ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU

BRON ITĂ ACUTĂȘ

MOTTO:

„Oamenii trebuie pu i la locul lor, iar cimentul care să-i unească trebuie să fie dragoste.A voiș
binele celorlal i este indispensabil succesului colectiv. Fiecare dintre noi trebuie să ne facem vrednici
deț a fi iubi i”.ț

„A fost necesar să trecă 30 de secole pentru a cunoa te ceva din strucutura omului. Ar trebui oș
ve nicie pentru a tii câte ceva despre sufletul său.Nu este nevoie decât de o clipă pentru a-l ucide”ș ș

(Voltaire „Homme”)
 CUPRINS
CAPITOLUL 1.

1.1. Anatomia i fiziologia aparatului respirator /1ș

1.2. Prezentarea teoretică a bolii /5
1.2.1. Defini ie /5ț
1.2.2. Etiopatogenie /5
1.2.3. Anatomie patologică /6
1.2.4. Simptomatologie /7
1.2.5. Forme clinice /8
1.2.6. Diagnostic pozitiv /8
1.2.7. Diagnostic diferen ial /9ț
1.2.8. Evolu ie, complica ii, prognostic /9ț ț
1.2.9. Tratament /10
1.2.10. Profilaxie /11

CAPITOLUL 2. NEVOILE FUNDAMENTALE ALE FIIN EI UMANE. PROBLEME DE ÎNGRIJIRE AȚ

BOLNAVULUI CU BRON ITĂ ACUTĂȘ

2.1. Nevoia de a respira i a avea o bună circula ie /ș ț 13

2.1.1 Măsurarea i notarea respira iei /ș ț 13

2.1.2 Pregătirea pacientului pentru radiografia pulmonară /14

2.1.3 Măsurarea i notarea pulsului /ș15

2.1.4 Măsurarea i notarea tensiunii arteriale /ș16

2.2. Nevoia de a mânca i a bea /ș17

2.2.1 Alimentarea activă în salon /17

2.2.2 Hidratarea organismului prin perfuzie /17

2.3. Nevoia de a elimina /19

2.3.1 Recoltarea sputei /19

2.4. Nevoia de a se mi ca i a avea o bună postură /ș ș 20

2.5. Nevoia de a dormi i a se odihni /ș20

2.5.1 Pregătirea i schimbarea patului /ș20

2.6. Nevoia de a se îmbrăca i dezbrăca /ș20

2.7. Nevoia de a men ine temperatura corpului în limitele normale /ț22

2.7.1 Măsurarea i notarea temperaturii /ș22

 2.8. Nevoia de a fi curat, de a proteja tegumentele i mucoasele /ș23

2.9. Nevoia de a evita pericolele /24

2.9.1 Rolul asistentei medicale în investiga iile de laborator /ț24

2.9.2 Intradermoreac ia la Penicilină /ț26

2.9.3 Efectuarea injec iei intramusculare cu Penicilină /ț27

2.9.4 Vaccinoterapia prin injec ie subcutanată /ț27

2.9.5 Administrarea Paracetamolului pe cale orală /29

2.10. Nevoia de a comunica /29

2.11. Nevoia de a conforma propriilor convingeri i valori, de a practica religia /ș29

2.12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării /29

2.13. Nevoia de a se recrea /30

2.14. Nevoia de a învă a cum să- i păstrezi sănătatea /ț ț 30

EXTERNAREA PACIENTULUI /30

PLANURILE DE ÎNGRIJIRE /31

BIBLIOGRAFIE /44

Motiva ia lucrăriiț

Medicina zilelor noastre are un pronun at caracter profilactic deoarece dreptul la sănătate
implicăț și datoria de a conserva sănătatea. Asistenta medicală joacă un rol important în promovarea,
îngrijirea sănătă ii i educa ia pentru sănătate.ț ș ț

Lucrarea de fa ă am întocmit-o pe baza cuno tin elor acumulate în timpul stagiilor i din literaturaț
ș ț ș de specialitate.

Lucrarea de fa ă este structurată pe trei capitole, primul abordând generalită i despre aparatulț
ț respirator i prezentarea teoretică a afec iunii, al doilea pune baza pe timpul îngrijirilor acordate, iar alș ț
treilea arată planul de îngrijire propriu-zis.

Pe perioada celor trei ani de studiu am reu it să-mi acumulez cuno tin ele necesare despre bolile ș ș
ț respiratorii, astfel încât pusă în situa ia de a acorda îngrijirile necesare unui pacient cu
simptomatologiaț și manifestările bolii bron ice , să nu întâlnesc piedici în scopul redării acestuia în cel
mai scurt timp,ș familiei i societă ii.ș ț

Am ales acest subiect deoarece boala este tot mai frecventă datorită condi iilor sociale, factorilorț
favorizan i, imunită ii tot mai scăzuteț ț .
 CAPITOLUL 1.

1.1 NO IUNI DE ANATOMIA I FIZIOLOGIA Ț Ș

APARATULUI RESPIRATOR
APARATUL RESPIRATOR este alcătuit din căile respiratorii i din plămâni.ș

I. Căile respiratorii

Căile respiratorii sunt reprezentate printr-un sistem de conducte prin care aerul pătrunde în plămâni.
Acest sistem se compune din cavită ile nazale, ,faringe, laringe, trahee i bronhii. Cavită ile nazale iț ș ț ș
faringele formează căile respiratorii superioare, iar laringele, traheea i bronhiile, căile respiratorii inferioare.ș
Cavită ile nazale sunt protejate de nas.ț

Cavită ile nazale, ț două canale cu direc ie anteroposterioară, sunt delimitate de oasele fe ei i aleț ț ș
bazei craniului i a ezate de o parte i de alta a liniei mediane. Ele comunică cu exteriorul prin narine i cuș ș ș
ș faringele prin orificii numite coane. Fiecare cavitate nazală prezintă două regiuni, una anterioară, numita
vestibul, i alta posterioară, care alcătuie te cavită ile nazale propriu-zise. Vestibulul nazal reprezintăș ș ț por
iunea anterioară a cavită ii nazale.ț ț

Mucoasa nazală respiratorie se compune dintr-un epiteliu stratificat i un corion. Printre celuleleș
epiteliale se găsesc celule mucoase, al căror produs de secre ie, mucusul, men ine umedă mucoasa iț ț ș
umeze te aerul.ș

Laringele este un segment al căilor respiratorii superioare care îndepline te două roluri: conduceș
aerul către plămâni i reprezintă principalul organ al fona iei . El se află în regiunea anterioară a gâtului, subș ț
osul hioid i înaintea faringelui, este acoperit anterior de piele, fascii, mu chi i de glanda tiroidă.ș ș ș

Traheea este un organ fibrocartilaginos tubular care continuă laringele, întinzându-se de la

extremitatea inferioară a acestuia până în mediastin, unde se bifurcă în cele două bronhii principale sau
pulmonare.

Bronhiile (dreaptă i stângă) sunt conducte care rezultă din bifurcarea traheei. Ele prezintă ultimeleș
segmente ale căilor respiratorii inferioare extrapulmonare i se întind de la ultimul inel traheal, numit iș ș
pintenul traheal, până la hilul plămânilor, unde se împart în bronhii lobare. De la origine, fiecare bronhie se
îndreaptă în jos, în afară i pu in înapoi, către plămânul respectiv, ambele formând un unghi de 75-85 grade.ș ț
Bronhia principală alcătuie te împreună cu artera pulmonară i cu venele pulmonare de pe aceea i parteș ș ș
pediculul pulmonar, situat în hilul pulmonar. Bronhiile au aceea i configura ie externă i constitu ieș ț ș ț
anatomică ca i traheea.ș

1
 II. Plămânii i pleuraș

Plămânii (drept i stâng) ș alcătuiesc organele respiratorii propriu-zise, în care au loc schimburile de
gaze dintre organism i mediul ambiant, a eza i în cavitatea toracică, de o parte i de alta a mediastinului.ș ș ț ș

Configura ia externă.ț

Forma plămânilor este asemănătoare cu aceea a unui trunchi de con care prezintă: o bază, un vârf,
două fe e i trei margini.ț ș

Baza are forma unei suprafe e triunghiulare concave.ț

Vârful plămânului are forma unei bolte rotunjite.

Fa a costală este convexă i se mulează pe peretele toracic. Pe această fa ă se găse te un an adâncț ș ț ș

ș ț care împarte plămânul în lobi, numit scizură sau fisură interlobară.

Plămânul stâng are o singură scizură care-l împarte în doi lobi, unul superior i altul inferior.ș

Plămânul drept are două scizuri: scizura mare, interlobară, numită i oblică, comună celor doi plămâniș
și scizura accesorie sau orizontală care se desprinde din parte mijlocie a scizurii oblice. Plămânul drept are
trei lobi: unul superior, unul mijlociu i altul inferior.ș

Fa a mediala sau mediastinală este concavă i se mulează pe forma iunile care se găsesc în mediastin.ț
ș ț Pe această fa ă se află hilul plămânilor i ni te depresiuni date de organele cu care acesta vine in contact.ț ș
ș Hilul plămânului reprezintă locul pe unde ies i intră elementele anatomice care alcătuiesc pedicululș
pulmonar: bronhia, artera i venele pulmonare. Este a ezat la jumătatea distan ei dintre vârful i bazaș ș ț ș
plămânului i la unirea celor două treimi anterioare cu treimea posterioară a fe ei mediastinale.ș ț
 2

Pe fa a mediastinală a plămânului stâng se află o impresiune dată de arcul aortic ( an ul arcului aortic)ț
ș ț

și de aorta toracică ( an ul aortei toracice). În partea inferioară a hilului se găse te impresia cardiacă produsă ș
ț ș de inimă. Pe fa a mediastinală a plămânului drept se află impresia cardiacă i câteva an uri date de
venaț ș ș ț azygos, esofag, venele cavă inferioară i cavă superioară.ș

Plămânul este alcătuit din două categorii de forma iuni anatomice bine distincte: un sistem de canaleț
aeriene intrapulmonare , numit arborele bron ic ș și un sistem de saci în care se termină ramurile arborelui
bron ic i care poartă numele de alveole pulmonare. La acestea se adaugă esutul conjunctiv. Acesteș ș ț
forma iuni sunt organizate în lobi pulmonari, segmente pulmonare, lobuli pulmonari i acini pulmonari.ț ș

Arborele born ic reprezintă totalitatea bronhiilor intrapulmonare care rezultă din ramificareaș
bronhiilor extrapulmonare. Bronhia principală dreapta se împarte mai întâi în bronhia lobară superioară care
merge la lobul superior i în trunchiul bron ic intermediar. Trunchiul bron ic intermediar se subîmparte înș ș ș
două ramuri i anume bronhia lobară mijlocie i bronhia lobară inferioară, care se distribuie la lobiiș ș
pulmonari corespunzători. Bronhia principală stângă se împarte în bronhia lobară superioară i bronhia lobarăș
inferioară, care se distribuie la cei doi lobi pulmonari. Plămânul drept are zece segmente i plămânul stângș
are nouă segmente.

Bronhiile lobare se divid în bronhii segmentare ce se distribuie la segmentele pulmonare. La fiecare

segment deosebim un pedicul format din bronhia segmentară, vasele i nervii segmentului respectiv.ș
Bronhiile segmentare se divid în bronhii intralobulare, iar acestea din urmă în bronhiole
intralobulare.

Ultimele ramifica ii ale arborelui bron ic, numite ț ș bronhiole terminale , se divid, la rândul lor, în
bronhiole respiratorii sau acinoase. Din bronhiolele respiratorii pleacă mai departe canalele alveolare, al căror
perete este format numai din alveole pulmonare. Structura peretelui bronhiilor intrapulmonare diferă în raport
cu calibrul acestora.

Lobulul pulmonar reprezintă unitatea structurală i func ională a segmentelor pulmonare, respectivș ț
a plămânului. Mai mul i lobuli pulmonari formează un segment pulmonar, care are o aera ie i oț ț ș
vasculariza ie proprie. Fiecare plămân are zece asemenea segmente.ț

O bronhiolă respiratorie alcătuie te împreună cu toate canalele sau ductele alveolare (în număr de 4-ș
5) care derivă din ea i cu alveolele care formează pere ii acestor canale sau ducte un acin pulmonar, un micș ț
sac de formă ovoidă sau piramidală plin cu aer, suspendat de bronhiola respiratorie sau acinoasă.

Alveolele pulmonare sunt în număr foarte mare, de aproximativ 200 de milioane pentru ambii
plămâni.
 3

Vasculariza ia i inerva ia plămânuluiț ș ț

Vasculariza ia plămânului cuprinde vase func ionale i vase nutritive.ț ț ș

Vasele func ionale sunt reprezentate de totalitatea arterelor i venelor care alcătuiesc mica circula ie.ț ș
ț Vasele nutritive sunt reprezentate de arterele i venele bron ice care apar in circula iei. Limfaticele iauș ș ț ț
na tere în septurile conjunctive interlobulare mărind traiectul arborelui bron ic i al arterelor pulmonare.ș ș ș
Limfa este drenată către canalul toracic i trunchiul limfatic drept.ș

Pleura: plămânii sunt înveli i în ni te membrane seroase care se numesc pleure. Rolul acestora esteț ș
de a asigura alunecarea plămânilor pe pere ii cavită ilor în care se găsesc în timpul mi cărilor respiratorii. ț ț ș
Există două pleure, dreaptă i stângă, corespunzătoare celor doi plămâni. Pleura este formată din două foi eș
ț care se găsesc în continuare una cu cealaltă i care formează un sac închis. Foi a care învele te pere ii ș ț ș ț
cavită ii toracice se nume te pleură parietală ,iar cea care învele te plămânii, pleura viscerală. Pleuraț ș ș
viscerală sau pulmonară aderă la plămân, învelindu-l în totalitate, înafara hilului.

Pleura parietală este o continuare a pleurei viscerale. Ea învele te de jur împrejur to i pere ii cavită iiș
ț ț ț în care se află plămânul. La trecerea de pe un perete pe altul se îndoaie formând ni te funduri de sac sauș
sinusuri pleurale. Cele două foi e delimitează o cavitate închisă, numită cavitatea pleurală.ț

Cavitatea pleurală este virtuală. În ea găsindu-se doar o cantitate foarte mică de lichid care
favorizează alunecarea celor două foi e pleurale. Presiunea din cavitatea pleurală este negativă comparativ
cuț cea atmosferică.

4
 1.2 PREZENTAREA TEORETICĂ A BOLII

1.2.1 DEFINI IEȚ

Bron ita acută reprezintă inflamarea mucoaselor de la nivelul căilor respiratorii inferioare. De obicei
ș sunt afectate mai ales bronhiile, cu toate că inflama ia poate să se extindă de la nivelul traheei ț
(traheonbron ita) până la nivelul celor mai mici (bronhioleleș ).

1.2.2 ETIOPATOGENIE
 Cea mai frecventă cauză
pentru bronita
ș acută este
atacul
viral(
mativ 90%).
În
adulilor,
ț boala este
declanată
ș adesea de virui ca:

aproxi

cazul

virusul gripal,

virusul paragripal, rino- i adenoviru i.ș ș

În cazul copiilor, bron ita acută este declan ată de anumi i viru i respiratori, de adenoviru i,ș ș ț
ș ș coxsackieviru i i echoviru i. Bron ita acută poate să apară i ca urmare a contractăriiș ș ș ș ș
virusului rujeolic.
 Infec ia bacteriană survine destul de rar. De cele mai multe ori bacteriile suprainfecteazăț
mucoasa bronhială care a fost deja supusă atacului viral.
 Cei mai frecven i agen i patogeni ai bron itei bacteriene sunt streptococii, virusulț ț ș
Haemophilus influenzae, virusul Mycoplasma pneumoniae i Moraxella catarrhalis în cazulș
adul ilor, iar la copii i sugari clamidiile. Bron ita acută poate să apara i secundar unui episodț
ș ș ș de tuse convulsivă
 Infec iile acute ale bronhiilor cu ciuperci apar foarte rar, la persoanele cu sistem imunitarț
slăbit.
5
 Factori alergici: pulberi, fum.

Cele mai importante cauze favorizante sunt : frigul , fumul, praful, umiditatea, excesul de tutun, eforturile
vocale.

Exacerbarea florei saprofite de la nivelul căilor respiratorii superioare, sub influen a factorilor favorizan
i,ț ț explică inciden a maximă a traheobron itei în anotimpul friguros i umed i la indivizii surmena i sauț ș
ș ș ț subnutri i.ț
Bron ita acută se întâlne te frecvent în numeroase boli: tuberculoză pulmonară, dilata ia bronhiilor,ș ș
ț cancerul bronhopulmonar, gripă etc.

1.2.3 ANATOMIE PATOLOGICĂ

Mucoasa bron ică apare congestionată, edema iată, iar microscopic prezintă necroze la
nivelulș ț epiteliului i infiltrat cu polinucleare i limfocite.ș ș
La examenul bronhoscopic culoarea normală a traheei , roz cu alternanta unor inele palide
(dată de inelele cartilaginoase traheale) este alterată, lumenul traheal apărând de culoare ro ieș
uniformă, lucioasă, cu aspect uscat. După 2-3 zile de evolu ie , în lumenul traheei i bronhiilor aparț ș
secre ii mucoase sau mucopurulente.ț
 6
1.2.4 SIMPTOMATOLOGIE
Bron ita acută se asociază, de obicei, cu simptomele tipice unui episod de răceală:ș

• Febra;
• Tuse(mai ales matinală);
• Uneori senza ie de arsură în spatele sternului(pirozis);ț
• Dureri articulare;
• Senza ie de arsură la nivel ocular;ț  Guturai;
• Răgu eală;ș

Aspectul clinic este de rinobron ită cu evolu ie în trei faze:ș ț

• O fază de coriză sau catar rinofaringian care durează 1-3 zile (u oară ascensiune termică, jenă aș ș
degluti ie, arsură sau înfundare a nasului);ț
• O fază de cruditate sau uscată, care durează 2-3 zile, cu tuse uscată, spasmodică, durere vie
retrosternală, uneori febră moderată i voce răgu ită,ș ș
• O fază de coc iune sau productivă, cu tuse înso ită de expectora ie mucoasă sau mucopurulentă iț ț ț ș
raluri difuze.

Ini ial tusea este seacă, dar după câteva zile devine productivă, bolnavul expectorând sputa albicioasă.ț
Dacă infec ia virală este agravată de o suprainfec ie bacteriană, culoarea sputei devine galben-verzuie,
iarț ț starea generală a pacientului se deteriorează. Se impune chemarea de urgen ă a medicului, care vaț
descoperi la ausculta ia pulmonară a a-numitele raluri crepitante, care semnalizează prezen a secre ieiț ș
ț ț mucopurulente la nivelul bronhiilor. Odată cu eliberarea acestei secre ii, apare un sunet uierat la
nivelulț ș plămânilor.

Boala durează 1-2 săptămâni.

 Semne generale: febră (38-39 grade), rinofaringită, milagii , alterarea moderată a stării generale.
Semne func ionale: durere retrosternală, tuse uscată în primele 2-3 zile (faza de cruditate) apoiț expectora
ie mucoasă (perioada de coc iune).ț ț

Semnele fizice: la început sunt prezente raluri uscate, sibilante i ronflante, apoi umede, subcrepitanteș
diseminate.

Leucograma este normală sau prezintă leucopenie, cu predominan a limfocitelor i monocitelor; Cândț
ș se produce suprainfec ie bacteriană apare leucocitoză cu polinucleoză.ț Examenul radiologic: aspect
normal.

În cazurile de bron ită acută cu evolu ie mai îndelungată, poate să apară, izolat, impregnarea hemoragică ș
ț a secre iei expectorate. Prezen a sângelui se datorează unor mici leziuni de la nivelul mucoaselor, careț ț
apar ca urmare a acceselor frecvente i severe de tuse.ș

Hemoptizia este de cele mai multe ori inofensivă, dar trebuie informat medicul , care va decide dacă
se impune efectuarea de investiga ii paraclinica, cum ar fi radiografia pulmonarăț

1.2.5 FORME CLINICE

 Bron ita acută comună (forma descrisă);ș
 Bron ita difuză, bron iolită, care interesează bronhiile mici, periferice i se șș
ș înso e te de dispnee marcată i de alterarea stării generale;ț ș ș
 Bron ita hemoragică;ș
 Traheita, care se manifestă prin dureri i arsură retrosternală continuă.ș

Forme clinice particulare

• Bron ita acută obstructivă se caracterizează printr-un bronhospasm difuz care înso e te manifestărileș
ț ș de bron ită. Se aseamănă cu astmul i se tratează în acela i mod, dar se deosebe te de acesta
prinș ș ș ș unicitatea episodului bronhospastic. Necesită simpatomometice sau chiar corticoterapie.
• Bron ita capilară se întâlne te la copii i bătrâni; este determinată de Myxovirus influenzae; infec iaș
ș ș ț interesează bronhiile mici i parenchimul pulmonar, se caracterizează prin
dispnee intensă, cianozăș precoce. La examenul fizic se decelează raluri subcrepitante i sibilante
diseminate. Determinareaș gazelor sanguine eviden iază prezenta insuficien ei respiratorii acute prin
dezechilibrulț ț ventila ie/perfuzie. Letalitatea este crescută.ț
• Traheobron ita acută asociată cu edem glotic, crupul viral, laringita acuta obstructivă afectează copiiș
până la vârsta de 1 an care au glota foarte mică. Pare obstruc ie respiratorie severă. Necesităț
administrare de adrenalină 0,25-0.5 mg i.v, oxigen, corticosteroizi i numai rareori intuba ie trahealăș ț
sau traheostomie.

Tratamentul se efectuează în spital cu antibiotice, corticosteroizi parentali, oxigen i hidratareș

corespunzătoare.
 1.2.6 DIAGNOSTICUL POZITIV

Examenul clinic

Diagnosticul pentru bron ita acută se face de regulă pe baza anamnezei (istoricul bolii) i aș ș
rezultatelor de la ausculta ia pulmonară i a bronhiilor. Suplimentar, se poate face consulta ia urechilor, aț ș ț
cavită ii orale, nazale i faringiene, dar i a ganglionilor de la nivelul gâtului.ț ș ș

Examene de laborator

În cazul de febră i expectora ii purulente se va recolta sânge pentru a se decide dacă se impune sauș ț
nu tratamentul cu antibiotice. Cre terea u oară a vitezei de sedimentare a hematiilor (VSH-ul) i scădereaș ș ș
numărului de leucocite (leucopenie) indică o infec ie virală.ț

Cre terea semnificativă a vitezei de sedimentare a hematiilor, asociată cu leucocitoza (cre tereaș ș
numărului de leucocite), semnalizează o infec ie bacteriană.ț

Dacă evolu ia bron itei este îngrijorătoare, se recomandă examenul bacteriologic al secre ieiț ș ț
expectorate i un exudat faringian pentru identificarea germenilor patogeni, care vor fi urmate de oș
antibiogramă.

Radiografia pulmonară

Dacă manifestările patologice nu cedează sau se înrăută esc, este posibil ca bron ita acută să fiț ș
evoluat spre pneumonic. În acest caz se impune radiografia pulmonară. Examenul radiologic al plămânilor se
recomandă i în cazul în care pacientul prezintă hemoptizie, pentru a exclude din diagnostic tumorileș
pulmonare sau bronhiale.

1.2.7 DIAGNOSTICUL DIFEREN IALȚ

- obstruc ia bron ică localizată se manifestă cu tuse i raluri bron ice ,dar ralurile sunt localizate pe o arieț ș
ș ș restrânsă.

- pneumonia prezintă semne clinice i radiologice de condensare.ș

- tuberculoza pulmonară poate debuta sub masca unei bron ite recurente sau prelungite, dar examenulș
radiologic este relevant.
- astmul bron ic are un istoric de crize de dispnee expiratorie cu wheezing.ș

1.2.8 EVOLU IE, COMPLICA II, PROGNNOSTICȚ Ț

Bron ita acută evoluează de regulă fără complica ii, cu anse bune de vindecare la pacien ii cu unș ț ș ț
sistem imunitar puternic, care în general nu au probleme de sănătate. Chiar i infec ia secundară de etiologieș ț
bacteriană răspunde de cele mai multe ori pozitiv la tratamentul medicamentos.

Evolu ia este benignă, în formă comună, boala vindecându-se spontan, fără sechele, în 15-20 de zile.ț

Febra dispare în 4-5 zile, tusea i expectora ia se ameliorează în decurs de 7 zile i dispar în 2-3ș ț ș
săptămâni. De i uneori tusea poate dura 6-8 săptămâni, în cazul persisten ei sale peste 3 săptămâni se
impuneș ț un control radiologic, pentru a exclude prezen a unei afec iuni, cum ar fi tuberculoza
pulmonară.ț ț

Complica iile sunt rare i legate de afectarea virală a altor segmente din vecinătate: otita medie,ț ș
sinuzita i adenopatii submandibulare, laterocervicale sau chiar hilare, uneori determinând obstruc ieș ț
bron ică compresivă. Complica iile bron itei acute apar mai ales la oamenii bătrâni, cu imunitate scăzută, ș
ț ș în cazul cărora bron ita acută poate să evolueze spre pneumonie sau să se cronicizeze.ș Copii mici sunt
supu iș riscului de a dezvolta bronhiolita, afec iune caracterizată de inflamarea celor mai mici unită i func
ionale aleț ț ț aparatului respirator (alveolele), care se vindecă de obicei cu cicatrici la nivelul pulmonului.
Aceste sclerozări pot determina mai târziu boli pulmonare cronice, cum ar fi bron ita cronică sau
bronhopneumoniaș obstructivă cronică (BPOC).

O bron ită acută care evoluează normal nu ar trebui să dureze mai mult de 8-10 zile. În caz ș
contrar, se recomandă consultarea medicului, care va recomanda anumite investiga ii paraclinice pentru aț
face diagnosticul diferen iat cu afec iuni mai grave.ț ț

1.2.9 TRATAMENTUL BRON ITEI ACUTEȘ

Dacă bron ita acuș
tă se manifesta într-o formă blândă, nu este necesar tratament medicamentos. În cazul în care
simptomatologia se agravează. Apare febră mare i expectora ie purulentă, se recomandă consultareaș ț
medicului.

Pentru ameliorarea simptomelor se pot pune în aplicare, complementar cu tratamentul medicamentos,

următoarele măsuri:

a.Tratamentul igieno-dietetic:

- Repaus într-o cameră cu aer cu umiditate crescută la temperatura de 20 °C (aerul uscat i cald prelunge teș ș
evolu ia bolii):ț

- Se vor bea din abunden ă lichide: apă, ceaiuri de plante, supe de legume, compoturi, sucuri natural.ț
Hidratarea este benefică pentru eliminarea secre iilor, iar aportul de vitamine va fortifica organismul.ț

- Se va evita fumatul i consumul de alcool.ș

- Se va evita ambian ele umede i reci.ț ș

- Alimenta ia să fie cât mai bogată în legume, fructe i zarzavaturi i cât mai săracă în alimente grase sauț ș ș
zahăr, cu scopul de a cre te rezisten a general.ș ț

b. Tratamentul medicamentos:

Mucolitice (Substan e fluidizante ale secre iilor bron iceșțț ș )

Pentru a declan a refluxul de tuse i a favoriza eliminarea secre iilor mucopurulente, se prescriu mucoliticeș ș ț
ca Aceltiscisteina, Ambroxol (formă de prezentare: solu ie sau comprimate).ț

Antipiretice i Antialgiceș

Dacă pacientul are febră ridicată se prescriu antipiretice ca paracetamol sau acid acetilsalicilic (aspirină). Este

important să aibă totu i în vedere că febra este o reac ie normală a sistemului imunitar la atacul unui agentș ț

patogen (reprezintă modul organismului de a lupta cu infec ia) i că nu se impune mereu combaterea ei.ț ș 10

Antitusive

Dacă tusea bolnavului este uscată i chinuitoare, medicul poate prescrie medicamente care con inș ț
codeină. Antitusivele se administrează doar pe termen scurt i în cazuri excep ionale, deoarece reprimaș ț
refluxul de tuse i, consecutiv, expectorarea secre iilor de la nivelul bronhiilor. Folosirea abuzivă aș ț
antitusivelor determină staza secre iilor în bronhii, care este foarte periculoasă i poate declan a oț ș ș
pneumonie.
Antibiotice

Dacă se eviden iază o infec ie bacteriană, se impune administrarea de antibiotice, cum ar fiț ț
aminopeniciline i cefalosporine sau, în caz de infec ie cu microplasme, tratament cu macrolide. Antibioticeleș
ț se recomandă i atunci când starea generală se înrăută e te considerabil, înso indu-se de febră ridicată iș ț ș ț ș
expectora ii purulente abundente, în rest, antibioticele nu se utilizează în tratamentul bron itei acute decât înț
ș mod excep ional, la persoanele în vârstă cu imunitate scăzută sau la pacien ii cu afec iuni secundare grave.ț
țț

Tratamentul cu cortizon pentru tusea iritativă

Accesele puternice de tuse iritativă persistentă se tratează, mai ales la persoanele a căror bronhii sunt
deja degradate, cu cortizon (spray-uri).
 1.2.10 MĂSURI DE PREVENIRE
Măsuri generale

În prezent nu se cunosc măsuri care să ofere protec ie completă împotriva bron itei acute.ț ș

Sistemul imunitar poate fi însă înstărit printr-un stil de via ă sănătos:ț

• o dietă echilibrată;
• evitarea fumatului de igară; persoanele care fumează sau care inhalează constant fum de igară auț
ț mai multe episoade de bron ită acută decât persoanele care nu fumează; fumul de igară
scadeș ț capacitatea organismului de a elimina bacteriile i virusurile i poate duce la producerea de
infec iiș ș ț respiratorii;
• evitarea aerului poluat sau a substan elor iritante;ț
• purtarea de mă ti de protec ie în cazul lucrului în atmosferă cu substan e iritante, chiar i praf;ș ț
ț ș
• evitarea aprinderii focului cu rumegu ;ș
• evitarea situa iilor ce pot declan a un episod alergic, la persoanele cu alergii cunoscute;ț ș
• evitarea contactului cu persoanele ce au infec ii ale tractului respirator superior, mai ales de către ceiț
cu un sistem imunitar deficitar sau alte boli;  spălarea frecventă a mâinilor;  cure
balneoclimaterice.

11

Vaccinare antigripală
Vaccinul antigripal se recomandă în special persoanelor peste 60 de ani, copiilor, adolescen
ilor i adul ilor a căror stare de sănătate este deja afectată datorită unei alte patologii, deț ș ț natura
pulmonară, vasculară, hepatică, renală, datorită diabetului sau maladiei SIDA. Vaccinatul se
recomandă i în cazul persoanelor care au risc profesional de expunere la infec ii (de exempluș ț
personalul medical). Dat fiind faptul că în unele ări s-au raportat cazuri de contractare a virusuluiț
gripei aviare de către oameni, vaccinarea antigripală se recomandă i persoanelor expuse unui riscș
ridicat de îmbolnăvire datorită contactului direct cu păsări de curte sau sălbatice.
Vaccinul antigripal trebuie repetat an de an, deoarece viru ii gripali se diversifică.ș
Grupele de risc pentru care se recomandă vaccinul:
-persoanele peste 60 de ani;
-pacien ii cu imunitate scăzută datorită unor afec iuni cum ar fi SIDA sau bolile autoimune;ț ț
-pacien ii cu afec iuni cardiace i pulmonare cronice,ț ț ș
- pacien ii cu diabet zaharat;ț
- pacien ii la care a fost îndepărtată splina;ț
- pacien ii imobiliza i la pat;ț ț
- pacien ii cu afec iuni frecvente ale căii respiratorii;ț ț - pacien ii supu i chimioterapiei;ț ș -
persoanele cu risc profesional.
 Vaccinarea antipneumococică
La fel de importantă ca i vaccinarea antigripală este vaccinarea antipneumococică. Pneumocociiș
sunt bacterii care pot provoca pneumonie. Vaccinul antipneumococic se recomandă persoanelor peste
60 de ani, sugarilor până în 2 ani, precum i copiilor, adolescen ilor i adul ilor care suferă deja de oș ț ș
ț patologie gravă.

12

CAPITOLUL 2.

NEVOILE FUNDAMENTALE ALE FIIN EI UMANEȚ PROBLEME DE ÎNGRIJIRE

A BOLNAVULUI CU BRON ITĂ ACUTĂȘ

2.1NEVOIA DE A RESPIRA I A AVEA O BUNĂ CIRCULA IEȘ Ț

RESPIRAȚIA reprezintă nevoia ființei umane de a capta oxigenul din mediul înconjurător, necesar
proceselor de oxidare din organism și de a elimina dioxidul de carbon rezultat din arderile celulare.

CIRCULAȚIA este funcția prin care se realizează mișcarea sângelui în interiorul vaselor sanguine, care are
drept scop transportul produșilor de catabolism de la țesuturi la organele excretoare. Asistenta medicală
supraveghează circulația prin urmărirea pulsului și a tensiunii arteriale.

2.1.1 MĂSURAREA I NOTAREA RESPIRA IEIȘ Ț

Scop ; evaluarea func iei respiratorii constituie un indiciu al evolu iei bolii, al apari iei unor complica ii i alț
ț ț ț ș prognosticului.

MATERIALELE NECESARE : - ceas cu secundar, foaie de temperatură, pix cu pastă verde, tavă medicală,
carne el propriu,ț
PREGĂTIREA BOLNAVULUI:

• se a ează bolnavul în decubit dorsal (nu se anun ă bolnavul), astfel se modifică ritmul respira iei i nuș
ț ț ș se mai ob in valori reale. Se preferă perioada de somn a bolnavului.ț

EFECTUAREA TEHNICII

• se numără frecven a mi cărilor de respira ie prin inspec ie când bolnavul este treaz, con tient sau cândț
ș ț ț ș doarme. Se a ează mâna u or, cu fa a palmară pe suprafa a toracelui bolnavului. Se numărăș ș ț ț
inspira iile (mi cările de ridicare a peretelui toracic), timp de un minut.ț ș

NOTAREA CIFRICĂ: - se notează în carne elul propriu de observa ii medicale.ț ț

NOTAREA GRAFICĂ: - se notează grafic în foaia de temperatură cu un punct de culoare verde i se une teș ș
cu o linie cu valoarea anterioară.

INTERPRETAREA GRAFICĂ: - frecven a mi cărilor respiratorii variază în func ie de sex, vârstă, pozi ie,ț ș
ț ț temperatură, stare de veghe sau de somn, mediul ambiant.

Valorile normale ale respira iei:ț

-la nou-născut: 40 respira ii/minut;ț -

la copii mici: 20 respira ii/minut;ț

-la femei :18 respira ii/minut;ț

13
-la bărba i: 16 respira ii/minut.ț ț

Valori patologice ale respira iei:ț

• ortopnee: pozi ia for ată, cu bra ele atârnate pe lângă corp bolnavul stând ezând – pozi ie în careț ț ț ș
ț poate respira;
• apnee: oprirea respira iei;ț
• brandipnee: reducerea frecven ei;ț
• tahipnee: cre terea frecven ei respiratorii;ș ț
• amplitudine modificată, respira ie superficială sau profundă;ț
• hiperventila ie: pătrunderea unei cantită i mari de aer în plămâni;ț ț
• hipoventila ie: pătrunderea unei cantită i mici de aer în plămâni;ț ț
• tuse: expira ie for ată, ce permite degajarea căilor respiratorii superioare de secre iile acumulate;ț ț
ț
• hemoptizie: cantitate de sânge exteriorizată prin cavitatea bucală, provenind de la nivelul căilor
respiratorii – plămâni;
• mucozită i (sputa): amestec de secre ii din arborele traheo-bron ic, formate din mucus, puroi, sânge,ț ț
ș celule descuamate,
• dispnee Cheyne: Stokes- respira ie din ce în ce mai frecventă ajunsă la un grad maxim, după careț
frecven a scade treptat i este urmată de o expira ie for ată, apnee, ciclul se reia;ț ș ț ț
 • dispnee Kusmaul: inspira ie lungă urmată de o expira ie for ată, apnee, ciclul se reia;ț ț ț
• zgomote respiratorii: sunt de diferite tipuri: crepitante, ronflante, sibilante;
• cianoza: tegumente albastru-vine ii la nivelul extremită ilor: nas, buze, lobul urechii, unghii.ț ț

2.1.2 PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU RADIOGRAFIE PULMONARĂ

Scop: studierea morfologiei i func ionalită ii plămânilor, a modificărilor de volum i deș ț ț ș
formă ale inimii pentru stabilirea diagnosticului (tumori pulmonare, atelectazii, modificări topografice
și de calibru ale bronhiilor etc.).

PREGĂTIREA BOLNAVULUI:
Pregătirea psihică: se anun ă pacientul explicându-i-se condi iile în care se va face
examinareaț ț (cameră în semiobscuritate); pacientul va fi condus la serviciul de radiologie; se explică
pacientului cum trebuie să se comporte în timpul examinării (va efectua câteva mi cări de respira ie,
iarș ț radiografia se face în apnee, după o inspira ie profundă).ț
Pregătirea fizică a pacientului: se dezbracă complet regiunea toracică (părul lung al femeilor
se leagă pe cre tetul capului); se îndepărtează obiectele radioopace.ș

TEHNICA: se a ază pacientul în pozi ie ortostatică cu mâinile pe olduri i coatele aduse înaintea ș ț ș ș
(fără să ridice umerii) în spatele ecranului, cu pieptul apropiat de ecran sau caseta care poartă filmul –
când pozi ia verticală este contraindicată se a ază pacientul în pozi ie ezând sau în decubit.ț ș ț ș

14
 în timpul examenului radiologic se ajută pacientul să ia pozi iile cerute de medic. Sugarii i copii miciț ș
se fixează prin înfă are pe un suport de scânduri sau se suspendă în hamuri (pentru a nu se iradiaș
persoana care l-ar sus ine)ț

ÎNGRIJIAREA PACIENTULUI DUPĂ EXAMEN: pacientul va fi ajutat să se îmbrace ; după terminarea

examenului radiologic, va fi condus la pat; se notează în foaia de observa ie examenul radiologic efectuat,ț
dată.

2.1.3. MĂSURAREA I NOTAREA PULSULUIȘ

Pulsul arterial este senza ia de oc percepută la palparea arterei superficiale comprimate incompletț ș
pe un plan dur, rezistent.

MATERIALE NECESARE: ceas cu secundar sau cronometru, foaie de temperatură, pix cu pastă ro ie, tavăș
medicală, carne el propriu.ț
PREGĂTIREA PSIHICĂ I FIZICĂ A BOLNAVULUI: se anun ă bolnavul că i se va măsura pulsul. SeȘ ț
explică bolnavului modul de măsurare; o stare emotivă creată de necunoscut poate modifica valoarea
pulsului. Bolnavul se ine în stare de repaus fizic i psihic 5-10 min cu bra ul sprijinit pentru relaxareaț ș ț mu
chilor antebra ului.ș ț

EFECTUAREA TEHNICII:
Măsurarea la artera radială: - spălare cu apă i săpun; se fixează an ul brahial pe extremitatea distală aș ș ț
antebra ului în continuarea policelui. Se fixează degetele palpatoare pe traiectul arterei i cu ajutorul policeluiț
ș se îmbră i ează bra ul la acest nivel. Se exercită o u oară presiune asupra peretelui, cu vârful degetelor ț ș ț ș
(index, mediu, inelar) de la mâna dreaptă i se percep zvâcniturile line ale pulsului. Se măsoară zvâcniturileș
timp de un minut.

NOTAREA CIFRICĂ: se notează în carne elul propriu de observa ii medicale – numele bolnavului, salonul,ț
ț patul, data i intervalul de timp D-diminea a sau S-seara.ș ț

NOTAREA GRAFICĂ: se notează grafic în foaia de temperatură cu un punct de culoare ro ie i se une te cu ș

ș ș o linie cu valoarea anterioară.

INTERPRETAREA GRAFICĂ: pentru fiecare linie a foii de temperatură (F.T) se calculează 4 pulsa ii. Se ț
unesc punctele notate cu o linie ro ie i se ob ine curba pulsului.ș ș ț

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ

INTERPRETARE FRECVEN EI PULSULUI: frecven a pulsului variază fiziologic după vârstă, sex, efortȚ ț
fizic, emo ii, somn, alimenta ie, înăl ime corporală.ț ț ț

VARIA II FIZIOLOGICE ALE FRECVEN EI PULSULUI:Ț Ț

-60-80 pulsa ii/min.(adultț )

-puls tahicardic (accelerat) în ortostatism, efort psihic

- puls bradicardic (puls rărit) în decubitul stâng sau drept, stare de repaus, limită psihică.

15

2.1.4 MĂSURAREA I NOTAREA TENSIUNII ARTERIALEȘ

Tensiunea arterială este presiunea exercitată de sângele circulant asupra pere ilor arteriali.ț
Scop : descoperirea modificărilor morfo-func ionale ale inimii i vaselor.ț ș
MATERIALE NECESARE: măsu ă de instrumente, tensiometru, stetoscop biauricular, foaie de
temperatură,ț pix cu pastă ro ie, tampoane de tifon, alcool, carne el propriu.ș ț

PREGĂTIREA PSIHICĂ A BOLNAVULUI: se informează bolnavul asupra scopului investiga iei.ț

PREGĂTIREA FIZICĂ A BOLNAVULUI: bolnavul se men ine în stare de repaus fizic i psihic 15 min.ț ș
Înaintea măsurării, efectuarea măsurării se face după cel pu in 3 ore după servirea mesei.ț
EFECTUAREA TEHNICII : spălarea pe mâini cu apă curentă i săpun.ș
Se a ează man eta pneumatică pe bra ul bolnavului sprijinit în extensie. Cu mâna stângă se fixeazăș ș ț
membrana stetoscopului pe artera humerală sub marginea inferioară a man etei i olivele în urechi. Cu mânaș
ș dreaptă se pulsează în aer man eta pneumatică cu ajutorul perei de cauciuc până la dispari ia zgomotelorș
ț pulsative.
Se decomprimă progresiv aerul din man etă cu ajutorul ventilului până când se aude zgomotul pulsa iei i seș
ț ș observă grada ia de manometru dat de zgomotul trecerii primei unde pulsatile. Se memorează valoareaț
tensională-valoarea maximă indicată de manometru.

Se continuă decomprimarea ascultând zgomotele pulsului până la dispari ia ultimei unde pulsatile.ț
Se memorează a doua valoare tensională-tensiunea minimă indicată de manometru cu Hg. Se îndepărtează
man eta de pe bra ul bolnavului.ș ț

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ :se a ează bolnavul în pozi ie comodă; spălarea pe mâini cuș ț
apă curentă i săpun; dezinfectarea stetoscopului cu tampoane de tifon cu alcool, a ezăm aparatul în dulapulș
ș cu instrumente i materiale necesare.ș
NOTAREA CIFRICĂ : se notează în carne elul propriu de observa ii medicale – numele bolnavului,
salonul,ț ț patul, data i intervalul de timp D-diminea a sau S-seara.ș ț

NOTAREA GRAFICĂ: se notează grafic în foaia de temperatură valorile ob inute cu o linie orizontală ro ie,ț
ș socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur.

Interpretarea datelor:
-între 1- 3 ani: 75-90/50-60 mmHg
-între 4-11 ani: 90-110/60-65 mmHg
-între 12-15 ani: 110-120/60-75 mmHg
-adult; 115-140/75-90 mmHg -
vârstnici peste 150/90 mmHg
Valori patologice:
-hipertensiunea arterială-valori crescute peste cea normală -
hipotensiunea arterială-valori scăzute sub cea normală
16

2.2 NEVOIA DE A BEA I MÂNCAȘ

Una din cele mai importante sarcini ale îngrijirii bolnavului este alimenta ia.ț

Asigurarea aportului caloric necesar pentru sus inerea for elor fizice ale bolnavului, stabilireaț ț
regimului alimentar adecvat pentru asigurarea condi iilor de vindecare i administrarea alimentelor peț ș
cale naturală sau artificială, constituie sarcini elementare ale îngrijirii oricărui bolnav spitalizat.

2.2.1 ALIMENTAREA ACTIVĂ ÎN SALON LA PAT

În func ie de starea pacientului, alimentarea se face:ț

• activ- pacientul mănâncă singur în sala de mese sau în salon

• pasiv- pacientului i se introduc alimentele în gură
 • artificial- alimentele sunt introduse în organism în condi ii nefiziologice.ț

Alimentarea activă se poate face în sala de mese, în salon; la masă sau la pat.

În sala de mese aerisită, cură enia trebuie să fie desăvâr ită; por iile aranjate estetic sunt a ezate pe meseț ș
ț ș mici (4 persoane). Se invită pacien ii la masă, se invită să se spele pe mâini. Felurile de mâncare se ț
servesc pe rând, vesela folosită se ridică imediat. Nu se ating alimentele cu mâna.

Se observă dacă pacientul a consumat alimentele; în caz contrar se află motivul i se iau măsuri.ș

În salon, la masă: se înlătură tot ce ar putea influen a negativ apetitul pacientului (tăvi ă, scuipători,ț
ț ploscă). Se invită pacientul să se spele pe mâini, se ajută să se a eze la masă; servirea mesei se face ca în
salaș de mese.

În salon , la pat: se pregăte te salonul ca pentru alimentarea în salonul de mese. Se a ează pacientulș
ș în pozi ie confortabilă, este invitat să se spele pe mâini, asistenta servindu-i materialele necesare i
protejândț ș lenjeria de pat cu mu ama. Se adaptează masa specială la pat i se serve te masa la fel ca în
salon la mesă.ș ș ș Fiecare aliment este servit în farfurie curată, fără să fie atins.

După servirea mesei se îndepărtează măsu a i se strânge vesela. Se ajută pacientul să se spele pe mâini i seț ș
ș instalează comod în pat.

2.2.2 HIDRATAREA ORGANISMULUI PRIN PERFUZIE

Deoarece pacien ii cu bronhopneumonie prezintă febră mare, pierderea de lichide prin transpira ieț
ț este considerabilă i de asemenea ace tia prezintă degluti ie deficitară, uneori se impune hidratare prinș ș ț
perfuzie

MATERIALE NECESARE: masă de instrumente, trusă pentru perfuzat solu ii ambalate steril, solu iiț ț
hidratante în flacoane cu dop de cauciuc sau în pungi originale de material plastic sterilizate i încălzite laș
temperatura corpului, tăvi ă renală, stativ pentru fixarea flacoanelor, o pernă elastică, mu ama, alcool,ț ș
leucoplast, tampoane de vată, foaie de temperatură, garou.

17

PREGĂTIREA MATERIALELOR:

-se desprinde armătura metalica de la flacon i se dezinfectează cu alcool;ș

-se desface trusa de perfuzie i se închide prestubul;ș

-se îndepărtează teaca protectoare de pe trocar i se pătrunde cu el prin dop în flacon;ș

-se suspendă flaconul pe stativ;

-se îndepărtează teaca protectoare de pe capătul portac al tubului;
-se ridică asupra nivelului substan ei medicamentoase din flacon i se deschide prestubul lăsând să curgăț ș
lichidul în dispozitivul de perfuzie fără ca picurătorul să se umple de lichid, fiind eliminate complet bulele de
aer. Se ridică picurătorul în pozi ie verticală i se închide prestubul, trusa rămânând atârnată pe stativ.ț ș
Amboul nu trebuie să se atingă de nimic din jur pentru a nu se desteriliza.

PREGĂTIREA PSIHICĂ I FIZICĂ A BOLNAVULUI:Ș

-se anun ă bolnavul, se a ează în decubit dorsal cu bra ul în extensie , iar sub bra ul bolnavului se a ează oț ș ț
ț ș pernă elastică, mu amaș

EFECTUAREA TEHNICII;

-spălare pe mâini cu apă i săpun, examinarea calită ii venelor, se aplică garoul de cauciuc la nivelul bra ului;ș
ț ț

-se dezinfectează plica cotului cu alcool, se cere bolnavului să închidă pumnul i se efectuează punc ia veneiș
ț alese;

-se verifică pozi ia acului în venă, se îndepărtează garoul i se adaptează amboul trusei de perfuzie la acțș :

-se deschide prestubul la 60 pic/min sau în func ie de necesită i;ț ț

-se fixează amboul acului cu benzi de leucoplast i por iunea acesteia de pielea bolnavului;ș ț

-se supraveghează starea bolnavului, se pregăte te un al doilea flacon de solu ie perfuzabilă, dacă e nevoie,
seș ț încălze te la temperatura corpului;ș

-înainte ca flaconul să se golească se închide prestubul i se extrage acul din vena punc ionată, printr-oș ț mi
care bruscă; se dezinfectează locul punc iei i se aplică un pansament steril.ș țș

ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI DUPĂ TEHNICĂ:

-se a ează bolnavul confortabil în patș

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ: acele, seringile, tampoanele cu alcool folosite se aruncă

fiecare la locurile corespunzătoare.

Se notează în foaia de temperatură: data, cantitatea de lichid perfuzat, cine a efectuat tehnica.

18

2.3. NEVOIA DE A ELIMINA

Eliminarea reprezintă necesitatea pe care o are organismul de a se debarasa de substan eleț
rezultate din metabolism.
 2.3.1 RECOLTAREA SPUTEI
Sputa este un produs ce reprezintă totalitatea secre iilor ce se expulzează din căile respiratorii prinț
tuse.

Scop : explorator de examinări

• macroscopice
• citologice
• bacteriologice
• parazitologice, în vederea stabilirii dg.

Materiale necesare

Sterile : cutie Petri, pahar conic, scuipătoare specială (sterilizată fără substan ă dezinfectantă)ț

Nesterile : pahar cu apă, erve ele sau batiste de unică folosin ă, F.O, măsu ă de instrumenteș ț ț
ț

Pregătirea pacientului

Psihic

• se anun ă i i se explică necesitatea executării examinăriiț ș

• se instruie te să nu înghită sputa, să nu o împră tieș ș
• să expectoreze numai în vasul dat
• să nu introducă în vas i salivăș

Execu ieț

 i se oferă paharul cu apă să- i clătească gura i faringeleș ș

 i se oferă vasul de colectare, în func ie de examenul cerutț
 se solicită pacientului să expectoreze după un efort de tuse
 se colectează sputa matinală sau adunată din 24h

Pregătirea produselor pentru laborator: se acoperă recipientele, se etichetează, se trimit la

laborator.

Reorganizarea locului de muncă: se adună materialele folosite i se face notarea în foaia deș observa
ie.ț

19
 2.4. NEVOIA DE A SE MI CA I A AVEA O BUNĂ POSTURĂȘ Ș
Circula ia sângelui este favorizată de mi cările i activită ile fizice. Men inerea independen eiț ș ș ț ț
ț corpului i a bunei posturi sunt determinate de integritatea aparatului locomotor, osteo-articular,ș
musculo-tendinos, sistemului nervos, circulator i a aparatului vestibular.ș

Mi carea reprezintă mobilizarea păr ilor componente ale corpului prin ac iuni coordonate.ș ț ț

Postura reprezintă men inerea păr ilor componente ale corpului într-o pozi ie fiziologică, de echilibruț
ț ț și func ional.ț

Mi carea este foarte utilă, pentru că ea asigură:ș

- deplasarea bolnavului în scop de apărare, hrană, sau pentru realizarea unor nevoi fiziologice;
- o bună circula ie a sângelui;ț

- func ionalitatea tubului digestiv;ț

- o bună circula ie cerebrală i oxigenare;ț ș

- o bună func ionalitate respiratorie;ț

- un echilibru fizic i psihic; stimulează somnul;ș

- coordonează toate func iile organismului.ț

2.5.NEVOIA DE A DORMI I A SE ODIHNIȘ

Este o necesitate a fiin ei umane de a dormi i a se odihni în condi ii bune i în cantitateț ș ț ș
suficientă, să-i permită organismului să ob ină randament maxim.ț

În condi iile spitalizării, patul reprezintă pentru fiecare bolnav spa iul în care î i petrece majoritateaț
ț ș timpului i îi asigură îngrijirea.ț

Somnul eliberează organismul de tensiuni fizice i psihice i îi permite să găsească energia necesarăș ș
activită ii cotidiene.ț

2.5.1 PREGĂTIREA I SCHIMBAREA PATULUIȘ

Din cauză că pacientul î i petrece majoritatea timpului de boală i de convalescen ă în pat acestaș ș ț
trebuie să aibă anumite calită i.ț

Calită ile patului: ț să fie comod, să prezinte dimensiuni potrivite care să satisfacă atât cerin ele deț
confort ale pacientului, cât i ale personalului de îngrijire, să-i permită pacientului să se poată mi ca în voie,ș
ș să nu-i limiteze mi cările, să poată, la nevoie, să coboare din pat, să poată sta în pozi ie ezând, sprijinindu-
iș ț ș ș picioarele comod pe podea; asistenta să poată efectua tehnicile de îngrijire, investiga iile i
tratamentul câtț ș mai comod.

Calită ile somierei: trebuie să fie confec ionată din sârmă inoxidabilă, să fie puternică, elastică, bineț ț
întinsă, pentru a nu ceda sub greutatea pacientului.
 20

Tipuri de paturi: simplu, cu somieră dintr-o singură bucată, simplu cu rezemător mobil, cu somieră mobilă,
ortopedic, universal pentru tratament ortopedic cu somieră mobilă, pentru sec iile de traumatologie, diferiteț
tipuri pentru terapie intensivă, cu apărătoare demontabilă, închis cu plasă, pentru sugari i copii, cu gratiiș
mobile prevăzute cu dispozitive de siguran ă.ț

Accesoriile patului:

Salteaua va fi confec ionată din burete, material plastic, care se cură ă i se dezinfectează mai u or.ț ț ș
ș Pernele trebuie să fie în număr de două: una umplută cu iarbă de mare, iar cealaltă din burete, material
plastic sau puf. Dimensiunea lor : 55 cm lă ime, 75 cm lungime. Pătura confec ionată din lână moale, trebuie
să seț ț poată spăla u or. Lenjeria este bine să aibă cât mai pu ine cusături.ș ț Lenjeria necesară:
Două cear afuri, două fe e de pernă, o aleză sau traversă i mu ama. Cear aful dintr-o singură bucată,ș ț ș ș ș
dimensiunile 2,60 m x 1,50 m ca să se poată fixa bine sub saltea. Mu amaua confec ionată din cauciuc sauș ț
material plastic, cu rol de a proteja salteaua de diferite dejec ii se folose te numai la anumi i bolnavi;ț ș ț
dimensiunea 1,50m x1,10m. Aleza ce acoperă mu amaua este confec ionata din pânză; va fi de aceea iș ț ș
lungime , însă cu 15-20 cm mai lată decât mu amaua pentru a o acoperi perfect; fa a de pernă, confec ionatăș
ț ț din acela i material ca i restul lenjeriei, se va încheia cu nur de partea laterală sau fără nur, cu
deschizăturaș ș ș ș suprapusă.

Utilajul auxiliar : sprijinitor de perne, rezemător de picioare, apărătoare laterale, coviltir sau sus
inătorul de învelitoare , mese adaptate la pat, agă ătoarele pentru u urarea mobilizării active.ț țș

Schimbarea lenjeriei în patul fără bolnav

MATERIALELE NECESARE:

• cear af simplu, cear af plic, două fe e de pernă, una-două pături, două perne.ș ș ț

TEHNICA:

• se îndepărtează noptiera de lângă pat, se a ează un scaun cu spătar la capătul patului. Pe scaun seș a
ează, în ordinea întrebuin ării, lenjeria curată, pernele, păturile, împăturire corect. Cear aful seș ț ș a
ează la mijlocul saltelei, se desface i se întinde o parte a cear afului spre căpătâiul patului, cealaltăș ș ș
spre capătul opus. Se introduce cear aful adânc sub saltea la ambele capete se execută col ul:ș ț
persoana a ezată cu fa a spre capătul patului : cu mâna de lângă pat prinde partea laterală aș ț cear
afului la o distan ă egală de la col , cu lungimea păr ii atârnate i o ridică în sus pe lângă saltea; ș ț ț ț ș
partea de cear af de sub marginea inferioară a saltelei se introduce sub saltea; se lasă în jos partea deș
cear af ridicată, se introduce sub saltea partea de cear af care atârnă sub marginea inferioară a salteleiș
ș ; celelalte trei col uri se fac după aceea i procedură/ se introduce apoi sub saltea toată partea laterală
aț ș cear afului începând de la col urile saltelei; se întinde bine cear aful să nu prezinte cute. Dacă
esteș ț ș nevoie se a ează mu amaua (transversal, la mijlocul patului) i se acoperă cu aleza.ș ș ș
 21

Apoi se a ează cel de-al doilea cear af peste care se întinde pătura; marginea cear afului dinspre capș ș
ș se răsfrânge peste pătură. Pentru ca pătura să nu constituie o greutate asupra degetelor picioarelor pacientei,
se va face o cută atât din cear af, cât i din pătură, astfel: se a ează palma mâinii dinspre picioare pe pătură,ș ș
ș iar cealaltă mână se introduce sub cear af., ridicând cear aful i pătura peste palma opusă, formând astfel oș ș
ș cută; se introduce apoi sub capătul de la picioare al saltelei, atât cear aful cât i pătura, apoi se a ează ș ș ș col
urile folosind procedura descrisă mai sus. Dacă se folose te plicul în loc de cear af ,atunci pătura seț ș ș
introduce în plic, după se îndoaie în lungime. Se a ează pernele introduse în fe ele de pernă curate.ș ț

2.6. NEVOIA DE A SE ÎMBRĂCA I DEZBRĂCAȘ

Este o necesitate a fiin ei umane de a purta îmbrăcăminte adecvată, după circumstan e pentruț ț
protejarea corpului de rigorile climatice i permite libertatea mi cărilor.ș ș

2.7.NEVOIA DE A MEN INE TEMPERATURA CORPULUIȚ

ÎN LIMITELE NORMALE
Este o necesitate a organismului de a conserva temperatura la un grad aproximativ constant
pentru a- i men ine o stare bună.ș ț

2.7.1 MĂSURAREA I NOTAREA TEMPERATURIIȘ

Scop: evaluarea func iei de termoreglare i termogeneză.ț ș

MATERIALE NECESARE: termometru, casoletă cu tampoane de tifon, pahar cu solu ie de cloramină, 1-

2%,ț tavă medicală, foaie de temperatură, carne el propriu, ceas, pentru măsurarea temperaturii corpului se
mai potț utiliza termometre cutanate i termometre electronice.ș

Locul de măsurare: axilă

• În cazul în care nu sunt indica iile speciale, temperatura se măsoară de două ori pe zi, diminea a
(întreț ț orele 7-8) i seara (între orele 18-19)ș
• Se verifică nivelul mercurului, dacă nivelul mercurului este ridicat, se scutură termometrul până
nivelul scade sub 36°C; se verifică integritatea termometrului.

PREGĂTIREA MATERIALELOR I INSTRUMENTELOR NECESARE: Se pregătesc materialeleȘ

necesare, se terge termometrul cu solu ie dezinfectantă.ș ț

PREGĂTIREA FIZICĂ I PSIHICĂ A BOLNAVULUI: - se anun ă bolnavul.Șț

Măsurarea în axilă:

 Se a ează pacientul în pozi ie decubit dorsal sau ezând.ș ț ș

 Se ridică bra ul pacientului, se terge axila prin tamponare cu prosopul pacientului.ț ș
  Se a ează termometrul cu rezervorul de mercur în centrul axilei paralel cu toracele.ș

22

 Se apropie bra ul de trunchi, cu antebra ul flectat pe suprafa a anterioară a toracelui.ț ț ț

 Dacă pacientul este slăbit, agitat, precum i la copii, bra ul va fi men inut în această pozi ie de cătreș
ț ț ț asisten ă.ț
 Termometrul se men ine timp de 10 minute.ț

Temperatura axilară reprezintă temperatura externă a corpului, ea fiind cu 0.4-0,.5 grade mai joasă decât
cea centrală

NOTAREA CIFRICĂ: în carne elul propriu se notează numele bolnavului, salonul, patul, data, valoareaț
cifrică a temperaturii ob inute.ț

NOTAREA GRAFICĂ: se notează grafic în foaia de temperatură cu un punct de culoare albastră; pentru
fiecare diviziune a foii se calculează două diviziuni de grad.
- Se une tecu valoarea anterioară printr-o linie albastră se ob ine curba
termicăș ț

INTERPRETAREA REZULTATELOR

- Temperatura normală (fiziologică): 36-37 °C - Valori patologice:

• Temp < 36 °C: hipotermie
• 37-38 °C subfebrilitate
• 38-39 °C febră moderată
• 39-40 febră ridicată
• > 40 hiperpirexie

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ: se scutură termometrul până când mercurul coboară în

rezervor, se spală termometrul cu apă i săpun lichid, se spală paharul i se schimbă solu ia dezinfectantă,ș
ș ț se introduce termometrul în pahar.

2.8. NEVOIA DE A FI CURAT ÎNGRIJIT, DE A PROTEJA

TEGUMENTELE I MUCOASELEȘ

A fi curat i a- i proteja tegumentele i mucoasele este o necesitate pentru a- i men ine o inută ș ș ș ț ț
ț decentă i pielea sănătoasă a a încât aceasta să- i poată îndeplinii func iile.ș ș ș ț

Când această nevoie este satisfăcută, individul are o stare de confort, relaxare, respiră adecvat, are
temperatura corpului normală, este comunicativ, stăpâne te măsurile de igienă i protec ie a tegumentelorș
ș ț și mucoaselor
 23

2.9. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE

Este o necesitate a fiin ei umane pentru a fi protejată contra tuturor agresiunilor interne sauț
externe pentru men inerea integrită ii sale fizice i psihice.țț ș

2.9.1RECOLTAREA SÎNGELUI PENTRU EXAMEN DE LABORATOR

Generalită i:ț

a) Sistemul Vacutainer de recoltare a sângelui venos constituie i prezintă o tehnică simplă, sigură, ș
men inând însă precau ii generale ca:ț ț
- Spălarea mâinilor cu apă curată i săpun, dezinfectarea lorș
- Echipament de protec ie: mănu i , halat, or , ochelari, etc.ț ș ș ț
- Evitarea expunerii la contaminare cu agen i infec io i, men inerea securită ii personalului ț
țș ț ț medical.
b) În func ie de codul de culoare al dopului prezentăm tuburile Vacutainer:ț
- Ro u = Vacutainer pentru chimie clinicăș
- Verde = Vacutainer cu litiu pentru analize biochimice
- Galben = Vacutainer S.S.T. pentru chimie tehnică
- Mov =Vacutainer E.T.A.- K3 pentru analize hematologice -Albastru= Vacutainer pentru
determinări de coagulare - Negru = Seditainer pentru determinări V.S.H.

Etapele prelevării:

- Recoltarea sângelui prin punc ie venoasă pentru investiga ii de laborator se practică diminea a
ț ț ț pe nemâncate, în timpul frisoanelor sau la indica ia medicului indiferent de
oră;ț
- Pregătirea psihică i instalarea pacientului pentru recoltare;ș
- Verificarea i completarea datelor privind probele sanguine de recoltat indicate de medic;ș
- Alegerea i pregătirea materialului pentru punc ia venoasă;ș ț
- Alegerea locului pentru efectuarea punc iei venoase, aplicarea garoului, dezinfectarea locului ț
de elec ie, efectuarea punc iei venoase, efectuarea recoltării, aplicarea pansamentului adeziv,
ț ț reorganizarea mediului (eliminarea materialelor utilizate), transmiterea tuburilor la
laborator.

Pregătirea materialelor:

a) Materialele necesare: holder, ac în carcasa sa protectoare; verificăm integritatea benzii de siguran

ă i valabilitatea termenului de utilizare, garou elastic, solu ie dezinfectantă, tampoane de ț ș ț
vată, comprese sterile, pansament adeziv tuburi Vacutainer pentru analizele indicate de medic
• Ordinea prelevării in tuburi;
• Flacoane pentru hemocultura
 • Tuburi fără aditivi
24
 Tuburi pentru determinări de coagulare –citrat Na, DIATUBE-H
 Tuburi de aditivi= E.D.T.A., heparină, trombină

b) Montare holder-ac; inem acul cu ambele mâini, efectuăm o mi care de răsucire dintr-o parte spreț ș
cealaltă având loc astfel ruperea benzii de siguran ă, îndepărtăm carcasa protectoare de culoareț
albă, se în urubează capătul liber al acului în holder.ș

Punc ia venoasă: ț în timpul lucrului ne pozi ionăm vis-a-vis de pacient, alegem locul punc iei i
îlț ț ș dezinfectăm, interzis a palpa vena după dezinfectare, men inem bra ul pacientului înclinat în jos
cuț ț pumnul strâns, întindem pielea pentru imobilizarea venei i facilitarea penetrării acului prinș
cuprinderea extremelor în mâna stângă în a a fel ca policele să fie situat la 4-5 cm sub locul punc ieiș
ț exercitând mi carea de trac iune i compresiune în jos asupra esuturilor vecine; holderul
trebuie săș ț ș ț formeze cu bra ul pacientului un unghi de 14 grade, deta ăm carcasa colorată a acului,
introducemț ș acul în venă cel pu in 1 cm.ț
Efectuarea recoltării în tuburi: introducem tubul în holderu apucând aripioarele laterale ale
holderului cu indexul i mediusul, iar cu policele împingem tubul, presiunea de împingere seș
efectuează numai asupra holderului nu i asupra acului aflat în venă, capătul căptu it al aculuiș ș în
urubat în holder străpunge diafragma gumată a capului tubului Vacutainer, iar sângele va fi aspiratș în
tub, când sângele nu mai curge în tub acesta va fi scos din holder printr-o u oară împingere aș
policelui asupra aripioarelor, holderul este men inut stabil, în timpul recoltării cu un nou tub, tubulț
deja umplut nu se agită puternic deoarece provoacă hemolizarea probei, pur i simplu îl răsturnăm deș
câteva ori pentru a se amesteca sângele cu aditivul din tub.

- Dacă se recoltează din canula venoasă sau cateter montat pacientului primii ml de sânge îi
aruncăm deoarece rezultatul analizelor poate fi modificat de reziduurile solu iilor
injectateț sau perfuzabile
- Calea venoasă o cură ăm după recoltare prin injectare a 10-20 ml de NaCl 0.9%ț
- Acul utilizat, carcasele sunt puse în recipientul pentru de euri periculoase în cazul în careș
holderul este contaminat din gre eală va fi aruncatș
- Este interzis să punem carcasa protectoare cu mâna pe acul deja utilizat, risc de
contaminare prin în epare.ț
- După recoltare comprimăm locul punc iei 3-5 minute cu un tampon steril îmbibat înț solu
ie antiseptică, iar la pacien ii cu tratament anticoagulant sau antiagregante plachetareț ț
durata compresie trebuie mărită i aplicăm pansament adeziv.ș
 25

2.9.2 INTRADERMOREAC IA LA PENICILINĂȚ

Penicilina reprezintă una dintre cela mai alergogene medicamente, motiv pentru care este necesară la
prima doză efectuarea unei testări. Asistenta medicală efectuează o anamneză cu privire la problemele de
sănătate ale pacientului i modul de tratare a acestora, precum i existen a altor alergii măsoară func iileș ș ț ț
vitale. Fie este internat, fie că este în ambulatoriu la dispensarul teritorial sau acasă, pacientul va fi anun at
căț testarea, supravegherea i administrarea vor dura 1-2 ore. Testarea se va realiza într-o cameră departe deș
curio i sau stimuli ce pot efectua pacientul.ș

PREGĂTIREA FIZICĂ I PSIHICĂ a acestuia constă în informare asupra dozei, a scopului i aȘ ș

eventualelor reac ii prezente în caz de alergie, precum i a locului unde vom efectua testarea – fa a internă aț ș
ț antebra ului (lipsită de pilozită i), rugând pacientul să se a eze într-o pozi ie comodă.ț ț ș ț
TEHNICA: pentru realizarea testării avem nevoie de seringi sterile de 10 ml i 0.5 ml, ace sterile, ș
tampon, 3 flacoane, apa distilată i mănu i. În fa a pacientului asistenta medicală pregăte te dilu ia, seș ș ț ș ț
dizolvă un flacon de Penicilină G cristalină de 1000 UI în 10 ml de ser fiziologic, rezultând dilu ie 100000ț
UI/ml; se scoate 1ml din acest flacon i se introduce într-un flacon steril,ș

adăugându-se 9ml de ser, rezultând 10000 UI/ml; se scoate 1 ml din acest flacon se adaugă în al
treilea flacon steril, plus al i 9ml de ser, rezultând 1000 UI/ ml. Din acest flacon se aspiră într-o seringă mică ț
1.3-0.4 ml (echivalent a 200-400 UI) i se injectează intradermic.ș

Tehnica injectării intradermice este următoarea: asistenta medicală schimbă mănu ile, se spală peș
mâini i îmbracă altele noi; dezinfectează locul injec iei, întinde i imobilizează pielea cu indicele i policeleș ț ș
ș mâinii stângi; cu mâna dreaptă ia seringa i pătrunde cu bizoul acului în sus în grosimea dermului,
injecteazăș lent solu ia până la formarea unei papile cu aspect de coajă de portocală, cu diametrul de 5-6mm i
înăl imeț ș ț 1-2 mm; retrage acul brusc i nu tamponează locul injec iei.ș ț

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ: dezbracă mănu ile pe care împreună cu seringa leș
aruncă în sacul cu de euri, acele le aruncă în cutia destinată acestora, iar flacoanele le aruncă în sacul de ș
gunoi, apoi se spală pe mâini.

Pacientul va fi supravegheat 20 de minute din punct de vedere al stării generale i al reac iei locale,ș ț
educându-l să nu teargă i să nu preseze zona. Dacă timp de o oră: la 20-30 minute după citirea reac iei, se ș ș
ț administrează medicamentul, nu apare eritem, prurit, papila, urticarie, edem, se poate considera ca nu există
alergie la penicilină.
 26

2.9.3ADMINISTRAREA PENICILINEI PRIN INJEC IE INTRAMUSCULARĂȚ

MATERIALE NECESARE: tavă medicală, ace intramusculare lungi, seringi, medicamentul pentru
administrare, tampoane de vată, alcool, foaie de temperatură.

PREGĂTIREA MATERIALELOR: se pregătesc materialele necesare i se transportă la patul bolnavului.ș

PREGĂTIREA PSIHICĂ: se anun ă bolnavul i se explică necesitatea efectuării tehniciiț ș

PREGĂTIREA FIZICA A BOLNAVULUI:

- Bolnavul este în decubit lateral stâng sau drept, se descoperă regiunea pe care vrem să injectăm
- Se precizează exact locul de elec ie punctul Smârnov situat la un lat de deget deasupra i înapoiaț ș
marelui trohanter.

EFECTUAREA TEHNICII:
- Spălare cu apă curată i cu săpun, se pregăte te seringa i se ata ează aculș ș ș ș
- Se verifică fiola cu substan ă, cu un ac aspirăm con inutul din fiolă, se îndepărtează i se ata ează unț ț
ș ș alt ac steril pentru injec ie; se dezinfectează locul cu un tampon de vată cu alcool, se cere
bolnavuluiț să- i relaxeze musculatura;ș
- Se întinde pielea între police i index, se în eapă perpendicular printr-o mi care sigurăș ț ș
- Se aspiră să vedem dacă nu suntem într-un vas de sânge, injectăm lent lichidul, după injectare
îndepărtăm brusc acul protejând suprafa a cu un tampon cu alcool, se masează u or loculț ș

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ:

- Se a ează bolnavul în pozi ie comodă:ș ț

- Se aruncă de eurile în recipientele speciale: acele se deta ează de seringă, seringa împreună cuș ș
tamponul de vată se aruncă la „infectate”, tăvi a renală se spală, aruncăm mănu ile la infectate,ț ș
spălare pe mâini.

2.9.4 VACCINOTERAPIA PRIN INJEC IE SUBCUTANATĂȚ

Scop: terapeutic

Locul injec ieiț

- Regiuni bogate în esut celular, lax, extensibil;ț

- Fa a externă a bra ului;ț ț
- Fa a supra-externă a coapsei;ț
- Fa a supra i sub-spinoasă a omoplatului;ț ș
 - Regiunea subclaviculară
- Flancurile peretelui abdominal

27

Injec iile subcutanate sunt contraindicate în zonele inflamate, edema iate, care prezintă felurite
leziunițț sau semne din na tere. Pot fi, de asemenea, contraindicate persoanelor cu tulburări de coagulare.ș

Resorb ia- începe de la 5-10 min de la adm. i durează în func ie de cantitatea de substan a ț ș ț ț
administrată

PREGĂTIREA ECHIPAMENTULUI:

- Verificarea medica iei i dozelor prescrise;ț ș

- Se testează pacientul să nu fie alergic la substan ă, în special înaintea administrării primei doze;ț
- Se spală mâinile, se inspectează medica ia să nu aibă un aspect tulbure sau anormal cu excep ia celorț
ț care nu au un aspect particular, cum ar fi un anumit tip de insulină care are un aspect tulbure;
- Se alege locul de injectare, se verifică încă o dată medica ia;ț
- Dacă medica ia este în fiolă se dezinfectează aceasta, se sparge i se trage doza indicată, sco ând aerulț
ș ț din seringă;
- Apoi se schimbă acul cu unul potrivit pentru injectare s.c.;
- Dacă medicamentul este în flacon sub formă de pudră, se dezinfectează capacul de cauciuc, se
reconstituie lichidul, se trage doza indicată, se scoate aerul i se schimbă acul cu cel pentru injec iaș ț
s.c.;
- Tehnica de extragere a substan ei dintr-un flacon este următoarea: se dezinfectează capaculț
flaconului , se introduce acul, seringa se umple cu aer trăgând de piston, aceea i cantitate echivalentăș
cu doza care trebuie extrasă din flacon, se ata ează apoi la acul din flacon i se introduce aerul, seș ș
întoarce flaconul i seringa se va umple singură cu cantitatea necesarăș

ADMINISTRARE:

- se confirmă identitatea pacientului, se explică procedura pacientului pentru a ne asigura de

cooperarea sa i pentru a-i reduce anxietateaș
- Se asigură intimitate, se selectează un loc pentru injectare;
- Se pun mănu ile, se terge locul ales pentru injectare cu un pad alcoolizat începând din centrul zoneiș ș
alese spre exterior prin mi cări circulare;ș
- Se lasă alcoolul să se usuce pe piele pentru a preveni introducerea de alcool subcutanat în timpul
injec iei, ceea ce produce o senza ie de usturime pacientului;ț ț
- Se îndepărtează capacul acului de la seringă;
- Cu o mână se pliază pielea din zona aleasă, cu o mi care fermă, formând un pliu de esut adipos;ș ț
- Se aten ionează pacientul că va sim i o în epătură, se va introduce acul repede, printr-o singurăț ț ț mi
care, la un unghi de 45 sau 90 de grade.ș
 - Se eliberează pliul cutanat pentru a nu introduce în esutul sub compresie i a nu se irita fibreleț ș
nervoase.

28

- Se aspiră pentru a vedea dacă suntem într-un vas de sânge, dacă apare sânge la aspira ie se va
aruncaț seringa i se va începe tehnica de la început;ș
- Se injectează substan a sco ându-se apoi blând dar repede acul, printr-o singură mi care, sub acela iț ț
ș ș unghi sub care a fost introdus;
- Se acoperă locul injectării cu o compresă sau pad alcoolizat;
- Se îndepărtează compresa i se verifică locul pentru a depista eventualele sângerări sau echimoze;ș -
Nu se recapi onează acul pentru a evita în eparea;ș ț
- Materialele folosite se aruncă în recipiente potrivite.

2.9.5 ADMINISTRAREA PARACETAMOLULUI PE CALE ORALĂ

Calea orală este calea naturală de administrare a medicamentelor, acestea putându-se resorbi la
nivelul cavită ii bucale i a intestinului gros sau sub ire.ț ș ț

MATERIALE NECESARE: tavă medicală, cutie compartimentată cu medicamente, tableta de Paracetamol,

pahar cu apă, lingură, foaia de observa ie.ț
PREGĂTIREA FIZICĂ I PSIHICĂ A BOLNAVULUI: pacientul este informat asupra efectelor urmăriteȘ
prin administrarea medicamentului i a eventualelor efecte secundare. Pozi ia pacientului este ezând dacă îiș ț
ș permite starea.

Efectuarea tehnicii: cu lingură, din cutia compartimentată, i se oferă pacientului tableta, un pahar cu apă iș
se înghite ca atare.

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ: toate materialele folosite se aruncă corespunzător, iar F.O. se
duce în sala de tratamente.

2.10. NEVOIA DE A COMUNICA

Este o necesitate a fiin ei umane de a schimba informa ii cu semenii săi punând în comunț ț
sentimentele, opiniile, experien ele i informa iile.ț ș ț
 2.11.NEVOIA DE A AC IONA CONFORM PROPRIILOR CONVINGERI IȚ
Ș VALORI, DE A PRACTICA RELIGIA
A ac iona conform propriilor credin e este o necesitate a individului, de a- i exprima părerea, ceeaț ț
ș
ce este bine sau rău în privin a dreptă ii i ca urmare a unei ideologii.ț ț ș

2.12 NEVOIA DE A FI PREOCUPAT ÎN VEDEREA REALIZĂRII

Este o necesitate a oricărui individ de a înfăptui activită i ce îi permit satisfacerea nevoilor sau săț
fie util celorlal i; această necesitate implicând autonomia individului, luarea de decizii con tiente iț ș ș
acceptarea consecin elor. ț

29

2.13. NEVOIA DE A SE RECREA

RECREEREA este o necesitate pentru fiin a umană, de a se distra, printr-o ocupa ie agreabilăț
ț
în scopul ob inerii unei destinderi fizice i psihice.țș

2.14. NEVOIA DE A ÎNVĂ A CUM SĂ- I PĂSTREZI SĂNĂTATEA Ț Ț

Este o necesitate pentru fiin a umană de a acumula cuno tin e, aptitudini i obiceiuri pentru ț ș ț ș
modificarea comportamentului i adaptarea unui comportament nou în scopul men inerii sauș ț
redobândirii sănătă ii.ț

EXTERNAREA PACIENTULUI

Externarea se face pe baza biletului de externare semnat i parafat de către medicul care a îngrijitș
pacientul.
Medicul este cel care va hotărî momentul externării pacientului când acesta nu mai necesită o
supraveghere permanentă i poate continua tratamentul prescris la domiciliu. Asistenta va pune la dispozi iaș
ț medicului documentele bolnavului necesare formulării epicrizei i completării biletului de ie ire i va asiguraș
ș ș alimenta ia bolnavului până la externare.ț

Asistenta va anun a familia bolnavului cu privire la externarea acestuia, va avea grijă ca bolnavul să-ț
și primească lucrurile personale de la magazia spitalului i să aibă o îmbrăcăminte corespunzătoareș
anotimpului.

Va aprofunda cu bolnavul indica iile primite de la medic i cuprinse în biletul de ie ire. Asistenta vaț ș
ș conduce bolnavul la ie ire unde îl lasă în grija apar inătorilor.ș ț
 Imediat după externare începe perioada de convalescen ă în care pacientul trebuie să continue oț
perioadă tratamentul pentru vindecarea completă.

Medicul i asistenta de îngrijire sfătuie te pacientul în privin a regimului de via ă, făcându-se educa iaș
ș ț ț ț pentru sănătate, foarte importantă în viitorul pacientului.

Rolul asistentei medicale constă în a face educa ia bolnavilor asupra modului cum trebuie:ț

- Să expectoreze i cum să utilizeze scuipătorile;ș

- Să înve e femeile i copii să expectoreze, să lupte împotriva rezisten ei acestora fa ă de utilizareaț ș
ț ț scuipătorilor;
- Să remarce i să obi nuiască pe bolnav cu utilizarea pozi iei în care să expectoreze cu mai multăș ș ț
facilitate i abunden ă:ș ț
- Să evite aglomera iile, să aibă îmbrăcăminte corespunzătoare în anotimpul rece;ț - Să evite alergenii,
igienă bucală corespunzătoare.

30

PLANURILE DE ÎNGRIJIRE
 Plan de îmgrijire nr.1
Nume: M.V.;

Sex: Masculin ; Vârsta: 45 ani;

Înăl ime: 1.83m; Greutate: 80kg;ț

Alergii –pacientul nu se tie sensibil la alergii;ș

Ocupa ia: omer;ț Ș

Alimenta ie: Inadecvată;ț

Condi ii de via ă: Corespunzătoare;ț ț

Nivel de instruire: superior; Familie: căsătorit , 1 copil;

Data internării: 15.09

Data externării: 27.09

Motivele internării: durere la degluti ie, inapeten ă, febră, frisoane, tuse seacă;ț ț

Istoricul bolii: Pacientul, în urmă cu 2 zile s-a prezentat la medic cu următoarele simptome: durere toracică,
febră, dispnee, cianoză;

După o examinare primară se pune diagnosticul de: Bron ită acută;ș

APF-....

APP- varicelă ,rujeolă

AHC- fără importan ăț

Grup sanguin –ABIV,RH(+)

Temperatură: 39.5

Puls: 87/min.;

TA-140/70 mm/Hg

Investiga ii paraclinice:ț

 Radiografie pulmonară, examen bacteriologic al sputei;

 Examene de laborator: HL, VSH, Ts, Tc, Tq, T Howell, Gr sanguin, Rh.
 Evaluare: pacientul M,V,45 ani, internat în secia interne pe data de 15.09, cu următoarele simptome:ț
durere la deglutiie,inapetenă,febră, frisoane, tuse seacă, rinoree, senzaie de sufocare, disfonie.ț ț ț
Recomandare: repaus fizic i psihic încă 3-4 zile, evitarea frigului, umezelii i stresului, urmarea înș ș
continuare a tratamentului prescris, control medical după 7 zile.
Plan de îngrijire nr.2
Nume: M.
Prenume: S.
 Vârsta:60 ani
Sex: feminin
Religie: ortodoxă
Na ionalitate: românț
Limba vorbită: română
Data internării: 15.10
Data externării:25.10
Diagnostic medical: Bron ită
acutăș Durata spitalizării: 10 zile
Motivul internării:
Tuse productivă;
Durere în peretele toracal la tuse i inspira ie;ș
ț Febră, frisoane, dispnee, tahipnee,
anxietate; Stare generală.
Istoricul bolii: Pacienta, s-a prezentat la serviciul de urgen ăț , cu tuse productive , care a
debutat în urmă cu o lună, puseuri febrile frecvente, fatigabilitate ,fapt pentru care se internează în sec
ie.ț
Temperatură:38.6
Puls:76/min
TA: 130/80 mm/Hg
Investiga ii paraclinice:ț
-radiografie pulmonară;
-examen bacteriologic al sputei;
-examene de laborator: HL, VSH, Ts, Tc, Tq, T Howell, Gr sanguin, Rh.
Recomandări: repaus fizic i psihic încă 3-4 zile, evitarea frigului, umezelii i stresului, urmarea înș ș
continuare a tratamentului prescris, control medical după 7 zile.
Plan de îngrijire nr.3
Numele: K;

Prenumele: F;

Vârsta: 46 ani;

Sex : F

Pacienta nu este alergică la medicamente sau alimente;

Nu prezintă deficien e motorii (nu poartă proteze, nici instrumente ajutătoare);ț

Date variabile: condi ii de locuit corespunzătoare;ț

Ocupa ia: pensionară de boală;ț

În antecedente pacienta B.A prezintă opera ie de hernie în anul 1986 i opera ie de varice în urmă cu 4 ani; ț

ș ț Motivele internării actuale:

De aprox. 3 săptămâni, pacienta prezintă:

- Tuse seacă neproductivă

- Senza ie de sufocare, rinoreeț
- Stare generală alterată, motiv pentru care se prezintă la medicul de familie unde este consultată i seș
stabile te ș diagnosticul de bron ită acutăș

Este trimisă la ambulatorul de specialitate i este internată pentru tratament i investiga ii.ș ș ț

Temperatura: 38,6;

Puls: 76/min.;

TA: 130/80 mm/Hg;

Investiga ii paraclinice:ț

-radiografie pulmonară;
-examen bacteriologic al sputei;

-examene de laborator: HL, VSH, Ts, Tc, Tq, T Howell, Gr sanguin, Rh.
ț
 Evoluare finală:Pacienta rămâne spitalizată 7 zile din data de 20-26 martie.Dupa 7 zile durerea se ameliorează,
dispare transpiraia, setea, febra, inapetenă si starea generală se ameliorează.ț ț

In data de 26 martie se externează cu următoarele recomandări: repaus fizic,evitarea frigului ,umezelii ,stresul
Bibliografie
1. Corneliu Borundel –Manual de medicină internă , Editura All, Bucure ti 1997ș
2. Roxana Maria Albu – Anatomia i fiziologia omului,ș Editura Corint, Buc. 1977
3. Papilian Victor – Anatomia omului, vol.I i II, ș Editura didactică i pedagogicăș
Bucure ti 2008ș
4. Lucre ia Titirca – ț Tehnici de evaluare i îngrijire acordate pacien ilor de
asisten iiș ț ț medicali, Editura Via a medicală românească, 1988ț
5. Lucre ia Titirca –ț Manual de îngrijiri speciale acordate pacien ilor de asisten
ii țț medicali, Editura Via a medicală românească, 1988ț
6. G.Baltă, coordonator –Tehnici de îngrijire generală a bolnavilor, Editura
didactică iș pedagogică Bucure ti 1983ș 7. www.romedic.ro
8. http://www.sanatateplus.ro/node/111 .