Concert în luncă – de V.

Alecsandri

Pastelul este o specie literară a genului liric, în care se prezintă un peisaj sau un aspect din
natură, autorul creându-l pentru a-și exprima sentimentele. Într-un pastel dominante sunt
imaginile artistice, realizate prin figuri de stil, organizate într-o descriere tip tablou. Acesta poate
avea ca temă un anotimp, un colț de naturǎ, un moment al zilei, un aspect din viața micilor
vietuitoare.

Pastelul « Concert în luncă » de Vasile Alecsandri se încadrează în această specie literară

deoarece este descris un colţ de natură prin utilizarea figurilor de stil şi a imaginilor vizuale.

Cadrul este descris ca fiind unul ascuns privirilor celor mulţi :  « În poiana tăinuită, unde zbor
luciri de lună,/Floarea oaspeţilor luncii cu grăbire se adună,/ Ca s-asculte-o cântăreaţă
revenită-n primăvară/Din străinătatea neagră, unde-i viaţa mult amară ».

Întreaga natură pare a se aduna pentru a asculta măiastra cântăreaţă, revenită dintr-un lung exil.
Astfel, Alecsandri creează un peisaj mirific, în care adună întreaga floră a spaţiului românesc.
Descrise cu ajutorul epitetelor personificatoare « Bujorelul vioi, rumen, cu năltuţa odoleană,
frageda sulcină, stelişoare, blânde nalbe » florile se adună grupuri-grupuri la spectacol . Ele sunt
urmate de grupuri de păsări : « Mierle vii şuierătoare, cucul plin de îngâmfare,/Gaiţa ce
imitează orice sunete bizare,/Stigleţi, presuri, macalendri » şi de gâze.

Întreg spectacolul este patronat de imaginea lunii « gânditoare » care domină poiana, fiind unicul
martor al evenimentului şi care este vrăjită de frumuseţea cântecului privighetorii. Luna pare a
prelua ipostaza eului liric, fiind vrăjită de frumuseţea cântecului şi a spaţiului natural.

Tabloul este conturat de către Vasile Alecsandri printr-un amestec de imagini vizuale
(Gânditoare şi tăcută luna-n cale-i se opreşte,), auditive(« Sus pe-un frasin un lin freamăt se
aude!... ») şi olfactive (« Clopoţei şi măzărele, îmbătate de parfumuri »), iar elementele naturii
sunt personificate, astfel încât ele creează o mică societate contemporană autorului, îmbătată de
plăcerea muzicii.

Vasile Alecsandri, demonstrează prin acest pastel, farmecul pe care peisajul nocturn îl
răspândeşte, vrăjind pe orice om care asistă, cu sufletul plin de încântare, la concertul nocturn.
Vraja se concretizează în adormirea celui care surprinde acest spectacol, precum macul, care se
lasă dus în lumea viselor, legănat de trilurile privighetorii.