Imb2-1

INSTALAŢII SEPARATOARE DE
REZIDUURI PETROLIERE
Pentru a preveni poluarea de cãtre nave a

mediului marin, Convenţia internaţionalã
MARPOL 1973 si documentele semnate
ulterior în legãturã cu ea a stabilit ca toate
navele cu tonaj mai mare de 400 TRB sã fie
prevãzute cu instalaţii separatoare de
reziduuri petroliere pentru ca apa evacuatã
peste bord sã aibe un conţinut minim de
hidrocarburi.
10:19 p.m. Conf.dr.ing. Viorel Panaitescu 1

SCHEMA DE FUNCŢIONARE A UNEI INSTALAŢII SEPARATOARE DE
1 – tanc de colectare amestec;

2 – sorb;
3 – pompã;
4 – separator de reziduuri;
5 – armãturã cu clapet pentru
evacuarea apei curate peste
bord;
6 – armãturã manualã;
7 – ventil electromagnetic;
8 – tablou de comandã a
ventilului electromagnetic
9 – tanc de depozitare reziduuri;
10 – traductori pentru comanda
ventilului
Funcționare:
Din tancul de santină sau direct din santina navei prin filtrul 2 si pompa 3
(pompă cu șnec sau cu șurub) de tip volumic, de turație joasă (pentru a
evita amestecarea suplimentară a hidrocarburii in apă) efluentul se
introduce in separator. Separatorul poate fi o butelie din oțel in presiune, in
care apa, mai grea, se adună la partea de jos, iar hidrocarbura in zona
superioară. Apa este preluată printr-o conducta de la partea de jos si trimisă
prin valvula cu 3 cai peste bord. Dacă monitorul 11 (senzor optic) sesizează
că procentul de hidrocarbură este peste 15 ppm, valvula cu 3 căi
basculează către santină. La partea superioară se colectează hidrocarbura
în tancul de reziduuri 9.
Colectarea se face secvențial (periodic) prin deschiderea valvulei automate
7 de către dispozitivul de control 8. Acesta este comandat de traductorii 10
care sesizează poziția (înălțimea) suprafeței de separație dintre apa si
hidrocarburi. Valvula 7 se închide când nivelul atinge traductorul 10
superior.
Armătura manuala (6) servește pentru acționarea de avarie.
CONTROLUL AUTOMAT AL INSTALAŢIEI
1 – traductor de nivel
minim (închide ventilul 3);
2 - traductor de nivel
maxim (deschide ventilul
3);
3 – ventil electromagnetic.

CONTROLUL AUTOMAT AL INSTALAŢIEI
Funcționare:
În timpul evacuării peste bord cantitatea de hidrocarbură
crește progresiv și suprafața de separație cu apa
coboară. Când această suprafață ajunge la senzorul de
jos tabloul de comandă deschide valvula către tancul de
reziduuri. Odată cu evacuarea reziduurilor suprafața de
separație se ridică și în momentul în care ajunge la
traductorul de sus VE este închisă pentru a evita
introducerea apei in tancul de reziduuri.

CONTROLUL MANUAL AL INSTALAŢIEI
1 – tub intrare apã santinã;

2 – tub evacuare produse
petroliere;
3 – robinet control zona
apa;
4 – robinet control zona
reziduuri;
5 – tub evacuare apã peste
bord;
6 – separator.

CONTROLUL MANUAL AL INSTALAŢIEI
Funcționare:
În cazul in care instalația automată nu funcționează se
verifică nivelul hidrocarburii prin deschiderea robinetului de
control inferior 3. Dacă pe acest robinet curge hidrocarbură
se deschide manual valvula de evacuare către 2. Această
valvulă se închide la loc când prin robinetul de control 4
începe să curgă apă pentru a evita introducerea apei în
tancul de reziduuri.

PROCEDEE DE AGLOMERARE ŞI SEPARARE
DIN APÃ A REZIDUURILOR PETROLIERE
Procedeele utilizate în instalaţiile navale sunt:

• sedimentarea în câmp gravitaţional,
• sedimentarea în câmp gravi-centrifugal,
• laminarea,
• aglomerarea pe talere,
• aerarea,
• filtrarea.
Principiul este cel al diferenţei de greutate specificã
dintre apa de mare şi hidrocarburile petroliere. Nu se
recomanda procedeele de curãţare chimicã.
SEDIMENTAREA ÎN CÂMP GRAVITAŢIONAL
Dispersantul cu densitatea a şi faza dispersã cu

densitatea r şi volum V.
Asupra fazei disperse acţioneazã pe verticalã în
sus forţa F1 (Arhimede) si în jos forţa de
rezistenţã la înaintare F2 .
F1=(w-r)Vg [N]
F2= A w wg2 /2
F1= F2  wg=[2gV (w-r)/  A w )]

SEDIMENTAREA ÎN CÂMP GRAVITAŢIONAL
Particula de reziduu se deplasează uniform accelerat în sus cu viteza

crescătoare. Forța arhimedică este constantă , iar forța de rezistență F2
crește.
Cănd F1=F2 forța rezultanta devine nulă și viteza rămîne constantă si
egală cu wg (viteza de sedimentare). Avem interesul ca aceasta
viteza sa fie cît mai mare (pentru ca debitul separatorului sa fie cat mai
mare).
Din expresia vitezei se observă că viteza de sedimentare crește cu
mărimea particulei.

SEDIMENTAREA ÎN CÂMP GRAVICENTRIFUGAL
•Procedeu de provocare a aglomerãrii particulelor de

hidrocarburi, sedimentarea reziduurilor petroliere realizându-
se ascensional sub efectul combinat al gravitaţiei si al
centrifugãrii.
Centrifugarea se
realizeazã cu ajutorul
unor şicane sau
hidrocicloane.


Hidrociclonul
Îmbină avantajele si dezavantajele celor două sisteme
anterioare. Apa de santină este introdusă cu viteză mare
printr-un ștuț integrat la suprafața separatorului, tangent la
suprafata cilindrica. Acest lucru creează o mișcare elicoidală
care introduce o forță centrifugă ce accelerează mișcarea
(separarea).
Apa, fiind mai grea, se deplasează către partea exterioară și
este colectată în partea inferioară a separatorului; reziduul
care este mai ușor ocupă zona centrală și se colectează pe
la partea superioara.
AGLOMERAREA PE TALERE
•Este un procedeu prin care particulele de reziduuri sunt

obligate sã adere la talere plane sau conice, astfel încât prin
contact sã se producã aglomerarea lor.

AGLOMERAREA PE TALERE
În curentul de apă de santină, care se deplasează cu viteza

V de la dreapta la stînga, consideram o particulă de
hidrocarbură care se găsește sub suprafața înclinată a
talerului. Talerul este inclinat cu unghiului Alpha fata de
orizontala. Forța arhimedică verticală F1 , se descompune
întro forță normală perpendiculară pe taler F1N și o forță
tangentiala în lungul talerului, orientata de la stînga la dreapta
F1T. Acestei forțe, care imprimă particulei o mișcare spre
dreapta, i se opune forța de frecare pe taler F1T .

AERAREA
•Este un procedeu de separare

gravitaţionalã forţatã, în care
particulele de reziduuri aderã la bule de
aer de flotabilitate mãritã. La partea
inferioarã a separatorului existã o placã
poroasã prin care se suflã aer
comprimat.

FILTRAREA
•Este operaţia de separare a sistemului lichid apã –
reziduuri petroliere în cele douã faze constituente cu
ajutorul unui mediu de filtrare.
•Procesul depinde de natura, grosimea, dimensiunile
porilor, viteza, diferenţa de presiune, temperatura si
condiţiile de regenerare a filtrelor.
•Filtrele folosite la separatoare pot fi de suprafaţã (site)
sau volumice (baterii), caracterizate prin forma particulelor
şi porozitate.


Separatorul fluvial
Separatorul Fluvial
Acest separator se folosește pentru navele fluviale de mici dimensiuni.
Componența :
Corp inferior
Corp superior
Sistem pentru evacuare reziduri in modul manual
Rezistență pentru încălzire
Taler în formă de clopot
Garnitură de cauciuc între cele două corpuri
Talere înclinate
Cilindru perforat
Conductă descendentă –evacuare apă separată
Cilindru
Evacuare hidrocarburi
Amestecul este introdus prin dreapta în corpul superior, pe cilindru perforat și
pe talerul 5 se face o separare primară care se continuă apoi cu separarea
pe10:19
talerele
p.m. 7 Conf.dr.ing. Viorel Panaitescu 20

Aceste separatoare au un etaj secundar de filtrare, etajul de evacuare.
Ele au foes introduse odata cu cresterea cerintei MARPOL 73/78
pentru apa evacuata de la 50ppm la 15ppm. In acest fel s-au putut in
continuare folosi separatoarele existente, la care doar s-a adaugat un
etaj suplimentar. Apa este introdusă deasupra clopotului și se face o
primă separare gravitațională.
Sub clopot se găsesc talere înclinate, unde separarea se face prin
aglomerare.
Hidrocarbura se colectează la partea superioară și se evacuează spre
tancul de reziduri. Apa separată este trimisă în etajul al
doilea,parcurge ascendent filtrul din dreapta și descendent pe cel din
stănga.Se evacuează peste bord prin conducta 4. Hidrocarbura se
evacuează prin partea superioară prin conducta 9 .

Separatorul INVERTO

Separatorul INVERTO
Robinet cu 3 căi
Robinet cu 3 căi
Valvulă intrare apă curentă
45a Valvulă electromagnetică pre-separare hidrocarburi
45b Valvulă electromagnetică evacuare fluent
4a Valvulă electromagnetică descărcare reziduri
8) 8 Valvulă purjare spre santină
Apa din santină intră pe partea inferioară ,parcurge tubul central ascendent si apoi
cel descendent,în acest tub se realizează o primă separare gravitațională.
Intră pe cepul 2 și parcurge filtrul din dreapta ascendent ,apoi filtrul din stînga
descendent , cepul 1 , robinetul 3.
Sistemul de talere înclinate ( separare finală) și prin valvulele 44 si 45a hidrocarburile
se evacuează în tancul de reziduri.
Pentru Imaginea B
Parcursul este asemănător ,cu observația că la acționarea cepurilor 1 și 2
parcurgerea filtrelor se face în sens invers , scopul fiind spălarea separatorului.
Separatorul SEREP
Componente :
1) Corpul separatorului
2) Sistem de talere cu parcurs ascendent
3) Tub central
4) Capacul sepatorului.
5) Vizor
6) Sistem de talere cu parcurs descendent
7) Evacuare apă curată
Funcționare :
Amestecul se introduce vertical pe știuțul din stînga sus, parcurge
separatorul descendent pe exterior.Apoi urmează un parcurs ascendent
prin zona centrală și apoi iarăși ascendent prin zona periferică , acest
parcurs se repetă incă de două ori către partea superioară
În final hidrocarbura se elimină prin știuțul din dreapta iar apa separată
prin stînga.
Separatorul
AKER

AKER
Este de construție norvegiană avînd o formă cilindrică. Este alcătuit dintr-
o calotă superioară si o cuvă inferioară.
Partea superioară are la exterior urechi de prindere (care ajută la
ridicarea ei în cazul lucrărilor de întreținere ), instalație de aerisire
prevăzută cu flotor, supapă de siguranță și vizor. În interiorul părții
superioare se află o rezistență pentru încălzire și o sită plană, si o flanșă
de cuplare pentru tubulatura de evacuare a hidrocarburilor.
Partea inferioară are în interior suprafețe (site) de separare; canal
colector pentru produse petroliere, robinet de golire, flanșe de cuplare
pentru intrarea apei de santină în separator și pentru evacuarea apei
curate peste bord.

AKER
Principiul de funcționare al separatorului este cel gravitațional. Separarea este
efectuată și de contactul pe care îl face apa de santină cu sitele înclinate din
cuva inferioară, avănd loc un proces de aglomerare a particulelor petroliere
(datorita onctuozității) la acest nivel, după care ele urmează o cale
ascensionala (datorită construcției acestor site si greutății specifice mici in
comparație cu apa). La partea superioară a acestor site înclinate are loc
colectarea în canalul special prevăzut în corpul separatorului.
Apa curentă avînd o greutate specifică mai mare, se deplasează spre partea
infeioară a separatorului, după care este eliminată peste bord.
Eventualele produse petroliere care rămîn la acest nivel neseparate de apă,
sînt obligate să treacă prin sitele plane din calota superioară. La acest nivel se
realizează desprinderea lor de apă datorită laminării și colectarea lor se face la
partea superioră a separatorului, după care uleiul va fi trimis in tancul de
scurgeri (reziduuri).
Acest separator este ușor de exploatat și întreținut .
Separatorul
BBGM EISSING

Separatorul BBGM EISSING
Construcție germană.Separarea se produce pe sitele de
aglomerare 4 , fiind dispuse la diferite niveluri. Apa parcurge o
traiectorie în spirală (efect centrifugal) cu rol de desprindere al
hidrocarburilor.La nivelul sitelor se face aglomerarea iar
determinată de efectul centrifugal hidrocarbura se separă și este
evacuată la partea superioară.Datorită procesului
gravicentrifugal, uleiul de la pariticulele fine se adună la partea
superioară fiind trimis in tancul de scurgere,iar apa, avînd o
greutate specificămai mare, se adună la partea inferioară
(trecînd in continuare prin sitele de separare aflate în calea ei )
și de aici peste bord.

INSTALAŢII SANITARE
Instalaţiile sanitare asigurã:

- apã potabilã la bord;
- apã de spãlare pe corp;
- apã de mare pentru spãlare obiecte sanitare;
- evacuarea peste bord a apelor uzate şi a dejecţiilor (respectând
MARPOL 1973 / 1978).

CLASIFICARE dupã destinaţie:

A)Instalaţii de alimentare cu apã:
-instalaţii de apã potabilã;
-instalaţii de apã tehnicã;
-instalaţii de alimentare cu apã de mare.
B)Instalaţii de scurgeri

INSTALAŢII DE ALIMENTARE CU APÃ POTABILÃ

Apa este furnizatã de la mal sau de la o instalaţie proprie
de desalinizare cu respectarea STAS 1342-84
(Apa potabilã. Condiţii tehnice de calitate).
Consumul specific de apã potabilã este 30 litri/om/zi.
Rezervele de apã potabilã ale unei nave trebuie sã asigure
consumul de apã pentru cel puţin 7 zile.


Dacã nava are o autonomie mai mare de 7 zile, atunci trebuie sã
existe o instalaţie de distilat apa.
•Tancurile se acoperã cu un strat de ciment. Poziţia tancurilor
este distantã faţã de compartimentele calde si cele de
combustibil.
•Instalaţia de apa potabilã trebuie sã fie independentã si sã nu
intre în legãturã cu alte instalaţii de la bord. Se executã dupã
principiul centralizat sau în grup.
•Conductele instalaţiei sunt din oţel zincat cu d = 50 mm pentru
conducta principalã si d = 13….18 mm pentru alte ramificaţii.

•La bordul navei existã tancuri de depozit si tancuri de consum.

Cele de consum se dispun la o oarecare înãlţime astfel încât sã
asigure prin cãdere liberã principalii consumatori de la bord.
• Pompele instalaţiei funcţioneazã periodic, aspirând apa din

tancurile de depozit si refulând-o în tancurile de consum.

1 – tanc de rezervã;
2 – tanc de presiune;
3- pompã manualã;
4- pompã centrifugalã;
5- tubulaturã principalã;
6 – ramificaţii;
7 – tubulaturã pentru conectarea la
mal;
8 – tubulaturã pentru prea plin;
9 – supapã de siguranţã;
10- valvule de izolare;
11- sorb tanc
Schema de principiu
Functionarea instalatiei de alimentare cu apa potabila
Apa este furnizata de la mal sau de la instalatia

proprie de desalinizare. Instalatia este prevazuta cu un
tanc superior in care apa se introduce cu pompa 4 sau
cu pompa manuala 3, fiind aspirata din tancul de depozit
1. Dupa oprirea pompei(datorita unui senzor de nivel)
presiunea la consumator este asigurata prin gravitatie
datorita pozitiei inalte a tancului. Prin tubulatura 7 se
face conectarea la mal, pentru a furniza apa altei nave
sau pentru a imbarca apa proaspata.

•Rezerva de apã potabilã se pãstreazã în cel puţin

douã tancuri nestructurale, protejate în interior cu
lapte de ciment, polietilenã sau vopsele din rãşini
sintetice alimentare.
•Se amplaseazã departe de sursele de cãldurã, de alte

tancuri; se protejeazã prin utilizarea sticlelor de nivel
(nu a sondelor).

INSTALAŢII DE APÃ TEHNICÃ
• Destinaţie: pãstrarea rezervelor şi
alimentarea cu apã pentru spãlarea consumatorilor
din cabine de locuit, bãi, spãlãtorii etc.
• Sunt instalaţii autonome, fãrã comunicaţie cu

instalaţia de apã potabilã.
• Apa provine de la mal, din reţeaua urbanã sau

prin desalinizare.


• Consum specific: 70 – 100 l pe om /zi pentru nave
cu zona nelimitatã de navigaţie si 15 – 20 l pe om /zi
consumul zilnic de apã de spãlat în mod uzual.
• Instalaţia de apã tehnicã are un circuit de apã

caldã şi un circuit de apã rece. Apa caldã este
preparatã într-un schimbãtor de cãldurã central şi apoi,
prin tubulaturi separate, este distribuitã spre locurile de
utilizare. Temperatura la ieşirea din schimbãtor este de
60 – 700C.


• Rezerva de apã pentru spãlat se pãstreazã în
tancurile dintre primul si al doilea fund al navei sau în
tancuri speciale dispuse în borduri.
• Tubulatura acestei instalaţii este din oţel cu

diametrul de 50 mm pentru magistrala principalã si
13…38 mm pentru ramificaţii.
• Armãturile instalaţiei sunt din oţel sau bronz.

Instalatia de apa potabila

Functionarea instalatiei de apa potabila cu hidrofor

Tancurile de depozit 2 sunt aprovizionate cu apa de la
mal prin prizele 5, conducta 4 , valvula 1, valvule cu trei cai 3
si catre tanc. Prin priza 19 se poate furniza apa cu ajutorul
pompei 8 catre alta nava (sau se poate prelua de la o alta
nava). Din tancurile 2 apa este preluata de pompa de hidrofor
8 prin valvula de sens 7 si se creaza presiune in butelia de
hidrofor 10.Hidroforul este prevazut cu priza de la instalatia
de aer comprimat pentru refacerea/ completarea pernei de
aer care se pierde cu timpul deoarece aerul se dizolva in
apa.Butelia 10 este prevazutasu manometru 12, sticla de
nivel 11, supapa de siguranta 13 si presostat pentru
oprirea/pornirea pompei 8.
1 – magistrala principalã;
2- filtru ( plasã de sârmã );
3- circuit de by – pass;
4- pompã de circulaţie;
5 – hidrofor ;
6 – valvulã;
7 – consumatori
Schema circuitului hidrofor grupuri sanitare

Functionarea instalatiei sanitare cu apa de mare

Din magistrala de apa de mare 1, apa este preluata prin filtrul
2 care se poate by-passa pentru curatare prin 3 ,de catre pompa 4
care refuleaza in butelia 5 prin valvula unisens 6,din hidrofor se
alimenteaza consumatorii 7.

•Apa tehnicã se pãstreazã în tancuri structurale sau

nestructurale, protejând-o prin mãsuri constructive împotriva
murdãririi sau degradãrii.
•Sunt prevãzute cu serpentine de încãlzire pentru a evita
îngheţul.
•Instalaţiile de apã sãratã se caracterizeazã prin absenţa

tancurilor.
•Din cauza agresivitãţii apei de mare, tubulatura se
confecţioneazã din ţevi de oţel zincat, din aliaje de Cu, din oţel
inoxidabil sau din oţel cãptuşite în interior cu polietilenã.

DISTILATOARE DE APÃ
• Sunt utilaje termice care produc apa distilatã din apa

de mare prin vaporizare si condensare.
• Cele mai rãspândite tipuri constructive sunt ATLAS

si NIREX, care utilizeazã aburul sau apa de rãcire a
motoarelor principale.
• Funcţioneaza in depresiune.
• Pentru racire(condensare se utilizeaza apa de mare)

DISTILATORUL DE APÃ TEHNICÃ
1 – vaporizator; 2 – separator de picãturi ; 3 – condensor ; 4 – pompã de apã

sãratã; 5 – ejector pentru gazele din distilator; 6 - ejector pentru saramura si
stropii de apã reţinuţi de deflectorul separatorului de picãturi; 7- pompã de
evacuare a apei distilate din condensator; 8 – salinometru; 9 – armãturã
electromagneticã; 10 - spre tancul de depozitare
DISTILATORUL DE APÃ TEHNICÃ
Functionarea distilatorului
Distilarea se face in vacuum pentru a putea eventual utiliza in
vaporizator pentru incalzire apa de racire cilindrii motor principal.Pompa 7 este
o pompa speciala care aspiraapa dulce din vidul distilatorului. Pe refularea
pompei 7 exista salinometrul 8 care comanda valvula 9 la depasirea salinitatii
prescrise. De asemenea este prevazut cu filtru bactericid cu ultraviolete pentru
distrugerea bacteriilor care exista in apa de mare deoarece distilarea se face la
temperaturi de 80-70 ̊C.

TRATAREA BACTERICIDÃ A APEI
• Apa dulce utilizatã ca apã tehnicã este supusã unui

tratament chimic şi fizic în vederea prevenirii depunerilor de
piatrã pe pereţii ţevilor, a îndepãrtãrii grãsimilor, a aerului si
impuritãţilor vegetale sau minerale.
• Apa dulce folositã la rãcirea motoarelor (în circuit
închis) este tratatã cu diferite uleiuri sau substanţe
anticorozive.
• Apa potabilã impune condiţii severe de utilizare.
Tratarea corectã înseamnã separare, dezinfectare
(sterilizare) şi mineralizare.

• Separarea apei de materiile de naturã vegetalã, mineralã
sau animalã pe care le conţine în suspensie, se realizeazã prin
decantare si filtrare. Decantarea nu dã rezultate bune la bordul
navei datoritã balansului. De aceea se foloseşte filtrarea care
constã în trecerea apei prin filtre fine si mase poroase.
• Dezinfectarea (sterilizarea) apei potabile se poate realiza

fizic, chimic sau biologic prin urmãtoarele metode:
• - metoda clorurãrii apei care dã rezultate antiseptice foarte
bune, dar conferã apei un gust si un miros neplãcut, iritând
mucoasa bucalã; se foloseşte clor gazos sau substanţe clorigene;
• - metoda sterilizãrii cu radiaţii ultraviolete constã în trecerea
apei prin baterii cu becuri ultraviolete de construcţie specialã.

1- lampa de radiaţii ultraviolete, 2- tub de cuarţ, 3- camera de sterilizare

(tubul metalic exterior), 4- dispozitiv cu perie pentru curãţirea tubului de
cuarţ, 5- senzor bactericid- montat pe tubul 3, 6- geam de cuarţ, 7-
armãtura electromagneticã, comandatã de senzorul 5.

• Nouametoda de tratare: metoda sterilizãrii apei cu ioni de Ag
sau Cu (metoda oligodinamicã) atrage tot mai mult atenţia
asupra navelor moderne.
•Cele mai bune rezultate pentru tratarea bactericidã a apei la

nave le-au dat soluţiile electrolitice conţinând o cantitate foarte
micã de Ag sau Cu (0,02…0,19 g Ag/m3 apã) pentru a steriliza
6…12 luni apa si a pãstra proprietãţile organoleptice ale ei.
• În prezent se construiesc ionizatoare navale pentru

capacitãţi de 2….4m3 / zi.

•Alta metoda de tratare: osmoza inversã - procedeu biologic

de filtrare a apei la presiune înaltã printr-o membranã
semipermeabilã confecţionatã din celulozã sau nylon.
•Mineralizarea constã în dizolvarea de sãruri minerale

necesare organismului uman si care lipsesc din apa existentã
la bordul navelor.

INSTALAŢII DE SCURGERI (CANALIZARE)
• Cuprind scurgerile sanitare (duşuri, bãi si spãlãtoare)

şi evacuarea dejecţiilor.
• Conform normelor internaţionale evacuarea dejecţiilor

presupune o tratare în prealabil si apoi deversare în locuri
permise sau, atunci când nu este posibilã, o colectare, o
malaxare si o evacuare în barje colectoare.
• Pentru scurgerile de la toalete se folosesc instalaţii

independente compuse din conducte si armãturi care
deservesc una sau mai multe încãperi.

• Instalaţia de canalizare se executã cu pantã spre

bordaj în scopul evacuãrii peste bord prin curgere
liberã.
• Dacã nava se gãseşte într-o zonã cu regim

strict sanitar, scurgerile de la toalete sunt
canalizate în tancuri speciale de unde apoi se
evacueazã în zonele permise.

• Scurgerile sunt colectate într-un tanc în care sunt

dezinfectate şi apoi sunt evacuate peste bord.
•
• Tancul este prevãzut cu sistem de semnalizare la
nivel maxim de umplere. El este amplasat departe de
încãperile de locuit şi de serviciu, de posturile de
comandã şi de sursele de cãldurã.
• Aerisirea se terminã de obicei în coşul de fum. În

scopul curãţirii sale în interior se monteazã ţevi
perforate, prin care se trimit apã şi abur.

• Tuburile de scurgere se monteazã cu pante

coborâtoare spre tanc si raze de curburã cât mai mari,
iar în coturi sunt pevãzute capace de curãţire.
• Locul de evacuare a dejecţiilor peste bord este la

circa 300 mm mai sus de linia de plutire a navei. Este
important ca în locul de ieşire a conductei de
canalizare prin bordaj sã se fixeze clapete mobile care
sã nu permitã pãtrunderea apei prin conductele de
scurgere.

INSTALAŢIA NEPTUMATIC MOC de TRATARE APE
UZATE

• Functionarea instalatiei NEPTUMATIC MOC de tratare
ape uzate.
Apa uzata se introduce in tancul primar 3 prevazut
cu gratarele 1c care au rolul de maruntire. Cu acelasi rol de
maruntire vine si apa pe valvula 2 , duzele sub presiune 1a
si 1b favorizeaza maruntirea materiilor solide. Din canalul 3
noroiul este trimis in tancul de namol 4 iar partea lichida
intra in tancul de amestec 7, apoi in tancul 10 de
amestecare si apoi in tancurile verticale 11, din care pe la
partea inferioara o parte din apa este recirculata in tancul 3
si o alta parte este evacuata peste bord cu pompa
12.Valvulele 5 si 6 sunt actionate pneumatic prin valvula 15
si introduce aerul necesar bacteriilor aerobe in tancul 11.

Biological sewage treatment plant LK30A

INSTALAŢII DE INCALZIRE
DESTINAŢIE, CERINŢE, ROL
Instalaţia de încălzire asigură condiţii optime de trai pentru echipajul

navei. Rolul ei este de a compensa pierderile de căldură din
compartimente, magazii, culoare prin formarea unui schimb de
căldură între agentul termic al sistemului si aerul din incinta
respectivă. Aerul introdus în compartimente pierde din umiditate
atunci când se realizează încălzirea acestora.
Din punct de vedere constructiv instalaţia de încălzire se execută
centralizat sau autonom.
Cerinţe impuse instalaţiei:
• spaţiul ocupat să fie restrâns;
• calitatea aerului din compartimente să nu fie alterată;
• să evite pericolul de incendiu;
• funcţionarea să fie silenţioasă.
Instalaţia de încălzire este prezentă la nave atât în compartimentele
de locuit cât şi în magazii şi tancuri (de combustibil, ulei, apă
dulce).
După modul în care se realizează încălzirea, instalaţia de încălzire
10:20 p.m. poate fi: cu apă, cuConf.dr.ing.
abur, cuViorel
aer şi electrică.
Panaitescu 1
Această instalaţie foloseşte apă încălzită la temperatura de 70 ... 95°

C în caldarine cu combustibil, caldarine recuperatoare, schimbătoare
de căldura cu abur. Poate fi cu circulaţie naturală si cu circulaţie
forţată.
Instalaţia de încălzire cu apă poate fi cu un circuit când apa trece în
mod succesiv prin toate radiatoarele si cu două circuite când schimbul
de căldură se face mai intens.

În cazul în care în instalaţie circuitul apei este forţat, cu o cantitate mică de
apă realizându-se un schimb de căldură intens, diferenţa dintre densitatea
apei calde si a apei reci nu mai prezintă nici o influenţă (fig.). Deplasarea
apei calde se realizează cu o viteză de 0,3 1,3 m/s cu ajutorul pompelor 1 şi
încălzirea ei cu ajutorul boilerului 6. Reglarea temperaturii apei calde se poate
realiza fie cu un sistem de reglare electrică (7), fie cu ventile electromagnetice,
fie cu un traductor cu bulb. Aburul produs de o caldarină constituie agentul de
încălzire. El intră în schimbătorul 6 prin valva 8 şi conducta 9 în funcţie de
comanda primită de la sistemul 7. Există instalaţii de încălzire la care apa
caldă provine de la o caldarină cu arzător 10 sau de la o caldarină
recuperatoare 11 montată în coş , Apa caldă ajunge în radiatoarele 14 prin
tubulatura de tur 12, cedează o parte din căldură în ele si se întoarce prin
tubulatura de retur 13, circuitul repetându-se. Circuitul este prevăzut si cu un
rezervor de expansiune în care se evacuează aerul prin tubulatura 17.

După natura distribuţiei apei calde, instalaţiile de încălzire pot fi: cu distribuţie
inferioară si cu distribuţie superioară (fig. urmatoare).
După temperatura apei calde instalaţiile de încălzire pot fi: cu temperatura
apei mai mică de 100° C, apa fiind în circuit deschis; si temperatura apei mai
mare de 100° C, apa fiind în circuit închis. La instalaţiile în circuit deschis se
montează rezervoare de expansiune. Aceste instalaţii sunt preferate deoarece
exploatarea lor este silenţioasă.

a - distribuţie superioara cu
radiatoare montate pe verticală; b -
distribuţie superioară cu două
magistrale si radiatoare montate pe
verticală si orizontală; c - distribuţire
inferioară; 1 caldarinâ; 2 - pompă
centrifugă; 3 - rezervoare de
expansiune; 4 - tubulatură tur; 5 -
radiatoare; 6 - tubulatură retur; 7 -
tubulatură completare apă; 8 -
tubulatură aerisire; 9 – aerisiri

INSTALAŢIA DE INCALZIRE CU APA
1 - pompă centrifugă;
2 - robinet de trecere;
3 - robinet de reglaj;
4 - cep cu trei căi;
5 – cep cu două căi;
6 - boiler;
7 - sistem de reglare a
temperaturii apei calde;
8 - valvulă intrare abur;
9 - tubulatură intrare abur;
10 - caldarină cu arzător;
11- caladrină recuperatoare;
12- tubulatură tur apă caldă;
13 - tubulatură retur apă
calda;
14 - radiatoare;
15 – evacuare condens;
16 - rezervor de expansiune;
17 - tubulatură completare
apă proaspătă în instalaţia
de încălzire; Instalaţia de încălzire cu apă în circuit forţat
18 - tubulatură aerisire
instalaţia de încălzire
INSTALAŢIA DE INCALZIRE CU ABURI
INSTALAŢIA DE ÎNCĂLZIRE CU ABUR
Se utilizează pentru încălzirea compartimentelor de locuit, de serviciu şi a

tancurilor de combustibil si ulei. în încăperile unde există aparate de navigaţie
nu se utilizează direct aburul. Presiunea aburului saturat din instalaţie este de
S....4 Pa, el provenind fie de la căldările principale fie de la caldarine cu
arzător. Schema instalaţiei de încălzire a instalaţiei cu abur este prezentată în
figura urmatoare.
Aburul provenit de la caldarină ajunge în distribuitoare prin reductoare de
presiune si separatoare de umiditate. Aburul evacuat din radiatoare este
colectat în oale de condens, împedicându-se ieşirea aburului necondensat în
tubulatura de retur. Condensul este evacuat într-o başă sau într-un
condensator sau chiar în atmosferă. Poziţia oalelor de condens poate fi
variată: fie după fiecare radiator, fie pe tubulatura colectoare de condens
(neavantajoase), fie pe magistrala colectoare de abur (avantaje constructive).
Pentru a evita pericolul de incendiu încălzitoarele se montează la o distanţă de
cel puţin 50 mm de perete. Reglarea temperaturii se realizează cu ajutorul
unor traductoare de temperatură .
FUNCTIONAREA INSTALAŢIEI DE ÎNCĂLZIRE CU ABUR
Varianta a:Incalzire tancuri decombustibil

Circuitul porneste de la valvula principala de abur , continua pe linia
superioara stanga, catre reductorul de presiune 2 (0.5 MPa),distribuitorul 5
catre consumatorii 18(serpentine de abur amplasate in tancuri).Tancurile sunt
prevazute cu reglaj de temperatura 20, care comanda debitul de abur in
functie de temperatura combustibilului in tanc.Returul se continua cu oalele de
condens 9, condensorul 21 racit cu apa de mare 22, vizorul pentru
hidrocarburi 15, basa calda 13, pompele de alimentare 14si prin 16 inapoi in
caldarina.
Varianta b:Incalzire cabine.
Reductorul de presiune 3 lucreaza la 0.3 Mpa.Avem de-a face cu magistrale
inelare si liniare iar returul (linie punctata) catre basa 13.
Variante:
a) oala de condens dupa fiecare consumator
b) oala de condens dupa fiecare grup de radiatoare
c) o singura oala de condens pentru toate retururile

Elemente componente
1 - caldarină; 2 - reductor de presiune; 3 - separator de umiditate;
4 - manometru; 5 - distribuitor abur; 6 - ramificaţie inelatâ tur; 7 -
ramificaţie inelara retur; 8 - schimbător de căldură; 9 - oală de
condens;
10 - tubulatură evacuare abur folosit; 11 - ramificaţie tur; 12 -
ramificaţie retur; 13 - başă; 14 - pompă circulaţie apă;
15 - vizor; 16 tubulatură alimentare caldarinâ cu apă; 17 -
tubulatură alimentare cu abur de la mal; 18 - serpentină de
încălzire tanc ulei; 19 - serpentină de încălzire tanc combustibil;
20 - releu termic pentru acţionare valvă de intrare abur; 21 -
condensator; 22- agent condensare abur; 23 - supapa de
siguranţă; 24 - ventile de reglaj

Functionarea instalatiei de incalzire cu apa

Varianta a:Utilizarea apei incalzite din caldarinele 10 si
11.Apa incalzita este preluata de una din pompele 1, trece prin
robinetul cu trei cai 4 pe traseul inferior, continua pe turul 12 catre
magistrala inelara sau cea liniara. Robinetele de reglaj si
radiatoarele12 asigura incalzirea aerului din incapere iar apa
urmeaza conducta de retur 13(cu linie punctata).Retururile intra in
caldarinele 11 ,12 iar procesul se repeta.
Varianta b:Incalzire cu abur.Una din pompele decirculatie
1 preia returul, robinetul cu trei cai 4 si trimite apa in schimbatorul
de caldura 6.Acesta utilizeaza abur de la caldarina cucombustibil
care intra pe conducta 9 si iese pe linia 12 in basa. Debitul de
abur este reglat prin robinetul 8 de blocul de comanda 7 prin
citirea temperaturii la iesirea din schimbatorul 8. In continuare
traseul esteidentic ca la prima varianta.Tancul de compensa 16
serveste pentru preluarea dilatatiilor din sitem.

INSTALAŢIA DE ÎNCĂLZIRE CU AER
Principiul acestei instalaţii este constructiv de grup şi funcţionarea se

bazezâ pe insuflarea de aer cald în încăperile navei.
De regulă instalaţia de încălzire funcţionează în acelaşi timp cu instalaţia de
ventilaţie realizând condiţionarea aerului la bordul navei, în cazul navelor
nedotate cu sistem de condiţionare, instalaţia de încălzire cu aer foloseşte
baterii de încălzire cu ţevi netede sau cu aripioare, iar ca agent de încălzire,
aburul sau apa caldă.
FUNCTIONAREA Instalatiei de incalzire cu aer
Aceasta instalatie foloseste un sistem centralizat de incalzire a
aerului.Grupurile de ventilatoare preiau aerul exterior,il trimit prin filtre,
incalzitoare cu abur(racitoare cu freon pentru perioada de vara) si apoi prin
conducte de tabla zincata catre incaperiile navei.Unele instalatii sunt
prevazute si cu controlul umiditatii.Debitul e aer poate fi reglat printr-un
saber in fiecare incapere. Conductele sunt de forma dreptunghiulara sau
patrata, prevazute cu burdufuri de panza pentru dilatare si pentru
amortizarea vibratiilor.

INSTALAŢIA DE ÎNCĂLZIRE ELECTRICĂ
Domeniul de utilizare al acestei instalaţii este limitat, ele întâlnindu-se la

premcâlzirea combustibilului, uleiului şi apei utilizate la motoarele
principale, în compartimentele de locuit se utilizează radiatoare electrice
prevăzute cu ventilatoare care direcţionează aerul spre rezistenţele
electrice.
Radiatoarele utilizate la navă sunt rezistenţe electrice de tipul elementelor
tubulare.
Functionarea instalatiei de incalzire electrica

Incalzirea electrica utilizeaza radiatoare in fiecare incapere:avantajul este
timpul scurt de raspuns, lipsa conductelor de agent termic, posibilitate de
reglare independenta a fiecarei unitati.Dezavantajul il reprezinta
randamentul de utilizare al combustibilului de circa 3 ori mai mic fata de
incalzirea cu abur

INSTALAŢIA DE AER COMPRIMAT
Instalația de aer comprimat
Niveluri de presiune:
-30 bar: lansare MP, DG;
-7 bar: uz gospodăresc;
-0,5 bar: automatizare;
Componente:
1. Doua compresoare identice + unul de avarie;
2. Butelii de aer: 2 principale și una de rezervă;
3. Butelie de uz gospodăresc;
4. Sisteme de purjare (casete de purjare);
5. Sisteme de reducere a presiunii;
6. Filtru pentru praf;
7. Tifoane (Sirene).

Utilizarea aerului comprimat:

• Lansare MP și DG-uri;
• Acționarea sistemelor pe bază de aer comprimat(chei pneumatice, bormașini,
ciocane marțagon);
• Suflarea de funingine a căldării recuperatoare;
• Tifoane(Sirene);
• Refacerea pernei de aer la hidrofoare;
• Suflare chesoane Kingston;
• Automatizări navale(ex. damper caldarină recuperatoare).

Compresorul de aer cu piston
Părțile fixe ale compresorului de aer cu piston:

• Carterul;
• Cilindrul;
• Chiulasa;
• Răcitoarele de aer(intermediar și final);
• Filtrele.
Părțile mobile ale compresorului de aer cu piston:
• Supapele;
• Pistonul(cu segmenți);
• Arborele cotit.

Instalația de răcire și ungere:

Răcirea se face cu apă de mare în răcitorul intermediar și cel final, montate în zona
chiulasei, de obicei. Pentru compresorul de avarie se poate utiliza răcirea cu aer. Prin
răcire intermediară se realizează si răcirea blocului compresorului. O parte din răcire este
asigurată și de instalația de ungere.
Ungerea compresoarelor de aer:
• Compresoare oil-free;
• Ungere prin barbotare la suprafața piston-cilindru;
• Sub presiune cu pompă de ulei ce aspiră din carter și trimite uleiul prin arbore
și tija bielei pentru ungerea bolțului pistonului și la ambielaj(paliere și manetoane).

Automatizarea compresoarelor de aer cu piston:

• Pornire și oprire automată în funcție de presiunea din butelie(presostat pe
butelie);
• Presostat de protecție pe presiune maximă, montat pe compresor;
• Presostat de oprire pe presiunea de ulei;
• Sistem de protecție a motorului electric la pornire: Compresoarele sunt mașini
care la pornire solicită pană la 6 ori puterea nominală, pornirea făcându-se cablând
motorul electric stea-triunghi. Al 2-lea sistem constă în pornirea compresorului cu
supapele deschise, presiunea uleiului asigurând coborârea si închiderea supapelor;
• Automatizare temperatură compresor;
• Manometru de presiune pe refulare treapta I, treapta a II-a și manometru
presiune ulei si apă răcire.

INSTALAŢIA DE BALAST- SANTINÃ
Destinatie:
Realizează corectarea poziției centrului de masă
al navei prin ambarcarea, transferarea și
evacuarea peste bord a balastului lichid, precum
și evacuarea peste bord a apelor colectate în
santină în limitele admise de lege.
Balastarea se face prin conectarea tancului de
balast cu magistralele Kingston peste bord
punând în legătură aspirația pompei cu
magistrala Kingston și refularea pe tancul
respectiv.

Variante de instalații:
• Cu magistrală comună de balast
• Cu conductă separată pentru fiecare tanc
(ca în desen)
Sorburile se poziționează cât mai aproape de
peretele din pupa a tancului (la tancurile din
prova) și cât mai aproape de linia mediană.
Fundul tancului se construiește astfel
încât în orice poziție a navei (vezi registrul de
clasificare) ,sorbul să se găsească în apă.

Instalaţiile de balast- santinã sunt compuse din
tancuri de balast- santinã unite prin tubulaturi, circuite
de drenare independente, pompe comune, sorburi si
valvule de izolare, de direcţionare sau de evacuare
peste bord.
Având porţiuni comune de conducte, în
exploatarea acestor instalaţii se utilizeazã un numãr
mai mic de pompe si tubulaturi, ceea ce implicã
reducerea gabaritului instalaţiei.
Conform amendamentelor MARPOL 73/78, se
interzice utilizarea tancurilor de balast ca tancuri mixte
balast combustibil. Este obligatorie separarea stricta a
celor doua instalatii din considerente de poluare.

Cerinţele impuse instalaţiilor de balast santinã sunt:

• sã asigure corectarea poziţiei centrului de masã al navei;
• sã dreneze sau sã umple complet tancurile astfel încât sã
asigure asieta dreaptã a navei (înclinarea transversalã
maximã de 150 şi longitudinalã maximã de 50);
• sã funcţioneze astfel încât sã se excludã posibilitatea
inundãrii arbitrare a navei şi degradarea mãrfurilor;
• sã nu polueze acvatoriile cu reziduuri petroliere;
• sã corespundã cerinţelor si regulilor internaţionale privind
poluarea (MARPOL 1973 şi PROTOCOLUL 1978);
• elementele instalaţiilor sã fie executate din materiale
anticorozive.

Prin descãrcarea mãrfii înãlţimea metacentricã a navei

se reduce, înrãutãţind stabilitatea. Pentru a ameliora
stabilitatea se ambarcã apã de mare cu greutatea B (fig), care
se adaugã deplasamentului navei goale :
1   g  B deplasamentul navei balastate
T1  T  T g - deplasamentul navei
goale;
 g z G  Bz B T - pescajul;
z G1  h - înãlţimea metacentricã;
1 r - raza metacentricã;
zC,zG- cotele centrelor de
h1  r1  z C1  z G1 carenã şi de greutate.

B = (0,2 …0,3)  nave de mãrfuri grele;

B = (0,3 …0,5)  pentru petroliere

1- after pick; 2 - sorb; 3 - pompã de balast; 4 - armãturã de închidere;

5 - valvulã Kingston; 6 - casetã de valvule; 7 – tanc lateral inferior de balast;
8 – tubulaturã de balast ; 9 – tanc de combustibil; 10 – perete de coliziune;
11 – forpic; 12 – armãturã de închidere a forpicului; 13 – armãturi de golire a
tancurilor superioare laterale; 14 – tancuri superioare laterale;
15 – punte principalã; 16 – filtru; 17 – armãturã de bordaj
INSTALAŢIA DE BALAST
Schema instalatiei cu
inversare
Operațiunea de
balastare 4-7-5-8-6-9
Debalastare tanc : 9-6-
7-5-8-10 (valvula peste
bord)

Valvula
Kingston
1 - armãturã de închidere; 2,3 – conducte de alimentare cu abur

şi aer comprimat; 4 – racord de aerisire;
5 – tub perforat pentru dezgheţare si suflare cu abur sau aer
comprimat; 6 - grãtar

Priza de fund (a) și priza de gurna (b)

Grătarul 6 se poate înfunda cu materiale plastice (pungi , saci
plastic, organisme acvatice);
Pentru desfundare se închide valvula Kingston 1 și se sufla
grătarul prin conducta 5 cu aer comprimat sau cu abur deschizând
una din valvulele 2 sau 3.
Ulterior se deschide valvula 4 pentru reumplere (purjarea aerului).

Valvula
Kingston
1 – corp;
2 – capac;
3 – roatã de manevrã manualã;
4 – tijã de acţionare;
5 – flansã de cuplare cu
tubulaturã de balast;
6 – ventil;
7 – flanşã de cuplare la filtru
Kingston

Calculul instalatiei
Debitul pompelor de balast:
B
Q m3/s
 w g 3600
B - greutatea apei de balast N;
w - densitatea apei;
 = (8 – 10) ore pentru toatã instalaţia;
 = 2 ore pentru cel mai mare tanc;
Valori uzuale: Q= 100 … 400 m3/h.
Diametrele ţevilor:
viteza de circulaţie a apei v = 2 m/s
d c2 V dc 
4V
v  deci:
4 3600 3600v
Calculul instalatiei
Conform R.N.R. valoarea diametrului ţevii care

deserveşte un tanc de balast trebuie sã fie superioarã valorii
dR datã de relaţia:
d R  18 V 3 mm]
în care:
V - volumul tancului m3.

Instalatia de santina
Instalaţia de santinã asigurã evacuarea apei peste bord,

apa ce se adunã în santinã în condiţii normale de exploatare si
de asemenea, asigurã evacuarea cantitãţilor de apã pãtrunse în
caz de gaurã de apa.
Ea îndeplineşte deci o funcţie de drenaj si o funcţie de salvare.
Elemente de construcţie: casete de santinã, sorburi cu
filtre de protecţie si armãturi de reţinere, racorduri de drenaj,
filtre de nãmol, grãtare, colectoare, pompã de santinã pentru
CM cât si pentru magaziile de marfã, separator pentru reziduuri
petroliere, armãturi de bordaj, tancuri de reziduuri si tancuri de
santinã.

Instalatia de santina
Elemente de construcţie:
casete de santinã, sorburi cu filtre de protecţie si armãturi
de reţinere, racorduri de drenaj, filtre de nãmol, grãtare,
colectoare, pompã de santinã pentru CM cât si pentru
magaziile de marfã, separator reziduuri petroliere,
armãturi de bordaj, tancuri de reziduuri si tancuri de
santinã.

Instalatia de
santina
1 – pompã santinã CM;
2 – filtru; 3 – pompã balast –
santinã; 4 - pompã santinã
magazii de marfã; 5 – sorburi
salvare; 6 – sorb drenare; 7 –
casete valvule drenare;
8 – casetã valvule santinã
magazii de marfã;
9 – sistem de comandã si control al descãrcãrilor ; 10 – pompã de apã de
peste bord; 11 – separator reziduuri petroliere; 12 – armãturã de bordaj; A –
bordaj ;
B – de la scurgeri separator combustibil; C – de la scurgeri separator ulei;
D – magistrale santinã magazii marfã; E – de la diesel generatoare;
F – de la caldarinã; G – scurgere în santinã; H – la tanc reziduuri petroliere.

Calculul instalatiei de santina
Instalaţia de santinã dispune de douã pompe de santinã al cãror
debit total trebuie sã fie mai mare cu 20 – 30% faţã de debitul
pompelor de incendiu (excepţie petroliere). Cele mai utilizate
pompe sunt cele duplex cu piston.
Diametrul magistralei de santinã este dat de relaţia:
4Q
d 
 v
Diametrele interioare ale racordurilor de aspiraţie sunt
calculate cu relaţia:
d  k  l  B  H   25 mm
unde:
B – lãţimea navei; H – înãlţimea de construcţie a navei;
•pentru magistrala: k=1,5 unde l=L-lungimea navei
•k – 1,68; l - lungimea compartiment drenat .
Calculul instalatiei de santina
•k=2,15 pentru tronsoanele de aspiraţie ale compartimentelor

care nu sunt racordate direct la pompã ci la pompe manuale,
•k=2 pentru tubulatura principala de aspiratie, unde
l- lungimea compartimentului drenat, masurata pe fund.
Pentru a evita înfundarea tubulaturii, diametrele

racordurilor de aspiraţie trebuie sã fie cuprinse între 32…50
mm.

Reguli R.N.R.
•La navele autopropulsate cu P>200 Kw trebuie sa existe cel putin 2
pompe de santina cu actionare mecanica- din care una sa fie
stationara di inclusa in instalatia de santina.
•Se pot folosi ca pompe de santina pompele independente de balast,

sanitare sau pompe de serviciu. Drept una din pompele de santina se
poate folosi o pompa antrenata de M.P. sau un ejector.
• Apa evacuata peste punte va fi curatata in prealabil de produse

petroliere cu ajutorul unei instalatii corespunzatoare. In caz contrar
se vor prevedea tancuri de colectare a apei ce contine hidrocarburi.
• In fiecare compartiment sorburile de aspiratie trebuie amplasate

astfel incat sa asigure drenarea totala la inclinari mai mici de 50 in
orice bord.

Reguli R.N.R.
• Compartimentele care au inclinari ale fundului mai mari de 50, si

cele de la extremitatile navei vor avea sorburile amplasate in planul
diametral.
•La petroliere si la navele la care pompele de santina dreneaza numai

C.M., sectiunea tubulaturii principale va fi cel putin egala cu dublul
sectiunii tubulaturii de aspiratie (k=2)
• Amplasarea sorburilor:
-la nave fara asieta – langa peretii din pupa ai compartimentelor
prova si langa peretii din prova ai compartimentelor pupa
-La nave apupate- langa peretii din pupa ai compartimentelor

Reguli R.N.R.
• In fiecare compartiment C.M. ce trebuie drenat se vor amplasa cel

putin 2 sorburi. Unul din ele se va racorda direct la o pompa
independenta de drenare.
•Pe tubulatura de aspiratie la C.M. si tunelele de arbori se vor monta

cutii de namol usor accesibile. Sorburile se prevad cu site. La nave
mai mici de 20m cutiile de namol se pot inlocui cu site usor
curatabile.
•La sorbul de avarie nu se prevad site.
•Instalatiile frigorifice cu freoni se pot drena cu instalatia de santina;

cele cu amoniac vor avea instalatie de drenare separata.

Reguli R.N.R.
• Drenarea tunelurilor- se face cu cate un sorb pentru fiecare tunel;

sorbul se amplaseaza in pupa compatrimentului.
•Drenarea magaziilor de marfa
•Drenarea coferdamurilor
•Drenarea picurilor si a altor incaperi

INSTALAŢII DE STINS INCENDIUL
Dupã modul de stingere a incendiilor,

aceste instalaţii pot fi de douã categorii :
• de suprafaţã;
• volumice.

Instalaţiile de suprafaţã funcţioneazã în felul

urmãtor: trimit la suprafaţa focarului de incendiu
substanţa stingãtoare care are rolul de a rãci sau de
a opri alimentarea cu oxigen din aer din zona unde
are loc arderea, împedicând astfel ieşirea aburului.
Clasificare:
- Instalaţii de stingere cu apã;
- Instalaţii de stingere cu spumã.

Instalaţiile de stingere cu spumã
– la acest tip de instalaţie, spuma reprezintã agentul
principal de stingere a lichidelor mai uşoare decât apa,
lichide care sunt depozitate în tancuri sau sunt scurse şi
acumulate în strat.
Acest tip de instalaţii se foloseşte pentru prevenirea şi
respectiv stingerea acestor acumulãri în strat, acoperindu-le
cu un strat izolant, împedicând astfel întinderea incendiului.
•se foloseşte în cazul în care este interzisã prezenţa apei (
sodiu sau potasiu metalic , pentaoxidul de fosfor, trioxidul de
aluminiu, etc ).
• este extinsã la o gamã mare de produse inflamabile.

I nstalaţiile de stingere volumicã – în aceastã

grupã intrã cele care umplu volumul liber al
încãperilor cu substanţe care nu întreţin arderea,
precum aburul sau gazele inerte.
Clasificare:
•Instalaţiile se stins incendiul cu abur,
•Instalaţiile cu gaz inert,
•Instalaţiile cu bioxid de carbon.

Instalaţiile se stins incendiul cu abur -

stingerea incendiilor cu ajutorul aburului se bazeazã
pe reducerea volumului aerului din spaţiul în care are
loc arderea.

Instalaţiile cu gaz inert - pe navele petroliere

se remarcã folosirea acestui tip de instalaţii, agentul
de stingere fiind gazele de ardere ale combustibilului
lichid al motoarelor.
Aceste instalaţii se folosesc pentru stingerea
incendiilor în magaziile de mãrfuri generale sau ca
mijloc de prevenire a incendiilor în tancurile
petroliere.

Instalaţia de stingere cu apã
Funcţionarea instalaţiei se bazeazã pe principiul
rãcirii focarului de incendiu.
-Rãceşte substanţele arzând pânã sub temperatura de
aprindere.
-Clasificare dupã modul de acţionare:
•instalaţii cu jet cinetic de apã îndreptat asupra
focarului de incendiu;
•instalaţii cu apã pulverizatã (sprinklere, pulverizare
brută, stropire, pulverizare finã);
•instalaţii ce inundã complet volumul liber al încãperilor
(inundare).
INSTALAŢIILE DE STINS INCENDIUL CU JET DE

APÃ(CINETIC )
Cu jeturi cinetice de apã îndreptate asupra
focarului de incendiu se pot stinge incendiile din
interiorul încãperilor, de pe zonele deschise ale
punţilor şi platformelor, dar nu se reuşeşte stingerea
incendiilor cu produse petroliere, a echipamentului
electric în funcţiune, a lacurilor si vopselelor.
Cu apa nu se pot stinge incendiile substanţelor
cum sunt : carbura de calciu, varul nestins, potasiul si
natriul, cu care apa poate intra în reacţie chimicã,
exotermicã urmatã de formarea cu aerul a unor
amestecuri explozive ce amplifica incendiul.

Acţioneazã de la distanţã asupra focarelor de
incendiu cu jeturi cinetice de apã, de debite (2…6) l/s. Cu
o astfel de instalaţie sunt prevãzute toate navele în
scopul stingerii incendiilor în încãperile de locuit şi
serviciu, pe punţi şi platforme deschise.Instalaţiile
primesc apa de peste bord cu ajutorul pompelor de
incendiu racordate la conducte, care deservesc hidranţii
cu furtunuri flexibile şi ajutaje manuale ce dirijeazã apa
spre focarul de incendiu.
Pentru stingerea incendiilor pe alte nave sau pe
mal, apa este dirijatã din tunuri de apã care o arunca la
distanţe de 60…80 m. Din ajutajele manuale apa este
aruncatã la 20…25 m. Distanta de acţiune a jetului de
incendiu determinã sarcina necesarã a ajutajelor de
incendiu, care reprezintã 25…32 mca.
INSTALAŢIA DE STINS INCENDIUL
CU APA
Schema de principiu a unei instalaţii cu jet cinetic

INSTALAŢIA DE STINS INCENDIUL
CU APA
Funcționarea instalației de stins incendiu cu apă (jet de apă).
Conform regulilor de registru există 2 pompe principale de incendiu în
compartimentul mașină și una de avarie în afara compartimentului
mașină. Pompa de avarie poate să aibă motor termic propriu cu tanc de
combustibil propriu și sistem de pornire propriu sau trebuie să fie
acționată de D.G. de avarie.
Toate cele 3 pompe refulează în magistrale inelare (pentru
castel) și o magistrală liniară către pupa ce pot fi folosite și pentru
servicii generale (spălat magaziile ,lanțurile de ancoră ,aprovizionat altă
navă).
Presiunea la manică 25-32 coloană de apă .Orice punct de pe
navă să poată să fie bătut de minim 2 manici.

INSTALAŢII DE STINS INCENDIUL CU APÃ

PULVERIZATÃ
Instalaţiile de stins incendiul cu apã pulverizatã se
bazeazã pe principiul rãcirii suprafeţei carburante,
eficienţa sporitã de pulverizare a apei şi crearea
concomitenta a unui strat protector de vapori ce întrerupe
alimentarea cu oxigen a flãcãrii.
Instalaţiile pot fi dotate cu sprinklere (care
realizeazã pornirea automata a instalaţiei) sau cu
pulverizatoare comandate centralizat (de drencere cu
declanşare manualã).

TIPURI DE SPRINKLERE

TIPURI DE SPRINKLERE
Funcționarea sprinklerelor:
Sprinklerul cu fiolă ce conține un lichid volatil
Elementa componente: Corp sprinkler cu filet, blint din alamă pentru blocarea apei,
Suport blint, Reazem fiolă, Fiolă ce conține lichid volatil (temperatura după codul
culorilor), Brațe laterale pentru suport, Disc pentru dispersia/pulverizarea jetului.
Funcționare:
Instalația se găsește permanent in presiune de la sistemul de hidrofor.
La atingerea temperaturii prescrise lichidul din fiolă se dilată (volatilizeaza), fiola
din sticlă se sparge și eliberează blintul 2. Jetul de apă ,lovește discul 7 și creează
o atmosferă inertă de picături de apă.
Sprinklere cu plăcuțe lipite cu rășini epoxidice.
Funcționează identic cu varianta (a), dar fiola 5 este înlocuită de două plăcuțe din
alamă care pe o porțiune se suprapun. Pe această porțiune sunt lipite între ele cu
o rășină care se topește la o temperatură specificată (între 50 o -120o C). Plăcuțele
alunecă și eliberează blintul 2.

Schema instalaţiei de stins incendiul cu apă pulverizată

1 – hidrofor; 2 – pompã de apa dulce pentru alimentare hidrofor; 3 – flotor; 4 –
tubulaturã de alimentare cu aer comprimat a hidroforului; 5 – magistralã; 6 –
armãturã de cuplare cu magistrala instalaţiei de stins incendiu cu jet cinetic; 7 –
pompã principalã; 8 – armãturi speciale cu reţinere şi semnalizare a circulaţiei
apei; 9 – armãturi speciale cu reţinere, semnalizare şi posibilitãţi de închidere
manualã; 10 –sprinklere; 11 – valvulã cu comandã electricã
Este presurizată permanent din refularea instalației

din hidrofor la declanșarea sprinklerelor dintr-un
compartiment presiunea din magistrală scade și pornește
automat pompa de incendiu 7 care asigură mai departe
debitul necesar stingerii. Senzorul de presiune de pe
conducta încăperii respective semnalizează în timonerie
declanșarea instalației.

• INSTALAŢII DE STROPIRE ŞI INUNDARE
• La spãrgãtoarele de gheaţã, navele de expediţie şi la
baleniere, pentru pãstrarea substanţelor explozive existã
încãperi speciale, amplasate departe de compartimentele
maşini şi cãldãri, de echipamentul electric, de tancurile de
combustibil etc. Substanţele explozive se pãstreazã în
ambalaje antiscânteie aşezate în rafturi. Temperatura lor de
pãstrare este minim –5oC şi maxim +25oC. In scopul prevenirii
incendiilor sau exploziilor, la creşterea temperaturii în încãpere
peste 30oC intrã automat în funcţiune o instalaţie de stropire cu
debit specific de 24 l/min./m2 de podea de încãpere.
• In caz de incendiu se prevede stropirea din încãperile
vecine a pereţilor interiori, a pereţilor exteriori şi a bordajelor.
Pentru stropirea pereţilor se folosesc tuburi perforate cu debit
specific de minim 30 l/min. pentru fiecare metru al perimetrului
încãperii.

• INSTALAŢIA DE STINGERE CU SPUMÃ
• Spuma este o structurã alveolar – pelicularã
dispersatã, formatã printr-o aglomerare de bule de gaz,
separate între ele prin pelicule relativ subţiri de lichid şi
poate fi consideratã ca o emulsie concentratã de gaz într-
un lichid. Ea poate fi obţinutã în urma unei reacţii chimice
sau prin introducerea mecanicã a unui gaz într-un lichid.
Pentru obţinerea unei structuri alveolar – peliculare
stabilã în timp, în lichid se introduc în cantitãţi mici
substanţe spumogene.
• Spuma aeromecanicã este un amestec de apã dulce
sau apã de mare, substanţa spumogenã şi aer.
Substanţele spumogene trebuie sã asigure obţinerea
spumelor cu anumite calitãţi.

INSTALAŢII CU FORMAREA INTERIOARÃ A SPUMEI
• În figura de mai jos este reprezentatã schema
instalaţiei de stingere cu spumã cu formare interioarã.
• Pentru obţinerea spumei aeromecanice în instalaţia
cu formare interioarã, în staţiile stingãtoare se
amplaseazã tancul 1 în care se gãseşte amestecul de
substanţã spumogenã cu apã în proporţia necesarã.
• Pentru evacuarea emulsiei din tanc şi formarea
spumei, în staţie este montatã o butelie cu aer
comprimat 2 , racordatã la magistralã de aer comprimat
a navei.

CU FORMAREA INTERIOARA SPUMEI

INSTALAŢII CU FORMAREA INTERIOARÃ A SPUMEI
• Elemente componente:
• Butelie metalică care conține emulsie ( apă + spumogen)
• Butelie de aer
• Funcționare:
• La armarea instalației aerul din butelia 2 trece prin reductor, o parte
din el împinge emulsia din butelia 1 în exterior prin țeava sifon (din
dreapta). O altă parte din aer (peste 85%) trece direct prin conducta
superioară și ajunge în partea din dreapta și combinându-se cu emulsia
asigură formarea spumei în interiorul și de-a lungul conductei până la
robinetul final.
• Recipientul 1 este prevăzut cu supapă de siguranță și dop de
umplere. La terminarea aerului din butelia 2 se utilizează aerul din
magistrala de aer.
• Se folosește la stingerea incendiilor de mici dimensiuni în C.M.
INSTALAŢII CU FORMAREA EXTERIOARÃ A SPUMEI
• Se utilizeazã în special pentru stingerea incendiilor în
tancurile de marfã ale petrolierelor şi compartimentele de
maşini- cãldãri de dimensiuni mari.
• Se ramificã o tubulatura 1 de la magistrala instalaţiei
de stingere cu apã. Apa este folositã pentru formarea
emulsiei cu spumogene şi pentru deplasarea substanţei
spumogene din tancul 3 spre amestecãtorul 5. Dispersorul
2 anuleazã energia cineticã a apei la intrarea în tancul 3,
pentru a împiedica distrugerea pistonului lichid de separaţie
4. Lichidul pistonului 4 este un amestec insolubil în apã şi
substanţa spumogenã, de densitate medie.

CU FORMAREA EXTERIOARA A SPUMEI

INSTALAŢII CU FORMAREA EXTERIOARÃ A SPUMEI
• De la magistrala de apă sărată ! (instalația de
incendiu) o parte din apă pătrunde în butelia cu
spumogen pe care îl împinge în afară cu țeava sifon.
Sita și pistonul de lichid 4 împiedică diluarea
spumogenului prin amestecare cu apă. În
amestecătorul 5 spumogenul și apa care vine pe
legătura directă se amestecă și la ieșire se obține
emulsia. Prin armăturile de lansare emulsia ajunge în
tunul apă-spumă care are un ajutaj convergent cu rol
de creștere a vitezei și de scădere a presiunii. Astfel
aerul intră în interiorul țevii exterioare a tunului și se
obține spumarea care se face în exterior. Tunul este
prevăzut cu afet pentru direcționarea jetului în plan
orizontal și vertical.
• INSTALAŢII DE STINGERE VOLUMICÃ A INCENDIULUI
• Reduc conţinutul de oxigen din încãperea protejatã

pânã sub limita de 15% de la care înceteazã procesul de
ardere. Ca agenţi de stingere sunt folosiţi vapori sau gaze
inerte la ardere: abur, vapori de lichide uşor volatile sau
pulberi sublimabile, bioxid de carbon, gaze de ardere rãcite.
Funcţionarea tuturor instalaţiilor de stingere volumicã este
periculoasã pentru oameni. Ele nu se utilizeazã în încãperile
de locuit şi de serviciu, iar în celelalte încãperi pornirea este
precedatã de semnalizãri de avertizare opticã şi acusticã.
• Proprietãţile fizico-chimice ale agenţilor de stingere
sunt diferite, ceea ce face ca domeniile de utilizare, precum
şi soluţiile constructive de realizare sã fie diferite.

INSTALAŢII DE STINS INCENDIUL CU BIOXID DE CARBON
• Se folosesc pentru stingerea incendiilor în încãperile diesel-
generatoarelor de avarie, în magazii de substanţe explozive sau uşor
inflamabile, magazii de pituri, magaziile de marfã şi compartimentele de
maşini ale cargourilor, tobele de eşapament, etc.
• Instalaţia de stins incendiul cu bioxid de carbon nu este admisã ca
sistem de bazã pentru magaziile de marfa, întrucât în cazul exploziilor
tubulatura sub presiune ridicatã, poate fi uşor avariatã şi scoasã din
funcţiune, iar rezervoarele de gaz ar trebui sa fie foarte mari.
• Instalaţiile de stins incendiu cu bioxid de carbon sunt:
• de înaltã presiune, pentru care se utilizeazã butelii de 40 litri la
presiune ridicata (12,5…15) MPa, pentru aceste instalaţii depozitarea
buteliilor trebuie fãcutã în încãperi izolate, ventilate şi chiar stropite cu
apã, pentru ca temperatura în interiorul lor sã nu depãşeascã +45oC;
• de joasã presiune, la care cantitatea necesarã de bioxid de carbon se
pãstreazã într-un singur rezervor, la presiunea de lucru de 2 MPa.

CU CO2

• Funcționare:
• Se folosește in CM și in magaziile de marfă. Pentru lansare se opresc
ventilatoarele, se închid trombele sistemului de ventilație, aerisirile,
spiraiele, ușile, etc.
• Se da alarma de incendiu și, cu întârziere de aproximativ 5 minute, se
lansează gazul. Exista instalații de joasa presiune (1 singur tanc/butelie
la presiune de 4 MPa) și de înalta presiune (baterii formate din butelii la
presiunea de 15-18 MPa care se lansează simultan). Aceste butelii
sunt standard, au volum de 40l si sunt confecționate din oțel.
(Continuare)

• Funcționare:
• Pentru lansare se acționează cele 2 butelii pilot de la partea superioara,
dioxidul de carbon din aceste butelii acționează cilindrul pneumatic al cărui
piston si tijă (linia punctata) asigură declanșarea celorlalte butelii din
baterie. Numărul de butelii poate ajunge si la 100 de bucăți. La fiecare
butelie se găsește un holender cu blind și cu un cui percutor acționat de
pistonul pneumatic printr-un sistem de pârghii sau cabluri cu scripeți.
• La ieșirea spre încăperea protejată, conducta e prevăzută cu fluier pentru
alarmare superioară.
• Camera buteliilor de CO2 este ferită de radiația solară directă, este
prevăzută cu ușă clasa A (ușă metalică grea), intrarea în compartiment se
face după ventilarea lui prealabilă și cu aparat de alarmare la prezența
CO2-ului.
• După lansarea CO2-ului nu se intră în compartiment minim 10 ore.
INSTALAŢIILE DE PREVENIRE A INCENDIILOR CU

GAZE DE ARDERE
In ultimul timp sunt utilizate pe nave instalaţiile cu gaze
de ardere a combustibilului lichid, ca principal mijloc de
prevenire a incendiilor în magaziile de marfa.

• INSTALAŢII DE STINS INCENDIUL CU

LICHIDE VOLATILE
• Acest tip de instalaţie utilizeazã derivaţi halogenaţi şi
hidrocarburilor aromate (freoni)
Cei mai utilizaţi sunt:
• H 2402 – tetra-fluor- dibrom- metan, cunoscut şi sub
denumirea de R11B1
• H 1202 – difluor-clor- brom- metan, cunoscut şi sub
denumirea de R12B12

SCHEMA INSTALAŢIEI DE STINS INCENDIUL CU LICHIDE
VOLATILE
1 – butelie aer comprimat; 2 – reducţie; 3 – rezervoare lichid volatil;

4 – sticle de nivel; 5 – supape de siguranţã; 6 – racord alimentare
rezervoare; 7 – tubulaturã alimentare cu aer comprimat; 8 – magistralã
instalaţie stins incendiul; 9 – valvule de izolare; 10 – valvule pentru suflare
aer pe instalaţie
Funcționare:
Se utilizează lichide volatile de tipul halonilor care vor
trebui eliminate conform Anexei VI MARPOL, deoarece
sunt periculoase pentru stratul de ozon. Butelia cu are
comprimat 1 la lansare asigură, după reductorul de
presiune 2 pe conducta punctată, ieșirea lichidului din
rezervoarele 3 pe țeava sifon. Pe conducta punctată și
valvula 10 asigură și purjarea instalației după utilizare
(halonii afectează pe termen lung sistemul nervos).
Pentru verificarea nivelului, rezervoarele sunt prevăzute
cu sticle de nivel 4, dopuri ce permit reumplerea după
utilizare; supapele de siguranță 5 sunt prevăzute cu ieșire
pe punte (în afara compartimentului).

• INSTALAŢII DE STINS INCENDIUL CU PULBERI ŞI
GAZ INERT
• Gazul inert necesar stingerii incendiului se obţine
prin sublimarea pulberilor. Transportul pulberilor se face
tot cu gaz inert N2 sau CO2, din buteliile 8 la presiunea
de (1,0…1,5) MPa.
• Declanşarea buteliilor se face cu aer comprimat din
butelia 6, aflată la panoul 10 din zona incendiului.
Instalaţia se proiecteazã astfel încât cu ajutorul aerului
comprimat din butelia 6, prin declanşarea acesteia, sã se
comande toate valvulele de pe traseu, permiţând
deschiderea acestuia.

1 – recipient cu pulbere;
2 - tubulaturã de alimentare a
instalaţiei;
3 – valvulã cu comandã
pneumaticã;
4 – valvulã de zonã acţionatã
pneumatic;
5 – panou de distribuţie dotat
cu furtun flexibil de împrãştiere
şi cu butelie de aer comprimat
pentru declanşarea instalaţiei;
6 – butelie de aer comprimat
pentru comandã;
7 – sistem pneumatic de
declanşare a buteliilor ;
8 – butelii de CO2 sau N2
pentru aerarea pulberilor şi Schema instalaţiei de stins incendiul cu pulberi
transportul acestora în zonã; şi gaz inert
9 – duze

• INSTALAŢII DE STINS INCENDIUL CU PULBERI ŞI
GAZ INERT
• Gazul inert necesar stingerii incendiului se obţine
prin sublimarea pulberilor. Transportul pulberilor se face
tot cu gaz inert N2 sau CO2, din buteliile 8 la presiunea
de (1,0…1,5) MPa.
• Declanşarea buteliilor se face cu aer comprimat din
butelia 6, aflată la panoul 10 din zona incendiului.
Instalaţia se proiecteazã astfel încât cu ajutorul aerului
comprimat din butelia 6, prin declanşarea acesteia, sã se
comande toate valvulele de pe traseu, permiţând
deschiderea acesteia.

Funcționare:
Butelia de aer comprimat 6 servește la:
Prin pistonul pneumatic 7 comandă declanșarea buteliilor
de gaz inert 8;
Acționarea valvulelor pneumatice 3 (magistrală) și 4 (către
compartiment) pe magistrala de stins incendiul.
Gazul din buteliile 8 ajunge în butelia 1 și prin duzele 9
asigură aerarea pulberii si transportul către punctul de
utilizare.

Protecţia compartimentelor şi instalaţiilor aferente
Protecţia se realizeazã din faza de proiectare si construcţie.

Dintre mãsurile ce se pot lua amintim:
-împãrţirea navei în zone izolate de foc prin pereţi etanşi;
material lemnos, ignifugat;
-posibilitatea izolãrii unor trasee, oprind astfel propagarea
incendiului în alte zone;
-toate pompele pentru transfer combustibil , ulei şi
separarea combustibilului sã aibã posibilitatea opririi de la
distanţã;
-aerisirile tancurilor de ulei şi combustibil sã fie protejate
împotriva pãtrunderii scânteilor, iar evacuarea gazelor
motorului sã aibã parascântei

Toate aceste instalaţii de stins incendii trebuie sã

corespundã urmãtoarelor cerinţe principale:
-sã fie oricând gata de funcţionare, indiferent dacã nava se aflã
în staţionare sau în marş;
-sã nu intensifice prin funcţionare lor procesul de ardere;
-sã fie sigure în funcţionare şi sã aibã fiabilitate ridicatã;
-sã acţioneze asupra focarului de incendiu, astfel, încât sã
excludã posibilitatea reaprinderii;
-sã aibã mijloace de actionare localã dar şi de la distanţã,
precum si posibilitãţi de control.

Imb2-1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Imb2-1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

INSTALAŢII SEPARATOARE DE

Pentru a preveni poluarea de cãtre nave a

10:19 p.m. Conf.dr.ing. Viorel Panaitescu 1

1 – tanc de colectare amestec;

10:19 p.m. Conf.dr.ing. Viorel Panaitescu 4

10:19 p.m. Conf.dr.ing. Viorel Panaitescu 5

1 – tub intrare apã santinã;

10:19 p.m. Conf.dr.ing. Viorel Panaitescu 6

10:19 p.m. Conf.dr.ing. Viorel Panaitescu 7

Procedeele utilizate în instalaţiile navale sunt:

Dispersantul cu densitatea a şi faza dispersã cu

10:19 p.m. Conf.dr.ing. Viorel Panaitescu 9

Particula de reziduu se deplasează uniform accelerat în sus cu viteza

10:19 p.m. Conf.dr.ing. Viorel Panaitescu 10

•Procedeu de provocare a aglomerãrii particulelor de

10:19 p.m. Conf.dr.ing. Viorel Panaitescu 11

10:19 p.m. Conf.dr.ing. Viorel Panaitescu 12

•Este un procedeu prin care particulele de reziduuri sunt

10:19 p.m. Conf.dr.ing. Viorel Panaitescu 14

În curentul de apă de santină, care se deplasează cu viteza

10:19 p.m. Conf.dr.ing. Viorel Panaitescu 15

•Este un procedeu de separare

10:19 p.m. Conf.dr.ing. Viorel Panaitescu 16

10:19 p.m. Conf.dr.ing. Viorel Panaitescu 17

10:19 p.m. Conf.dr.ing. Viorel Panaitescu 18

10:19 p.m. Conf.dr.ing. Viorel Panaitescu 21

10:19 p.m. Conf.dr.ing. Viorel Panaitescu 22

10:19 p.m. Conf.dr.ing. Viorel Panaitescu 23

10:19 p.m. Conf.dr.ing. Viorel Panaitescu 27

10:19 p.m. Conf.dr.ing. Viorel Panaitescu 28

10:19 p.m. Conf.dr.ing. Viorel Panaitescu 30

10:19 p.m. Conf.dr.ing. Viorel Panaitescu 31

Instalaţiile sanitare asigurã:

10:20 p.m. Conf.dr.ing. Viorel Panaitescu 1

CLASIFICARE dupã destinaţie:

10:20 p.m. Conf.dr.ing. Viorel Panaitescu 2

INSTALAŢII DE ALIMENTARE CU APÃ POTABILÃ

10:20 p.m. Conf.dr.ing. Viorel Panaitescu 3

INSTALAŢII DE ALIMENTARE CU APÃ POTABILÃ

10:20 p.m. Conf.dr.ing. Viorel Panaitescu 4

INSTALAŢII DE ALIMENTARE CU APÃ POTABILÃ

•La bordul navei existã tancuri de depozit si tancuri de consum.

• Pompele instalaţiei funcţioneazã periodic, aspirând apa din

10:20 p.m. Conf.dr.ing. Viorel Panaitescu 5

Functionarea instalatiei de alimentare cu apa potabila

Apa este furnizata de la mal sau de la instalatia

10:20 p.m. Conf.dr.ing. Viorel Panaitescu 7

INSTALAŢII DE ALIMENTARE CU APÃ POTABILÃ

•Rezerva de apã potabilã se pãstreazã în cel puţin

•Se amplaseazã departe de sursele de cãldurã, de alte

10:20 p.m. Conf.dr.ing. Viorel Panaitescu 8

• Sunt instalaţii autonome, fãrã comunicaţie cu

• Apa provine de la mal, din reţeaua urbanã sau

10:20 p.m. Conf.dr.ing. Viorel Panaitescu 9

INSTALAŢII DE APÃ TEHNICÃ

• Instalaţia de apã tehnicã are un circuit de apã

10:20 p.m. Conf.dr.ing. Viorel Panaitescu 10

INSTALAŢII DE APÃ TEHNICÃ

• Tubulatura acestei instalaţii este din oţel cu

• Armãturile instalaţiei sunt din oţel sau bronz.

10:20 p.m. Conf.dr.ing. Viorel Panaitescu 11

10:20 p.m. Conf.dr.ing. Viorel Panaitescu 12

Functionarea instalatiei de apa potabila cu hidrofor