuie să ştie că pentm creştini, meseriile sînt lucmri de a
doua mînă, iar îndatorirea de căpetenie este slujba lui Dumnezeu (în ziua
duminecii)". -Const. Ap. II, 60. .
709. -"Nu se cuvine creştinilor să unneze obiceiurilor iudaice petrecînd
sîmbăta în odihnă, ci să lucreze în această zi. însă dumineca să o serbeze cu
www.ortodoxia.md
osebire şi s-o petreacă în odihnă cît este cu putinţă, fiind creştini. Cei ce se vor
dovedi că sînt iuăaizanţi, să fie anatema de la Hristos". -Laod. 29
710. -"Obiceiul şi datoria ne obligă să cinstim dumineca şi să o serbăm,
fiindcă întm ea ne-a mijlocit Domnul Iisus Hristos învierea cea din morţi (cînd El
însuşi a înviat). Din această pricină ea s-a numit în Sfînta Scriptură întîia, ca
una ce este începerea mîntuirii noastre, şi a opta ca ceea ce întrece sărbătoarea
sîmbetei iudeilor. Deci, fiindcă se întîmplă ca ajunul dumnezeieştii Arătări
(Bobotează) să cadă ca zi de post într-o duminecă, se cade să o ţinem
credincios şi să procedăm înţelepţeşte faţă de amîndouă obligaţiile (dezlegării
duminecii şi a postului), gustînd puţine fînice şi totodată să ne ferim de
învăţăturile eretice care nu respectă ziua învierii Domnului şi să dăm zilei ajunului
(Bobotezii, cînd cade dumineca), ceea ce se cuvine, aşteplînd slujba cea de
seară, care cu voia lui Dumnezeu, se face atunci. Deci, alunei să ne adunăm la
biserică la ceasul al noulea (la priveghere)". -Teorii 1,
711. -"Dumineca nu se cuvine a călători fără de nevoie sau constringere". -
Nichifor 39.
LXXVHI.
DUŞMĂNIA
712. - Duşmănia sau ura faţă de aproapele porneşte din poftele
trupului (Gal. 5, 19-20), şi dacă nu este stăpînită şi vindecată prin frica
lui Dumnezeu (lez. 35,4-6; Amos 1,12), ea duce pe om la mari păcate şi
crime (Gal. Fac. 4,3-9), la defăimarea celor sfinte (fariseii Matei 23,1-25), la
ură către aproapele cel evlavios (îl Tim. 3,3), la hulă contra lui Dumnezeu
(Ioan 15, 23-25). Ea crează turbare în societate (Prov. 10, 12), pagube
morale cu privire la mîntuirea aproapelui şi sminteală (Matei 18,6),
tulburarea bisericii şi aduce mireanului afurisire (Ap. 31), iar clericului
caterisire şi anatema (Ant. 5; Cart. io, li; I Ioan 2,11).
713. -"Cel ce. va avea vrajbă asupra cuiva, în biserică să nu intre pînă ce
nu se va împăca, că rugăciunea lui spre blestem se va întoarce, şi spre păcate se
socoteşte, şi să facă în toată ziua cîte 50 de metanii"-Mo\\ttt\mc
714. -"Iar preotul de va sluji cu vrajbă asupra cuiva să fie oprit de la Sfînta
Liturghie 60 de zile". -Moiitfeinic.
LXXIX.
EREZIA
715. - Creştinii care calcă numai legile bisericeşti administrative,
şi ajung în neînţelegere cu ierarhia, organizîndu-se şi rugîndu-se
deosebit, se numesc schismatici. Creştinii care s-au rătăcit de la unele
adevăruri dogmatice de credinţă ortodoxă, de morală şi de cult, se
numesc eretici. Creştinii care şi-au formulat o doctrină eretică şi
www.ortodoxia.md
iertare) ca aceştia să urmeze întm toate dogmele bisericii soborniceşti. Deci, toţi
aceşti clerici, de se vor afla numai singuri hirotonisiţi, ori prin sale, ori prin oraşe,
cei aflaţi în cler să rămînă mai departe clerici. Iar dacă ar veni oarecari, unde
este episcop sau prezbiter al bisericii soborniceşti, evident că acel episcop al
bisericii va avea mai departe demnitatea de episcop, pe cînd cel ce sc numeşte
episcop venit de la Catari (curaţi) va avea dreptul numai de presbiter, afară de
nu cumva episcopul ar voi să-l împărtăşească alături de sine cu cinstea numelui
de episcop. Iar dacă n-ar voi, atunci să-i caute un loc de horepiscop sau de
presbiter, pentm ca în genere să se menţină în cler, ca să nu fie doi episcopi într-
o cetate". -I ec. 8.
721. -"Deoarece unii evrei s-au rătăcit în credinţă, socotind că pot să
amăgească pe Hristos Dumnezeul nostm, se prefac a fi creştini, dar în ascuns îl
tăgăduiesc, în taină serbează sîmbăta şi fac şi alte lucmri evreieşti. Hotărîm ca
aceştia să nu se primească nici la împărtăşanie, nici la mgăciune, nici la biserică,
ci să fie demascaţi că sînt evrei după religia lor, să nu li se boteze copiii şi nici să
poată să cumpere sau să cîşlige robi. Iar dacă vreunul dintre dînşii se va întoarce
cu credinţă curată şi va mărturisi din toată inima, defăimînd obiceiurile şi faptele
evreieşti, încît şi alţii să ia învăţătură şi îndreptare, acesta să se primească şi să
se boteze, el şi copiii lui, luîndu-se asigurări că se va îndepărta de obiceiurile
evreieşti. Dacă nu vor face aşa, cu nici-un chip să nu se primească", vu ec. 8
722. -"Nu este îngăduit ereticilor să intre în casa lui Dumnezeu, dacă
Stănde în eres" (Matei 12, 30; Luca II, 23). -Laod. 6.
723. -"Cei ce se convertesc de la erezie, adică dintre novalieni, fotiniani,
quadrodecimani, fie ei calehumeni sau adepţi ai lor, să nu fie primiţi în biserică
pînă ce nu anatemalisesc toate ereziile şi mai ales, pe cel de care ei aparţin.
Dintre aceştia care se numesc credincioşi ai acestor secte, vor putea fi primiţi la
sfintele taine, numai după ce vor învăţa şi mărturisi simbolul credinţei şi vor fi
unşi cu sfîntul mir". -Laod. 7.
724. -"Cei ce se convertesc de la erezia frigienilor (montaniştilor), dacă
sînt clerici mai ales dintre şefii lor, să fie catehizaţi cu toată grija, şi apoi să se
boteze de episcopii şi prezbiterii bisericii ortodoxe". -Laod. 8.
725. -W« se cade a lua binecuvîntări (pîine, aghiasmă) de la eretici,
fiindcă acestea sînt mai mult nişte absurdităţi, decît adevărate binecuvîntări". -
Laod. 32.
consacrare le-a adus asupra lor hanii; însă de cînd s-au despărţit căzînd în
rînduiala mirenilor, ei nu mai au puterea de a boteza şi nici a hirotonisi, căci de
îndată ce ei nu mai au danii Duhului Sfînt, ei nu mai au puterea să hirotonisească
pe alţii". Pentm aceasta, s-a orinduit cum că botezul lor trebuie să se facă din
nou, fiindcă ei nu sînt decît nişte mireni, şi toţi care se vor întoarce la biserică, şi
toţi cei ce fuseseră botezaţi de preoţii lor, trebuiesc rebotezaţi. Cu toate acestea,
întrucît mulţi episcopi din Asia, din coborămînt faţă de ei, şi pentm a-înlătura
tulburările, au socotit de bine a se primi şi botezul lor, îl putem primi şi noi".
"Insă trebuie să fim atenţi asupra nelegiuirii Encratiţilor, fiindcă ei pentm a
împiedica pe cei din secta lor de a se reîntoarce la biserică, i-au silit să se boteze
la ei, punîndu-i sub stăpînirea obiceiurilor lor. Dar, pentm că nu s-a hotărît nimic
cu privire la aceşti sectanţi, se cuvine ca să se anuleze cu desăvîrşire botezul lor,
şi să fie botezaţi din nou cei care se vor întoarce la biserică, deşi fuseseră
botezaţi de preoţii lor eretici. Insă, dacă această practică ar tulbura ordinea
bisericii, ar trebui să urmăm obiceiul icoijomisirii părinţilor, care au fost destul de
prevăzători, căci ar fi de temut, că silindu-i de a se (boteza) reboteza, prin
această mare severitate, i-am împiedica să revină la mîntuire. Deşi botezul lor nu
este întru totul egal cu al nostm, noi nu sînte'm obligaţi (expres de canoane)
să-i botezăm din nou pentm a li se da hanii, ci noi sîntem obligaţi să respectăm
întru toate rînduiala canoanelor (pentru convertirea lor). Apoi nu trebuie să se
oprească a se face ungerea cu Sfiitul Mir tuhiror celor care au primit botezul
(acceptat de nai), înainte de a-i primi la tainele noastre. Eu ştiu că Zoin şi
Salumin au fost ridicaţi la scaunul episcopal (s-a recunoscut hirotonia lor).
Iată pentru ce nu se pot separa de biserică, cei ce au făcut pane din această
sectă, pentm că primirea acestor doi episcopi ne serveşte ca un canon de
orientare, care s-a făcut cu privire la primirea lor". -Sf. Vasile 1.
737. -"Ereticii care se pocăiesc la sfîrşitul vieţii (fiind ameninţaţi de
moarte) pot fi primiţi (la împărtăşire), dar această primire să nu se facă cu
uşurinţă, ci cu destulă cercetare, pentm a ne convinge de pocăinţa lor dacă este
curată, şi dacă dă dovadă prin faptă că ei doresc cu adevărat să se mîntuiască". -
Sf. Vasile 5.
şi ceilalţi eretici, cum că Dumnezeu este făcătond răului. Astfel, dacă tu socoteşti
de bine, ar trebui convocat un sinod al episcopilor care să fonmdeze un canon
pentm aceşti eretici, ca să se poată reboteza fără pericol, şi să avem o regulă
sigură de urmat cu privire la toţi aceştia", (mai tîrziu a dat c. II, ec. c. 7). -
Sf.Vasile 47.
Exemplul lui Iisus trebuie să-l urmeze toţi cei ce cred în El? "Cum mă
vedeţi pe mine făcînd, faceţi şi voi asemenea" (Ioan 13,15; Fiiîp 2, 5; i Petru 2,
21). El făgăduieşte acestora: Milă (Ex. 20, 6; Deut. 5, 10; Matei 5, 7; Iacob 2,
13); Iertare (Matei 6, 14); Binecuvîntare (Lev. 26, 1-13; Deut. 28, 1-14; Luca
6, 36; II Cor. 9, 9); Viaţă veşnică (Matei 19, 28-29; Marcu 10, 21-30; Rom. 8,
13) şi Domnul împlineşte toate aceste făgăduinţe cu exactitate faţă de
cel ce primeşte să-i urmeze poruncile, şi să-i facă voia legilor Sale aşa
cum a făcut cu Avram (Fac. .16,5; Iacob 2, 23) şi cu apostolii (Ioan 17, 5-24; F.
Ap. 2, 1-20).
LXXXI1I.
FAPTELE BUNE
749. - Faptele bune sînt roade ale credinţei (iacob 2,14). Ele se
referă la sinea omului, cum sînt îngrijirea de cele trupeşti şi
sufleteşti conform cu legea Domnului, la aproapele ca om trupesc şi
sufletesc, faţă de care avem datorii trupeşti şi sufleteşti şi faţă de
Dumnezeu, prin evlavie, rugăciune şi mărturisirea legilor şi
dogmelor sale (V. Dogmele, Mărturisitor). Sentimentele morale ale
aprecierii faptelor nu sînt decît un început, şi fără acţiunea voinţei,
ele devin fapte, născute moarte. Numai judecăţile morale active, în
cadrul legilor evanghelice, fac pe om să se îmbrace în cămaşa faptelor
cerute de Hristos (Ioan 15,5):
b) Sufleteşti
1) a converti la pocăinţă - misiunea;
2) a învăţa pe neştiutor - dăscălia;
3) a povăţui la bine - îndrumarea;
4) rugăciunea pt. aproapele - preoţi;
5) a mîngîia descurajaţii - frăţietatea;
6) răbdarea în ocări - iubirea;
www.ortodoxia.md
752. -"Dintre virtuţi, unele sînt ale trupului, altele ale sufletului. Ale
trupului sînt de pildă: postul, privegherea, culcarea pe jos, slujirea, lucrul mîinilor,
spre a nu îngreuna pe cineva sau spre a dărui şi pe cele următoare. Iar ale
sufletului sînt de pildă: iubirea, îndelunga răbdare, blîndeţea, înfrînarea,
rugăciunea şi cele următoare. Dacă, prin urmare, din vreo nevoie sau împrejurare
trupească, de pildă din pricină de boală, sau altceva de felul acesta, ni s-ar
întîmpla să nu putem să împlinim pomenitele virtuţi ale trupului, avem iertare de
la Domnul, care cunoaşte şi pricinile. Dar neîmplinind pe cele ale sufletului, nu
vom avea nici-o apărare, căci sînt supuse nevoii, necesităţii". -Filoc. II, p. 67,57.
753. -"Credinţa autentică slujeşte adevăndui, neavînd în ea minciună, iar
conştiinţa cea bună poartă în ea puterea iubirii, neaflîndu-se în ea vreo călcare a
ponincii dumnezeieşti". -Filoc. III. p. 253,21-
754. -"Să ne strîngem cu toată puterea spre împlinirea poruncilor
Domnului, ca să nu fim strînşi de lanţurile greu de dezlegat ale poftelor rele şi ale
păcatelor stricătoare de sufîet, - căci atunci se va rosti şi asupra noastră
hotărîrea rostită asupra smochinului neroditor: "Taie-l ca să nu facă şi locul
netrebnic; căci tot pomul care nu aduce roadă, se taie şi în foc se aruncă". -Filoc.
IV, p. 204, 5.
755. -"Nimic nu este mai de trebuinţă şi mai de folos decît cuvîntul drept şi
decît conştiinţa. Căci de aici vine frica de Dumnezeu şi dorul după el. Iar din
acestea, cea dintîi curăţeşte prin evlavie şi sfială, iar cealaltă desăvîrşeşte prin
desprinderea luminătoare şi prin dreapta socoteală, şi face mintea să
www.ortodoxia.md
călătorească pe culmi, prin înalta suire şi vedere. Dar fără frică este cu neputinţă
minţii să ajungă la dragostea dumnezeiască şi prin ea să zboare spre cele
nădăjduite şi să se odihnească în ele". -Filoc. IV, p. 256,22.
756. - "Făptuitond doreşte să se dezlege, din pricina ostenelilor, şi să fie
cu Hristos (Filip. 1, 23). Iar contemplativul voieşte mai bine să rămînă în tmp, atît
pentm bucuria pe care o primeşte din mgăciune, cît şi pentm folosul ce-i vine de
aici aproapelui". -Filoc. IV, p. 308,165.
LXXXIV. FĂŢĂRNICIA 757. -Făţărnicia este lucrarea diavolească a
prefăcătoriei, prin care minciuna, vicleşugul şi faptele păcătoase sînt
acoperite cu haina virtuţilor, a evlaviei şi a împlinirii legilor lui
Dumnezeu. Făţărnicia cu cît conţine mai mult adevăr, cu atîla este mai
periculoasă, asemenea cu satana care se îmbracă în înger de lumină (II
Cor. 11, 13-15). Făţarnicii sînt evlavioşi numai la arătare (Matei 23, 140;
Marcu 7, 1-5; II Tim. 3, 5; Tit. 1, 6; Apoc. 3, 1), nu fac ceea ce zic (Ier. 33; 31:
Rom. 2, 17-23), învaţă minciuna (Matei 6, 2; F. Ap. 20, 20; I Tim. 4, 2; Fi'es. 4,
14). înşeală pe alţii ca nişte lupi răpitori (Matei 7, 15; Marcu 12, 40; Luca 20,
47), Speculează cele sfinte (Matei 23, 14; II Tim. 3, 5; Tit. 1, 21; II Petru 2, 1
8). Dumnezeu îi va judeca şi osîndi greu (Matei 22, 18; 23, 27-28; Luca 6,
46; 11, 44; 20,30; Colos. 2,22-23). Cei ce nu se îndreaptă nu pot fi primiţi la
tainele bisericii, canonisindu-se asemenea cu vrăjitorii (F. Ap. 8,13-21).
758. -"Deoarece apostolul strigă că cel ce se uneşte cu Domnul este un
duh cu el (I Cor. 6,17), învederat este, că şi cel ce se împrieteneşte cu diavolul
se face una cu el prin legătură (făţărniciei şi drăcuirii). Deci, cei ce se
prefac că sînt îndrăciţi şi cu vicleşug iau înfăţişarea acestora, cu gînduri
înşelătoare de ceişetoiie, s-a hotărît să fie pedepsiţi în orice împrejurare, şi să
li se aplice acelaşi tratament şi pedeapsă ca şi celor cu adevărat îndrăciţi,
spre a fi izbăviţi de înşelăciunea diavolului", -vi ec. 60.
LXXXV.
FECIORIA
759. - Fecioria este un dar al lui Dumnezeu (Matei 19,10-12) oferit
omului, care are credinţă multă şi o dragoste dc a sluji Domnului mai
tare decît moartea (I Cor. 7, 3240). îmbrăţişarea fecioriei este un sfat, (I
Cor. 7, 25), acceptat de bună voie (I Cor. 7, 1-10), şi ca să fie o virtute
trebuie păzit numai şi numai în numele Domnului (lac. 38, 8; Luca 2, 37; I
Cor. 6,19; 7,32; Apoc. 14,4). "Fecioarele sînt floarea bisericii, podoaba şi
frumuseţea harului duhovnicesc, starea cea firească a nevinovăţiei
originale, desăvîrşita realizare vrednică de lauda oamenilor şi
cinstea îngerilor, chipul lui Dumnezeu, care imită viaţa cea sfînta a
Domnului, devenind astfel, cea mai aleasă parte a turmei lui
www.ortodoxia.md
765. -"Nu fiţi sminteală celor din afaiă, zice dwnnezeiesad ajyostol (I Cor.
10,
32). A petiece femei în episcopii sau în muiăsli/i, este un luau piicuiuilor de toată
smiteala Dacă cineva va aduce fe/neie sclai'ă sau liberă (adică servitoare) în
I mînăstire, sau iii episcopie patlni-Mdeplmkea^yimiiifi serviciu, să se/ceite, iar
sJănwidM^aieiisească Iar dacă se va întîmplasă fie femei pe la caiacele lor, şi
episcopia sau egumenul va merge acolo să nu se încredinţeze în acea vrane
nici-un seniciu viewiei femei, ci să petreacă în alt loc deosebit, pînă ce va pleca
episcopul sau egumenul de acolo paitiu nepiiliănbe". -Vil ec. 18.
766. -"Femeile pot şi e necesar să cînle în biserică la cor alături de băibaţi.
Insă femeia singură nu poate fi cînlărcaţă la strană, sau paiaclisier, afară de
călugăriţa în mînăstirea ei, şi nici nu poate predica sau să citească cazania (V.
Hirotesie, Diaconiţă, Altar).
LXXXVII. FRANCMASONERIA
767. - Francmasoneria sau masoneria ă luat fiinţă în secolul al
xvm, în
apus, dar a evoluat mult pînă în zilele noastre, încît acum, docu'ina
masoneriei
este un amestec de socilogism şi filosofie mistică străină şi contrară
bisericii.
Tăgăduiesc toate dogmele şi învăţăturile bisericii, tratîndu-le cu
vicleşug şi
duşmănie ascunsă. Organizaţia mondială a francmasoneriei este de mai
multe
feluri. Insul, în ierarhia francmasoneriei străbate prin trei etape:
ucenic,
membru şi maestru. Loja temlierilor are 30 de grade, cea a egiptenilor
are 90 de
grade. Datorită vicleşugului lor rafinat, cei ce vin la biserică trebuiesc
catehizaţi
cu mare atenţie, sub povaţa episcopului.
LXXXVIH. FRĂŢIA DE CRUCE
768. - Frăţia de cruce este legătura pe care o fac mai mulţi inşi
spre a se uni între ei pînă la moarte, cu scopul de a dobîndi, mai ales,
bunuri materiale şi sociale în lupta cu semenii lor. Ei îşi gustă sîngele
reciproc, fac jurăminte păgîneşti, la care adaugă şi legături qreştine, şi
dacă găsesc preoţi neştiutori, le smulg binecuvântarea sub diferite
forme, ca nişte furi de cele sfinte şi vrăjitori periculoşi. Biserica a
www.ortodoxia.md
XC.
FUMATUL
www.ortodoxia.md
23, 30; loan io, l-io). Cei credincioşi se feresc de furt -(Eres. 4, 28; 1 Petru 4,
15).
774. -"Dacă vreun cleric sau laic va lua din sfînla biserică ceară sau
untdelemn să se afurisească şi să dea înapoi încincit după cît a luat". -Apost. 72.
775. -"Vas de aur, de argint sfinţit, sau pînză din biserică, nimeni să nu-şi
însuşească spre folosire acasă, căci este potrivnic legilor Domnului (Daniel 5, 23-
25). Dacă cineva se va dovedi că este hoţ, să se afurisească". -Apost. 73.
cercînd ce este bine plăcui Domnului şi nu fiţi părtaşi lucrurilor celor fără de
roadă ale întunericului, ci mai vîrtos mustraţi-le chiar, căci cele făcute în ascuns
de dînşii, ruşinos este chiar a le spune; şi toate, de lumină vădindu-se se arată
(Eres. 5, 6-13). Unele ca acestea le zice apostolul. Iar unii care au fost pedepsiţi
pentru lăcomia lor din timp de pace, dacă în timp de război iarăşi se vor deda
spre lăcomie, cîştigînd din sîngele şi din pieirea unor oameni, care au fost
alungaţi, sau robiţi sau ucişi, ce trebuie să se aştepte la altceva (de la acest
lucru), decît că cei ce practică lăcomia îngrămădesc urgie, atît asupra lor, cît şi
asupra poporului întreg"" -Gr. Neocez. 2.
779. -"Oare, Ahan fiul lui Zara n-a greşit luînd din cele
aduse Domnului şi a venit urgia lui Dumnezeu pentru toată
adunarea lui Israil? Deşi acesta a păcătuit singur, totuşi, nouă
ni se cuvine a socoti anatema tot c.eea ce nu este al nostru,
căci este o muncă streină. Căci acel Ahan a luat din pradă,
aceştia de acum iau tot din pradă. Acela a luat din cele de la vrăjmaşi, iar,
aceştia de acum iau din munca fraţilor, cîşligîndu-şi dobîndă
pieirii Sufleteşti". Gr. Neoeez. 3.
780. - Nimeni să nu se amăgească pe sine, luînd lucruri ca şi cînd
ar fi găsite, căci nu se cuvine a-şi însuşi ceva din cele găsite, Moi.se
zice: Dacă vezi oaia sau boul fratelui tău rătăcindu-se, să nu le ocoleşti,
ci să le duci la fratele tău. Dacă el nu este aproape de tine şi nu -l
cunoşti, le vei lua la line acasă, şi să le ţii pînă ce le va cere fratele tău
ca să i le dai. Aşa vei face cu asinul lui, cu haina lui şi cu orice lucru
pierdut şi găsit la tine (Deut. 22.13). Iar în Exod (23, 4), se spune că nu
numai cele pierdute de fratele tău şi găsite de altul, ci şi cele ale
vrăjmaşului, "întorcîndu-le, zice, le vei duce la casa stăpînului lor". Dacă nu
este îngăduit a lua cele găsite de la fratele sau vrăjmaşul, care le-a
pierdut în vreme de pace, din lenevire sau ocupaţie neglijentă, cu cît
mai puţin nu se cade a lua, cînd el este în nenorocire sau alungat de
vrăjmaşi, sau din silă îşi părăseşte ale sale -Gr. Neocez. 4.
781. -"Mulţi se amăgesc pe sine, ţinînd în locul lucmrilor lor pierdute pe
cele streine găsite de ei. Dacă Vorazii şi Goţii i-au jefuit ca vrăjmaşi năvălitori,
apoi ei se fac varazi şi goţi pentm fraţii lor (cu care împreună au suferit).
Deci, am trimis la voi pe bălrmul frate Eufrosin ca să aplice şi acolo acelaşi
procedeu, aşa cum s-a făcut aici, pentm ca să primească reclamaţiile celor
nedreptăţiţi, şi pe cei vinovaţi să-i oprescă de la nigăciunile bisericii" (pînă se
vor da înapoi cele streine) Gr. Neoeez. 5.
782. -"Ni s-a vestit însă nouă că în ţara voastră se face un lucni de
necrezut, negreşit de necredincioşi, şi de nelegiuiţi, şi de cei ce nu cunosc nici
numele lui Dumnezeu; că adică, unii la atîta cnizime au ajuns, încît reţin cu sila
www.ortodoxia.md
pe unii dintre sclavii scăpaţi (de la barbari). Trimiteţi pe cîţiva preoţi prin ţară
ca să îndrepte lucnirile ca să nu cadă fulgere peste cei ce fac unele ca acestea". -
Gr. Neocez. 6.
783. -"Deci, cei ce s-au numărat între barbari, şi s-au dus cu ei în robie,
uitînd că am fost (odată) din Pont şi creştini şi s-au sălbăticit într atîta, încît ucid
pe cei de un neam cu dînşii sau cu lemn, sau prin sugrumare, şi arată barbarilor
care nu ştiau căile sau casele, aceştia trebuie să se oprească şi de la ascultarea
nigăciunilor pînă ce adunîndu-se sfinţii şi Duhul Sfint înaintea lor, ar hotărî ceva
de obşte în privinţa lor". -Gr. Neocez. 7.
784. -"Iar pe cei ce au îndrăznit să năvălească asupra caselor
streine dacă, acuzaţi fiind, s-ar dovedi, să nu-i învredniceşti nici de
ascultarea rugăciunilor, iar dacă singuri vor mărturisi şi vor da înapoi (ceea ce
au luat), să îngenunche în rindul celor ce se convertesc". -Gr. Neocez. 8.
785. -"Iar cei ce în cîmp au găsit ceva, sau în casele lor din ce au lăsat
barbarii, dacă se vor dovedi, fiind acuzaţi, de asemenea să se caiwnisească
îngenunchind m biserică, iar dacă vor mărturisi singuri şi vor da înapoi, să-i
învredniceşti şi de starea la mgăciune". -Gr. Neocez. 9.
786. -"Iar cei ce îndeplinesc pomnca înapoierii lucnirilor trebuie să le dea
îitapoi fără a cere ceva, nici să nu ceară vreo răsplată fiindcă le-au descoperit,
sau păstrat, sau găsit, sub orice nume ar face aceasta". Gr. Neocez. 10
787. -"Nu ştiu de ce Părinţii noştri n-au precizat canonisiri şi contra unui
altfel de idololatrie, pe care Sf. Apostol o numeşte lăcomie de averi. Acest păcat
are o întreită influenţă asupra sufletului: O rătăcire a minţii care duce pe om la
aprecieri greşite asupra materiei, împingîndu-l să creadă dă binele este în
materie, fără a mai ţine seama de fnimuseţea cea mai de sus de materie. Acest
păcat influenţează şi partea voinţei active 'a sufletului, şi în general vorbind,
această boală corespunde cu definiţia dată de apostol, despre care, el nu numai
că o numeşte idololatrie, dar ea este şi rădăcina tuturor răutăţilor (i Tim. 6, 10).
Cu toate acestea Părinţii n-au căutat să găsească leacul acestui rău, şi din
această pricină, el bîntuie chiar şi printre slujitorii bisericii, care la rindul lor nu se
îngrijesc ca să nu se introducă la hirotonie pe acei ce s-au întinat cu acest păcat
diavolesc (Colos 3, 5). "Nu socotesc că trebuie să vindecăm prin cuvîntul
învăţăturilor publice (din Scriptură), şi prin argumente raţionale această boală
a lăcomiei. Noi n-avem canoane decît pentm vindecarea furtului de morminte şi a
lucmrilor sfinte. Dar Sfînta Scriptură opreşte şi camătă (Deut. 23,19; Ps. 14,5) şi
jefuirea bunurilor materiale ale altuia, deşi uneori ea se face cu învoială, şi cu un
fel de înţelegere negustorească. Intmcît noi n-avem puterea de legiferare, ne
vom mulţumi numai să precizăm ceea ce este de toţi oprit, şi aceasta va ţine loc
de judecata canonică".
www.ortodoxia.md
XCII.
GÎNDURILE
799. -Gîndurile sînt antenele sufletului îndreptate spre acţiune,
spre
lucrurile externe ale lumii şi care făuresc idealuri călăuzitoare de viaţă.
Prin
faptul că ele nu sînt active şi nu pornesc spre acţiuni externe nu
constituie un
păcat. însă, îndată ce ele lucrează şi se manifestă afară, depăşind
puterea
minţii de a le stăpîni şi dirija în conformitate cu legea Domnului, ele
www.ortodoxia.md
devin
păcătoase, chiar fără voia omului (Fac 8,.2i). înainte de păcătuire,
Adam avea
mintea luminată şi în stare de a stăpîni şi dirija orice început de acţiune
al
gîndului, şi astfel, dacă nu voia, putea să nu greşească (Fac. 3,6). După
păcat
mintea i s-a întunecat, şi acţiunea gîndurilor o iau întotdeauna înaintea
minţii,
şi astfel omul devine aplecat spre păcătuire (Fac. 6, 5). De aceea, nici *
Dumnezeu nu osîndeşte aplicarea păcătoasă (Fac. 9, 21; Iov. 15,14-
16). Insă, îndată ce mintea poate să stăpînească şi să dirijeze mişcarea
şi acţiunea guidurilor în lumina poruncilor lui Dumnezeu şi nu o face, de
aici începe urzeala păcatului vrednic de osîndă (Ps. 50,3-5). Dacă
mintea stă nepăsătoare, sau ordonă voinţei să se dea frîu gîndurilor să
umble contrar legilor Domnului, atunci păcatul s-a zămislit, iar inima îl
hrăneşte şi 2 dirijează prin cuvinte, mişcări şi fapte. Din inimă ies
gîndurile cele rele... (Matei 15,19; Marcu 7, 21; Ier.7, 9; Prov. 6,14).
Adevăratul creştin trebuie să-şi stăpînească gîndurile, dirijîndu-le
numai după legea Domnului (I Cor. 2,7-16), aşa cum a învăţat Iisus
(Ioan 15,15; Fac. 15,16; 18,17; 22,12; Iacob 2,23).
800. -"Năvălirea poftelor în inimă, prin gînduri, (dacă sînt respinse)
este cu totul nepedepsită, fiind socotită ca un păcat nedesăvîrşit". -1. Post.
4.
801. -"învoirea (sufletului de a împlini poftele păcatului) se spală cu
douăsprezece metanii". -l. Post. 5.
802. -"Lupta (minţii şi a voinţei contra poftelor) aduce vrednicia
încununării sau a pedepselor". -l. Post. 6.
803. -"Vinovăţia păcatului începe de la consimţămîntul minţii
şi al voinţei cu poftele, care este pricină şi început al canonisirii". -\.
Post. 7 (V. Canonisirea).
XCIII.
GLUMELE
804. -Glumele nevinovate, care izvorăsc dintr-o inimă veselă şi
bine dispusă, nu pot fi socotite păcat, dacă ele n-au scopuri rele şi nici
nu supără pe nimeni. Ba dimpotrivă, ele*deschid calea de comuniune
sufletească între oameni, şi crează o atmosferă de frăţietate. "După cum
faţa oglinzii răspunde la faţa omului, tot aşa răspunde inima omului către inima
aproapelui" (Prov. 25,19). "O vorbă bună şi veselă înseninează faţa aproapelui
(Prov. 12, 25; 15-13). însă efectele bune ale vorbelor cu haz, alîmă de
www.ortodoxia.md
818. -"Citeţul care a citit măcar odată la biserica la care a fpsjt hirotesit,
să nu mai fîe primit în cleml altei biserici". -Cartag. 90.
819. -"Pe anagnost (citeţ),/a-/, punîndu-ţi mîna şi nigîndu-te către
Dumnezeu şi să zici: Dumnezeule veşnic, cel bogat în milă şi în îndurări (Ps.
102, 4) care ai arătat întocmirea lumii prin cele create şi păstrezi numărul
www.ortodoxia.md
aleşilor tăi. însuţi şi acum caută spre robul tău care se însărcinează să citească
Sfintele Scripturi popondui tău, şi-i dă Duhul Sfnt, duh proorocesc. Cel ce ai
înţelepţii pe Ezdra (II, y, 4) slujitond tău ca să citească legile tale popondui tău, şi
acum nigat fiind de noi, întelepteşte pe robul tău (N) şi-i dă să săvîrşească
neosîndit lucm ce i s-a încredinţat, să fie socotit vrednic de o treaptă mai înaltă
prin Hristos". -Const. Ap. VIII, 22.
820. -"Cel ce voieşte a se horotesi citeţ, fund mărhirisit că este cu viată
curată, vrednic de o treaptă sfînta şi cum că ştie carte bisericească se duce la
arhiereu... Luarea pămlui însemnează sfinţirea, pentm că pănd este ca o înflorire
din tot tnipul, şi însemnează că se aduce hu Dumnezeu pîrgă de la om. Iar în
chipul cmcii se tunde pentm Iisus, căci însuşi întmpîndu-se şi răstignindu-se se
sfinţeşte. Iar pe numele Treimii pentm că aceasta este făcătoarea şi
desăvîrşitoarea tuturor". -S. Tes. V, 158.
821. -"Apoi se blagosloveşte de trei ori deasupra tunderii şi punînd
arhiereul mîna pe creştet unde s-a tuns, arată puterea lui Dumnezeu cea
acoperitoare, şi cum că i se dă lui din dar, şi se roagă ca să se sfinţească cel ce
se hiroteseşte. Atunci cu toată înţelepciunea şi înţelegerea se face citirea
dumnezeieştilor cuvinte şi aşa mulţumind, săvîrşeşte nigăciunea. Iar după
nigăciune, iar se însemnează zicînd "pace"penlni pacea cea de la Dumnezeu şi
de este citeţ1 se pomnceşte să citească o fa{ă din apostol, iar de este cînlărel din
psaltire şi dîndu-i pace şi nigîndu-se pentm el îl sloboade, întărind cu însemnarea
pretutindeni pe cel ce s-a hirotesit. însă unii socotesc însemnarea cuvintelor ce s-
au citit atunci din Apostol sau Psaltire, ca nişte prevestiri şi le au ca semne pentm
viată celui hirotesit". -s. Tes. V, 159.
822. -"Cel ce s-a făcut citeţ, citeşte popondui Sfintele Scripturi, după
poninca diaconilor sau preoţilor, adică sfintele cuvinte ale prooiocilor şi ale
apostolilor, stînd ai capul gol în mijlocul bisericii. Dar şi în altar intră ca o slugă
a altarului, aprinde luminările, aduce foc preotului, merge înaintea dant/ilor
purtînd sfeşnicul, el aduce piescurile şi apa cea încălzită. El îngrijeşte biserica şi
face ascultare la celelalte treburi ale bisericii. El citeşte pe carte, ca să zic pe
scurt, el este slujitor al hicnirilor ămuiezeieşli în biserică, fiind dator a face toate
întm cucernicie şi să cunoască al aii slujitor este şi cum că este slugă a lui
Dumnezeu, şi al celor ce se apropie de el şi slujeşte împreună ai sfinţii îngeri,
acolo împreună intrînd". -S. Tes. V, 160.
823. -"După citeţ rînduiala ipodiaconilor care este cea mai înaltă
pînă
la diaconi. Citeţii şi cînlăre(ii, după însemnarea (hirolcsia) cea dumnezeiască
au voie să se însoare, iar ipodiaconul nicidecum. Aceştia făcîndu-se mai întîi
citeţi şi slujind bine, la vremea cea duduită, iau şi hirotesia ipodiaconului care se
dă omului, celui ajuns la vîrsta de 20 de ani", -s. Tes. V, 161.
www.ortodoxia.md
XCVI.
HIROTONIA DIACONULUI
ŞI A PREOTULUI 826. -Hirotonia diaconului şi
a preotului se face de un arhiereu, prin punerea mîinilor unită cu
rugăciunea sfinţirii, după * arhiereticon, prin care i se transmite darul
de a sluji cele sfinte la altar, ca o continuare a misiunii apostolice spre
slava lui Dumnezeu, mîntuirea sufletului aproapelui şi a lor înşişi (Luca
6,13; 10,16; loan 15,16; 20, 20-23; Majei 28, 18-20; Marcu 16, 15-19;
F. Ap. 1, 20; 5,'42; 5, 1-3; 14, 23; 20, 28; Rom. 10,15; I Cor. 4,1; 5,4-6;
9,16; 12,29; I Tim. 2,1-2; 5,17-22; II Tim. 2,3; Tit. 1,5). Hirotonia se
face numai la Liturghia Sfîntului loan Hrisostom şi a Sfîntului Vasile. La
o Liturghie se poate hirotoni numai cîte un singur diacon, preot şi
arhiereu şi nu mai mulţi. Taina hirotoniei se face numai în altarul
bisericii, fiindcă cei hirotoniţi vor sluji numai în altar, în chip public, ca
să participe cîţi mai mulţi oameni, fiindcă misiunea lor este de a sluji pe
aproapele. "Sîrguiţi-vă de a face toate după voia lui Dumnezeu, avînd în frunte
pe episcop ca locţiitor al lui Dumnezeu, pe preoţi ca pe sobond apostolilor şi pe
diaconi care sînt bine plăcuţi, care au încredinţată slujirea lui Iisus Hristos". Sf.
Ignaiie, Magn. 6.
să facă aşa ceva, sau ar unelti astfel de încercări pentni sine, să se anuleze
aceste mutări, şi se va înapoia la biserica peiitiu care a fost hirotonit". -I ec. 15.
839. -"Prezbiterii, diaconii şi toţi clericii care n-au frică de Dumnezeu, sau
nu cunosc canoanele, şi-ar părăsi biserica lor, cu nici un chip nu trebuiesc primiţi
de altă biserică, ci să fie siliţi să se întoarcă la parohia lor, iar dacă se împotrivesc
să fie excomunicaţi de la slujbă. Dacă cineva îndrăzneşte să răpească pe cineva
din altă eparhie spre a-l hirotonisi, fără învoirea episcopului lui, să i se anuleze
hirotonia". -I ec. 16.
840. -"Dacă vreun episcop ar hirotoni pentru bani şi ar vinde hand, care
nu se poate vinde, şi ar sfinţi cu bani: episcop, horepiscop, diacon sau altceva
dintre clerici, sau prin simonia banilor ar acorda demnitatea de: econom, avocat
bisericesc, intendent sau alte demnităţi bisericeşti, cel ce se dovedeşte că a făcut
una ca aceasta, să se primejduiască din treapta sa. Cel hirotonisit să nu aibă nici
un folos din hirotonia, sau demnitatea, sau slujba pe care a dobîndit-o prin
sintonie. Iar dacă cineva ar mijloci, în astfel de afaceri nişinoase şi nelegiuite, de
va fi cleric să se caterisească, iar de va fi monah să se anatematisească". -IV ec.
2.
tovarăşilor mei (F. Ap. 20, 34), Această hotărire se aplică mai ales în această
cetate Constantinopol, iar în alte localităţi ale satelor, din lipsa de slujitori, se
poate îngădui o aplicare excepţională", -vii ec. 15.
845. -"Calehumenii care au jertfit idolilor, apoi au fost botezaţi pot să fie
hirotonisiţi, ca unii care au fost spălaţi de toate păcatele anterioare botezului". -
Ancira 12.
spre o viaţă prea lumească, care-i împiedică de la mîntuire, fraţii noştri vor
cerceta cu grijă, şi noi vom hotărî cele de folos".
856. -"Grijindu-se de buna rînduiala bisericească, am socotit să hotărîm şi
aceasta: De acum încolo nimeni dintre mireni, sau monahi să nu se ridice dintr-o
dată la treapta episcopiei, ci mai întîi să se încerce în treptele inferioare
bisericeşti şi apoi să se hirotonisească episcopi. Deşi, pînă acum, din pricina
nevoii, unii mireni sau monahi au fost ridicaţi repede la vrednicia episcopiei, fiind
oameni virtuoşi şi au lucrat cu folos la bisericile lor (Sf. Ambrozie), dar aceste
excepţii nu se pot impune ca lege generală, şi de acum hotărîm să nu se mai
facă acest lucm, decît numai după ce candidatul va trece prin treptele ieraticeşti,
împlinind în fiecare stare (cîle cinci ani), timpul hotărît de lege", -l-ll, 17.
857. -"Cei ce s-au întinat cu mari nelegiuiri..., nu li se poate da
preoţia lui Dumnezeu, şi nici nu pot să ducă vreo mgăciune în faţa
Lui, pentm fraţii lor, pentm că în Evanghelie stă scris că Dumnezeu
n-ascultă pe cei păcătoşi şi că El nu împlineşte cererea, decît acelor
care fac voia Lui (Ioan 9, 31). Insă unii sînt aşa de rău întunecaţi, încît
nu mai poate pătrunde lumina pomncilor lui Dumnezeu pînă la ei,
fiindcă de'îndată ce s-au lepădat de omul cel bun, ei cad în nelegiuire,
ca într-o prăpastie...".
"Noi trebuie să ne împotrivim din toate puterile să-i oprim de la altar, ca să
nu molipsească pe fraţii noştri, opunîndu-ne cu curaj îndrăznelii şi obrăzniciei lor,
ca nu cumva, acei care au alunecat în păcate de moarte să se sporească şi mai
rău pe panta faptelor celor rele...". "Insă, dacă aceşti obraznici voiesc să
stăruiascăîn obrăznicia lor şi Sf. Duh se îndepărtează de la ei, lăsîndu-i în orbire,
şi noi socotim că este bine să-i despărţim pe fraţii noştri... căci sfintele taine nu
se sfinţesc acolo unde nu este Sfînlul Duh, iar Mîntuilond Hristos -nu ascultă
nigăciunile celor ce s-au lepădat de El". -Sf. Ciprian, scris. 63.
858. -"Cel ce se jură că nu va primi hirotonia, după ce s-a jurat, să nu fie
silit a-şi călca jurămîntul, deşi se pare că ar fi un canon care le-ar îngădui
aceasta; însă noi cunoaştem din experienţă, că nu se procopsesc cei ce calcă
jurămîntul. Totuşi trebuie a examina felul jurămîntului, cuvintele, intenţia, felul
cuvintelor şi adaosurile tor şi dacă nu va fi nici-o uşurare canonică (căci e făcut
solemn); pe unii ca aceştia trebuie a-i lăsa să-şi împlinească jurămîntul". r -Sf.
Vasile 10).
" vreme, se primeau candidaţii în slujba bisericii, numai după ce erau examinaţi
cu toată temeinicia, şi se cercetau cu de-amănuntul, despre întreaga lor viaţă,
dacă nu sînt bîrfilori, beţivi, gîlcevitori, dacă au fost crescuţi din tinereţe ca să
poată sluji cele sfinte, fără de care nimeni nu va putea vedea pe Domnul" (Ev.
12, 14). Toate acestea le cercetau prezbiterii şi diaconii, care trăiau împreună cu
ei, apoi îi recomandau horepiscopilor, care primeau mărturisirile de la cei ce ştiau
adevănd lucrurilor, şi apoi aducea la cunoşlin(â episcopului (eparhiot), şi numai
aşa îl numără în tagma slujitorilor bisericeşti".
"Dar acum, fără a mai (ine seama de noi, (episcopii eparhioţi) şi fără a-
i mai aduce la noi spre aprobare, (voi horcpiscopii) v-a[i însuşit toată puterea.
Apoi pe lîngă această îndatorire (a selecţionării) aţi lăsat pe prezbiterii şi pe
diaconii (interesaţi omeneşte) să introducă în biserică pe cei nevrednici, după
bunul lor plac, fără a li se cerceta viaţa, a se constata părtinirea cea după
nidenie, sau orice altă' prietenie (păcătoasă). Din această cauză se numără
foarte mulţi clerici în fiecare sat, şi niciunul nu este vrednic de slujirea altarului,
după cum voi înşivă mărturisiri, nefiind aleşi de bărbaţi vrednici. Deci, de vreme,
ce situaţia este destul de grea, şi acum de frica recnitării în militărie, cer mulţi să
intre în cler, este absolut trebuincios să se respecte canoanele părinţilor, şi vă cer
vouă (horepiscopilor) să-mi trimiteţi catalogul clericilor din fiecare sat, de cine
a fost promovat în cler şi care este felul lor de viaţă (morală). Dar să vă păstraţi
la voi şi o copie a acestui catalog, asemenea cu cel trimis nouă, şi nimeni să nu
se scrie într-însul cînd vrea. Astfel, cei ce s-au hirotonisit prezbiteri din anul
primului indiction (373 e. c.) să fie socotiţi între mireni, şi să se facă din nou
cercetări asupra lor de către voi, şi pe cei pe care îi veţi socoti vrednici, să fie
primiţi prin realegerea voastră, şi astfel să curăţaţi biserica, izgonind pe cei
nevrednici de ea. Deci, penlni viilor, să cercetaţi serios pe cei vrednici şi numai
aşa să-i primiţi, însă să nu-i hirotonisiţi pînă ce nu-i veţi prezenta în faţa noastră,
căci altfel, va fi socotit ca mirean tot ce va fi hirotonisit fără aprobarea noastră".
-Sf.Vasile 89 (enciclică din anul I de arhiepiscop).
860. -"Ticăloşia lucndui, despre care vreau să vă scriu, chiar numai prin
bănuiala trezită şi vorbită, mi-a umplut sufletul de durere şi se pare că este ceva
de necrezut. Deci, cel ce se ştie vinovat să primească această scrisoare
(circulară) ca pe o doctorie, iar cel nevinovat ca pe o prevenire, şi cel neglijent,
dorind să nu fie nimeni dintre voi, - ca pe o învăţătură. Despre ce este vorba? Se
spune de unii că voi episcopii luaţi bani de la candidaţii la hirotonie şi justificaţi
acest păcat cu motivele facerilor de bine al evlaviei, ceea ce este şi mai rău. Dacă
cineva face răul sub masca binelui, este vrednic de o îndoită osîndă, căci sub
această mască se face răul, care duce la păcat, iar în aparenţă se preface că
înfăptuieşte binele, făţămicindu-se. Dacă va fi adevărat, în viitor să se îndrepteze
fiindcă celui ce primeşte argintul, trebuie să i se spună ceea ce s-a zis celui ce
www.ortodoxia.md
voia să cumpere împărtăşirea Duhului Sfînt: A/gintul tău să fie cu tine întru
pierzare (F. Ap.
8, 20). Mai uşor"păcătuieşte cel ce vrea să cumpere fiindcă n-are, decît cel ce
vinde dand lui Dumnezeu, căci este la mijloc vînzarea, şi dacă tu vei vinde ceea
ce ai primit în dar, ca un vîndut al satanei, căci faci cîrciumărie cu cele
duhovniceşti în biserică, unde ni s-a încredinţat Tnipul şi Sîngele lui Hristos. Nu
trebuie să se facă aşa ceva în biserică; şi iată care-i şiretlicul: ei socotesc că nu
păcătuiesc dacă nu iau banii mai înainte, ci îi iau după hirotonie, însă ori înainte,
ori în unnă, tot sintonie este. Aşadar, vă îndemn ca acest mijloc de cîştiguri, sau
mai degrabă introducere în gheenă, s-o lepădaţi cu totul, şi să nu vă faceţi
nevrednici de săvîrşirea Sfintelor Taine, spurcîndu-vă mîinile cu astfel de cîştiguri.
Să mă iertaţi dacă la început am socotit ca ceva de necrezut, iar acum ameninţ
ca şi cum aş crede. Dacă cineva dintre clerici, după această epistolă circulară, va
mai face aşa ceva, va fi înlăturat de la altarele eparhiei şi va fi lăsat să se ducă
acolo, unde va găsi de cumpărat dand lui Dumnezeu, ca apoi să-l poată vinde. -
"Noi şi biserica lui Dumnezeu, n-avem un astfel de obicei" (i Cor. 16,16).
Voi încheia mai adăugind încă ceva: Toate acestea se fac din iubire de argint, şi
iubirea de avuţie este nu numai rădăcina tuturor păcatelor (I Tim. 6,10), ci se
numeşte şi idolatrie (Colos. 3, 5). Deci, să nu cinstiţi pe idoli, mai mult decît pe
Hristos, pentm ca prin puţini bani să vă faceţi unnaşi ai lui Iuda şi să vindeţi a
doua oară pe cel ce s-a răstignit odată pentni noi (Evrei 6, 4-6), fiindcă atît
moşiile cît şi mîinile care primesc rodul lor, acheldama (F. Ap. l, 19) se vor numi".
-Sf. Vasile 90.
curind,. şi abia ieşiţi din camera mircsii amăgesc pe unii dintre episcopii evlavioşi,
şi deşi n-au fost recomandaţi de nimeni, se hirotonisesc clerici, adică preoţi". -
"Alţii monahi fund, alungaţi din mînăstiri ca tulburători, umblă după hirotonie şi
după ce se fac clerici, se duc iarăşi la aceleaşi mînăstiri ca tulburători, umblă
după hirotonie, şi după ce se fac clerici, se duc iarăşi la aceleaşi mînăstiri de
unde au fost alungaţi şi vor să lihirghisească şi să slujească toate cele ale
clericilor şi din această cauză, unii monahi care-i cunosc, nu numai că evită o
astfel de slujbă, dar nici nu se împărtăşesc de la ei cînd liturghisesc".
"După cum am spus la început, întmcît toate trebuie să le (faceţi), facem
spre zidirea duhovnicească a poporului, teosevia voastră (episcopii din Libia şi
Pentapole) să luaţi aminte la toate acestea. Şi dacă cineva poale să fie
hirotonisit cleric, să se cerceteze viaţa lui, dacă are soţie sau nu, cum şi cînd a
luat-o, dacă nu este despărţit de ea, dacă nu este el vreunul din cei lepădaţi
(apostaţi), sau pedepsit de alt episcop, sau fugit din mînăslire şi numai după ce
se va afla neprihănit să se hirotonisească. Numai aşa vom păzi conştiinţa noastră
curată, cît şi pe cel hirotonisit, vrednic de slujba bisericii". -Sf. Chirii 4.
863. -"Copilul care se va pîngări de cineva (sodomie) să nu se facă
preot. Căci acela, deşi n-a păcătuit din cauza nevîrstniciei, dar vasul lui s-a
spurcat, şi s-a făcut netrebnic de sfîntă slujbă. Iar dacă a primit scurgere numai
pe coapse se canoniseşte cu chibzuinţă şi nu se opreşte de a se face preot". -I.
Post. 30.
864. -"Dacă cineva a trăit douăzeci sau mai mulţi ani în desfriu, apoi se va
hotărî să facă fapte virtuoase, acela nu trebuie să fie hirotonisit, fiindcă cel sfinţit
trebuie să fie fără prihană din copilărie". -Sf. Nichifor 7.
865. -"Copiii născuţi din ţiitoare sau din căsătoria a doua sau a treia şi se
dovedesc că au o viaţă vrednică de preoţie, se pot hirotonisi". -Sf. Nichifor 8.
866. -"Cel ce a curvit măcar odată, nu se cuvine a se face preot, chiar
dacă s-ar fi lăsat de păcat, căci marele Vasile zice că, unul ca acesta chiar morţii
de ar învia, preot nu se va face". -Sf. Nichifor 36.
867. -Duhul Sfînt nu hirotoniseşte pe toţi cu voinţa Sa, dar
lucrează prin toţi... "Cel ce nu s-a hirotonisit după pravilă arhiereu, preot sau
cleric, dand lui Dumnezeu lucrează printr-însul în virtutea hirotoniei, pentru
credinţa şi mîntuirea celor ce vin la el, care primesc dand sfinţirii întm credinţă,
adică cei hirotonisiţi sînt sfinţiţi, cei legaţi sau dezlegaţi de păcate sînt legaţi şi
dezlegaţi, şi tainele sînt taine, căci nu lucrează omul, ci dand ca printr-un organ;
dar vai de acel organ, de va lucra cu nevrednicie, potrivnic voinţei lui Dumnezeu
şi vai de omul care batjocoreşte toate acestea". -S. Tes. IX, 10-13.
868. -"Nu trebuie a se hirotonisi mai mulţi arhierei împreună, sau preoţi
sau diaconi, ci un arhiereu, un preot şi un diacon, şi fiecare la vremea orînduită şi
www.ortodoxia.md
întîi să se canonisească şi apoi să se facă preot, numai dacă nu s-a făcut păcatul
deplin, să fi intrat mădularul în şezutul copilului. Iar dacă va fi intrat într-însul să
nu se facă preot, deşi a fost copil şi nu a cunoscut păcatul, însă i s-a spart vasul
şi s-a făcut netrebnic şi nefolositor preoţiei. Drept aceea, trupul lui nu mai poate
să fie bun pentru slujba preoţiei. De aceea şi copilul, care la alt copil îşi va băga
mădularul, se opreşte de la preoţie". -II.T, 58.
872. -"Cel ce va să se preoţească neînsurat (celibatar), acela trebuie să
se întrebe de va putea să-şi ţie întreaga înţelepţie, adică să petreacă în curăţie,
(dînd declaraţie),/?e acela să-l aprobe şi să-l hirotonească, iar de nu va putea
să se ţie în curăţie, întîi să-şi ia femeie, apoi după nuntă, să i. se facă hirotonia
pe rind, adică citeţ, ipodiacon, diacon şi preot. După hirotonie nu s-a dat nimănui
voie a se însura fără numai citeţilor şi cîntăreţilor". -ILT, 61.
873. -"Preotul de va păcătui înainte de preoţie, sau va păcătui. după
preoţie, şi nici nu se va spovedi şi nici nu se va vădi de alţii pentru acele păcate,
pe acela arhiereul nu-l poate opri de la slujbă (dacă este informat vag), ci îl
va lăsa în seama judecăţii lui Dumnezeu ... Iar dacă se va vădi păcatul lui
dinainte de hirotonie cu adevărata dovedire, adică de cinci martori credincioşi
care să jure, atunci să i se ia danii de tot şi se goleşte şi de alte daniri" (de orice
slujbă bisericească) -ILT, 79.
874. -"Bărbatul curat şi bun poate să fie preot, iar de-i va muri sofia sau
se va despărţi de ea, şi va voi să se facă preot, nu se poate hirotonisi dacă se va
căsători a doua oară. Dacă va voi să se hirotonisească necăsătorit (celibatar) se
poate preoţi. Dacă după hirotonie se va însura, să i se ia dand, tar de va fi citeţ
nu mai poate fi hirotonisit, ci să rămîie aşa". -ILT, 176, Trebuie, p. 514.
875. -învrednicindu-te să te sui la treapta cerească a preoţiei celei
întocmai cu îngerii, printr-o mică curăţie, le-ai făcut din vas al pierzării şi
netrebnic, vas al alegerii şi de bună slujire a Domnului, asemenea lui Pavel. Deci
păstrează neprihănită cinstea de care le-ai învrednicit, păzind dand dumnezeiesc
ca lumina ochilor, ca nu cumva spureîndu-te din neluare aminte, să fii untncat de
la înălţime în prăpastie şi cu anevoie să afli întoarcere". -Filoc. IV, p. 266,50.
876. -"Luînd jugul preoţiei cu îndrăzneală, îndrtaptă-ţi căile tale şi taie
drept cuvîntul adevărului, lucrîndu-ţi prin ea, cu frică şi cu cutremur, mîntuirea
ta, căci Dumnezeul nostru este foc arzător dacă te atingi de el, fiind aur sau
argint să nu te temi că vei arde, cum nu s-au temut nici tinerii din Babilon de foc.
Dar dacă eşti de iarbă sau de paie, materii uşor de aprins, ca unul ce ai cuget
pămîntesc tremură că vei fi ars, de focul ceresc, de nu vei fugi, ca Lot de urgie,
prin îndepărtare de tainele prea înfricoşate, sau de nu sînt niscai scăderi prea
mici ce vin din neputinţă, cele ce sînt arse de acest foc dumnezeiesc prin prea
sfînta slujbă (I Cor. 3, 11-14), încît tu însuţi să rămtt nears şi nevătămat de foc,
ca gătejele acele slabe ale nigului" (Exod. 3,1-22). -Filoc. IV, p . 267.
www.ortodoxia.md
credinţă (Cart. 21; VI ec. 72; Laou. 10,21), sau să nesocotesc slujbele şi danirile
bisericii căzînd în osînda arhiereului Eli şi a fiilor lui (I Regi 2,12, 34; 3,13-J 4), ci voi
crede învăţăturile Domnului Iisus Hristos (Matei 6, 24, 34) după sfatul Sfiitului
Apostol Pavel care zice că, noi n-am adus nimic în lumea aceasta, şi nici nu
putem lua ceva din ea, şi astfel, dacă avem cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne
îmbrăcăm să fim mulţumiţi (I Tim. 6,7-8).
V. încă din fragedă copilărie mi-am păstrat curată conştiinţa şi
credinţa mea ortodoxă. N-am vorbit cu uşurinţă despre adevănirile
ortodoxiei, nici nu am făcut acte de apostasie, Icpădîndu-mă în glumă
sau în înadins de credinţa ortodoxă, nici prin viu grai nici prin scris.
M-am spovedit şi făgăduiesc că mă voi spovedi regulat, conform
canoanelor, ştiind că dacă voi ascunde ceva, şi se va dovedi mai pe
unnă, pe lîngă osîndă judecăţii lui Dumnezeu, voifî caterisit, aşa cum
învaţă canonul 9, 10 şi 11 al sinodului I ecumenic, Sf. Vasile 89 şi
Teofii 8.
VI. întotdeauna voi fi treaz în conştiinţa mea de slujitor al misiunii
preoţeşti şi nu voi lua asupra mea altă îndeletnicire lumească oprită de canoane,
căci nimeni nu poate sluji la doi domni, conform canonului Apost. 6, 81 IV ec. 3,7 ;
VII ec. 10; I-II, li ştiind că dacă voi păcătui, după cum spune Sfînlul Apostol Pavel,
după ce'am primit cunoştinţa adevăndui, numai este nici-o jertfă penlni iertarea
păcatelor, ci doar aşteptarea înfricoşatei judecăţi şi, focul cel veşnic, care va arde
pe cei nepocăiţi (Ev. 10,26-27).
VII. Voi combate învăţăturile gi'eşile şi superstiţiile, mă voi feri dc jocurile
de noroc, în cărţi şi table, de beţie şi de fumat precum şi alte fapte vătămătoare
vieţii morale şi aducătoare de sminteală pentm aproapele aşa cum învaţă
canoanele Apost. 42, 43, 54 ; vi ec. 51, 52. Sfiitul Apostol Pavel spune: "Mă port
aspru cu trupul meu ca să-l ţin in stăpînire ca nu cîndva altora
propovăduind eu însumi să fiu lepădat de Dumnezeu" (I Cor. 9,27).
VIII. -Mă oblig să port cu drag unifonna preoţească (Vil ec. 27),
căci prin ea eu mărturisesc în public pe Hristos al cănii slujitor sînt.
Voi respecta rînduielile bisericeşti şi postiirile din cursul anului,
conform cu canoanele Apost: 69; vi ec. 56, căci prin post şi mgăciune
eu aduc jertfă tnipului şi sufletului meu ca simbol că eu iubesc pe
Dumnezeu.
IX. Voi căuta să rabd cu statornicie ispitele lumii puse în slujba
păcatului, înlărindu-mă din cuvintele Domnului, care ne învaţă: "Fericiţi
veţi fi cînd vă vor ocărî pe voi oamenii şi vă vor prigoni, spunînd
tot felul de cuvinte rele împotriva voastră pentru numele Meu" (Matei
5,11).
www.ortodoxia.md
XCVII.
HIROTONIA ARHIEREULUI
www.ortodoxia.md
880. -Arhieria este cea mai mare demnitate dată de Hristos. (Matei
28, 18-20; Marcu 3, 14; 16, 15; Luca 10, 1; loan 21, 15-17; F. Ap. 10, 12; 20, 24-
28; 26, 16-18; I.Tim. 1, 12). După cum apostolii au fost egali între ei
(Matei 20, 25-28; Luca 22, 26-27; I Petru 5, 3), tot aşa şi arhiereii după
treapta harică a hirotoniei, orice fel de titlu administrativ ar purta, sînt
egali între ei. Arhiereu onorific, fără eparhie şi misiune pastorală, nu se
poate hirotoni. Fiecare episcop este răspunzător de eparhia sa, de
organizarea clericilor, de împărţirea dreptăţii şi a sarcinilor pastorale şi
de apărarea dreptei credinţe şi a vieţii morale a clerului şi a poporului
(Apost. 38,38,41). Din drepturile şi puterea de a catehiza sau a învăţa, de
a sfinţi prin taine şi de a judeca la spovedanie şi în administraţie,
precum şi datoria de a colabora şi cu ceilalţi eparhioţi, se naşte
necesitatea de ordine administrativă şi între episcopi. Chiar din primele
veacuri episcopul din capitală avea întîietatea de onoare faţă de cei din
provincii, aşa cum este şi acum. Supuşi episcopului sînt horcpiscopii
sau episcopii vicari. Superiori episcopului sînt: arhiepiscopii,
mitropoliţii şi patriarhii, titluri administrative date odată cu organizarea
eparhiilor, folosite mai ales din secolul IV-V (Apost. 34,1 ec. 4; II ec. 2; IV
ec. 28; Gr. Neocez. 1; Laod. 57;Ant.9).
;
881. - Cercetarea canonică este cerută de hirotonia oricărui cleric,
şi cu atît^mai mult este necesară la hirotonia arhiereului, ale cărui
calităţi şi îndatoriri sînt redate aşa de convingător în Const. Apost. 1,1-6
din care se desprinde:
a putut face buni creştini pe casnicii lui, cum va face pe acei străini;
(Cart. 36). Potrivit cu exemplul Sfinţilor Apostoli (I Cor. 7,7-8), încă de
la început au fost majoritatea episcopilor celibatari, călăuzindu-se
după cele spuse ale Simţului Apostol Pavel (I Cor. 7,32-33) şi puţini au
fost căsătoriţi, după cum sc constată şi din vieţile Sfinţilor Atanasie,
Nicolae, Pafnutie, etc. După organizarea monahismului, datorită
evlaviei şi devotamentului întru misiunea evanghelică, s-au ales
arhierei
mai mult monahi (Sozomen, Ist. Bis. I, 19, 29; III, 10; V,7, 8; VII, 4; Evagrie
Ist. Bis.
1,15-20). în această stare arhiereul trebuie să se păzească nu numai de
orice păcat de curvie, care-i aduce caterisirea definitivă ci şi de
aparenţa păcatului ca să nu facă sminteală (Sf. Vasile 89; Sinodul VI ec. c.
12), opreşte definitiv a se hirotoni arhiereu fiind căsătorit, iar Sinodul
din Sf. Sofia 2, opreşte pe călugărul schimnic a fi episcop (Simt. At. II,
709-710).
dacă acela este pe care-l doresc să le fie căpetenie. Dacă răspund că "da", să se
întrebe iarăşi dacă toţi mărturisesc dacă este vrednic de această mare şi
strălucită slujbă, dacă el îşi îndeplineşte cu sîrguinţă datoriile evlaviei către
Dumnezeu, dacă respectă drepturile oamenilor, dacă cele ale casei tale sînt bine
orinduile". (l Timotei 3, 4-5) şi dacă este cu o viaţă neprihănită. Şi dacă toţi
vor mărturisi potrivit cu adevărul, iar nu după vreo înţelegere vicleană
de mai înainte că este aşa, că în faţa lui Dumnezeu judecătorul, a
Sfîntului Duh şi a tuturor sfintelor şi duhurilor îngereşti, să fie întrebaţi
a treia oară dacă alesul este cu adevărat vrednic de această slujbă, "ca
prin gura a doi sau a trei martori să fie statornicit tot adevănd (Mate'i 16, 18). Şi
dacă toţi vor răspunde a treia oară că este vrednic, să ceară de la toţi un semn
(scris sau obiect de vot) al acestei aprobări şi ei dîndu-l cu bucurie Să fie
ascultaţi..." -Const. Apost! VIII, 4 (Clement Rom. I Cor. 44).
885. -"Coroana a toate este arhieria, care se compune mai ales dintre
virgini, apoi dintre călugări; şi dacă n -ar exista călugări potriviţi, apoi dintre cei ce
se abţin de la soţiile lor, sau dintre cei ce au.rămas Văduvi după prima
Căsătorie". -Sf. Epifanie, Despre credinţa ortodoxă 21.
886. -"Dacă în viitor cineva va vrea să fie pus episcop, unnînd sfintelor
canoane, dispunem: ...3. Nu este pemis ca episcopul să fie căsătorit: trebuie ca
el, sau să fi fost de la început celibatar sau dacă a avut soţie, pe aceasta să o fi
luat-o din virgine, dar să nu fi fost văduvă, nici despărţită de bărbat, nici
concubină. 4. Nu este îngăduit să aibă copii, nici legiuiţi, nici nelegiuiţi, sau
nepoţi cu el în casă, iar cel ce se va găsi în aceasta se despoaie de preoţie, de
asemenea să se scoată din episcopat şi cel ce l-a instituit, deoarece prin aceasta
violează legea aceasta... 7. Trebuie ca el mai înainte să fi petrecut cel puţin şase
luni în viaţa călugărească sau în cler, în nici-un caz să nu se pennită să aibă soţie,
copii sau nepoţi. Aceasta o cerem în tot cazul de la de Dumnezeu iubitorii
episcopi, precum s-a hotărît deja mai înainte prin două legi ale noastre, prin care
nu am trecut şi ne-am dezinteresat de cei ce mai înainte au trăit cu soţiile lor,
însă am interzis ca după emiterea legii să mai fie hirotonit cel ce are soţie; şi
acum repetăm această lege, - iar în cazul cînd cineva ar proceda dimpotrivă, să
se despoaie de preoţie şi de asemenea să se scoată din cler şi cel ce a hirotonit
întru episcop pe unul ca acesta. Aşadar, episcopii să se hirotonisească numai
dintre călugări, sau dintre clericii ce au dat dovada de O astfel de viaţă". -
Justinian, Novela 6, Ap. 1.
901. -"Şi aceasta a venit la cunoştinţa noastră că atît în Africa cît şi în Libia
şi în alte locuri, unii dintre episcopii de acolo, chiar după ce au fost hirotonisiţi, nu
încetează dc a trăi cu soţiile lor (acum fiind călugăriţe c. 48) prin aceasta,
făcînd poporului poticnire şi sminteală. Deoarece noi ne dăm toţi silinţa ca totul
să se facă spre folosul turmei de sub păstorirea noastră, am hotărît ca în viitor să
nu se mai întîmple una ca aceasta. Iar aceasta nu o spunem spre desfiinţarea
sau răsturnarea celor legiferate apostoliceşte ci pentru că purtăm grija de
mîntuire şi propăşirea spre mai bine a poporului şi pentru ca demnităţii ierat'iceşti
să nu i se facă vreo înjosire. Căci zice apostolul: Toate să le faceţi spre slava lui
Dumnezeu, fiind fără sminteală iudeilor şi elinilor şi Bisericii, precum şi eu mă
străduiesc să plac, căutînd nu folosul meu ci al celor mulţi, ca să se mîntuiască;
urmaţi-mă pe mine, precum şi eu pe Hristos (I Cor. 10, 31-32). Iar de se va mai
vădi că cineva face aceasta, să se caterisească", -vi ec. 12.
902. -"De vreme ce numai învăţînd ne unim cu Dumnezeu: întm dreptăţile
Tale voi cugeta şi nu voi uita cuvintele Tale (Ps. 118, 6). Cunoaşterea este un
www.ortodoxia.md
mijloc de mărturisire şi toţi creştinii trebuie să ştie aceasta, dar mai ales cei ce
sînt îmbrăcaţi cu demnitatea ieraticească. Pentm aceasta, hotărîm ca tot cel ce
urmează să fie hirotonisit episcop, să ştie desăvîrşit psaltirea (ştiinţele teologice)
pentru ca să poată îndemna şi clerul a învăţa cele spuse în ea. Deci, mitropolitul
este dator să examineze cu toată grija pe viitorul episcop, de are osîrdie de a citi
cu pătrundere şi nu superficial sfintele canoane. Evanghelia, Apostolul şi toată
Sfînta Scriptură pentm ca el să trăiască conform cu legea Domnului şi să înveţe
catehizîfid pe păstoriţii lui. Puterea ierarhiei noastre constă în cuvintele revelaţiei
lui Dumnezeu, adică în adevărata cunoaştere a dumnezeieştilor Scripturi, precum
a zis marele Dionisie Areopagitltl (Ierarhia bisericească V, 1-3). Iar dacă s-ar
dovedi nepriceput şi n-ar fi în stare să lucreze şi să caiehizeze pe alţii, să nu se
hirotonisească. Căci Dumnezeu a proorocit pentru aceasta:
Tii ai lepădat cunoştinţa, şi eu te voi lepăda pe tine ca să nu-mi fie
mie preot" -(Osea 4, 6). VII ec. 2. "' -
928. -"Se cuvine a ne închina la locurile sfinte, ca muntele Sinai, peştera din
Betleern, Golgota, rnormîntul Domnului, Sf. Evanghelie şi bisericii cu toate
lucrurile ei. Din cauza lucrării dumnezeieşti, respect şi mă închin îngerilor,
oamenilor şi oricărei materii care participă la lucrarea dumnezeiască şi serveşte
mîntuirii mele. Astfel, ne închinăm cinstitului chip al Crucii, icoanei chipului
trupesc al Dumnezeului meu şi al aceleia, care L-a născut după trup, Fecioara
Măria şi icoanei tuturor sfinţilor Lui. închinăciunea este simbolul fricii, al darului,
al supunerii şi ăl smereniei. Insă nimănui nu trebuie să ne închinăm ca lui
Dumnezeu, decît numai singundui prin fire Dumnezeu. Tuturor celorlalţi însă, le
dăm "pentru Domnul "(l Petru 2; 13) închinăciunea cuvenită lui Dumnezeu.
Aşadar, după cum " cel ce nu cinsteşte pe Fiul cum spune Domnul, nu
cinsteşte nici pe Tatăl care L-a trimis" (loan 5, 23) tot astfel, cel ce nu
www.ortodoxia.md
cinsteşte icoana, nu cinsteşte nici pe cel înfăţişat pe icoană. însă, poate va spune
cineva: icoana lui Hristos, dar nu şi a sfinţilor. Ce nebuniei Ascultă ce spune
Domnul ucenicilor: "Cel ce vă primeşte pe voi, pe Mine mă primeşte"
(Matei 10, 40). Astfel, cine nu cinsteşte,pe sfinţi, nici pe Domnul însuşi rill-L
cinsteşte". -Sf. loan Damaschin, D. Icoane III, 34-43.
929. -"Adunării care se răzvrăteşte contra cinstitelor icoane, de trei ori
anatema! Celor ce scot cuvintele contra idolilor din dumnezeiasca Scriptură spre
a le îndrepta contra cinstitelor icoane, ale Dumnezeului nostru Iisus Hristos şi ale
sfinţilor Lui, de trei ori anatema. Celor ce zic că creştinii se apropie de icoane ca
de nişte zei de trei ori anatema... Dacă cineva apără pe vreunul care face parte
din ereticii cei ce acuză creştinismul, sau pe unul care a trăit în această erezie, de
trei ori anatema! Dacă cineva nu cinsteşte pe Domnul nostni Iisus
Hristos înfăţişat după tmp pe icoană, de trei ori anatema". -Pavăza Ort. IV.
930. -Se numeşte cult latreutic sau cultul adorării, cultul
devotamentului total, adus de om numai lui Dumnezeu, ca unui
Creator şi Tată suprem care ne iubeşte ca pe fii ai Săi, şi Căruia noi
sîntem datori să-l răspundem cu iubirea noastră totală mai tare
decît moartea. (Deut. 6, 5; Cînt. Cîm. 8, 6; Luca 10, 27-28).
Se numeşte cult al cinstirii sau al veneraţiei (dulia) respectul nostru
faţă de fiinţele raţionale superioare nouă prin sfinţenie, ca prieteni ai
lui Dumnezeu, cărora le datorăm cinstire parţială, în cadrul cinstirii
totale datorită numai lui Dumnezeu. Dacă sfinţii n-ar fi iubiţi şi cinstiţi
de Dumnezeu, njci noi n-am fi datori să-i cinstim şi să-i iubim cu iubirea
împrumutată din iubirea iui Dumnezeu, ci doar i-am compătimi frăţeşte
ca pe nişte oameni, care n-au meritat cinste de Ia Dumnezeu, aşa cum
apreciem pe oamenii de rînd şi păcătoşi. De aceea sinodul de Ia
Ierusalim de la 1725 precizează în pastorala lui, că Sfinţii Părinţi:
"Anatematizează şi supune excomunicării pe cei ce se închină latreutic icoanelor,
sau obiectează ortodocşilor că sînt idolatri, fiindcă se închină icoanelor. Deci
anatematizum şi noi împreună cu ei pe cei ce cinstesc latreutic sau sfînt, sau
icoană sau cmce, sau moaşte ale sfinţilor, sau Evanghelie sau altceva cîte sînt sus
în cer şi cîte sînt jos pe pămînt şi în mări. Atribuim închinarea latreulică numai
singundui Dumnezeu în Treime. Anatematizăm şi pe cei ce numesc cultul
icoanelor adorare de icoane (iconolatrie) sau pe aceia ce nu se închină lor şi nu
cinstesc Crucea şi pe sfinţi, după tradiţia bisericii... Zugrăvim sfintele icoane
pentm înfrumuseţarea bisericilor, ca să fie ca nişte cărţi pentm cei neînvăţaţi şi
spre imitarea virtuţilor sfinţilor şi pomenirea şi sporirea dragostei şi pentm ca să
www.ortodoxia.md
se ţină trează grija de a-l chema întotdeauna pe Domnul, ca Stăpîn şi Tată, iar pe
sfinţi ca pe slugile Lui, şi ajutători şi mijlocitori ai noştri". -Răsp. la, întrebarea III.
931. -"Cine se va împreuna cu muierea lui cea cu lege, acela în
acea zi să nu se apropie ia sfintele icoane, nici la tmpul vreunui sfînt,
nici către moaşte, chiar de ar fi a unui sfînt mic, nici să-l sănite, ci
departe să stea şi să i se închine. Iar dacă cineva se va apropia şi le va
săruta sau va intra în sfîntul altar să iasă afară şi să facă o sută de metanii". -
PBG, 47.
slujesc pe la biserici (fără învoirea episcopului) aceia sînt fără de lege şi afară
de dreptate. Drept aceea, poruncim să se gonească din lume. Iar cei ce-i primesc
şi cîţi vor lua de la dînşii blagoslovenie sau sfinţenie să fie afurisiţi pînă ce se vor-
părăsi". -ILT, 121.
935. -"Arhiereul ca oblăduilor, ce se zice ca un purtător de grijă a mîntuirii
oamenilor şi va şti în vreo mînăstire sau chilie pe vreun îmbunătăţii ca duhovnic,
care va putea să folosească şi să mîntuiască sufletele oamenilor, de unul ca
acesta nu este nici o piedică a ieşi din mînăstire şi să meargă în lume; aşijderea
şi cei ce-i primesc n-au nici-o greutate a afurisiţii. De aceea arhiereii mei au
putere, după socoteala dumnezeieştii pravile ca să aibă pe la bisericile lor, adică
pe la mitropolii şi episcopii ieromonahi şi călugări pioşi ca să slujească arhiereilor
cum se cade şi cum este cinstea arhierească". -ILT, 121.
Cil.
IEROSILIE
936. -Ierosilie sau sacrilegiu este furtul şi batjocorirea celor Sfinte
(Apost. 72,73; I-II, 10; Sf. Grigore de Nissa 6, 8), furtul dreptului sfînt al
misiunii cîştigat de o persoană sfinţită (IV ec. 29), exploatarea celor
sfinte în scopuri lumeşti cu gînduri viclene, ca taine, ierurgii, rugăciuni,
vase sfinte, icoane, etc. (Matei 7, 6; VI ec.74, 76, 88), necinstirea şi falsa
împărtăşire sau slujirea cu potirul gol, fără sfintele taine (Ioan 13, 27), ca
o minţire a Duhului Sfînt (F. Ap. 5,1-10; Efes. 4, 30), neîmplinirea datoriilor
sfinţite faţă de locaşul bisericii şi întrebuinţarea lucrurilor din ea în
scopuri personale (VI cc.73). De asemenea defăimarea celor sfinte cu
ştiinţă şi voinţă, este o hulă contra Duhului Sfînt, un păcat strigător la
cer, pe care Dumnezeu cel îndelung răbdător Ie va pedepsi la vremea
cuvenită (Lev. 10, 1-3; II Cron. 26,16; Daniel 5,5).
937. -"Cel ce se împreună trupeşte cu o călugăriţă, care este deapumrea sub
închisoarea mînăstirii, sau cînd se va împreuna tnipeşte cu o muiere mireancă în
biserică; sau să se împreune cu o muiere ce se va fi făgăduit să fie călugăriţă. Cel
ce va face acest lucm de ierosilie, acela face deodată trei păcate mari de cele de
moarte: întîi sînge amestecat; a doua oară preacurvie; a treia furtişag pentm că
tot creştinul s-a prilejuit să aibă o călugăriţă adevărată soră sufletească, deci cine
o va m'şina, sau cu voia sau fără voia ei, acela ruşinează adevărat pe sora sa,
drept aceea iată că se cheamă că a făcut sînge amestecat. Şi iarăşi călugăriţa se
cheamă nevasta lui Dumnezeu care este cununată cu Dumnezeu, deci cine se
împreună cu dînsa, acela se împreună cu muierea unui bărbat, drept aceea iată
că face preacurvie, aci sînt două păcate mari de moarte. A treia, călugăriţa se
www.ortodoxia.md
940. -"In Vechiul Testament ierosilie sau sacrilegiu, furtul de cele sfinte s-a
socotit egal cu uciderea, fiindcă atît cel ce ucide cît şi cel ce . fură cele închinate
lui Dumnezeu, erau supuşi pedepsirii prin uciderea cu pietre (Ex. 21,12; Lev. 20).
în viaţa noastră bisericească nu ştim. cum s-a ajuns la o îngăduinţă şi blîndeţe
aşa de mare, încît aceasta se
www.ortodoxia.md
CUI.
IERTAREA
941. -Iertarea este o faptă a dreptăţii, cînd ea se face în
conformitate cu legea Domnului, care se aplică ca o doctorie pentru
neputinţa omenească şi pe care omul o cumpără cu recunoaşterea
sinceră a păcatului făcut (Matei 27,75), Iar cel nedreptăţit are datorie
să-l ierte răsplătindu-I cu bine (Rom. 12, 19-21; Matei 18, 21; Luca 6, 37;
Matei 6, 14; II Cor. 2, 10). Prin iertare, se întronează între oameni
pacea Domnului (ioan 14,27; Rom. 5, l; Bfes. 2, 14; Colos. 3,15) şi prin
pace, trăim iubirea creştină cea poruncită de Iisus (Ioan 13,34- 35;
15,12-14) şi prin această dragoste noi vom vedea pe Dumnezeu (I Cor.
13,1-13) (V. Mînia).
945. -"De se vor certa şi se vor bate doi fraţi duhovniceşti ... să aibă
pocanie 60 de zile făcînd 12 metanii zilnic, de se vor ierta iarăşi se vor îndrăgi; iar
de nu, să fie despărţiţi de biserică deapururea, penlni că fură mincinoşi pent/u
Hristos şi duhul cel de dragoste îl dispreţuiră". -PBG, 87.
946. - Cel ce nu va ierta pe cel ce este gata să moară, se
canoniseşte un an şi va merge de 40 de ori la morinînt, îngenunchind şi
va zice: Iurtă-mă frate şi Dumnezeu să te ierte. -Trebni p. 524.
CIV.
IERURGIILE
947. - Se numesc ierurgii, acele slujbe sTinte care decurg, se
înrudesc şi completează cele şapte taine, prin care se sfinţeşte şi se
binecuvintează viaţa şi trebuinţele trupeşti şi sufleteşti ale oamenilor
cu privire la intrarea lor în lume, la dezvoltarea vieţii şi la sfirşitul ei
pămîntesc, precum şi Ia lucrurile ei înconjurătoare, prin care oamenii
trăiesc, se dezvoltă şi se împlineşte scopul pentru care ei au fost creaţi.
Slujbele ierurgiilor, unele sînt dezvoltate, altele sînt foarte simple,
reducîndu-se chiar şi la o simplă rugăciune, aşa cum sînt ele înşirate în
Molitfelnicul bisericii soborniceşti. Aşezarea şi administrarea lor
decurge din acelaşi izvor ca şi al celor şapte taine, fiind săvîrşite de
arhiereu şi preot, ca un fel de taine de a doua mînă (I Cor. I, C. Ort. II,
224-392) -V. Tainele.
948. -"Care sînt deci roadele sau unnările ienirgiilor? - Prin ele puterea
sfinţitoare în înrîurirea curăţiloare a Bisericii se revarsă atît asupra fiinţei
omeneşti, cît şi asupra întregii firi, scoţînd-o de sub puterea blestemului şi
sfinţind-o. Cu alte cuvinte, prin Biserică, adică prin slujitorii ei se împărtăşesc şi
firi neînsufleţite, precum şi vietăţilor necuvîntătoare, harul dumnezeiesc, în
măsura în care le este de trebuinţă. Astfel, după cuvîntid Sfîntului Apostol Pavel:
"Toată făptura lui Dumnezeu e bună şi nimic nu este de lepădat, dacă
se ia cu mulţumire, căci se sfinţeşte prin cuvîntul lui Dumnezeu şi prin
rugăciune" (I. Tim. 4, 4-5). Firea văzută, care pînă aici era mai degrabă
potrivnică omului, devine în felul acesta un mijloc prielnic de trai şi un ajutor de
mîntuire, fiind împreună părtaşă cu omul, la preamărirea Ziditonilui. Omul,
împăcat din nou cu Dumnezeu, atrage, deci, cu sine toată zidirea din nou spre
Dumnezeu şi o apropie de El, ca totul să fie străbătut şi desăvîrşit de harul
dumnezeiesc. Ierurgiile pregătesc astfel şi prevestesc făptura cea nouă, care va
să vie, transfigurarea creaţiunii, sau acel "cer nou" şi "pămînt nou", pe care l-
a văzut Sf. Ioan Evanghelistul în vedenia sa (Apoc. XXI, 1) şi pe care le aşteptăm,
www.ortodoxia.md
potrivit făgăduinţei, după sfrşitul veacului acestuia" (II Petru 3,13) I. Cred. Ort.
II, 228»
CV.
1NOCHENTISMUL
949. -Iiioehentisniul este o sectă întemeiată pe la 1910 de
monahul român Inochentie Levizor ( + 1917) într-o mînăstire de la
Balta din răsăritul Nistrului. Din pricina lipsei de cultură el a
devenit schismatic, aiterînd mai ales cultul şi morala şi mai puţin
doctrina Bisericii. Secta are aderenţi prin Moldova:
Greşeli: a). Slîntul Duh este de gen feminin şi masculin;
b). Păcatul, mai ales al curviei este inevitabil şi chiar necesar pentru
ca omul să aibă de ce se pocăi; c). Cultul morţilor este exagerat; d).
Duminica nu se face foc şi toate sărbătorile trebuiesc ţinute pe stil
vechi; e). Sfîrşitul lumii este aproape şi oamenii nu trebuie să se mai
căsătorească. Cei ce se convertesc, se primesc prin catehizare după
sfatul episcopului.
CVI.
INTERVENŢIA"
950. -Adevărata intervenţie este mijlocirea între cineva şi
altcineva pe temeiul legilor Domnului şi a dreptăţii valabile înaintea
oamenilor şi a lui Dumnezeu însuşi. Ea este bună numai cînd scoate
la lumină adevărul şi întemeiază dreptatea, în virtutea căruia se
promovează viaţa şi bunele raporturi între oameni mici şi mari,
supuşi şi conducători. Astfel, intervenţia Constituie şi o latură a
misiunii bisericeşti cînd slujitorii Domnului au mărturisit adevărul
şi dreptatea necesară vieţii aproapelui, chiar cu preţul vieţii lor (Ex.
23J1-3; Ier. 20,1-7; F. Ap. 4,19- 20).
deschide calea către El, avînd cugetul curat de orice gînd neguţătoresc
sau de căpătuială omenească (F. Ap. 8,14-25; L. 13, li; Op. c. Filimon; I Tim.
6,17-19; V. Simonia).
ocupă numai de viaţa lui, iar aceasta ţine de legea naturală. însă a-l iubi pe
aproapele ca pe tine însuţi, însemnează a avea grijă şi de fericirea lui prin
virtute, iar aceasta o porunceşte -legea scrisă. în sfirşit, a-l iubi pe aproapele mai
mult ca pe tine însuţi e propriu legii hamlui". -Filoc. III, p. 419,50.
CVIII.
ÎMPĂRTĂŞIREA
963. -împărtăşirea, cuminecarea sau euharistia este
împreunarea cu Hristos prin gustare, a însuşi trupul şi sîngele
Domnului (Matei 26,19-30, Ioan 6,32-58). Omul trebuie să se ispitească pe
www.ortodoxia.md
968. -"Nimeni să nu dea euharistia trupurilor moarte, căci scris este: "Luaţi
mîncaţi" (Matei 26, 25), însă tnipurile morţilor nu pot nici să ia, nici să
mănînce". -VI ec. 83.
969. -"Apostolul cu glas. mare numeşte pe omul cel zidit după
chipul lui Dumnezeu, că este trup al lui Hristos şi Biserica sa (I Cor. 6,
19; 12, 27). Cel ce s-a învrednicit de euharistie, prin patimile
Mînhiitorului, mîncînd şi bînd pe Hristos, îşi sfinţeşte sufletul şi
trupul cu împărtăşirea dumnezeiescului har, unindu-se de-a pururea
cu viaţa cea veşnică. Astfel dacă cineva voieşte să se împărtăşească
cu cinstitul tnip, în vremea liturghiei şi să se unească cu Hristos, să-şi
pună mîinile în chipul cnicii (cînd se primea în mîuă) şi aşa să se
apropie şi să primească împărtăşirea harului. Deci, pe cei ce, în locul mîinilor,
pregătesc oarecare vase de aur, sau din alte materii pentm primirea
dumnezeiescului dar, ca să se împărtăşească din ele, cu nici -un chip nu-i
aprobăm, deoarece cinstesc mai mult materia cea neînsufleţită şi supusă omului,
decît chipul lui Dumnezeu (însuşi euharistia). Iar dacă s-ar afa vreun preot
care ar da preacurata împărtăşanie celor ce aduc astfel de vase, să se
afurisească atît el cît şi cel care aduce aceste vase", -vi ec. toi.
970. -"Dacă cineva zice că nu se cade a primi Sfînta împărtăşanie de la
prezbitend însurat, zicînd că acestuia nu i cade să liturghisească, să fîe
anatema". -Gangra 4.
971. -I. "Dacă cineva fund om credincios dar se îndrăceşte, se cuvine a se
împănaşi cu Sfiitele Taine sau nu ? R. Dacă nu defăima taina şi nici nu
huleşte cele sfinte (semn că nu este îndrăcit, ci bolnav) să se
împărtăşească, dar nu în fiecare zi, căci îi este deajuns numai duminica". -
Timotei 3.
www.ortodoxia.md
972. -I. "Dacă femeia s-ar împreuna noaptea cu bărbatul ei, sau bărbatul
cu femeia sa, şi s-ar face lituighie, se cuvine a se împărtăşi sau nu? R. Nu se
cuvine, căci Apostolul spune lămurit: Să nu vă lipsiţi uiiul de altul, fără numai
prin înţelegere reciprocă, la vremea cuvenită, ca să vă îndeletniciţi cu rugăciunile
(în post pentru împărtăşanie) şi iarăşi să vă împreunaţi ca să nu vă
ispitească satana pentm neînfrînarea voastră" (I Cor. 7,5, 6). -Timotei 5.
973. -I. "Dacă cineva postind îşi spală gura sau fiind la baie, fără să vrea a
înghiţit apă, se cuvine a se mai împărtăşi? R. -Da, căci satana aflînd prilej de a-l
opri de la împărtăşanie, va face acest lucm şi mai des". -Timotei 16.
974. -"Dacă cineva suflă puţin şi nu a murit cu torid, dar este nesimţitor şi
nu poate să mănînce nimic, sau alt chip scuipă ceia ce i s-a dat în gură, preotul
cu luare aminte trebuie să însemneze semnul Cmcii numai pe buzele lui, prin
atingerea Prea Curatelor Taine". -CFS, 1,9.
975. -"Cel ce a vomitat după împărtăşire se opreşte 40 de zile de la
dumnezeiasca cuminicătură, rostind psalmul 50 şi făcînd 50 de metanii, oricum
s-arfi întîmplat aceasta. Chiar dacă ar şti că nu din cauza lui acum i s-a întîmplat
aceasta, dar să creadă că din pricina altor păcate uitate a suferit aceasta", -l
Post. 48.
979. -I. "Se cuvine a se împărtăşi cel îndrăcit? Fiindcă Sf. Timotei (3) într-
alt chip a spus, şi Sf. Apostoli altfel şi urmaşii lor într-alt fell R. Dacă cineva
suferă de veninul negni (boală de nervi, etc), încît se pare că este îndrăcit, nu
se opreşte. Dacă cineva se îndrăceşte cu adevărat nu se poate împărtăşi, fiindcă
lumina n-are nici-o împărtăşire cu întunericul" (II Cor. 6,14) -Nicolac 4.
980. -"Dacă cineva va muri neîmpărtăşit din neglijenţa lui să se facă pentm
dînsul Liturghii şi milostenii, iar cei vîrstnici ai casei care nu l-au ajutat, să fie
canonisiţi şi opriţi de la împărtăşanie doi ani şi cîte o sută de metanii pe zi. Iar
dacă va chema pe preot şi nu va veni din lenevire, iar bolnavul va muri
www.ortodoxia.md
neîmpărtăşit, acel preot să fîe oprit de la preoţie un an, iar penlni cel mort să se
facă 24 de Liturghii": -ILT, 167.
981. -"Bărbatul şi femeia nu se pot împărtăşi cu Sfintele Taine în ziua cînd
s-au împreunat tnipeşte, sau să ia anafora, sau să săntte sfintele icoane. Trei
zile trebuie să nu se împreune omul cu femeia lui înainte de împărtăşire şi după
împărtăşire încă o zi". -ILT, 170.
982. -"Iar de se va slobozi omul în ziua în care va voi să se pricestuiască
(Matei 5, 28), să se depărteze de sfînta pricestanie; iar de se va fi făcut din
ispită diavolească ca să se împiedice pe creştin de la pricestanie, atunci să se
pricestuiască ca să nu se bucure vrăjmaşul, pentm că nu încetează niciodată a
ispiti şi mai vîrtos la sfintele zile în care se curăţesc toţi creştinii de păcate". -ILT,
170.
986. -"Preotul care va pricestuipe orice om fie mic, fie mare, tînăr sau
bătrin, pînă ce nu va lua ştire despre dînsul de la duhovnicul său de este
destoinic sau nu, unul ca acesta să se gonească de la preoţie, adică să se
pocăiască cinci ani, iar dacă din neglijenţă va greşi şi va pricestui, chiar dacă va
fi cucon mic, şapte ani să aibă pocanie". -PBG, 35.
987. -"Dacă cineva va mînca ceva, apoi se va împărtăşi, să se pocăiască un
an, de va fi mîncat brinză şi ouă şi apoi se va împărtăşi, doi ani, iar de va fi
mîncat came, trei ani de pocăinţă şi metanii 66. Dacă cineva va lua certare de la
duhovnic să nu se împărtăşească, iar el se va împărtăşi fără
învăţătura.duhovnicului, să se despartă de biserică, ca un batjocoritor de
Dumnezeu, trei ani, nici prescură să nu primească preotul de la dînsul". -PBG.
89.
www.ortodoxia.md
988. -"Preotul care va bea vin pînă la al şaselea ceas din noapte (ora 24)
să nu slujească... Cine nu va feri sfîntul agneţ, ci-l va gusta şoarece sau îl va
sfărîma, să postească 40 de zile. Cine va vărsa sfîntul potir în vremea aducerii,
să postească o săptămînă, iar vărsîndu-se după sfinţire 40 de zile post". -PBG.
149 (131).
989. -"Este bine şi folositor a se împărtăşi în fiecare zi şi a primi Sfintele
Taine că însuşi Dumnezeu a zis: "Cel ce mănîncă trupul Meu şi bea sîngele Meu
are viaţa veşnică" (loan. 6, 54). Dar noi ne împărtăşim de patru ori pe
săptămînă, duminica, miercurea, vinerea şi sîmbăta şi în alte zile cînd se face
pomenirea vreunui sfînt... Cei ce vieţuiesc în pustietăţi, unde nu se găseşte
preot, păstrînd cuminicătura acasă, se împărtăşesc singuri". -Sf. Vasile 16. -Scris.
83.
992. -"Drept aceea tainele acestea le-a dat Iisus pentm ca să fim una cu
Dumnezeu. Noi arhiereii şi preoţii adesea cu socotinţă şi spovedanie slujind
liturghie să ne împărtăşim cu înfricoşatele Taine; iar ceilalţi şi ei adesea prin
spovedanie, prin sfărimarea inimii şi cucernicia sufletului să se cuminice şi
nimeni din cei ce se tern şi iubesc pe Domnul, să nu treacă peste 40 de zile şi
dacă cei ce vor păzi pe cît vor putea să se apropie şi mai curind de cuminicătura
lui Hristos şi dacă se va putea şi în toate duminicile şi mai ales cei bătrîni şi cei
bolnavi pentm că aceasta este viaţa şi tăria". -Sim. Tes. VI, 360.
www.ortodoxia.md
Sfîntă Fecioară Măria, a înviat a treia zi, s-a înălţat la centri şi şade de-a
dreapta Tatălui", N. Cabasiia, TDL, xxvn
998. -"La Liturghie nu numai cei vii, ci şi cei morţi se împărtăşesc
duhpvniceşte şi nevăzut, după făgăduinţa Domnului (Luca 14,15; 22,30;
Matei 7,11) căci şi sufletele celor adonniţi au pe Preotul cel veşnic, Carele
le face toate acestea şi care împarte şi acelora dintre cei vii, care se
împărtăşesc cu adevărat. Căci nu toţi cei cărora le dă preotul se
împărtăşesc cu adevărat, ci numai aceia care le dă însuşi Hristos.
Căci preotul împărtăşeşte într-adevăr pe toţi cei ce vin la împărtăşire.
Hristos însă, numai pe cei vrednici de împărtăşire. De aici se vede că
săvîrşitond tainei şi sfinţitoml sufletelor, atît ale viilor cît şi ale
morţilor este numai Mîntuitond însuşi". N. Cabasila, TDL, XLII.
999. -"Preotul n-are voie să primească plată pentru Sfînta împărtăşanie şi
nici să o trimită celor bolnavi, prin cîntăreţ sau altcineva, ca să nu fie pedepsit cu
afurisirea". Trebnic p. 526.
1000. -"Cel ameninţat de moarte, dacă este spovedit, şi el doreşte să
primească sfiita împărtăşanie, poate s-o primească şi după ce a mîncat". -
Trebnic p. 527.
CIX.
ÎNDRĂCIREA
1001. -îndrăcirea este o boală în primul rînd de natură spirituală
dar care poate deveni şi trupească, adică psihotlzică. Diavolul nu se
poate atinge de om fără voia lui Dumnezeu şi numai în măsura în care i
se îngăduie (Iov. 1,6-12; 2,2-8). El lucrează prin oamenii răi (Iov. 2, 9-10;
III Reg. 22, 20-23; Ioan 4, 41). în Evanghelie se face deosebire între
îndrăciţi, lunatici, epileptici (Matei 4,4,24). Diavolul se atinge de om în
diferite forme; îi ia avutul care este prelungirea vieţii ca la Iov; îl
loveşte cu boala vrajbei şi a duşmăniei (Jud. 9, 23; I Regi 16,14; 18-10), el
răneşte trupeşte pe om ca pe Iov; se atinge de sănătatea sufletului ca
la Saul. Adevărata îndrăcire se manifestă cînd diavolul răneşte şi
trupul şi sufletul în proporţii diferite aşa cum se constată în Scriptură
(I Cor. 21, 1; II Regi 24, 1; Zah. 3, 1-2; Matei 8, 26-32; 17, 14-18; Marcu 1 23-
26; 7, 25-30; Luca 8, 27-32; 9,23-42; 11,14; 3,11-13; F. Ap. 16,16).
defăimăm nici averea cea cîştigată cu dreptate, unită cu facere de bine. Lăudăm
îmbrăcămintea cea simplă, folosită* numai pentru nevoile trupului, iar de la
năzuinţele spre îmbrăcăminte moale şi luxoasă ne întoarcem. Cinstim casele lui
Dumnezeu (bisericile) şi aprobăm adunările care se fac în ele ca fiind sfinte şi
folositoare. Nu mărginim evlavia (creştină) numai la o casă, ci o cinstim în
toate locurile unde s-au zidit Biserici în numele lui Dumnezeu. Aprobăm
adunările care se fac în Biserica lui Dumnezeu spre folosul poporului. Fericim
facerile de bine ale fraţilor care se fac săracilor după predania Bisericii. In scurt,
ne rugăm Domnului ca cele predate Bisericii după dumnezeieştile Scripturi şi
predaniile Apostolilor, dorim să se constituie în Biserica Domnului". -Gangra 21.
1013. -..."S-au examinat condiţiile înfrînării şi castităţii şi se
hotărăşte, ca cele trei trepte împreunate prin legătura curăţiei de
la hirotonie, episcop, prezbiter şi diacon precum şi laicii
slujitori să fie cu totul înfrînaţi, ca să poată primi ceea ce ar
cere de la Dumnezeu. De asemenea şi noi să ţinem ceea ce ni
s-a transmis prin Apostoli şi ni s-a păstrat în vechime". -Cart. 3.
1014. -..."Să se hotărască ca episcopul , prezbitend şi diaconul şi toţi cei
ce se ating de cele sfinte să fie păzitori ai înfrînării şi să se abţină de la femei". -
Cart. 4.
1018. -"Oi adevărat că mînăstirile sînt case de plingere, unde se vede sac
şi cenuşă, unde este singurătate, unde nu se vede nici rîs, nici o îmbulzeală de
locuri lumeşti, unde este post, unde se culcă pe pămîntul gol, unde toate sînt
curate de fum, de fripturi, de came şi sîngiuiri, de vuete, de tulburări şi de multe
supărări". -Sf. Io an llri so stom I Ti m. Omili a XV.
1019. -"Iar rînduiala vieţii monahiceşti..., zice stareţul Paisie de la Neamţ,
se înclupuieşte şi se aseamănă petrecerii din rai şi se supune voii celei
desăvîrşite a lui Dumnezeu. Acolo atunci nu a fost mîncare de carne... Dar dacă
cineva, de_de[ăJniâlU e-P^Q!i£ e'l sfătuiesc pe dînsul a mînca carne... se
ruşinează, ruşinează-se_umdj:a acesta şi de cinstitul chip al călugăriei, căci
amîndouă sînt unjtcu^aljajnjugate". -ACA, 1917, p. 3505627
1020. -"Zis-a un bătrîn: Dacă eşti tînăr, fugi de vin ca de şarpe şi de vei fi
silit la adunare să bei, puţin bînd încetează. Şi măcar de te vor jura pe tine, cei
ce tejxu chemat să nu iei anunţe la jurămintele lor\Că de multe ori satana sileşte
pe moiialuy\ poate şi bătrîni fiind ei, ca să silească pe~cetTtneri tă băutură de
vin şi la mîncarea cea niultă; ci, să nu te pleci lor că viniil şi f eJ^llcdes Part Pe
călugări de Dumnezeu,". -Pateric, p. 306.
1021. -"Amestecă înfrînarea cu (^unplîtâţea) şi însoţeşte
adevărul ci(^ment^cu^ela~r^ şi te veivedeaTşezînd la masă cu
areptatea, cu care la masă doreşte să se adune oricare altă vi/tute". -Filoc. IV, p.
287, 45.
<T022i -" Pri mul bi ne este a nu greşi în ni mic; al doi lea a nu
ascunde de r uşi ne gr eşeal a ta, nici a le făl i c u ea. Ci mai bi ne să
(e smer eşti şi să te î nvinovăţeşti tu î nsuţi, împr eună c u cel c e te
învi nov ăţeşte şi să pri meşti cu bucuri e cer tarea, neî ntî mplî ndu -
se aceasta, lo t c e aduci I ui D umnezeu e făr ă v alo are". -F i loc . IV. p.
288, 48 .
1028. -în unele locuri este obiceiul a se face priveghere, cît mortul stă în
casă. Jocurile obişnuite şi neserioase la acest priveghi sînt contrare învăţăturii
bisericeşti. însă este bine ca să se citească în acest timp din Sfîntă Scriptură
Eclesiastul, Psaltirea, Evangheliile, Apocalipsul, etc. în unele părţi se citesc
"stîlpii" adică cele patru Evanghelii aşa cum se citeau la slujba ceasurilor în
Biserică odinioară în săptămînă patimilor, adică: Luni: Ceas in, Matei 1-3;
Ceas IV, Matei 14-23; Ceas ix, Matei 24-28 + Marcu 1-3; Marţi: Ceas iu,
Marcu 4-12; vi Marcu 13-16 + Luca 1-4; ix, Luca 5-U; Miercuri: ui Luca 11-
21; vi Luca 22-24 + loan 1-5; IX loan 6-13 vers. 30. Alţii citesc numai cele
11 Evanghelii ale învierii. Pînă la cimitir unii citesc 12 pericope, astfel: I Mat.
10, 28-33; II Mat. 11, 27-30; III Mat. 16, 24-27; IV Mat. 19, 28-30; V
www.ortodoxia.md
Marcu 8, 34-38; VI Luca 20, 34-38; Luca VII 21, 33-36; VIII loan 10, 25-
29; IX loan 12, 23-26; X loan 12, 44- 48; XI loan 14, 18-21; XII loan II, 1
+ 17+24-26+39-45. Dacă toate acestea se fac spre folosul celor de faţă cu
gînd misionar şi duhovnicesc, orice formă este bună.
1029. -Potrivit cu scopul duhovnicesc şi supralumesc al vieţii, clopotul,
anunţă comunitatea despre decesul unui frate. I se închid ochii. I se pune
crucea în mîinile strînse pe piept, ca semn de rugăciune şi slujire sub steagul
crucii. I se acoperă faţa, ca cel ce a trecut la Domnul. Din slujba
Molitfelnicului se cunoaşte semnificaţia acestei naşteri prin moarte şi treceri
spre cer. Pomul este simbolul legilor Domnului, prin care el a cunoscut binele
şi răul, alegînd binele întru a sluji Domnului. Coliva este simbolul vieţii lui
trupeşti, frate cu noi şi noi cu el. Pomenile ce se fac, mărturisesc faptele sale
care rămîn pe pămînt spre a rodi mereu dobînda faptelor bune pînă la
judecata obştească (Matei cap. 25). Ţărîna, cenuşa şi uleiul turnate peste
răposatul coborît în groapă, ţărîna înseamnă pecetluirea conform
dumnezeiescului decret (Fac. 3,1; 18, 27; Ecles. 12, 7; II Cor. 5,1), cenuşa
ca jertfă a ostenelilor fizice iar uleiul ca simbol al rodniciei întru a sluji
în duh şi adevăr, prin rugăciune (Matei 5, 1-12). Astfel, conform cu
această pecetluire, trupul trebuie să-i rămînă în acest pămînt pînă în
ziua învierii (1 Tes. 4).
1030. -"De se va chema preotul să slujească pe un mort sărac sau bogat şi
nu va merge pentm daml (sau plata neîndestulătoare) să se pocăiască un an
şi metanii 200pe zi". -PBG, 47,
1031. -"Dacă se va întîmpla ca vreunii fraţi a se duce către Domnul, în
mijlocul săptămînii (în postul mare) acestuia nu i se face pomenirea cea de a
treia zi pînă vineri seara, cînd se va face parastasul lui. Iar sîmbăta cea viitoare a
săptămînii a doua, i se face pomenirea de nouă zile. Iar cea de 40 de zile se face
cînd i se vor împlini numărul zilelor lui. Iar prinoasele şi pomenirea lui se începe
de la duminica cea nouă (a Tomii) pînă la împlinirea zilelor celor 40". -Tipicul
M. p. 493.
CXIII. ÎNŞELĂCIUNEA 1032. -înşel ăciunea duhovnicească
provine din imaginaţia şi sentimentele necontrolate, conduse de o
minte slabă, needucată şi înşelată de o £nî»4pie) ascunsă şi arătată,
susţinută de încăpăţînar^ şi vicleşug. Aceste stări sufleteşti duc la
osîndirea aproapelui şi la fapte contrare unei adevărate vieţi
duhovniceşti. Atunci şi Dumnezeu ridică harul său la un astfel de om,
aşa cum se ridică aracul de la viţa de vie şi astfel, rămas numai cu
www.ortodoxia.md
cxrv.
JOCUL DE NOROC 1033. -Jocul de noroc este un
mijloc de distracţie dar urmăreşte şi un mijloc de cîştig nedrept, un
furt deghizat (Ap. 25)
pe care legile bisericeşti îl osîndeşte potrivit cu rezultatul păcătos ce
decurge din furt, beţie, timp pierdut, scandal ş.a. mai ales la clerici (Ap.
42, 43; VI ec. 9, 51). Sfinţii Părinţi recomandă distracţia nevinovată şi
folositoare a plimbării în parcuri, munţi, grădini, iar nu jocul de cărţi
sau alte soiuri unde trupul stă înţepenit şi deci nerecreat, mintea
încordată iar sufletul zbuciumat de nereuşita cîştigului nedrept, sau în
caz de succes, de tulburări şi certuri, aducătoare de păcat. Fumatul,
jocurile de noroc, beţiile şi petrecerile dezmăţate scot în evidenţă
calitatea inferioară şi cultivarea poftelor păcătoase ale sufletului
omenesc (Gal. 5, 19-21;
Efes. 5, 3 -5; Clement, Pid. II, 5).
1034. -"Nici un mirean sau cleric să nu se joace cu zamri sau cărţi de noroc
de acum încolo şi oricine va mai face aceasta de va fi cleric să se caterisească,
iar de va fi mirean, sS se afurisească". -VI ec. 50.
1035. -"Episcopul sau preotul sau diaconul care joacă table şi e beţiv, sau
să le părăsească sau să i se ia dand. Tăbliile se cheamă şi coinacele şi harjîţele
de joc". -ILT, 104.
1036. -"Altă pedeapsă au episcopii, preoţii, diaconii şi alta
ipodiaconii, cîntăreţii şi citeţii şi mirenii. Insă pe arhierei, pe preoţi,
pe diaconi, canonul ap. 42 zice să li se ia dand, iar pe ipodiaconi,
cîntăreţi şi citeţi şi pe mireni, pe ei îi afuriseşte". -ILT, 104.
cxv.
JOILE
1037. -Joile de după Paşti se ţin de armeni şi de unii creştini
din alte ţări din răsărit, poate în cinstea înălţării Domnului, dar
serbarea lor n-are nici-un temei scripturistic sau canonic, ci mai
www.ortodoxia.md
5). Anatema (IV ec. 2,7; VII ec. 5; Gangra 1, 4, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 14, 15, 16,
18; Cart. 11, 81). Fără îndreptare nu există iertare. Caterisitul definitiv,
prin îndreptare poate deveni iarăşi ilu al Bisericii numai pentru
mîntuirea sa personală, dar nu mai poate reveni niciodată la preoţia
pierdută.
1046. -"Cel ce fără judecată va ierta pedeapsa celui păcătos, cum a făcut
Eli fiilor săi (I Regi 2,12-36; 4,17-21) sau luiAgar (i Regi 15,15-35) care n-a
ascultat de Domnul, pîngăreşte şi demnitatea sa şi Biserica Domnului. Unul ca
acesta este nedrept şi faţă de Dumnezeu şi faţă de oamenii evlavioşi fiindcă a
www.ortodoxia.md
reclame pe episcopi, pînă ce nu se vor achita mai întîi de propria lor vinovăţie.
De asemenea şi cei ce sînt sub vreo acuzaţie mai veche, nu li se poate primi
acuzaţia asupra episcopului sau a altor clerici pînă ce nu vor dovedi că sînt
nevinovaţi, de păcatele ce li se impută".
d). "însă unii care nu sînt nici eretici, nici excomunicaţi, nici condamnaţi, nici
acuzaţi prin oarecare vinovăţii şi ar aduce vreo acuzaţie bisericească asupra
episcopului, Sfînlul Sinod hotărăşte ca aceştia să înainteze reclamaţia către toţi
episcopii eparhiei (membri ai Siîntului Sinod) şi să arate cu dovezi vinovăţiile
acelui episcop. Şi dacă se va întîmpla ca aceşti episcopi să nu poată aduce
lumina asupra învinovăţirilor aduse asupra acelui episcop, atunci ei să meargă la
sinodul cel mare al episcopilor cînd vor fi convocaţi pentru această chestiune.
Acuzatorii să nu-şi înainteze reclamaţia lor decît numai dacă declară scris în ea,
cum că se vor supune aceleeaşi pedepse, dacă episcopul acuzat se va dovedi că
a fost calomniat la cercetarea de judecată".
e) . "Dacă cineva va dispreţui cele hotărîte, după cum s-a arătat mai sus şi
ar îndrăzni să supere urechea împăratului sau fomrile de judecată lumească sau
să tulbure sinodul ecumenic nesocotind sinodul eparhiei metropolitane, acuzaţia
unuia ca acestuia să nu fie primită, ca cel ce a defăimat canoanele şi a vătămat
ordinea bisericească". -II ec. 6.
1050. -"Dacă vreun cleric are judecată cu alt cleric să nu ocolească pe
propriul său episcop şi să se ducă la fomrile de judecată lumească, ci mai întîi să
se supună judecăţilor episcopului său, sau să se facă judecata de cei pe care
ambele părţi i-ar învoi cu îngăduinţa episcopului lor. Dacă cineva ar face contrar
acestei hotărîri, să fie supus pedepselor canonice".
"Dacă cineva ar avea judecată cu episcopul său sau cu alt episcop, să fie
judecat de sinodul eparhiei mitropolitane".
"Iar dacă vreun episcop sau cleric ar avea judecată cu mitropolitul eparhiot,
să se adreseze prin judecată exarhului ca preşedinte al Sfiitului Sinod sau
patriarhului cetăţii împărăteşti a Constantinopolului".
1051. -"Parohiile de la ţară, din fiecare eparhie, să atîme nestrămutat de
episcopii care le deţin şi mai ales dacă le-au administrat fără opoziţie timp de 30
de ani. Iar dacă în cuprinsul celor 30 de ani s-a născut sau s-ar naşte vreo
controversă pentm aceasta, se pennite celor ce zic că au fost nedreptăţiţi să se
adreseze sinodului eparhiei. Iar daca cineva s-ar nedreptăţi de mitropolitul său,
să se judece la exarhul diecezei sau la scaunul
www.ortodoxia.md
Constantinopolului precum s-a zis mai înainte. Iar dacă împăratul a zidit cetate
nouă sau se va zidi în viitor, apoi şi împărţirea parohiilor bisericeşti să urmeze
rînduielilor civile de stal". -IV ec. 17.
1052. -"Pe lîngă toate celelalte, repetăm şi canonul (IV ec.17) care
hotărăşte ca parohiile de la ţară şi cele de prin sate, din fiecare Biserică să
rămînă nestrămutate la episcopii cei ce le deţin şi mai ales dacă le-au
administrat ţinîndu-le fără opoziţie timp de 30 de ani, s-a născut sau s-ar naşte
vreo controversă pentru aceasta, se permite celor ce zic că au fost nedreptăţiţi
să se adreseze sinodului eparhiei". -VI ec.25.
1053. -"Ştim din Scriptură că prin gura a doi sau trei martori se adevereşte
tot cuvîntul. Deci, hotărîm ca sclavii liberaţi de stăpînii lor să-şi primească
această răsplată în faţa a trei martori. Cei ce au fost de faţă la liberare vor
confirma şi vor adeveri cele ce s-au făcut". -VI ec. 85.
1054. -"Clericii sau mirenii care reclamă contra episcopilor sau
clericilor, acuzaţiile lor să nu se primească fără cercetare decît numai
după ce se va aprecia mai întîi vrednicia lor morală", -rv ec. 21.
1055. '"Dacă vreun episcop sau prezbiter sau orice cleric ar merge la
împărat fără ştirea şi scrisoarea episcopilor eparhioţi şi mai ales a celui din
capitală, acela să se înlăture şi să fie lepădat nu numai de comuniune ci şi de
demnitatea sa, ca unul care supără pe împărat, contrar orinduirii bisericeşti. Iar
dacă ar fi silit de mare nevoie să se adreseze împăratului, acesta să o facă cu
chibziiinţa şi socotinţa episcopului capitalei, eparhiei şi a sinodului său şi cu
scrisorile acestora să pornească la dnim". -AM. ll.
1056. -"Dacă vreun prezbiter sau diacon caterisit de episcopul său sau un
episcop caterisit de sinod, ar îndrăzni să apeleze la împărat, ştiind că el trebuie
să se adreseze episcopilor unui sinod mai mare şi de la ei să^aştepte hotărirea,
fiindcă el dispreţuieşte marele sinod şi stăniie pe lîngă împărat, unul ca acesta
nu este vrednic de nici-o iertare, nici să aibă drept de apărare şi nici să aştepte
vreo nădejde de reintegrare în viitor". -Am. 12.
1057. -"Dacă vreun episcop ar fi judecat pentm oarecare învinuiri şi dacă s-
ar întîmpla ca episcopii eparhiei respective să nu cadă de acord în aprecierea
vinovăţiei, unii considerindu-l vinovat şi alţii nu, ca să se înlăture îndoiala, Sf.
Sinod a hotărit ca episcopul mitropoliei să cheme cîţiva episcopi din eparhiile
vecine (care nu sînt de sub mitropolia sa) cu ajutoml cărora să hotărască, spre
a înlătura îndoiala, împreună cu episcopii eparhiei sale, pricina supusă judecăţii".
-Ant. 14.
www.ortodoxia.md
c). "Iar dacă episcopul Romei ar socoti că sentinţa dată mai înainte contra
episcopului este clară (dreapta) să se facă cum va socoti că este bine
preaînţeleptului său sfat. Episcopii (apuseni) au răspuns: Se primeşte această
propunere". -Sard. 5.
1062. -a). "-.Dacă s-ar afla vreun episcop prea iute de fire -ceea
ce nu ar trebui să fie pentru un astfel de bărbat şi care s-ar pomi cu
mînie împotriva vreunui prezbiter sau diacon, şi l-ar scoate din
Biserică, trebuie să hotărim să nu-l osîndească prea repede şi nici să
nu-l îndepărteze de la împărtăşanie. Toţi episcopii ziseră : Cel osîndit
are drepnd a se adresa mitropolitului eparhiot, iar dacă acest
mitropolit lipseşte, să apeleze la mitropolitul vecin şi să se roage ca să
cerceteze situaţia lui cu temeinicie, căci nu este drept ca să nu i se
asculte nigămintea".
b). "Iar acel episcop, care l-a îndepărtat pe drept sau pe nedrept este
dator să aştepte cu răbdare pînă se va face cercetarea şi astfel hotărirea lui, ori
se va confirma, ori se va modifica după caz".
c). "însă cel scos de la împărtăşire (suspendat) să nu mai slujească pînă
ce nu se va judeca apelul său, cu deplina cercetare şi buna credinţă. Iar dacă
unii dintre împreună slujitori vor observa la el atihidine orgolioasă şi tnifaşă,
zicînd el, că suferă pe nedrept, ei sînt datori să-l îndrepte pe calea cea bună, cu
sfaturi aspre, îndemnîndu-l să se supună şi să asculte. Căci, după cum episcopul
este dator să arate dragostea curată şi bunătatea sufletească către subalternii
săi, tot aşa şi supkşii săi sînt datori să îndeplinească cu supunere sinceră slujba
lor faţă de episcop". Sard. 14.
1063. Dacă vreun episcop ar fi scos cu sila pe nedrept, din
cauza învăţăturii înalte sau pentnt mărturisirea soborniceştii Biserici
sau pentru apărarea adevărului (dogmatic şi moral) şi fiind judecat
se află nevinovat, dacă el fuge de primejdie şi se duce în altă eparhie,
să nu fie oprit a sta acolo (în refugiu) pînă cînd va veni timpul să se
întoarcă înapoi sau pînă ce va scăpa (prin proces) de înjosirea ce i s-a făcut,
căci estep siftiaţie grea şi dureroasă, ca cel ce a suferit pe nedrept să nu fie
ajutat de noi şi deci, unul ca acesta trebuie să fie primit CU multă bunătate şi
frăţietate (referindu-se la primirea în Apus a Sf. Atanasie cel Mare). Toţi episcopii
aii răspuns: Se aprobă". -Sardica 17.
1064. -"Episcopul Gaudenţiu (al Naisului) zise: Tu ştii frate
Aeţiu, că de cînd eşti episcop în Tesalonic, întotdeauna ai căutat
pacea, pentm ca să nu fie deosebiri de păreri cu privire la clericii
www.ortodoxia.md
eparhii, după cum s-a hotărit de mai multe ori, cu privire la episcopi. Iar cei ce
vor apela la judecătoriile de peste mare (la Roma) de nimeni să nu fie primiţi la
împărtăşire în Africa". -Cart. 28.
1079. "Aşijderea întregul sinod a hotărit ca cel ce a fost
excomunicat pentru lenevirca sa, fie episcop sau orice fel de cleric,
dacă în timpul cît a fost excomunicat provizoriu ar îndrăzni să se
împărtăşească mai înainte de a fi fost judecat, unul ca acela să fie
socotit cum că el însuşi şi-a adus asupra sa hotărirea de condamnare
definitivă chiar dacă arfi fost nedreptăţit". -Cart. 29.
1080. -"Aşijderea, s-a hotărit ca acuzatond, dacă în localitatea în care
locuieşte el şi-ar ţine judecata, el s-ar teme de vreo ameninţare a mulţimii, el
poate să-şi aleagă^o altă localitate în apropiere, unde nu-i vafi greu să aducă
martorii şi acolo i se va judeca pricina". -Cart. 30.
1081. -"Trebuie a se cere de la împăraţi ca să binevoiască a hotări, că dacă
oarecare mireni împricinaţi ar voi să fie judecaţi de biserică penlni orice fel de
pricină, potrivii cu dreptul apostolic (I Cor. 6,1-5), iar sentinţa dală n-ar plăcea
unei părţi şi ar apela la judecata lumească, împăratul să nu îngăduie a se chema
acel cleric (judecătoresc) acum ca martor, la judecata lumească, care mai
înainte a cercetat acea chestiune, ori s-a întîmplat a fi de faţă la cercetări ca
martor, şi nici nidele persoanelor preoţeşti (care ar şti ceva) nici ele să nu fie
chemate la judecata lumească ca să fie martore, ci împricinaţii să se judece de
stat ca şi cum nu s-ar fi judecat". -Cart. 59.
1082. -"Să se ceară (de ia împăraţi) ca să binevoiască a poninci, să nu
se mai îngăduie ca un cleric, de orice treaptă ar fi, dacă este condamnat prin
sentinţa sinodului episcopal, pentm orice fel de vină, să fie apărat (făcînd
tulburare) de vreun cleric influient de la Biserica la care a fost mai înainte şi
nici la alt susţinător lumesc, statornicindu-se pentm aceşti intervenţionişti,
pedeapsa amendării în bani şi pierderea demnităţii pe care o au fără a se putea
justifica ei cu vîrsta sau cu sexul". -Cart. 62.
1083. -în rezumat: "Episcopul Echitiu a fost condamnat de sinod. El a
plecat în Italia. Delegaţia africană, care acum pleacă în Italia, dacă îl va afla că
el lucrează ca episcop să-l demaşte, "acţionînd împotriva lui" spre a cunna răul
din Biserică". -Cart. 65.
1084. "S-a hotărît că dacă oareca/i clerici ar fi acuzaţi şi supuşi sub osîndă
din cauza păcatelor, ci ar cere îngăduinţă de a li se acorda timp de un an ca să-
şi dovedească nevinovăţia, să li se asculte cererea ca să nu se aducă defăimare
Bisericii şi să se împiedice tnifia ereticilor şi a paginilor. Iar dacă în timp de un an
www.ortodoxia.md
1088. -"S-a hotărit în acest sinod (de la 409) ca episcopul singur să nu dea
sentinţa în propriile sale nevoi judecătoreşti". -Cart. 107.
1089. -în rezumat: Dacă episcopul este neglijent cu regiunea
convertită de la donatişti, episcopii vecini să-l îndemne a fi rîvnitor la
misiunea episcopală. Dacă neglijenţa continuă încă timp de şase luni şi
un alt episcop lucrează în acea regiune, iar episcopul de drept deschide
proces, mitropolitul să caute a împiedica lucrurile. în caz de nereuşită,
dacă părţile în litigiu : "prin învoirea comună ar alege judecători din
vecinătate, să se aleagă unul sau trei; şi dacă s-ar alege trei să aibă valabilitate
hotărirea tuturor trei sau cel puţin a doi". -Cart. 121.
1090. -"Iar de la judecătorii aleşi prin înţelegere comună (din c. 121), să nu
se mai îngăduie a apela la alţii. Şi oricine s-ar dovedi că din îndărătnicie nu
www.ortodoxia.md
fiindcă numai singura lui mărturie n-are valoare (ci este nevoie şi de ale altora
Chiar dacă el, abuzînd, ar exclude de la împărtăşire
Deut. 19, 15 ; Matei 18, 16;).
pe clericul care acum tăgăduieşte, invocînd imboldul conştiinţei sale" (deci se
izolează singur). -Cart. 132.
locali, să facă ceea ce i s-ar părea că e mai bine" (Citat drept canon Niceea,
Sard. 5). -I-d.
poate îndoi, cum că exemplarele greceşti sînt cele mai autentice ale
sinodului de la Niceea. Cînd ele vor fi aduse din atîtea Biserici
deosebite ale grecilor şi comparîndu-le cu ale noastre şi dacă ele vor fi
toate în concordanţă, încrederea va fi deplină, dar pînă atunci noi
respectăm cele aduse în comonitoriul menţionat mai înainte, cu
privire la episcopii care apelează la iereul Bisericii romane şi cu
privire la nevoile clericilor care trebuiesc soluţionate de către episcopii
eparhioţi şi respectîrid toate^ acestea pînă la verificare, credem că, cu voia lui
Dumnezeu prea fericirea voastră încă ne va ajuta la toate acestea", -i-g.
1106. -"Cu privire la probleme dezbătute şi hotărîte la sinodul nostni le veţi
afla de la sinepiscopul Faustin şi sinprezbiterii Filip şi Asel, acte iscălite şi de ei,
pe care le vor prezenta sfinţiei voastre. Domnul să te păzească întru mulţi ani,
prea fericite frate..." i-h.
1107. -A doua scrisoare a sinodului din Africa (424) către Papă
Celestin, episcopul Romei, Aureliu, Palatin, Tutos..., întruniţi în sinodul
general al Cartaginei, către Celetin episcopul Romei. "Vă facem cunoscut
că precum sfinţia ta te-ai arătat bucuros de prezentarea lui Apiariu, trimiţîndu-
ne scrisori prin sinprezbitend nostru Leon, tot aşa şi noi cu bucurie trimitem
prezenta scrisoare cu privire la limpezirea situaţiei lui, căci este firesc ca, cu toţii
să zăbovim într-ascultarea nevoilor lui, fiind odată judecat". -Ii-a.
1108. -"Deci sosind la noi sinepiscopul Faustin, am întrunit
sinodul şi la început am socotit că este trimis la noi de la Roma
împreună cu Apiariu, cu scopul ca precum Apiariu odinioară şi-a
recăpătat situaţia de prezbiter prin mijlocirea lui Faustin, tot aşa şi
acum, prin mijlocirea lui să se cureţe de alîtea păcate imputate lui de
cei din Tavrachina, ale cănii fapte urite sînt aşa de multe şi mari,
încît întregul nostru sinod a socotit că protecţia lui Faustin a întrecut
bunul simţ al judecăţii şi rîvna lui de-al apăra, a depăşit dreptul de
a-i fi apărător. Căci chiar de la început Faustin s-a împotrivit cu
exagerarea întregului sinod folosindu-se chiar de insulte, bizuindu-se
oarecum pe privilegiile Bisericii romane, ne silea ca să-l primim în
comuniunea primită de sfinţia ta, avînd încredere în dreptatea
apelului său, dreptate pe care el n-a putut s-o dovedească. Şi cu toate
acestea, sinodul i-a aplicat o prea mică pedeapsă, ceea ce vei
constata şi mai bine din citirea actelor întocmite după o dezbatere de
trei zile în cursul cărora cu mîhnire, am cercetat diferitele acuzaţii
grele aduse asupra lui şi astfel, Dumnezeu a tăiat îndată atît
www.ortodoxia.md
1119. -"Iar dacă unii vinovaţi sînt supuşi afurisirii ceiiîndu-se penlni
păcate şi dacă sînt catehumeni, fiind ameninţaţi de moarte, să se boteze
(dacă doresc, suspehdîndu-Ii-se pedeapsa), ca să nu plece din lumea
aceasta neîmpărtăşiţi de har, adică fără a-i face părtaşi tainelor
bisericeşti, fiindcă şi în acest caz trebuie a lucra după legile canonice
www.ortodoxia.md
1123. -c). -."Creştinii mor muceniceşte în răsărit şi apus pentru credinţa lui
Iisus şi sufăr chinuri mari, iar noi ne vom întrista sau vom pedepsi pe cineva
fiindcă am uitat numărul pericopei evanghelice ce vine la rînd şi în loc de a
şaptea a citit pe a zecea? Sau a cîntatpe un alt glas din octoih, adică, în loc de
întîiul glas, a cîntat pe al doilea? De aceea vă sfătuiesc să le ţineţi pe toate şi să
le faceţi cu bună judecată, înlăturind orice sminteală întru noi monahii şi preoţii,
pentru ca să nu fie vătămare şi smuitealăpentru rîvna şi evlavia creştinilor
mireru". -Scris. Ghcn. II, 5.
1124. -d). JDe aceea, să nu vă despărţiţi şi economia patriarhului să n-o
osîndit} pe care vremurile o impun ... ci să fiţi atenţi doar, numai ca ei să fie
ortodocşi şi să nu înveţe dogme greşite, contrare dreptei creanţe şi nici să nu
lilu/ghisească cu ereticii. Iar at privire la neştiinţa lor, la răutatea l/upului care-i
apasă, sînt de iertat, iar despre hotărîrile lorgeşite îşi vor da seama înaintea lui
Dumnezeu. Voi să vă faceţi pe deplin datoria faţă de ei pentru evlavia ce-o aveţi
faţă de Dumnezeu ... Iar dacă ar veni cineva străin şi v-ar îndemna la răzvrătire
Să-l alungaţi' ~ Scris. Ghcnadie II, 6.
1125. -"înţelepţii în cele dumnezeieşti, zic că sînt trei dreptăţi: omenească,
îngerească şi dumnezeiască. Cea omenească zic că este împărţire egală şi
cinstită a lucrurilor văzute ale lumii; cea îngerească, împărtăşirea îmbelşugată a
cunoştinţei dumnezeieşti; iar cea dumnezeiască spun că stă în a suferi pentru cei
păcătoşi". -Filoc. II. p. 213,11.
CXVII.
JURĂMÎNTUL <
1126. -Dumnezeu este adevărul absolut (loan 14, 6) şi pe adevărul
lui Dumnezeu trebuie să se întemeieze orice dreptate trebuitoare
relaţiilor dintre creştini. Jurămîntul este un act de slujire lui Dumnezeu
(Fac. 14,22-24) şi foloseşte pentru a stabili adevărul între oameni (Deut.
6,12; 111 Regi 8, 31). Dumnezeu este lăudat cînd omul se jură întru
numele lui (Ixv. 5,1; Ier. 4,2), însă este un mare păcat cînd cineva jură
strîmb în numele Domnului (Lev. 6, 3; 19, 12). "Dacă vei jura: Viu este
Domnul, întm adevăr, cu mare chibzuială şi dreptate, atunci neamurile vor fi
binecuvîntate şi se vor lăuda întm El (Ier. 4, 2). Idealul vieţii creştine este ca
minciuna să dispară şi să nu mai fie nevoie de jurămînt (Matei 5, 33-37). însă
păcatele noastre fac ca jurămîntul să fîe un criteriu al stabilirii adevărului şi al
dreptăţii" (Ev. 6, 16; Matei 26, 6 ; Filip. 1, 8; Apost. 52; V. Făgăduinţele).
www.ortodoxia.md
118, 106). Şi după cum trebuie a păzipomncile cu judecată hotărîtoare, tot aşa
se cade ca în tot chipul să se nimicească şi stîrpeascăpăcatuf. -Sf.Vasile. 29.
1131. -"Călcătond de jurămînt (sperjurul) va fi oprit şus£_anL^ de la
împărtăşanie, doi ani plîngînd, trei ani ascultînd, patru îngenunchind, un an stînd
împreună cu ceilalţi credincioşi (c.56) şi apoi se va învrednici de
Sf.împărtăşanie". -Sf. Vasile 64.
1132. -"Călcătorul de jurămînt (sperjurul) dacă păcatul a fost făcut din
constringere, sînt supuşi la canonisiri mai uşoare, primindu-se la împărtăşanie
după şase ani. Cei ce şi-au vîndut credinţa lor fără constringere, doi ani să se
tîngiuască, doi ani să asculte, cinci să îngenunche şi alţi doi să stea la mgăciune
şi după pocăinţa trebuitoare (de 10 ani) să se primească la împărtăşania trupului
lui Hristos". -Sf.Vasile 82.
1133. -"Sf. Vasile 82, hotărăşte ca cei ce prin constringere jură strimb, să
fie înlăUiraţi din comuniune şase ani, iar pe cei fără constringere să fie înlăturaţi
zece ani. Noi socotim ca aceştia să se scoată din comuniune un an, numai dacă
vor mînca după ceasul al nouălea din zi (seara) mîncare de postuscată
şivorface zilnic cîte 250de metanii". -I.Post.45.
1134. "Cei ce jură strimb să ia bunurile alttua, acela de va lua canon n-are
vindecare a se ierta fără numai pînă se va întoarce să dea asupreala (lucrul
luat) pentm care a făcut jurămînt strimb şi a luat. Atunci de o va da, se
canoniseşte trei ani să nu se cuminice şi să facă post şi metanii şi milostenii ca
să i se facă de dînsul milă lui Hristos să-^ ierte de jurămîntul ce a jurat strimb şi
s-a lepădat de dînsul. Pentm că zice dumnezeiescul Grigore Bogoslovul: cine va
jura strîmb acela de Dumnezeu se leapădă". -ILT,372.
1135. -"PreoUd să nu se jure, fieşte-ce jurămînt nici mic, nici
mare, nici cu voie, nici fără voie) iar de va face aceasta, să se scoată
din preoţie". -PBG. 101.
CXVIII.
LAUDA
1136. -Lauda de sine numai atunci este îngăduită cînd omul este
deznădăjduit sau calomniat şi să-şi menţină echilibrul în viaţă (II Cor.
11, 18; 12, 6). Creştinul înţelept să nu se laude cu înţelepciunea sa, cel
tare să nu se laude cu tăria lui, cel bogat să nu se laude cu bogăţia lui,
ci tot cel ce se laudă se poate lăuda cînd cunoaşte pe Domnul,
dreptatea şi judecata pe pămînt (Ier. 23-24). Nu cel ce se laudă singur
www.ortodoxia.md
CXIX.
LĂCOMIA
1138. -în urma păcatului strămoşesc trebuinţele omului sînt
nesfîrşite şi poftele sînt nenumărate şi astfel, toate acestea tind spre
lăcomia cea nepotolită. Omul este stăpînit lăuntric de poftele mîncării,
băuturii şi a poftelor trupeşti, iar în afară, de lăcomia-îmbrăcămintei
luxoase, de averi şi de bani, precum şi de trufia vieţii sociale de a
stăpîni peste alţii. Tendinţele către ele nu constituie un păcat, însă
îndată ce ele sînt primite de sufletul care face din ele o dogmă, lipindu-
şi inima de ele, lăcomia devine un păcat de moarte şi izvor al tuturor
nelegiuirilor (I Tim. 6,10). Pentru unul ca acesta a zis Domnul că mai
lesne va intra cămila prin urechile acului, decît bogatul întru împărăţia
lui Dumnezeu (Matei
19, 24). "Luaţi dar seamă la voi înşivă ca nu cumva să se îngreuneze inimile
voastre cu lăcomia mîncării şi a băuturii şi cu îngrijirile vieţii acesteia şi astfel să
vie peste voi, ziua aceea fără de veste" (Luca 2, 9; I Cor, 6, 10, 12; Efes. 5,18;
Filip. 3,18; V. Dobînda, Simonia).
1139. -"Apostolul Pavel, ca drept canon către Efeseni sau către clericii de
prehdindenea, le spune clar: Argint sau aur sau haine n-am poftit de la nimeni,
toate făcîndu-le pentm ca şi voi să vă osteniţi şi să ajutaţi pe cei neputincioşi,
luînd aminte că mâi fericit este a da decît a lua (Fapte 20, 32-33). De la aceasta
învăţîndu-ne şi noi hotărim ca episcopul să nu urmărească cîştigul mîrşav, luînd
ca motiv speranţa întru păcate (de binefacere) şi să ceară aur, argint sau
www.ortodoxia.md
altceva de la episcopii, clericii sau monahii supuşi lui, căci Apostolul zice:
Nedrepţii împărăţia lui Dumnezeu nu o vor vedea (I Cor. 6, 9) şi copiii nu
sînt datori să agonisească pentru părinţi, ci părinţii pentru copii (ll Cor.
12, 14). Deci, dadă se va afla cineva că pentru stoarcerea de aur sau pentm
altceva, sau pentru vreo patimă a sa, opreşte de la liturghie sau afuriseşte pe
vreunul din clericii supuşi lui, sau închide vreo sfîntă Biserică, oprind a se face
slujbe, descărcîndu-şi nebunia asupra lucrului nesimţitor, devenind el însuşi
neştiutor, (în cele ale misiunii sale de arhiereu), se va supune aceleaşi
soarte (pedepsitoare) şi se va întoarce răutatea lui la capul lui (Ps.7, 17) ca
C(J ce a călcat poruncile lui Dumnezeu şi aşezămintele apostolice (29). Căci şi
Apostolul Petru zice : Păstoriţi turma lui Dumnezeu dată în grija voastră,
îndrumînd-o cu voie bună, nu cu silnicie, ci cu osîrdie şi nu după poftele
cîştigului mîrşav, nu ca şi cînd aţi fi stăpîni (lumeşti) peste cler, ci pildă bună
făcîndu-vă Uirmei, iar cînd se va arăta Arhiepiscopul vostni Hristos, veţi lua
cununa slavei celei neveştejite" (I Petru 3, 2.-4). -VII ec. 4.
1140. -"Patima lăcomieipîntecelui omoară, zice puii dumnezeieşti ai
virtuţilor. Dar şi pe ea o omoară hand credinţei şi ascultarea poruncilor
dumnezeieşti prin raţiunea umplută de cunoştinţă". -Filoc. III, p. 459,59.
cxx.
LEGILE
1141. -Potrivit cu planul de creare a lumii, Dumnezeu a făcut
mai întîi legile după care a creat realitatea marelui univers
nevăzut şi văzut precum şi pămîntul cu toate legile fizico-chimiee,
biologice-naturale. Toate aceste legi se găsesc armonizate şi în micul
univers al fiinţei omului la care se mai adugă în plus şi legile morale
naturale, care cer a fi completate cu alte legi superioare ale revelaţiei
cereşti (Rom. 1,18-25; 2,14-18). Deci, legile de orice soi îşi au izvorul în
voinţa cea veşnică a lui Dumnezeu ca făcător, providenţiator şi drept
răsplâtitor. (Prov. 8,15). Legile ştiinţifice sînt semănate în natura
înconjurătoare de unde omul este dator să Ie culeagă şi să le
folosească spre desăvîrşirea sa întru a colabora prin muncă cu
Dumnezeu (Ps. 81,6).
1142. -Legile dogmatice şi morale sînt date prin revelaţie şi
primite de lume prin educaţia omenirii în decursul timpului şi
depozitate în Sfîntă Scriptură şi Sf.Tradiţie şi încredinţate
Bisericii călăuzită de Duhul Sfînt (loan 16, 7-13). Biserica, prin
sinoadele ei, ne-a lăsat legi călăuzitoare în fruntea cărora stau
www.ortodoxia.md
CXXII.
LENEA
1154. -Lenea este dezgustul de a munci. Ea poate să
izvorască
dintr-o natură trupească defectuoasă şi o fire sufleteasca
nepricepută, din descurajare în lupta vieţii şi mai ales din
iubirea
traiului bun, a niîndriei şi a relei educaţii. Ea este un păcat de
moarte
fiindcă se opune decretului dumnezeiesc al muncii (Fac. 2,15;
3,17-19;
Ea poate fi trîndăvie nelucrătoare (Matei 25, 24-29),
Iov. 31, 40).
neîmplinirea datoriei în ocupaţia aleasă (Matei 25, 3 şi 8, 13) şi
executarea rău făcută a datoriei cum făceau şi fariseii (Matei
23,1-39;
Ier. 47, 10; Prov. 6, 6-10; 24, 34; 26, 14-16; Sirah 6, 26; I Cor. 7, 10).
Lenevirea de
orice soi duce Ia urmări rele pentru viaţa zilnică, ca sărăcia,
prostia, furtul, decadenţa morală, ş.a. Scriptura zice: "Cine nu
vrea să lucreze nici să nu mănînce" (I Tes. 3,10). Prin lene se păcătuieşte
greu şi în faţa lui Dumnezeu: "Blestemat să fie omul cel ce face luciul
Domnului cu
lenevire" (Ier. 47,10; Is, 56,49; F. Ap. 21, 7).
1155. -"Clericul... care nu va săvîrşi totdeauna slujba sa socotind că va face
din evlavie, aceasta nu poate fi evlavie, ci lenevire. Deci, dacă a luat slujba după
pravilă, trebuie să o săvîrşească, căci este pentm mîntuirea lui şi a hituror
creştinilor vii sau morţi, iar de nu va săvîrşi îşi va da seama înaintea Domnului
de lenevirea sa" (Ier. 47,10). -Sim. Tes. IX, 10.
1156. -"Călugăml fiind în mînăstire şi fără de nevoie mare de va rămînea
de la liturghie, să facă 70 de metanii, iar de va rămînea la pavecemiţă 150 de
metanii. Cine va rămînea de la Utrenia 200 de metanii dacă stă fără lucm" -PBG,
142.
www.ortodoxia.md
1163. -'7/i toate zilele postului mare afară de sîmbăta şi duminica şi sfîntă
zi a Bunei-Vestiiî, să se săvîrşească Sfîntă Liturghie a celor mai înainte sfinţite" -
vi cc. 52.
1164. -"Liturghia mai înainte sfinţită este de la început luată de la urmaşii
apostolilor, precum mărturisesc şi rugăciunile ... este aşezat a se face în acest
post pentm ca să plîngcm... Deci ca să nu fim neîmpărtăşiţi cu dand tainelor lui
Hristos, şi ca sa dobîndim mila ce se dă prin rugăciune, s-a aşezat de sfinţii
părinţi să se săvîrşească la al nouălea ceas (orajşbpăzirid hotaml jostului care s-a
orinduit Jl rnîncafodată în zî^spre seară sfinţindu-ne cu nigăciuni... şi dîndu-se
celor ce sînt vrednici a se împărtăşi... a cere iertare de păcate şi a
(pomeni pe toţi credinciosului vremea vohodului cînd preotul poartă pe (ap)
sfintele taine, căci tainele sînt săvîrşite şi este însuşi trupul şi i sîngele lui Hristos"
-s. Tes. IX, 55.
din pîinea şi din potir preotul şi să dea şi celor ce vor avea de trebuinţă"... S.Tcs.
IX, 57.
1167. -"Trebuie ca şi agneţul să fie întreg iar nu o parte penlni ca să se
fringă după obicei şi împăifindu-se să se dea, căci numai aceasta a rămas a se
face de la liturghia cea desăvîrşită"... "Căldura atunci se pune, nu penlni vreo
săvîrşire de vreme ce nici la Liturghia cea desăvîşită nu se pune penlni vre-o
săvîrşire ci pentru ca gustînd cald din înfricoşatul potir, să înţelegem cum că şi
Hristosjiuuind, Tnipul Său cel făcător de viaţă afosUtedespărtit de dumnezeire
c&si dumnezeiescul siifleţ_sj^.plm.-d£.'lucrăvik-DuluduL. Totodată, apa
închipuieşte şi pe Duhul, pentru că Duhul din foc închipttieşte dumnezeirea căci
zice : Dumnezeul nostni este foc mistuitor (beut. 4, 24; 9,3), de aceea se şi zice:
"Căldura Duhului Sfînt" -S.Tcs. IX. 58.
1168. -"Afară de zilele cele orinduite nu trebuie a se sluji liturghia mai
înainte sfinţită căci acest fel de învăţătură nu ni s-a dat. Deci, cel ce face în
afarăde rîi t duialăf^căwme^l -(II Tes. 2,15). -S.Tes. IX, 59.
cxxv. LITURGHISIREA 1169. -Liturghisirea este
slujba rituală a rugăciunilor şi a jertfei euharistice săvîrşită
prin liturghia Sf. loan sau a Sf. Vasile. Cele şapte laude sînt
rugăciuni pregătitoare, iar slujba liturghiei este coronamentul
tuturor. Liturghia se face întru pomenirea Domnului Iisus (Luca
22, 12; I Cor. 11, 24), ca o reproducere în mic a vieţii şi activităţii
Domnului. Proscomidia şi slujba pînă la vohod simholizează
viaţa sa profetică şi ascunsă, iar de la vohodul evangheliei şi pînă la
vohodul heruvicuiui, viaţa sa dăscălească pînă la patimi, apoi cina,
patimile, moartea şi învierea Sa, iar ca rezultat este răscumpărarea
omenirii de păcate prin jertfa Sa de pe altarul Crucii şi dăruirea
trupului Său ca hrană îndumnezeitoare (ioan 6, 35-69; Matei 26, 26-29).
Deci liturghia sintetizează întreaga operă a mîntuirii şi desăvîrşirii
oamenilor: Profeţia, întruparea, jertfa, împăcarea şi sfinţirea, iar din
partea omului se aduce: cerere, adorare şi mulţumire pentru darul
lucrărilor sfinte în această adunare bisericească, unde omul se uneşte
cu Dumnezeu (Evrei 9 şi 10; D. Areop. Ierarhia bisericească Nic. Cabassila,
Explic. Liturghiei).
1177. -Dacă vreun episcop, prezbiter, diacon sau vreunul din cei ce sînt
număraţi în cler, sau laic neavînd nici o nevoie prea grea, sau lucni greu, spre a
lipsi pentru timp mai îndelungat de la Biserica sa, ci pelrecînd în cetate nu ar
merge la Biserică în trei zile de Duminici din trei săplămîni, de va fi cleric să se
caterisească, iar de va fi laic să se excludă din comuniune" -VI ec. 80.
1178. -"Deoarece am aflat că în unele ţări la Cîntarea Trisaghion, după
"Sfinte tară de moarte", se adugă în plus: "Cel ce te-ai răstignit
www.ortodoxia.md
1185. -"Nu se cuvine a Iiturghisi prin case particulare de către episcopi sau
prezbiteri". -Laod. 58.
1186. -"Toţi cei ce intră în Biserică şi ascultă Sfintele Scripturi, dar nu vor
să participe la mgăciune împreună cu popond, sau se feresc să participe la Sfînta
Euharistie ca să facă neorînduială, aceştia să se lepede din Biserică pînă cînd se
vor mărturisi şi vor face rodini de pocăinţă şi numai atunci vor primi iertare. Nu
le este iertat să se împărtăşească cu cei excomunicaţi sau să se roage împreună
cu sectanţii. Iar de se va vădi că oarecare din episcopi, prezbiteri, diaconi sau
oricare dintre clerici se vor împărtăşi cu cei excomunicaţi şi aceştia să fîe
excomunicaţi ca unii care tulbură rînduiala Bisericii". -Ant. 2.
1187. -"La cele sfinte (împărtăşanie) să nu se adauge nimic mai mult
decît Tnipul şi Sîngele Domnului, precum a predanisit însuşi Domnul adică plinea
şi vinul amestecat cu apă. Iar pîrga, mierea şi laptele să se ducă într-o zi
anumită (la Paşti) spre taina pmncilor (celor noi botezaţi) după obicei. Deşi
se aduc mai alesla altar, totuşi ele trebuiesc binecuvîntale separai (de slînta
euharistie) pentm ca să se deosebească de taina tnipului şi sîngelui Domnului
(şi să se dea mai pe urmă celor noi botezaţi, ca simbol, I. Penu 2,22,2,
apoi obicei desfiinţat vi ce. 57). Ca pîrgă să nu se mai aducă nimic la altar
decît vinul din struguri şipîinea de grîu". -Cari. 37.
1188. -"Sfintele allanditi să nu se aducă decît numai de persoane care au
postit, cu excepţia unei singure zile pe an, întni care se prăznuicşle cina
Domnului (Joia mare, vi ec. 29). în caz că cineva ar muri spre seară şi careva din
episcopi sau ceilalţi clerici i-ar face pomenire, întnicît aceştia au primii, să facă
numai singurele ntgăciuni (ale înmormîntării sau parastasului fără
liturghie)". -Cart. 41.
1189. -"...In hotărirea de credinţă de la Niceea, am auzit că atunci s-a
precizat cum că cele sfinte cu adevărat să nu se facă după prinz, fiindcă ele
trebuiesc aduse de cei ce au postit, precum este cuviincios" (Se pot aduce şi
după prînz dacă slujitorii postesc cum este în Postul mare şi fac
vecernia cu liturghia). -Cart. 47-b.
1190. -"S-a mai hotărit ca nigăciunile cele întărite de sinod, fie cele
începătoare de la slujbă, fie cele ce se rostesc la aducerea jertfei liturgice, fie
cele de la punerea mîinilor, de toţi să se săvîrşească, la fel după tipic şi niciodată
să nu se rostească altele potrivnice credinţei ci să se citească numai cele ce s-au
adunat şi statornicit odinioară de cei prea înţelepţi". -Cart. 103.
www.ortodoxia.md
vieţii lor, cînd vor muri să se facă maslu şi alte slujbe. In vremea vieţii lor să le
dea numai aghiasmă şi anaforă, încă şi acestea să le ia în anumite timpuri, ca să
mărturisească că sînt credincioase şi iau acelea pentm nădejdea mîntuirii lor şi
mai ales să nu cadă întni deznădejde şi să se întoarcă la sfinţire şi credinţă şi să
nil meargă de tot la pieirea sufletească şi lepădare de lege" -ILT, 161 (S. Tes. IX,
47).
1207. -"La jertfelnic, oarticnii mireni să nu intre, nici muieri mirene, iar
călugăriţa intră să cureţe" -ILT, 165.
1208. -"Preotul niciodată să nu înceapă liturghia fără grămătic (cîntăreţ)
nici fără cel semnat de preoţie, iar de va face aceasta înlru nebunia lui să se
pocăiască patm ani; iar de va sluji cu fală sau cu muiere să se pocăiască 12 ani"
-PRG, 47.
1209. -"Orice preot dacă va cînla liturghie şi nu se va priceslui cu sfînta
taină, gîndindu-se că este nedestoinic avînd ceva pe cuget, de un lucm oarecare
cum va şli însuşi acela, unii ca aceia să se scoală din preoţie trei ani, că de se va
şti pe sine nedestoinic de sjînta pricestanie, dar cum să-şi bată joc de Sfîntul
Trup şi Cinstitul Sînge al Domnului nostru Iisus Hristos să intre să slujească în
ziua cînd este nedestoinic" -PiiG, 149 (131).
1210. -"Preotul cînd taie sfîntul agneţ şi va cădea dintr-însul o
fărămiturică, să facă 200 de metanii... Cine nu va feri sfîntul agneţ,
ci-l va gusta şoarecii, sau îl va sfărîma, post 40 de zile"...
..."De va cînta preotul liturghie şi va uita să potrivească sfintele daniri, să le
socotească pînă dimineaţa şi să le potrivească pe dînsele" -PSG, 149 (131).
1211. -"Insă miridele nu se schimbă nici în Tnipul Stăpînului, nici
în tnipul sfinţilor, ci sînt numai (simboale) daruri, prinoase şi jertfe
prin sine după urmarea Stăpînului, pe numele acestora duse Lui şi cu
lucrarea de sfinţire a tainelor, cu unirea şi împreunarea sfinţită, dau
sfinţenia şi celor pentru care se aduc" (loan 15,14-15; 17,8-12). s. Tes. IV,
94.
vor murmura unii zicînd: "Cum zicem să iasă cei chemaţi, nefiind
cei chemaţi în Biserică?" "Deci precum înlr-altele se înşeală ncşiiind
Scripturile şi nici tainele Bisericii, ci şi întru aceasta de asemenea
rătăcesc. Plinirea sînt cei chemaţi în Biserică, - întîi pruncii
credincioşilor cei nebotezaţi, care năseîndu-se şi citindu-se sfintele
ntgăciuni, nefăcîndli-se încă credincioşi, nici desăvîrşiţi cu botezul,
cei chemaţi se numesc". "Pentm dînşii punirea ne nigăm. Iar şi la
sfintele păresimi, pentm cei pregătiţi penlni sfîntă luminare, cerere şi
nigâciuni facem. Iar a doua avem pe cei [inu{i de pagini care (in credinţa în
mîinile lor, iar cuget au ca să se îndepărteze de la păgîni şi să vină către
Biserică. Cei che'ma(i sînt şi cei ce au venit şi nu s-au pecetluit cu dumnezeiescul
mir. Iar al treilea cei chemaţi avem pe cei ce au căzut în păcate sau înlr-alt
oarecare păcat mare, pe care nu se cade a-i împănaşi cu dumnczeieştile taine, ci
pot să asculte numai dumnezeieştile cuvinte. Aceasta s-a făcut mai pe urmă cu
iubirea de oameni a părinţilor. Că mai înainte precum zic canoanele se scoteau
afară şi aceştia" -S.Tes. p. 261./
1214. -"Apoi se aduc lui Dumnezeu şi miride, una întm cinstea Maicii
Domnului iar celelalte pentm sfin(i şi altele pentm credincioşii cei vii şi cei
adormiţi. Deci este întrebarea: ce putere au miridcle? Şi care se schimbă în
Tnipul Stăpînului? Şi la ce folosesc acelora pentm care se aduc? Deşi este
cuvînlul de la părinţi care a ajuns şi pînă la noi: cum că miridcle care se aduc,
fac multă folosinţă, căci reprezintă faţa acelora pentru care se aduc şi este jertfa
adusă lui Dumnezeu penlni dînşii precum zice preotul cînd ele se aduc
"Primeşte Doamne jertfa aceasta...". -S. Tes. VII, p. 268.
1215. -"Unele miride sînt aduse întru cinstea şi slava sfinţilor înălţarea
vredniciei şi dumnezeieştii lumini, iar cele penlni credincioşi, adică penlni cei
adonniţi, penlni iertarea păcatelor şi întm unirea dumnezeiescului dar. Iar celor
vii numai dacă îşi vor îndrepta viaţa cu pocăinţă le este spre izbăvirea de răutăţi,
spre iertarea păcatelor şi înlni nădejdea vieţii de veci, penlni că şi sfinţilor li se
face înălţare prin sfintu liturghie şi credincioşilor penlni că s-a zis că li se dă în
dar dumnezeiasca milă" -S.Tes.VII, p. 268.
1216. -"Cu cît este de mare folosul miridelor cînd se aduc pentru cei
vrednici, cu atît este mai păgubitor cînd se aduc pentm cei nevrednici încît e cu
neputinţă oamenilor a avea deplină vrednicie. Căci mirida care se aduce pentiu
cineva piinîndu-se aproape de dumnezeiescul agneţ, cînd se slujeşte acela
îndată se face tnipul lui Hristos, dar şi dînsa se împărtăşeşte sfinţirii... Iar
punîndu-se în potir se uneşte cu sfintele. Drept aceea şi sufetul aceluia penlni
www.ortodoxia.md
care s-a adus îi dă dar, deci se face împărtăşire gîndiloare şi dacă este penlni cei
ce petrec în cucernicie sau penlni cei ce au făcut păcate şi s-au pocăit precum
am zis, omul primeşte cu sufetul nevăzut împărtăşirea Duhului Sfint. De multe
ori credinciosul afiă şi folosul cel trupesc precum am înţeles. Iar dacă este cineva
care lucrează păcatul şi de la dînsul nu se depanează nicidecum, fund nevrednic
de cuminecătură, jertfa cea pentm dînsul i se va întoarce întru osîndă" -s. Tes.
VII, p. 268.
să fie făcute bine, potrivit cu scopul fiecăreia dintre ele, afară de hirotonie" -IPD,
l, 1.
1235. -"In general, liturghia se face pe la ceasul al treilea din zi (ora ')), dar
potrivit cu nevoile poporului, ea se poate face din zorii zilei şi pînă la amiază.
Numai în chip excepţional, în postul mare, se poate face liturghie după amiază
odată cu vecernia pînă la ora 18 dacă slujitorii şi popond postesc pînă seara" -
WD. II, 1.
1236. -Biserica să fie sfinţită de arhiereu, ştiuta masă curat
îmbrăcată cu toate giulgiurile, antimisul bun, toate ţinute în curăţenie
desăvîrşită. Dacă nişte oameni răi vor urinări pe cineva şi vor vărsa
sînge în Biserică la vremea slujbei, de va ti înainte de heruvie să se
oprească liturghia, iar darurile pregătite să se consume cu cele ce sînt
binecuvîntate, dar încă nesfinţite. Dacă acestea se vor întîmpla după
heruvie să se continuie slujba pînă la sfîrşit, apoi Biserica se va curaţi
prin nigăciune arhierească, fără de care, preotul de va mai sluji "de moarte
greşeşte şi va fi supus canonisirii arhiereşti" -IDT.III, 1.
1237. -Sfintele vase: potirul, djscul, steluţa, linguriţa, copia şi cele
trei ueoperăininte nu pot lipsi din altar. Liturghierul trebuie să fie la
îndemîuă pentru ca preotul să citească tainicele rugăciuni şi să nu facă
greşeli dogmatice şi liturgice sau să uite ceva, căci de moarte va greşi
şi va face sminteală sufletului său şi poporului. Diaconul trebuie să
ajute pe preot la citirea rugăciunilor. La proscomidie şi pe sfîntă masă
va fi cel puţin cîte o luminare, iar în Biserică cîte două sau mai multe
lumini îngrijite de nelipsitul paraclisier de parte bărbătească. In timpul
slujbei, preotul să nu se supere de lipsurile materiale, ci să ia aminte,
mai degrab, la tainicile rugăciuni şi la "credinţa cea dinlăuntru" fiindcă
"sjînla masă este scaunul (împărătesc) împăratului Ceresc" -WD, IV, 1.
1238. -Din vechile datini se obişnuieşte ca în vremuri
excepţionale, preotul poate lua o pîine curată, scoate agneţul,
însemnează literele pecetei cu copia ca ele să se cunoască bine şi
astfel poate proscomidi. Insă învăţătura Bisericii aceasta este:
Pentru liturghisire, trebuie să fie cinci prescuri sau cel puţin trei,
făcute din floarea făinii de grîu, dospite cu aluat, frămîntate cu
apă curată, nu cu alte feluri de amestecături, sărate potrivit şi de
curbul coapte avînd gust bun şi proaspăt. Ele trebuie să poarte
pecetea cu literele Is. Hs. Ni. Ka. Azima nu este îngăduită sub nici-o
formă. Nici -un alt fel de făină nu este îngăduită decît numai cea de
grîu curat. Cine face altfel "va face păcat de moarte şi se va lepăda şi de
cinstea preoţiei" -IPD, v, 1.
www.ortodoxia.md
1239. -Vinul liturgic trebuie să fie stors din strugurii viţei de vie,
curat, neoţeţit, nestricat sau amestecat cu alte sucuri de fructe sau
mirodenii. Mustul nefiert nu este îngăduit. La proscomidie, în potir, se
va pune şi puţină apă, cam a opta parte în raport cu vinul, iar după
liturghie, se va adăuga apă caldă, tot cam a opta parte, pentru ca în
toată plinirea potirului să nu fie apă mai mult decît o pătrime, pentru
ca să nu se schimbe firea şi gustul vinului:"căc( atunci greşeşte de moarte
şi de preoţie se leapădă" -IPD.VI, 1.
1240. -în cazuri excepţionale, cînd preotul va observa că pîinea
sfîntului agneţ va fi stricată sau va lipsi de pe disc, fiind luată de
şoareci, ş, a. îndată va lua o altă prescură, în orice moment al liturghiei
s-ar alia şi zicînd toate ale proscomidiei deasupra prescurei, să scoată
agneţul. Apoi va începe ale liturghiei de la: "Şi noi cu aceste fericite
puteri... să binecuvinteze săvîrşind liturghia pînă la momentul în care se afla cînd
a observat lipsa agneţului, chiar de ar fi fost şi după axion. In caz că mai pe
urmă vechiul agneţ se va afla, de va fi fost sfinţit îl va potrivi cu celălalt, iar de
nu va f fost sfinţit îl va potrivi pe urmă înainte de aiiaforă. Apoi preotul se va
spovedi la episcopul său spre a primi canonisirea" -IPD.VH, 1.
1241. -Preotul de va uita să pună vin în potir, şi va observa aceasta
înainte sau după sfinţire, îndată va lua şi să pună vin şi apă în potir
zicînd numai rugăciunile proscomidiei potirului: Şi unul din ostaşi cu
suliţa în coasta Lui a împuns. ...Apoi va zice rugăciunile liturghiei de la:
"Luaţi mîncaţi...". Aşijderea şi paharul după cină, zicînd: "Beţi ..." La
sfinţire dacă va fi după axion va trece peste rugăciunile pîinii, zicînd:
"Iar ce este în pahand acesta..." apoi va continua liturghia de unde s-a
oprit, cu toată liniştea. Preotul se va spovedi negreşit la episcopul său,
pentru a-l îndrepta prin canonisire. -IPD, VIII, l.
1242. -Preotul de va uita să pună apă în vin, aducîndu-şi
aminte înainte de sfinţire, în orice moment al liturghiei ar (1 să ia
puţină apă şi să toarne în potir, zicînd: "Şi unul din ostaşi cu suliţa
coasta a împuns...". Dacă îşi va aduce aminte după sfinţire, să nu mai
pună apă, ci numai căldura la slîrşit. Se va spovedi la episcopul său. -
IPD.VIII, 2.
către sfîrşitul liturghiei ar uita dacă a zis nigăciunile sfinţirii asupra pîinii şi a
vinului, să nu se tulbure, ci cu linişte în mintea lui să pună o socoteală ca
aceasta, că dacă nu s-au sfinţit aceste daruri, pîinea şi vinul acum se sfinţesc şi
să zică deasupra lor cuvintele cele domneşti: în noaptea prin care s-a vîndut...
"Luaţi, mîncaţi...". Şi toate nigăciunile care se îndoieşte că le-a zis şi apoi să
continuie pînă la sfirşit" -IPD, IX, 1.
1244. -"In caz că preotul se va îmbolnăvi de moarte în limpid liturghiei, de
va fi înaintea mgăciunilor epiclesei, poate fi continuată şi de un alt preot care a
participat la acea slujbă, dar altfel, nu. Preotul care va veni, în altă zi, va începe
proscomidia şi liturghia de la început cu toate ale lor şi la po trivirea euharistiei
de la sfirşit, va consuma şi danirile rămase din ziua precedentă, încă nesfinţite,
odată cu anafora ca cele ce sînt numai binecuvîntate" -IPD. X, 1.
1245. -"în caz că liturghisitorul se va îmbolnăvi de moarte după epiclesă,
dacă nu este de faţă alt preot în stare să continue Liturghia, sfintele se vor
acoperi şi păstra bine, pînă ce ya veni alt preot, în altă zi şi va face proscomidia
şi liturghia după tipic şi după mutarea sfintelor la proscomidie, el va potrivi
totodată şi sfintele din ziua precedentă, ca cele ce sînt sfinţite deplin" -IPD, X, 2.
1246. -"Ducă în timpul Liturghiei pînă la hentvic s-ar înlîmpla să fie un
botez, spovedanie şi împărtăşire grabnică, preotul poate întrenipe slujba, lăsînd
să se citească în Biserică Sf.Scriptură, iar el să se ducă pentm o oră-două, ca să
ajute pe muribund. In caz că unele împrejurări independente de voia lui l-ar face
să îiilîrzie prea mult, Liturgliia nu se va mai putea continua în acea zi, iar darurile
se vor păstra şi potrivi la sfîrşitul Liturghiei din altă zi odată cu anafora" -IPD, X,
3.
1249. -"Dacă va cădea vreo muscă sau viespe în sfîntul potir, fie că este
înainte sau după nigăciunile sfinţirii, acea vietate s-o scoată şi s-o înfăşoare în
hîrtie şi aşa s-o ardă, iar cenuşa să o dea la spălătond ce curge sub zidul
Bisericii". -IPD, X, 6.
1250. -"De va cădea vreo picătură din Sfinla Euharistie pe piatră sau
scîndură, să se adune bine acea picătură, să se radă locul şi să se ardă cu spin.
Dacă au căzut mai multe picături, să se scoată piatra sau scîndură. Dacă a căzut
pe covor sau pe veşminte să se taie bucata şi să se ardă, iar cenuşa să o
îngroape cu vasul de lut, după ce l-a spart adînc în pămînt lîngă zidul Bisericii", -
IPD. X, 7.
cuvînt catehetic, căci predica face parte integrantă din cult. Dacă nu va
face uşa, va greşi de moarte căci lipseşte pe oameni de hrana
cuvîntului Evangheliei şi al adevărului tainic. -IIM). X, 15.
1259. -"Liturghisitorii la sfîrşit au datoria să pună sfintele şi miridcle în potir
cu grijă, ca să nu rămînă ceva pe anlimis. Buretele să fie bine scuturat. Cei ce
scutură anlimisul sau buretele deăpsura apei sau a focului, fac păcat de moarte.
După potrivirea de la proscomidie, potirul să fie bine şters şi uscat. Sfintele vase
şi acoperăminle să fie aşezate ca să nu intre şoareci sau praf în ele, căci orice
greşeală faţă de sfintele taine este un păcat de moarte". -IPD, X.
16.
1260. -"Binaţia, adică două liturghii la acelaşi altar sau ca un preot să facă
două liturghii în aceeaşi zi, în ortodoxie, este cu totul oprit. Preotul are datoria
să săvîrşească într-o zi, numai o singură litiughie, ceea ce însemnează o moarte
a lui Hristos pe care a răbdat-o o singură dată şi o singură patimă". -IPD, X, 17.
1261. -"Paraclisiend să fie învăţat de preot ca să t se poarte cu evlavie, să
facă trei metanii cînd intră la început în altar şi cînd pleacă; fără a săruta sfiita
masă. Să aprindă candelele şi luminările de la început cu grijă penlni ca în timpul
sfintei liturghii, mai ales după lieruvic, să nu mai umble cu scaunul şi să se
întindă după candele, dînd pricină de sminteală. în altar să nu stea nimeni dintre
cei ce nu sînt absolut trebuitori pentm slujbă", -IPD, X, 18.
1262. -"îmbrăcămintea sfintei mese, antimisul, procoveţele,
buretele şi cele de la proscomidie trebuiesc ţinute curate. însuşi
preotul sau diaconul trebuie să le spele într-un vas curat, destinat
numai pentm aşa ceva iar apa s-o verse la spălătorul care curge sub
zidul Bisericii. Dacă n-are vas special să caute un vas de pămînt, pe
care îl va sparge după spălare şi cioburi/e le va îngropa lîngă zidul
Bisericii". -IPD, X, 19.
1263. -"La liturghia din joia mare, se vor scoate două agneţe şi se
vor sfinţi. La sfirşit, agneţul al doilea se va îmbiba cu miezul în sfiitul
potir, fără a curge ceva din el, apoi se va pune pe o hîrlie curată în
chivotul de pe Sfînta masă, unde va sta pînă la utrenia de marţea
viitoare. Alunei se va întinde antimisul, se va pune discul pe el, se va
cădi după tipic, apoi agneţul se va sfărîma mănint pe sfiitul disc. Pe
colţul drept al sfintei mese se va pune o cărămidă nouă şi curată şi pe
ca se va pitne o oală nouă cu foc în ea iar deasupra se va pune sfiitul
disc fără picior, potrivindu-se focul în aşa fel ca sfiitul disc să se
încălzească slab. Sfintele se vor întoarce neîncetat cu copia pînă se
www.ortodoxia.md
vor usca deplin, fără a se prăji, căci orice neglijenţă aduce preotului
păcat de moarte. Apoi se pune sf. disc pe sf. antimis, se va lăsa să se
răcească şi la urmă se vor pune sfintele, bine uscate, în cutiuţa de
păstrare pentm împărtăşirea grabnică din cursul anului". -IPD, II, 1.
1264. -"Dacă preotul va face păcatul de moarte şi va înnegri sfintele puse
la uscat deasupra cărbunilor, sau nu le va usca bine şi după aceea vor mucezi în
cutie, să nu mai împărtăşească cu ele, ci la viitoarea liturghie să scoată alt agneţ
şi pe acela să-l usuce bine, iar pe cel stricat să-l potrivească la proscomidie. In
decursul anului, dacă se voi' sfîrşi sfintele cele uscate, poate să scoată şi să
usuce alt sjînt agneţ. Orice fel de greşeală faţă dc sfinla împărtăşanie, preotul o
va spovedi la duhovnicul său, iar dacă păcatul va fi mare, el va fi trimis la
episcopul eparhiot penlm dezlegare", -IPD, XI, 2.
1265. -Preotul este dator să povăţuiască pe enoriaşi ca să se
împărtăşească în cele patru posturi. Dacă vor voi să se împărtăşească şi în alte
zile de dulce, mai întîi să postească trei sail cinci zile şi aşa să se împărtăşească.
Cei bolnavi, bălrînii şi copiii vor posti după putere şi se vor împărtăşi cu sfintele
pregătite numai la nevoie, dacă nu este Liturghie. în niciun caz, în timpul
Liturghiei, mai ales de la Evanghelie, să nu mai fie nimeni împărtăşit cu sfintele
pregătite, ci toţi să fie sfătuiţi să aştepte pînă ce se sfrşeşle Liturghia şi uşa să se
împărtăşească". -IPD, XII, l.
1266. -"Cei ce nu ştiu carie vor asculta rugăciunile de împărtăşire citite la
Biserică de preot, diacon sau cînlăreţ mai înaintea Litiughiei sau în vremea
cazaniei^ precum şi nigăciunile de mulţumire după împărtăşanie. La primirea
Sfintelor Taine vor veni cu luminarea aprinsă, îşi vor spune numele şi aşa îşi vor
primi euharistia, apoi vor săruta sfîntul potir ca pe coasta Domnului Iisus din
care a curs sînge şi apă. Apoi li se va da anaforă şi puţin vin (sau analbră
înmuiată în vin) pentru ca să se înghită bine sfintele şi să nu sară nici
părticele din gură cînd ei vorbesc". -IPD, XII, 2.
1267. -"Cînd sînt mai mulţi oameni de împărtăşit se pot pune de la început
mai multe potire cu vin. Se vor pune în potir numai părticelele NI-KA rinduile
împărtăşirii, iar miridele vor fi lăsate pe disc pînă după împărtăşire, cu să nu se
dea ele în loc de tnipul Domnului. In caz că nici aşa nu ajunge, să nu cumva să
se pună altă pîine şi vin nesfinţite în potir, ci să se folosească sfintele uscate,
spre a îndestula pe toţi, sau să-i amine pe altă zi, ca nu cumva preotul să
păcătuiască înaintea Domnului". -IPD, XII, 3.
1268. -"In tot timpul Liturghiei clericii stau în altar cu capul descoperit.
Clericii inferiori şi paraclisiend monah intră şi stau în altar numai cu capul
www.ortodoxia.md
descoperii, utila timp cît ei au treabă să aducă foc, aprindă candele, să cureţe,
fără a se atinge de sfiita masă".-U ' D . XII, 4.
1269. -"După cum din punct de vedere fizic, găina nu se poale îmbrăca
cu penele răţoiului, tot aşa şi din punct de vedere canonic şi bisericesc, mireanul
nu se poate îmbrăca cu hainele (preotului) clericului, sau cu veşmintele
diaconului sau preotului, sau diaconul cu ale preotului sau preotul cu ale
arhiereului. Raţionalismul care reduce totul numai la însemnătatea materiei este
străin de Biserică şi de canoanele ei. Materia consacrată în slujba Bisericii eslc
depăşită în felul ei fizic de acele idei cultice, dogmatice şi morale precizate prin
destinaţia ci şi primită ca simbol destinat numai slujirii lui Dumnezeu, căci prin
această materie Dumnezeu lucrează în lume şi deci ea este numai a Lui şi a
celor ce El i-a ales pentm slujba Sa (Lev. 10, 1-7; Num. 9, 15-23; 11, 16-30; 12,
1-6; I Regi 6,9; II Regi 6, 7; Ioan 2, 17). Deci io{i cei numiţi mai sus dacă se vor
îmbrăca şi mai ales vor face vreo slujbă a treptei pe care ei n-o au în chip
canonic să fie caterisiţi, sau dacă n-au hirotonie, să nu mai aibă dreptul de a f
hirotonisiţi". (S.Tes. p. 256-259; IX, 29; V. Ierosilia).
1270. -"Dacă mireanul fără hirotesie n-are voie să citească apostolul sau să
cînle în Biserică, cu atît mai mult n-are voie să citească în Biserică Evanghelia,
nici la Liturghie, nici la maslu sau în alte limbi străine alături de preot căci
aceasta este o cutezanţă vrednică de osîndit. Ingîmfarea raţională chiar
îmbrăcată cu ideile folosului pentm alţii nu 'o poate justifica, ci mai rău o
osîndeşte. Ori de cîte ori s-au făcut astfel de păcate au fost osîndite. Clericul
care ar încuraja astfel de nelegiuiri dă dovadă de pustiire sujlelcască, atrăgîndu-
şi osîndă canonică" (V. IIirotesia).
1271. -"Plinirea credinţei Duhului Sfînt" însemnează că noi toţi sîntem
mădulare ale lui Hristos, "o pîine, un tmp sîntem toţi... (I Cor. 3, 16; 10,17;
12,17), de unde se înţelege că nu cu fiinţa pîinii ne cuminecăm, ci cu chipul
vinului penlni că Jiinţa pîinii şi a vinului s-a mulat (transformat) cu venirea şi
lucrarea Duhului Sfînt în însuşi Tnipul şi în însuşi Sîngele lui Hristos". -lipise.
Damasehin, C-ş. p. 36.
1272. -"Poninca Domnului de la cina Sa (Matei 26, 26-28; Marcu 14, 29;
Luca 22, 20) ne învaţă că "datori sîntem să ne cuminecăm cu tnipul lui Hristos
cel viu şi îndumnezeit şi cu dumnezeiescul sînge al Lui, cel vărsat din tnipul Lui,
pentm păcatele noastre, iar nu numai preoţii cei ce slujesc, ci toţi, adică preoţii
şi mirenii, de vreme ce penlni toată firea omenească şi-a vărsat Hristos sîngele,
iar nu numai penlni apostoli", -lip. Damasehin C. p. 37.
www.ortodoxia.md
CXXVII.
MĂLAI HA
1279. -Malahia (să nu se confunde cu onania sau cu scurgerea)
este păcatul pe care-1 face cineva singur, artificial, împins fiind de
poftele trupeşti uţîţate de o imaginaţie neînfrînată, excitată de
www.ortodoxia.md
1280. -"Cîţi vin la acest lucni de fac nialahie, aceia să mănînce sec 40 de
zile şi să facă în toate zilele cîte o sută de metanii, iar de nu vor putea să
mănînce sec atunci să nu se pricestuiască un an şi să facă în toate zilele cîte o
sută de metanii sau cincizeci". -ILT, 329.
1281. -"Iar de se va face malahia între mai mulţi, atunci fiecare să mănînce
sec 80 de zile sau să nu se pricestuiască doi ani şi să facă în toate zilele metanii
cîte cincizeci". -UT. 329.
1282. -"Iar de va fi cineva din partea şi rindul celor sfinţiţi şi mai înainte de
luarea preoţiei va cădea într-acel păcat al malahiei, acela întîi să se
canonisească, după aceea să se hirotonisească. Iar de se va face preot şi va
face qcest păcat fără de minte să fie lipsii de preoţie un an, iar de îl va face cu
mintea întreagă după aceea, alunei să fie lipsit de preoţia lui de tot". -ILT, 329.
1283. -"Iar de va face aceasta călugărul, canonul este să mănînce sec 60
de zile şi să facă metanii în zi cîte 80". -UT, 329.
1284. -"Cinc-şi face slobozenie cu mîna şi aceasta este curvie şi să aibă
pocanie trei ani şi metanii cîte 24 pe zi... Este şi nialahie muierească că ele
lucrează una cu alta şi aceasta se cade ' duhovnicului foarte să întrebe şi să le
dea lor pocăinţă de un an".
-PBG, 25.
1285. -"Cel ce se va slobozi cu mîna, acela aduce sămînţa lui ca
slujbă dracului, drept aceea să nu se împărtăşească niciodată cu
sfîntă taină, iar de se va părăsi să se pocăiască doi ani sau trei ani,
după aceea să se împărtăşească". -PBG. 142.
1286. -"Dacă nu poţi să te desfaci de
deprinderea
pătimaşă a curgerii de sămînţă din pricina obişnuinţei
îndelungate, cum cutezi nenorocitule să te apropii de
cele
www.ortodoxia.md
CXXVIII.
MARTOR
1287. -Martor la judecata bisericească poate fi numai cel ce
trăieşte o viaţă corectă şi morală întru credinţa creştină. Ereticii,
oamenii imorali, indiferenţii faţă de adevărurile religioase, rudele
hu pot fi martori în procese (Apost. 75; 1 ec. 2: Cart. 64, 82,.129, 131). La
un proces nu este suficient un singur martor (I ec. 2; VI ec. 85).
Mărturia unui duhovnic nechibzuit care se foloseşte de cele
mărturisite de făptaş la spovedanie, nu numai că nu contează, ci
chiar se pedepseşte (Cart. 132). Creştinul care trăieşte ca cetăţean
liber are datoria morală să nu tăinuiască faptele cele rele ale
aproapelui, ci să contribuie la îndreptarea celui greşit, căci dacă Ie
tăinuieşte este tot aşa de vinovat ca însuşi făptaşul (Sf. Vasile 71; 1
Post. 38), cu atît mai mult se face vinovat de osîndă, cel ce este
chemat întru numele Domnului ca să mărturisească adevărul (Ps.
83, 12; Ioan 8, 40-46; 18, 37; Efes. 6, 14). Martorul mincinos este osîndit
www.ortodoxia.md
(Rom. 2, 7; II Cor. 6, 7), fără iertare (Evrei 10, 26 ; Prov. 19, 9), ca tiu al
diavolului (Ioan 8, 44 ; F. Ap. 5, 3-5 ; Apoc. 21, 8 ; V. Jurămîntul. Judecata).
CXXIX.
MĂRTURISITOR
1288. -Se numeşte mărturisitor al credinţei creştine cel care are
credinţă şi tărie multă întru a sluji Domnului, încît nu şovăieşte nici în
faţa greutăţilor vieţii şi nici sub mult feluritele ameninţări ale
necredincioşilor nu şovăieşte, apărînd adevărul evangheliei cu putere
mai tare decît moartea (cînt. Cînt. 8, 6). Această mărturisire este
poruncită de Domnul (Matei 10, 32; Luca 12, 8; F. Ap. 1, 8; 2, 32; 4, 19-20;
Rom. 10, 9-10; Evrei 10, 23; Apoc. 3, 5) pentru care a făgăduit răsplată
multă (Matei 5, l O-l l; Luca 6, 12; 24, 48; II Cor. 4, 17; II Tim. 2,12). în epoca
patristică cei ce au scăpat mutilaţi din persecuţii fără a înjosi credinţa
erau foarte respectaţi. Cei ce se leapădă de credinţă se numesc
apostaţi (I ec. 11, 14; Apost. 62; Sf. Nichifor 25, 35).
1289. -"Dacă vreun creştin pentm numele lui Hristos şi pentm credinţa şi
dragostea lui Dumnezeu, a fost osîndit de către nelegiuiţi la jocurile gladiatorilor,
spre a fî sjîşiat de animale sau la scoaterea melalelor, ci din munca şi osteneala
voastră trimiteţi-i pentm întreţinerea lui şi pentm plata soldaţilor ca să fie uşurat
şi îngrijit şi pe cît va fi cu putinţă, să nu fie strimtorat fericitul vostm frate, căci
cine este osîndit pentm numele Domnului Dumnezeului nostru este martir sfînt,
frate al Domnului, fiu al Celui Preaînalt, locuinţă a Duhului Sfînt şi prin el, fiecare
dintre credincioşi a primit lumina slavei Evangheliei (ii Cor. 4, 4) pentm că el s-a
învrednicit de cununa cea nestricăcioasă (I Cor. 9, 25) şi de mărturia
patimilor sale şi de împărtăşirea sîngelui său, pentru "a se face
asemenea morţii lui Hristos" (Filip. 3, 10) spre înfiere. Pentm aceasta deci,
toţi credincioşii "să ajutaţi pe sfinţi" prin episcopul vostm din averea (Luca
8,3) şi din osteneala voastră. Iar dacă cineva nu are, să postească într-o zi şi
punînd deoparte chelhiiala acelei zile, să o hotărască pentm sfinţi. De are însă
cineva din belşug să le dea şi mai mult după măsura puterii lor. Iar de este
cineva în stare să-şi dea şi toată averea ca să scape'pe cineva din închisoare, va
fi fericit şi prieten al lui Hristos". -Const. Apost. v, 1.
1290. -Dacă este desăvîrşit "cel ce dă averea sa săracilor (Matei 19, 21)
din dragostea către cele dumnezeieşti, cu atît mai mult cel ce o dă pentm
martiri, pentm că unul ca acesta, vrednic fiind de Dumnezeu, va îndeplini voinţa
Lui (Matei 7, 21) împărţind acelora care L-au mărturisit înaintea neamurilor (F.
www.ortodoxia.md
Ap. 9,15) şi împăraţilor şi a fiilor lui Israil, despre care Domnul a vorbit zicînd:
"Pe cel care Mă «va mărturisi înaintea oamenilor şi Eu îl voi mărturisi
inaintea Tatălui Meu". Şi dacă astfel sînt, că şi de Hristos sînt mărturisiţi
înaintea Tatălui Ceresc, nu trebuie să vă ruşinaţi a merge la ei în închisori. De
veţi face aceasta, vi se va socoti drept martiriu, pentru că în ei martiriul s-a
dovedit prin faptă, iar în voi prin bunăvoinţă, că aţi luat parte la suferinţa lor". -
Const. Apost. v, 1.
1291. -"Dacă cineva care se socoteşte pe sine frate (creştin) fiind înşelat
de diavolul a făcut rău şi fiind„dovedit a fost osîndit la moarte ca preacurvar sau
ca ucigaş, deosebiţi-vă de el, ca să fiţi neprimejduiţi şi ca să nu fie careva dintre
voi bănuit ca părtaş la fărădelegea lui şi ca să nu se împrăştie ocara, că toţi
creştinii iubesc faptele nelegiuite. De aceea staţi deoparte de unii ca aceştia. Pe
cei închişi în temniţă însă, pentru Hristos, prin pîră din partea celor nelegiuiţi sau
osîndiţi la moarte să fie puşi în lanţuri sau la surghiun, ajulqţi-i cu toată rivna, ca
să scăpaţi mădularele voastre din mîinile nelegiuiţilor. Şi dacă cineva stă în
legătură cu ei şi este prins şi supus la chinuri fericit este că s-a făcut părtaş
mucenicilor şi următor al patimilor lui Hristos". -Const. Apost V, ?..
1292. -în vreme de pace unii dintre aceşti mărturisitori neavtnd
lumina minţii la înălţimea credinţei, cădeau victimă laudelor oamenilor
şi astfel erau împinşi şă dorească situaţii clericale, pe care nu le
meritau. "Mărturisitor iui se hirotoniseşte, căci aceasta este faptă a voinţii şi a
răbdării, de mare cinste s-a învrednicit acela care a mărturisit numele lui
Dumnezeu şi al Hristosului său, înaintea oamenilor şi al împăraţilor (F. Ap. 9,15).
Iar dacă e trebuinţă de el ca episcop sau diacon sau preot, se hirotoniseşte. Iar
dacă vreun mărturisitor îşi însuşeşte cu sila vrednicia ca aceasta (fără să fie
hirotonisit) ci numai sub pretextul mărturisirii, unul ca acesta să fie depus şi să
se alunge, căci nu este mărturisitor, doarece a tăgăduit rinduiula lui Hristos şi
este mai rău decît un credincios". -(I Tim.- 5, 8) -Const. Ap. VIII, 23.
1293. -"Sîntem la al patrulea Paşte (304) de cînd au început persecuţii în
care creştinii după ce au suferit tot felul de chinuri din cauza neputinţelor
tmpului au căzut din credinţă. Deşi aceştia cînd au revenit la Biserică n-au fost
îndată reprimiţi, diii cauza căderii, însă fiindcă ei s-au luptat multă vreme şi
poartă şi acum rănile lui Iisus pe Inipurile lor, fiind în al treilea an de pocăinţă al
plîngerii, să sc mai canonisească în postire 40 de zile pentm ţinerea lor de minte,
însuşi Domnul Iisus, după ce s-a botezat şi a postit 40 de zile, a fost ispitit de
diavol, tot aşa şi ei cxercitînd în post şi mgăciune, vor medita şi vor cugeta la
cele spuse de Domnul către satana: "Mergi înapoia mea satano, că scris
www.ortodoxia.md
1298. -"Robii creştini care au fost siliţi de stăpînii lor să jertfească în locul
stăpînilor, deşi au fost siliţi, totuşi trebuie să se canonisească un an, ca să se
înveţe ca pe viitor să asculte de voia lui Dumnezeu şi să se teamă de Hristos,
fiindcă oricine va face binele mărturisirii întm Hristos aceeaşi mărturisire o va
primi de la oricine, fie rob, fie slobod" (Matei io, 32-33; Luca 12, 8)-Sf. Petru 6.
1299. -"Stăpînii care au silit pe robii lor ca să jertfească în locul lor, trei ani
se vor canonişi, căci ei s-au făcut făţarnici şi au împins pe alţii la păcat, fiindcă
n-au ascultat de apostolul care învaţă că stăpînii sînt egali cu robii, avînd toţi
acelaşi Dumnezeu în cer, care este al tuturor (Efes. 6, 9). Căci între toate şi întm
toţi este Hristos şi la barbari şi la sciţi şi la robi şi la slobozi (Colos. 3,11), apoi ei
trebuie să se gîndească la ceea ce au făcut silind pe robii lor la idolatrie, voind a
se mîntui pe sine, că nu le-au dat dreptatea care li se cuvenea (Colos. 4, l) spre
a putea şi robii scăpa de apostazie". -Sf. Petru 7.
1300. -"Cei ce au fost pîrîţi sau cei care singuri s-au dus să mărturisească şi
au fost întemniţaţi şi chinuiţi şi au căzut din credinţă se cuvine a li se mîngîia
inima şi a-i primi la rugăciune şî la împărtăşirea sfintelor taine (căci au trecut,
trei ani) pentru ca şi cu mai multă încurajare să se întărească de darul
chemării cereşti: "Cel drept chiar de şapte ori de va cădea, iarăşi se va
ridica" (Prov. 26, 16) ceea ce trebuie Să facă toţi cei căzuţi şi chemaţi să se
ridice prin pocăinţă". -Sf. Petru 8.
1301. -"Cei ce fără multă chibzuială au mers să mărturisească pe Hristos şi
au atras persecuţii şi asupra altor creştini, îndemnîndu-i să facă acelaşi lucm,
trebuiesc primiţi la împărtăşire fiindcă după intenţiune şi întm numele lui Hristos
s-au luptat, deşi nu au ascultat de învăţătura Lui, vom spune: Rugaţi-vă şi nu
intraţi în ispită, iar către Tatăl zice : "Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne
izbăveşte de cel viclean" (Luca 11,4). Poate că ei nu cunosc cum că însuşi
Iisus a fugit de vrăjmaşi şi uneori S-a ascuns de faţa lor (Ioan 11,54). în vremea
patimilor nu S-a predat singur, ci a aşteptat pînă ce ei au venit asupra Lui cu
săbii şi cu ciomege, cînd El le-a zis: "Aţi veiiit cu săbii şi cu ciomege ca
asupra unui tîlhar" (Marcu 14, 48) şi L-au dat prins lui Filat. Insă Apostolii
www.ortodoxia.md
1304. -"Să nu fie învinuiţi cei ce şi-au părăsit avutul şi au fugit şi s-au prins
alţii în locul lor, căci şi în Efes, în locul lui Pavel care fugise, păgînii au prins pe
Gaiu şi pe Aristarh ucenicii lui, fiindcă tulburarea era produsă din cauza
propovăduiţii şi a convenirii multora de către Pavel. Mulţi ucenici îl sfătuiau pe
Pavel să fugă şi să nu se prezinte în faţa cercetărilor (F. Ap. 19, 30-31). Dacă unii
ar osîndi pe cei ce se călăuzesc de cele spuse: Mîntuind, mîntuieşti sufletul tău şi
să nu cauţi înapoi (Fac. 19, 17) să-şi amintească de Pelni, care era păzit în
temniţă de palm ostaşi, a scăpat scos fiind de îngend Domnului, apoi spre ziuă,
Irod a ponincit ca ostaşii să fie spînzuraţi (F. Ap. 12,4-\S), fără a fi fost Petm cu
ceva vinovat. De asemenea şi părinţii din Betleem dacă ar fi cunoscut că Irod ar
fi voit să omoare pmneii lor, n-au învinuit pe acel piunc Iisus, care a scăpat după
pomnea îngemlui, precum este scris, înCepînd în grabă a preda şi jefui după
chemarea numelui Lui (Citat Isaia 8, 3-4). Magii cei chemaţi, cu supunere şi
cinstire se închinară pruncului, deschizîndu-şi vistieriile îi aduseră aur, smirnă şi
tămîie ca unui împărat, Dumnezeu şi Om. Magii nu s-au mai întors la împărat
minaţi fiind de pronie (Citat Matei 2,11-16). Ostaşii au căutat să omoare şi pe
loan, dar neaflîndu-l au ucis pe tatăl său Zaharia, între Biserică şi Altar (Matei
23, 34), iar loan a scăpat cu Elisabeta, penlni care fapt nu a fost vinovat" -Sf.
Petru 13.
CXXXI.
MASLUL
1307. -Maslul este slujba care se face pentru vindecarea de boale,
mai ales a celor care provin din păcate (ioan 5,14) de multe ori,
cultivate cu ştiinţa şi voinţa (Matei 12,43-45) fiindcă pe un astfel de
bolnav numai harul Bisericii îl poate ajuta (Iacob 5, 14-16). El se face de
obicei miercurea şi vinerea, la nevoie în orice zi chiar în afară de
Biserică. Bolnavul mai întîi trebuie să se spovedească şi să postească,
ba şi preoţii pot posti pentru el (Marcu 9,29, P. Ap. 13,2-3, Gal. 5,17).
Maslul obştesc se face în miercurea mare (Luca 7, 37-38). Preoţii care
fac cu neglijenţă slujbele, citind odată toţi rugăciunea cu susur
nedesluşit, fac sminteală şi "vai de cel ce face lucrul Domnului cu lenevire" -
(Ier. 48,10).
CXXXIII.
MEDICAMENTELE
1310. -Dumnezeu a făcut toate lucrurile bune (Fac. 1, 15) şi de folos
pentru om. "Cinsteşte pe doctor" că şi pe el Domnul l-a făcut. Doctoriile
de la Dumnezeu sînt Domnul a făcut leacurile pe pămînt şi omul
înţelept se va folosi de ele... Cu acestea se aduce vindec;u"e şi se
înlătură durerile. Făcătorul de doctorii pregăteşte din acestea
amestecarea, căci nu este sfîrşitul lucrurilor Domnului şi El aduce
pacea peste întreg pămîntul. Fiule, în boala ta nu fii neglijent, ci te
roagă Domnului şi El te va tămădui. îndepărtează-te de păcat şi-ţi
curăţă mîinile şi inima ta de nelegiuire».. Cel ce păcătuieşte împotriva
Domnului va ajunge pe mîinile doctorului (Sirah 38,1-15).
1311. -Cine dispreţuieşte medicamentele păcătuieşte împotriva
legilor naturale create de Dumnezeu, cu scopul ca omul să se
folosească de ele, ca de un bun al vieţii trupeşti, asemănătoare cu
hrana zilnică. Astfel, Dumnezeu pentru boalele sufleteşti care
influenţează şi trupul ne-a dat rugăciunile Bisericii, iar pentru boalele
fizice ale trupului ne-a dat medicamentele. Deci doctoriile unite cu
rugăciunea, folosesc iu mult feluritele trebuinţe ale vieţii omului spre binele lui
(V. Boala, Maslul).
CXXXIV. METANIILE 1312. -Metaniile sînt plecări ale
genunchilor şi ale corpului mai mult sau mai puţin pînă la pămînt ca semn că
iubim pe Dumnezeu şi ne pocăim de păcatele făcute. Se numeşte
www.ortodoxia.md
socoteală de cei din jur, şi nici nu se uită la preotul care mai întîi zice
mgăciunea, apoi face metania şi după ce s-a ridicat cu linişte continuă
mgăciunea, pentm ca din exemplul lui să înveţe şi ceilalţi cum să-şi aducă jertfe
mgăciunii trupului şi a sufletului lor, fiindcă nu au învăţat înţelepciunea şi nici nu
cunosc ştiinţa sfinţilor" -(Prov. 30. 3) -Tipicul Mare p..505.
1323. -"Rugăciunea rău făcută este asemenea cu evlavia blestemată a
ereticilor pe care Sf. Părinţi al Sinodului ecumenic al şaptelea i-au dat anaternii,
fiindcă ei nu ţin scama de ce zice Sf. Pavel: "Mă voi ruga cu duhul dar mu
voi ruga şi cu mintea, voi căuta cu duhul, dar voi cînta şi cu mintea". In
Biserică mai bine este să spui cinci cuvinte pe înţeles, ca să înveţi şi pe alţii,
decît să spui zece mii de cuvinte neînţelese" ( I Cor.
15, 14-19) -Tipicul Mare p. 506.
cxxxv.
MILOSTENIA
1325. -Bunurile materiale sînt şi ele un dar de la Dumnezeu şi
servesc ca o prelungire a vieţii oamenilor, întrucît pe săraci pururea îi
avem cu noi (Maici 26, li), orice creştin este dator să contribuie Ia
prelungirea vieţii celui ameninţat în existenţa lui. Faptele milosteniei
nu se apreciază numai după mulţimea materială ci mai ales după
dispoziţia inimii a unei inimi miloase care vede în sărăcia aproapelui
propria sa lipsă. Numai acea dărnicie este o milă creştină care este
închinată Domnului şi făcută întru numele lui Iisus (Matei 25, 40-45)
fără a aştepta vreo răsplătire lumească de la primitor sau vreo laudă
de la oameni (Deut 15, 11; Prov. 28, 27; Sirah. 5, 5-7; Matei 5, 7-45;
1042; l.uca 6, 30; 12-58-59; II Cor. 9, 7; V. Cerşetoria; Fapte bune).
împarte toate CU fratele tău şi nu zice că sînt proprietatea ta, căci
împărtăşirea de bunuri materiale şi spirituale au fost pregătite de
Dumnezeu pentru toţi oamenii deopotrivă. -Const. Ap. VII, 12.
1326. -"Duhovnicii care împart milosteniile încredinţate lor celor cu
adevărat săraci, se aseamănă cu apostolii care făceau acest lucni cu averile
www.ortodoxia.md
amncale la picioarele lor (F. Ap. 5 şi 6) iar cei ce le opresc pentm ei sau nulele
lor, se aseamănă cu Anunia şi Safira, ba şi mai rău, căci aceia au opiit din cele
ce erau ale lor şi au fost osîndiţi cu moartea, dar aceştia opresc cele ale săracilor
din cele încredinţate lor de alţii. Dacă opresc pentm ei ceva din hrana zilnică
aceasta nu este un rău, dar trebuie să se roage pentm cei ce i-a dat milostenia
şi să se împlinească cum i s-a pomneit de binefăcători", -s. Tes. IX, 72.
1327. -"Cel ce face milostenie imitînd pe Dumnezeu, nu cunoaşte
deosebirea între omul rău şi bun, între drept şi nedrept cînd e vorba de cele ce
sînt de trebuinţă tnipului (cerute de legile naturale ca om), ci împarte
tuturor la fel după trebuinţă, chiar dacă cinsteşte mai mult pentm buna aplicare
a voii pe cel virtuos decît pe cel leneş". -Filoc. II p. 40, 24.
1328. -Adevărul neputinţei obligă moral pe aproapele să ofere
ajutorul milosteniei, iar nu vicleşugul trîndăviei, a beţiei, a fumatului,
etc. căci darul milosteniei trebuie să fie o completare a muncii
insuficiente şi a iconomisirii vieţii celui neputincios şi nu o dăruire spre
dezmăţ şi decadenţă morală. "în cei ce stăpîneşte mila şi adevărul, în aceştia
slăpîneşle şi tot ce e plăcut lui Dumnezeu. Căci adevănd nu judecă pe nimeni
fără milă; iar mila nu se îndreaptă cu iubire spre nici-un om fără adevăr". -Filoc
IV, p. 290,67.
CXXXVI.
MINCIUNA
1329. -Minciuna se cultivă în inimă şi în imaginaţie, se manifestă
întru desăvîrşire prin gesturi, cuvinte şi fapte cu scopul de a se falsifica
adevărul şi a înşela pe aproapele. Cînd se falsifică adevărul lui
Dumnezeu, cum a făcut diavolul cu Adam (Fac. 3,4) minciuna este o
crimă, un păcat împotriva Duhului Slînt (Marcu 3, 20) iar mincinosul este
sluga diavolului: "Voi aveţi de tată pe diavolul şi voi împliniţi poftele tatălui
vostm. El de la început a fost ucigaş şi adevănd n-a stat întm el pentm că la el
nu este adevăr. Ori de cîte ori spune minciuni vorbeşte dintr-ale lui născociri,
căci ci este mincinos şi tală al minciunii" (Ioan 8,44; F. Ap. 5, 3-5;'Efes. 4, 25; V.
Martor).
CXXXVII.
MIRUL
1332. -Sfîntul mir este alcătuit din untdelemn şi alte vreo 40 de
mirodenii. El se sfinţeşte numai la soborul arhiereilor în Miercurea sau
Joia Mare şi apoi se împarte Ia episcopii şi parohii. Preoţii n-au
canonicitatea de a sfinţi mirul, dar au putere u-1 administra celor
botezaţi precum şi apostaţilor sau ereticilor care revin la ortodoxie (II
ec. 7, Sf. Vasile 1:1 Post. 1) şi Bisericilor la sfinţirea lor. Odinioară,
apostolii puneau mîinile peste cel nou botezat (F. Ap. 9, 14-17; 19, 5-6;
Ev. 6, 1-4) iar cînd erau în condiţii normale, uneau această punere a
inîinilor cu ungerea. Cînd comunităţile creştine s-au înmulţit ei au
delegat pe preoţi să ungă cu sfîntul mir deja sfinţit, în care se
presupunea şi punerea mîinilor episcopului şi astfel azi se foloseşte
www.ortodoxia.md
numai ungerea după evhologiu (Ex. 28,37; I Regi 16, 13 ; II Cor. 1, 21-22 :
2, 15 ; 3, 18 ; Filip. 4, !3; 2, 20). Multi-feluritele mirodenii simbolizează
.darurile Duhului Sfînt necesar trăirii creştinului după legea Domnului
întru lucrarea mîntuirii (1 Cor. 12,1-31; 14, 140).
1333. -Episcopul Fortunat zise: "Ne aducem aminte că la sinoadele
ţinute mai înainte s-a hotărit ca sfîntul mir sau iertarea păcătoşilor (care au
fost public afurisiţi etc.) sau sfinţirea fecioarelor (călugăriţe sau cele clin
familie I Cor.7, 1-35) şi ale locurilor sfinte şi al Bisericilor să nu se facă de
prezbiteri. Ducă vreun prezbiter ar face aceasta, ce măsuri trebuie să ia
împotriva lui?... Toţi episcopii au zis : pregătirea sfîntului mir şi consacrarea
fecioarelor (pentru a li examinate temeinic) să nu se facă de prezbiteri. De
asemenea nu este îngăduit prezbitentlui (duhovnic) să împace (prin
dezlegare solemnă) la lituighia publică pe cineva (care a fost afurisit
public de arhiereu). Aceasta este părerea tuturor din sinod". -Cart. 6 (V.
Canonisirea, Biserica).
Calitate §i datorie morală bisericească. (Matei 5, 25; Marcu 2, 16; l-uca 10, 8;
Rom. 14,
6-24; 14,2-3; I Cor. 8,8; 9,13; 10,27-31; Gangra 1,2-21; 3)). Fiecare creştin
este dator să se întrebe în fiecare seiuă: Am lucrat eu ca să răsplătesc
pîinea pe aure am mîncat-o sau liaina sau lucrurile pe care le -am
folosit? Am produs ceva în plus pentru folosul aprou|)elui? (IITcs. 3,10)
El este (Litor.su se înfiineze cumpătat
(Apost. 51,53; Ancira 14) să nu chefuiască în CÎrciuini (VI ec. 76; Ancira 4)
sau să facă ospeţe în Biserică (VI cc.74; Cait42).
1337. -"Dacă viclenii encratiţi ne întreabă pe noi (ortodocşii) de
ce nu mîncăm toate felurile de carne să li se răspundă: Noi ne
îngreţoşăm şi de prisosinţele (gunoaiele) noastre. La noi şi carnea
are aceeaşi socotinţă ca şi verdeţurile, însă precum facem deosebire
între diferitele plante după folosul lor lot aşa facem deosebire şi între
felurile de carne. Plantă este şi cucuta, carne este şi cea de vultur,
dar nimeni n-ar îndrăzni să mănînce mătrăgună fiind om întreg sau
să mănînce came de cîine dacă nu l-ar forţa împrejurările. Astfel, cel
care ar mînca din nevoie şi carne oprită (de cal, etc.) nu păcătuieşte".
-Sf.Vasile 86.
MÎNDRIA
1339. -Mîndria, slava deşartă, luxul şi trufia sînt păcate ale
lăcomiei sufleteşti după cum lăcomia pîntecelui şi iubirea de avuţie
sînt păcate trupeşti, care atrag după sine pierzarea sufletului
asemenea cu păcatele îngerilor căzuţi. Pentru creştini mîndria
izvorăşte din credinţa şovăielnică în Dumnezeu, din iubirea lumii pusă
în slujba păcatului şi căderea din harul lui Dumnezeu "mîndria merge
înaintea pierzării, iar tmfia duce pe calea căderii" din har (Prov. 16,8). Nu
iubiţi lumea, nici lucrurile păcatului care sînt în lume. Dacă cineva
iubeşte lumea pusă în slujba păcatului, dragostea Tatălui nu este cu
el.. Căci tot ce este în lume: pofta trupului, pofta ochilor şi trufia vieţii
www.ortodoxia.md
slava deşartă falsifică firea şi însăşi virtutea. Căci cel mîndni nu face nimic după
Dumnezeu, iar cel robit de slavă deşartă nu întreprinde nimic după fire. Iar din
amestecarea lor se naşte îngîmfarea, care pe Dumnezeu îl dispreţuieşte, bîrfnd
şi hulind Providenţa iar de la fire se înstrăinează, folosind toate ale fiii şi stricînd
fiumuseţea şi buna întocmite a firii pe reaua întrebuinţare a lor". -Filoc. Iii, p.
104,64.
-335-
CXL.
MÎNIA
1349. -Mînia îşi are izvorul în lăcomie, mîndrie, beţie şi tot felul de
pofte, precum şi într-o stare bolnăvicioasă a trupului. Ea aduce pe om
la tot felul de tulburări, la ceartă, hulă, bătaie, ba uneori chiar la crime.
Cel mînios trebuie să fie sfătuit şi cercetat în cauzele păcatului său şi
vindecat, cu dovezi din Scriptură (Matei 5, 22-26; Iacob 1, 20; Efes. 2, 3; 4,
6; Rom. 1, 18) şi apoi canonisit în diferite chipuri pînă la îndreptare, fără
de care nu i se poate da dezlegare ca să se împărtăşească. Numai acea
mînie este îngăduită care susţine tăria sufletească, întru a sluji
Domnului şi a-I împlini poruncile (I Regi 15,31-35; îs. 13, ')) şi spre a
lupta împotriva păcatului (Ps. 4,4; 36, 8; Colos. 3, 8).
1350. -însuşirea mîbnirii ne-a lăsat-o Dumnezeu ca un imbold
spre îngrijirea datoriilor noastre faţă de noi înşine dar şi de
Dumnezeu spre a-i împlini poruncile iar nu pentru a ne îngriji mai
mult decît trebuie de lucrurile lumii acesteia şi de grija exagerată
pentru plăcerile trupeşti căci ea aduce la chinurile vieţii şi păcat (Prov.
17, 22). "Cînd întristarea este după voia lui Dumnezeu, ea călăuzeşte la
mîntidloarea pocăinţă, de care nimeni nu se poate păgubi vreodată, pe
cînd întristarea lumii acesteea aduce moartea" (II Cor. 7,10). Păcatul ne-a
adus două lucruri: mîhnirea între suferinţa lumească şi moartea
trupească şi sufletească. "In ziua cînd vei mînca din pom cu moartea
vei muri". (Fac. 2,17). -Sf. Ioan llrisostom Despre Statui, Om.V, 4.
www.ortodoxia.md
CXLI.
MOARTEA
1351. -Moartea este despărţirea sufletului de trup ca o urmare a
păcatului (Fac 2, 17; Rom. 5, 10-15) fiindcă prin moarte se întrerupe firul
vieţii omului pe pămînt ca să nu mai păcătuiască. Trupul se
depozitează în pămînt de unde a fost luat, iar sufletul se duce acolo de
unde a fost dat (Ecles. 7,7). "Scumpă este înaintea Domnului moartea
cuvioşilor Săi (Ps. 125, 6). La sfîrşitul lumii toţi morţii vor învia spre a-şi lua
răsplata după cele ce a făcut în viaţă" (Matei 25, 31-40; Const. Ap. II, 13).
1352. -Moartea nu este un rău, ci un bine. Prin frica de moarte se
conservă viaţa naturală şi morală ca pe un bine pe care-1 posedăm
faţă de un mai mare bine pe care nu-l cunoaştem.
Omului nu-i este dat să cunoască ceasul morţii ca să nu trăiască
chinuit, dar el ştie sigur că va muri mai tîrziu sau mai curînd, din faptul
că mor copii, tineri şi bătrîni. Cel păcătos o ignorează, alungind
pomenirea ei din mintea lui (Colos. 2. 13) dar cel ce trăieşte întru
evlavie şi se pregăteşte cu sîrguinţă pentru nunta morţii, acela
priveşte viaţa senin şi moartea cu bucurie. El ar vrea ca peste viaţa pe
care o are să îmbrace pe cea veşnică (1 Cor. 5, 2-6; Rom. 8, 23) şi după
exemplul vieţii lui Iisus, trebuie să se plece a gusta din paharul ei, ca
apoi el să se bucure şi de învierea lui Hristos (F. Ap. 26, 23; Colos. 1, 18).
In tinereţe omul se teme mai mult de moarte, dar la bătrîneţe cei buni
o aşteaptă mai întîi ucigîndu-şi păcatele (Rom. 6, 11-13; 7, 8,10) ca apoi
s-o aştepte cu bucurie (Filip. 2, 17; II Tim. 4, 6-8), ajutaţi şi de uzajul
trupului cînd dinţii lipsesc, mîinile slăbănogesc... (Iov. 3, 20-21; II
Tim. 4, 6-8). Pentru cei păcătoşi este O groază (Apoc. 9; Is. 13, 9; ler.,,8,
13).
După cum împărăţia Iui Dumnezeu este înlăuutrul nostru (Luca 17,21)
tot acolo este şi bucuria morţii (Sf. Ignatie; C. Rom. 4; I. llrisostom -D.
Statui V, 4; VI ec. 3; Nicodim Eclcsiarhul, Epitaf, I-XX).
integral de Ilie, loan Botezătorul, dreptul Sini ton şi Ana (IU Regi 17,1-6;
Luca 2, 25-38; 3,1-17; Ev. 13,12-15), continuată de Sf. Apostoli şi apoi de
sfinţii părinţi din primele veacuri, sub formă de celibatarism şi
anahoriteism sau pustnicie, apoi de tagmă organizată începînd cu
obştea cuviosului Pahomie (+348), pînă azi. Realizările bisericeşti ale
monahilor atît pentru mîntuirea lor, cît şi pentru folosul cultural şi
al pastoraţiei bisericeşti, sînt excepţional de măreţe (V. Icrom. N.
Sachelaric, Asceza creştină în primele veacuri, Regulile Cuv. Puhomie, 1942;
Vieţile Sfinţilor).
nicăieri să n-o poată zidi, nici întemeia mînăstiri sau case de ntgăciuni fără
învoirea episcopului cetăţii". Călugării din fiecare oraş sau sat să se supună
episcopului, iubind liniştea şi stăruind cu băgare de seamă numai în
post şi rugăciune şi rămînînd acolo unde se găsesc aşezaţi. Ei nu
trebuie să-şi părăsească mînăstirile spre a tulbura treburile bisericeşti
sau civile, afară de împrejurarea că de către episcopul cetăţii s-ar
îngădui aceasta pentru o trebuinţă neapărată. De asemenea, să nu se
primească în mînăstire robi spre a se face monahi fără învoirea
stăpînului respectiv. Cel ce ar călca această hotărîre a noastră,
poruncim să fie scos din împărtăşire, ca să nu fie luat în deşert numele
lui Dumnezeu. însă episcopul cetăţii trebuie să aibă cuvenita purtare
de grijă în ce priveşte mînâstirile. -IV ec. 4.
1366. -Deoarece a te alătura de Dumnezeu îndepărtîndu-te de
zgomotele vieţii, este lucru mult izbăvitor, trebuie ca să nu primim
fără cercetarea vîrstei pe cei ce doresc >iaţa călugărească, ci să păzim
şi în privinţa lor porunca dată nouă de Părinţi, astfel încît, hotărirea
pentru viaţa cea după Dumnezeu, să fie primită ca făcută de acum
înainte statornic, în cunoştinţă şi după chibzuială, potrivit cuvîntului
dat. Cel ce doreşte să ia asupra-şi jugul monahicesc, să fie nu mai
puţin de zece ani, rămîuînd în seama celui mai mare şi la chibzuiala lui,
să socotească dacă este mai folositor, să se prelungească timpul
aducerii şi aşezării lui în viaţa monahicească. Căci, dacă marele Vasile
în sfintele sale canoane (18) legiuieşte ca aceia care de bună voie se
afierosesc lui Dumnezeu şi îmbrăţişează fecioria, să împlinească 17 ani
spre a se număra în rîndul fecioarelor, am statornicit şi noi prin
analogie, urmînd pilda văduvelor şi a diaconeselor, aşa numitul timp
pentru cei ce aleg viaţa monahicească. Căci la dumnezeiescul apostol,
stă scris: "De şasezeci de ani să fie văduva cure se numără în Biserică", iar
sfintele canoane au statornicit ca de la 4» de ani să se hirotonisească
diaconiţă (IV ec. 15) fiindcă deoarece prin puterea lui Dumnezeu
Biserica s-a făcut mai tare, văzînd că merge înainte, iar credincioşii
sînt în ce priveşte păzirea dumnezeieştilor porunci, statornici şi
neclintiţi. Deci şi noi, dîndu-ne bine seama, am hotărit în cele din urmă
ca binecuvîntare a harului pentru cel ce voieşte a începe truda cea
după Dumnezeu, să fie înseninată curînd ca un sigiliu, astfel încît să nu
mai întîrzie mult şi prelungind să se întoarcă, mai bine fiind a -1
împinge către alegerea a ceea ce este bun şi către statornicie. -IV ec.
40.
www.ortodoxia.md
1367. -"Cei din oraşe sau sate, care vor să se retragă în sihăstrii şi să ducă
o viaţă singuratică, trebuie să meargă mai întîi la mînăstire şi să se deprindă cu
petrecerea în singurătate. Vreme de trei ani să se supună cu frică lui Dumnezeu,
celui mai mare peste mînăstire şi să împlinească ascultarea întm toate şi cum se
cuvine dînd dovadă de viaţa care şi-a ales-o, că a îmbrăţişat-o de bună voie şi
din toată inima, adeverind despre aceasta superiond locului. După aceasta, alt
an să locuiască afară de sihăstrie, spre a se vădi mai bine scopul lor, fiindcă
astfel vor arăta cu deplinătate, că nu caută slava deşartă, ci prin linişte urmăresc
ceea ce este frumos. Implinindu-se acest timp, dacă rămîn în ceea ce au ales, să
stea sihăstriţi, nefiindu-le îngăduit de ar şi voi, să părăsească această viaţă
singuratică, afară dacă i-ar sili o nevoie şi un folos obştesc sau altă primejdie de
moarte, care i-ar chema; aceasta însă cu binecuvîntarea episcopului respectiv.
Cei ce-şi vor îngădui să iasă din locuinţele unde petrec, în afară de motivele
arătate mai sus, să fie închişi fără voia lor în chiliile despre care am vorbit,
vindecîndu-se cu ajutoml posturilor şi altor asprimi ştiind că potrivit Scripturii,
nimeni dintre cei ce pun mîna pe plug şi privesc înapoi, nu este vrednic de
împărăţia cerurilor" (Luca «, 62) VI ec. 41.
1368. "Despre cei ce se cheamă pustnici care îmbrăcîndu-se în negm şi
purtînd plete, străbat oraşele dînd loc la neorînduieli cu bărbaţi laici şi femei şi
făcînd de ocară cinul lor, pomncim ca aceştia dacă se hotărăsc a-şi tunde
pletele, să primească cinstea celorlalţi călugări, să se aşeze în mînăstire şi să fie
trecuţi în rindul fraţilor, însă, dacă nu vor alege aceasta, să fie alungaţi cu totul
din oraşe şi să locuiască în pustiul de la care şi-au luat şi numele" -VI ec. 42.
1369. -"Creştinul are îngăduinţa să aleagă viaţa ascetică şi să lepede
greutatea faptelor vieţii zgomotoase, inlrîrid în mînăstire şi tăindu-şi păml
capului după chipul călugăresc, sub orice păcat s-ar afa. Căci Mîntuitorul nostm
a zis: "Pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară" (Ioan 6, 37). Deci,
înlmcît starea monahicească înclupuieşte viaţa de pocăinţă, noi primim pe cel ce
o ia asupră-şi cu gînd curat şi care în nici-un chip nu este împiedicat să-şi
împlinească scopul". -VI ec. 43,44.
1370. -"Deoarece am primit ştire că unele mînăstiri de femei, celor ce vor
să se învrednicească de acea sfinţită stare, se îmbracă de către cei ce le-au
adus, în mînăstiri şi în tot felul de haine, precum şi cu podoabele încmstate cu
aur şi piatră iar venind în altar, se desfac de astfel de îmbrăcate şi dîndu-li-se
îndată binecuvîntarea chipului, iau veşmîntul negm, hotărîm ca de acum înainte
să nu se mai întîmple aceasta. Căci nu se cuvine, ca aceea care din proprie
alegere a lăsat toate plăcerile vieţii şi a îmbrăţişat starea cea plăcută a lui
Dumnezeu, întărită prin chibzuiţi statornice, purcezînd astfel către mînăstire,
www.ortodoxia.md
1373. -"Femeia celui înălţat la scaunul episcopal (VI ec. 12) potrivit
înţelegerii dintre dînşii, să se despartă de bărbatul ei, după alegerea lui ca
episcop, inlrînd într-o mînăstire aşezată departe de scaunul episcopal şi
bucurîndu-se de îngrijirea episcopului. Iar dacă s-ar găsi vrednică să se înainteze
în treapta diaconiei". -VI ec. 48.
1374. -"Necurăţenia iubirii de argint s-a răspîndit atît de mult la cîrmuitorii
Bisericii, încît chiar unul dintre cei ce se cheamă evlavioşi -bărbaţi şi femei-
nesocotind poninca Domnului se înşeală şi pentm aur primesc pe cei ce vin la
tagma preoţească, sau la viaţa călugărească. Şi se întîmplă că totul ajunge de
lepădat, pentru cei al căror început este netrebnic -precum spune marele Vasile.
Căci nimeni nu poate sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona (Matei 6,24). Deci, dacă
cineva s-ar afa făcînd aceasta, de este episcop sau egumen sau cineva din
preoţie sau să înceteze sau să se caterisească, potrivit canonului doi al sfînlului
sinod de la Calcedon, iar de ar Ji egumen, să se izgonească din mînăstire şi să
se trimită la altă mînăstire pentm ascultare. Asemenea şi egumenul care nu ar
avea hirotonia prezbilendui. In privinţa bunurilor pe care, părinţii le aduc sub
cuvînt de zestre, copiilor, sau pe care, cei ce vin, le aducea fund dobîndile de ei,
mărturisind că sînt aduse spre a fi dămite lui Dumnezeu, poruncim ca acestea să
www.ortodoxia.md
opriţi a o deţine. Şi atîta preocupare fac din acest lucni încît multe
din cele aferosite se văd văzîndu-se de cei ce le-au afierosit, spaimă
şi scîrbă pricinuind celor ce le văd. Şi nu numai că nu se pocăiesc în
privinţa celor odată aferosite lui Dumnezeu, permiţîndu-şi lor însuşi
stăpînirea (asupra acelora), ci încă fără sfială şi altora o transmit.
Deci, pentm aceasta Sfiitul Sinod a hotărit ca nimănui să nu-i fie
iertat a zidi mînăstire fără ştirea şi învoirea episcopului. Şi după ce
acela a luat cunoştinţă şi şi-a dat învoirea şi a săvîrşit mgăciunea
trebuincioasă, precum cei din vechime cu iubire de Dumnezeu s-au
legiuit, să se zidească mînăstire, apoi toate cele ce i se cuvin ei
împreună cu ea însăşi, să se scrie în condică şi să se aşeze în arhivele
episcopeşti; dar cel ce le-a afierosit nicidecum să nu aibă voie, fără
învoirea episcopului a se aşeza egumen pe sine-şi sau pe altul în locul
său. Căci dacă cineva nu poate f stăpîn peste cel ce le-a dăruit unui
om, cum se va admite a răpi stăpînirea asupra celor ce le consfinţeşte
şi le dedică lui Dumnezeu". -l-ll,i.
1381. -"Fiindcă unii se îmbracă la aparenţă cu viaţa
monahicească nu ca să slujească lui Dumnezeu cu curăţenie, ci
numai ca prin cucernicia chipului să dobîndească faima evlaviei şi
prin aceasta să găsească îmbelşugată plăcere în propriile lor patimi
(că tunzîndu-şi numai părul locuiesc în casele lor, neîndeplinind
nici una din regulile şi aşezămintele monahilor). Sfiitul sinod a
hotărit ca nimeni să nu se învrednicească de schima monahală fără
de prezenţa celui ce este dator să-l primească la ascultare şi naşul să
aibă stăpînire peste el şi să făgăduiască că va purta grijă de
mînăstirea sufehdui lui, fiind acela fireşte, bărbat iubitor de
Dwnnezeu şi proestos de mînăstire şi destoinic de a mînlui suflehd adus de
curînd lui Dumnezeu. Iar dacă cineva se va vădi că a tuns pe vreunul fără a fi de
faţă egumenul, care are datoria de a-l primi sub ascultare, acela să se supună
caterisirii, ca unul care nu se supune canoanelor şi strică buna rînduiala
monahicească, iar cel ce s-a tuns fără rînduiala şi fără socotinţă, să se dea în
ascultare şi în mînăstire, în care episcopul localnic va socoti. Căci tunderile cele
fără de judecată şi greşite necinstesc atît schima monahală cît şi numele lui
Hristos, fac să se hulească". -I-H, 2.
1382. -"S-a socotit să dobîndească îndreptare şi ceea ce face rău dar şi
ceea ce se trece cu vederea prin neglijenţă şi prin lenevire. Că dacă vreun
proestos de mînăstire (naş) pe monahii cei subordonaţi lui, care fug (din
mînăstire) nu i-ar căuta cu multă stănrinţă şi aflîndu-i nu i-ar lua cu sine şi nu
www.ortodoxia.md
s-ar nevoi a-i cîştiga şi a-i însănătoşi cu doctoria potrivită şi cuvenită greşelii,
Sfînlul Sinod a hotărît ca acesta să se supună afurisiţii (cînd nu este
hirotonit). Căci dacă acela căruia i s-a încredinţat purtarea de grijă a
dobitoacelor celor necuvîntătoare şi neglijînd turma nu se lasă nepedepsit; apoi
aceluia cănda i s-a încredinţat conducerea pastorală a tunnei lui Hristos şi văzînd
mîntuirea lor şi cu trîndăvire şi cu lenevire, cum nu va lua pedeapsa faptei lui
îndrăzneţe?", -i-ii, 3.
1383. -"Vicleanul s-a nevoit în multe chipuri să umple de ocară cinstea
schimei monahiceşti şi spre scopul acesta a găsit mult ajutor în vremea eresului
iconoclast, celui mai de înainte. Că monahii părăsindu-şi mînăstirile lor de sila
eresului, unii adică la altele, iar alţii în locaşurile bărbaţilor lumeşti se duceau.
Dar prigoana care pe dînşii se părea atunci a-i face fericiţi prin dreapta credinţă
în nărav nebunesc căzînd, i-a făcut de rîs. Că acum dreapta credinţă
răspîndindu-se şi Biserica liberindu-se de sminteli, totuşi unii părăsindu-şi
mînăstirile lor şi ca un rău cu anevoie de oprit, încoace şi încolo învînindu-se şi
strămutîndu-se şi de multă sminteală umplu mînăstirile, dar şi multă
neorînduială îşi adună întm sine şi cinstea supunerii o destramă şi o batjocoresc.
"Că Sfinţiri Sinod cunnînd nestatornicia pornirii acestora şi nesupunerea, a
hotărît că dacă vreun monah fugind din mînăslirea sa, s-ar duce sau în altă
mînăstire sau în locuinţă lumească ar intra şi el şi cel ce l-a primit să fie afurisit
pînă ce fugand se va înapoia în mînăstire, din care rău a fugit cu nesocoteală
(VI ec. 23)". Iar dacă episcopul (IV ec. 4) pe oarecare dintre monahii cei dovediţi
în dreapta credinţă şi în cinstirea vieţii ar voi să-i mute în altă mînăstire în scopul
statornicirii mînăstirii, sau în casă lumească va socoti q-i aşeza, spre mîntuirea
celor ce locuiesc într-însa sau aiurea va binevoi să-i pună, această împrejurare
nu-i va face vinovaţi, nici pe cei ce primesc, nici pe monahi". -I-II, 4.
1384. -"Găsim că lepădările de lume cele ce se fac fără judecată şi fără
ispitire, mult strică monahiceasca bună rînduială. Că unii amncîndu-se pripit pe
sieşi în viaţa monahicească şi ncglijînd asprimea şi osteneala înfrînării
(monahiceşti), iarăşi se întorc cu ticăloşie la viaţa cea iubitoare de trup a
păcatului (V. Căsătoria monahului). Pentm aceasta'Sfnlul Sinod a hotărit ca
nimeni să nu se învrednicească de schima monahicească înainte de a se dovedi
pe sine potriviţi şi vrednici de acest fel de viaţă, prin timpul cel de trei ani rinduit
pentm ei spre cercare. Şi sinodul a poruncit ca acesta să se ţină cu stricteţe;
afară de cazul cînd vreo boală grea căzîndu-i asupră-i va sili să se scurteze
timpul cercetării; sau de cumva ar fi vreun bărbat evlavios şi matur care şi în
lumescul chip a petrecut viaţa monahicească. Căci la un bărbat ca acesta ajunge
şi timpul de şase luni pentm ispitirea deplină. Iar de va proceda cineva împotriva
www.ortodoxia.md
acestora, apoi egumenul căzînd, din egumenie să-şi afle pedeapsa neascultării
în petrecerea sub ascultare; iar cel ce s-a făcut monah, să se dea la altă
mînăstire în care se păzeşte desăvîrşit rînduială monahicească". -I-II, 5.
1385. -"Monahii sînt obligaţi să n-aibă nimic al lor propriu, ci toate ale lor
să le dăndascu mînăstirii. Căci fericitul Luca zice, despre cei ce cred în Hristos şi
închipuiesc vieţuirea monahilor că "nici-unul nu zicea câ din a sa avere este
ceva al său, ci totul le are de obşte" (F. Ap. 4, 32). Penlni aceea, celor ce
voiesc să fie monahi li se dă voie în privinţa averilor să ia dispoziţie mai înainte
şi să transmită averile lor oricăror persoane ar voi, care fireşte nu sînt oprite de
lege (Cart. 22, 81) . Căci după ce se vor face monahi, li se îngăduie lor ca să
poarte grijă să-şi mai administreze bunurile lor. Iar de se va vădi că vreunul îşi
va însuşi oarecare avere care n-a fost dată mînăstirii şi se va robi patimei iubirii
de cîştig, averea să se ia de la dînsul de către egumen, sau de către episcop şi
văzîndu-se (public) în prezenţa multora (prin licitaţie) să se împartă celor
săraci şi lipsiţi. Iar cel ce a căutat să răpească o astfel de avere, ca oarecînd
Anania (F. Ap. 5, l-i o), Sfîntul Sinod a hotărit ca să se înţelepţească cu
canonisire potrivită. Şi lămurit este că cele statornicite de Sfintul Sinod pentm
monahii bărbaţi, a hotărît să aibă tărie şi pentm monahiile femei". -I-ll, 6.
1386. -"Vedem că multe episcopii se prăbuşesc şi se primejduiesc
a se desfunţa cu totul (Ap. 38) fiindcă cei ce stau în fmntea lor toată
grija şi silinţa o întrebuinţează pentm a zidi mînăstiri noi; şi pe acelea
nimicindu-le şi sustrăgîndu-le veniturile, lucrează pentm folosul
acestora noi. Deci, pentm aceasta a hotărît SfînUil Sinod că nici
unuia dintre episcopi nu-i este iertat să zidească din nou mînăstire
spre distmgerea episcopiei sale. Iar de se va vădi cineva că
îndrăzneşte să mai facă aceasta, acela să se supună certării cuvenite,
iar cea zidită din nou de el, ca şi cum de la început nu ar fi avut drept
de a fi mînăstire, să se atribuie episcopiei ca un drept al său. Căci
nimic din cele făcute împotriva legilor şi fără rînduiala, nu poate
aduce vătămare celor aşezate canoniceşte". -I-II, 7.
1387. -"Călugăml care şi-a lepădat haina, dacă revine în
mînăstire, se cade a fi iarăşi primit, numai după ce a fost învăţat
îndeajuns şi i s-a citit canonul pocăinţei împreună cu toată frăţimea
şi apoi i se dau hainele de sub sfînta masă, dar fără a mai depune
obişnuitele făgăduinţe". -Nichifor 14 (s. At. iv, p. 431).
1388. -"Cu toate că pînă acum unii din arhierei, care s-au pogorît
din schima monahală (în schimnicia arătată de evholugiu) erau
siliţi să rămînă la înălţimea arhieriei şi făcînd aceasta au fost trecuţi
www.ortodoxia.md
1394. -"De va fi cineva bolnav greu şi ar cere Sfîntul Botez (Timotei 4) sau
tunderea în monahism trebuie să i se dea fără întîrziere (înainte de a muri) şi
să nu fie oprit de la harul mîntuirii". -SI. Nichifor 26.
1395. -"Nu se cuvine monahului prezbiter a sluji fără mantie", (la slujba
celor şapte laude, mai ales în post şi acolo unde mînăstirea dispune de
mijloace mai ales duhovniceşti) -Sf. Nichifor 27.
www.ortodoxia.md
1396. -"Muierea care vrea să se călugărească şi-i este voia să-şi lase
bărbatul, aceea să se ispitească cu dinadinsul trei luni, ca nu cumva s-o fi bătut
bărbatul, sau altul s-o f scîrbit, de aceea pentm frica sau mînia ei vrea să-l lase
şi să se facă căliigăriţă".-\\'A\ 118.
1397. -"Preotul mirean n-are voie, nici se cade, nici e lucru cinstit, nici se
cuvine să facă călugăr (să facă slujba tunderii în monahism). Pentm că un
lucm ce n-are, cum va putea el atunci să dea? El călugăr nu este, dar cum ar
putea să facă călugăr". -ILT, 119.
1398. -"Nu este altă luptă mai mare decît a neprihănirii şi a fecioriei. Chiar
şi îngerii se minunează de cei ce cinstesc nenuntirea, care se încununează nu
mai puţin cu mucenicii. Căci cel ce legat fiind cu impui şi cu sîngele se
străduieşte să imite necontenit viaţa nematerială a celor netnipcşti prin curăţie
de cîte osteneli şi sudori nu are trebuinţă ? Atît de mare şi de înaltă este cu
adevărat această virtute, încît lipseşte ca să-i pară cu neputinţă, ca fiind mai
presus de fire, dacă nu ar ajuta Dumnezeu de sus întărind neputinţa firii şi
proptind putreziciunea ei şi uşurînd-o în oarecare chip ca să se ridice de la
pămînt prin dragostea de Dumnezeu şi prin nădejdea bunătăţilor celor gătite ei".
-Filoc IV, p. 272.
1399. -a). "Biserica aşa s-a obişnuit astfel, a îngropa pe frutele cel ce s-a
sfirşit în credinţă, adică pe cel ce este arhiereu sau preot. Mîinile preoţilor îl
aşează ca cel ce este cu totul sfinţit, îl îmbracă cu haine curate ale chipului său,
spălîndu-i mai întîi Impui numai cu buretele, cu apă cniciş, în chipul sfînlului
botez, la funte, la buze, la ochi, la piept, la genunchi şi la mîini. Deci, încingîndu-
l pe deasupra îl îmbracă cu odăjdiile cele arhiereşti sau cu cele preoţeşti şi-l
încalţă cu încălţăminte nouă, şi-i dă în mîini Sf.Evanghelie care se cileşte atunci
mai înainte cînd moare sau şi după moarte, dacă va avea vreme ca cel ce a
vieţuit după Evanghelie, se mai cileşte şi întm curăţia şi sfinţirea lui din prea
dumnezeieştile cuvinte... La monahi se citeşte psaltirea... Deci îl ridică şi îl aduc
în Biserică cu făclii închipuind acea dumnezeiască şi neîncetată lumină. Iar dacă
cel ce s-a sfîrşit este monah, după ce îl şterg cu buretele cniciş îl îmbracă cu
hainele chipului său şi pe deasupra se acoperă şi şe coase mantia care este ca
un monnînt, făcînd pe deasupra cmci pcnlm Hristos, cămia is-a răstignit". -Sf.
Simcon 'Ies. 6. 361.
1402. -"Reînnoind şi acest sfînt canon (IV ec. 24) hotărîm ca mînăstirile
odată sfinţite cu învoirea episcopului să rămînă pentm totdeauna mînăstiri şi
averile care le aparţin să se păstreze pentm mînăstiri şi nicidecum nu mai pot
deveni locaşuri lumeşti sau să se arendeze oamenilor lumeşti. Dacă s-a făcut
aceasta pînă acum, hotărîm că este cu lotul fără tărie. Iar cei ce s-ar încumeta
în viilor să mai facă aceasta, să se supună epitimiilor canonice". -VI, 49.
1403. -"Hotărîm ca de acum înainte să nu se mai facă mînăstire dublă
deoarece aceasta este multora spre sminteală, atît pentm monahi cît şi pentm
mireni. Iar dacă oarecari, împreună cu rudeniile lor se hotărăsc a se retrage
www.ortodoxia.md
CXLVIII.
MUNCA
1405. -Potrivit cu dumnezeiescul decret (Fac. 2, 15; 3, 19) munca cu
braţele şi cu creierul este o datorie morală, fiindcă prin ea omul este
chemat să colaboreze cu Dumnezeu, făcîndu-1 şi pe el creator; cu
deosebire că Dumnezeu creuză din nimic, iar omul din cele de
Dumnezeu create (Sirah 7, 16; Matei 21, 40-41; I Cor. 3, 9). Omul născut şi
crescut în materie, munca îl face părtaş la opera Iui Dumnezeu, îl
împărtăşeşte de mult feluriţii preoţie universală, căci orice om:
bucătar, grădinar, cioban, agricultor, arhitect, medic, slujitor,
administrator, ş.a., toţi sînt nişte preoţi ai materiei, care colaborează
cu Dumnezeu prin materie, este o mult felurită preoţie în fruntea
căreia stă preoţia harică ai cărei slujitori sînt ca o punte de legătură
între preoţiile naturale şi Dumnezeu. De aceea, orice om are datoria să
muncească. Cel ce îşi petrece timpul în slujba Domnului, va trăi din ea
(Matei 10, 10; I Cor. 9, 14; F. Ap. 20, 35) însă în timpul liber să lucreze cu
mîinile (Prov. 12, 11; 14, 24; 21, 5; 28, 19; Iacob 5, 7; I 'Fim. 4, 10). "Cel CC nu
www.ortodoxia.md
vrea să lucreze, nici Să IXU mănînce" (II 'Fim. 3. 8-12; I 'Ies. 2, 9; 4. 11; 5, 12;
Prov. 6, 6-7; 12, 11; 13, 14; 14, 24; 28, 19; Eelcs. 5, 14).
da. II roagă să-i fie naş la botez şi povăţuitor în tot restul vieţii sale. Creştinul
care arde de dorinţa de a-l mîntui, îşi măsoară puterile sale şi apreciază
înălţimea misiunii, cu groază şi cutremur şi pînă la unnă se învoieşte, mergînd la
episcop". -Dionisie Areop. Ierarh II, 2.
1410. Sfinţilor noştri conducători li s-a pămt că este bine să
fe primiţi în Biserică, copiii. Părinţii trupeşti încredinţează copilul
unui creştin botezat, care este un bun educator în cele dumnezeieşti,
încît copilul va rămîne pentm totdeauna sub poveţele lui, ca la un
tată duhovnicesc şi garant al vieţii după Dumnezeu. Pe acesta,
episcopul îl obligă să depună lepădările şi să facă făgăduinţele în
locul copilului (citind crezul) nu ca şi cum el ar boteza, căci naşul
nu zice: Eu fac lepădările sau sfintele făgăduinţi pentm copil, ci
copilul face lepădarea şi făgăduinţa prin el. Eu consimt ca, atunci
cînd copilul va ajunge la conştiinţa cea sfiită, să fe îndemnat şi
îndrumai prin povăţuirea mea, ca dascăl duhovnicesc, să se
împotrivească pe deplin diavolului şi să se unească cu Hristos
împlinind făgăduinţele de Creştin". -Dionisie Areop. Ierarh. VII, 3.
1411. -"Cine va îndrăzni să tundă călugăr sau călugăriţă fără stareţ naş,
aceluia să i se ia dand sau cinstea, căci a tuns dobitoceşte. Iar cel ce s-a tuns,
să se pună în mînăstire sub mîna unuia mai mare cu puterea şi cu voia
arhiereului". -ILT, 118.
1412. "Nu se cuvine şi nici luciu cinstit, nici primit, ca, călugăml sau
călugăriţa să primească copii după sjînlul botez, adică să se facă cumătră, să
ţină cununi la nuntă, adică să cunune (după cum nici mireanul nu poate să
fie naş la călugărie). lărdacă va îndiăzni cineva să facă acest luau fără de cale
şi de mşine şi fără de lege, să sc canonisească cum va părea uihicreului. Iar de
va face aceasta a doua oară, să se gonească din Biserica lui Hristos... ca iui
călcător de dumnezeieşlile pravile". -ILT, 135.
CLI.
NAZAREI
I
1413. -Nazareii sau pocăiţii s-au ivit pe la isso în Elveţia.
Doctrina: a). Nu admit sfintele taine; b). învăţăturile despre Iisus sînt
alterate ca la docheţi; c). Nu admit Sfintele Taine dar lac mare caz de
pocăinţă fără a o socoti ca taină sfînta; d). Fiinţa Bisericii constă în
comunitatea nazareilor; e). Din punct de vedere moral, sînt foarte
scrupuloşi. Cei ce se convertesc, după o catehizare serioasă şi după ce
www.ortodoxia.md
CLIII.
NEASCULTAREA
1415. -Neascultarea sau nesupunerea sau împotrivirea faţă de
autoritatea de drept este un păcat, fiindcă se nesocoteşte adevărul şi
ordinea legilor şi a adevărului legilor sociale. In general, se numeşte
adevăr, tot ceea ce există în lumea văzută şi nevăzută. Dumnezeu este
adevărul absolut de la care izvorăsc toate frînturile de adevăruri
relative create din nimic şi care dăinuiesc, se fac şi se prefac în
evoluţia lor pe linia timpului după legile puse de la începutul lumii de
Făcătorul a toate. Legile cele necesare vieţii omului sînt cele naturale
şi supranaturale. Dumnezeu a încredinţat autorităţii bisericeşti legile
vieţii duhovniceşti ca să Ie facă cunoscute tuturor oamenilor spre a le
aplica în viaţa lor pentru mîntuirea sufletului. Legile naturale fizico-
chimice şi cele ale colaborării morale sociale sînt încredinţate
autorităţii lumeşti prin orînduirea tehnică şi nesimţită trupeşte a
providenţei, cu învoirea poporului exprimată prin vot, ca să le aplice
tuturor cetăţenilor, pentru buna lor stare. Deci, ascultarea de
autorităţile bisericeşti şi lumeşti trebuie să oblige pe orice om, nu
numai de frică, ci mai ales de imboldul conştiinţei morale şi acolo unde
este convingerea morală nu mai este nevoie de frică socială (Rom. 13,
1-5; 1 Tim. 3, 1; I Petru 2, 13).
legile Ulliversal-Valabile (Rom. 13, 1-7; loan 19, 11; 1 Petru 2, 14; 3, 13; Prov.
8, 15-16).
celor credincioşi, sau ar trece după aceasta, sau a cugetat sau va cugeta
cele ale lui Celeslius (pelagian) acesta nu mai poate nicidecum lucra
ceva asupra episcopilor provinciei, fiind îndepărtat de către sinod de la
orice împărtăşire bisericească, fără drept de a mai lucra. Ci va fi supus
întm lotul episcopilor eparhiei şi mitropoliţilor vecini (spre judecată)
care mărturisesc dreapta credin(ă şi va fi scos din treapta episcopală". -III
ec. 1.
1425. -"Clericii care au fost osîndiţi pentm fapte vinovate de către Sfiitul
Sinod sau de către episcopii lor şi pe care Nestorie potrivit nepăsării lui în toate,
precum şi cei ce cugetau ca el, au căutat sau vor căuta să-i primească întm
împărtăşire sau în treaptă, am hotărit ca să nu se folosească de aceasta şi să nu
rămînă mai puţin decît cei caterisiţi". -III ec. 5.
1426. -"De asemenea dacă unii ar voi să schimbe în vreun fel cele lucrate
la Sfîntul Sinod din Efes, Sfîntul Sinod a hotărit că dacă ar fi episcopi sau clerici,
să cadă cu lotul din treapta lor; iar dacă sînt laici, să fie înlăturaţi din obşte". - UI
ec. 6.
1432. -"Dacă cineva dă sau ia vreun lucni fără voia episcopului sau celui
însărcinat cu administrarea facerii de bine, să fie anatema şi cel ce dă şi cel ce
ia". -Gangra 8.
1433. -"Dacă vreun preot sau diacon defăima pe episcopul său, se desparte
de Biserică şi-şi face adunare deosebită şi ridică altar (Biserică), dacă episcopul
îl cheamă la ordine şi el nu se supune şi nici nu-l ascultă, fiind chemat întîia şi a
doua oară, acela desăvîrşit să fie caterisit şi să nu-şi mai redobîndească slujba şi
cinstea niciodată. Iar dacă stăruie a tulbura Biserica, acela prin stăpînire externă
să sc pedepsească ca un tulburător". -Am. 5.
1434. -"Nu se cade ca slujitorii sau clericii să călătorească (lipsind de la
slujbă) fără căite canonică de la episcop". -laod. 41.
1435. -"Nu se cade ca slujitorii sau clericii să călătorească fără de poninca
episcopului (bilet de voie în care să arate scopul şi calitatea
călătorului)", -laod. 42.
1436. -"S-a găsit de cuviinţă că dacă vreunii dintre clerici sau diaconi nu s-
ar supune episcopului lor (iw. 13. 17) care ar voi să-i înainteze la o treaptă mai
marc pentm trebuinţele Bisericilor lor, ei să nu mai poată sluji nici în treapta din
care nu au voit să iasă". -Cart. 31.
www.ortodoxia.md
1437. -"Provincia care a fost sub oblăduirea unui episcop să nu-şi poală lua
alt episcop decît cu învoirea episcopului de care a depins pînă atunci. Arhiereii şi
prezbiterii care voiesc să ajungă episcopi, să nu măgulească popond împotriva
fostului episcop sau mitropolit, înşelîndu-i şi gîdilîndu-le urechile, atrag de partea
lor oameni cu viaţă osîndită, îngînfîndu-se şi dezbinîndu-se de comunitatea
episcopilor, ci chiar refuză să se prezinte la sinod ca să nu li se descopere
păcatele lor. în tot chipul trebuie să luptăm ca aceştia să nu-şi mai păstreze
aceste ţinuturi şi nici Bisericile pe care au pus stăpînire, fiind înlăturaţi dc
mitropoliţii chiar cu putere de slut". -Cari. 53.
1438. -"Orice cleric care îşi pierde vrednicia, dc a sluji în Africa şi ar voi să
treacă pe ascuns în părţile de peste mare la Roma (1107-1115) să-şi piardă
misiunea de slujitor bisericesc". -Cart. 105.
1439. -"S-a hotărit că dacă vreun cleric ar voi să meargă la
împărat, să aibă scrisoare dc la mitropolit către Biserica Romei în
care să se arate scopul călătoriei şi dc acolo să i se dea o altă
scrisoare către curte. Cel ce ar merge direct la guvernator să fie scos
din comuniune. In cazul cînd a ajuns la Roma şi acolo a căzut într-o
altă nevoie, va cere o altă scrisoare de la episcopul Romei. Toate
scrisorile să aibă indicate ziua Paştelui, iar dacă ziua Paşlelui din
acel an nu va f cunoscută, să se pună cea a Paştelui trecut, aşa cum
se obişnuieşte să se scrie de consulat în actele publice. Să se ceară de
la împărat lot ceea ce vor crede folositor contra donatiştilor, paginilor
şi a cititului lor. Toate scrisorile să f e eliberate de Aurelius Augustin"
(+430)-Cart. 106.
sau mireni, desăvîrşit să se afurisească din Biserică pînă cînd desfăcînd legătura
cu schismaticii se vor întoarce la propriul lor episcop". -I-II, 13.
1441. -"Dacă vreun episcop sub pretextul că acuză pe mitropolitul său mai
înainte de sinodiceasca cercetare, s-ar depărta pe sine de la comuniunea ca el şi
nu ar pomeni numele lui după obicei la dumnezeiasca slujbă tainică, Sfîntul
Sinod a hotărit ca acesta să fie caterisit, dacă numai dezbinîndu-se de
mitropolitul său ar face schismă. Fiindcă se cuvine ca fiecare să cunoască
măsura (datoriilor) sale şi nici prezbiteml să nu defaime pe episcopul său, nici
episcopul pe mitropolitul său". -I-II, 14. *
1442. -"Cele ce sînt rinduite pentm prezbiteri şi episcopi şi mitropolit, cu
mult mai vîrtos se potrivesc pentm patriarhi. De aceea dacă vreun prezbiter sau
episcop sau mitropolit ar îndrăzni să se depărteze de comuniune cu propriul său
patriarh şi nu ar pomeni numele acestuia, precum este hotărit şi rindiiil în
dumnezeiasca slujbă tainică, ci numai înainte de înfăţişarea sinodiceasca şi
osîndirea definitivă a acestuia ar face schismă, Sfiitul Sinod a hotărit ca acela să
fie cu totul străin de toată preoţia, îndată ce se va vădi că a făcut această
nelegiuire. Şi acestea s-a hotărit şi s-a pecetluit pentm cei ce sub pretextul
oarecăror vinovăţii se îndepărtează de înlîii lor stătători şi fac schismă şi mp
unitatea bisericească. Căci cei ce se depărtează pe sine de comuniunea cea cu
întîiul stătător al lor pentru oarecare eres osîndit de sfintele sinoade sau de
Sfinţii Părinţi, fireşte (de comuniune) cu acela care propovăduieşle eresul in
public şi cu capul descoperit îl învaţă în Biserică, unii ca aceştia nu numai că se
vor supune cercetării canoniceşti, desfăcîndu-se pe sine-şi de comuniunea cu
cele ce se numeşte episcop (chiar) înainte de cercetarea sinodicească ei se vor
învrednici şi de cinstea cuvenită celor ortodocşi. Căci ci nu au osîndit pe episcopi
ci pe pseudoepiscopi şi pe pseudoînvăţători şi nu au mpt cu schisma unitatea
Bisericii, ci s-a silit să izbăvească Biserica din schisme şi de dezbinări". I-II, 15.
1443. -"Călugăml care îşi primejduieşte mîntuirea, se cade a spune
(prezbiterului) proestosului (stareţului) ceea ce-l tulbură sufleteşte. Dacă
primejdia nu este înlăturată să plece de acolo şi să nu se mai ţină scama de
legătura" (ascultării impuse Iui faţă de stareţul care nu-l vindecă
sufleteşte). -Sf. Nicolae 6.
1444. -"Stareţul care lasă pe altul după sine ca unnaş, legîndu-l cu
jurămînt, dur el neşliindu-sc în stare a conduce, legătura jurămîntului este fără
temei şi din această cauză este fără tărie şi cel legat este dator să meaigă la
arhiereu şi să spună cele despre sine şi se va dezlega". -Sf.
Nicolae 7.
www.ortodoxia.md
cxv.
NECURĂŢIA
1446. -"Căzînd ceva necurat în fîntînă sau în ulei sau în apă sau
în vin, cel ce va bea din acelea, trei zile să postească de came şi
brînză şi şapte zile să nu se împărtăşească". -Sf. I. Post. 47.
CLVI.
NEDREPTATEA
1447. -"Să nu chinuieşti pe străin..., să nu asupreşti pe văduvă, nici pe
orfan. Dacă asupreşti şi ei strigă după Mine după ajutor, Eu le voi auzi
strigătele; rnînia Mea se va aprinde şi se va nimici cu sabia, nevestele voastre
vor rămîne văduve, iar copiii voştri orfani. Dacă va striga către Mine după ajutor,
Eu îi voi auzi, căci Eu sînt milostiv" (Ex. 22,21-27). Celor mari ai poporului şi
bătrînilor cinste li se cuvine, iar celor mici şi neputincioşi îngrijire. "Cînd
judecaţi să nu căutaţi la faţa oamenilor, să ascultaţi pe cel mic ca şi pe cel
mare; să nu vă temeţi de nimeni, căci Dumnezeu este cel care face
dreptatea"... "Să nu iei daruri, căci darurile orbesc ochii celor înţelepţi şi sucesc
holăriiile celor ce fac dreptate" (Deut. l. 17; 16, 19) V. Judecata.
1448. -"77 s-a arătat omule ce este binele şi Domnul cere de la tine să
faci dreptate, să iubeşti milostenia şi să umbli cu smerenie înaintea Domnului
tău" (Mihcia 6, 8). "Ascultaţi cum voi bogaţilor plîngeţi şi vă tîngiuţi din pricina
nenorocirilor care au să vină peste voi". "Iută că plata lucrătorilor care v-a
secerat ogoarele şi pe care le-aţi oprit-o prin înşelăciune strigă către Mine", zice
www.ortodoxia.md
CLVII.
NEOFIT
1449. -Se numeşte neofit cel de curînd botezat sau convertit de la
rătăcire, sau introdus la o slujbă nouă. Sf. Apostoli au luat măsuri de
precauţie pentru întrebuinţarea lor în slujbe înalte bisericeşti (I Tom. 3,4-16;
5, 13; n Tim. 15, 25; 3, ÎS-17; 4. 2-5). Cînd un nou convertit este indicat de o
vădită chemare dumnezeuiscă, nu este oprit a intra în cler, după ce i s-u
făcut pregătirea necesară (F. Ap. 9,15; Gal. 1,16). De asemenea canoanele
(Apost. 80,1,2; VII ec. 2; Said. 10) au oprit a se liirotonisi neofiţii mai înmiite
de a se verifica deplia în ceea ce priveşte tăria credinţii şi statornicia
morală,
într-un timp cît mai îndelungat (V. I lirolonia. Catehizarea).
C LV I I I.
NEPĂSAREA
1450. -Nepăsarea sau indiferentismul în slujba încredinţată şi în
datoriile faţă de sine, de aproapele şi de Dumnezeu este o boală
primejdioasă pentru societatea bisericească şi lumeasca. Cel
nepăsător este un egoist al traiului bun, îngăduie răul sub toate
formele, nedreptăţeşte pe cei credincioşi, introduce dezordinea şi
păcatul atît în viaţii lui cît şi în al aproapelui sub aparenţa bunătăţii.
Blestemat este tot cel ce face lucrul Domnului cu nepăsare (Ier. 48, io ).
Aceştia sînt căldiceii din Apocalipsă pe care Domnul îi va lepăda spre a
lor osîndă (3,15-18).
1451. -"Nepăsătorul se consideră ca un deznădăjduit de mîntuirea lui, iar
nepăsarea este un dispreţ fată de făgăduinţele vieţii monahale (creştine) şi
preţuire exagerată a lucrurilor lumeşti. In necaz cel neglijent acuză pe
Dumnezeu că este nemilostiv şi neîndurat faţă de viaţa oamenilor iar la
nigăciunile particulare şi la slujbele obştii, este fără de nici o tragere de inimă.
Rînduim ca pentru acest păcat cel neglijent să se pocăiască 40 de zile; în 3
săptămîni să nu guste nici vin nici untdelemn şi să facă cîte 250 de metanii pe
zi, fiindcă boala neglijenţei poate să-l ducă la pierzarea cea
veşnică a iadului". -Sf. Teodor Stud. Scris. (>.
CLIX.
OBIC EIUL
www.ortodoxia.md
CLXI.
OSPEŢELE
1456. -Ospeţele sau mesele pe care le dau în anumite zile de
sărbători onomastice, familiare sau hramuri dacă ele aduc
apropierea frăţească şi promovează viaţa sub toate formele, ele sînt
bune, ba chiar necesare.'Iar dacă ele duc la îmbuibare vătămătoare
sănătăţii vieţii morale ele devin osîndite de Biserică, mai ales cînd
prin ele se necinsteşte Dumnezeu. "Vai de cei ce aleargă după băuturi
ameţitoare... şi flautul şi vinul le însoţesc ospeţele..." (isaia 5, 11-12;
1
Daniel 5, 1-3T).
1457. -"Nu se cuvine ca slujitorii Bisericii sau mirenii să facă ospeţe cu alai
din contribuţiile credincioşilor donatori" (l Regi 2. 12-17: Maleahi 2, 7-8) -Laod.
55.
bine dar pentru cei imprudenţi de multe ori bunătatea ei este nimicită de
păcatul chefuielilor şi al destrăbălărilor (F. Ap. 6,1-3; 1 Cor. 11,17-34).
1460. -"Nu se cuvine a se face agape (ospeţe, pomeni) în casele sfinte sau
Biserici şi a mînca şi a face cele trebuitoare pentm odihnă înlăunlnd casei
Domnului (Laod. 27, 28). Cei ce vor îndrăzni să facă aceasta sau să înceteze sau
să se afurisească". -VI ec: 74.
1461. -"Mare lucm este de a da totul lui Dumnezeu şi a nu fi rob poftelor
noastre. Deci, ori de mîncaţi ori de beţi, zice Apostolul, toate să le faceţi spre
slava lui Dumnezeu (I Cor. 10, 31). Iar Hristos Domnul nostm în Evanghelia Sa a
ponincil să se stîrpeuscă chiar şi începăturile păcatului, căci el osîndeşte
nwnumai preacurvia şi chiar şi pornirea cugetului spre înfăptuirea preacutviei,
zicînd: "Cel ce caută la femeie spre a o pofti pe ea, iată a curvit în inima
sa" (Matei 5, 28). Aşadar, de aici noi învăţăm a ne curaţi cugetele căci deşi sînt
toate slobode, dar nu toate ne sînt de folos, ne învaţă apostolul (I Cor. 10, 23;
Ap. 41,42; Ancira 14). Negreşit, orice om arc nevoie să mănînce ca să trăiască.
Deci, penlni cei ce trăiesc în căsătorie cu copiii şi cu rînduială laică, este
cuviincios ca bărbaţii să mănînce împreună cu femeile, aducînd mulţumire Celui
ce dă hrană; dar nu cu obiceiuri ca la teatni adică prin cîntece satanice şi cu
muzici şi cu cîntări destrăbălate, asupra cărora vine blestemul profetului care
zice:" "Vai de cei ce beau vinul cu chitare şi cu cîntări şi nu ţin seama
de lucrurile Domnului şi nu i-au aminte la lucrul mîinilor Lui" (Iz. 5, 12).
"Şi dacă s-ar afla între creştini unii ca aceştia să se îndrepteze, iar de nu să li se
aplice cele prevăzute de canoane ale celor mai dinainte de noi. Insă, în privinţa
celor care duc viaţa liniştită şi singuratică, ca cei ce s-au făgăduit faţă de
Dumnezeu să poarte jugul vieţii monahale, să stea în singurătate şi să trăiască
liniştiţi" (VI, 5,9,47,62; Ancira 19).
"Dar nici celor care au ales viaţa ieralicească, nu le este îngăduit nicidecum
a mînca deosebit cu femeile străine, decît întîmplător numai cu oarecare bărbaţi
şi femei temători de Dumnezeu şi evlavioşi, ca şi în această împrejurare să ducă
la zidirea sufletească şi cu nideniilc să facă la fel" (Ap. 42,43; Am. 25). ■
"Şi iarăşi dacă se va întîmplă ca monahul sau prezbiteml de n-ar avea cele
de trebuinţă pentm călătorie şi de nevoie ar dori să poposească la vreo
ospătărie sau în casa cuiva, acela poale să facă acest luciu întm fiica evlaviei din
pricina nevoii care-l sileşte". -VII, 22.
CLXIII.
PACEA
www.ortodoxia.md
1464. Cei care intră în Biserica lui Dumnezeu trebuie mai întîi să
ceară pacea lui Dumnezeu pentm popor şi cine se roagă pentm pacea
altora, mai întîi trebuie s-o aibă el însuşi ca jiu al luminei (loan 12,36) căci
ceea ce n-are el însuşi nu poate fi crezul că va da şi altora. De aceea
trebuie să se împace cu sine însuşi, căci cine nu se tulbură faţă de sine
însuşi, nu se va răzvrăti nici faţă de altul, ci va Ji împăciuitor cu dragoste,
adunînd la un loc turmă Domnului, ajutînd pe cei ce caută mîntuirea
prin unire, iar cei ce cugetă numai la duşmănie , gîlceavă, certuri şi
judecăţi sînt nişte oameni răi şi înstrăinaţi, de Dumnezeu". -Const. Apost. II,
54.
CLXIV.
PARASTASELE
www.ortodoxia.md
despărţit de dînsul, uneori me/ge la casa aceea care a fost întm viaţa lui, iar
alteori la monnînt unde-i este îngropat Impui, iar îmbunătăţind şi dreptul suflet
me/ge la locurile unde va avea obicei de a se niga penlni mîntuirea lui şi face
două zile pe pămînt iar a treia zi, me/ge înge/ul cu dînsul, adică cu acel suflet la
cer şi stă înaintea groaznicului scaun şi se închină înaintea lui Dumnezeu, penlni
aceea se face a treia zi liturghie şi pomană pentm cel mort. Iar de se închină lui
Dumnezeu, cu pomnca lui Dumnezeu merge cu îngerul de-i arată bogate
locaşuri frumoase ale sfinţilor şi ale drepţilor, care au făcut voia lui Dumnezeu
pe lume. Toate acestea le vede sufletul atunci iar a noua zi merge de se închină
lui Dumnezeu, pentm aceasta se fac liturghii şi pomeni a noua zi şi toată munca
şi cele de dedesubt şi toate muncile în 40 de zile şi iar merge de a se închina lui
Dumnezeu după 40 de zile, pentru aceasta se fac liturghii şi pomeni în 40 dc
zile; de acum încolo, după lucrurile cum a făcut îi dă loc de se odihneşte pînă ce
va veni Hristos ca să judece lumea şi să-i dea sau să plătească fiecămia după
lucnirile lui".
-ILT, 162.
CLXVI.
PASTILE
1476. -Pastile este cea mai mare sărbătoare a u^ştinăfcîţjL IVnti-
u anarai acestei sfuixitori se ţine socoteală de
a).ecliinocţiuI de prinuwură, tixat cu data medie la 21 martie;
b). prima lună de dujiă echinocţiu, care coincide cu data Paştilor la
veclui evrei, uneori azi ea dileră din pricina teoriilor introduse de
rabinii de mai tîrziu din sec. XVII şi de care noi nu mai trebuie să
ţinem seama;
c). prima duminică după această lună plină cînd trebuie să se
serbeze corect Pastile creştin.
1477. -"Dacă vreun episcop sau prezbiter sau diacon va serba sfîntă zi a
Paştilor odată cu iudeii (în ziua de lună plină) înainte de echinocţiu
(isimeria) de primăvară să se caterisească" (dar pentru serbare de după
echinocţiu, adică după a doua lună plină nu se aminteşte nimic). -
Apost. 7.
1478. -"Nici unul dintre cei ce se numără în tagma ieraticească, nici laicul,
să nu mănînce azimile de la sărbătoarea iudeilor, nici să se împrietenească cu ei,
nici să nu-i cheme la boale şi să nu primească doctorii de la dînşii şi nicidecum
să nu se scalde în băi cu aceştia. Iar dacă va îndrăzni să facă cineva aceasta, de
va fi cleric să se caterisească, iar de va fi laic să se afurisească". -VI ec. 11.
1479. -"De la sfîntă zi a învierii lui Hristos Dumnezeul nostru şi pînă la
duminica nouă (a Tomii) toată săptămînă cea luminată se cuvine credincioşilor
www.ortodoxia.md
CLXYII.
PĂCATUL
1494. -Păcatul este călcarea legii lui Dumnezeu cu ştiinţa şi
voinţa. Această călcare îşi are rădăcina în puterea liberei noastre
voinţe şi în firea noastră slăbită şi robită.
a). De păcatul strămoşesc al lui Adam în rai (Fac. 3, 10-14; Rom.
15,12; I Tim. 2,14).
Oprirea plăţii lucrătorilor (Deut. 24, 15; Ier. 22, 13; Iacob 5, 4; Lev.19,
14; Marcu 10,19).
Necinstirea părinţilor (Ex. 20, 12; 23,26; Lev. 19, 3; Deut. 21, 18-20;
Rom. 1,
30).
1501. -"Clericii care au făcut păcate de moarte (Ap. 5,25) se vor scoate
din treapta lor de clerici dar nu se vor opri de la împărtăşirea cu laicii,
căci nu vei pedepsi de două ori pentm acelaşi păcat". -Sf. Vasile 32 (V.
Gîndurile, Canonisirea).
CLXVIII.
PĂRINTE
1515. -Părinte sau tată se numeşte în sens absolut numai
Dumnezeu, fiindcă EI a creat tot şi astfel, din iubire şi bunătate a
făcut pe om cu suflet viu, adică nemuritor (Fac. 2,7) şi-i poartă de grijă
www.ortodoxia.md
CLXX.
PICTURA
1522. -Pictura este arta de a reprezenta chipurile oamenilor şi ale
lucrurilor înconjurătoare, servind ca mijloc de cunoaştere şi
recunoaştere a lor. Ea serveşte ca o carte pentru minte, care foarte
lesne se Iasă citită. Pictura bisericească trebuie să fie mai realistă ca
să se înţeleagă adevărul de la prima privire. Simboluri greu de înţeles
pentru oamenii puţin instruiţi în cele bisericeşti trebuie să se arate sau
să fie însoţite de explicaţii suficiente. De ex. Ştiutului loan Botezătorul
cel mai mare sfînt dintre bărbaţi (Luca 7, 28) prezentat simbolic cu aripi
de înger în trup (Malcahi 3, 1) pentru cei înstrăinaţi de Biserică este o
himeră, aşa cum ar părea şi cele de la Iezechil 1,1-30; Ape. 14,20 (V.
Icoanele, Crucea).
www.ortodoxia.md
1523. -"Ochii tăi să privească înainte şi cu toată paza, fereşte-ţi drept inima
la, pomnceşte înţelepciunea (Prov. 25, 23-25) căci simţurile tnipului lesne
introduc în suflet, pe ale lor. Deci, ponincim ca de acum înainte nicidecum, în
nici-un chip să nu se mai zugrăvească picturi care amăgesc vederea şi care
strică mintea şi îndeamnă la aprinderea plăcerilor nişinoase, nici pe tablouri
(nuduri) nici într-alt chip întocmite. Iar dacă cineva s-ar apuca să facă aceasta,
să se afurisească". -VI ec. îoo .
CLXXI.
POLIGAMIE
1524. -Se numeşte poligamie cusătoria cu mai multe femei
deodată,
aşa cum se obişnuia în Vechiul Testament şi mai fac şi astăzi unii
mahomedani. Casa unde bărbatul îşi ţinea femeile, se numea harem.
Biserica creştină niciodată nu a îngăduit poligamia, ci numai
monogamia, adică căsătoria cu o singură femeie căci aşa este demn şi
pentru bărbat şi pentru femeie, precum şi pentm buna creştere a
copiilor şi a armoniei sociale (S. At VI, p. 160).
1525. -"Cela ce se va cununa cu două muieri şi să fie amîndouă vii, acela
face să fie prepus eretic, drept aceea, să-l întrebe ce gînd are despre taina
cununiei, care este de o ţine Biserica şi de se va găsi să fie eretic, atunci se va
certa cu moartea". -ILT, 237.
1526. -"Nici un vlădică sau un patriarh nu poate cu nici un chip să
slobozească pe vreun bărbat să-şi ia două muieri, sau muierea Să îa doi bărbaţi"
(Poliandrie) -ILT, 237.
CLXXII.
POLITICA
1527. -Politica este îndeletnicirea cu treburile cetăţeneşti, pentru
bunul mers ul vieţii sociale. Preoţia este îndeletnicirea cu treburile
duhovniceşti, pentru îndrumarea credincioşilor spre faptele vieţii
veşnice. Preoţii sînt ziditorii templului lui Hristos (Efes. 4,11-16) şi sînt
oamenii duhovniceşti care pot judeca totul iar pe ei nu-i poate judeca
nimeni, dacă trăiesc în adîncime viaţa în Hristos (I Cor. 2,15). De aceea
ei se pot ocupa cu treburi administrative şi gospodăreşti, numai
pentru treburile bisericeşti, conform cu canoanele şi legile Bisericii.
Politica este bună însă numai pentru mireni, dar nu şi pentru clerici.
Preoţii care se amestecă şi preţuiesc treburile politice mai mult decît
www.ortodoxia.md
cele ale Bisericii, fac o mare greşeală, mai ales cînd aduc sminteală
aproapelui, prin faptele lor (V. Afaceri lumeşti).
CLXXI1I.
POMENILE
1528. -Pomenile sau pomenirile îşi au originea în agape, adică
mesele de dragoste creştină care însoţeau Sfînta Liturghie, în
amintirea Cinei Domnului (Matei 26,26-29; I Cor. 11,20-23; luda 1,2). Azi
ele
se fac mai ales la înmormîntări, parastase, hramuri, etc, cu care
ocazii se fac milostenii în numele răposaţilor dragi, ceea ce este o
faptă bună atît pentru cei vii cît şi pentru cei morţi (V. Liturghisirea,
Pomenirile). însă atît clericii cît şi mirenii să bage de seamă ca să nu se
facă abuzuri (V. înfrînarea). Scopul cel bun al agapei să nu se
transforme în mijloc de slavă deşartă şi păcătuire (V Mîndria).
1529. -"Dacă cineva ar defăima (ca eustaţienii) pe cei ce fac agape cu
evlavie şi care primesc pe fraţi întm cinstea Domnului şi n-ar voi să ia parte la
ele din dispreţ, să fie anatema". -Gangra 11.
1530. -"Nu se cuvine ca slujitorii clerici sau mireni,* cînd sînt chemaţi la
agape să-şi aleagă pă/ţile cele mai bune din alimente (să mănînce sau să ia
acasă) căci aduc defăimare rînduielii bisericeşti". -laod. 27.
1531. -"Inlăuntnd Bisericilor catedrale sau în cele mici de parohie nu se
cuvine a se întinde mesele numite agape şi a mînca în casa lui Dumnezeu şi a
astenie cele de odihnă" (VI ec. 74) -Laod. 28.
1532. -"Călugării să nu meargă la mesele oamenilor mireni nici la adunările
lor, nici cînd fac pomenire sfinţilor. Iar cînd se va înlîmpla vreo nevoie şi va veni
cineva la mînăstire şi se vormga cîndva, să cînle (rugăciuni) la masa lui,
oarecari din călugări, pentm blagoslovenie, acela de nevoie şi de va fi vreun
stareţ să poată şi pe alţii să-i folosească, şi pe dînsul nevălămînd şi fără osîndă
să rămînă, unul ca acesta poale să meargă. Iar dacă va fi tînăr cineva dintre
călugări să nu meargă la masa mirenilor, pentm că aşa nimeni nu se poate pe
sine, să se ferească de pacostea dracului". -PBG. (><).
CLXXIV.
POMENIRILE LA SLUJBĂ
1533. -Pomenirile la slujbă se fac în virtutea datoriei de a ne
ruga unii pentru alţii, vii şi morţi (li Reg. 8, 27-3; Matei 18, 19-21).
Preotul, ca ispravnic al tainelor lui Dumnezeu şi reprezentant al
oamenilor are datoria să se roage pentru enoriaşi şi pentru toţi cei
www.ortodoxia.md
1536. -Nu orice post este post religios, ci numai acela care se
face întru numele Domnului şi după legea lui Dumnezeu aşa cum
a primit-o Adam (Fac. 2, 16-17; 3, 2-6) şi au învăţat proorocii (Lev. 19,
29-31; Is. 68, 1-6; Ioil 2, 12-16) şi I-aU practicat sfinţii (Ex. 24, 18; III Regi
19,
8; Matei 4, 2; Luca 2, 37). Sf. Ioan Botezătorul a postit în continuu (Matei
3, 4; Marcu 1, 6). Iisus a poruncit limpede ca să postim şi cum să postim
(Matei 6,16-18; Luca 21-34). Apostolii au postit şi s-au rugat (F. Ap. 13, 3;
14, 23; l Cor. 7, 5; II Cor. 11, 27). Deci, orice creştin trebuie să fie convins
de trebuinţele postului, să-l respecte în convingerile sule şi să-l
practice atît cît darul credinţei şi puterile îl ajută ferindu-se de a-l
defăima, întrucît el este de origine dumnezeiască, dat nouă cu scopul
www.ortodoxia.md
pentm că Sf. Evanghelist Matei şi Luca, cel dintîi, zice: "în noaptea
sîmbetelor" (Matei 28, 1), iar celălalt zice: "foarte de dimineaţă" (Luca 24,
1) arătîndu-ne adîncimea dimineţii "de duminică". -VI ec. 89.
1544. -"Dacă cineva sub motiv de nevoinţă ascetică ar posti duminica, să
fie anatema". -Gangra 18.
1545. -"Dacă vreunii din cei ce se nevoiaşe (eustaţienii) din defăiihare (a
rînduielilor bisericeşti) ar îndrăzni să dezlege posturile cele predanisite de
Biserică, încrezîndu-se în justificările cugetului său, să fie anatema". -Gangra 19.
1546. -"Nu se cade a dezlega postul din Joia Mare din Săptămînă Patimilor
şi a necinsti toată Palmzecimea, ci se cuvine ca tot postul mare să se ajuneze cu
mîncare uscată". -l.aod. 50.
1547. -"în lot Postul Mare nu se cade a se prăznui naşterile mucenicilor, ci
pomenirea lor să se facă numai sîmbăta şi duminica".
1548. -"Nu se cuvine a se face nunţi sau a prăznui ziua
• (onomastica) naşterii în patnizecime". -i^od. 52.
1549. -"...De toţi se va mărturisi la fel ca sărbătoarea şi bucuria
trebuie să înceapă după slujba învierii Domnului smerind pînă la
acea vreme sufletele cu postul. Deci, pe cei ce se prea grăbesc şi deja pe la
miezul nopţii se lasă de poslire, îi dojenim ca pe nişte leneşi şi neînfrinaţi, ca pe
unii care întrerup calea înainte de a ajunge la ţintă, cum zice un înţelept: "în
vhffă nu este nici-un lucru fără însemnătate, chiar şi lucrul de nimic,
atunci cînd el lipseşte". Pe cei ce se înfrînează şi rabdă mai mult chiar pînă la
a patra strajă (ora 8 dimineaţa) îi socotim ca pe nişte viteji şi iubitori de
osteneală. Dar să nu osîndim nici pe cei ce au încetat între timp postirea, fiindcă
au fost siliţi sau n-au putut răbda, pentm că nici cele şase zile de poslire nu le
rabdă toţi la fel, ci unii le petrec nemîncaţi pe toate, alţii două, alţii trei, alţii
patm, iar alţii nici una. Cei ce s-au nevoit mult li se dă voie să dezlege postul
mai curînd, iar alţii care n-au postit decît cele două zile din urmă vineri şi
sîmbăta din săptâmîna patimilor, socotesc că aceştia nu au aceeaşi nevoinţă ca
cei ce s-au înfrinat în toate zilele...". -Sf. Dionisie 1.
1550. - 'Nu ne va învinui pe noi cineva fiindcă postim miercurea şi vinerea,
întm care ni s-a pomncit, pe bună dreptate să postim după Tradiţie. Postim
miercurea pentm sfatul făcut de iudei, pentm vinderea Domnului şi vinerea
postim fiindcă a pătimit pentm noi. Ţinem duminica ca pe o zi de bucurie pentm
Iisus cel ce a înviat întm acea zi, întm care ni s-a predanisit să nu plecăm nici
genunchii" (cu metanii). -Sf. Petru 15.
www.ortodoxia.md
creaţiune deoarece Creatond esle mai presus de creaturile Lui şi prin fire şi prin
vrednicie". -Const. Ap.vil, 23.
1557. -Avînd în vedere nevoile vremii păstorii bisericeşti care au
datoria de a iconomisi viaţa păstoriţilor au dat sfaturi cu privire Ia
aplicarea postului cum este enciclica Sf. Sinod român din 1907 şi cea
din 1956 în care se precizează:
A. Copiii pînă la împlinirea vîrstei de 7 tun sînt dezlegaţi de pravila
postului, putînd mînca în tot timpul anului orice fel de alimente.
B. Pentru copiii de ia 7-12 ani şi pentru credincioşii de orice vîrstă
care sînt cuprinşi de slăbiciuni şi suferinţi trupeşti pravila postului să
lie obligatorie numai în zilele următoare: a). Toate miercurile şi
vinerile de peste an, afară de acelea cînd este dezlegare la peşte ; b).
Prima şi ultima săptămînă din sfîntul şi marele post al Paştilor şi tot
aşa din postul Crăciunului; c). de la 23-28 iunie (adică cinci zile din postul
sfinţilor apostoli Petru şi Pavel); d). de la 1-15 august (adică 2 săptămîni ale
postului Adormirii Maicii Domnului); e).
Ajunul Crăciunului, Ajunul Bobotezei, 29 august şi 14 septembrie.
Pentru celelalte zile şi săptămîni din timpul marilor posturi bisericeşti,
copiii de la 7-12 ani şi credincioşii de orice vîrstă care sînt suferinzi să
lie dezlegaţi a mînca: peşte, icre, ouă, lapte şi brînză. -Enciclica Sf. Sinod
1956.
1586. -"Femeia care va naşte în postul mare sau în săplămîna cea mare,
aceea să nu ţină ponincilul post de vin şi untdelemn, ci fără de păcat să mănînce
şi să bea. Pentm că postul s-a făcut pentm înfrînarea tmpului, iar aflîndu-se
bolnavă şi slabă ea cere şi primeşte hrană ca să ia putere şi sănătate. Şi tot cel
ce va fi slab şi bolnav nu se opreşte în zilele care sînt poruncile a le posti, ci să
mănînce untdelemn şi vin, iar carne să nu mănînce, măcar de s-ar afla şi la
moarte". -ILT, 382.
v 1587. -"Postiţi în zilele săptămînii celei mari (a patimilor)... gustînd numai
pîine, sare, legume şi apă; iar de vin şi de came să vă feriţi cu totul. în vinerea şi
sîmbăta cea mare dacă sănătatea vă îngăduie să nu gustaţi nimic pînă la cîntatul
cocoşului din noapte..."în ziua sîmbetei ţineţi poslirea pînă la lumina zilei învierii
Domnului. Dar din seara sîmbetei şi pînă la lumina zilei învierii, staţi în Biserică
priveghind, citind legea, profeţii şi psalmii". -Const. Ap. V, 18-19.
1588. -"Am luat din Palestina că în această zi a vinerii cei mari, a nu face
Liturghie mai înainte sfinţită şi nici liturghia cea desăvîrşită şi nici masa nu
putem, nici mîncăm întm această zi a răstignirii. Iar de va f cineva foarte mult
neputincios sau prea bătrin şi nu poate să rămînă postindu-se, să i se dea lui
pîine şi apă după apusul soarelui. Că aşa am luat pomncă de la sfinţii apostoli
(Matei 9, 15; Dionisie l) a nu mînca întm sfinla şi marea vineri"... Tipicul Mare p.
563.
1590. -"Uşile împărăteşti ale altandui şi cele mari şi cele mici de la străni,
prin toate Bisericile, întm toată săptămînă cea luminată nu le închidem şi în
vremea împărtăşirii". -Tipicul Mare, p. 577.
1591. -"Dacă tu din cauza slăbiciunii trupeşti, nici o zi nu poţi petrece fără
hrană, nimeni, fiind om înţelept nu-ţi va reproşa pentru aceasta, căci noi avem
pe Dumnezeu bun şi iubitor de oameni, care nu cere de la noi nimic care întrece
puterile noastre. El nu cere de la noi numai înfrînare de la mîncare şi post, ci El
vrea să renunţăm la ocupaţiile lumeşti şi să ne îndeletnicim cu cele
duhovniceşti... Dacă noi am mînca numai cît ne trebuie pentru întreţinerea
noastră şi ne-am feri de cele rele, n-am mai avea nevoie de post... Cel ce
mănîncă şi nu poate posti, cu atît mai mult să facă milostenie, să se roage cu
mai multă rivnă şi să asculte învăţătura Domnului de la care slăbiciunea
trupească nu-l împiedică să se împace cu cei certaţi şi să alunge din sufet duhul
răzbunării". -Sf. I. Hrisostom. Fac. Om. 10.
1592. -Martie are dezlegări: 9 -Sfinţii 40 de mucenici, vin şi
untdelemn; 24 -"In Ajunul Bunei Vestiri dezlegăm la vin şi untdelemn". -
Tipicul M. p. 727.
1593. -"Buna Vestire a Maicii Domnului în oricare din zilele sfîntului post
pînă la duminica stîlpărilor de se va întîmplă, dezlegăm la peşte şi la vin şi
mîncăm odată în zi, iar sîmbăta şi duminica de două ori. în săptămînă cea mare,
de se va întîmplă pînă în joia mare dezlegăm la vin şi la untdelemn. Iar în
vinerea cea mare numai la vin". -Tipicul M. p.43.
1594. -"Iar în miercurile şi în vinerile toate-i Cincizecimi dezlegăm monahii
la untdelemn şi vin iar mirenii la peşte, afară de miercurea înjumătâţirii şi de
miercurea odovaniei Paştelui, căci în acele două zile dezlegăin şi monahii la
peşte şi la vin. Iar al{ii dezleagă şi întm celelalte miercuri şi vineri ale
Cincizecimii". - Tipicul M. 4344.
1595. -Aprilie are dezlegări: 23 -Sf. Mucenic Gheorghc miercuri
şi vineri se dezleagă la peşte, la vin şi la untdelemn în Cincizecime,
dacă nu este în postul mare. 30 -Sf. Apostol Iacob rudenia
Domnului vin şi untdelemn.
1596. -Mai are dezlegări: 2 -Sf. Atanasie cel Mare, vin şi
untdelemn; 8 -Sf. Ioan Evanghelistul, vin şi untdelemn; 21 -Sf.
Împăraţi Constantin şi Elena, vin şi untdelemn; 25 -Aflarea capului Sf.
Ioan Botezătorul, vin şi untdelemn.
www.ortodoxia.md
1604. -"î. Trebuie să ţinem postul lunii august? R. Mai înainte postul a fost
rînduit în acest timp (1-14 august), dar apoi s-a strămutat, nu se ştie cînd,
pentm ca să nu cadă laolaltă cu postul altor popoare care postesc în acest timp.
De altfel, mulţi oameni ţin acest post (al Sfintei Marii) acum" (în îo oo -i uo) . -
Nicoiae3.
1612. -"Postul Naşterii lui Hristos simbolizează postul lui Moise de patnizeci
de zile cînd a primit cuvîntul lui Dumnezeu scris pe piatră, iar noi postim
patnizeci de zile ca să primim cuvîntul cel întmpat din fecioară, din care ne
împărtăşim, nu numai cu auzul legii ca la Moise, ci cu însuşi Tnipul şi Sîngele
vieţii veşnice". -Simeon Tes. IX, 54.
1613. -Decembrie are dezlegări: 4 -Sf. Muceniţă Varvara, vin şi
untdelemn; S -Sf. Sava cel sfinţit, vin şi untdelemn; 6 -Sf. Nicolae, vin
şi untdelemn, unde-i hramul şi la peşte; 9 -Zămislirea Sf. Ana, vin şi
untdelemn; 24 -Ajunul Naşterii Domnului, numai la vin şi la untdelemn
pentru cei bolnavi. Fost riguros; 25 -Naşterea Domnului "dezlegare la
toate".
1614. -"Se cuvine a şti că dacă s -ar înlîmpla praznicul Naşterii Domnului
Hristos şi al Botezului Domnului miercuri sau vineri dezlegăm la brinză şi la ouă,
iar mirenii la came. Iar cele 12 zile după Naşterea lui Hiislos şi în săptămîna d
doua dinaintea lăsatului sec de came şi în săplămîna cea luminată şi săptămîna
penticostandui (după Rusalii vinerea şi miercurea) dezleagă monahii la
brinză şi la ouă, iar mirenii la came. Iar în săplămîna biînzei dezleagă şi monahii
şi mirenii numai la brinză şi la ouă cu deosebire că miercurea şi vinerea întru al
nouălea ceas dezlegăm odată în zi" (harţi). -Tipicul Mare, p. 43-44.
1615. -în cele patru posturi, precum miercurea şi vinerea este ca
soţii să se înfrîneze de la împreunarea trupească ca semn că iubim pe
Dumnezeu. -Trebnic p. 519.
www.ortodoxia.md
CLXXVI.
PREDESTINAŢIA
1616. -Potrivit cu pkinul creuţiuiiii, Dumnezeu a predestinat pe toţi
oamenii la fericirea cea veşnică (Matei 25, 34; I Gir! 2, 9; Ovrei li, 16) însă
nu
necondiţionat, ci condiţionat şi anume, ca fiecare om să luuvze
conştient şi
liber cu harul dat lui în dup gratis, conform cu legea Domnului, fiindcă
El
voieşte ca toţi otuneuii să se mîntuiască şi să vină la conştiinţa
adevărului (I
Tim. 2,4; U Tim. 1,9; I Petru 1,5). Cei ce întrebuinţează rău voinţa lor şi nu
voiesc să
colaboreze cu harul şi legile Domnului, se predestinează singuri la
osîndă
dreptăţii dumnezeieşti, care a fost gătit diavolilor şi îngerilor Iui (Matei
15,46; I
Tes. 5, 9). Dumnezeu, ca cel ce este atotştiutor cunoaşte de nuii înainte
pe
oameni (Efes. 1,4) care vor întrebuinţa bine voinţa lor şi astfel, El le
sporeşte
tot mai mult ImiuL, fără a-i scuti de suferinţele obşteşti, pentru ca ei
să
lucreze tot mai mult fapta cea bună, spre slava lui Dumnezeu, folosul
aproapelui şi mîntuirea lor. "Mai înainte de a te fi născut, Eu le-am ales şi le-
am
făcut prooroc al lieanUUilor" (Ier. 1,5; Isaia 49,1-7; Luca 1,15; Gal. 1, KM6; Rom.
9,6-13).
1617. -"Mult înrăiţii eretici zic, că Dumnezeu predestinează pe unii la
slavă şi osîndeşte pe alţii, fără a ţine seama de faptele celor predestinaţi
şi osîndiţi, însă această afinnaţie esle o nelegiuire... Dumnezeu nu
râpeşte facultatea de a voi sau a nu voi, de a asculta sau de a nu asculta de
Dînsul... El nu are nici o legătură cu faptele cele rele ale omului, ci El voieşte
deopotrivă mînluirea tuturor fiindcă ştim că la El nu este părtinire (Rom. 2, ll).
Mărturisim că toţi cei ce s-au făcut vase ale pierzării, prin voinţa lor înrăită şi
inima lor nepocăită, pe bună dreptate cad la osîndă. Niciodată să nu zicem că
Dumnezeu este cauza osîndirii veşnice, El, care arată că se face mare bucurie în
cer pentm un păcătos care se pocăieşte (Luca 15,7)... Pe cei ce învaţă astfel îi
www.ortodoxia.md
declarăm că sînt mai răi decît cei vestiţi în nelegiuire, şi-i supunem anatemii
veşnice". -Pavăza Ort. Dec. III.
CLXXVIL
PREDICA
1618. -Clericul este dator să catehizeze poporul, căci credinja
vine prin auz, iar auzul prin vestirea cuvîntului lui Dumnezeu
(Rom. 10, 17) căci altfel: "Popond piere din lipsa de cunoştinţe şi fiindcă ai
lepădat cunoştinţa şi Eu le voi lepăda ca să nu mai fii Mie preot, căci ai uitat
legea Dumnezeului tău" (Caic 4, 6). Catehezele şi predicile să se facă pe
temeiul Sfintei Scripturi după exemplul
Sfinţilor Părinţi (I Cor. 9, 16; II Tini. 4, 14; Iez. 3, 17; 8, 34; 18, 35, 34)
întărită de viaţa morală a clerului. Predica face parte integrantă din
cult şi deci păstorul care nu predică nu-şi împlineşte misiunea
(Prov. 8, 10; 23, 12; Matei 15, 9; II Tini. 4, 3; Tit 1, 9-10; II loan 1, 9;
V. Catehizarea).
1619. -"Mi este îngăduit episcopului să înveţe în public în altă cetate
care nu ţine de el. Iar dacă se va vădi că face aceasta, să fie scos de la
episcopie însă să lucreze numai cele ale prezbitemlui". -VI ec. 20.
1620. -"Nu se cuvine mireanului să predice sau să înveţe în public
spre a-şi însuşi dregătorie dăscălească, ci să urmeze aşezămîntul celui
predanisil de Domnul şi să-şi deschidă urechea la cuvîntul celor ce
au luat dandpropovăduirii învăţătoreşli şi de la aceştia să înveţe cele
dumnezeieşti. Căci în Biserica cea unică Dumnezeu a făcut multe
mădulare după cuvîntul apostolului (I Cor. 12, 27) pe care Grigore
Teologul tălmăcindu-l, arată lămurit rînduială în privinţa acestora,
zicînd: "Această rînduială să o cinstim fraţilor şi pc aceasta să o
păzim. Unul trebuie să fie ureche, altul limbă, altul mînă, altul
altceva; acesta să înveţe, acela să se înveţe" şi puţin după aceea: "Şi
cel ce se învaţă să fie întm supunere şi cel ce împărtăşeşte învăţătura
să facă aceasta cu bucurie şi cel ce slujeşte să o facă cu osîrdie". Să nu fim toţi
limbă, aceasta este destul de lămurit, nici să fie toţi apostoli, nici toţi prooroci,
nici toţi tălmăcitori; şi după aceea: "De ce te faci pe tine păstor oaie fiind, de ce
te faci cap, picior fiind, de ce te apuci a conduce obşti fiind pus între soldaţi?". Si
alt loc: "înţelepciunea poninceşte: Nu fii grabnic în cuvinte, nu te întrece cu cel
bogat sărac fund, nici nu căuta să fi mai înţelept decît cei înţelepţi". Iar de se va
afla cineva că va călca acest canon să se afurisească palmzeci de zile". -VI ec.
64.
www.ortodoxia.md
săvîrşi 1625. -Preoteasa este soţia legitimă a preotului din prima, lui şi a
toate celeei, căsătorie, înainte de hirotonia în ipodiacon. Ea nu trebuie să fi
vrednice avut vreodată legătură cu alt bărbat, (VI ce. 26; Sf. Vasile 27) ci trebuie să
de fi fost fecioară. "Să nu-şi ia de soţie o curvă sau spurcată, nici femeie
credinţă lăsată de băibat, căci ei sînt sfinţi pentm Dumnezeu" (I<;v. 21, 7). "Ea
pentm trebuie să aibă o natură morală (Ap. 18) serioasă, modestă, (I Tim. 3, 11)
cinstea înfînată şi evlavioasă (Const. Ap. i, 8-10). întmcît sînt amîndoi un tmp,
Bisericii şiamîndoi au aceleaşi obligaţii morale. Femeia este opaiţe a bărbatului şi
mîntuirea din el luată şi alcătuită şi din această pricină Dumnezeu, aproape în
sufletelor, toate locurile din Sf. Scriptură, se adresează mai înlîi băibalului ca cel
iar noi sădintîi zidit, fiindcă sînt doi într-un singur imp şi împreună cu bărbatul
avem Se înţelege şi femeia". -Sf. Ciprian D. I*. Fecioare 4.
răsplata 1626. -"Voind noi ca toate să se facă spre zidirea Bisericii am
înaintea hotărît să punem ordine în viaţa preoţilor de la Bisericile ocupate de
Domnului. barbari. Astfel, dacă ei socotesc că pot călca dumnezeiescul canon
.." (Ap.'S) care dispune a nu-şi lăsa propria sa soţie sub cuvînt de evlavie şi
(Combătî a face mai mult decît li s-a pomneit şi din această pricină se înţeleg cu
nd pe soţiile (or ca să se reţină de la împreunarea tmpească (legitimă).
stăpînii Hotărim (dacă au făcut această făgăduinţă) să nu mai trăiască
deţinători nicidecum împreună cu ele (în aceeaşi casă), ca prin aceasta să se
de robi). dea dovadă de împlinirea făgăduinţelor lor. Şi aceasta am făcut-o, nu
-Cart. 64. pentm altceva decît o iconomisire pentm socotinţa lor mică de suflet
CLXXVHI. şi pentm moravurile lor străine (de adevărată înţelegere) şi
PREOT slăbiciunea lor". -VI, 30 (V. Monahismul).
EASA 1627. -"Preotul de-i va face muierea lui preacurvie, acela să se
călugărească într-o mînăstire". -FUG, K)7(V. Hirotonia).
1628. -"Preoteasa căreia îi va muri preotul, de nu va putea să se (ie de
cură(ia ei, de va vrea să se mărite neoprită să fie". -ILT.75.
1629. -"Cel ce va să fie preot, trebuie să fie în viaţă curată şi îmbunătăţită,
aşa să se caute să fie şi femeia lui cinstită şi curată". -ILT, 84.
1630. -"De va curvi muierea unui om şi se va vădi de fapte dovedite, unul
ca acela în slujba preo(iei nu va putea veni. Iar de se va hirotonisi cineva şi
după hirotonie muierea lui va curvi, atunci să o lase, iar de va vrea să se afle cu
dînsa acela nu poate să aibă sau să tină vreun dar preoţesc". -ILT, 84.
1631. -"Iar de va fi preot şi de va curvi preoteasa lui, ponincesc
dumnezeieştii părinţi, de-i va fi voia să ţină preoţia, să se despartă de dînsa de
www.ortodoxia.md
pierdem cît puţin libertatea pe care ne-a dăndt-o Domnul nostm Iisus Hristos
Izbăvitond Uiftiror oamenilor prin sîngele Său. A socotit deci Sfîntul Sinod
ecumenic ca să se păstreze curate şi neatinse în fiecare provincie drepturile
avute de la început şi mai dinainte după obiceiul în fiinţă din vechime, fiecare
mitropolit avînd voie a primi spre întărirea sa, copie din cele hotărite. Iar dacă
cineva ar aduce o hotărire potrivnică celor acum statornicite, întreg sfîntul şi
ecumenicul Sinod a socotit ca aceasta să rămînă fără tărie". -III ec. 8.
1640. -"Unnînd întm toate hotăririle sfinţilor părinţi şi recunoscînd canonul
citit acum, al celor 150 prea iubitori de Dumnezeu episcopi, ce s-au adunat în
împărăteasca cetate a Constantinopolului sau Roma Nouă, în vremea piosului
întru amintire Teodosie cel Mare, hotărîm şi noi, votînd aceleaşi lucniri cu privire
la prerogativele prea sfintei Biserici din Constantinopol sau Roma Nouă. Căci
părinţii au dat întîietatea cuvenită tronului Romei cei mai bătrîne, fiindcă această
cetate a fost capitala imperiului. Şi tot pentru acelaşi motiv, cei 150 de prea
iubitori de Dumnezeu Părinţi au dat aceeaşi întîietate prea sfinţitului tron al
Romei Nouă, socotind cu drept cuvînt că cetatea care s-a învrednicit să aibă
împărat şi senat, să capete aceeaşi întîietate ca şi împărăteasca cetate mai
veche Roma, iar în treburile bisericeşti să se mărească, fiind a doua după aceea,
însă prea sfinţitul tron al prea sfintei Biserici din Constantinopol, despre care am
pomenit mai sus, va hirotoni numai pe mitropoliţii din diecezele: Pont, Asia şi
Tracia precum şi pe episcopii din ţările barbare ale diecezelor amintite mai
înainte. Adică, fiecare mitropolit din diecezele de mai sus să hirotonisească pe
episcopii eparhiei, împreună cu episcopii respectivi, după cum poruncesc
dumnezeieştile canoane, iar mitropoliţii diecezelor de mai sus, precum am spus,
să fie hirotoniţi de către arhiepiscopul din Constantinopol, după ce potrivit
obiceiului s-a făcut alegerea într-un glas şi s-a adus la cunoştinţă lui". -IV ec.
28.
1649. -"In Biserică după rînduiala stau mai întîi preoţii, după aceea
călugării, care au luat o viaţă mai înaltă şi cerească şi au ales curăţia şi sărăcia.
Aceştia se cuminecă mai înainte de toţi mirenii şi de toţi cei ce sînt în dregătorii,
afară de împăratul, căci el are a doua ungere, iar după călugări, ceilalţi mireni".
-Simeon Tes. V, 142.
1650. -"După rînduiala mai mare este preoţia decît călugăria mai presus de
cuvînt, căci lucmrile preoţiei sînt lucmrile lui Dumnezeu şi fără de preoţie nu
poate fi cineva creştin, nici a avea sfinţenie, nici a se împănaşi cu Dumnezeu.
Mai mare este însă rînduiala călugărească decît preoţia mireană, precum zice
Dionisie, nu după preoţie ci după viaţă ... preoţia pumrea blagosloveşte şi
preotul sfinţeşte şi pe călugăml cel mai înalt cu viaţa. De aceea şi Antonie se
cucerea şi îşi pleca capul nu numai arhiereilor ci fecămi preot...". -Sim. Tes. IX,
33.
CLXXXIII.
PUSTNICIA
1654. -Pustnicia sau sihăstria este viaţa celui ce s-a retras din
legătura cu oamenii, pentru a se desăvîrşi în continuă cugetare cu
Dumnezeu, prin post, rugăciune şi contemplaţie. Sînt mari astfel de
naturi şi capacităţi mistice, care posedă acest sublim simţămînt al
chemării harice. Unii au putere numai să dorească această situaţie,
dar nu să o şi împlinească. De aceea, se şi impune multă autocercetare
şi ajutor din partea conducerii duhovniceşti, pentru a verifica pe cei ce
ar păşi pe o astfel de cale. Ea se poate împlini în două feluri: fie
retragerea într-o chilie ferită a mînăstirii, fie că se îndepărtează într-o
pădure departe de oameni, după sfaturile date de Cuviosul loan
Scărarul şi Isaac Şirul (V. Monahismul).
CLXXX1V.
RĂBDAREA
1655. -Răbdarea este acceptarea liniştită a unei situaţii date, este
curajul de a suferi întru aşteptarea împlinirii unei dorinţe sau unui
ideal (1650). Răbdarea sau suferinţa aşteptării creştine este mai slabă
sau mai puternică, mai scurtă sau mai lungă după felul credinţei şi al
Idealului urmărit. Cine crede în Dumnezeu şi în poruncile Lui, suferă şi
rabdă totul, ştiind că nici un fir de păr din cap nu se mişcă fără voia
Tatălui Ceresc (Luca 12, 7). "Ba mai mult, ne bucurăm chiar în necazurile
noastre, căci ştim că necazul aduce răbdare, dar răbdarea aduce biminţa în
ispite, iar biminţa aduce nădejde, iar nădejdea aceasta nu înşeală niciodată,
pentm că dragostea lui Dumnezeu (prin răbdare) s-w turnat în inimile noastre
www.ortodoxia.md
prin Sfîntul Duh , care ni s-a dat" (Rom. 5, 3-5). întru răbdarea voastră veţi
dobîndi sufletele voastre, căci Dumnezeu poartă grijă de viaţa fiecămi în parte"
(Luca 21, 19). Dumnezeu a şi pregătit portiţa de a scăpa din ispită mai
înainte de a intru în ea (1 Cor. 10,13).
1656. -"Mei bogăţia, nici sărăcia nu sînt rele în ele însele, ci ajung astfel
după voinţa celor ce se slujesc de ele...". Şi pe cel mic la suflet nu-l poate
ajuta bogăţiile şi nici pe cel tare în virtute nu-l poate vătăma niciodată
sărăcia. -Sf. I. Ilrisostom -D. Statui XV, 3-4.
1657. -"Robii creştini au fost legaţi în lanţuri, Domnul lor răstignit pe Cnice
şi cu toate acestea propovăduirea evangheliei se întinde zilnic răspîndindu-se
tocmai prin mijloacele prin care se credea a fi împiedicată. Cnicea şi lanţurile
care se credeau odinioară că erau semne de groază, acum au ajuns semne de
mîntuire...". Cînd vei şedea la masă îţi vei aduce aminte de toate
acestea, te vei lăsa de beţie şi îmbuibare, învăţînd că trebuie să fim cu
grijă zicîndu-ţi în tine însuţi: Pavel în lanţuri şi în temniţă, iar eu Ia
beţie şi masă îmbelşugată, atunci cum voi mai dobîndi iertarea? sr. 1.
Hrisostom -D. Statui XVI, 5.
1658. -"Ţi-a venit vreo ispită de la fratele şi supărarea te-a dus la ură? Nu
te lăsa biruit de ură, ci învinge ura în dragoste. Şi vei învinge în chipul acesta:
rugîndu-te pentru el cu adevărat lui Dumnezeu primind apărarea Lui sau chiar
iscodindu-i tu apărarea şi socotindu-te pe tine cauză a ispitei şi fiind cu
îndelungă răbdare pînă va trece norul". -Filoc. II, p. 102, 22.
1659. -"Bărbatul îndelung răbdător este cu mare înţelepciune (Prov. 14,
29) fiindcă toate ce-i vin asupră-şi le aduce în legătură cu sfîrşitul; şi aşteptîndu-
l pe acesta, rabdă înlîmplările supărătoare; iar "sfîrşitul este viaţă veşnică"
(Rom. 6, 22) după dumnezeiescul Apostol; "Iar viaţa veşnică aceasta este, ca să
te cunoască pe line Unul adevăratul Dumnezeu şi pe Cel ce l-ai trimis, Iisus
Hristos" (loan 17, 3) -Filoc. II, p. 102, 24.
CLXXXV.
RĂPIREA FEMEILOR 1660. -Răpirea femeilor spre
căsătorie se face mai ales în lumea păgînă, însă căsătoria creştină se
întemeiază pe consimţămîntul liber al ambilor soţi. Cel ce răpeşte
logodnica fără voia ei este socotit ca un tîlhar şi curvar şi deci se
canoniseşte greu. Dacă răpirea se face cu învoirea logodnicii ca să
evite împotrivirea părinţilor, care sînt neînţelegători, atunci amîndoi
www.ortodoxia.md
CLXXXV1II.
RĂUL
1667. -Răul se defineşte de unii ca o lipsă a binelui. Bunul
Dumnezeu din nimic a creat toate bune (Fac. 1, 21-22; Luca 18, 19). O
parte dintre fiinţele raţionale, îngeri şi oameni datorită liberei lor
voinţe, au călcat legea binelui creat şi prin aceasta ele au creat răul
moral, care se desfăşoară dialectic şi din care decurge şi cel fizic (Fac.
3,1-24; Rom. 3, 8, 12, 9; Matei 6, 36). Răul este singura creatură din nimic
a fiinţelor raţionale, care nu vatămă cu nimic pe Dumnezeu, ci numai
pe autorii Iui, aruncîndu-i într-o necurmată contradicţie (Fac. 6,5-6;
Prov. 12, 21; Matei 13, 49; Rom. 1, 29-30).
a
facerii şi prefacerii din natură. Răul în lume este o realitate (Rom. 2,9,
6,
17; Fac. 6,1-7; Rom. 7, 6-17; 13, 12; Gal. 5, 16; loan 7, 7; 1 loan 2, 15; 3, 13).
Dumnezeu
dirijează răul respectînd libertatea omului şi-I transformă în bine
pentru toţi cei buni (Fac. 50, 20; Ex. 1, 20,21; 7,11,12; 14.7-14; Num. 26, 14-
39; I Regi
15,10-35; F. Ap. 3,14-26; Apoc. 22, 10-15; Luca 13,1-5).
CCV.
RUGĂCIUNEA
1691. -"Noi ştim că mgăciunea este convorbirea noastră cu
Dumnezeu, cererea bunurilor cuviincioase pe care nădăjduim să le
primim, înălţarea minţii spre Dumnezeu, cererea celor de sus,
ajutoml sufletului celui sfînt, închinarea bineplăcută lui Dumnezeu,
semn de pocăinţă şi nădejde (are. Şi se face sau cu mintea, sau cu mintea şi cu
graiul, şi are în vedere contemplaţia bunătăţii şi a milostivirii lui Dumnezeu,
nevrednicia celui ce cere, mulţumirea şi făgăduinţa viitoarei supuneri către
Dumnezeu..." -Pavăza Ort. întreb. IV.
1692. -"Credem că Domnul nostru Iisus Hristos este singurul mijlocitor, şi
că El S-a dat ca preţ de răscumpărare pentm toţi, şi că a săvîrşit împăcarea prin
propriul Lui sînge între Dumnezeu şi oameni, şi că El este îngrijitond celor ce
ascultă de El şi Mîngîiclond şi Curăţitond păcatelor noastre. In nigăciunile şi
cererile către El, noi mărturisim că sfinţii, în fruntea cărora stă Maica Domnului,
sînt mijlocitori pentm noi... A ne ntga unii pentru alţii (vii şi morţi), ştim că mult
poate nigăciunea celui drept (Iacob 5, io)... şi din sfintele cărţi ştim că
Dumnezeu ascultă pe cei sfinţi, decît pe cei ce se tăvălesc în păcate...Mărturisim
că sfinţii sînt mijlocitori şi nigători pentm noi la Dumnezeu nu numai cît trăiesc
în această viaţă trecătoare, dar şi după moarte, cînd privesc direct Sjînta Treime
şi lumina cea nesfîrşită a Treimii arată minţii lor cele de trebuinţă ale noastre
(Apoc. 6,10-11). Precum profeţii, cînd erau în tnipul acesta muritor ştiau cele din
cer şi prevesteau cele viitoare, tot aşa nu ne îndoim, ci mai vîrtos credem şi
mărturisim că şi îngerii ca şi sfinţii cei ce au devenii ca şi îngerii, ştiu cele ale
noastre prin lumina cea nemărginită a lui Dumnezeu" -Pavăza Ort. Dec. VIII.
1693. -"Rugăciuni faceţi: dimineaţa, la ceasul trei şi nouă, seara şi la
cîntatui cocoşului; Dimineaţa ceasul întîi (ora 6), mulţumind că Domnul v-a
luminai, alungind noaptea şi aducînd ziua. La ceasul trei (9) pentm că în acest
www.ortodoxia.md
ceas a primit Domnul de la Pilat hotărirea de osîndă (Sf. Duh s-a pogorît
peste Apostoli). La ceasul şase (ora 12) penlni că atunci a fost răstignit. La
ceasul nouă (15) pentm că toate s-au cutremurat cînd Stăpînul a fost răstignit,
(Matei 27, 40-52) înfricoşîndu-se de îndrăzneala nelegiuiţilor iudei şi neputînd
răbda batjocura adusă Domnului. Seara (vecernie), drept mulţumire că v-a dat
noaptea spre odihnă de ostenelile din timpul zilei. La cîntatui cocoşului
(utrenia),pentm că în acest ceas vesteşte sosirea zilei spre a se face lucnirile
luminii. Dacă nu este cu putinţă a veni la biserică, din pricina necredincioşilor,
atunci să aduni, o episcope, pe credincioşi într-o casă ca să nu intre credinciosul
în biserica nelegiuiţilor, căci nu locul sfinţeşte pe om, ci omul pe loc. Iar dacă
nelegiuiţii îşi însuşesc locul, să fugi căci devine pîngărit de ei, deoarece precum
preoţii evlavioşi îl sfinţesc, tot astfel necuraţii îl pîngăresc. Dacă îns&nu este cu
putinţă să se adune nici în casă, nici în biserică, fiecare să cînte, să citească şi
să se roage, la el acasă sau cîte doi împreună, sau cîte trei, căci: "unde sînt
doi sau trei adunaţi în numele Meu" zice Domnul, "acolo sînt şi Eu în
mijlocul lor" (Matei 18, 20). Cel credincios nici acasă la el să nu se roage cu
un cateliumen, pentm că nu este drept că cel încreşiinat să se pîngărească cu
cel neîncreştinat. Cel evlavios nici acasă să se împreune cu vreun eretic, căci:
"Ce împărtăşire are lumina cu întunericul?" (II Co. 6,14). Creştinul sau
creştina care trăiesc în concubinaj cu sclavii, să se despartă ori să fîe
îndepărtaţi" -Const. Ap. Vili, 34.
1694. -"Neîncetat vă nigaţi, în toată vremea mulţumiţi şi ori de mîncaţi ori
de beţi sau orice faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi" (I Tes. 5, 17-
18). Domnul zice: "Privegheaţi dar, în toată vremea" (Marcu 13,33) şi
psalmul zice: "Bine voi cuvîntape Domnul în toată vremea" (Ps. 33, l). Deci,
toată vremea este vremea de mgăciune şi acestea se cade a se face punirea.
Drept aceea, nici în călătorie, nici la masă, nici la culcat în pat, nici la lucru, nici
în vorbire şi nici în alte îndeletniciri şi timp nu se cade a părăsi rugăciunea, însă
toate acestea atîmă de dragostea şi voinţa fiecăruia întm a sluji Domnului sub
povaţa duhovnicului său" -Sim. Tes. IX, 62 (63).
1695. -Noi avem datoria să ne rugăm pentru toţi oamenii fără
deosebire, chiar şi pentru păgîni, ca Dumnezeu să le lumineze mintea
şi să-i aducă la pocăinţă: "Dacă s-a rătăcit cineva dintre voi de la adevăr şi-l
întoarce altul, să ştiţi că cine va întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui,
va întoarce sufletul de la moarte şi va acoperi mulţime de păcate" (Iacob 5,19-
20; Matei 18,15-20). însă nu putem aduce miride şi să ne rugăm
împreună cu cel ce se împotriveşte legilor lui Dumnezeu cu ştiinţa şi
www.ortodoxia.md
dumnezeieştei Treimi, iar aceasta că-ţi duci mîna sus la cap înclupuieşte capul
cerului, iar că îţi cobori mîna jos la mijlocul trupului înclupuieşte pămîntul pe
care s-a pogorît Fiul lui Dumnezeu de la cer la pămînt, de S-a întmpat din sjîntul
pămînt al deapumrea Fecioare Născătoare de Dumnezeu pentm ispăşenia
noastră a oamenilor. Iar cînd ridici mîna de la mijlocul tmpului şi o duci sus spre
purtau dreaptă, adică la umăr, închipuieşte slăvită înălţare a Fiului lui
Dumnezeu, care S-a înălţat de pe pămînt la cer şi S-a aşezat de-a dreapta
scaunului lui Dumnezeu-Tatăl. Iar cînd aduci mîna dinspre partea dreaptă la
slînga, închipuieşte a doua venire a acelui Fiu al lui Dumnezeu care va să judece
lumea. Iar cînd ţi-ai pogorît mîna dinspre partea stîngă pînă la picioare jos,
închipuieşte iadul în care va să muncească Hristos dumnezeu pe toţi cei ce n-au
făcut voile Sale, ci s-au lepădat şi le-au călcat" -11..T, p. 355.
1702. -"Părinţii definesc nigăciunea ca armă duhovnicească şi spun că nu
trebuie să ieşim fără de ea la război, ca să nu fim luaţi în robie şi duşi în ţara
vrăjmaşului. Dar nigăciunea curată nu o poate dobîndi cel cc nu stămie pe lîngă
Dumnezeu întm inimă curată. Căci El este cel ce dă rugăciunea celui ce se roagă
şi învaţă pe om coştiinţa" -Filoc. IV. p. 205,8.
1703. -"Sufletul raţional aşezat la hotarul dintre lumina sensibilă şi
inteligibilă, prin cea sensibilă i s-a încredinţat să vadă şi să fată cele ale tnipului,
iar prin cea inteligibilă cele ale Duhului. Dar fiindcă lumina inteligibilă s-a
întunecat, iar cea sensibilă s-a făcut mai clară penlni obişnuinţa de la început,
nu poate să privească deplin spre cele dumnezeieşti, dacă nu se uneşte în
întregime cu lumina inteligibilă, în nigăciune. Deci, în chip necesar sufetul se afă
la hotand dintre întuneric şi lumină, spre întuneric mişeîndu-se prin faptă şi
afecţiune, spre lumină prin, închipuirea cugetării" -Filoc. IV, p. 293, 80.
1704. -"Mintea pătimaşă nu poate intra înlăuntrul porţii înguste a
nigăciunii, înainte de a părăsi grijile pricinuite de pofte, ci se va frămînta mereu
cit durere pc lîngă pridvoarele acelea" -Filoc. IV, p.
293,81.
1711. -"Pe cei începători, legea nigăciunii îi apasă ca un stăpîn aspm; dar
celor înaintaţi ea le este ca dragostea care împinge pe un flămînd la ospăţ
bogat" -Filoc. IV, p. 296,107.
1712. -Kasoforii sau fraţii, în 24 de ore fac 50-100 de metanii şi 100-
300 de închinăciuni, zicînd la fiecare închinăciune: "Doamne lisu.se
Hristoase, miluieşte-mă pe mine păcătosul", sau "Doamne Iisuse
Hristoase, miluieşte-mă". Şi face cruce pleeîndu-se cu mîna pînă la
pămînt. Dimineaţa îşi rostesc rugăciunile dimineţii sau canonul de
umilinţă către Mîntuitorul, iar seara rugăciunile de seară, Paraclisul
sau canonul îngerului -CFS, 1.8.
1713. -Monahii stravofori sau mantiofori fac 100-200 de metanii şi
300-500 închinăciuni citindu-şi dimineaţa rugăciunea dimineţii şi
acatistul zilei sau canonul de umilinţă către Mîntuitorul; iar seara
rugăciunile de seară, paraclisul sau alte rugăciuni, pe care le va rîndui
duhovnicul după puterea, rîvna şi preocupările zilnice ale fiecăruia. -
CVS, 1,8.
1714. -Cei ce nu ştiu carte, sau nu pot merge la slujba celor
şapte laude îşi lac pravila cu metaniile astfel:
www.ortodoxia.md
CCV1I.
SĂRBĂTORILE
1722. -"Săibătorile sînt zile închinate pentm pomenirea evenimentelor
iconomiei diunnezeieşti şi a sfinţilor Săi (Ps. 8,8; loan 15,14; Iacob 2,23). Ele sînt
duminicile de peste an, sărbătorile împărăteşti, şi cele ale sfiiţilor mari şi
mici (Const. Ap. vili, 25) V. Postul. Orice creştin este obligat să respecte aceste
săibători ai nelucivrca, ca să aibă timp de a se mga acasă şi la biserică, a
citi cărţi bisericeşti, a face fapte bune, etc., iar nu ca să se lenevească şi să se
dedea la păcate. Se îngăduie a se face anumite treburi gospodăreşti penlni
timp scurt ca: pregătirea hranei, îngiijirea hoinarilor, a vitelor, dar nu şi
acelea caiv răpesc tot timpul şi nună sufletul omenesc la cîştigul de averi şi
lăcomie, căci este păcat (Deut 28,1-6; Ex. 16, 15-35; I Tim. 6, 8-10). Distracţiile
tineretului sînt îngăduite după slujbele de dimineaţă, care aduc la destindere şi
bună dispoziţie necesară vieţii (V. Distracţiile). Orice fel de săpătoare lumească,
care nu duce la păcat, nu este condamnată" (Apost. 6, 64; 70, 71).
www.ortodoxia.md
CCVIII.
SĂRUTAREA
1729.-Sărutarea clericilor între ei este semnul iubirii în Hristos şi
al iertării frăţeşti (Rom. 16 ,16: 1 Cor. 16, 20; II Cor. 13, 12; 1 Petru 5, 14).
Sărutarea obiectelor sfinte ca icoane, evanghelie,etc, este
www.ortodoxia.md
1730. -"Cel ce sărută sfintele odăjdii la voliod nu face greşală, ci arată mai
vîrios că are credinţă că se va mîntui precum s-a mînluil şi femeia care s-a atins
de poalele lui Iisus căci chiar pentru dînsul face aceasta". -Simeon Test. IX, 29.
1731. -"Sămtarea de la înmorinîntare esle semnul iubirii, fiindcă "nu ne
despărţim unii de alţii, fiindcă toţi vom urma tot această călătorie şi împreună
vom f rînduiţi, de unde nu ne vom mai despărţi lliciodqtă". -Sim.Tes. VI, 367.
1732. -"Preotul de va sănita mortul nu poale într-acea zi să facă liturghie,
pentm că va săruta dumnezeşlile taine, iar de va face aceasta să fe lipsit de
preoţie 40 de zile.De aceea cînd slujeşte şi se priceşluieşte cu dumnezeieştile şi
înfricoşatele taine şi i se vopsesc buzele lui cu dumnezeiasca pricestanie, atunci
dacă sfîrşeşle liturghia şi se dezbracă de odăjdii şi iese afară, să nu sănile
icoanele pentm că îi sînt buzele vopsite de sfiita pricestanie cum am zis. Ci
numai la icoana lui Hristos să facă o metanie şi alta la Precista, atunci se
întoarce de blagosloveşte oamenii (apolisul) şi merge ca tot omul creştin acasă
şi în cale.cu pace". -ILT, 63.
1733.-''Oricare preot sau diacon de va veni pînă la sărutare cu femeia şi-şi
va spurca buzele şi-şi va spovedi păcatul său, acela se opreşte de preoţie cîtăva
vreme...Iar de vor greşi întru păcate, care opresc de la preoţie, atunci ise ia
danii, fîe el preot sau diacon" -ILT,80.-
CCIX.
SFÎNTĂ SCRIPTURĂ
1734. -Slînta Scriptură este cartea care cuprinde istoria
descoperirilor dumnezeieşti, scrisă de prooroci şi apostoli.
După canoanele apostolice 85; Laod. 70; Cart. 24; Sf. Atanasie 2;
Sf. Amfilohie, Sf. Grigorie de Nazianz; I, Sf. Scriptură a
Vechiului Testament cuprinde 39 cărţi canonice şi 13
necanonice, în total 52 de cărţi, iar Noul Testament 27 de cărţi
toate canonice, în total 66 de căiţi canonice şi 13 necunonice,
www.ortodoxia.md
Psaltirea, cinci căiţi ale lui Solomon, douăsprezece căiţi ale proorocilor mici,
Isaia, leremia, lezechiel, Daniel, Tobit, Iudit, Esler, două cărţi Ezdra; ale Noului
Testament; palm evanghelii, o carte a faptelor Apostolilor, palntsprczecc
epistole ale lui Pavel, două ale apostolului Pelnt, trei ale lui loan, una a
apostolului Iacob, una a apostolului Iuda, o carte a Apocalipsei lui loan. Iar
aceasta se face fratelui şi conlilurghisitomlui noslm Bonifaciu şi celorlalţi episcopi
din acele părţi, spre întărirea canonului propus, deoarece noi de la părinţi am
primit să le citim în biserică pe acestea". -Cari. 24.
1741. -"In vieţile sfinţilor se oglindeşte adevărurile Sf. Scripturi aplicate în
viaţa trăită în adîncimea evlaviei de către acei sfinţi prieteni ai lui Dumnezeu,
după exemplul cărora Domnul ne va judeca: Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea'/
(1 Cor. 6, 2). Noi sîntem datori să urmăm pildele lor (liv. n , 1-40). "Să fie
îngăduit a se citi şi patimile mucenicilor (vieţile sfinţilor cele adevărate,
sinaxarul) cînd se săvîrşeşte pomenirea lor în cursul anului". -Cart. 46.
1 7 4 2 . -"Despre eretici am pomenii ca despre nişte morţi iar despre noi,
care avem drept călăuză Sf. Scripturi, rămîn îngrijorai' ca hu cîndva precum a
scris Sf. Pavel (II Cor. 1 1 , 3), unii dintre cei curaţi, din neştiinţă şi simplitate, să
fie înşelaţi de viclenia oamenilor eretici, şi astfel să înceapă a se folosi, de cărţi
străine care se numesc apocrife, amăgindu-se prin asemănarea de numiri a
titlurilor cu cea a cărţilor adevărate, de aceea vă rog să aveţi răbdare ca să înşir
titlurile cărţilor pe care le ştiţi, pentru folosul bisericii: (înşiră cărţile Bibliei
aprobate de Sfîntul Sinod cu unele adaose)... Acestea sînt izvoarele
mîntuirii din care trebuie să se adape tot cel ce însetează, fiindcă într-însele se
află cuvintele şi învăţătura adevăratei evlavii şi cuvîntul dreptei cinstiri. Nimeni
nu in a i poate să adaoge sau să mai scoală ceva din ele. Domnul Iisus dojenea
astfel pe saducliei: vă rănii i u neştiind Scripturile şi nici puterea lor (Maici 22.
29). Iar pe cei neştiutori ii sfătuia: "Cercetaţi Scripturile căci ele mărturisesc
despre Mine" (ioan 5. 39). Dar pentm o mai bună lămurire, precizez că sînt şi
alte cărţi, care sînt necanonice, dar Sf. Părinţi le-au socotit că sînt bune de citit
catehumenilor: înţelepciunea lui Sirah, hulit, Tobit, Doctrina celor 12 apostoli şi
Păstorul lui Henna. Dar veţi şti că nici între cele necanonice, nu s-au pomenit
despre vreuna din cele apocrife, care s-au născocit de eretici, susţinînd ei că ele
au harul inspiraţiei şi vechimea de ani, ca să înţealegă cei neştiutori" si. Aianasic
2-
1746. -"Nu se cuvine a primi Apocalipsul lui Pavel (scriere plăsmuită fals,
aşa cum sînt încă şi vreo 4i> de cărţi apocrife) cărţile care se numesc
bronlologia (despre trăznete) şi seiincromia (despre lună) şi calandologia
(despre ghicirea viitorului) fiindcă toate sînt necurate". -SI". Nichifor 4(1.
1747. -"A'» se cuvine a primi ca bune Apocalipsul lui Esra şi Zosirnu (fiind
apocrife, scrise de eretici) şi cele două cărţi ale Sf. Clheorghe şi ale Sf.
Mucenici Ciric şi lulita, nici cartea lui Diadoch (altele nu cele de azi) fiindcă sînt
lepădate şineprimile de biserică", -si. Nichifor4i.
1748.- "...Găsim scăpare la evanghelie că la tntpul lui Hristos şi la apostoli
ca la preoţimea bisericii. Insă iubim şi pe prooroci căci ei au vestit evanghelia,
au nădăjduit şi au aşteptat pe Iisus întm carele au crezut şi s-au mîntuit, fiind în
unire cu Iisus Hristos, sfinţi vrednici de iubit şi admirat, mărturisiţi mai tîrziu de
Iisus Hristos şi număraţi împreună cu sfinţii din evanghelia nădejdii tuturor" -sf.
Ignatic lip. C. Filad. 5.
1751. -"1. Dacă este înţeleasă SJÎnta Scriptură de toţi creştinii care o
citesc'/ R: Dacă ar fi lămurită SJÎnta Scriptură pentm creştinii care o citesc, n-ar
îndemna Domnul pe toţi creştinii ce doresc a afla mîntuire, a o cerceta (Ioan 5,
39) şi în deşert ar J't zis Pavel (I Cor 12. 28) că ha/isma (harul special)
învăţăturii este pusă în biserică de Dumnezeu. Şi nici Pelni (II Petru 3, ld) n-ar fi
zis despre epistolele lui Pavel că sînt greu de înţeles. Deci, este evident că
Scriptura are multă profunzime şi măreţie de idei şi că are trebuinţă dc băibaţi
dc ştiinţă şi dumnezccşli, spre cercetare, înţelegere adevărată, cunoştinţă
dreaptă şi în confonnitate cu toată Scriptura şi cu autorul şi SJîntul Duh. Astfel,
celor renăscuţi, deşi le sînt cunoscute credinţa despre Treime şi întmparea Fiului
lui Dumnezeu, patimile, învierea şi înălţarea la cenui, cuvînliil despre renaştere
şi judecată -pentru care mulţi n-au pregetat a suferi şi moaiie- totuşi, nu este
necesar, ci mai ales le este imposibil tuturor de a şti şi aceea că SJîntul Duh le
arată numai celor exercitaţi întm înţelepciune şi sfinţenie" -Pavăza Ort. Decr.
XVIII, întreb 2.
10. Ale împăraţilor a treia şi a patra; 11. Paralipomena întîia şi a doua; 12.
Ezdra întîia şi a doua; 13. Canea psalmilor 150; 14. Pildele lui Solomon; 15.
Eclesiaslul; 16. Cîntarea cîntărilor; 17. Iov, 18. Cei doisprezece prooroci; 19.
Isaia; 20. Ieremia şi Bamh; Plîngeiile şi epistolele; 21. Iezechiel; 22. Daniel. Iar
ale Testamentului Nou acestea: Patnt Evanghelii: Matei, Marcu, Luca, Ioan:
Faptele Apostolilor,- şapte epistole catolice, a lui Iacov una, a lui Petm două, a
lui Ioan trei, a lui Iuda una; patnisprezece epistole ale lui Pavel: către Romani
una, către Coiinleni două, către Galateni una, către Efeseni una, către Filipeni
wia, către Coloseni iuta, către Tesaloniceni două, către Evrei una, către Tit una,
şi Către! Filimon Wia" (Apocalipsa).-Laod. 60.
\154.-"Dar cel ce rămîne numai la litera Scripturii, are ca singură
stăpînitoare peste fire simţirea (percepţia) prin care se manifestă acţiunea
sufletului faţă de tmp. Căci litera, dacă nu este înţeleasă duhovniceşte, e
mărginită în conţinutul ei de simţire, care nu îngăduie să străbată înţelesul celor
scrise pînă la minte. Iar dacă litera se adresează numai simţirii, lot cel ce
primeşte litera în chip iudaic numai ca istorie, trăieşte după tmp, suponînd în
flecare zi, prin aplicarea voiei moartea păcatului, din pricina simţirii celor vii
neputînd să omoare cu duhul faptele tnipului, ca să trăiască viaţa cea fericită în
Duh, "Căci de vieţuiţi după trup, veţi muri" zice dumnezeiescul apostol,
"iar de omorîţi cu duhul faptele trupului, veţi trăi" (Rom. 8,13). Drept
aceea, aprinzînd făclia, adică raţiunea care aduce lumina cunoştinţei prin
contemplaţie şi fapte, să nu o punem sub obroc, ca să nu fim osîndiţi, ca unii ce
mărginim la literă puterea necuprinsă de minte a înţelepciunii, ci în sfeşnic,
adică în sfîntă biserică, pe culmea contemplaţiei' adevărate, ca să răspîndească
asupra tuturor lumina dumnezeieştilor dogme". -Piioc HI, p. 267.
\lSS.-"lndată ce încetează cineva de a mai înţelege Scriptura tnipeşte
călăuzindu-se după simţuri, străbate cu mintea la înălţarea duhului, prin
mijlocirea firii săvîrşind şi ajungînd duhovniceşte la acelea, pe care săvîrşindu-le
iudeul, mînie pe Dumnezeu". -Filoc III, p. 458, 49.
ccx.
SCURGERILE
1756.-Scurgerile sau puluţiunile involuntare din cauze fireşti la
bărbaţi nu constituie un păcat: "Omul care va avea scurgere a seminţei în
somn, să-şi spele impui cu apă şi vafî necurat pînă seara. Femeia care va avea
scurgere de sînge din tnipul ei să rămînă şapte zile necurată, şi oricine se va
atinge de ea să rămînă necurat pînă seara. Femeia care va avea scurgere de
www.ortodoxia.md
sînge timp de mai multe zile afară de soroacele obişnuite, sau a cărei scurgere
va ţine mai mult de obicei, va fi necurată în tot timpul
Scurgerii ei " (txv. 15,16-26) V. Curvia, Malahia.
1757.-"Curăţia firească nu este ttrită înaintea Domnului care a orinduit-o
să se întîmple femeilor în fiecare lună penlni împreunare şi sănătate... Căci
Domnul nu s-a mîniat pe femeia care-i curgea sînge (Matei 9,19-23); iar cînd se
arată timpul necurăţiei fizice la femei, bărbaţii să nu se apropie de ele din
prevederea pentm copii, care se vor naşte, căci legea a oprit aceasta prin
cuvintele: "De femeie cînd are menslmaţie să nu te apropii" (Lev. 18,19; leş.
18,6). Deasemenea nici cînd sînt hgieunale să nu se împreune cu ele, căci nu
penlni naşterea pentm copii fac aceasta, ci pentm plăcere, însă iubitoml de
Dumnezeu nu trebuie să iubească plăcerile". -Const. Apost. VI, 28.
1758.-"C» privire la femeile care au curăţia lunară, într-o astfel de stare
socotesc că nici nu mai trebuie a întreba dacă se cuvine a intra în biserică.
Socot că nici ele n-ar îndrăzni să întrebe sau să se apropie de
Sfînta împărtăşanie, căci nici femeia care era bolnavă de scurgerea sîngelui nu
s-a atins de El, ci numai de poala hainei lui. Dar este cuviincios a se niga în orile
stare ar fi cineva, spre a dobîndi ajutor, iar cel ce nu este curat cu sufletul şi cu
Impui se va opri de la cele sfinte şi sfintele Sfintelor". -Sf. Dionisie 2.
l759.-"Iar celor ce li se întîmplă scurgeri noaptea fără de voie, aceştia încă
să urmeze propiei lor conştiinţe; şi să se cerceteze pe sine ori de au îndoială
pentm aceasta ori nu: căci întocmai ca şi la mîncăii, zice (apostolul) cel ce se
îndoieşte şi mănîncă, este osîndit (Rom.14, 23); astfel şi în privinţa aceasta, tot
cel ce se apropie de Dumnezeu, trebuie să fie cu bună conştiinţă şi să aprecieze
toate după propria sa convingere. Aceste întrebări ni le-ai pus tu nouă
(episcopul Vasilid), dîndu-ne cinste (iar nu fiindcă nu le cunoşti), pentm
că prin aceasta să ne predispui a fi de aceeaşi părere, cu tine aşa şi sîntem. Iar
eu nu ca învăţător, ci cu toată simplitatea, precum se cuvine, cînd vorbim
întreolaltă, ţi-am expus părerea în chip nepărtinitor, asupra căreia tu, ful meu
cel prea înţelept să judeci, şi să-mi scrii în privinţa acestora, dacă ceva ţi se pare
drept sau mai bun, sau dacă eşti de aceeaşi părere aşa să fie. Mă rog iubitul
meu fiu, să fie sănătos, slujind în pace Domnului". -Dionisie 4.
1760.-"Dacă o femeie catehumenă s-a hotărit să se boteze, iar în ziua
botezului i s-a întîmplat cele după obiceiul femeiesc, se cuvine a se boteza în
acea zi, ori să se amîie şi cît să se amîie? R. Se cuvine a se amîna pînă ce se va
curaţi". -Timotei 6.
www.ortodoxia.md
potrivită, aşa cum o arată Sfîntă Scriptură din adîncă vechime". -Sf. At anasi e l-
d.
i7o.
CCXI. SECERĂTORII 1772. -Secerătorii este o sectă
sincretistă, a cărei învăţături sînt culese din "strejile", adică sectele
anterioare lor, care s-au instruit pe linia timpului astfel: a) Protestanţii
1546-isr.S; b) Babtiştii 15X5-171 o; c) Adventiştii I7I0-I83S; d) Studenţii
în Biblie 1835-1918; şi e) Secta secerătorilor prin care se socotesc că ei
seceră recolta tuturor înaintaşilor lor, care au servit ca streji sau
trepte pînă la ei. Ei se socotesc cei mai desăvîrşiţi, potrivit cu cele
spuse de Iisus la loan 4, 37-38. Cei ce se convertesc, ca şi sectele pe
care ei se întemeiază, se primesc prin catehizare şi botez sub călăuza
episcopului.
CCXI1.
SFATUL
\lTi.-"Sfutul este împărtăşirea de idei personale sau împrumutate, date
altora cu un anumit scop. Sfatul bun este de un mare folos. Cel dintîi sfătuitor
este Dumnezeu şi sfaturile Sale străbat Scriptura de la un capăt la altul.Cine dă
sfaturi şi învăţături altuia, să bage bine de seamă ca nu cîndva, prin sfaturile
bune să se strecoare şi greşeli, ci ele trebuie să fie absolut curate în
conformitate cu legea Domnului, ţinînd seama de locul, timpul, vîrstă, starea
socială, capacitatea şi scopul urmărit de persoana sfătuită. Numai aşa sfatul
este ca o flacără, învăţătura este ca o lumină, iar îndemnul şi mustrarea sînt
calea care duce lu viaţă". -(V mv. < >, 23 ; 13.14) ,
44.
CCXIIL
SFINŢI
I
\ll(t.-"Sfinţii sînt oamenii care au trăit şi trăiesc după legea Domnului.
Cuvîntul "slînt", înseamnă ncpămînlesc, adică ceea cc este creat şi curăţit de
Dumnezeu prin liaml iubirii Sale. După cum floarea creşte din ţarina pămîntului
prin vreji şi frunze, lot aşa şi sfinţenia odrăsleşte prin {ărîna pămîntească şi
vrejul faptelor omeneşti. Sfinţenia se capătă prin credinţa curată şi
devotamentul împlinirii legii Domnului. In general se numeşte sfnt orice om care
trăieşte o viaţă curată şi cînd este judecat prin spovedanie, se găseşte vrednic
de împărtăşanie: "Să luăm aminte, sfintele se dau numai
celor sfinţi" (I Petru 1, 15-lf>; 2, 5-9; 3. 15; Lev. 11, 14; Ioan 17, 17-19; Rom. 6,
22; 15,16: I Cor. 6, 11; Hfes 4, 24).
mari decît acestea" (ioan 14. 12). Apoi: "Viu sînt Eu, zice Domnul şi Voi slăvi
numai pe cei ce^Mu slăvesc" (I împăraţi 2. 30). şi "fiindcă pătimim împreună cu
El este ca să fim slăviţi împreună cu El" (Rom.
8,17). Şi Dumnezeu a stat in adunarea dumnezeilor, in mijloc va vedea pe
Dumnezeu" (Ps. 81, l)... Deci ne închinăm sfinţilor ca unora ce sînt slăviţi de
Dumnezeu, ca unora ce sînt făcuţi de Dumnezeu temători potrivnicilor şi
binefăcători celor ce se apropie de El cu credinţă; nu ne închinăm lor ca unora
care ar fi prin fire Dumnezeu şi binefăcători, ci ca unor robi şi slujitori lui
Dumnezeu, care au dobîndit din dragoste către Dumnezeu, deplina încredere
faţă de El (I loan 3, 21). Ne închinăm sfinţilor pentm că este unora împăratul
Dumnezeu, cînd vede că sluga lui iubită este închinată nu ca împărat, ci ca un
slujitor şi prieten binevoitor. Cei ce se apropie cu credinţă primesc ceea ce au
cenit, fie că sluga cere aceasta de la împăratul (Dumnezeu), fie că împăratul
primeşte cinstea şi credinţa celui care cere de la sluga lui, deoarece a cerul în
numele lui. Astfel, cei care s-au apropiat, prin apostoli de litfus au căpătat
vindecare. In chipul acesta umbra, năframele şi şorţurile apostolilor au fost
izvoare tămăduitoare (P. Ap. 5, 15; 19, 12). Dar toţi cei care vor, prin răzvrătire
şi revoltă să fie veneraţi ca Dumnezeu care sînt nevrednici de închinăciune şi
vrednici de focul cel veşnic, şi toţi cei care în chip dispreţuitor şi cu îngimfată
gîndire, nu se închină slugilor lui Dumnezeu, sînt condamnaţi ca nişte mîndri şi
orgolioşi şi ca nişte necredincioşi faţă de Dumnezeu. Martori de adevănd acesta
sînt copiii, care au fost mîncaţi de urşi, pentm că au Strigat CU dispreţ llti Elisei"
(IV împ. 2, 23-24). -Sf. loan Damaschin, Sf. Icoane III. 33.
CCIV.
SILUIREA
1781. -Se numeşte silă sau siluire constrîngerea impusă de
oameni sau împrejurări voinţei omului spre a face ceea ce nu
voieşte să facă din iniţiativă proprie. Sila are diferite gradaţii de la
primirea sfatului liber şi pînă la totala constringere fizică şi
sufletească. în măsura în care omul silit a consimţit la fapta
impusă lui în aceeaşi proporţie de consimţămînt sau silă el poartă
răspunderea. "Voi încă nu v-aţi împotrivit pînă la sînge împotriva
păcatului" (Evrei 12, 4; 10, 32-34; I Cor. 10, 13; Iacob 4, 7). Cel ce a fost
supus unei totale constrîngeri nu are nici o răspundere pentru
fapta sa, ci păcatul cade asupra siluitorului. "Dacă un om se culcă
cu o fată nelogodită fără voia ei, acel om să dea tatălui fetei 50 de
sicii de argint (0,750 kg) în plus pentm că a necinstit-o şi s-o ia de soţie"
(Deut. 22, 23-30; V. Curvia laicilor).
www.ortodoxia.md
1782. -"Părinţii şi mai ales canonul al 48-/ea al lui Vasile cel Mare au
hotărit ca să nu să se supună canonisirilor cei pîngăriţi de oameni silnic sau
stăpîni". -l. Post. 17.
ccv.
SIMONIA
1783. -Simonia este păcatul vînzării de cele sfinte pe bani, pe
daruri materiale sau angajamente de influienţă socială sau politică,
îndeosebi a hirotoniei şi a altor demnităţi bisericeşti pentru care păcat
cel ce hirotoniseşte şi cel ce se hirotoniseşte precum şi cei ce a
mijlocit sub diferite forme de vînzare vor avea o grea osîndă
asemenea cu cea dată de Sfîntul Petru lui Simon Vrăjitorul: "Banii tăi să
fie cu tine întm pierzarea iadului (F. Apostolilor 8, 20) fiindcă banul este o
unitate de măsură pentru cele materiale şi nu pentm cele spirituale. Prcoţimea
nu este o funcţiune, ci o misiune jertfelnică după exemplul Domnului Iisus, a Sf.
Apostoli, a Sf. Părinţi şi mucenici pe sîngele cărora s-a întemeiat Biserica şi prin
ea se împarte gratis hanii sfinţilor, a Sfiitului Duh care nu se poate vinde pe
bani. "In dar aţi luat în dar daţi" (Matei io, 8; Apost. 29; IV ec. 2; VI ec. 2; VI ec.
22, 23; VII ec. 4, 5, 15, 19; Laod. 12, Sard. 2; Sf.Vasile 90; V. Hirotonia).
1786. -"De la Mine aţi primit demnitatea preoţiei, zice: dacă mi-aţi dat
mie ceva pentm aceasta, ori mic, ori mare şi dacă aceasta s-a vîndut din partea
Mea, vindeţi-o şi voi altora; iar dacă aţi primit-o în dar, daţi-o şi voi în dar. Ce
este mai lămurit decît pomnca aceasta? Ce este mai de folos celor ce i se supun
? Cu adevărat, vai de acei ce înţeleg să cîştige danii lui Dumnezeu, ori să-l dea
pentm bani, căci
după cele spuse de Sfîntul Petru unii ca aceştia dau prilejul pentm
venin de amărăciune şi pentm împreunarea cu nedreptatea, cuprinşi
fiind de lăcomia lor de argint. Drept aceea, de acord cu această lege a
Domnului şi canonul dat în această privinţă al cuvioşilor şi fericiţilor
părinţi de la sfînlul şi marele sinod ecumenic în Calcedon, ne spune
nouă lămurit astfel prin aceste cuvinte". -Ghenadic Enc. -2. "
www.ortodoxia.md
Dumnezeu grăind prin prooroci: "Preoţi, grăiţi în inima Ierusalimului" (îsaia 40,
2) şi iarăşi ameninţînd şi grăind: "Paznicul de va vedea că vin războinicii şi nu va
semnala cu trîmbiţa şi popond nu se va păzi şi venind duşmanii vor pierde
suflete, sîngele îl vor cere din mîna paznicului" (Ezcthiei 36, o), temîndu-ne să
nu fim osîndiţi şi dojeniţi din cauza tăcerii, vestim tuturor mai întîi stătătorilor
Bisericilor noastre, ca, cu îndrăzneală să zicem după dumnezeiescul Apostol:
"Curaţi sîntem de sîngele" (F. A. 20, 26) celor ce calcă orînduirile canonice şi
mult mai vînos de ale acelor care au hirotonit pentm bani, pe care
dumnezeiescul Apostol Petru al cănii scaun l-ai moştenit chiar sfinţia ta i-a
osîndit ca pe Simion Vrăjitond; din cauza aceasta nu ne sfiim să vestim
adevănd, păslrînd cu sfinţenie cele transmise nouă prin canoane de la Sf.
Apostoli şi de la slăviţii noştri părinţi şi ne scîrbim dacă s-a călcat de cineva
unele ca acestea". -Ta ras ie, Bncic. (787) 1.
1793. -"Deci frăţeasca şi venerabila noastră arhierie (Adrian al Romei)
care legal şi după voia lui Dumnezeu administrează sJînta slujbă ieraticească să
se bucure de o mare cinste. Că marele şi întîiul arhiereu Hristos Dumnezeul
nostm a zis prin proorocul: "Viu sînt Eu şi voi slăvi pe cei ce Mă slăvesc" (Imp.
1,30). Căci ştii bine bărbate al doririlor Duhului, că aproape mai de suportat
este eresul nelegiuit al lui Macedonie şi al celor cu dînsul împreună luptători
împotriva Duhului Sjînt bîtftnd că SJîntul Duh este o creatură şi rob a lui
Dumnezeu şi al Tatălui, pe cînd aceşti simoniaci îl fac rob lomşi. Căci care stăpîn
vinde ceea ce are, dacă vrea sau pe rob sau pe altceva ce are; aşijderea şi cel
ce cumpără, vrînd să fie slăpîn pe ceea ce cumpără, le cîştigă cu preţ de argint.
Astfel, cei ce fac acest comerţ nelegiuit înjosesc pe Duhul Sfînt păcăluind la fel
cu cei ce hulesc că Hristos prin Belzehut scoate dracii; sau ca să spun mai exact
se aseamănă cu Iuda vînzătoml care a vîndut pe Hristos pe preţ de argint, de
Dumnezeu ucigaşilor iudei". -Tarasie, Enc. 2.
1794. -"Deci, precum într-adevăr Duhul Sflnt este de o fiinţă cu Hristos
Dumnezeul nostni, este pe deplin lămurit că cei ce vînd pe Duhul Sfint vor f
părtaşi cu cei ce au vîndut pe Hristos. Iar dacă nu este cu putinţă să-L poată
vinde, atunci este limpede că hanii Sfiitului Duh, adică sfinţenia preoţiei nu este
întm dînşii; şi nici nu au primit-o şi nici nu o pot avea, căci ar trebui să-şi
amintească pe SJîntul Petni care a zis către Simon: "Tu nu ai nici pane, nici
soartă întru acest cuvînt al hirotoniei, că inima ta este necurată înaintea lui
Dumnezeu" (Fapt. 8, 21). -Tarasie Enc. 3.
1795. -"Căci dacă demnitatea preoţiei se vinde, apoi de prisos este lor
petrecerea vieţii întm cinste, cît şi conduita întru curăţenie şi virtute. Apoi după
www.ortodoxia.md
CCXCI.
SINODUL
1806.- Sinodul ecumenic este autoritatea supremă în ortodoxie,
căci biserica lui Hristos se întemeiază pe sobornicitatea apostolică,
ecumenică şi universală a tuturor episcopilor din lume care, adunaţi în
sobor sau sinoade naţionale şi ecumenice au datoria de a defini şi a
apăra adevărurile esenţiale de credinţă, de morală şi de cult şi a le
încredinţa tuturor episcopilor prezenţi şi absenţi de pretutindeni să Ie
aplice în pastoraţia eparhială ca pe nişte adevăruri infailibile (Matei
18,20; 28, 20; Ioan 14, 6; 16, 13; F. Ap. 14, 28; V. Dogmele).
judecă pe episcopi (Ap.74; I. ec. 5; II ec. 6; IV ec. 9; Ant. 14, 15, 17, 20), şi
primeşte spre judecare apelurile clericilor inferiori (I ec. 5; Ant. 6; Sard. 14; Cart.
11; Teofii 4; V. Neascultarea, Judecata).
1830. -"De asemenea s-a hotărit ca, de cîte ori ar trebui să se întrunească
un sinod, episcopii care nu sînt împiedecaţi nici de vîrstă nici de neputinţă, nici
de vreo nevoie mai grea, să se prezinte după cuviinţă şi să se dea de ştire
primaţilor din fiecare eparhie despre toţi episcopii, care s-au gnipat în două sau
trei serii, spre a participa fiecare serie cu schimbul la sinodul general. în caz că
vreunii n-ar putea să se prezinte, din cauza ivirii unor nevoi multe, precum se
poate întîmplă, de nu vor anunţa primatului propriu cauza împiedicării lor, apoi
unii ca aceştia vor fi excluşi din serie şi vor trebui să se îndestuleze cu
cumuniunea propriei lor biserici." -Cart.76.
1831. -"Arhiepiscopul Numidiei trebuie să îndemne prin
scrisorile sale pe Cresconiub ca să se prezinte la adunare, pentru
ca el să nu întîrzie a se prezenta la apropiatul sinod a toată Africa,
iar de va refuza să vină, să ştie că se va da sentinţă împotriva lui".
-Cart. 77.
1853. -" Orice om de voia lui de se va amnca pe sine dintr-un ţărmure jos
şi va muri, sau într-o apă, sau dintr-o piatră sau se va junghia pe sine însuşi,
sau în orice fel de moarte, sau cu o funie se va spînzura; unul ca acela să nu se
îngroape ca creştin, nici să-l prohodească, ci să-l lepede pe dînsul ca pe un
spurcat. Iar de va fi făcut aceasta pentm Dumnezeu să nu se cntţe, fiindcă nişte
bunătăţi ca acelea şi fel de moarte n-a învăţat Dumnezeu pe nimenea. Iar de-i
va fi făcut lui altcineva aceasta, pe acela să-l cînte şi să-l îngroape şi pomeniri
să-i facă ca şi la tot creştinul". PBG, 143.
1854. - Unii sînt de părere, că s-ar putea face o slujbă sumară cu
aprobarea episcopului, numai la mormînt, fără a fi dus în biserică,
preotul fiind îmbrăcat numai cu epitrabilul, a celor sinucigaşi a căror
moarte ar avea motive de îngăduinţă, cu condiţia, ca preotul să nu
facă necrologul, ci numai să vorbească de păcatul sinuciderii cu scop
moral şi pastoral (Sirah 30,17; Filip. 1, 21-30; II Regi 1,1-27).
ccxvm.
SÎNGELE
1885. -" Sîngele este oprit a se mînca de legea morală creştină (Fac. 9, 3-
5; Lev. 3,17; 7, 26-27; 17,10-14; Deut. 10, 23-24,15, 23; I Regi 14, 33; F. Ap. 15,
20-29), fiindcă el este partea esenţială a vieţii rezervată Domnului, iar cel ce-l
mănîncă, dă dovadă de lăcomie şi cruzime. Nu este îngăduit a se folosi în
www.ortodoxia.md
preparatele culinare sub nici o fonnă. Călcătorii canoanelor cad sub pedeapsa
caterisirii şi afurisiţii". (V. înfrînarea).
1856. -Dacă vreun episcop sau prezbiter sau diacon sau oricare dintre
clerici, va mînca carne cu sîngele sufletului său, sau carne de vită sugrumată,
de fiară sau de mortăciune, să se caterisească, căci acestea le opreşte legea, iar
dacă va fi laic să se afurisească". -Apost. 63.
1857. -"Sfîntă Scriptură ne-a poruncit să ne ferim de sînge, de sugnunate
şi de desfrinare. Deci pe cel ce mănîncă sîngele de orice fel de dobitoc pregătit
cu mqiestrie, pentm lăcomia de pîntece, îl canonisim potrivit cu pofta sa. Deci
dacă cineva va îndrăzni să mai mănînce sînge de animal sub orice fonnă, de va
fi cleric să se caterisească, iar de va fi mirean să se afurisească". -VI, 67.
1858. -"Necunoscîndu-se bolile hemoragice odinioară, se iau măsuri pe
dibuite:- Preotul de va vrea să slujească liturghie, iar mai înainte i-a curs sînge
din nas, să facă 40 de metanii şi apoi să slujească; iar de-i va curge după
liturghie să facă metanii 100, iar sîngele să-l îngroape sau să-l arunce în mare
sau în rîu; iar mai înainte de-i va curge din dinţi să nu slujească liturghie" '.-ILT',
97.
CCXIX.
SMERENIA
1859.- Smerenia este cunoaşterea şi aprecierea de sine întru
sărăcia duhului în raport cu toată făptura văzută şi nevăzută (Matei 5,
3). Ea este conştiinţa cufundării şi amestecării între semeni egali şi
dependenţi unii faţă de alţii şi faţă de Dumnezeu. Ea îşi are altarul în
inimă, căci împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul nostru (Luca 17, 12).
Umilinţa vine de dinafară de la potrivnicia împrejurărilor şi de la cei ce
ne mustră. Cine are sămînţa adevăratei smerenii, va folosi bine şi
darul umilinţei mai curînd sau mai tîrziu; cine n-o are, o va folosi rău
luînd-o numai ca pe o batjocură şi răutate. Şi cu toate acestea, de
multe ori umilinţa deşteaptă şi pregăteşte calea spre smerenie şi
pocăinţă pentru cel iubit de Dumnezeu (Ps. 106,12).
1860.-".... Socotesc că precum mîndria este mai mare decît toate patimile,
încît a putut de a surpat pe unii şi din cer, aşa şi smerita cugetare este mai
mare decît faptele bune, pentm că poate să scoată pe om din însuşi adîncurile
iadului, măcar de ar fi păcătos ca un drac. Penlni aceea Domnul mai înainte de
toţi fericeşte pe cei săraci CU dllhlir.-Palenc p. 129.-
1861.- Un frate a întrebat pe Awa Sisoe zicînd: Mă văd pe mine că
aducerea aminte a Iui Dumnezeu petrece cu mine. I-a zis lui bătrînul:
www.ortodoxia.md
"Nu este lucm mare să fie cugetul omului cu Dumnezeu (căci şi diavolii cred
în El), ci mai mare lucni este să te vezi pe tine sub toată zidirea. Căci aceasta
împrewiă cu osteneala tnipească (a ascezei) povăţuieşte la chipul adevăratei
smerite cugetări". -Pateric p. 211.
1862.-" Cum se capătă smerenia? Du-le şi te roagă lui Dumnezeu ca să-ţi
dea plîngere şi smerenie în inima ta, şi ia aminte întotdeauna la păcatele tale şi
nu judeca pe alţii, ci te fă dedesuptul tuturor oamenilor. Nu avea prieteşug cu
copil, nici cunoştinţă cu femeie, nici prieten eretic, şi înlătură îndrăzneala de la
tine şi înfrinează-ţi limba şi pîntecele şi foloseşte foarte puţin vinul. Şi de va grăi
cineva pentm orice fel de lucni, nu te prici cu dînsul, ci de va grăi de bine zi:
Aşa este cu adevărat. Iar de va grăi rău, zi: Tu ştii cum vorbeşti. Şi nu te prigoni
cu dînsul pentm cele ce a grăit. Şi aceasta este smerenia".- Pateric p. 149.
(Matei 11,29; 18,4; 20, 26-28; Luca 17,10; 18,14; 22, 26; F. Ap. 20,19; Filip 2,3-
9; Efes. 3,18; I Petru 5,5-6).
1863.- "Cel ce respinge şi nu primeşte lauda oamenilor şi odihna tnipului,
s-a dezbrăcat şi de ultima haină a slavei deşarte. Acesta s-a învrednicit să se
îmbrace încă de aci în strălucirea locuinţei din cer, căutată cu multe suspine".
Filoc. IV, p. 321,241.
ccxx.
SMINTEALA 1865.-Se numeşte sminteală,
influienţa rea făcută aproapelui prin cuvinte şi fapte nelegiuite, prin
www.ortodoxia.md
care aproapele este atras spre păcat. Cu cît cineva este mai învăţat şi
cu un rang mai mare în viaţa socială sau slujba bisericească, cu atît
păcatul este mai mare. "Celui ce i s-a dat mult, mult i se va cere". La sfîrşitul
veacului Fiul Omului va trimite pe îngerii săi şi vor smulge din împărăţia lui toate
lucnirile, care sînt pricină de păcătuire şi pe cei ce săvîrşesc fărădelegea, şi-i vor
aninca în cuptond cel de foc" (Matei 13, 41-42). "Dar pentm oricine va face să
păcătuiască pe unul dintre aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai de folos să i
se atîme de gît piatră de moară şi să fie aruncat în adîncurile mării". "Vai lumii
din pricina smintelilor! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de sminteală"
(Matei 19, 6),
jocurile de noroc al cărui cîştig este un furt deghizat. Numai cei răi
decurg la sorţi, călăuziţi fiind de cugete străine de duhul Bisericii (Ps.
21,18; Ioan 19, 24).
1869. -Se iau atîtea bucăţele de hîrtie cîte lucruri sau persoane
sînt pentru care trebuie să se arunce sorţii şi pe unul se scrie
alesul, iar celelalte rămîn albe. Se împăturesc, se amestecă bine
într-o cutie, etc. şi apoi fiecare ia cîte un bilet şi cel ce a luat pe cel
scris acela a ieşit la sorţi. Sorţii se aruncă o singură dată. înainte
de a se arunca sorţi se poate rosti o rugăciune: "Doamne,
Dumnezeule, cel ce ai făgăduit să fu cu robii Tăi în toată vremea ca
să le dezlegi nedumeririle în vreme de grea încercare prin sorţi Urim
şi Tumim, iar cînd Sfinţii Apostoli n-au putut să ştie care dintre
cei doi aleşi de sobor era mai bine plăcut Ţie, care să ia slujba
apostolici din care a căzut Iuda, Tu le-ai arătat prin sorţi pe
Matia. Si acum binecuvintează acest sorţ şi dezleagă nedumerirea
robilor Tăi cu părinteasca Ta purtare de grijă, ca toate să se facă
după voia Ta cea sflntă, iar robii Tăi să rămînă împăcaţi că au
făcut ce au putut pentru folosul lor, al aproapelui şi slava Sfiitului
Tău nume. Amin".
CCXXH.
SPECTACOLELE
1870. -Spectacolele de cinematograf sau piese de teatru, etc, care
au subiect ştiinţific, educaţional-moral sau pur distractiv, fără a aduce
vreo pagubă morală, Biserica nu le opreşte, ci le recomandă în măsura
în care ele sînt de un real folos. însă uneori sînt spectacole distractive
care conţin în desfăşurarea lor sămînţa imoralităţii, de aceea se cere
băgare de seamă în folosirea lor, mai ales de către tineret.
Spectacolele care duc la distrugerea sufletească şi devin vătămătoare
moralei creştine, Biserica le osîndeşte cu asprime, fiindcă ele vatămă
şi pe cei ce le întreţin şi pe cei ce asistă la ele.
1871. -"Nu este nimeni iertat dintre clerici sau monahi să meargă la
alergările de cai sau să participe la spectacole de tealm. Vreun cleric chiar de va
fi chemat la vreo nuntă, cînd vor începe spectacolele ademenitoare spre păcat,
să se scoale şi să plece îndată, fiindcă aşa poninceşte învăţătura Sf. Părinţi. Iar
dacă cineva nu va respecta aceasta sau să înceteze sau să se caterisească". -VI
ec. 24.
www.ortodoxia.md
porunceşte Dumnezeu (Fac. 3, 24; Iov. 38,7; Ps. 102, 20; Daniil 8, 16; 10, 13-
21; 12, 1; Luca 1, 28). Deasemenea este o ceată de diavoli pe care
Dumnezeu i-a pedepsit şi-i stăpîneşte, însă le dă voie ca să vie în
contact cu oamenii buni ca să-l încerce (Iov 1, 6-12) pe cei
necredincioşi şi vicleni a căror minte a întunecat-o Dumnezeul
veacului acestuia ca să nu vadă lumina Evangheliei (II Cor. 4, 4) şi să-i
pedepsească (III Regi 22, 20-24), ca să-i înşele după faptele lor
prefăcîndu-se în îngeri de lumină (II Cor. 11,14-15) la care se închină
spiritiştii.
1885. -Sfînta Scriptură osîndeşte chemarea spiritelor ca pe o
vrăjitorie (Ex. 22,10; Lev. 19,31; 20, 27-30; Deut. 18, 12; losua 3, 8; II Cor. 33,
6; I Regi 28, 7-9; Is. 2,6; 3, 2-3; 57,3-7; Ier. 13, 19-20; Zah. 10, 2; Maleahi 3,
15; F. Ap. 8, 9; 13, 6-8; Gal. 5, 20-21; Apoc. 22, 15). Dumnezeu îngăduie
spiritismul ca cei ce nu cred în realitatea lumii spirituale, cel puţin pe
această cale, să se convingă de existenţa ei. De aceea, cei ce fac
spiritism dacă nu sînt creştini să fie catehizaţi serios şi apoi botezaţi.
Cei ce sînt creştini să fie canonisiţi ca vrăjitori. Cei ce practică şi socof
că e bine şi de folos pentru creştinism, sînt înşelaţi de diavol şi trebuie
să li se citească molitvele Sf.Vasile de şapte ori, fiindcă şi-au dat
sufletul în slujba satanei şi numai după ce se vor canonişi ca cei ce
merg Ia vrăjitori să fie primiţi. Fără îndreptare deplină nu se poate
apropia de tainele Bisericii, căci preotul care va îngriji va fi şi el
canonisit cu aceeaşi osîndă de trădare a Stăpînului său Hristos (F. Ap.
8, 9-24; Apoc. 22, 15).
CCXXIV.
SPOVEDANIA
1886. -Spovedania sau pocăinţa sau mărturisirea păcatelor este
taina bisericească prin care Dumnezeu iartă păcatele tuturor celor ce
se pocăiesc cu sinceritate şi se hotărăsc să ducă o viaţă curată după
poruncile Domnului. Ea începe de la vîrsta de 6-7 ani. După cum
omul se îngrijeşte de hrană şi îmbrăcăminte, tot aşa trebuie să se
îngrijească şi de hrana sufletească prin spovedanie şi împărtăşire
care trebuie să se facă cît mai des, după nevoile sufleteşti ale
fiecăruia. Unii creştini se spovedesc odată pe săptămînă sau pe lună.
Biserica învaţă pe creştini a se spovedi în cele patru posturi
ale anului (Const. II, 11-15; Mărt. Ort. I, 90; Lev. 16, 30-31; Sirah 17, 23;
Matei 16, 19; 18,18; loan 20,23; I loan 1,9).
www.ortodoxia.md
1895. -"Deci învăţăm pe preoţi şi pe cei ce ştiu carte cînd va veni cineva să
se spovedească să-şi scrie pe hîrtie păcatele sale ca să nu uite ceva şi aşa să se
spovedească citind iar duhovnicul să le scrie lor canonisiri... Muierile învăţăm să
fie spovedite la pragtd Bisericii şi uşile să fie deschise pentm sminteală... Şi
duhovnicul să se întărească pe sine cu mgăciune... Pe zi să spovedească 15-20
de oameni şi mai mult nu şi apoi să se roage pentm ei. Cel ce se spovedeşte să
spună păcatele lui Dumnezeu, iar duhovnicul să le primească păcatele lor ca pe
ale sale şi să dea canonisiri după legea Domnului". -PBG, 12-13.
1896. -"Cel ce s-a spovedii mărturisindu-şi păcatele şi a primit canonisirea
şi dezlegarea trebuitoare fără a le mai repeta, unul ca acesta nu mai este
obligat să le repete la mărturisirea de mai tîrziu, că atunci nesocoteşte cel dintîi
canon, afară de cazul cînd noile păcate răsar din tulpina celor vechi şi astfel,
trebuiesc mărturisite ca nişte rădăcini aducătoare de păcate. La spovedania
generală, înainte de hirotonie candidatul trebuie să-şi mărturisească toate
păcatele din copilărie şi pînă atunci". -Simeon Tes. IX, 24.
1897. -"Cel ce păcătuieşte şi spovedindu-se nu se îndreaptă, ci cade iarăşi
în aceleaşi păcate dar cu durere de inimă le spovedeşte bine face, căci
smerindu-se pe sine face început de pocăinţă şi pînă la unnă, Dumnezeu nu-l va
lăsa pînă ce nu se va pocăi. Unii ca aceştia cad din har fie pentm păcatele
săvîrşite, fie că haml se retrage lăsîndu-i să cadă în anumite păcate mai mici, ca
să-i oprească de altele mai mari sau din pricina slăbiciunii lor sufleteşti.
Mîntuirea lor atîmă de sinceritatea inimii şi a credinţii lor în mînnrirea hamlui
izbăvitor". -Simeon Tes. IX, 43.
1898. -"Laud mult pe cei ce se cred pe sine păcătoşi şi-i aprob, dar dacă
nu merg pe adevărata cale a pocăinţei, îi mustru şi-i osîndesc. Dacă necurăţia ar
fi numai tnipească s-ar putea spăla la baie cu apă, însă tînd sufletul este
necurat, caută o baie potrivităpenlni a-l spăla. Care este baia curăţitoare de
păcale? Izvoare de lacrimi fierbinţi, suspinele din adîncul inimii, mustrarea
necontenită, multe milostenii de toate felurile, pocăinţă de păcatele făcute, grija
ca să nu cazi iarăşi în păcatele făcute, aşa se spală firea păcatului, aşa se curăţă
murdăriile sufeudui şi dacă nu vom face aşa în zadar vom trece prin toate apele
rîurilor... căci dacă după ce am păcătuit şi ne pocăim şi iarăşi cădem în aceleaşi
păcate n-avem niciun folos de spovedanie". -Sf. loan Hrisostom, Despre
căsătorie, Om. II, 5.
-îmi vin gînduri de mîndrie şi cînd mă rog şi cînd fac vreo faptă
bună.
-Mi-am pus nădejde mai mult în oameni decît în purtarea de grijă a
lui Dumnezeu.
-Sărbătorile nu le-am cinstit cum se cuvine, ca să merg la Biserică
sau să fac fapte bune, sau să citesc cărţi bisericeşti.
-Nu mă ţin de cuvînt cînd făgăduiesc ceva şi de multe ori mă
f
descurajez şi cîrtesc.
-Mă supăr pe aproapele, îl năpăstuiesc şi clevetesc, voind să mă
răzbun (cu bătaie).
-Mă îndulcesc cu inima cînd găsesc ceva străin sau iau ceva ce nu
este al meu.
-Necinstesc pe Dumnezeu în cugetul meu cu vorbele şi cu faptele
mele.
-Cîrtesc împotriva dogmelor şi a disciplinei bisericeşti, a postului şi
a tipicului şi a slujbelor bisericeşti. (Aici citeşti deosebitele păcate pe care
|i le-ai notat pe hîrtie cînd te-ai pregătit să vii la spovedanie; Monahul 1941;
Preotul +1942).
CCXXV1.
STAVROPIGHIA
1913. -Stavropighia însemnează înfigerea crucii de către episcop
sau de către un delegat al său cînd pune temelia unei noi Biserici. în
vechime, mînăstirea din altă eparhie a cărei temelie era pusă de
patriarh, fie de el personal, fie de altcineva prin trimiterea unei cruci,
se numea mînăstire stavropiglue şi care apoi rămînea sub oblăduirea
sa. Astăzi, se numeşte mînăstire stavropiglue, o mînăstire din altă
eparhie pe care patriarhul o ia sub oblăduirea sa din motive
superioare, folositoare Bisericii (Apost. 31).
1914. -"Cu voia episcopului şi prezbitend poate să facă slujba
Stavropiglliei". -Sf.Nichifor31.
CCXXVII
ŞTIINŢA
1915. -Ştiinţa este un dar de la Dumnezeu dat omului ca o lumină
a vieţii. Ea se capătă cu preţul ostenelilor (Prov. 1, 22). Cel ce ştie
adevărul moral al vieţii sau vreun meşteşug este dator să se
folosească bine de toate acestea căci, va da seama în ceasul morţii.
Cine se mîndreşte cu ştiinţa sa, sau speculează pe cei simpli, sau sub
paravanul titlurilor şcolare îşi ascunde lenevirea sa, face păcat mare.
"Cine ştie să facă binele şi nu-l face, săvîrşeşte păcatul" (Iacob 4,17; Prov. 2, 6;
11,1; 30, 3; Luca 11. 52; I Cor. 8, 1-12).
1916. -"Robul acela care a ştiut voia stăpînului său şi nu s-a pregătit
nicidecum şi nici n-a lucrat după voia lui, vafi bătut cu multe lovituri". -"Dar cine
n-a ştiut-o şi a făcut lucmri vrednice de bătăi, vafi bătut mai puţin. Cui i s-a dat
mult, multe i se va cere, celui ce i s-a încredinţat mai mult, mai mult i se va
cere" (Luca 12,47). "Dacă n-aş fi venit şi nu le-aş fi spus, păcat n-ar avea, dar
acum n-au nici-o dezvinovăţire pentru păcatul lor" (ioan 15, 22). "Popoml meu
piere din lipsa de cunoştinţă. Fiindcă ai lepădat cunoştinţa şi Eu te voi lepăda ca
să nu-Mi mai fii Mie preot. Fiindcă ai uitat legea Dumnezeului tău şi eu voi uita
pe feciorii tăi". (Osie 4,6).
CCXXVIII.
SUDALMA
www.ortodoxia.md
nu
poate ajunge la aceea dacă nu e golită mai înainte
de
trup ca dintr-un vas, încă în această viaţă, legea
păcatului susţinută prin afecţiunea voinţei faţă de
el".
-Filoc. III p. 309,21.
1929. -"Aşijderea şi cei care pun curse pentm vînat şi se sugrumă într-
însele dobitoacele, ori păsări şi pe acelea le iau şi le mănîncă sau de cîini gonite
www.ortodoxia.md
CCXXXH.
SUPERSTIŢIILE
1931. -Superstiţiile sînt credinţe şi practici greşite moştenite din
lumea păgînă care necunoscînd adevărul lui Dumnezeu şi nici
adevărurile ştiinţelor naturii şi ale vieţii au rătăcit pe oameni întru
neştiinţa lor. Orice fel de credinţe deşarte şi superstiţioase se
canonisesc de Biserică ca şi vrăjitoria (VI61,65).
1932. -Şi azi mai ales în Moldova în ajunul Crăciunului se
obişnuieşte a se face "turte" subţiri din făină bună numită pe alocuri
"pelincile Maicii Domnului" ca o veche rămăşiţă mai mult sau mai puţin
superstiţioasă a cărei ideie şi apreciere o găsim în canonul Sinodului
rv ec.79: "Mărturisim că dumnezeiasca Naştere cea din fecioară a fost fără
lehuzie şi că a răsărit fără sărnînţă, lucni pe care îl propovăduim la întreaga
Uînnă, îndrumăm spre îndreptare
pe cei ce din neştiinţă fac teea ce nu trebuie. De aceea, întnicît unii după sfîntă zi
a Naşterii lui Hristos Dumnezeul noslni, se nevoiesc a fierbe semidale pe care le
împărţesc între dînşii sub cuvînt că cinstesc lehuzia Maicii Domnului
(Preacurate) pomncim că nimic din aceasta să nu se mai facă de către
credincioşi, căci acest lucni nu-i spre cinstea Fecioriei care a născut tnipeşte mai
presus de minte şi de cuvînt pe Cuvîntul cel neînchipuit, judecind şi însemnînd
naşterea ei cea nespusă în chip obişnuit şi după a noastră înţelegere. Deci, dacă
cineva de acum înainte se va afla făcînd una ca aceasta de va fi cleric să se
caterisească iar de va fi laic să se afurisească". -IV ec. 79.
1933. -"Căci diavolul voieşte să dobîndească ceva dintr-acea lege care este
vrăjmaşă lui, au nu ştii căpăgînul nu se bate cu oamenii lui ci se bate cu oamenii
blagocestivi sau cu înşelăciuni sau cu daniri, sau mite sau cu vrăjmăşii sau cu
război pe faţă, umblă de iscodeşte în toate zilele să dobîndească ş'i să biniiască
www.ortodoxia.md
ccxxxv.
TEOSOFIA
1943. -Teosofia (teos = Dumnezeu; sofia = înţelepciune) se
socoteşte esenţa tuturor religiilor. în realitate ea este un amestec de
idei filozofice, religioase şi oculte culese de Ia iudei, creştini,
mahomedani, indieni, etc. Teosofii cred într-un singur Dumnezeu
identic cu lumea al cărui nume este: Sat, Nefiinţă, Acela, etc. Iisus nu
este Fiul lui Dumnezeu. Mîntuirea se capătă prin reîncarnare. Biserica
n-are nici-un rost. Lumea este plină de Karma = fenomene, activităţi.
Oamenii şi animalele au suflet nemuritor. Omul are trup fizic, vital
astral şi mintal; are suflet inteligibil = manas, spiritual = bondhi,
superior = atma. Nu există iad şi rai, ci numai peregrinaţie pentru cei
răi prin reîncarnări şi fericire-nirvana pentru cei buni.
1944. -O variantă a teosofiei este antroposofia care confundă trupul
cu sufletul, fiinţa omului posedînd în chip concentric: trup fizic, eteric,
astral şi inteligibil superior. Teosofia nu este o religie şi deci teosofii
sînt străini cu totul de Biserică. Deci, cei nebotezaţi trebuiesc catehizaţi
şi botezaţi,iar cei ce au fost botezaţi valabil, trebuiesc primiţi în
Biserică ca pe nişte apostaţi cu reeducarea serioasă dogmatică şi
morală pe un timp îndelungat pînă ce se va constata deplina purificare
de învăţăturile greşite.
((XXXVI.
TOLERANŢA 1945." -Toleranţa este trecerea
cu vederea peste greşelile fireşti sau greşelile aproapelui în spiritul
legii lui Dumnezeu. Orice om este supus greşelii şi deci sîntem datori să
fim îngăduitori cu neputinţele oamenilor şi să nu ne legăm de toate
nimicurile. "Purtaţi-vă într-un chip vrednic de chemarea voastră, cu toată
smerenia şi blîndeţea, cu îndelungă răbdare, îngăduiţi-vă unii pe alţii întm
dragoste şi căutaţi şi păstraţi unirea duhului întm legătura păcii" (Efes. 4,1-3).
"Robul Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blînd cu toţi, în stare să înveţe
pe toţi prin îngăduinţa răbdătoare, să îndrepte cu blîndeţe pe cei îndărătnici întm
nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţă ca să ajungă la cunoaşterea adevăndui
şi dezmeticindu-se să scape de cursele diavolului" (II Tim. 2,24-26).
www.ortodoxia.md
păcatul prin tăcere sau tăgăduire sau aduce laudă celui rău, sau
tolerează răul sub diferite forme, toate acestea sînt păcate care se
pedepsesc, uneori tot aşa de aspru ca şi cel ce le face, ba chiar mai rău
(Mărt. Ort. II, 4448; Sirah 8,18-21; V. Neascultarea; IV ec. 18).
\
1955. -"Cela ce va lăuda pe cel vinovat şi de va zice că bine a făcut
aceasta, despre aceasta dăm învăţătură, că de va fi greşeala ce a
făcut, greşeala de cele mari ce sînt de cap (păcate de moarte) atunci
se va certa mai mult decît cel vinovat. Şi aceasta se va face, cînd va fi
lăudat pe cel vinovat mai înainte de a fi făcut greşeala (autor moral);
iar de-l va fi lăudat după ce a făcut greşeala, atunci se va certa
întocmai ca şi cel vinovat". -ILT, 339, Z. 10.
1956. -"Iar de va şti pe cineva făcînd păcate şi va putea să-l oprească din
păcate să nu meargă la dînsele şi nu-l va opri sau îl vafi întrebat arhiereul sau
duhovnicul şi n-a spus, acela să se canonisească ca şi acela care face păcatul", -
ILT, 375.
1957. -"Cine răpeşte muierea şi cel ce aleargă cu dînsul, trei ani pocanie şi
metanii 36 în zi. Iar preotul ce-i primeşte pe dînşii să se gonească de la Biserică
şi de la liturghie un ansi metanii o mie în zi".
-PBG, 114.
www.ortodoxia.md
CCXXXVIII. TRADIŢIA
SFÎNTA
1958. -Nu orice obicei bisericesc este Sfînta Tradiţie ci numai
acela care se află practicat şi învăţat de Sf. Părinţi care au trăit în
primele opt secole şi care obiceiuri se practică neîntrerupt pînă azi.
Sf. Scriptură este un rezumat al revelaţiei dumnezeieşti care a fost
dată de sfinţii prooroci şi apostoli prin viu grai. însuşi Iisus n-a scris
nimic, iar unii dintre Sfinţii Apostoli au scris numai ocazional (Matei
10, 7, 28; Rom. 10,17; II Tes. 2,15; I Cor. 11, 2; III Ioan 13,14). Sfînta
Scriptură
cuprinde numai ceea ce este esenţial, dar mai sînt şi alte învăţături
tot aşa de însemnate care ni s-au dat prin tradiţie (Ioan 20, 30,21, 25; II
Ioan 12; F. Ap. 20, 30-35; I Petru 5, 12; Efes. 3, 3; I Tim. 6, 20; II Tim. 2, 2; 3,
14).
Creştinismul nu s-a născut dintr-o teorie de birou sau sistem şcolar,
ci din iubirea veşnică a lui Dumnezeu care este mai presus de tot ceea
ce se poate cuprinde în scris şi care a dat impuls vieţii duhovniceşti
trăite, iar oamenii sfinţi, prin trăirea lor au scris Sf. Scriptură
mărturisind că este inspirată de Ia Duhul Slînt (II Tim. 3,14-17; II Petru 1,
17-21; 3,15-16; V. Sinodul).
judecată (Ex. 32, 32; Daniil 7,10; 12,1; Filip. 4, 3; Apoc. 3,5; 13, 8; 20,12; 21,27;
V. Dogmele).
1960. -"Duhul Sfînt este făcătorul Sfintei Scripturi atît a celei vechi cît şi a
celei noi şi că El a grăit-o prin mijlocirea a multor împreună lucrători (Luca 12,
De aceea precum Scriptura Vechiului Testament aşa şi a celui
41-48; I Cor. 4, 1).
Nou este învăţătura Duhului Sfînt. Şi pentm acest cuvînt orice au hotărit Sfinţii
Părinţi în toate sinoadele ortodoxe ecumenice şi locale, oriunde s-au ţinut ele, se
cuvine a crede că este de la Duhul Sfînt, precum au zis apostolii în sinod:
"Părutu-s-a Duhul Sfînt şi nouă" (F. Ap. 15,28) după pilda cărora şi celelalte
sinoade ortodoxe au încheiat hotăririle lor în acelaşi chip". -Mart. Ort. l, 72.
1961. -"Credem că Biserica cea sobornicească se învaţă de Duhul Sfînt.
Acesta este adevăratul Mîngîietor pe care îl trimite Hristos de la Tatăl ca să înveţe
adevăml şi să împrăştie înhinericul din mintea credincioşilor. însă învăţătura
Sfîntului Duh înfmmuseţează Biserica nu mijloceşte, ci prin sfinţii părinţi şi
conducătorii Bisericii soborniceşti. Căci precum toată Scriptura este şi se numeşte
cuvîntul Sfîntului Duh nu s-a vestit de El nemijlocit, ci s-a propovăduit de El prin
apostoli şi profeţi, astfel şi Biserica se învaţă de Duhul Sfînt cel dătător de viaţă în
chip nemijlocit, prin Sfinţii Părinţi şi dascăli (ale căror dogme şi ultime
învăţături împreună cu Slînta Scriptură sînt propovăduite de sfintele
sinoade ecumenice). Şi de aceea nu numai că sîntem convinşi, dar încă şi
mărturisim fără îndoială, întm adevăml siguranţei că Sfîntă Biserică ceea
sobornicească nu poate greşi sau în genere, a se înşela sau a răspîndi minciuna
în locul adevănilui. Pentru că Prea Sfîntul Duh întotdeuna lucrînd prin Sfinţii
Părinţi şi conducători, care sînt seivitorii ei credincioşi fereşte Biserica de orice
rătăcire". -Pavăza Ort. Decr. XII.
1962. -"Dintre dogmele şi învăţăturile practice pe care le avem depozitate în
Biserică unele sînt scrise (Sf. Scriptură) iar altele le-am moştenit din tradiţia
tainică predanisită de la apostoli, amîndouă avînd aceeaşi tărie întm evlavia lui
Dumnezeu şi nimeni nu s-a îndoit vreodată de tăria lor, oricît de neînvăţat ar fi
fost întm priceperea legilor bisericeşti. Dacă vom lepăda tradiţiile nescrise vom
greşi cu privire la cele mai temeinice învăţături, păgubind chiar Evanghelia,
reducîndu-le la un nume greu de înţeles". -Sf. Vasile 9i-a.
1963. -"Oare cine ne-a învăţat în scris să ne însemnăm cu chipul cmcii şi să
ne întoarcem cu faţa spre răsărit cînd ne mgăm? Oare sfinţii ne-au dat în scris
cum să facem mgăciunea epiclesei asupra pîinii şi a pahandui euharistie? Pentm
slujbă nu sînt suficiente cuvintele scrise de apostoli în Evanghelii (Matei 26, 26-
www.ortodoxia.md
29), ci şi mai înainte şi după sfinţire rostim şi alte mgăciuni pe care le-am
moştenit prin puternică tradiţie nescrisă". -Sf. Vasile 9l-b.
1964. -"Din care cărţi ale Sf. Scripturi am învăţat să binecuvîntăm apa
botezului şi unluldelemn al ungerii înainte de a se boteza omul, nu din tăcuta
tradiţie păstrată în taină? Dar cele trei afundări de unde sînt? Dar lepădările de
satana şi de îngerii lui de unde le-am luat, oare nu din învăţătura părinţilor cea
nescrisă şi păstrată tainic (ca să nu fie profanată de persecutori) şi din care
am învăţat cinstirea sfintelor taine, fiindcă se fereau să o publice în scris?". -Sf.
Vasile 9i-c.
am fost iarăşi chemaţi la cer: S-ar sfîrşi ziua dacă aş căuta să arăt toate tainele
cele nescrise ale Bisericii şi astfel nu mai în şir pe celelalte". -Sf. Vasile 9i-f.
1968. -"Chiar mărturisirea (adică simbolul) de
credinţă prin care învăţăm să credem în Tatăl, Fiul
şi
Sfîntul Duh în care parte a Sfintei Scripturi o găsim
formulată? Această mărturisire o avem din aceeaşi
tradiţie a botezului, căci după cum este absolut
necesar
botezul, tot aşa de necesară este şi mărturisirea de
a
crede". -Sf. Vasile 91-g.
1969. -"Dacă cei neştiutori resping şi formula doxologiei (Slavă
Tatălui şi Fiului şi Sfîntului Duh...), ca ceva nescris în Sfîntă
ScripUtră, apoi să ne arate în ea dovezile scrise ale simbolului
credinţei, cît şi a celorlalte adevămri înşirate mai sus. Prin unnare în
Biserică găsindu-se atîtea învăţături nescrise şi cu atîta tărie în taina
trăirii bisericeşti, oare potrivnicii nu ne vor îngădui să avem nici un fel
defonnulare dogmatică ajunsă pînă la noi de la Părinţi? Pe acestea
noi le-am găsit păstrate în toată curăţia în Bisericile cele adevărate, care tradiţie
are o mare putere în lucrarea tainelor liturgice". -Sf. Vasile 91-h.
1970. -"Dacă unii (Pnevmatomahii) obiectează că doxologia cea mică în
care se vorbeşte despre Duhul Sfînt (Slavă Tatălui şi Fiului şi Ştiutului
Duh...) nu se află în documentele scrise, atunci nici ea nu trebuie să fie primită,
dacă se respinge tot ceea ce este nescris în Sf. Scriptură. Dar, întrucît dintre cele
mai multe învăţături tainice (ale dogmelor şi ale cultului) sînt adînc
înrădăcinate în viaţa Bisericii, atunci odată cu acelea trebuie primită şi această
doxologie. Astfel, predanisirile cele nescrise sînt de origine apostolică: "Că vă
laud pe voi zice, că de toate cele de mine încredinţate, vă aduceţi
aminte şi ţineţi predaniile aşa cum vi le-am dat eu" (I Cor. li, 2) şi iarăşi:
"Ţineţi predaniile pe care le-aţi primit sau prin viu grai sau prin epistolă
scrisă" (II Tes. 2, 15). Dintre aceste predanisiri este şi doxologia despre care
vorbim care s-a predanisit unnaşilor chiar de la început şi prin zilnica şi
www.ortodoxia.md
CCXXXIX.
TRANSFERAREA
1973. -Transferarea de la o eprahie sau parohie la alta n-a fost şi nu
este privită bine, fiindcă un cleric cînd se hirotoniseşte face legămînt cu
Biserica şi cu credincioşii parohiei, asemenea cu legămintele căsătoriei.
Dacă motive superioare de ordin misionar se impun aceasta este
îngăduită de canoane. Cererea de transferare poate fi îngăduită
excepţional: a), cînd parohia este pe cale de a se desfiinţa; b). cînd
petiţionarul nu mai poate corespunde nevoilor acelei parohii; c). cînd
parohienii nu-l primesc din motive străine Bisericii; d). cînd autoritatea
canonică îl cheamă la o altă slujbă misionară pentru un mai mare folos
Bisericii (V. Hirotonia, Neascultarea).
1974. -"Nu este îngăduit episcopului să părăsească eparhia sa şi să se ducă
la alta chiar dacă va fi îndemnat de mulţi afară numai dacă va fi o pricină
binecuvînlată care-l sileşte să facă aceasta pentm a aduce un mai mare folos
celor de acolo cu privire la evlavie (misionară); dar aceasta o va face nu din
iniţiativa sa, ci prin hotărirea mulţimei episcopilor în urmarea rugăminţii prea
mari". -Apost. 14.
1975. -"Dacă vreun prezbiter sau diacon sau alt oarecare dintre clenci ar
părăsi eparhia sa şi se va duce la altă eparhie, mutîndu-se cu totul, fără învoirea
episcopului său, hotărîm ca unul ca acesta să na mai liturghisească, mai ales
dacă episcopul său l-a condamnat să se întoarcă înapoi, iar el n-a ascultat şi ar
stămi întru nesupunere să se împărtăşească acolo numai ca un mirean". -Apost.
13.
1976. -"Iar dacă episcopul la care se vor afla unii clerici ca aceştia, vor
nesocoti cu totul oprirea hotărîtă asupra lor şi-i va primi ca pe clerici (vrednici
de slujbă) acest episcop să se afurisească ca un învăţător al dezordinei". -Ap.
16.
1977. -"Cu privire la episcopii şi clericii care se mută dintr-o cetate într-alta
s-a hotărit ca să rămînă în vigoare canoanele (I ec 15, 16) aşezate de Sf. Părinţi
în această privinţă" iv ec. 5.
1978. -"Nu este iertat unui cleric să fie numit deodată la Bisericile din două
oraşe, adică la cea pentm care s-a hirotonisit de la început şi la alta mai mare
unde s-a dus din pofta slavei deşarte. Cei ce vor face aceasta să fie readuşi
www.ortodoxia.md
numai la Bisericile lor pentm care au fost hirotonisiţi de la început şi numai acolo
să slujească. Iar dacă cineva a fost transferat de la o Biserică la alta în chip
canonic să nu mai fie părtaşi la treburile bisericeşti de mai înainte sau la
hramurile mucenicilor sau la aşezămintele azilurilor de săraci sau a primitorilor de
străini care aparţin acelei Biserici. Iar cei ce îndrăznesc după hotărirea sfîntului
sinod să mai facă ceva din cele oprite acum s-a hotărit să cadă din treapta lor", -
iv, 10.
1979. -"Clericilor din slujba unei Biserici nu le este iertat după cum am
hotărit mai înainte să fie rinduiţi la Biserica altei cetăţi, ci să se mulţumească cu
aceea la care s-a învrednicit a sluji de la început cu excepţia acelora care şi-au
pierdut patria şi din nevoie au trecut la altă Biserică. După această hotărire dacă
vreun episcop ar primi pe vreun cleric care depinde de alt episcop s-a hotărit ca
să se excomunice atît cel primit cît şi cel ce l-a primit, pînă ce clericul mutat se va
întoarce la Biserica sa". -IV, 20.
1981. -"Dacă vreun preot sau diacon şi oricare cleric lăsîndu-şi parohia sa şi
se duce la alta şi să se stabilească acolo acela să nu mai liturghisească, mai ales
dacă episcopul său l-a chemat şi l-a sfătuit să se întoarcă la parohia sa, dar el n-a
ascultat... Iar dacă va stand întm neorînduială să se caterisească definitiv încît
nici la locul său să^nu mai fîe primit. Iar dacă aşa caterisit l-ar primi alt episcop
şi acela să primească canonisire de la sinodul obştesc ca unul care calcă legiuirile
bisericeşti". -Ant. 3.
1982. -"Dacă vreun episcop fără eparhie ar acapara vreo episcopie vacantă
şi ar răpi scaunul fără hotărîrea sinodului plenar acela să fîe lepădat chiar dacă
tot popond eparhiei care l-a 'dorit, l-ar alege pe el. Iar sinodul este complet
numai acela la care participă mitropolitul (primat) al capitalei". -Ant. 16.
1983. -"Episcopul să nu se mute de la o eparhie la alta nici din iniţiativă
proprie, nici silit de popor, nici constrîns de unii episcopi, ci să rămînă la Biserica
pentm care a fost orînduit de Dumnezeu de la început şi să nu se strămute de la
ea potrivit cu hotărîrea dată acum în această privinţă". -Ant. 21.
1984. -"Osiu episcopul cetăţii Cordoviei zise: Nu atît obiceiul cel rău cît mai
vîrtos comptia cea prea vătămătoare a cîrmuirii treburilor bisericeşti trebuie să se
dezrădăcineze chiar din temeliile ei, ca nici unuia dintre episcopi să nu-i fie iertat
a se muta dintr-o cetate mică în altă cetate. Căci este vădit pretextul acestei
cauze pentru care se fac unele ca acestea. Niciodată nu s-a putut afla vreunul
dintre episcopi carele să fi dorit a se muta de la o cetate mai mare la o cetate
mai mică şi prin aceasta s-a dovedit că unii ca aceştia s-au aprins cu înfocatul dor
al lăcomiei după averi şi mai ales al trufiei ca să se pară că au cîştigat stăpînire
mai mare. Prin urmare, oare nu sînt toti de acord ca astfel de răutate să se
pedepsească mai aspm, căci socotim că unii ca aceştia nici în comuniunea laicilor
nu se cuvine să mai rămînă? Episcopii ziseră cu toţii: "Toti sîntem de acord". -
Sardica 1.
Iar dacă oarecare şi-ar permite acest lucru aceştia trebuie certaţi şi îndreptaţi pe
calea cea bună de către fraţii şi împreună episcopii noştri...". -Sardica 15.
1987. -"Fiindcă de multe ori se duc preoţi şi diaconi la mitropolia
Tesalonicului şi rămîn acolo definitiv, iar alţii după un timp foarte îndelungat se
întorc la parohiile lor, aceste hotărî/i (canoane 1, 2,15) se aplică şi lor ca şi
episcopilor". -Sardica 16.
CCXL.
TUDORIŞTII
1988. -Tudoriştii au numele de la fostul preot Tudor Popescu
caterisit în 1924 din pricină că s-a abătut de la ortodoxie. Ei se
numesc: creştini după Evanghelie. -Doctrina: a). Mîntuirea se capătă
numai prin credinţă; b). Tainele sînt excluse; c). Botezul poate fi
săvîrşit de oricine, iar cel administrat copiilor e o simplă ceremonie; d).
Cultul sfinţilor şi al cinstitelor icoane sînt excluse, etc. Celor ce vin la
Biserică să li se ceară în scris lepădarea de erezie, să fie catehizaţi şi cu
învoirea episcopului să fie primiţi prin mirungere.
CCXLI.
TUNDEREA
1989. -Tunderea sacramentală se întrebuinţează în Biserică la
botez ca o consfinţire deplină în societatea bisericească şi devenirea
creştinului ca membru al ei; la intrarea în monahism ca ostaş închinat
cu totul slujirii lui Dumnezeu şi lepădat de lumea pusă în slujba
păcatului; la hirotonia clericală ca episcopi şi misionari întru a sluji
Domnului pentru sine şi pentru fraţii săi membrii ai Bisericii. "Iar
tunderea se face pe capul preotului cînd se face citeţ închipuieşte cununa cea de
spini... Asemenea şi ieromonahii trebuie să păzească acest obicei, cu atît mai
mult că la dînşii se face tunderea şi la călugărie" (Simeon Tes. IX, 22). Deci,
ieromonahul are trei cununi de spini: una de creştin, alta de monah şi
alta de misionar şi apostol, căci fiecare stare are greutăţile şi obligaţiile
ei care impun o suferinţă a crucii şi o cunună de spini formată din mult -
feluritele ispite care vin de la trup, de la lumea pusă în slujba păcatului
şi de la diavol (Efes. 6, 11-18; Num. 6,2-17; F. Ap. 21,24; I Cor. 1, 5,4,10,11,23;
Gal. 5, 11; 6,17; Colos. 1, 24; II Tim. 4, 4, 6-8).
1990. -"Dacă vreo femeie mirenească (eustaţiană) sub motiv al evlaviei şi-
ar tundepămlce i l-a dat Dumnezeu spre aducerea aminte de supunere (I Cor. ll,
3) să fie anatema ca una care strică pomnca
www.ortodoxia.md
1992. -"Dacă vreun cleric ar lovi pe cineva în gîlceavă şi-l va omorî dintr-o
lovitură grăbită, să se caterisească pentm neînfrînarea sa; iar de vafi laic să se
afurisească". -Apost. 65.
1993. -"Cu privire la uciderile cele de voie, vinovaţii să se canonisească
toată viaţa îngenunchind, iar de sfînta împărtăşanie să se împărtăşească la
sfîrşitul vieţii lor". -Ancira 22.
1994. -"Cu privire la uciderile cele fără de voie hotărîrea de odinioară
pomnceşte ca cei vinovaţi să se învrednicească de sfînta împărtăşanie în al
şaptelea an, potrivit treptelor hotărîte (ale canonisirii), iar în a doua hotărire
(necunoscută istoric) se pomnceşte să se canonisească numai cinci ani". -
Ancira 23.
primejdioase (ca tîmple, ochi, etc.) numai că să-l pedepsească, dar nu să-l
omoare; însă aceasta se apropie de uciderea de voie pentm că n-a voit să fie
atent din ură la păstrarea vieţii potrivnicului. La fel este (în cazuri de lucrări)
cînd cel ce se răzbună cu duşmănie se foloseşte de lemn sau piatră mare (la
şantier) pe care a prăvălit-o peste potrivnic şi în loc numai de a-l pedepsi îl
ucide, deasemenea este o ucidere fără de voie fiindcă una a voit şi alta a făcut în
mînia sa".
"însă cel ce a întrebuinţat sabie sau altceva de felul acesta, nu are nici o
iertare, mai ales cînd el a amncat cu securea, deoarece nu a lovit cu mîna ca să
poată stăpîni măsura unei lovituri uşoare, ci el a şi amncat ca şi cu greutatea şi
iuţeala fierului să dea lovitură sigură spre moarte".
"Uciderea făcută de tîlharii şi jefuitorii războinici este întru totid intenţionată,
căci aceşti criminali ucid pentm pradă, ferindu-se de a fi prinşi; iar cei ce merg în
luptă pentm ucideri şi jaf nu se duc numai ca să pedepsească şi să înfricoşeze, ci
ca să şi omoare pe cei ce li se împotrivesc".
"Cel care ar pregăti oarecari băuturi a căror putere nu o cunoaşte şi deci ar
ucide pe cei ce le ia, o socotim ca o ucidere de voie. Acest lucm îl practică, de
multe ori femeile care fac descîntece şi legături vrăjitoreşti, încercînd să atragă
pe unii spre dragoste, le dă astfel de băuturi ca să li se întunece minţile. Deci, ele
sînt ucigaşe, deşi una au voit şi alta au făcut. Deci şi femeile care dau băutură
pentru pierderea pnincilor (avort) sînt ucigaşe de voie atît ele cît şi femeile care
iau astfel de băuturi". -Sf. Vasile 8.
1996. -"Cel care a ucis fără de voie s-a pocăit îndeajuns în cei unsprezece
ani. La aceştia să aplicăm legea lui Moise (Deut. 25,1-5), în care se spune că cel
ce a fost bătut, dar apoi s-a sculat şi a umblat pe picioare în toiag deşi va muri
mai apoi, să nu fie socotit ca ucis. Iar dacă nu se va mai scula şi după bălaie va
muri, bătăuşul va fi socotit ca ucigaş însă după intenţiune fără de voie". -Sf.
Vasile 11.
2007. -"Cel ce bate pe tatăl său cu gîndul de a-l omori să fie supus
canonisirii, treizeci şi cinci de ani". -I. Post. 43.
2008. -"Cel ce va ucide în război sau apărindu-se de tîlhari, trei ani să nu se
împărtăşească dacă vor fi venit asupra lui cu arme ucigaşe. Dacă tîlharii n-au
venit asupra lui să-l ucidă, ci numai să fure, iar el putea să fiigă, dar a scos arma
şi a ucis pe tîlhar, acela se canonisesţe ca un ucigaş". -ILT, 335.
2009. -"Canonul 65 al Sf. Apostoli pomnceşte: Care cleric în mînie sau sfadă
va lovi pe cineva şi de acea lovire va muri, acela se lipseşte de preoţia lui de tot
fără de nici o iertăciune, iar de va face aceasta mireanul atunci acela să se
afurisească şi să se canonisească ca un
ucigaş". ILT, 336 şi Trebnic p. 514.
2010. -"Tîlhaml care a făcut rău mult şi ucideri fără număr şi după aceea va
veni să se pocăiască, cu puţină pocanie să fie primit la pricestanie ca să nu se
întoarcă iarăşi întm aceea ce a fost şi după aceea, cîte puţin să-şi umple
toatăpocania". -PBG, 19.
2011. -"Dacă cineva se va duce la curvie sau preacurvie sau la furtişag sau
la tîlhărie şi într-acestea va fi ucis şi va muri, nimeni să nu-l slujească şi nici să-i
facă pomeniri cineva", -PBG, 40.
CCXLI1I. UNIFORMA
CLERICALĂ
2012. -Uniforma clericală ca orice uniformă şcolară sau militară
este un simbol al misiunii bisericeşti prin cure se predică ideea de
Dumnezeu, atît în slujbă cît şi în legăturile sociale. Acolo unde
cuvîntul este neputincios, uniforma completează prin aducerea
aminte a celor ce o văd, cum că Dumnezeu este slujit de acel cleric
indiferent dacă ei cinstesc sau nu pe Dumnezeu (Rom. c. 9 şi 10). Ea este
o predică tăcută. Ea aduce aminte clericului în orice vreme chiar şi în
uitarea de sine că el este slujitorul Domnului. Pentru cel ce o poartă
cu vrednicie ea este o lumină de pe Tabor (Matei 17, 1-13) cel ce o poartă
cu nevrednicie are parte de cele spuse de Domnul, smochinului celui
neroditor: "Să nu mai fie în tine rod în veci" (Matei 21,19)-V. Sminteala.
2013. -"Nimeni dintre cei ce se numără în cler să nu se îmbrace în haină
nepotrivită tagmei sale, nici cînd stă în oraş, nici pe cale mergînd, ci să
întrebuinţeze îmbrăcămintea care este destinată pentm cei ce se numără în cler.
Iar dacă vreunul ar face aşa ceva să se afurisească pe o săptămînă". -VI ec. 27
(VII ec. 16).
www.ortodoxia.md
2017. -"Lumină este treapta şi haina preoţiei, dar numai dacă are şi sufletul
împreună strălucind înlăuntru prin curăţie. Dacă se întinează de neatenţie, iar
conştiinţa care mărturiseşte despre urîţenie este dispreţuită, lumina se face
întuneric şi pricină a întunericului şi a focului veşnic, de nu cumva părăsind
această cale prăpăstioasă pe amîndouă părţile, ne abatem pe alta care să ne
ducă prin virtute şi smerenie, fără primejdie la împărăţia lui Dumnezeu". -Filoc.
IV.
CCXLIV.
VAGABONDAJUL
2018. -Vagabondajul este nestatornicia, este mutarea din loc în Ioc
tară de nici un căpătîi. El izvorăşte din iluzia că în altă parte este mai
lesne de trăit, sînt oameni mai îngăduitori care pot permite orice. La
temelia acestei iluzii stă neîncrederea, lenea şi uşurătatea minţii (Sirah
29,19-28; II Tim. 3,2). Un om serios trebuie să fie statornic în cugete şi
www.ortodoxia.md
fapte, să ducă şi greul şi uşorul vieţii stăruind într-un loc întru răbdare
şi muncă cinstită (Luca 9, 62) -V. Neascultarea.
2019. -"A venit la cunoştinţa sfînlului sinod că oarecare clerici şi monahi
neavînd învoirea de la episcopul lor, ba uneori fund şi excomunicaţi de ei, se duc
în capitală, stau multă vreme acolo, produc tulburări şi vatămă ordinea
bisericească, ba uneori strică şi casele altora. Deci, Sf. Sinod a hotărît ca aceştia,
mai înlîi, să f e sfătuiţi de către ecdicul (avocatul) bisericii capitalei ca să
părăsească oraşul. Iar dacă stămie cu nenişinare în aceleaşi lucmri, să se scoată
de acel ecdic împotriva voinţei lor şi să-i trimită la mînăstirile lor". -IV ec. 23.
CCXLV.
VĂDUVIE
2020. -Văduvie se numeşte atunci cînd unui soţ i-a murit tovarăşul
de viaţă, legitim căsătorit Soţul văduv care se hotărăşte să-şi închine
viaţa lui Dumnezeu, poate s-o facă, însă să se cerceteze bine într-un
timp de încercare mai îndelungat decît al celor necăsătoriţi ca nu
cîndva aprinzîndu-se poftele trupeşti cultivate prin obişnuinţă, să-i facă
să se lepede mai tîrziu de făgăduinţă. Văduvia este mai grea de păzit,
decît fecioria. în vechime diaconiţele dintre femeile văduve, se
hiroteseau la vîrsta de 60 de ani (iTim. 5,1-16; VI, 40) pe cînd cele dintre
fecioare se hiroteseau la 40 de ani. Femeia văduvă nu se mai poate
căsători după vîrsta de 60 de ani. Nu poate fi luată în căsătorie de un
candidat la hirotonie (V. Hirotesia, Hirotonia)
2021.- "Văduva nu se hirotoneşte şi, dacă şi-a pierdut bărbatul de mult timp
şi a trăit în înfrînare şi nevinovăţie, şi dacă şi-a îngrijit foarte bine de cele ale
casei ei, ca Iudit (8) şi Ana (Luca 2, 36) cele cu adevărat sfinte, atunci să se
aşeze în rîndul văduvelor. Dacă şi-a pierdut însă după puţin timp soţul să nu i se
dea încredere, ci un timp îndelungat să i se pună la încercare tinereţea, căci
patimile uneori îmbătrînesc odată cu oamenii, dacă nu sînt stmnite cu frîu
puternic"-Const. Apost.VIII, 25.
2022.- "Apostolul a hotărit (lTim. 5, 3-5) ca văduva care vrea să se
recăsătorească să aibă îngăduinţă, chiar dacă ea a fost recunoscută în slujba
bisericii ca diaconiţă. Cu privire la bărbaţi nu s-a legiferat nimic, dar pentm ei
este suficientă canonisirea celor ce se căsătoresc a doua oară. Dacă o văduvă
trecută de 60 de ani, vrea să se recăsătorească, ea va fi oprită de la împărtăşanie
pînă ce va renunţa la căsătorie. Dacă noi o vom primi-o între văduve
www.ortodoxia.md
satisfacţia sadică de vînătoare (VI ec 51; Fac. 10, 9-10; 21-20; I ec.
16,16; Mihea 7,2). Orice slujitor al bisericii care se ocupă cu vînătoarea
este oprit şi aspru osîndit. Pescuitul este îngăduit şi clericilor (loan
21,3-14).
2035. -"Preotul negustor să se părăsească de a sluji. Preotul vînător sau la
craiul alergător după vînat, sau va umbla cu annele, care sînt păgîneşti, şi nu
creştineşti, de treaba numai a voinicilor cînd merg la război, unui astfel de preot
nu i se cade să fie preot". - PBG, 51.
CCL.
VOMITAREA
2036. -Vomitarea se poate provoca din mai multe cauze: a), din
natura trupească prea sensibilă; b). din pricina boaletor şi c). din
pricina abuzurilor alimentare. Cînd vomatul este provocat din
natura sensibilă sau boală, fără voia omului, el nu poate fi canonisit
însă cînd el provine din cauza lăcomiei şi a beţiei este păcat vrednic
de osîndă, mai ales după împărtăşanie. Orice om trebuie să aibă
grijă ca să înlăture orice fel de pricină a vomatului şi potrivindu-şi
nevoile vieţii în aşa fel, ca să nu păcătuiască nici faţă de sine şi nici faţă
de Dumnezeu (V. împărtăşania).
2037. -"Preotul de va sluji liturghie şi după aceea va lua şi va mînca şi se va
îmbăta şi apoi va vărsa, să aibă pocanie şase luni şi o mie de metanii pe zi. Iar
fără de saturare şi fără de beţie şi de vreo boală oarecare va fi lui aceasta, să se
canonisească 40 de zile şi metanii soo". -PBG, 7.
2038. -"Preotid şi diaconul, fără a sluji liturghie şi care se va ospăta şi va
vărsa, să se pocăiască 40 de zile, aşijderea şi călugăml". -PBG, 51.
2039. -Preotul care va vomita din pricina băuturii în ziua în care a
slujit, se afuriseşte 40 de zile, iar de va vomita în alte zile cînd n-a
liturghisit , douăzeci de zile se afuriseşte. Iar dacă este beţiv, se
afuriseşte definitiv pînă la dovedita îndreptare. -Trcbnic p. 526.
2040. -"Omul mirean de se va îmbăta şi de va vărsa... să nu se
împărtăşească tot anul pînă în 200 de zile şi metanii 12 în zi". -PBG, 88.
2041. -"Mireanul care va vărsa după împărtăşanie din pricina multei mîncări
şi băuturi, acela se canoniseşte 40 de zile şi să facă cîte 100 de metanii pe zi, iar
de va fi vărsat din pricina boalei se canoniseşte uşor şi cu socoteală". -ILT, 170 (I
Post. 48).
CCLI.
www.ortodoxia.md
VORBE MURDARE
2042. -Vorbe murdare scot numai cei ce au şi inima necurată
căci gura vorbeşte din prisosinţa inimii. "Adevăr grăiesc vouă că în
ziua judecăţii îşi vor da seama de tot cuvîntul rău, care va ieşi din
gura lor. Căci din cuvintele tale te vei îndrepta şi din cuvintele tale te
vei osîndi" (Matei 12, 24,37 şi Prov. 9,12;I Petru 3,10). Scriptura osîndeşte
pe vorbăreţul veacului acestuia (I Cor. 1, 20), pe cei ce vorbesc
cuvinte putrede şi imorale (Efes. 4, 29; 5, 4-6; Colos. 3, 8) şi pe cei ce
bîrfesc pe aproapele (Tit. 3, 2; Iacob 1, 26; 2, 2-10; V. Defăimarea).
CCLII.
VRĂJITORIA
2043. -Vrăjitoria este lucrarea ascunsă a diavolului sub diferite
forme mai mult sau mai puţin simple. Culmea vrăjitoriei este
atinsă prin spiritism (Lev. 19, 31; Deut. 14, l; Apoc. 16, 14). Scriptura
veche pedepsea cu moartea pe vrăjitori (Ex. 22,18; Num. 23,25). "Dacă
vreun om sau vreo femeie cheamă sufletul vreunui mort, sau se
îndeletniceşte cu vrăjitoria să fie pedepsit cu moartea, fiind ucis cu pietre, iar
sîngele lor să cadă asupra capului lor" (Lev. 20,6 şi 27; Deut. 18,
10; I Regi 28; I Cor. 10, 13; Is. 8, 19; F. Ap. 16, 16; Gal. 5, 20). Cel ce se duce la
vrăjitori dă dovadă de necredinţă în purtarea de grijă a lui Dumnezeu,
socotind că poate să bea şi din paharul Domnului şi din al diavolului (I
Cor. 10,20-21; II, 6,14-18).
2062. -Preotul vrăjitor sub orice formă este caterisit. -Trebnic, p. 515,
Laod. 36.
mai multe păcate şi să se pedepsească mai mult, iar dreptul de a murit că i-a fost
a muri, ce se zice om să moară şi descarcă mai curind trupul de pe dînsul, care
era legat de sufletul: ca să nu greşească şi să meargă să se muncească, şi lasă
toate viciile şi nevoile ale acestei lumi putrede şi trăieşte în veci. Bine de va zice
că trăieşte şi păcătosul şi dreptul în vecie în acea lume: cei drepţi merg în viaţă
veşnică, iar păcătoşii în munca de veci". -ILT, p. 355.-
2069. -"Vieţii omului nu are nici un soroc pus, nici este vreunui om vremea
scrisă mai înainte, sau socoteală impusă ca alîţia ani să trăiască; cu sfatul şi voia
lui Dumnezeu alunei omul moare; aşa este şi sorocul vieţii omului adică voia lui
Dumnezeu; iar către cei ce iubescpricirea..., vom răspunde şi vom zice că nu se
află la Dumnezeu să fie făcut vreun lucm fără de cale... şi iarăşi de ar fi fost mai
înainte o hotărire şi o predestinaţie a vieţii omului, atîţia ani să trăiască, nimeni
nu s-ar vindeca vreodată de boală; şi nici n-ar chema vreodată pe vreun doctor
pentm că acea hotărire ce a hotărît mai înainte Dumnezeu ar fi neschimbată, însă
hotand şi sorocul vieţii a tot omul este pomnea lui Dumnezeu care nimenea nu
poate să o priceapă" • ILT, p. 356.
r
www.ortodoxia.md
INDICE CANONIC ŞI
BIBLIOGRAFIC
VII ec.l.
15. Sin. Local din Constantinopol 394, cu un canon = 1067 -1068
aprobat de VI, ec.2, VII ec.l.
16. Can.Sinoadelor de la Cartagina Rinute.între anii 348-415 de
toate 133, redate în tabloul sinoptic, aşa cum se află în Sintagma
Ateniană şi la Milaş, iar dupa Pdalion 141, avînd acelaşi conţinut.
Can.15, 16,18 şi 45 le-am sancţionat după cuprins ca şi în Pidalion,
indicîndu-le în tablou numai partea primă, pentru ca apoi ca de acolo
sa se afle şi părţile ce urmează. Urmînd Pidalionului şi lui Hefele-
Leclerc, Histoire des Consiles, pe unele canoane, care n-aveau textul
nici un folos, fiind alcătuite din nişte părţi de procese verbale
nevalabile azi, le-am redat prescurtat sau rezumativ, căutînd să
precizez numai ideea căpoate azi folosii. Specialiştii Ie vor studiu după
colecţiile consacrate.
17. Scris.I a Sinod, din Cartagina de Ia 419, redată sect. la 1091-
1098.
18. Ser. II a Sin. Cartagina de la 424, redată sect. la 2099-1107.
19. Sin local din Constantinopol 861, la care au participat 318
episcopi răsăriteni şi apuseni, care s-a ţinut în două sesiuni, de
unde a luat numele de unu-doi, citat I-11, care se află la
paragrafele 1380-1386, 291, 138, 776, 10, 1191, 1440-1442, 613 şi
856.
20. Can.Sin. din Sf.Sofia 879, la care au participat 383 de episcopi
răsăriteni şi apuseni, de toate 3: pgf. 315,1388,139.
21. Can.Sf. Dionisie ep.AIex (248-264), formate din epistola către
episc. Vasile, aprob, de VI ec.2, redate la: 1549,1758,383 şi 1759. "*
22. Can.Sf. Grigore ep. Neocezareii ( + 270), formate din enciclica
sa, de toate 11, aprob, de VI ec.2.
23. Can.Sf.Petru ep. Alex (300-311), de toate 15, aprob. VI,
ec.2.
24. Can.Sf. Atanasie ep.Alex ( + 373), de toate 3, aprob, de VI
ec.2, redate Ia pgf.: 1763,1742 şi 54.
25. Can.Sf. Vasile ( + 379), de toate 92, elogios aprobate de VI,
ec.2, VI 1,1. întrucît c.15 şi 16 n-au nici o importanţă, le-am înlocuit cu
www.ortodoxia.md
POSTFAŢĂ
înăbuşea tot ce-i omenesc, întru rîvna dragostei de a sluji lui Dumnezeu (...), am
plecat pe la sud de sat, fiind vreme bună, cu noaptea luminată de lună. Eu
mergeam gînditor, iar Nicolae Pmncu mergea repede, şi plin de entuziasm. în
dmm, pe la sud de satul Terchiu, Nicolae Pmncu avea în mînă un băt şi mergea
în dreapta mea şi, cînd ne coboram pe coastă la vale, la trei sute- patm sute
metri pînă la şosea, deodată văd în stînga mea, la oarecare depărtare, un cîine
roşu, care voia să mă muşte, fără a lătra. Eu îi spun lui Nicolae Pmncu, dar el
nici n-a auzit, i-am cemt bătui ca să mă apăr, dar el n-a înţeles nimic. Deodată
cîinele dispare, penlni ca apoi să apară iarăşi." Intre luciditatea explicaţiei fireşti
şi realitatea miraculoasă, „în minte mi-a încolţit ideea că în apropiere e vreo
slînă, dar eu ştiam că nu e. Era momentul marilor lupte cu potrivnicia satanică.
Eu constatam pericolul, dar vedeam mai presus, de el, nu prin puterea mea, ci
prin Hanii Celui nevăzut, care era cu mine. Şi era cu mine nu din pricina
meritelor mele, ci fiindcă Dumnezeu voia aşa. Mergînd în coborîre, cîinele din
stînga mea dispare şi un miros de tămîie superioară îmi umple nările..., tămîie
pe care n-o mirosisem niciodată-n viata mea. Se naşte în mintea mea ideea că
acolo a fost vreodată vreo biserică. îi spun lui Nicolae Pmncu cele simţite şi
trăite, dar el nici nu aude, nici nu pricepe... Scrisul nu poate reda mai ales cele
trăite în supralumescul obişnuit, şi în acelaşi timp nici nu pot f înţelese de cei
obişnuiţi cu obişnuitul vieţii."
La Mănăstirea Cernica va sta pînă la 12 martie 1922. Ochiul
sufletului său va distinge din obştea monastică acele chipuri care-i vor
alimenta rîvna slujirii reale. „în preajma Crăciunului- îşi va aminti
arhimandritul Nicodim Sachelarie, într-o discuţie cu părintele
Iounichie Bălan- venise la Cernica un călugăr pe care-l chema Nifon,
foarte nevoitor. Vizitase toate mănăstirile din ţară, din Sfîntul Munte şi
de la Ierusalim. L-a prins iarna la Cernica. Şi era frig şi un viscol, de nu
puteai ieşi afară. Iar el umbla desculţ şi vară şi iarnă. Aceasta era
nevoinţa lui... Mi-aduc aminte că venea la biserică desculţ, la Crăciun,
la Bobotează şi stătea tot timpul slujbei cu picioarele goale pe piatră,
în biserică. Mînca te miri ce. Odată l-am întrebat: „ Părinte Nifon, ai
fost pe la toate mănăstirile. Spune-mi, unde ai aflat cea mai
duhovnicească viaţă călugărească?" „Frate Neculai, ştii unde? La
Mănăstirea Frăsinei şi la Schitul Sihăstria Secului. La Schitul Sihăstria
este un egumen renumit cu fraţii, duc viaţă foarte aspră, şi e mai greu
de trăit. Dar Ia Frăsinei este cea mai bună mănăstire din ţară!" Eu
www.ortodoxia.md
din {ară. Jos- o strachină cu o lingură de lemn în ea şi un fel de oală, tot din
ceramică. încolo nici un fel de provizie n-am. văzut. Avea un fel de măsuţă, pe
Sfîntul Efrern Şirul, Scara Sfîntidui Ioan Scăraml, Psaltirea şi Ceaslovul. Părintele
nu era în colibă... M-am folosit de nevoinţa lui foarte aspră. O atmosferă de
simplitate, de călugăr desăvîrşit". (pag. 381).
Aşadar, Ia Frăsinei a găsit cadrul şi conţinutul vieţii duhovniceşti
autentice, de linişte, de armonie şi de rîvnă individuală spre mîntuire.
Acolo, la Frăsinei, şi-a făcut ucenicia ascultării, unde a fost călugărit în
1929, la 24 martie, cînd avea aproape 27 de ani şi după ce trecuse prin
toate probele de foc ale cercetării cugetului.
„In momentele de mari cotituri ale vieţii mele - va destăinui la 30 martie
1973 în jurnalul său - am avut visuri instmctive, de nuanţă ameţitoare din
partea răutăţii diabolice, după care urmau scene de mîngîiere şi întărire
sufletească în a stămi cu credinţă în binele făgăduit de Dumnezeu...".
„în primăvara anului 1922, la mănăstirea Frăsinei, într-o noapte, visam că
eram în marginea pădurii, într-o stare de aleasă mulţumire sufletească şi apare
un om dumnezeiesc, îmbrăcat în haine negre, cu o faţă lungă şi barbă neagră,
lungă, dar nu lată şi într-o atmosferă greu de redat prin cuvinte; ne priveam
reciproc, ewfund foarte liniştit şi smerit, şi acel om m-a binecuvîntat zicînd :
„Daml Duhului Sfînt să vină peste tine". Apoi s-a retras spre răsărit. M-am
deşteptat cu multă îmbunare sufletească, predispus la mgăciune şi încredere
neşovăielnică în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. în mintea mea se afla ca o
sugestie cum că acel om a fost Sfîntul Apostol Pavel. întmcît erau situaţii cu totul
excepţionale, am refuzat să-mi explic faptul şi m-am mulţumit doar să-l păstrez
în memorie ca pe un tablou uitat, căci orice încercare de lămurire nu-şi avea
rostul, fiindcă totul a venit fără ca eu să fi contribuit cu ceva şi s-a încheiat fără
ca eu să fi putut face ceva."
Aflat pe drumul reînnoirii şi asimilării progresive a unei
experienţe de comunicare harică, aşa cum rezultă din propriile
destăinuiri de mai înainte, sufletul tînărului călugăr este aprins de
focul cunoaşterii şi însuşirii culturii teologice. Mai marii obştii îi văd şi -i
înţeleg patima cititului şi de aceea, îl Iasă să-şi cultive această
propensiune spre adîncirea cuvîntului evanghelic cu pătrunderea şi
înţelegerea legilor lumii înconjurătoare. Elev la Seminarul Monahal de
la Neamţ, apoi pedagog la cel de la Cernica, monahul N. Sachelarie,
conştient că a început rostul studiului cam tîrziu, citeşte hulpav, „în
www.ortodoxia.md
fim!
a l i n i c episcopul Argeşului
www.ortodoxia.md
TABLA ŞI INDICELE DE
MATERII
XXI.Baia 128-133.
Balul 1458,1479,1873,1874.
Banii 1783-1785,1790,1815,1985; - la slujba 1200.
XXII. Baptişti 134-135.
XXIII. Bâtaia 136-143, v. uciderea
Băuturi vrăjitoreşti 1995.
XXIV. Beţia 144-151.
Bezpopoviţi 1159.
Biblia v. Scriptura, 1735,1740-1745,1747-1751.
Bilet de voie v. Carta canonică, scrisori de rec.
Binaţia liturg. 1260.
XXV. Binecuvîntarea 152-153,372,401-405, 425,586, 742; - Ia
slujbă 602; - a episcop. 1184.
XXVI. Biserica 154-171; - infailibilă 1961; - cinstită 1186, 1191; -
ospăţ 1460; - închisă 1139.
Blasfemie v. hula.
XXVII. Blestem 172-175; 17,40,337,452,576,712,713, 773,778,
779,922,1144,1154.
Bobii 2047, 2064.
Blîndeţea 1462.
www.ortodoxia.md
588, 591, 609, 623, 634, 654, 657, 716-736, 763, 765, 769, 772, 776,
793, 805, 806, 809, 817, 833, 835, 837, 839, 843, 872, 873, 890-893,
922, 952, 958, 966, 1034, 1045, 1065, 1068, 1174, 1178, 1191, 1199,
1282, 1374, 1424, 1429, 1433, 1440, 1441, 1480, 1500, 1538, 1539,
1542, 1630, 1631, 1661, 1677, 1678-1680, 1736, 1739, 1817, 1856,
1857, 1871-1875, 1887, 1932, 1970, 1978, 1981, 1992, 2034, 2035,
2051, 2062; - şi afurisire 284, 483, 542, 547, 1586.
Catisme 1182.
Căderea din har 367-378, 399, 401, 410-423, 446, 455, 547, 555,
586,1339, 1502-1514,1777,1940.
Epiclesa 1963.
Epileptic v. îndrăcit
Epitimie v. canonisire
Epitrafil 2026.
Episcop schismatic 1388.
LXXVIII. Eretic 715-740; 39, 40, 110, 114; - în căsătorie 354-356;- ta
liturghie 1192; -reclamat 1049. Esoteriam 2046. Eterodocşi v. eretic,
schismatic.
Evanghelia închinată 926-930; - citită de mireni 1270;- In vrăji
1934, 2063.
LXXIX. Evanghelist! sect. 741.
Evlavie hulită v. dispreţul sfinţ. 1342,1383.
Evoluţia 1766; - postului 1540,1556.
Euharistia v. împărtăş., 1271; - uscată 1263, 1264;- alterată 1263-
1275; - în carne 1257, 1275. Eunuc v. castrare Examen v. catehizare,
hirotonie Exarhul m-rii 808, 889.
Exemplul cleric. 53, 61, 71, 138, 140,151, 256, 307, 401, 443-447,
912,1004.
Excepţii v. dispensa 320,389-401.
Excomunicare v. afurisire
Exorcist 401, 404.
Exploatare, v. specula c. sfinte, 2063.
Extrema înfrînării 1005.
(iaranţia v. intervenţia.
Ghioc 2047,2068,2069.
Glosolalie 1521.
Gîlceava 1462-1464, v, bătaia
XCI. Gîndurile 799-803; 377,402,1327,1767,1771.
XCII. Glumele 804-805; 38.
XCIU. Gomoria 806; 487, 870.
Grade biseric. v. Protia, 808.
Grade în căsătorie v. căsăt. legală.
Grafologia 2044.
www.ortodoxia.md
Individualitatea 173, 194, 196, 239, 242, 243, 268, 285-287, 381,
424-426,470.
Infirmitatea în hirotonie 895.
Inimă curată 1767. CIV.
Incogentismul 949. Instalarea
clericului 907.
Intenţia - idei 377, 459; - morală 75, 77, 84-119, 123, 366, 1996,
1998,2003,2006,2054,2057,2058; - în taine 1938,1941,1942.
CV. Intervenţia 950-958; 1082, 1107-1115; - bună 1289, 1338,
1843.
Ipodiacon 807; 825,839, v.hirotesia.
Ipopsifos 883.
Impăşirea păcat. v. iertarea, canonisire, 891.
Ispitele 1652.
CVI. Iubirea 959-962; 34, 429, 662, 663, 693-699* 751-753, 941,
1148-1150,1328.
Imbisericirea 1622,1623; - copilll52,1153.
îmbuibarea v. lăcomia, 1657,1728.
CXLVIl. Naşul 1408-1412, 178, 228, 234, 239, 242, 293, 343
443,502-507,933; - în căsăt. 339; - monah 1381,1382.
Natură bună 285-292, 443-445, 947, 948, 1667, 1676; -
1310,1311,1502-1514.
Naţionalism 1683. CXLV1II.
Nazarei 1413. Nădejdea
698,699, 751. CXLIX. Năpastă
1414.
CL.NeascuItare 1415-1444; 21, 307, 310, 314, 716, 748; -
1423,1442-1444.
Neamul bun 1346,1370.
www.ortodoxia.md
Neatenţie v. atenţia.
Nechibzuinţă 1384-1386.
Necinstirea v. sila.
CLI. Necredinţa 1445; 921.
Necrolog oprit 1854.
Necromanţia 1880,2043.
CUI. - Necurat 1446; 541,624, 692.
CLIII. Nedreptate 1447-1448; 94,1038,1121,1139.
Negustorie 1325. 1374, 1380,1383,1431-1437.
CLIV. Neofit 1449,295, 836, 847, 848, 897.
CLV. - Nepăsare 1450-1451; 1382,1383,1502-1514.
Nestatornicia 50-53, 262, 267; - în «apte 2021, 2022; - k 2018.
Neştiinţa v. ştiinţa.
Noroc 28, 2064, 2067, 2068.
Noud 684,686.
Nunta în post 343,1547,1548,1576. Numele de
botez 240.
negustor 2035; - lacom 1326, 1374, 1390, 1894, 1978; - ocolit 1044; -
nevrednic 201, 258, 867, 870-874, 878, 936, 1218, 1219, 1230, 1248,
1252,1780, v. caterisirea.
Prezicere v. vrăjitorie.
CLXXVII. Prietenie 1633, v. iubirea
Prigonirea 60,63-66,139,1297,1304, v. mărturisitor
Primatul bisericesc, v. protia.
Prizonierul 1664.
Proces loc, 108; - procedura 1117,1122,1124, v. judecata
Proscomidia 1195,1259, v. liturghia.
Promovarea 366, 425, 426, 604, 607, 1986; - refuzată 1436; -
vicleană 178-180, v. simonia.
Rebotezare 736-739,718,855.
CLXXVHL Recăsătoria preoţilor 1672-1680.
Recăsătoria laicilor v. căsăt. a Il-a şi II l-a 2024.
Reclamaţii v. pîrîş, judecata.
Recomandare 274, v. Carte canonică
Recrutare - hirotonit 857.
CLXXIX. Recunoştinţă 1681.
CLXXX. Refugiaţi 1682.
CLXXXI. Regionalism 1682.
Rehirotonie 835.
Reîncarnare v. metempsihoză
Renumele 1136.
CLXXXII. Respectul 1684-1685.
Restituiri de bunuri 107,109,112.
Retrogradare 304, 312, 460, 546, 586, 604, 608, 720, 905, 1100,
■ 1619, v. caterisire.
Rigorismul 307,411,443-446, v. înfrînare.
Rîvna credinţei 379,1685, v. canonisirea. Roma
- biser. 1638-1641; - corijată 315,1541.
www.ortodoxia.md
CCXXIV. Vicleşug 2027-2028, 50, 52, 63, 66-70, 111, 138, 251,
402, 423, 427, 446, 575, 578, 721, 748, 757-761, 878, 936-940, 966,
1032, 1286-1289, 1345, 1380, 1381, 1347, 1447, 1465, 1495, 1520,
1677-1680, 1690, 1729, 1742, 1763-1767, 1798, 1985; - în educaţie
1946-1949; în spovedanie 1900; - liturghisit 1248; - remediu 1297-
1305,1329-1331.
Vieţile sfinţilor 1737-1748.
Vindecări în biserică 431.
Vineri 1550-1553;- mare 1965,1587,1723, v. miercuri.
Vinul 624; dispreţuit 1006, 1007, 1017, 1020; - după împărtăş.
996; - lipsă în potir 1241,1242.
Virtutea 698, 699, 1140, 1148-1150, 1347, 1504-1514, 1517; -
zadarnică 1794.
CCXXV. Visele 2029-2033; - false 160; - în păcat 1770.
Vitrega mamă 360,508,513.
CCXXV1. Vînătoarea 2034-2035.
Vîrsta căsătoriei 321; - hirotoniei 842, 846.
Voia liberă 1305,1380,1502-1514,1721.
CCXXVII.Vomitare 2036-2041; 1500 - după împărtăşanie 975; -
liturghisit. 1243.
CCXXVIII. Vrăjitorie 2042-2065,29,30,124,405,406,491,562.
Zidirea bisericii 453.
CCXXIX. Zodiile 2066-2069; 2045.