ȘCOALA POSTLICEALĂ FEG BRAȘOV

SPECIALIZAREA: ASISTENT MEDICAL

GENERALIST

PROIECT DE DIPLOMĂ

ÎNDRUMĂTOR:
PROF. HOGEA DANIELA

ABSOLVENT:
BULARCA GHE. ANA MARIA

BRAȘOV
2022
1
ROLUL ASISTENTEI
MEDICALE ÎN
ÎNGRIJIREA
PACIENȚILOR CU
CORD PULMONAR
CRONIC

2
 CUPRINS

Argument
Scurt istoric al afecțiunii
Capitolul 1. Noțiuni de anatomie și fiziologie
1.1 Anatomia și fiziologia sistemului
respirator
1.1.1 Anatomia sistemului respirator
1.1.2 Fiziologia sistemului respirator
1.2 Anatomia și fiziologia sistemului
circulator
1.2.1 Anatomia sistemului circulator
1.2.2 Fiziologia sistemului circulator
Capitolul 2. Date despre cordul pulmonar cronic
2.1 Definiție
2.2 Simptomatologie
2.3 Clasificare
2.4 Investigații
2.5 Diagnostic
2.5.1 Diagnostic pozitiv
2.5.2 Diagnostic diferențial
2.6 Tratament
2.6.1 Tratament profilactic
2.6.2 Tratament medicamentos
2.6.3 Tratament chirurgical
2.7 Evoluție. Prognostic. Complicații
Capitolul 3. Rolul asistentei medicale în îngrijirea
pacienților cu cord pulmonar cronic
3.1 Rolul propriu
3
 3.1.1 Rolul asistentei în asigurarea
condițiilor de spitalizare a pacientului
3.1.2 Rolul asistentei în examinarea
clinică a pacientului
3.1.3 Rolul asistentei în supravegherea
pacientului
3.1.4 Rolul asistentei în alimentația
pacientului
3.1.5 Rolul asistentei în educație
pentru sănătate
3.2 Rolul delegat
3.2.1Rolul asistentei în examinarea
paraclinică
3.2.2 Rolul asistentei în administrarea
medicației
3.3 Descrierea a 2 tehnici
3.3.1 Recoltarea sputei
3.3.2 Bronhoscopia
Capitolul 4. Studiu de caz
Caz nr. 1
Caz nr. 2
Caz nr. 3
Concluzii
Noutăți și propuneri
Bibliografie

4
 ARGUMENT

Cea mai frumoasă artă este de a îngriji omul. Ce

frumos este să cunoști sufletul unui om, ce mulțumire
îți dă gestul de ajutor pentru cel care are nevoie de tine,
ce optimism și putere de viață prinzi după puținul de
căldură oferit!
Pentru a putea simți cu adevărat aceste sentimente
trebuie să-ți însușești temeinic cunoștințele de nursing
care te apropie nu numai de oamenii bolnavi, ci și de
cei sănătoși. Am ales această temă a lucrării mele,
îngrijirea pacienților cu cord pulmonar cronic pentru că
a fost unul dintre stagiile efectuate, în care mi-a plăcut
foarte mult, deoarece personalul medico-sanitar a arătat
multă răbdare și încredere, având sentimentul că am
fost utilă pacienților cât și echipei care m-a îndrumat.
Pentru că sănătatea este bunul cel mai de preț al
omului, mi-a plăcut să acord îngrijiri pacienților cu
cord pulmonar cronic, comunicând cu unii dintre ei, le-
am explicat cât de importante sunt unele lucruri, și
anume cât de mult contează condițiile de viață, de
muncă, și câte beneficii pentru sănătatea lor ar fi dacă
ar avea un stil de viață sănătos.
De asemenea nu am putut să nu remarc suferința
fizică, cât și suferința psihică a bolnavilor, bolnavi
care, datorită principalelor simptome ale bolii, sunt
5
condamnați la o existență marcată de evoluția acestei
boli care are tendința de agravare. Boala este și
invalidantă, capacitatea de muncă a bolnavului fiind
compromisă în stadiile mai avansate.
Prezenta lucrare își propune în primă parte aflarea
mai multor informații teoretice despre boală, iar în a
doua parte studiu a 3 cazuri cu cord pulmonar cronic.

6
 SCURT ISTORIC AL AFECȚIUNII

Cordul pulmonar cronic este hipertrofia

ventriculară dreaptă datorată afecțiunilor care alterează
funcția și structura plămânului. Apare după unele boli
pulmonare cronice, și în special după
bronhopneumopatia cronică obstructivă.
Cele mai obișnuite cauze sunt: emfizemul
pulmonar obstructiv, astmul bronșic, bronșitele
cronice, pneumoconiozele, diferite scleroze pulmonare.
Mai rar intervin cifoscoliozele, simfizele pleurale.
Cordul pulmonar cronic apare datorită efortului impus
ventriculului drept de hipertensiunea pulmonară pe 2
căi, prin reducerea patului vascular pulmonar, datorită
obstruării sau distrugerii vaselor pulmonare, și prin
vasoconstricție în mica circulație.
Simptome: tabloul clinic reunește semnele bolii
cauzale, semne de insuficiență respiratorie și semne de
insuficiență cardiacă dreaptă. Boala evoluează în 3
stadii:
Stadiul de pneumopatie cronică în care sunt
prezente semnele bolii pulmonare și ale insuficienței
respiratorii, dar lipsesc semnele de insuficiență
cardiacă. Boala se manifestă în acest stadiu prin
dispnee de efort, tuse cu expectorație și dacă este

7
prezentă insuficiența respiratorie, prin cianoză. În acest
din urmă caz, în sângele arterial scade O2 și crește CO2.
Stadiul de cord pulmonar cronic compensat apare
după ani de evoluție, sub influența infecțiilor acute
bronhopulmonare intercurente și a fumatului.
Insuficiența respiratorie devine manifestă, dispneea se
accentuează și se instalează la cel mai mic efort.
Cianoza apare chiar și în repaus, fiind foarte intensă.
Poliglobulina și degetele hipocratice devin manifeste.
Apar semne de hipertrofie și de dilatare a inimii drepte.
Stadiul al treilea se caracterizează prin apariția
semnelor de insuficiență cardiacă dreaptă, constituind
cordul pulmonar cronic decompensat. Cianoza este
intensă, cu nuanță pământie, de unde și denumirea de
”cardici negri” dată acestor bolnavi. Dispneea este
foarte pronunțată, la fel poliglobulina și degetele
hipocratice. Uneori apar dureri angioase și somnolență,
care poate merge până la comă. Semnele insuficienței
cardiace drepte devin evidente: jugulare turgescente,
edeme ale gambelor, tahicardie, hepatomegalie, uneori
ascită.
Prognosticul este în general grav. Insuficiența
respiratorie odată apărută, mersul este invariabil către
agravare. Apariția insuficienței cardiace întunecă și
mai mult prognosticul. Infecțiile acute bronho-
pulmonare precipită de obicei evoluția.

8
 CAPITOLUL 1. NOȚIUNI DE
ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE

1.1 Anatomia și fiziologia sistemului respirator

1.1.1 Anatomia sistemului respirator
Aparatul respirator este format din căile respiratorii
extrapulmonare și plămâni.
Căile respiratorii extrapulmonare
Căile nazale reprezintă poarta de intrare a aerului,
au formă aproximativ piramidală, cu baza mare în jos,
iar cele două cavități sunt despărțite de o porțiune
membranoasă, numită sept.
Cavitățile sunt căptușite cu o mucoasă ce secretă
mucus, cu rolul de a reține impuritățile. Mucoasa
nazală are la bază un țesut de natură conjunctivă, foarte
puternic vascularizat, asigurând încălzirea aerului pe
cavitățile nazale.
Pereții proeminenți ai căilor nazale se numesc
cornete nazale, iar spațiile se numesc meaturi.
Meaturile măresc suprafața mucoasei nazale și
micșorează viteza de deplasare a aerului în timpul
inspirației.
În partea posterioară, cavitățile nazale comunică cu
faringele prin orificiul naso-faringean sau coane.

9
Aceste orificii pot fi închise prin ridicarea valului
palatin-luetei-închidere ce are loc în timpul deglutiției.
Faringele este un segment sub formă de pâlnie, cu
orificiul mic în partea inferioară și comunică cu
laringele și esofagul. Are în componența sa
musculatură striată, având rol de a separa cele două căi,
digestivă și respiratorie.
Laringele este un segment lung de 5-6 cm, cu rol de
a conduce aerul în plămâni și în fonație. Este format
din mai multe cartilagii, cel mai dezvoltat fiind
cartilagiul tiroid, orientat anterior, iar pe mijloc există o
parte mai proeminentă, mărul lui Adam, fiind așezată
glanda tiroidă. Deschiderea orificiului laringian se
numește glotă, iar închiderea orificiului laringian se
face cu un căpăcel numit epiglotă. În interior sunt
corzile vocale care au musculatură striată și produc
sunete.
Traheea este segmentul aparatului respirator, care
continuă laringele, fiind așezată înaintea esofagului.
Este formată aproximativ din 18-20 de inele
cartilaginoase, având partea posterioară subțire și
elastică. Traheea este căptușită pe tot traiectul ei cu o
mucoasă care prezintă o bordură de cili vibratili, ce
scot impuritățile, evitând blocarea-reflex tusea.
Traheea se bifurcă în două bronhii formate din inele
cartilaginoase. Fiecare bronhie pătrunde în plămân.
Bronhii principale

10
 Bifurcarea traheei dă naștere celor două bronhii
principale, dreapta și stânga. Fiecare bronhie principală
pătrunde în plămânul respectiv prin hilul pulmonar.
Bronhiile principale fac parte din pediculul pulmonar.
Pediculul pulmonar cuprinde formațiuni care intră și
ies din plămân:
-bronhia principală
-artera pulmonară
-venele pulmonare
-vasele și nervii pulmonari
Bronhiile principale sunt formate fiecare din 9-12
inele cartilaginoase. Bronhiile principale constituie
segmentul extrapulmonar al arborelui bronșic. După
pătrunderea în plămân, ele se ramifică, formând
segmentul intrapulmonar al arborelui bronșic.
Plămânii
Plămânii reprezintă organele în care se realizează
schimbul de gaze, O2 și CO2. Sunt în număr de doi,
drept și stâng, fiind așezați în cavitatea toracică de o
parte și de alta a medianului.
Culoarea plămânilor variază cu vârsta și cu
substanțele care sunt inhalate:
- la fumători și la cei care lucrează în medii cu pulberi,
au o culoare cenușie-negricioasă
-la copii, culoarea plămânilor este roz
Forma plămânilor este asemănătoare unui trunchi
de con, cu baza spre diafragm.
Configurația externă:

11
 Plămânul drept este format din 3 lobi, superior,
mijlociu și inferior.
Plămânul stâng este format din 2 lobi, superior și
inferior.
Lobii sunt delimitați de niște șanțuri adânci-scizuri-
în care pătrunde pleura viscerală.
Fiecărui plămân i se descriu:
-2 fețe, costală în raport direct cu peretele toracic și
mediastinală, la nivelul căreia se află hilul pulmonar
-3 margini, anterioară, posterioară și inferioară
-o bază sau față diafragmatică, în raport cu diafragmul
și prin el cu lobul hepatic drept în dreapta și fundul
stomacului în stânga
-vârful, care are formă rotunjită, vine în raport cu
coastele 1 și 2, și corespunde regiunii de la baza
gâtului.
Structura plămânului
Plămânii sunt alcătuiți dintr-un sistem de canale
rezultate din ramificarea bronhiei principale-arbore
bronșic și un sistem de saci, în care se termină arborele
bronșic-lobuli pulmonari.
Arborele bronșic reprezintă totalitatea ramificațiilor
intrapulmonare ale bronhiei principale: bronhie
principală, bronhii lobare, bronhii segmentare, bronhii
interlobulare, bronhiole terminale, bronhiole
respiratorii, canale alveolare.
Bronhiile intrapulmonare au formă cilindrică,
regulată. Pe măsură ce bronhiile se ramifică, fibrele
musculare netede devin din ce în ce mai numeroase,

12
astfel încât bronhiolele respiratorii și terminale, sunt
lipsite de inelul cartilaginos, dar prezintă un strat
muscular foarte dezvoltat, care intervine activ în
modificarea lumenului bronhiolelor și astfel în reglarea
circulației aerului în căile pulmonare.
Arborele bronșic poate prezenta dilatații patologice
sub formă de saci, în care se strâng secreții, puroi-
bronsiectazii.
Lobulul pulmonar continuă ultimele ramificații ale
arborelui bronșic.
Lobulul pulmonar reprezintă unitatea morfologică
și funcțională a plămânului, la nivelul căruia se face
schimbul de gaze. Lobulul pulmonar este constituit
din bronhiola respiratorie, canale alveolare, alveole
pulmonare, împreună cu vase de sânge, limfatice, fibre
motorii nervoase și senzitive.
Alveola pulmonară-peretele alveolar este format
dintr-un epiteliu, sub care se găsește o bogată rețea
capilară, care provine din ramificațiile arterei
pulmonare.
Epiteliul alveolar formează cu epilteliul capilarelor
alveolare o structură funcțională comună-membrana
alveocapilară. La nivelul acesteia au loc schimburile
gazoase prin difuziune, între aerul din alveole, a cărui
compoziție este menținută constantă prin ventilația
pulmonară și sânge.
Suprafața epiteliului alveolar este acoperită cu o
lamă fină de lichid-surfactant. Distrugerea pereților
alveolari reprezintă emfizemul.

13
 Mai mulți lobuli se grupează în unități morfologice
și funcționale mai mari-segmente pulmonare.
Segmentul pulmonar este unitatea morfologică și
funcțională, caracterizată prin teritoriu anatomic cu
limite precise, cu pedicul bronho-vascular propriu și
aspecte patologice speciale.
Segmentele pulmonare corespund bronhiilor
segmentare cu același nume, fiecare plămân având câte
10 segmente. Segmentele se grupează la rândul lor,
formând lobii pulmonari.
Vascularizația plămânului
La nivelul pulmonar există două circulații
sanguine:
-funcțională
-nutritivă
Circulația funcțională este asigurată de artera
pulmonară care ia naștere din ventriculul drept și se
capilarizează la nivelul alveolelor pulmonare.
Circulația funcțională de întoarcere este asigurată de
venele pulmonare, care se varsă în atriul stâng. Se
încheie astfel, circulația mică, în care artera pulmonară
conținând sânge neoxigenat, cu CO2, se încarcă cu O2
și se întoarce prin venele pulmonare care conțin sânge
oxigenat, roșu, la atriul stâng.
Circulația nutritivă face parte din marea circulație
și aduce plămânului sânge încărcat cu substanțe
nutritive și oxigen. Este asigurată de arterele bronșice,
ramuri ale aortei toracice, ele irigă arborele bronșic. O
parte din sânge se întoarce în venele bronșice, care se

14
varsă în venele azygos și acestea în vena cavă
superioară și atriul drept, o altă parte din sânge se
întoarce prin venele pulmonare în atriul stâng.
Circulația limfatică este tributară ganglionilor hilari
și ganglionilor traheobronșici. De aici se varsă în final,
în canalul toracic.
Intervenția plămânului
Intervenția plămânilor este:
1. Motorie, asigurată de simpatic și parasimpatic
Simpaticul are acțiune:
-bronhodilatatoare și vasodilatatoare
-relaxează musculatura bronșică
Parasimpaticul are acțiune:
-bronhoconstrictorie
-vasoconstrictorie
-hipersecreție de mucus
2. Senzitivă, anexată simpaticului și
parasimpaticului, cele mai multe fibre senzitive sunt în
legătură cu nervul vag.
Capacitatea plămânului-volumul de aer pe care îl
conține este de aproximativ 4500-5000 cm3.
Pleura-plămânii sunt înveliți de o foiță seroasă. Ea
are rolul de a ușura mișcările plămânilor prin
alunecare.
Fiecare plămân este învelit de o pleură. Pleura, la
rândul ei este formată din două foițe, una în
continuarea celeilalte, pleura viscerală care acoperă
plămânul și pleura parietală care acoperă pereții
cavității toracice.

15
 Între cele două pleure, există o cavitate închisă,
cavitatea pleurală, care în mod normal este virtuală și
care conține o cantitate infirmă de lichid, care
favorizează alunecarea.
În condițiile patologice, cavitatea pleurală poate
deveni reală, putând fi umplută cu:
-puroi
-sânge
-aer
Când cantitatea de lichid sau aer este mare,
plămânul respectiv apare turtit spre hil și funcția sa
respiratorie este nulă.
Mediastinul
Toracele este împărțit, din punct de vedere
topografic:
-o regiune mediană-mediastin
-două regiuni laterale-pleuro-pulmonare
Mediastinul reprezintă regiunea mediană care
desparte cele două regiuni pleuro-pulmonare. El
corespunde:
-în sens antero-posterior spațiului dintre stern și
coloana vertebrală
-în sens supero-inferior, orificiului superior al toracelui
și diafragmului
Mediastinul conține organe aparținând aparatului
respirator, cardio-vascular și digestiv, dar trebuie privit
ca o unitate, datorită relațiilor strânse între aceste
organe prevenind simptomatologia comună a acestora
în cursul unor boli.

16
 Regiunile pleuro-pulmonare sunt dispuse pe o parte
și de alta a mediastinului și conțin plămânul și pleura
respectivă.

1.1.2 Fiziologia sistemului respirator

Respirația reprezintă un proces vital în care au loc
aportul de O2 la țesuturi și eliminarea CO 2 ca rezultat
al metabolismului, fiind una dintre funcțiile vegetative
și de nutriție.
Respirația cuprinde următoarele etape:
Etapa pulmonară când aerul pătrunde prin căile
respiratorii în alveolele pulmonare.
Etapa sanguină reprezentată de schimbul de gaze
dintre alveolele pulmonare și sângele din capilarele
sanguine.
Etapa circulatorie când are loc transportul de O 2 la
țesuturi și CO2 la alveole.
Etapa tisulară când se face schimbul de gaz la
nivelul țesuturilor se primește O2 și se eliberează CO2
în sistemul venos.
Procesul de respirație este continuu. Oprirea lui
duce în scurt timp la moartea celulelor, deoarece
organismul nu dispune de rezerve de O 2, iar
acumularea de CO2 este toxică pentru celule.
Organele care asigură respirația:
-scheletul cutiei toracice
-mușchii cutiei toracice
-diafragmul
Mișcările respiratorii:

17
-inspirația
-expirația
Ventilația pulmonară:
-reprezintă circulația aerului prin căile respiratorii și
plămâni
-depinde de frecvența mișcărilor respiratorii
Capacitatea vitală reprezintă volumul de aer care
poate fi eliminat din plămâni printr-o expirație
maximă după o inspirație maximă și suma a trei
volume, volum de aer curent, volum de aer inspirator
de rezervă și volum expirator de rezervă.
Volumul rezidual reprezintă aerul care umple
alveolele și care nu poate fi eliminat nici după o
expirație forțată.
Capacitatea pulmonară totală reprezintă capacitatea
vitală împreună cu volumul rezidual.

Fig. 1 Anatomia și fiziologia sistemului respirator

18
 1.2 Anatomia și fiziologia sistemului circulator
1.2.1 Anatomia sistemului circulator
Sistemul circulator este format din:
-inimă și vasele de sânge
-sistemul limfatic format din vasele limfatice și
ganglionii limfatici
Inima este un organ musculo-cavitar, de forma unui
con turtit, cu rol de pompă aspiro-respingătoare. Este
așezată în etajul superior al mediastinului, între cei doi
plămâni, deasupra diafragmului, învelită într-un sac
fibro-venos numit pericard. Dimensiunile și capacitatea
variază în funcție de individ, sex și vârstă. Are o
greutate medie de 300 g și o capacitate medie de 500
cm3.
Inima are două fețe:
-anterioară sau sterno-castală. La nivelul ei se află
șanțul interventricular anterior care desparte ventriculul
stâng de ventriculul drept și șanțul antriventricular,
care desparte atriile de ventricule
-inferioară sau diafragmatică pe care se continuă
șanțurile de pe fața anterioară
-două margini
-o bază sau față posterioară care corespunde atriului
stâng și drept
-un vârf care aparține ventriculului stâng
Inima este alcătuită din trei straturi:
1. endocordul sau stratul intern, învelește toate
cavitățile inimii și se continuă cu endateliul arterelor și
venelor

19
 2. miocardul sau stratul mijlociu este constituit
dintr-o rețea de fibre musculare ce alcătuiesc un simțiu
Acesta este alcătuit din:
-septul interventricular membranos
-inelele fibroase ale orificiilor arterei aortice și
pulmonare și orificiile atrio-ventriculare drept și stâng
-trigonul fibros drept și stâng, care unește inelele
fibroase ale orificiilor atrio-ventriculare și al aortei
Miocardul este astfel alcătuit, încât între
musculatura atriilor și cea a ventriculelor nu există
legătură în afara fasciculului HIDS.
3. epicardul sau stratul extern, reprezintă foița
viscerală a pericardului seros
Cordul omului are o structură camerală, camerele
fiind separate între ele prin septurile interventricular și
interatrial. Atriul și ventriculul de aceeași parte
comunică între ele prin orificiul atrio-ventricular
corespunzător.
Atriile se caracterizează prin:
-capacitate mai mică decât a ventriculilor
-forma cuboidală
-numărul mare de orificii care se deschid la nivelul lor
În atriul stâng:
-venele pulmonare
-orificiul atrio-ventricular stâng
În atriul drept:
-vena cavă superioară și inferioară
-orificiul atrio-ventricular drept
-grosime mai mică a pereților

20
-lipsa mușchilor papilari
-la nivelul septului interatrial se află o zonă subțiată,
fosa ovală care închide orificiul de comunicare
interatrială din perioada fetală
Ventriculii se caracterizează prin:
-capacitate mai mare decât a artiilor
-formă piramidală, cu baza spre atrii
-grosime mai mare a pereților. Peretele ventriculului
stâng este de trei ori mai gros decât peretele
ventriculului drept
-prezența mușchilor papilari
-din ventriculul drept pleacă trunchiul arterei
pulmonare prevăzut cu valva pulmonară care închide
ventriculul drept, împiedicând astfel întoarcerea
coloanei de sânge în timpul diastolei
-din ventriculul stâng pleacă artera aortă, al cărei
orificiu este prevăzut cu valvulele aortice, cu același
rol și cele pulmonare
Orificiul atrio-ventricular:
-drept este prevăzut cu valva tricupsidă pentru că are
trei valve sau cuspide, care se inseră pe inelul fibros al
orificiului, iar vârful acestora este legat de mușchii
papilari prin corolaje tendinoase
-stâng este prevăzut cu valva mitrală sau bicuspidă
Septul interventricular separă cei doi ventriculi,
fiind format superior de o zonă fibroasă, iar în 2/3
inferioare de o zonă musculară.

21
 În legătură cu miocardul se află țesutul muscular de
tip embrionar care are capacitatea de a se contracta
ritmic, format din:
-nodul sinoatrial, situat în peretele atriului drept, între
vena cavă superioară și vena cavă inferioară
-nodul atrio-ventricular situat tot în peretele atriului
drept în porțiunea inferioară a septului interatrial, în
vecinătatea valvei tricuspide
-fascicolul atrio-ventricular care pleacă din nodul atrio-
ventricular, coboară în porțiunea membranoasă a
septului interventricular și se împarte în două ramuri,
dreaptă care merge la ventriculul drept și stângă care
merge la ventriculul stâng
-fascicolul atrio-ventricular se continuă cu o rețea de
fibre, numită rețeaua Puricinje situată sub endocrinul
ventricular
Arterele sunt vasele prin care sângele circulă de la
inimă la rețeaua capilară din organe și țesuturi,
constituind un vast sistem ramificat, cu punct de
plecare dublu, ventriculul stâng pentru aortă și
ventriculul drept pentru artera pulmonară.
Componenta arterială a circulației mari este
reprezentată de sistemul aortic. Aorta pleacă din
ventriculul stâng și are trei componente, aorta
ascendentă, arcul aortic și aorta descendentă care se
întinde până la nivelul vertebrei L4 unde se bifurcă.
Aorta descendentă are două porțiuni, toracală până
la diafeagm și abdominală până la locul de bifurcare.

22
 Venele sunt vasele prin care sângele se întoarce de
la țesuturi la inimă. Calibrul lor crește progresiv cu
aproprierea de inimă.
Venele marii circulații: sângele din circulația mare
este colectat de vene, care merg paralel cu arterele,
fiind conduse în două mari trunchiuri colectoare, vena
cavă superioară și vena cavă inferioară, care se deschid
în atriul drept.
Venele micii circulații: sângele din teritoriul
pulmonar este colectat în venele lombare care
confluează formând venele pulmonare, câte două
pentru fiecare plămân și care se varsă în atriul stâng.

1.2.2 Fiziologia sistemului respirator

Inima, menținută în condiții fiziologice în afara
organismului își continuă activitatea prin funcționare
spontană, repetitivă, cu caracter ritmic, numită
automatism.
Suportul morfologic al automatismului este
sistemul excitoconductor al inimii sau țesut nodal.
Frecvența normală a excitațiilor cardiace în repaus
este în medie de 72-75 bătăi/minut și este determinată
de excitații care pornesc de la nodul sino-atrial.
Fazele activității inimii constau în contracții,
sistole, prin care se realizează evacuarea cavității și
relaxării, diastole, în timpul cărora are loc umplerea
cavităților.
Rezultatul activității inimii este deplasarea sângelui
într-o singură direcție în inimă, datorită rolului de

23
supapă a valvelor și menținerea unor diferențe de
presiune necesară circulației în sistemul vascular între
venele mari, pe care le golește și arterele mari în care
expulzează sânge sub presiune.
Inima funcționează ca o pompă, care expulzează
intermitent, cu fiecare sistolă, în sistemul arterial, o
cantitate de sânge, debit sistolic sau volum bătaie.
Datorită elasticității pereților arteriali, curgerea
discontinuă a sângelui imprimată de inimă, este
transformată în curgere continuă.
Manifestările care însoțesc ciclul cardiac:
Manifestări acustice
Semnele exterioare ale cavității inimii sunt
zgomotele cardiace care pot fi ascultate cu stetoscopul
sau înregistrate grafic pe fenocardiogramă.
Zgomotele inimii sunt produse de modificarea
vitezei de curgere a sângelui și vibrațiile consecutive
ale valvelor atrio-ventriculare și sigmoide.
În mod obișnuit se disting două zgomote cardiace
principale, zgomotul sistolic și zgomotul diastolic.
Zgomotul sistolic este produs de închiderea valvelor și
tricupside atrio-ventriculare. Zgomotul diastolic este
produs de închiderea valvelor sigmoide aortice și
pulmonare.
Manifestări mecanice
Șocul apexian se palpează în spațiul V intercostal
stâng pe linia medioclaviculară, unde vârful inimii vine
în contact cu peretele toracic.

24
 Pulsul arterial, fiecare contracție cardiacă
ventriculară este urmată de expulsia sângelui în aortă și
generează o undă de presiune care se propagă de-a
lungul aortei și ramurilor sale.
Pulsul arterial se palpează prin comprimarea arterei
pe o suprafață rigidă. Frecvența pulsului este aceeași cu
a inimii, fiind un indiuciu accesibil al activității
cardiace.
Manifestări electrice
Electrocardiograma constă din unde dispuse
deasupra sau dedesubtul liniei izoelectrice, segmente și
intervale.
Electrocardiograma este formată din:
-unde P deflexiune pozitivă și corespunde activității
atriale
-segmentul PQ, linie izoelectrică și reprezintă
depolarizarea atrială
-complexul QRS de unde negative și pozitive
-unda Q corespunde activității septului interventricular
-unda R corespunde activării ventriculului drept
-unda S corespunde activării ventriculului stâng
-unda T corespunde repolarizării ventriculare
-intervalul PR, excitația progresează de la nodul sino-
atrial la ramurile fascicolului HID
-intervalul QRST, sistola electrică ventriculară

25
Fig. 2 Anatomia și fiziologia sistemului circulator

26
 CAPITOLUL 2. DATE DESPRE
CORDUL PULMONAR CRONIC

2.1 Definiție
Cordul pulmonar, numit frecvent și boală cardiacă
hipertensivă pulmonară, presupune o modificare a
structurii și funcției ventriculului drept produsă datorită
afectării primare a sistemului respirator.
”Cordul pulmonar cronic înseamnă hipertrofia și
dilatația ventriculului drept consecutivă bolilor care
afectează funcția și/sau structura plămânului și care
determină hipertensiune arterială, cu excepția cazurilor
în care afectarea pulmonară este rezultatul bolilor care
interesează primar cordul stâng, afecțiunilor valvulare
dobândite sau a bolilor cardiace congenitale.”
Hipertensiunea arterială pulmonară constituie o
etapă intermediară în apariția CPC. Insuficiența
cardiacă dreaptă nu este inclusă ca element de definire
a CPC, dar îl poate însoți, instalându-se de obicei în
fazele avansate ale bolii. Oricum, termenul de cord
pulmonar și insuficiență cardiacă dreaptă nu sunt
sinonime.
Hipertrofia de ventricul drept reprezintă etapa
intermediară prin care orice afecțiune pulmonară cu
evoluție cronică evoluează către cord pulmonar cronic.
Hipertrofia ventriculară dreaptă este un fenomen
adaptiv, reacțional față de creșterea cronică a presiunii
în artera pulmonară. Când ventriculul drept hipertrofiat

27
nu mai poate compensa creșterea postsarcinii, acesta se
dilată determinând tabloul clinic de insuficiență
cardiacă dreaptă.

Fig. 3 Cordul pulmonar cronic

2.2 Simptomatologie
Prezentarea clinică a bolnavului cu CPC este
nespecifică. Sunt prezente simptome şi semne datorate:
-bolii pulmonare care produce CPC. Aceasta poate
domina scena clinică şi uneori îngreuna examinarea
cordului
-sindromului de hipertensiune pulmonară
-solicitării cordului drept, eventual insuficienţei
cardiace drepte
Bolnavii se prezintă cel mai adesea pentru dispnee.
Pot avea fatigabilitate, durere toracică/abdominală,
tuse, sincope, angină de efort, hemoptizii, producerea
de spută, tulburări neurologice.

28
 Dispneea este cauzată de obicei de travaliul
respirator crescut secundar modificărilor reculului
elastic pulmonar sau schimbărilor mecanicii
respiratorii, ambele fiind agravate de stimulul
respirator hipoxic accentuat. Hipoxia prezentă în bolile
pulmonare este consecința scăderii permeabilității
membranei capilare, a dezechilibrelor de ventilație-
perfuzie și ocazional a șuntului intracardiac sau
intrapulmonar. Dispneea poate fi datorată asocierii
insuficienţei pulmonare şi cardiace. Aceasta se
intensifică la efort fizic, prin inspirarea aerului rece sau
în poziţie culcată.
Durerea toracică poate fi cu greu diferenţiată de
angorul pectoral–care nu este legată de efort fizic şi nu
se cupează cu nitroglicerină. Aceste dureri se explică
prin prezenţa reflexului coronaropulmonar apărut în
rezultatul hipertensiunii pulmonare şi dilatărea
trunchiului arterei pulmonare.
Ortopneea este relativ comună la pacienţii cu
BPOC. Ortopneea și dispneea paroxistică nocturnă sunt
rareori simptome de IC dreaptă izolată. Însă când sunt
prezente, aceste simptome reflectă de obicei travaliul
respirator crescut în decubit dorsal, determinat de
scăderea amplitudinii de mișcare a diafragmului.
Disfuncţia VD: dezvoltarea saturaţiei precoce,
progresarea edemelor extremităţilor, suprasolicitarea
lichidiană.
Presincopele şi sincopele sunt, de obicei, de efort la
pacienţii cu HTPP severă datorită imposibilităţii

29
creşterii debitului cardiac ca răspuns la cerinţele
crescute. La pacienții cu cord pulmonar și
hipertensiune pulmonară severă pot apărea sincope
induse de tuse sau efort, din cauza incapacității VD de
a pompa sângele în mod adecvat către jumătatea stângă
a cordului.
La examenul fizic se poate constata creşterea
diametrului toracic, efortul respirator cu retracţia
peretelui toracic, tahipnee, cianoză, distensia venelor
cervicale, eventual pulsaţie sistolică a VD reacţionat,
ficat cu pulsaţie sistolică.
Alte semne obiective:
-prezenţa sunetului de tonalitate joasă şi, uneori
palpabil, de închidere a valvei pulmonare
-palparea unui tril ventricular drept de-a lungul
marginii stângi a sternului sau în epigastru
-pulsaţia parasternală sau epigastrică, datorită VD
hipertrofiat
-agravarea cordului pulmonar, conduce la regurgitaţie
tricuspidiană datorită dilatării VD, cea ce cauzează
undă ʋ jugulară proieminentă
-pacienţii cu CPC şi HTP datorită BPOC au semne
asociate de boală obstructivă pulmonară, inclusiv
diminuarea zgomotelor respiratorii şi hipoventilarea.
-indivizii cu cord pulmonar au raluri uscate şi
hiperinflaţie
-la auscultaţia plămânilor în HTPP şi hipertensiunea
pulmonară cronică trombembolică, pot fi evidente
ralurile în părţile inferioare ale plămânilor

30
-cianoza periferică sau centrală poate fi prezentă
datorită bolilor cardiace avansate
-alte semne fizice asociate cu bolile vasculare
colagenoase, cum sunt: telangiectaziile, sclerodactilia
sau calcinoza, cifoscolioza, obezitatea extremităţilor,
oboseala musculară
-în această grupă de pacienţi poate fi întîlnite degetele
hipocratice–un semn clinic obişnuit în dereglările
cronice pulmonare: fibroza pulmonară, fibroza chistică,
dereglările bronhoectatice
-semnele evolutive ale dilatării şi insuficienţei cronice
a VD includ insuficienţa valvei pulmonare, zgomotul
III deasupra VD, turgescenţa venelor jugulare, refluxul
hepatojugular, hepatomegalia, ascita, anasarca
Auscultaţia pulmonului poate oferi informaţii
privind boala pulmonară subiacentă; uneori se poate
asculta un suflu sistolic la nivelul vaselor recanalizate
în tromboembolismul pulmonar.
La auscultația cordului se constată dedublarea
zgomotului II cu accentuarea celei de-a doua
componente; prezenţa unui zgomot 3 sau 4. Se mai pot
constata: în zona de ascultaţie a pulmonarei un clic
ejecţional cu suflu sistolic sau un suflu diastolic de
regurgitare pulmonară; la focarul tricuspidei un suflu
sistolic exprimând regurgitarea tricuspidiană. Pot fi
prezente semnele de insuficienţă cardiacă dreaptă;
edemele periferice pot fi prezente izolat sau în cadrul
tabloului de decompensare cardiacă; ascita poate fi
constatată într-un stadiu avansat al bolii. Dacă

31
insuficiența VD se agravează, mărirea intensității
suflului holosistolic de insuficiență tricuspidiană odată
cu inspirația dispare în cele din urmă.

Fig. 4 Semne și simptome

2.3 Clasificare
În dezvoltarea cordului pulmonar cronic se
evidenţiază 3 stadii:
-stadiul I se caracterizează prin hipertensiune
pulmonară tranzitorie cu semne de suprasolicitare a
ventricului drept, care poate fi depistată doar la
investigarea instrumentală
-stadiul II se apreciază prin prezenţa semnelor de
hipertrofie a ventriculului drept şi hipertensiune
pulmonară stabilă fără insuficienţă circulatorie
-stadiul III sau stadiul de cord pulmonar decompensat,
se instalează odată cu apariţia primelor simptome de
insuficienţă a ventriculului drept
2.4 Investigații
32
 1. Explorările de laborator utile
sunt hemoleucograma, peptidele natriuretice, factorii
de trombofilie pentru identificarea unui status
procoagulant, markerul tumoral CA–125, α1–
antitripsina, anticorpi antinucleari.
2. Spirometria apreciază tipul şi gradul disfuncţiei
ventilatorii şi a insuficienţei respiratorii. Hipoxemia se
asociază cu agravarea disfuncţiei ventilatorii.
3. Testul de mers 6 minute
Prezenţa hipertensiunii pulmonare, scade
capacitatea de efort şi determină scăderea distanţei la
testul de mers 6 minute. O valoare sub 400m este un
predictor independent pentru deces şi deteriorare
clinică la pacienţii cu hipertensiune arterial pulmonară.
4. Electrocardiograma
Pe electrocardiograma de suprafaţă, se pot
identifica semne de hipertrofie ventriculară
dreaptă  sau dilatare atrială dreaptă care se corelează
bine cu hipertensiunea pulmonară.
5.Testele de stres cardio–pulmonar oferă o evaluare
integrativă a răspunsului la efort din punct de vedere
pulmonar, cardio-vascular, hematopoietic, neuropsihic
şi musculo-scheletal. Măsoară volumul maxim de
oxigen consumat şi volumul de bioxid de carbon
eliberat. Valoarea normală pentru volumul maxim de
oxigen consumat este peste 84% din valoarea prezisă
pentru persoana respectivă. Volumul maxim de oxigen
consumat poate creşte la efort de la valoarea de repaus
de 3,5 ml/kg/min la 30–50ml/kg/min.

33
 6. Radiografia de torace
Explorările imagistice de primă intenţie sunt
radiografia de torace şi ecocardiografia. Atunci când se
suspicionează prezenţa hipertensiunii pulmonare la un
pacient cu boală cronică pulmonară se începe cu o
radiografie de torace. Pot fi puse în evidenţă
următoarele elemente pe radiografia de torace:
dilatarea izolată a cavităţilor drept, ramul drept al
arterei pulmonare cu un diametru de peste 16mm, arcul
stâng al cordului rectiliniu sau convex, amputarea
vaselor pulmonare.
7. Ecocardiografia este o metodă non–invazivă de
diagnostic al hipertensiunii pulmonare şi a răsunetului
acesteia asupra cavităţilor drepte. Poate fi uneori dificil
de identificat datorită ferestrei acustice
slabe. Parametrul cel mai frecvent utilizat este
presiunea arterială pulmonară sistolică apreciată prin
gradientul ventricul drept–atriu drept evaluat pe seama
regurgitării tricuspidiene. 
8. Computer–tomografia pulmonară este utilă la
analiza substratului pe care apare hipertensiunea
pulmonară.
9. Cateterismul cardiac drept reprezintă metoda
GOLD STANDARD prin care se pune diagnosticul
de hipertensiune pulmonară. 
10. Rezonanţa magnetică nucleară oferă detalii
anatomice şi funcţionale; ventriculografia
radionuclidică pot fi folosită la evaluarea funcţiei
ventriculului drept neinvaziv.

34
 Fig. 5 Radiografie toracică

2.5 Diagnostic
2.5.1 Diagnosticul pozitiv
Diagnosticul pozitiv al cordului pulmonar
cronic este relativ ușor de formulat în prezența
istoricului de boală pulmonară și a existenței
simptomelor și semnelor pulmonare și cardiace relativ
caracteristice, dacă electrocardiograma sau/și examenul
radiologic arată semne de hipertrofie/dilatație de cord
drept și eventual artere pulmonare largi în hil.
În cordul pulmonar cronic de origine vasculară sărăcia
semnelor obiective pulmonare și severitatea semnelor
clinice, radiologice și electrocardiografie de
hipertensiune pulmonară, sugerează mai frecvent o
afecțiune cardiacă cu hipertensiune pulmonară
secundară. În această situație sunt necesare explorări
paraclinice suplimentare pentru a identifica cauzele

35
sindromului de hipertensiune pulmonară severă și a
hipertrofiei ventriculare drepte.

2.5.2 Diagnosticul diferențial

Insuficiența ventriculară stângă în care predomină
dispneea și fatigabilitatea, sunt prezente subcrepitante
bazale, tahicardie și galop ventricular stâng, lipsește
istoricul unei boli pulmonare, dar poate fi prezentă
ischemia cardiacă. Examenul electrocardiografic și
radiologic pot face deasemenea distincția între
insuficiența cordului drept și a celui stâng. În
insuficiența ventriculului stâng nu apare hipoxie
severă, acidoză sau hipercapnie, cu excepția edemului
pulmonar sever. Dacă există dubii reale la examenul
ecocardiografic în privința diagnosticului diferențial
între insuficiența cardiacă stângă și cordul pulmonar, se
recurge la cateterism cardiac.
Bolile cardiace congenitale cu șunt stânga-dreapta.
În defectul septal atrial și defectul septal ventricular se
auscultă un murmur sistolic. Defectul de septa atrial se
asociază cu dedublare fixă de zgomot 2. Cianoza
și hipocratismul digital sunt semne tardive în bolile
congenitale. Radiografia toracică arată mărirea de
volum a ventriculului drept și a arterei pulmonare,
electrocardiograma poate arăta bloc de ram drept
în defectul de sept atrial și hipertrofie de ventricul
stâng în defectul de sept ventricular, însă
ecocardiografia cu flux Doppler pune diagnosticul
corect.

36
 Boala cronică hepatică. În acest caz aspectul clinic
este al unui cirotic, cu abdomen în tensiune
datorită ascitei, semn mai puțin frecvent în cordul
pulmonar cronic. Semnele unei afecțiuni cronice
hepatice sunt de obicei prezente. Splenomegalia este un
semn frecvent în această situație și absent în cordul
pulmonar. Edemul se datorează hipoalbuminemiei în
afecțiunea hepatică, pe când în cordul pulmonar se
datorează stazei. Testele hepatice, ecografia
abdominală și biopsia hepatică sunt necesare pentru a
pune diagnosticul afecțiunii hepatice.
Stenoză pulmonară primară. În acest caz,
diagnosticul se pune ecografic, cateterism cardiac.
Insuficiență ventriculară dreaptă datorată
infarctului de ventricul drept. Pentru diagnostic se
impune electrocardiografie și coronarografie.

2.6 Tratament
Obiectivele tratamentului în cordul pulmonar
cronic sunt reducerea post-sarcinii ventriculului drept
prin scăderea valorilor hipertensiunii pulmonare și
ameliorarea funcției ventriculului drept.

2.6.1 Tratament profilactic

Nu există o terapie specifică pentru hipertensiunea
pulmonară şi disfuncţia de ventricul drept din bolile
pulmonare cronice. Tratamentul afecţiunii subiacentă
este elementul central în prevenirea şi terapia cordului
pulmonar cronic. Renunţarea la fumat, terapia cu

37
oxigen de lungă durată, bronhodilatatoarele, steroizii
inhalatori şi reabilitarea pulmonară constituie baza
terapiei în BPOC. Uneori este necesară diagnosticarea
şi tratarea corectă a altor comorbidităţi, ca disfuncţia de
ventricul stâng sau tromboembolismul pulmonar, care
pot agrava evoluţia insuficienţei cardiace
dreaptă. Terapia insuficienţei cardiace dreaptă
comparativ cu cea stângă este extrem de săracă.

2.6.2 Tratamentul medicamentos

Deşi insuficienţa cardiacă dreaptă are aceleaşi
mecanisme patogenice medicaţia activă în insuficienţa
cardiacă stângă nu are aceleaşi efecte în cea dreaptă.
Diureticele de tip Furosemid  şi
Spironolactonă sunt recomandate în caz de apariţie a
congestiei în insuficienţa cardiacă dreaptă. Necesită
monitorizarea atentă a funcţiei renale şi a electroliţilor.
Digoxinul este util doar la pacienţii care asociază şi
disfuncţie de ventricul stâng, fiind necesară o
monitorizare atentă deoarece pacienţii cu BPOC sunt
mai sensibili la efectele digitalei.
Anticoagulantele se indică în cordul pulmonar
cronic asociat cu fibrilaţie atrială sau dilatare severă de
ventricul drept; cordul pulmonar cronic secundar
tromboembolismului pulmonar cronic sau
hipertensiunea pulmonară idiopatică are indicaţie
fermă de anticoagulare cronică. Se va administra oral
Acenocumarol pentru un INR optim între 2 și 3 prin
ajustarea dozelor periodic. Noile anticoagulante orale

38
de tip Dabigatran, Apixaban sau Rivaroxaban câştigă
tot mai mult teren.
Teofilina are efect de bronhodilatare, dar şi inotrop
pozitiv şi de reducere a rezistenţei vasculare
pulmonare, fiind o terapie care poate fi asociată
pacienţilor cu CPC secundar BPOC.
Terapia vasodilalatoare utilă în hipertensiunea
pulmonară idiopatică de tip inhibitori de
fosfodiesterază 5 sau antagonişti de receptori de
endotelină şi prostanoizi are dovezi extrem de reduse
că ar avea un rol la pacienţii cu boli pulmonare cronice
şi hipertensiune pulmonară. Din contra, se pare că pot
dilata vasele din zonele hipoventilate agravând astfel
hipoxemia. Blocanţii calcici de tip Felodipină sau
Amlodipină pot îmbunătăţi hemodinamica pulmonară
la pacienţii cu BPOC.
Statinele nu au adus rezultate convingătoare astfel
încât să se impună în practica clinică.
Riociguat este un stimulator de guanilat ciclază
îmbunătăţeşte debitul cardiac şi rezistenţa vasculară
pulmonară dar nu şi presiunea arterială medie în artera
pulmonară.

2.6.3 Tratamentul chirurgical

Pentru majoritatea bolilor pulmonare cronice care
duc la cord pulmonar cronic nu există terapie
chirurgicală specifică. Transplantul pulmonar la
pacienţii eligibili pentru această procedură este o
metodă curativă cu rezultate bune. Transplantul

39
combinat cord–pulmon se indică dacă ventriculul drept
este sever afectat. Chirurgia de reducere a volumului
pulmonar nu a confirmat efectele benefice iniţiale de
reducere a volumului telediastolic al ventriculului stâng
şi a presiunilor de umplere.
 Indicaţia pentru transplantul cardio–pulmonar o au
bolile cardio–pulmonare severe care au o speranţă de
viaţă de doar 6–12 luni după aplicarea tuturor
posibilităţilor terapeutice convenţionale medicale şi
chirurgicale. Eficienţa transplantului cardiopulmonar a
fost probată pentru hipertensiunea arterială pulmonară
primitivă, sindromul Eisenmenger, fibroza chistică şi
anumite cazuri selectate de emfizem pulmonar. Limita
de vârstă pentru acest tip de transplant este stabilită la
45 ani.
Contraindicaţiile absolute ale transplantului cardio–
pulmonar sunt infecţiile în faza activă, malignităţile,
vascularitele autoimune, insuficienţa hepatică şi/sau
renală ireversibilă, infarctul pulmonar recent, prezenţa
unei toracotomii anterioare în antecedentele patologice
ale pacientului, iar contraindicaţiile
relative sunt diabetul zaharat şi ulcerul gastro-
duodenal.
O condiţie importantă este ca pacientul să aibă un
bun echilibru psihic pentru a putea urma indicaţiile
postoperatorii de terapie imunosupresoare. Tratamentul
imunosupresor prevede administrarea de Ciclosporină,
Azatioprină, cu sau fără anticorpi antilimfocitari

40
policlonali la care după 3 săptămâni se asociază
corticoterapia.
Îngrijirile postoperatorii constau în susţinerea
cordului cu inotrope şi vasodilatatoare, ventilaţia cu
oxigen 40% care se suprimă cât mai precoce, regim
restrictiv în lichide deoarece prin suprimarea circulaţiei
limfatice poate apare edemul pulmonar.
Complicaţiile postoperatorii care survin cel mai
frecvent sunt infecţiile şi rejetul acut cardiac şi/sau
pulmonar. Reacţia de respingere acută pulmonară este
ilustrată prin modificarea testelor funcţionale
respiratorii şi apariţia pe clişeul radiografic a
imaginilor de infiltrat pulmonar. Diagnosticul
diferenţial va avea în vedere pneumoniile de etiologie
virală. Diagnosticul de certitudine este stabilit prin
biopsie pulmonară chirurgicală. Tratamentul rejetului
acut constă în administrarea de glucocorticoizi
intravenos şi, la nevoie, anticorpi antilimfocitari.
O complicaţie tardivă posttransplant este
bronşiolita obliterantă, interpretată ca un rejet cronic,
care se însoţeşte de scăderea importantă a funcţiei
respiratorii şi se soldează cu deces la 30–50% din
cazuri. Supravieţuirea la un an după transplantul
cardio–pulmonar este de 70%, iar la 5 ani de 60%.

2.7 Evoluție. Prognostic. Complicații

Evoluția cordului pulmonar cronic este direct
dependentă de boala de bază care a determinat
hipertensiune pulmonară, de gradul hipertensiunii

41
pulmonare, de gradul/reversibilitatea afectării
ventriculului drept, de elementele de reversibilitate ale
afecțiunilor pulmonare și ale hipertensiunii pulmonare,
de insuficiența respiratorie coexistentă.
Prognosticul bolii depinde de boala pulmonară de
bază şi de severitatea afectării ventricululuii drept,
cauzele de deces fiind pulmonare sau cardiace. Apariţia
insuficienţei ventriculară dreaptă determină o
morbiditate şi mortalitate crescută. Funcţia
ventriculului drept la efort determinată prin angiografie
radionuclidică este un predictor mai puternic al
rezultatelor la candidaţii pentru transplant pulmonar,
faţă de funcţia ventriculului drept la repaus. Lipsa
creşterii fracţiei de ejecţie a ventriculului drept la efort
semnifică rezervă contractilă inadecvată a acestuia.
Asocierea hipertensiunii pulmonare cu disfuncţia de
ventricul drept la pacienţii cu insuficienţă cardiacă
decompensată acută este un factor de prognostic sever,
rata de deces fiind de 3x mai mare decât la pacienţii
fără hipertensiune pulmonară şi disfuncţie de ventricul
drept. Indiferent de boala pulmonară cronică
subiacentă, prognosticul în cordul pulmonar cronic este
marcat de exacerbări repetate cu decompensare
cardiacă dreaptă.
Factorii de agravare ai
hipertensiunii pulmonare sunt infecţiile respiratorii,
sindrom de apnee în somn, tromboembolismul
pulmonar sau tromboze in situ. Desaturările nocturne
pot determina apariţia unor aritmii periculoase cu

42
potenţial de moarte subită. Tratarea eficientă a
exacerbărilor BPOC poate contribui la reversibilitatea
gradului insuficienţei respiratorii şi implicit a
hipertensiunii pulmonare, ducând la compensarea
insuficienţei cardiace drepte. Cauzele de deces în
cordul pulmonar cronic sunt pulmonare şi cardiace.

Fig. 6 Evoluția CPC

CAPITOLUL 3. ROLUL ASISTENTEI

MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA

43
 PACIENȚILOR CU CORD PULMONAR
CRONIC

3.1 Rolul propriu

3.1.1Rolul asistentei în asigurarea condițiilor de
spitalizare
Scopul spitalizării bolnavului e vindecarea. Se
creează condiții pentru creșterea forței de apărare și
regenerare a organismului. Funcțiile organismului sunt
controlate și dirijate de scoarța cerebrală. Pacientul este
scos din mediul său și cu ocazia internării pot apărea
efecte negative asupra sistemului nervos legate de
spitalizare, de preocuparea pentru boală și investigații.
Protejarea bolnavului se va face prin:
-ambient cu saloane luminoase albe, spații verzi
exterioare, coridoare luminoase și curate, mobilier
adecvat
-foile de observație și temperatură nu vor fi ținute în
saloane
-se va încerca izolarea fonică a saloanelor
-control de securitate și liniște pentru personalul
administrativ și vizitatori
-pansarea rănilor și acoperirea ulcerațiilor e obligatorie
-se vor folosi dezinfectante fără miros greu, înțepător
-îndepărtarea imediată a ploștilor, puroiului,
pansamentelor din salon
-aerisirea salonului

44
-odihna pacienților, program de odihnă, utilizarea unui
fotoliu pentru cazuri grave
-săli de lectură, bibliotecă
Orice unitate sanitară poate deveni sursă de infecții
pentru bolnavii internați.
Prin utilizarea antibioticelor s-au selectat tulpini de
germeni facultativ patogeni cu înaltă rezistență la
antibiotice. Mijloacele de luptă contra generării
infecțiilor în spitale sunt dezinfecția, dezinsecția și
deratizarea.

3.1.2 Rolul asistentei în examinarea clinică a

pacientului
În timpul unei consultații medicale, examenul
clinic are ca obiect determinarea sau cel puțin
orientarea spre un diagnostic. Orice consultație
medicală se derulează pe 2 planuri, anamneza și apoi
examenul clinic. La sfârșit, medicul prescrie un
tratament, cere examene complementare dacă
diagnosticul clinic nu este posibil sau orientează
pacientul spre un specialist.
Anamneza
După ce l-a ascultat pe pacient, care a expus
motivul consultației, medicul îi va pune diferite
întrebări, va încerca să precizeze tulburările resimțite,
vechimea lor și contextul în care apar. Va căuta semne
asociate, se informează despre tratamentele urmate în
prezent, antecedentele patologice personale și
familiale, eventualele călătorii în țări în curs de

45
dezvoltare. Apreciză, de asemenea, personalitatea
pacientului, pune întrebări referitoare la modul său de
viață.
Examenul clinic
Dacă simptomele par generalizate, medicul
examinează întregul organism al pacientului, la fel și în
timpul unei vizite medicale de rutină.
Examenul clinic cuprinde mai multe etape:
Inspecția
Imediat ce pacientul intră în cabinet, medicul
începe să-i observe. Această inspecție informează
despre corpolență, starea tegumentelor, igiena
corporală, mersul, mimica sau gesturile pacientului. Ea
trebuie să cuprindă și examenul gurii și al gâtului.
Palparea
Pacientul este de obicei culcat pe pat. Medicul își
lipește o palmă sau ambele pe regiunea ce urmează a fi
examinată, pentru a aprecia amplasarea, forma,
volumul și consistența unei leziuni sau a unui organ,
sau pentru a căuta prezența unor ganglioni, a unei
umflături, a unei dureri resimțite într-o zonă sau într-un
punct al organismului. Utilizarea ambelor mâini
permite medicului să examineze organele profunde.
Percuția
Medicul ciocănește o parte a corpului cu mâinile
pentru a aprecia sonoritatea sau rezonanța produsă de
acest gest. Percuția se practică în special pe torace și pe
abdomen, ea permite să se aprecizez limitele anumitor
organe, cum ar fi ficatul, ori sonoritatea relativă a

46
plămânilor. Astfel, în timpul percuției toracelui, o
diminuare a sonorității poate indica prezența de lichid
în cavitatea ce înconjoară plămânii, în timp ce o
creștere a sonorității poate semnala prezența aerului în
această cavitate.
Auscultația
Medicul ascultă zgomotele interne ale organismului
pentru a controla funcționarea unui organ și pentru a
decela o anomalie. Auscultația poate să se efectueze
prin contact direct al urechii cu partea afectată a
organismului sau prin contact indirect, cu ajutorul unui
instrument care amplifică sunetele, stetoscop.
Perceperea unui zgomot anormal la auscultația inimii
sau a plămânilor înseamnă o afectare a organului
respectiv.
Alte examene
În timpul consultației, medicul controlează în
general tensiunea arterială a pacientului și, dacă este
nevoie, greutatea și temperatura sa. Poate, de
asemenea, în funcție de simptomele descrise de
pacient, să examineze forța, mișcarea și echilibrul,
sensibilitatea pielii, starea ochilor, urechilor, gurii și a
dinților, starea reflexelor.
La finalul consultației, medicul își notează
constatările în dosarul medical al pacientului. Norează
de asemenea ce medicamente a prescris și/sau
examenele complementare, la consultațiile ulterioare,
va completa acest document cu rezultatele examenelor
și cu evoluția stării de sănătate a pacientului său.

47
 3.1.3 Rolul asistentei în supravegherea
pacientului
Monitorizare la 1-4 săptămâni:
-evaluarea capacității de a integra pacientul în mediul
lui obișnuit
-explicarea pe înțelesul pacientului al schemei de
tratament
-re-evaluarea tehnicilor inhalatorii
-re-evaluarea necesității de oxigenoterape de lungă
durată
-documentarea capacităților de a afce activități fizice și
activități cotidiene
-evaluarea comorbidităților
Monitorizarea la 12-16 săptămâni:
-reverificarea înțelegerii schemei de tratament
-re-evaluarea tehnicilor inhalatorii
-re-evaluarea necesității de oxigenoterape de lungă
durată
-efectuarea spirometriei
-evaluarea comorbidităților
-se avaluează prognosticul conform parametrilor

3.1.4 Rolul asistentei în alimentația pacientului

Asigurarea necesităților calorice și calitative în
funcție de vârstă și starea organismului.
Favorizarea procesului de vindecare, consolidarea
rezultatelor terapeutice obținute deja. Stabilirea unei
diete conforme cu situația medicală a pacientului.

48
 Asistenta va asigura:
-calcularea necesarulu de calorii pe 24 de ore în funcție
de activitate, vârstă
-calcularea rației alimentare echilibrată
-asigurarea echilibrului între produsele de origine
animală și vegetală
-înlocuiește la nevoie un aliment cu altul conform
echivalențelor cantitative ale diferitelor principii
alimentare

3.1.5Rolul asistentei în educație pentru sănătate

1. Interzicerea fumatului.
2. Efort fizic în limitele toleranței organismului.
3. Evitarea expunerii la temperaturi ambientale
extreme (inclusiv la băi cu apă fierbinte, aburi, saună).
4. Evitarea călătoriilor la altitudini crescute sau în
avioane nepresurizate.
5. Adoptarea unui stil de viață sănătos, fără fumat,
fără excese alimentare, dietă cu nivel scăzut de sare.
6. Vaccinarea periodică împotriva gripei și a
pneumoniei pneumococice.
7. Cunoașterea medicamentelor administrate pentru
hipertensiunea pulmonară: denumire, doze, efecte
adverse posibile.
8. Evitarea administrării de medicamente pentru
alte boli fără avizul medicului.
9. Obținerea suportului familial.
10. Asigurarea suportului psiho-social de
specialitate (identificarea centrului medical de

49
specialitate cel mai apropiat de localitatea de domiciliu,
înscrierea în grupuri de pacienți cu aceeași boală).

Fig. 7 Intervenție autonomă

3.2 Rolul delegat

3.2.1Rolul asistentei în examinarea paraclinică
Explorări neinvazive:
-examenul radiologic: electrocardiograma
-explorările funcționale respiratorii: echocardiograma
-scintigrafia miocardică
Explorări invazive:
-angiografia nucleară computerizată
-scintigrafia pulmonară
-angiografia pulmonară
-biopsia pulmonară

50
 Explorări noi ale hipertrofiei ventriculare drepte
sunt:
-rezonanța magnetică nucleară
-tomografia cu emisie de pozitroni
-tomografia computerizată
Electrocardiograma este o investigație recomandată
pentru a monitoriza inima. Fiecare bătaie a inimii se
produce ca urmare a unui impuls electric generat de
celulele specializate de la nivelul inimii.
Electocardiograma denumită și EKG, înregistrează
aceste semnale electrice pe măsură ce acestea
traversează inima. Medicul va studia
electrocardiograma pentru a identifica ritmul și
modelul de apariție a bătăilor inimii.
Echocardiograma sau ecografia cardiacă este una
dintre cele mai importante tehnici noninvazive de a
diagnostica, manageria sau urmări bolile de inimă. Este
o investigație cu acces facil, care se poate realiza la
patul pacientului, este nedureroasă și oferă rezultate în
timp real. Investigația poate fi repetată ori de câte ori
este necesar.
Scintigrafia miocardiacă este o explorare
neinvazivă care implică injectarea i.v. a unei substanțe
radioactive care se fixează electiv în anumite țesuturi.
Un contor de scintilație înregistreză radiația gamma a
izotopilor și descrie o imagine care oferă informații
referitoare la mărimea, forma, poziția și activitatea
funcțională.

51
 Angiografia nucleară computerizată nu este un
tratament în sine, ci este o procedură de diagnostic prin
intermediul căreia medicul examinează arterele
coronare și detectează eventualele îngustări ce pot să
apară la nivelul arterelor, depuneri de colesterol pe
teritoriul acestora.
Scintigrafia pulmonară sau scanarea pulmonară
este o procedură de diagnostic medical-nuclear utilizată
în medicină pentru a căuta posibile anomalii în rețeaua
de ventilație/perfuzie, adică a ventilaiei sau a circulației
pulmonare.
Angiografia pulmonară reprezintă examinarea
radiologică a vaselor de sânge ale plămânilor. Este
efectuată cu scopul de a detecta prezența unui cheag de
sânge la nivelul plămânilor, pentru a descoperi
anomalii ale vaselor pulmonare, pentru a identifica
leziuni pulmonare sangerande, bronsiectazii, tumori
pulmonare.
Biopsia pulmonară este o procedură efectuată
pentru a recolta țesut sa celule din organism cu scopul
examinării microscopice.
Rezonanța magnetică nucleară resprezintă o
procedură medicală computerizată și neinvazivă ce
urilizează magnetismul, alături de unde radio, pentru a
face o scanare a corpului și a obține imagini
bidimensionale și tridimensionale ale structurilor
anatomice.
Tomografia cu emisie de pozitroni reprezintă
tehnica de imagerie medicală bazată pe detecția, cu un

52
aparat adecvat, a radiațiilor asociate pozitronilor emiși
de o substanță radioactivă, introdusă în organism, care
permite obținerea de imagini în secțiune.
Tomografia computerizată reprezintă o formă de
radiografie care implică utilizarea unui echipament cu
raze X, pentru realizarea de imagini detaliate ale
structurilor corpului.

3.2.2 Rolul asistentei în administrarea

medicației
1. Tratamentul de specialitate se va administra
numai la indicația medicului.
Pentru evitarea erorilor, care pot fi fatale, în
administrarea medicamentelor, se vor respecta cu
strictețe:
-respectarea medicamentului prescris, nu se înlocuiește
cu alt medicament cu efect asemănător fără aprobarea
medicului
-identificarea medicamentului de administrat prin
verificarea etichetei înainte de administrare sau a
medicamentului însuși
-verificarea calității medicamentelor, să nu fie alterate,
degradate
-respectarea căilor de administrare este obligatorie
-respecatrea orarului de administrare și a ritmului
prescris de medic este obligatoriu, deoarece unele
substanțe se descompun sau se elimină din organism
într-un anumit interval de timp
-respectarea dozei prescrise

53
-evitarea incompatibilității între medicamente
-respectarea succesiunii între medicamente
-lămurirea bolnavului asupra medicamentelor prescrise
și efectele secundare ale acestora
-anunțarea imediată a greșelilor de administrare a
medicamentelor
-administrarea imediată a medicamentelor deschise
-prevenirea infecțiilor intraspitalicești prin respecatrea
măsurilor de asepsie și igienă stabilită pentru calea de
administrare
Administrarea citostaticelor în cordul pulmonar
cronic se poate realiza:
1. Pe cale orală pentru medicamentele care se
absorb la nivelul intestinului subțire și gros, pentru
tablete, drajeuri, capsule, granule
2. Pe cale parenterală:
-injecția subcutanată, prin care se introduc în organism
substanțe medicamentoase, izotonice, lichide,
nedureroase prin intermediul unui ac care pătrunde în
țesutul celular subcutanat. Locurile de elecție sunt fața
externă a brațului, fața superioară a coapsei, regiunea
supra și sub spinoasă a omoplatului, regiunea
deltoidiană, regiunea subclaviculară, flancurile
peretelui abdominal, regiunile centrale fesiere
-injecția intramusculară, prin care sunt introduse soluții
izotonice, uleioase sau soluții coloidale în stratul
muscular prin intermediul unui ac atașat la seringă,
locurile de elecție fiind regiunea supraexternă fesieră
deasupra marelui trohanter, fața externă a coapsei în

54
treimea mijlocie, fața externă a brațului în mușchi
deltoid
-injecția intravenoasă prin introducerea unor soluții
medicamentoase în circulația venoasă, pe această cale
se introduc soluții izotomice sau hipertomice, se
efectuează prin puncție venoasă și injectarea
medicamentului intravenos, locul de elecție fiind
venele de la plica coltului sau oricare altă venă vizibilă
și palpabilă
-perfuzia se folosește pentru administrarea unor
citostatice care necesită o diluție mai mare și pentru
reechilibrarea hidroionică și volemică a organismului.
Instalarea perfuziei se face în condiții asepsie perfectă
pentru combaterea infecției și frisoanelor. Nu se
injectează niciodată aer în lumenul vaselor deoarece
provoacă embolie gazoasă mortală
2. Tratamentul simptomatic
Oxigenoterapia se administrează cu scop terapeutic
pentru îmbogățirea aerului respirat cu oxigen în
concentrații diferite, pe cale inhalată pentru combaterea
stării de hipoxie, în scopul ameliorării concentrației
oxigenului din sânge.
Corticoterapia, cortizonul se poate administra pe
cale orală sub formă de tablete, prin injecții
intramusculare, injecție intravenoasă. Bolnavii cărora li
se administrează tratament cu cortizon, necesită regim
dietetic hiposodat. Regimul va fi sărac în clorură de
sodiu și bogat în substanțe proteice.

55
 Antiemeticele sunt administrate pentru combaterea
grețurilor și vărsăturilor, efecte secundare ale
tratamentului cu citostatice.
Antialgicele sunt indicate pentru combaterea
durerilor toracice sau a celor din metastazele osoase și
a altor metastaze.
Bronhodilatatoarele folosite ca tratament adjuvant
în cordul pulmonar cronic.
Antitusivele, tusea fiind chinuitoare și iritantă se va
combate cu codeină, tusomag, codenal sau alte
calmante la sfatul medicului.
Sedativele, pentru bolnavii agitați se folosesc
romergan, hidroxizin, meprobamat.
Vitaminoterapia se administrează pentru
combaterea asteniei, inapetenței. Se administrează
orice fel de vitamine sau complex de vitamine,
excepție făcând vitamina B12.
Hemostaticele se folosesc atât pentru hemoptiziile
minore, cât și pentru cele majore.
Antibioterapia, bolnavii sunt predispuși infecțiilor
motiv pentru care se instituie un tratament cu
antibiotice, ținându-se cont de patogenitatea
germenului cauzator al bolii și de determinare a
sensibilității bolnavului la antibiotice.

56
 Fig. 8 Intervenție delegată

3.3 Descrierea a 2 tehnici

3.3.1 Recoltarea sputei
Sputa este un produs ce reprezintă totalitatea
secrețiilor ce se expulzează din căile respiratorii prin
tuse. Recoltarea sputei este necesară pentru stabilirea
agenților patologici al infecțiilor tractului respirator. Se
face:
-înainte de începerea unui tratament antibiotic sau la 5
zile după terminarea tratamentului
-înainte de recoltare se va efectua igiena cavității
bucale
-se face dimineața pe nemâncate, fără a consuma
lichide, fără a se spăla pe dinți, fără a utiliza apă de
gură sau a fuma, înainte de a-și pune proteza
Materiale necesare:

57
-recipient cu capac înșurubat cu capacitate de 10-20
ml, baloane cu apă sterilă, mănuși chirurgicale
-pacientul va fi instruit să-și sufle nasul, să-și
debaraseze secrețiile din cavum, să scuipe secreția
bucală, după care își va clăti gura și va face gargară
repetată cu apă fiartă și răcită, după care în urma unui
efort de tuse secreția ”ruptă din piept” va fi eliminată în
cutia Petri sau recipientul steril cu corcan înșurubat
-transportul se face în 2h, în situația când se depășesc
24h de la recoltare până la prelucrare se adaugă un
mediu conservant
-se recoltează 5-10 ml de secreție bronho-alveolară
adevărată

Fig. 9 Recoltarea sputei

58
 3.3.2 Bronhoscopia
Bronhoscopia este examinarea arborelui traheo-
bronșic cu ajutorul bronhoscopului. Se face în scop:
-diagnostic
-terapeutic
Materiale necesare:
-casoletă cu mănuși și măști, trusă cu pense și
porttampoane, depărtător de gură, oglindă laringiană,
seringă laringiană de 5 ml
-tăviță renală, oglindă frontală
-aspirator electric, sonde aferente sterile
-aparatură de oxigenoterapie, bronhoscop
-medicamente anestezice încălzite la 35°C,
cardiotonice, vasodilatatoare
Pregătirea pacientului psihic:
-se explică necesitatea tehnicii
-pacientul este avertizat în privința gustului
anestezicului și a senzației de îngroșare a limbii și
gâtului
Pregătirea pacientului fizic:
-în ziua precedentă se face testarea la xilină
-în seara precedentă și în dimineața examinării, la
indicația medicului se administrează un calmant
-nu mănâncă în dimineața examinării
-premedicație: atropină, diazepam
-pentru bronhoscopia rigidă: anestezie generală
-este transportat în camera de bronhoscopie
Tehnica:

59
-efectuată de către medic, ajutat de 2 asistente
medicale, prima menține poziția pacientului și îl
supraveghează, a doua servește medicul
-pacientul este așezat pe masa de examinare în decubit
dorsal cu capul în extensie și gura deschisă, sub umerii
pacientului se așează o pernă tare, ridicându-l la 12-15
cm, de la suprafața mesei
Scopul realizării:
-biopsia bronșică fibroscopie asigură prelevarea de
material bioptic
-brosajul bronșic: se obține material pentru examenul
citologic
-spălătura bronșică
-se instilează 5-10 ml se fiziologic la temperatura
corpului cu recuperare prin aspirare
-explorare citologică, microbiologică
Supravegherea pacientului după tehnică
După finalizarea procedurii, pacientul va rămâne
câteva ore în sala de monitorizare pentru supraveghere
atentă. Asistenta va supraveghea in acest timp
parametrii vitali(T.A,puls,respirația).Pacientul se poate
simți somnoros și confuz dacă s-a folosit anestezie
generală sau a fost sedat. Pentru a evita aspirarea
alimentelor în trahee, nu se va permite alimentarea și
hidratarea timp de 1-2 h, până când efectul
anestezicului nu va dispărea complet.
Câteva zile se va simți un disconfort la nivelul
gâtului, răgușeală, tuse și dureri musculare. Aceste
simptome sunt normale și dispar fără tratament. Este

60
posibil ca pacientul să facă febră, însă frecvent cu
durata <24 h.

Fig. 10 Bronhoscopie

61
 CAPITOLUL 4. STUDIU DE CAZ

Caz nr. 1

Diagnostic:
Cord pulmonar cronic, BPOC, insuficienţă
respiratorie acută, fibrilaţie atrială, cardiopatie
ischemică cronică, insuficienţă cardiacă dreaptă.

Culegerea datelor
Nume şi prenume: B.I.
Vârstă: 75 ani
Ocupaţia: pensionar
Sex: masculin
Domiciliu: Braşov
Religia: ortodox
Condiţii de locuit: apartament confortabil, 4 camere
Veniturile materiale ale familiei: medii, completate
cu venituri provenind din agricultură, posedând o casă
la ţară şi grădină.

Antecedente heredocolaterale: nesemnificative

Antecedente personale, fiziologice şi patologice:
BPOC, insuficienţă respiratorie acută, fibrilaţie atrială,
alura ventriculară rapidă, cardiopatie ischemică
cronică.
Mod de viaţă
62
-fumatul – neagă
-ocazional bea cafea
-nu consumă alcool

Istoricul bolii:
Bolnavul cunoscut cu insuficienţă mitrală acută,
BPOC acutizat, CIC, fibrilaţie atrială cu alură
ventriculară rapidă, insuficienţă respiratorie cronică, în
urmă cu o săptămână starea sa generală se agravează.
Se internează pentru investigaţii şi tratament.
Medicaţie de fond administrată înaintea internării:
-Teofilin, Diltiazem
-Enap, Aspenter

Manifestări de dependență: dispnee, tuse cu

expectoraţii, fatigabilitate, astenie, durere în
hipocondru drept,anxietate.

La indicaţia medicului, după internare, se fac

următoarele investigaţii paraclinice:
-analiza sângelui-examene–hematologice, biochimice
-ECG, Ecocardiografia Doppler, radiografie pulmonară

INVESTIGAȚII

63
 Examenul cerut Rezultate Valori normale
Hematocritul 33,9 % 40 - 45 +/-5%
Hemoglobina 13gr % 14 - 16 gr%;
Glicemie 95 mg% 80 - 110 mg%
Ionograma
Na 301 m 300 - 305 m
K 17 mg% 15-21 mg%;
Ca 10 mg% 9 - 11mg%;
Cl 375 mg% 350 - 390 mg%
Mg 0,8 mg% 0,7 - 1 mg%
Fibrinogenul 250 200 - 400 mg%
Uree sanguină 28 mg% 20 – 40 mg%
Creatinină 0,7 mg% 0,6 – 1,3 mg%
Rezerva alcalină 42,7 mEq/l 25 mEq/l
TGO 14 UI 2 – 20 UI
TGP 20 UI 2 – 16 UI
TS 3 2 - 4 minute
TC 8 min 37 sec 8 - 10 minute

SUPRAVEGHEREA FUNCȚIILOR VITALE

DATA FUNCŢII VITALE

64
 T.A. Puls Resp. Temp
mmHg bătăi/min resp/min C
o

6.01.2022 160/100 90 18 36,7

7.01.2022 180/110 80 16 37,2
8.01.2022 150/90 90 19 36,8
9.01.2022 130/85 80 16 36,5
10.01.2022 135/90 70 15 36,2

GRILA DE STABILIRE A GRADULUI DE

DEPENDENŢĂ

Manifestări
Nevoia Sursa de Problema de Grad de
de
fundamentală dificultate dependenţă dependenţă
dependenţă
1. A respira şi a Spasmul Tulburarea Dependent
avea o bună musculatorii respiratorie
Dispnee
circulaţie. bronşice,
hipersecreţie
2. A bea şi a Problemele Alimentaţie Dependent
Inapetenţă
mânca. respiratorii insuficientă
3. A elimina. - - Independent
4. A se mişca şi Independent
a păstra o bună - -
postură.

Nevoia Manifestări Sursa de Problema de Grad de

fundamentală de dificultate dependenţă dependenţă

65
 dependenţă
5. A dormi, a se Dificultatea Dependent
Dispnee şi
odihni. Insomnie pacientului
anxietate
de a se odihni
6. A se îmbrăca Independent
- -
şi dezbrăca.
7. A menţine Independent
tegumente curate - -
şi îngrijite.
8. A păstra Dificultatea Dependent
temperatura de a menţine
corpului în Complicații temperatura
Subfebrilitate
limite normale. ale infecției corpului în
limite
normale
9. A evita Independent
- -
pericolele.
10.A comunica. Comunicarea Dependent
Somnolenţă şi Datorită la nivel
anxietate afecțiunii afectiv
inadecvată
11.A se realiza. - - Independent
12.A se recrea. - - Independent
13.A învăţa. - - Independent
14.A-și practica
Independent
religia

PLAN DE ÎNGRIJIRE
66
Diagnostic de Obiective Intervenții Evaluare
îngrijire
Rol propriu Rol delegat
1. Alterarea Combaterea -monitorizez -recoltez -să se observe
respirației,datorită respirației funcțiile vitale: sânge pentru ușurarea
spasmului deficitare. respirație, puls, analizele dispneei
musculaturii Permeabilizare TA, prescrise -administrând
bronșice și a căilor temperatură, -pregătesc și tratamentul
hipersecreției, respiratorii. pulsoximetrie și însoțesc prescris de
manifestată prin Ușurarea le notez în foaia pacientul în medic, pacientul
dispnee. dispneei de temperatură vederea să se liniștească,
-asigur efectuării crizele să fie
condițiile de radiografiei mai rare și mai
mediu: salon pulmonare și puțin grave
curat, aerisit, EKG
liniștit -administrez
-monitorizez tratamentul
tusea: caracter, prescris: O2 la
frecvență, indicația
intensitate medicului în
-liniștesc cu crizele severe
blândețe și tact -captopril 25
pacientul- mg-peros
agitația -ventolin 5
accentuând mg-
tusea, asigur nebulizator
repausul la pat -teotard 200
-observ colorația mg-peros
tegumentelor- -sirop
paloarea, expectorant
acrocianoza 100 ml-peros
-diurex 50 mg-
peros
-digoxin 0,5
mg-peros
-aminofilină
100 mg-peros
-pregătesc
materialele
necesare
pentru

67
 recoltarea
analizelor
-pregătesc
fizic pacientul
pentru
recoltarea
analizelor
2. Dificultatea Pacientul să-și -evaluez -administrez -pacientul să se
pacientului de a se facă siesta calitativ și tratamentul liniștească, să se
odihni datorită zilnic, pentru ca cantitativ sedativ indicat odihnească
dispneei și să exprime o somnul de medic: 1 tb suficient, pentru
anxietății, stare de bine în -asigur diazepam a prezenta o
manifestată prin termen de condițiile de peros, seara stare de mai
insomnie câteva zile. mediu: salon înainte de bine
Combaterea curat, liniștit, cu culcare -pacientul să
anxietății, temperatură, învețe să se
pacientul să-și umiditate autocontroleze,
exprime corespunzătoare, să nu intre în
temerile legate precum și panică și să-și
de boală semiobscuritate pregătească
pe timpul nopții aerosoli
și asigur lenjerie
curată, de corp
și de pat
-vorbesc în
șoaptă, păstrez
liniștea atât în
timpul somnului
diurn, cât și în
cel nocturn și
îndepărtez
sursele de
zgomot sau
reduc pe cât
posibil
intensitatea lor
-supraveghez
somnul și
monitorizez
perioadele de
veghe
-sfătuirea
bolnavului să

68
 doarmă cu
toracele ușor
ridicat pentru
favorizarea
respirației
3. Alterarea Pacientul să-și -respect regimul -pacientul să-și
alimentației recâștige hiposodat și recâștige pofta
determinată de apetitul în cel hipoproteic de mâncare
problemele mai scurt timp. -hidratarea -să înțeleagă
respiratorii, Să consume corespunzătoare necesitatea
manifestată prin zilnic aportul pentru alimentației și a
inapetență. caloric necesar. fluidificarea consumului
Hidratare Importanța secrețiilor suficient de
necorespunzătoare consumului de -cântăresc zilnic lichide în
lichide. pacientul și vederea
realizez curba ameliorării stării
ponderală în sale
foaia de
temperatură
-realizez bilanțul
ingesta/excreta
-încurajez
pacientul pentru
efectuarea
toaletei bucale și
în vederea
spălării mâinilor
înainte de masă
-ajut pacientul
să se hrănească
oferindu-i
alimente în
cantități mici
-monitorizez
tranzitul
intestinal:
frecvența
scaunelor,
aspect,
consistență
4. Dificultatea de a Pacientul să -monitorizez -administrez -temperatura
menține prezinte o temperatura și tratamentul pacientului să se
temperatura temperatură realizez graficul prescris: încadreze în

69
corpului în limite normală, în foaia de supozitoare cu limite normale
normale,datorită 36,4°C. temperatură paracetamol -bolnavul sub
infecției Înlăturarea -aplicarea 125 mg strică
manifestată prin transpirațiilor compreselor supraveghere,
subfebrilitate profunde. reci, fricțiuni să înțeleagă
-schimbarea evaluarea
lenjeriei de corp însănătoșirii și
și de pat activității de
-păstrez autoîngrijire
tegumentele
uscate și curate:
îndepărtez
transpirația și
asigur toaleta
parțială
-hidratez oral
pacientul în
limita lichidelor
admise
-verific
eficacitatea
tratamentului
5. Comunicarea la Pacientul să -realizarea unui -pacientul să fie
nivel afectiv comunice cel climat de liniște, convins de
inadecvată din puțin non- calm, acordarea disponibilitatea
cauza alterării verbal cu îngrijirilor echipei de
profunde a stării echipa de -mă adresez îngrijire și să-și
generale, îngrijire pe calm pacientului recâștige
manifestată prin toată perioada și familiei, speranța
somnolență și spitalizării. asigurându-i că -bolnavul să se
alterarea Pacientul să fie echipa de simtă în
comunicării liniștit și îngrijire va face siguranță,
convins de tot posibilul deoarece sunt
prezența pentru o prezentă la toate
personalului de evoluție bună solicitările sale
îngrijire și a
persoanelor
semnificative
din familie, pe
toată perioada
bolii

70
 EVALUARE FINALĂ

Pacientul B.I., în vârstă de 75 de ani se internează

în spital cu următoarele manifestări de dependență:
dispnee, tuse cu expectoraţii, fatigabilitate, astenie,
durere în hipocondru drept.
În urma examenului clinic şi examenelor
paraclinice s-a stabilit diagnosticul de: Cord pulmonar
cronic, BPOC, insuficienţă respiratorie acută, fibrilaţie
atrială, cardiopatie ischemică cronică, insuficienţă
cardiacă dreaptă. Datele culese sunt analizate şi
interpretate definindu-se problemele de dependenţă,
diagnosticele de îngrijire şi obiectivele de îngrijire.
Datorită intervenţiilor cu rol propriu şi delegat
acordate, obiectivele de îngrijire au fost realizate.
Tratmentul instituit pe perioada internării s-a efectuat
cu: Captopril 25 mg-peros, Aspenter 100 mg-peros,
Ventolin 5 mg-nebulizator, Teotard 200 mg-peros,
Sirop expectorant 100 ml-peros, Diurex 50 mg-peros,
Digoxin 0,5 mg-peros, Aminofilină 100 mg-peros,
Paracetamol 125 mg – supozitoare, Diazepam 1 tb-
peros, seara înainte de culcare.
Pacientul prezintă stare generală bună, afebril,
apetit prezent, micţiuni fiziologice, somn fiziologic,
odihnitor, echilibrat psihic şi fără complicaţii.

71
 Întrucât evoluţia a fost favorabilă, pacientul va fi
externat in data de 10.01.2022 cu următoarele
recomandări: de evitare a efortului, urmarea
tratamentului prescris de medic, şi să revină la control
la data indicată de medic sau ori de câte ori este nevoie.

72
 Caz nr. 2

Diagnostic:
Cord pulmonar cronic, insuficienţă respiratorie
cronică, HTA.

Culegerea datelor
Nume şi prenume: D.A.
Vârstă: 68 ani
Ocupaţia: pensionară
Sex: feminin
Domiciliu: Braşov
Religia: greco-catolică
Condiţii de locuit: casă cu 4 camere, curte şi
grădină
Veniturile materiale ale familiei: medii, completate
cu venituri provenind din agricultură, familia posedând
terenuri agricole.

Antecedente heredocolaterale: nesemnificative

Antecedente personale: insuficienţă respiratorie
cronică, HTA, apendictomie.

Istoricul bolii:

73
 Cunoscută cu HTA, insuficienţă respiratorie
cronică (IRC), se internează cu acuzele descrise mai
jos, prezente timp de două săptămâni, de agravarea
stării generale pe parcurs. T A = 190/100 mmHg. Se
internează pentru investigaţii şi tratament, unde se
descoperă o insuficienţă mitrală acută.
Medicaţie de fond administrată înaintea internării:
-Teofilin, Preductal, Salbutamol
-Enap, Aspenter

Manifestări de dependență: dispnee marcată, tuse

cu expectoraţii, dureri toracice, cefalee, ameţeli,
astenie, fatigabilitate,escare.

La indicaţia medicului, după internare, se fac

următoarele investigaţii paraclinice:
-analiza sângelui-examene–hematologice, biochimice
-ECG, Ecocardiografia Doppler

INVESTIGAȚII
Examenul cerut Rezultate Valori normale

74
 Hematocritul 37,7 % 40 - 45 +/-5%
Hemoglobina 13,5 gr % 14 - 16 gr%;
Glicemie 98 mg% 80 - 110 mg%
Ionograma
Na 304 m 300 - 305 m
K 19 mg% 15-21 mg%;
Ca 9 mg% 9 - 11mg%;
Examenul cerut Rezultate Valori normale
Cl 360 mg% 350 - 390 mg%
Mg 0,95 mg% 0,7 - 1 mg%
Fibrinogenul 320 200 - 400 mg%
Uree sanguină 28 mg% 20 – 40 mg%
Creatinină 0,9 mg% 0,6 – 1,3 mg%
TGO 16 UI 2 – 20 UI
TGP 15 UI 2 – 16 UI
TS 3 2 - 4 minute
TC 8 min 37 sec 8 - 10 minute

SUPRAVEGHEREA FUNCȚIILOR VITALE

DATA FUNCŢII VITALE

75
 T.A. Puls Resp. Temp
mmHg bătăi/min resp/min o
C
13.03.2022 190/100 100 18 37,2
14.03.2022 160/90 90 17 37,1
15.03.2022 140/80 90 15 36,5
16.03.2022 160/80 80 17 36,2
17.03.2022 160/90 90 17 36,8

GRILA DE STABILIRE A GRADULUI DE

DEPENDENŢĂ

76
 Manifestări
Nevoia Sursa de Problema de Grad de
de
fundamentală dificultate dependenţă dependenţă
dependenţă
Dispnee,

1. A respira şi a raluri uscate,

Spasm Respiraţie
avea o bună diseminate, Dependent
bronșic inadecvată
circulaţie. raluri
crepitante

2. A bea şi a Tuse cu Alimentaţie

Inapetenţă Dependent
mânca. expectoraţii insuficientă

Expectorație
Eliminare
3. A elimina. muco- Afecțiunii Dependent
inadecvată
purulentă

4. A se mişca şi
a păstra o - - Independent
bună postură.
Insomnie Dificultatea
5. A dormi, a se
nocturnă, Tuse pacientului Dependent
odihni.
fatigabilitate de a se odihni

6. A se îmbrăca
- - Independent
şi dezbrăca.
7. A menţine
Atingerea
tegumente Apariția Imobilizării
integrităţii Dependent
curate şi escarelor temporare
tegumentelor
îngrijite.
Nevoia Manifestări Sursa de Problema de Grad de
fundamentală de dificultate dependenţă dependență

77
 dependenţă
8. A păstra
temperatura
corpului în - - Independent
limite
normale.
9. A evita - - Independent
pericolele.

10.A comunica. - - Independent

11.A se realiza. - - Independent

12.A se recrea. - - Independent

13.A învăţa. - - Independent

14.A-şi practica
- - Independent
religia.

PLAN DE ÎNGRIJIRE

78
Diagnostic de Obiective Intervenții Evaluare
îngrijire
Rol propriu Rol delegat
1. Alterarea Pacienta să -monitorizez -recoltez sânge -obiectiv
respirației-dispnee, prezinte funcțiile vitale: pentru nerealizat în
tuse cu respirație respirație, puls, analizele primele 24 h
expectorații, îmbunătățită în TA, prescrise -se menține
datorită dispneei 24 h. temperatură, -pregătesc și respirația
manifestată prin Ameliorarea pulsoximetrie și însoțesc dificilă,
respirație aspră, tusei. le notez în foaia pacienta în superficială,
raluri uscate, Evaluarea de temperatură vederea tusea
diseminate, raluri pacientului -asigur efectuării -poziționarea
crepitante dupa 24 h. condițiile de radiografiei pacientei
mediu: salon pulmonare și influențează
curat, aerisit, EKG nesemnificativ
liniștit -administrez funcția
-monitorizez tratamentul respiratorie
tusea: caracter, prescris: O2- la -reevaluez și
frecvență, indicația corelez
intensitate medicului în realizarea
-adopt cu crizele severe obiectivului
pacienta o -teotard 200 concomitent cu
poziție care să-i mg-peros, nevoia de a
favorizeze ventolin 5 mg- elimina cauza
respirația cu nebulizator, directă a
extremitatea preductal 35 modificării
cefalică și mg-peros, enap respirației
trunchiul 10 mg-peros,
ridicate în unghi aspenter 100
de 45°-poziție mg-peros,
semișezând ambroxol 30
-ridic mg-peros
extremitatea -pregătesc fizic
cefalică a pacienta pentru
somierei, pentru recoltarea
realizarea analizelor
acestei poziții -pregătesc
materialele
necesare
pentru
recoltarea
analizelor
prescrise

79
2. Dificultatea de a Pacienta să -evaluez -administrez -pacienta s-a
se odihni din cauza aibă 3-4 ore de calitativ și tratamentul liniștit, se
tusei, manifestată odihnă cantitativ sedativ indicat odihnește câteva
prin insomnie nocturnă fără somnul de medic: 1 tb ore și prezintă o
nocturnă, treziri. -planific diazepam stare mai
fatigabilitate Evaluez la îngrijirile și peros, seara ameliorată
orele 18 și 6. intervențiile înainte de
delegate, astfel culcare
încât să evit
trezirea
pacientei între
orele 22 și 6
-asigur liniștea
nocturnă
-asigur
condițiile de
mediu: salon
curat, liniștit, cu
temperatură,
umiditate
corespunzătoare
, precum și
semiobscuritate
pe timpul nopții
și asigur lenjerie
curată, de corp
și de pat
-supraveghez
somnul și
monitorizez
perioadele de
veghe
-sfătuirea
bolnavei să
doarmă cu
toracele ușor
ridicat pentru
favorizarea
respirației
3. Atingerea Pacienta să -asigur igiena -pacienta nu a
integrității aibă tegumente corporală, dezvoltat escare
tegumentelor din curate și să nu generală și și nu prezintă
cauza imobilizării dezvolte escare locală semne

80
la pat și edemelor pe perioada -șterg cu prosop inflamatorii
manifestată prin spitalizării curat
apariția escarelor tegumentele
după transpirație
-schimb poziția
cât mai des
pentru a evita
apariția
escarelor
4. Alimentație Pacienta să-și -fracționăm -pacienta și-a
insuficientă, din recâștige necesarul recâștigat pofta
cauza tusei cu apetitul în cel caloric în 3 de mâncare și a
expectorații ,manif mai scurt timp. mese principale înțeles
estată prin Să consume și 2 gustări necesitatea
inapetență zilnic aportul -hidratarea alimentației și a
Hidratare caloric necesar corespunzătoare consumului
necorespunzătoare. și să realizeze pentru suficient de
importanța fluidificarea lichide în
consumului de secrețiilor vederea
lichide. -cântăresc zilnic ameliorării stării
pacienta și sale
realizez curba
ponderală în
foaia de
temperatură
-realizez
bilanțul
ingesta/excreta
-încurajez
pacienta pentru
efectuarea
toaletei bucale și
în vederea
spălării mâinilor
înainte de masă
-ajut pacienta să
se hrănească
oferindu-i
alimente în
cantități mici
-monitorizez
tranzitul
intestinal:

81
 frecvența
scaunelor,
aspect,
consistență

EVALUARE FINALĂ

Pacienta D.A., în vârstă de 68 de ani se internează

în spital cu următoarele manifestări de dependență:

82
dispnee marcată, tuse cu expectoraţii, dureri toracice,
cefalee, ameţeli, astenie, fatigabilitate.
În urma examenului clinic şi examenelor
paraclinice s-a stabilit diagnosticul de: Cord pulmonar
cronic, insuficienţă respiratorie cronică, HTA. Datele
culese sunt analizate şi interpretate definindu-se
problemele de dependenţă, diagnosticele de îngrijire şi
obiectivele de îngrijire. Datorită intervenţiilor cu rol
propriu şi delegat acordate, obiectivele de îngrijire au
fost realizate. Tratmentul instituit pe perioada internării
s-a efectuat cu: Teotard 200 mg-peros, Ventolin 5 mg-
nebulizator, Preductal 35 mg-peros, Enap 10 mg-peros,
Aspenter 100 mg-peros, Ambroxol 30 mg-peros,
Diazepam 1 tb-peros, seara înainte de culcare.
Pacienta prezintă stare generală bună, afebril, apetit
prezent, micţiuni fiziologice, somn fiziologic,
odihnitor, echilibrat psihic şi fără complicaţii.
În urma tratamentului administrat pacienta se
externează în 17.03.2022, cu stare generală bună, cu
recomandarea de evitare a efortului, urmarea
tratamentului prescris de medic, şi să revină la control
la data indicată de medic sau ori de câte ori este nevoie.

Caz nr. 3
Diagnostic:
Cord pulmonar cronic, BPOC, HTA, insuficienţă
respiratorie, insuficienţă cardiacă dreaptă.

83
 Culegerea datelor
Nume şi prenume: L.M.
Vârstă: 60 ani
Ocupaţia: muncitor
Sex: masculin
Domiciliu: Braşov
Religia: ortodox
Condiţii de locuit: apartament cu 3 camere
Veniturile materiale ale familiei: medii.

Antecedente heredocolaterale: nesemnificative

Antecedente personale: HTA.

Mod de viaţă
-fumatul-ocazional
-bea cafea
-nu consumă alcool

Istoricul bolii:
Bolnavul cunoscut HTA, urmează tratamentul la
domiciliu, în urmă cu două zile starea se agravează,
manifestându-se prin dispnee, wheezing, tuse cu
espectoraţii, astenie, durere, fragilitate, preponderent
respiratorie. Se internează pentru investigaţii şi
tratament.
Medicaţie de fond administrată înaintea internării:
-Enap, Aspenter

84
 Manifestări de dependență: wheezing, tuse cu
expectoraţii, dispnee, durere în hipocondru,
fatigabilitate, astenie,escare,anxietate

La indicaţia medicului, după internare, se fac

următoarele investigaţii paraclinice:
-analiza sângelui-examene–hematologice, biochimice
-ECG, Ecocardiografia Doppler

INVESTIGAȚII

Examenul cerut Rezultate Valori normale

Hematocritul 35,9 % 40 - 45 +/-5%
Hemoglobina 12,5 gr % 14 - 16 gr%;
Glicemie 101 mg% 80 - 110 mg%
Ionograma
Na 302 m 300 - 305 m

85
 K 18 mg% 15-21 mg%;
Ca 11 mg% 9 - 11mg%;
Cl 385 mg% 350 - 390 mg%
Mg 0,9 mg% 0,7 - 1 mg%
Fibrinogenul 320 200 - 400 mg%
Examenul cerut Rezultate Valori normale
Uree sanguină 33 mg% 20 – 40 mg%
Creatinină 1,1 mg% 0,6 – 1,3 mg%
TGO 19 UI 2 – 20 UI
TGP 8 UI 2 – 16 UI
TS 2 min 48 sec 2 - 4 minute
TC 8 min 17 sec 8 - 10 minute

SUPRAVEGHEREA FUNCȚIILOR VITALE

FUNCŢII VITALE
DATA T.A. Puls Resp. Temp
mmHg bătăi/min resp/min o
C
4.06.2022 180/90 90 16 37,5
5.06.2022 170/85 80 17 37,1
6.06.2022 160/80 100 18 36,6

86
 7.06.2022 155/80 80 15 36,6
8.06.2022 160/80 70 16 36,2

GRILA DE STABILIRE A GRADULUI DE

DEPENDENŢĂ

Manifestări
Nevoia Sursa de Problema de Grad de
de
fundamentală dificultate dependenţă dependenţă
dependenţă
1. A respira şi a Dispnee,
Spasmul
avea o bună wheezing, Respiraţie
musculatorii Dependent
circulaţie. tuse cu inadecvată
bronşice
expectoraţii
2. A bea şi a Inapetenţă, Tusea cu Alimentaţie
Dependent
mânca. greață expectorații insuficientă
3. A elimina. Expectorație
Alterare
muco- Afecțiunii Dependent
generală
purulentă
4. A se mişca şi Oboseala
Deplasare Alterarea
a păstra o bună fizică şi Dependent
foarte greoaie mişcării
postură. dispnea
5. A dormi, a se Fatigabilitate Dificultatea
odihni. şi treziri pacientului
Insomnia Dependent
repetate de a se
nocturne odihni
6. A se îmbrăca
- - Independent
şi dezbrăca.
7. A menţine - - - Independent
tegumente curate
87
 şi îngrijite.
8. A păstra
temperatura
- - Independent
corpului în limite
normale.
9. A evita
- - Independent
pericolele.

10.A comunica. Anxietate,

Comunicare
Somnolenţă alterarea
la nivel
şi alterarea profundă a Dependent
afectiv
comunicării stării
inadecvată
generale
11.A se realiza. - - Independent
12.A se recrea. - - Independent
13.A învăţa. - - Independent
14.A-şi practica
- - Independent
religia.

PLAN DE ÎNGRIJIRE

Diagnostic de Obiective Intervenții Evaluare

îngrijire
Rol propriu Rol delegat
1. Respirație Pacientul să -monitorizez -recoltez sânge -după realizarea
inadecvată- prezinte funcțiile vitale: pentru intervențiilor

88
weezing, tuse cu respirație respirație, puls, analizele propuse, se
expectorații, îmbunătățită în TA, prescrise observă o
datorită spasmului decurs de 24 h. temperatură, -pregătesc și ușurare a
musculatorii Evaluez pulsoximetrie și însoțesc dispneei și tusei
bronșice pacientul după le notez în foaia pacientul în -după
manifestată prin 24 h. de temperatură vederea administrarea
dispnee Ușurarea -asigur efectuării oxigenoterapiei,
dispneei. condițiile de radiografiei crizele sunt mai
Combaterea mediu: salon pulmonare și puțin grave
tusei curat, aerisit, EKG
liniștit -administrez
-monitorizez tratamentul
tusea: caracter, prescris: O2-la
frecvență, indicația
intensitate medicului în
-asigur crizele severe,
pacientului berotec 100-
poziția spray, captopril
semișezândă 25 mg-
pentru nebulizator,
favorizarea aspenter 100
respirației și mg-peros,
ameliorarea ventolin 5 mg-
tusei peros, diurex
-pregătesc fizic 50 mg-peros
pacientul pentru
recoltarea
analizelor
-pregătesc
materialele
necesare pentru
recoltarea
analizelor
prescrise
2. Alterarea Pacientul să se -acord sprijin -pacientul se
mișcării din cauza poată deplasa pacientului în deplasează, cu
oboselii fizice cu ajutor ridicarea la sprijin, pentru
manifestată prin pentru nevoile marginea nevoi și își face
deplasare foarte fiziologice și patului și acord toaleta
greoaie igiena sprijin în tegumentelor
personală. deplasarea
Evaluez la 12 pentru nevoile
h. fiziologice și

89
 igiena personală
3. Comunicare la Pacientul să -mă adresez -realizez
nivel afectiv comunice calm pacientului comunicarea
inadecvată din verbal cu și familiei, eficientă cu
cauza anxietății, echipa de asigurându-i că pacientul și
alterării profunde îngrijire pe echipa de familia, atât
a stării generale, toată perioada îngrijire va face verbal cât și
manifestată prin spitalizării. tot posibilul afectiv
somnolență și Pacientul să fie pentru o -pacientul se
alterarea liniștit și evoluție bună simte în
comunicării convins de -permit soției, siguranță,
prezența pe care o deoarece sunt
personalului de depistez ca prezentă la toate
îngrijire și a persoană solicitările sale
persoanelor semnificativă în
semnificative anturajul lui, să
din familie. participe și o
antrenez în
acordarea
îngrijirilor
4. Alimentație Pacientul să-și -analizez cu -administrez -senzația de
insuficientă din recâștige pacientul și metoclopramid greață se
cauza tusei cu apetitul în cel descopăr 10 mg-peros diminuează
expectorații, mai scurt timp. caresunt -pacientul se
manifestată prin Să consume situațiile care alimentează și
inapetență, greață zilnic aportul accentuează se hidratează
caloric necesar. senzația de oral
Importanța greață
consumului de -ofer pacientului
lichide. regimul prescris
de medic-
hiposodat,
normocaloric
-nu insist pentru
a consuma
întreaga
cantitate de
alimente
-cântăresc zilnic
pacientul și
realizez curba
ponderală în
foaia de

90
 temperatură
-realizez
bilanțul
ingesta/excreta
-monitorizez
tranzitul
intestinal:
frecvența
scaunelor,
aspect,
consistență
5. Dificultatea Pacientul să -asigur liniștea -administrez -pacientul se
pacientului de a se aibă un somn nocturnă și tratamentul liniștește, se
odihni din cauza liniștit, condiții de sedativ indicat diminuează
insomniei odihnitor, să confort termic de medic: 1 tb insomnia
nocturne, doarmă 3-4 -aerisesc diazepam nocturnă și
manifestată prin h/noapte fără încăperea peros, seara trezirile repetate
fatigabilitate și treziri. înaintea înainte de din cauza
treziri frecvente Evaluez la 24 somnului culcare dispneei
nocturne h. nocturn -doarme 3-4
-asigur h/noapte fără
condițiile de treziri
mediu: salon
curat, liniștit, cu
temperatură,
umiditate
corespunzătoare
, precum și
semiobscuritate
pe timpul nopții
și asigur lenjerie
curată, de corp
și de pat
-supraveghez
somnul și
monitorizez
perioadele de
veghe
-sfătuirea
bolnavului să
doarmă cu
toracele ușor
ridicat pentru

91
 favorizarea
respirației

EVALUARE FINALĂ

Pacientul L.M., în vârstă de 60 de ani se internează

în spital cu următoarele manifestări de dependență:

92
wheezing, tuse cu expectoraţii, dispnee, durere în
hipocondru, fatigabilitate, astenie.
În urma examenului clinic şi examenelor
paraclinice s-a stabilit diagnosticul de: Cord pulmonar
cronic, BPOC, HTA, insuficienţă respiratorie,
insuficienţă cardiacă dreaptă. Datele culese sunt
analizate şi interpretate definindu-se problemele de
dependenţă, diagnosticele de îngrijire şi obiectivele de
îngrijire. Datorită intervenţiilor cu rol propriu şi delegat
acordate, obiectivele de îngrijire au fost realizate.
Tratmentul instituit pe perioada internării s-a efectuat
cu: Berotec 100-spray, Captopril 25 mg-nebulizator,
Aspenter 100 mg-peros, Ventolin 5 mg-peros, Diurex
50 mg-peros, Metroclopramid 10 mg-peros, Diazepam
1 tb-peros, seara înainte de culcare.
Pacientul prezintă stare generală bună, afebril,
apetit prezent, micţiuni fiziologice, somn fiziologic,
odihnitor, echilibrat psihic şi fără complicaţii.
În urma tratamentului administrat, în data de
8.06.2022 pacientul se externează cu stare generală
bună, cu recomandarea de evitare a efortului, urmarea
tratamentului prescris de medic, şi să revină la control
la data indicată de medic sau ori de câte ori este nevoie.

CONCLUZII

93
 Cordul pulmonar cronic este o hipertrofie
ventriculară dreaptă ce apare datorată afecțiunilor care
alterează funcția și structura plămânului. Este întâlnită
după unele boli pulmonare cronice, și în special după
bronhopneumopatia cronică obstructivă.
La o primă vedere, rolul asistentului medical în
îngrijirea pacientului cu cord pulmonar apare ca o
analiză mai mult sau mai puțin dezvoltată, dar cu șanse
reale de succes pe termen lung în ceea ce privește rolul
asistentului medical. Rădăcinile acestei concepții ce
ține de anatomia pe care ne permitem să o catalogăm
drept superficială sunt de regăsit într-un ansamblu de
factori determinanți ce ne interesează în fiziologie.
Această lucrare prezintă în domeniul ce ține de
rolul asistentului medical în îngrijirea pacientului cu
cord pulmonar, o importanță deosebită nu doar pentru
mine, dar în special pentru societate.
În urma celor 3 cazuri clinice realizate, am
constatat că starea generală se îmbunătățește, iar
problemele pacientului dispar numai în momentul în
care acesta respectă recomandările medicului
specialist.
În cele 3 cazuri clinice prezentate, starea generală
este una favorabilă, apetitul este prezent, micțiuni
fiziologice, somn fiziologic, odihnitor, echilibrat psihic
și fără complicații. Evoluția fiind favorabilă,
pacienților li s-a recomandat evitarea efortului,
urmarea tratamentului prescris de medic și revenirea la
control ori de câte ori este nevoie și indicat.

94
 Astfel, îmi doresc ca ceea ce am prezentat în cadrul
părții ce cercetare să poată fi utilizat și în cadrul altor
lucrări în vederea îmbunătățirii. Scopul acestei lucrări a
fost de a oferi o prezentare referitoare la rolul
asistentului medical în îngrijirea pacientului cu cord
pulmonar și totodată o analiză ce ne interesează și în
fiziologie. Punctul de pornire al acestei lucrări a fost
baza de cunoștințe teoretice acumulată pe parcursul
anilor de studiu. Astfel, pe parcursul acestei lucrări am
încercat să determin mecanismele de funcționare
pentru a înțelege ce element are o importanță mai mare
și am observat care au fost efectele în urma analizei
acestei părți despre fiziologie.

NOUTĂȚI ȘI PROPUNERI

95
 1. Cordul pulmonar cronic este definit ca
hipertensiunea pulmonară asociată sau secundară
bolilor care afectează structura și/sau funcția
plămânilor.
2. Hipertensiunea pulmonară determină în timp
dilatarea ventriculului drept și/sau insuficiența cardiacă
dreaptă.
3. Bronhopneumopatia obstructivă cronică este cea
mai frecventă cauză de insuficiență respiratorie cronică
și cord pulmonar cronic.
4. În bronhopneumopatia obstructivă cronică
hipoxia alveolară este cauza principală de
hipertensiune pulmonară. Hipoxia acută determină
vasoconstricție pulmonară, iar cea cronică de lungă
durată remodelare vasculară pulmonară.
5. În bolile pulmonare cronice hipertensiunea
pulmonară este ușoară sau moderată, dar se agravează
la efort, somn sau exacerbări acute ale afecțiunii
respective.
6. Unii pacienți cu BPOC pot prezenta episoade
repetate de insuficiență cardiacă dreaptă în timpul
exacerbărilor bolii pulmonare subiacente asociată cu
agravarea hipertensiunii pulmonare.
7. CPC este frecvent asimptomatic, din punct de
vedere clinic putem avea semne și simptome datorate
bolii ulmonare cronice și/sau răsunetului hipertensiunii
pulmonare asupra cordului drept.
8. Diagnosticul pozitiv se bazează frecvent pe
ecocardiografie și mai rar pe cateterismulcardiac drept.

96
 9. Diagnosticul precoce și terapia bolii pulmonare
subiacentă este esențială să se efectueze înainte ca
modificările structurale cardiace să devină ireversibile.
10. Oxigenoterapia de lungă durată este terapia de
primă intenție în hipertensiunea pulmonară.
11. Transplantul pulmonar uni sau bilateral este o
soluție curativă cu rezultate bune la pacienții eligibili.

BIBLIOGRAFIE

97
 1. A. Andercou, C. Ciuce, Dana Demco, D.
Mircioiu, S. Rădulescu, Propedeutică, semiologie și
patologie chirurgicală, vol II, Litografia I. M. F., Cluj-
Napoca, 1990.
2. Be Healty
3. Beldean Luminița, Liliana Coldea, Gherghica
Gal, Nursing, Principii Fundamentale, Editura Alma
Mater, Sibiu, 2003.
4. Borundel Corneliu, Manual pentru medicină
internă pentru cadre medii, Editura Medicală, 1994.
5. Grigore Nicolae, Urologie, Editura Alma Mater,
Sibiu.
6. Heinz Karl Kristel, Îngrijirea bolnavului, Editura
All, București, 1998.
7. http://images.google.ro
8. http://www.bioterapi.ro
9. Iliescu Ion, Tratat de clinică și patologie
medicală, Editura Didactică și Pedagogică, București,
1993.
10. Ispas Alexandru Teodor, Anatomia și fiziologia
omului cu aplicații practice, Editura Didactică și
Pedagogică, București, 2000.
11. NewsMed.ro
12. Niculescu Cezar, Cârmaciu Radu, Voiculescu
Bogdan, Sălăvăstru Carmen, Niță Cristian, Ciornei
Cătălina, Anatomia și fiziologia omului, Compediu,
Editura Corint, București, 2009.
13. Șuteanu Ștefan, Practica medicinii în
ambulatoriu, Editura Medicală, București, 1978.

98
 14. Titirică Lucreția, Breviar de explorări
funcționale și de îngrijiri speciale acordate bolnavului,
Editura Viața Medicală Românească, București, 1994.
15.Titirică Lucreția, Dicționar de termeni pentru
asistenții medicali, Editura Viața Medicală
Românească, București 2006.
16. Titirică Lucreția, Îngrijiri speciale acordate
pacienților către asistenții medicali, Editura Viața
Medicală Românească, București, 2008.
17. Titirică Lucreția, Principii fundamentale ale
îngrijirii bolnavului Virginia Henderson, Consiliul
Internațional al asistentelor medicale, 1993.
18. Titirică Lucreția, Tehnici de evaluare și îngrijiri
acordate de asistenții medicali, Editura Viața
Românească, București, 1996.
19. Toader C. Membru al Academiei Franceze de
chirurgie, Paris, Patologie chirurgicală I, Editura
Didactică și Patologică, București, 1975.
20. www.corpuluman.com
21. www.i-medic.ro
22. Wikipedia
23. www.MediculTau.com
24. www.sfatulmedicului.ro

99