Biodiversitatea ecosistemelor acvatice și terestre

METODE DE EVALUARE A CALITĂŢII AERULUI

DIN ECOSISTEMELE FORESTIERE

Begu Adam, dr.,hab. prof.univ.

Universitatea Academiei de Ştiinţe a Moldovei

Abstract: It is given a comparative analysis on the application of air quality assessment criteria as: Air Quality Assessment
Scales (GECA) and the European Program of Environmental Monitoring (EMEP). It is proposed Toxitolerance Lichen Scala (STL)
to SO2 in the air. Given the specific diversity, abundance and toxitolerance indicator species are proposed 6 levels GECA that were
applied in testing the air quality in 62 forest ecosystems. Typically, ecosystems air weakly polluted are located at altitudes above 200
m, the air pollution - less than 200 m, but there are exceptions as a priority role it plays distance from the pollution source and
direction of the prevailing wind.

Cuvinte cheie: criterii de evaluare, ecosisteme forestiere, lichenoindicaţie, poluare cu SO2.

INTRODUCERE
Reieşind din faptul, că la etapa actuală s-a acumulat o informaţie bogată privind concentraţia
celor mai toxici poluanţi din atmosferă, ce provoacă dereglări în activitatea vitală a lichenilor [1, 3,
8, 15,10, 13], unii autori de scale ale toxitoleranţei lichenilor specifică gradaţii de concentraţii SO2
[5, 6, 12]. Concentraţiile indicate diferă mult de la un autor la altul, probabil că unele date sunt
obţinute în condiţii de laborator, altele în teren; diferă structura emisiilor, condiţiile climatice,
metodica cercetărilor ş.a.

REZULTATE ŞI DISCUŢII
Analiza gradaţiilor ne permite să constatăm că la majoritatea autorilor concentraţia SO2 <
0,05mg/m3 de aer e indicată pentru zona cu aer curat, iar efectele nocive încep de la 0,1 până la 0,3
mg/m3 de aer, unii indicând treapta > 0,3 mg/m3 de aer ca foarte poluată, alţii indicând ca fatală
pentru licheni concentraţia SO2 > 0,5 mg/m3 de aer. Astfel, în baza analizei datelor publicate de alţi
autori şi în baza testărilor noastre în condiţii de laborator şi naturale, noi propunem Scala
Toxitoleranţei Lichenilor (STL) faţă de diferite concentraţii ale SO2 (Tab.1).

Tabelul nr .1
SCALA TOXITOLERANŢEI LICHENILOR FAŢĂ DE DIFERITE CONCENTRAŢII ALE SO2 ÎN AER
Toxitole Particularităţile zonei Concentraţia SO2 în Prezenţa lichenilor cu diferit grad
ranţa aer, mg/m3 aer de sensibilitate la poluare
I Nepoluată < 0,05 Foarte sensibili
II Poluare uşoară 0,05 – 0,1 Sensibili
III Poluare moderată 0,1 – 0,2 Cu rezistenţă moderată
IV Poluare sporită 0,2 - 0,3 Cu rezistenţă sporită
V Poluare puternică 0,3 – 0,5 Cu rezistenţă mare
VI Poluare critică > 0,5 Lipsa completă a lichenilor

Considerând că nu orice prezenţă a lichenilor este un criteriu veritabil al indicaţiei, fapt expus
anterior pentru plantele superioare de [11], în cazul lichenilor aprecierea va fi veridică când gradul
de acoperire a substratului cu taluri ale speciei indicatoare va constitui peste 10% din suprafaţă.
Acest prag este destul de important, îndeosebi, pentru gradele de toxitoleranţă I şi II, deoarece nu
putem spune că aerul e curat în cazul când vom avea în sectorul studiat numai un exemplar (sau
chiar şi 2-3) de indicatori foarte sensibili la poluare, el acoperind o suprafaţă foarte mică a
substratului şi având un aspect palid al dezvoltării. Astfel, reieşind din abundenţa
ecobioindicatorilor este propus următorul criteriu de evaluare a calităţii aerului (Tab. 2).
Evaluarea calităţii aerului atmosferic din 62 ecosisteme forestiere din tot teritoriul Republicii
Moldova (Fig. 1) a fost realizată ţinând cont de diversitatea specifică, abundenţa şi toxitoleranţa
speciilor indicatoare, cu aplicarea scalei Gradaţiilor de Evaluare a Calităţii Aerului (GECA),
elaborată de noi [2].
13

13
 Biodiversitatea ecosistemelor acvatice și terestre

Tabelul nr.2
GRADAŢII DE EVALUARE A CALITĂŢII AERULUI (GECA) ÎN FUNCŢIE DE ABUNDENŢA
ECOBIOINDICATORILOR [2]
Conţinutul SO2 Abundenţa speciişor cu diferit grad Culoare
Calitatea aerului 3 de toxitoleranţă,
în aer, mg/m convenţională
% din suprafaţa substratului
1.Curat <0,05 I > 10 sau I < 10 şi II > 75 albastru
2.Slab poluat 0,05-0,1 I – 0 -10 sau II – 50-75 verde
3.Moderat poluat 0,1-0,2 II - 10-50 sau III > 50 violet
4.Poluat 0,2-0,3 III - 10-50 sau IV > 50 galben
5.Puternic poluat 0,3-0,5 IV - 10-50 sau V - 1-100 roşu
6.Poluare critică >0,5 Lipsa deplină a lichenilor negru

Figura 1. Amplasarea Ecosistemelor Forestiere Studiate

Reieşind din cele menţionate mai sus, stabilim că în teritoriul ţării noastre au fost semnalate 3
ecosisteme forestiere în care aerul este apreciat ca aer curat (Ocniţa-Hădărăuţi, Bahmut, Selişte-
14

14
 Biodiversitatea ecosistemelor acvatice și terestre

Leu) şi unul în România (Potoci), cota celor cu aer slab poluat atinge 11 ecosisteme, moderat
poluat – 31, poluat –13, puternic poluate - 3(Criva, Saharna, Copanca), iar cele cu poluare critică
lipsesc (Tab. 3).
Calitatea aerului din ecosistemele cu aer curat este confirmată prin prezenţa speciilor foarte
sensibile la poluare cu o acoperire a tulpinii de peste 10% (spre exemplu, Usnea hirta la Ocniţa-
Hădărăuţi, Peltygera canina – la Bahmut şi Ramalina fraxinea – la Selişte-Leu). Ecosistemele cu
aer slab poluat (SO2 = 0,05 – 0,1 mg/m3 aer) sunt amplasate prioritar în nordul (6 – Trebisăuţi,
Feteşti, La Castel, Zăbriceni, Lipnic, Donduşeni) şi cenrul ţării – zona Codrilor (3– Bujor,Cimişeni,
Logăneşti), iar 2, respectiv, pe cursul mijlociu al Nistrului (Lopatna) şi Prutului (Cotul Morii).
Ecosistemele cu aer moderat poluat (SO2 = 0,1 – 0,2 mg/m3 aer) sunt cele mai multe (31) şi
au o distribuire largă în tot teritoriul ţării, mai des fiind supuse impactului de la sursele locale din
preajmă (exemplu – Hâjdieni, Criva, Orhei, Selişte, Durleşti, Budeşti, Văleni, Giurgiuleşti ş.a.) sau
de la sursele transfrontaliere, în special prin precipitaţii acide (exemplu – Bălăneşti, Cobac). Altele,
probabil sunt supuse efectelor comune, deoarece sunt ceva mai departe de sursele de poluare
(exemplu – Teţcani, Clocuşna, Rubleniţa, Stânca Mare, Sărata-Galbenă, Sărata-Mereşeni, Cărbuna
ş.a.).
Cota ecosistemelor cu aer poluat (SO2 = 0,2 – 0,3 mg/m3 aer) este de 13, ele dominând
sectoarele din preajma focarelor de poluare Bălţi, Rezina-Râbniţa, Chişinău, Tiraspol, Cuciurgan
(exemplu – Trinca, Chetroşica Nouă, Mândreştii Noi, Păpăuţi, Şoldăneşti, Tohatin, Hârbovăţ,
Cioburciu ş.a.).
Aer puternic poluat (SO2 = 0,3 – 0,5 mg/m3 aer) este stabilit pentru 3 ecosisteme – Criva,
Saharna, Copanca, care au o dislocare in nemijlocita apropiere de sursele de poluare şi mai sunt
amplasate în calea vânturilor ce deplasează poluanţii emişi. Ecosisteme cu poluare critică a aerului
(SO2 > 0,5 mg/m3 aer) nu au fost înregistrate.

Tabelul nr.3
CALITATEA AERULUI ECOSISTEMELOR FORESTIERE APRECIATĂ ÎN BAZA GECA (BEGU, 2008) ŞI
IPA (DESLOOVER, 1968), CU MODIFICĂRILE NOASTRE

Călărăşauca
Donduşani

Chetroşica
Hădărăuţi

Cernoleuca
Trebisăuţi

Zăbriceni
La Castel

Ecosistemul
Pererîta

Ocniţa -
Clocuşna

Moşana
Climăuţi
Teţcani

Feteşti
Trinca

Lipnic

forestier
Criva

IPA 21 62 49 66 13 43 104 85 82 154 63 50 70 31 8 30

GECA V III III II IV II II II III I II III II III IV IV
Altitudinea, m 140 120 150 270 230 260 260 250 260 280 280 265 280 265 275 255
Expoziţia SV N NV SV V NE V N SE SE NE SW NW SW NE NE
Focarul poluării Edineţ – Lipcani Edineţ – Mogilău
Stănca Mare

Măndreştii

Cuhureştii
Şoldăneşti

Pohribeni
Rubleniţa
Rădulenii

Iabloana
Hăjdieni

Saharna

Lopatna

Ivancea
Păpăuţi

Ecosistemul
Ciorna

de Sus

Selişte
Orhei
Vechi

forestier
Noi

IPA 23 48 14 13 70 36 72 26 32 49 8 65 131 29 39 38
GECA III III III III III IV III IV IV IV V III II III III III
Altitudinea, m 310 350 140 230 250 190 260 320 310 210 260 210 180 261 200
Expoziţia NE E W NW S NE SW E E NE SW E E N NE N
Focarul poluării Soroca-Iampol-Bălţi Rezina – Râbniţa – Orhei
15

15
 Biodiversitatea ecosistemelor acvatice și terestre

Căpriana
Bălăneşti
Corneşti
Nemţeni

Durleşti
Bahmut
Ecosistemul

Tohatin
Budeşti
Selişte-

Cobac
Potoci

Bujor
Morii
Cotul
Valea
Mare
forestier

Leu
15
IPA 24 15 92 67 102 60 64 53 40 45 88 9 68
9
GECA I IV IV II III I III I III II III III IV III
97 38
Altitudinea, m 90 80 80 340 429 380 380 240 320 220 200 200
8 0
Expoziţia W - - - W NE NW SE NE SE NE NW N NW
Focarul poluării Ungheni – Iaşi Chişinău-Hânceşti

Sărata-Galbenă

Crihana-Veche
Codr. Tigheci
Sărata-Nou ă
Nou -Balmaz

Giurgiuleşti
Cioburciu –
Hîrbovţăul-
Ecosistemul
Logăneşti

Mereşeni

Răscăieţi
Cărbuna
Cimişeni

Copanca

Taraclia
forestier

Congaz
Vilcovo
Sărata-

Văleni
IPA 76 97 37 44 21 15 49 79 32 20 58 10 19 12 41 26
GECA II II III III IV V IV III IV III III V III III III III
Altitudinea, m 190 310 320 250 160 150 170 200 2 220 300 180 150 60 170 160
Expoziţia W E SW W SE NW NE NW - NE SW SW SE S NW NW
Focarul Chişinău Tighina – Tiraspol –
Tiraspol – Cuciurgan-Cahul
poluării Cuciurgan

De regulă, ecosistemele cu aer slab poluat sunt dispuse la altitudini de peste 200 m, iar cele cu
aer poluat – sub 200 m, dar există şi excepţii, deoarece un rol prioritar î-l poartă distanţa de la sursa
de poluare şi direcţia dominantă a vânturilor (exemplu – Trinca, Călărăşeuca, Chetroşica Nouă,
Mândreştii Noi, Saharna – dispuse la altitudini de peste 200 m, dar destul de poluate). Comparativ
cu ecosistemul Potoci (România) de tip montan, majoritatea ecosistemelor forestiere din Republica
Moldova sunt de tip colinar (200–600 m), mai rar câmpie (0–200m). Mai accentuate pot fi
considerate efectele poluării în ecosistemele de câmpie din preajma localităţilor Valea Mare,
Nemţeni, Crihana Veche, Vilcovo (Ucraina), iar pentru Criva, Hâjdieni, Orhei, Tohatin, Copanca,
Hârbovăţ, Cioburciu, rolul determinant l-a avut distanţa de la sursă de poluare şi roza vânturilor.
Astfel cele mai mari emisii de SO2 de la sursele locale în anul 2005 au fost caracteristice pentru
zona de SE a RM cu focarul Tighina – Tiraspol – Cuciurgan, întrecând de circa 20 de ori Chişinăul,
de 100 de ori Bălţul şi de peste 700 de ori Cahulul.
Acest focar a dus la poluarea ecosistemelor din SE, datorită rozei vântului predominant NW
spre SE, fapt depistat de noi şi prin ecobioindicaţie. Emisiile de SO2 de la sursele din Soroca – 154
t/an şi Bălţi – 85t/an au determinat degradarea ecosistemului Hâjdieni, iar explorările geologice de
la Criva şi Trinca, ultimul afectat şi de arderea neautorizată a pneurilor la obţinerea varului, au
plasat aceste ecosisteme în categoria celor cu aer puternic poluat. Emisii mari de SO2 sunt
caracteristice or. Hânceşti (332 t/an) care au lăsat amprenta pe starea aerului atmosferic din
ecosistemele limitrofe – Sărata Galbenă şi Sărata-Mereşeni. Emisiile Chişinăului au contribuit,
evident, la poluarea ecosistemelor Balmaz – Hârbovăţ, spre SE şi Tohatin – Budeşti, spre E. În mare
măsură efectele poluării de la focarul Rezina – Râbniţa sau manifestat numai în nemijlocita
apropiere (Saharna, Ciorna, Păpăuţi), datorită rozei vântului NW spre SE, neafectând ecosistemele
Pohrebeni şi Lopatna. Posibilele efecte nocive, catastrofale vegetaţiei, de la focarul Cuciurgan au

16

16
 Biodiversitatea ecosistemelor acvatice și terestre

fost mai pronunţate pentru Copanca, iar pentru Cioburciu – Răscăieţi fiind puţin diminuate, la fel,
datorită rozei vânturilor NW spre SE.
Sudul ţării este afectat de poluarea transfrontalieră (or. Galaţi, România), îndeosebi Crihana
Veche, dar şi Giugiuleşti şi Văleni. Efectele poluării de la sursele din Iaşi, inseparabile de cele din
Ungheni, fortifică poluarea ecosistemelor din regiunea limitrofă – Valea Mare, Nemţeni, mai slab
Bălăneşti, Cobac, dar nicidecum nu străbat spre Bahmut şi Corneşti, situate în NE de focar şi
protejate de relieful mai înalt al Codrilor de Nord-Vest. Conform raportului [7] elaborat de
Institutul Meteorologic din Norvegia, poluarea transfrontalieră rămâne actuală pentru multe state
din Europa, inclusiv şi RM , care este situată în zona depunerilor anuale de SO2 de 700 – 1000
mg(S)/m2. Pe lângă toate acestea, în ultimii 5 ani apare tendinţa sporirii emisiilor în atmosferă
datorită creşterii potenţialului economic în Europa de SE.
Racordarea lichenoindicaţiei, stabilită pentru cele 62 ecosisteme studiate, la reţeaua EMEP
50x50 km, conform cadranelor în care e cuprinsă RM (Tab. 4), denotă o camuflare a situaţiei
ecologice reale, probabil datorită faptului că efectele poluării sunt mai pronunţate până la circa 25-
30 km de la sursa de poluare. În cazul reţelei EMEP 50x50 km, situaţia ecologică este nivelată pe
tot cuprinsul (50x50 km), fapt ce nu corespunde realităţii. Spre exemplu în cadranul 86/64 cele 11
ecosisteme studiate denotă un aer curat - pentru ecosistemul Ocniţa, un aer slab poluat - pentru
ecosistemele Feteşti, Trebisăuţi, Zăbriceni, La Castel, Lipnic, Donduşeni, moderat poluat – pentru
Clocuşna, Cernoleuca, iar aer poluat – pentru Trinca şi Chetroşica Nouă. Matricea EMEP însă
caracterizează aerul din acest cadran ca poluat, iar datele noastre – ca slab poluat. Analiza
comparativă a evaluărilor noastre şi celor efectuate de EMEP a coincis doar în 2 cazuri (cadranele
91x63 şi 92x63).

Tabelu lnr. 4
REPARTIZAREA ECOSISTEMELOR FORESTIERE STUDIATE ÎN REŢIAUA EMEP (32 CADRANE 50X50KM)

Nord - Direcţia West – Est

Sud
62 63 64 65 66 Total Ro, Ua
85 Ro 1 - UA UA 1
86 Ro 2 11 1 UA 14
87 Ro 2 1 2 - 5
88 Ro - 2 1 4 7 1- Ro
89 Ro 3 6 4 1 14
90 Ro 1 4 3 - 8
91 2 1 3 - 6
92 3 2 - - - 5
93 - UA UA UA UA -
94 UA UA 1- UA UA UA - 1- UA
Total 3 13 25 14 5 60 2
Abrevieri: Ro – România; Ua – Ukraina

Reieşind din conţinutul S şi N în precipitaţiile atmosferice anuale (kg/ha) conform grilei

EMEP 50x50 km, 6 cadrane (85 – 90/63) din N-CE au poluare slabă cu S, 4 cadrane (91 – 92/62 -
63) – poluare moderată, 5 cadrane (85 – 87/6 - 65) – sunt poluate, iar 15 cadrane (88 – 92/64 - 66)
– puternic poluate. Evaluarea aceloraşi cadrane în baza lichenoindicaţiei, în linii mari confirmă
legitatea de bază, dar în particular oferă informaţii cu mult mai precise şi concrete pentru fiecare
ecosistem forestier în parte sau pentru grupe de ecosisteme compact amplasate. Grila de 50x50 km,
probabil e reuşită în cazul zonelor extinse de păduri (taiga) sau ţări cu un grad sporit de împădurire
şi relief de câmpie (Belarus, Republicile Baltice, Polonia, Rusia etc.) şi nicidecum pentru pădurile
17

17
 Biodiversitatea ecosistemelor acvatice și terestre

dezmembrate şi puţine din RM, amplasate prioritar pe relief accidentat, care redirecţionează esenţial
efectele poluanţilor nocivi, atât locali, cât şi transfrontalieri. Astfel, la nivel naţional este necesar a
aplica grila de 25x25 km.
Poluarea ecosistemelor forestiere cu NOx exprimă, de regulă, aceleaşi legităţi ca şi în cazul
SO2. Prevalează considerabil emisiile de la focarul Tighina – Tiraspol – Cuciurgan (circa 7300
t/an), urmat de Chişinău (1680 t/an) cu o diminuare evidentă la Rezina, Bălţi, Drochia – respectiv
260, 108 şi 107 t/an. Celelalte focare nu depăşesc 100 t/an fiecare. Conform grilei EMEP conţinutul
N în precipitaţiile anuale (kg/ha) exprimă aceleaşi legităţi ca şi în cazul S, excepţie cadranele sud –
estice (91–92/64-66) cu o diminuare triplă faţă de cadranele nordice limitrofe. Conţinutul diferit de
N sau de NOx în precipitaţii, emis în atmosferă de sursele locale, a determinat sporirea speciilor
nitrofile din Centru – Centru-Est (Budeşti, Cimişeni) şi Sud – Est (Belmaz–Hârbovăţ, Cioburciu-
Răscăeţi, Vilcovo) parţial şi cele din preajma or. Bălţi – Iabloana, Mândreştii Noi.
Evaluarea calităţii aerului în baza indicilor integrativi, ne permite să constatăm următoarele.
Indicele poleotoleranţei (IP) propus de Trass [14, 9, 16] pentru Estonia, cât şi indicele purităţii
atmosferice (IPA) propus de către DeSloover et LeBlanc [6] pentru Canada, se bazează pe clasele
de poleotoleranţă sau toxifobia speciilor indicatoare şi pe frecvenţa şi gradul de acoperire a
substratului.
Calculul IP şi IPA pentru toate cele 62 ecosisteme forestiere studiate a fost efectuat luând ca
bază cele două formule, dar cu unele modificări: toxifobia speciilor propusă de canadieni (cuprinsă
între gradaţiile VI-I) a fost redusă la 5 trepte, deoarece treapta I înseamnă poluare critică şi deci
lichenii lipsesc complet; cele 10 clase ale poleotoleranţei, propuse de Trass, au fost încadrate în 5
clase - de la cele mai sensibile (I) spre cele mai toxitolerante specii (V), deoarece
lichenodiversitatea Moldovei nu dispune de un număr suficient de ecobioindicatori veritabili pentru
toate cele 10 trepte. În cazul ambilor indici (IPA şi IP) gradul de acoperire-abundenţă, propus de
autori de a fi exprimat prin anumit punctaj, a fost exprimat de către noi în valori reale, pornind de la
faptul că acoperirea/abundenţa sub 10% nu este veridică şi deci nu poate caracteriza, pe exemplul
unei singure specii, calitatea aerului.
Astfel IPA propus de DeSloover et LeBlanc (1968), cu modificările noastre, atinge valori
maxime – 159,0-153,8 (pentru Potoci şi Ocniţa-Hădărăuţi) şi minime - 8,1-9,1 (pentru Tohatin,
Saharna şi Călărăşăuca). Acest diapazon permite a constata că 5 ecosisteme au aer curat (IPA
>100), 7 – aer slab poluat (IPA = 100-75), 14 – aer moderat poluat (IPA = 70 -50), 20 – aer poluat
(IPA = 50-25), 16 ecosisteme - puternic poluat (IPA = 25-5), iar ecosisteme cu poluare critică a
aerului (IPA = <5) - lipsă (Tab. 5). Analiza IP propus de Trass (1971), cu modificările noastre,
denotă că ecosisteme cu aer curat (IP<1), slab poluat (IP=1-2) şi cele cu poluare critică ( IP>5) în
genere lipsesc. Deci, dintre cele 6 gradaţii de apreciere 3 se exclud şi scala practic nu funcţioneaza.
În afară de aceasta, categoria celor cu aer puternic poluat (IP=4-5) include doar 1 ecosistem.

Tabelul 5. CALITATEA AERULUI APRECIATĂ PRIN DIFERITE METODE

Metoda de evaluare Coincidenţe
Calitatea aerului
Begu, 2008 – DeSloover, Trass, Begu- Begu-
GECA 1968 - IPA 1971 - IP DeSloover Trass
I – aer curat 4 5 - 3 -
II – aer slab poluat 11 7 - 4 -
III – aer moderat poluat 30 14 23 10 11
IV – aer poluat 13 20 38 7 12
V – aer puternic poluat 4 16 1 4 -
VI – aer cu poluare critică - - - - -
Total 62 62 62 28 23

Între cele trei metode de evaluare a calităţii aerului (Begu, DeSloover, Trass) există
coincidenţă doar pentru 10 cazuri (ecosisteme). Cât priveşte corelaţia cu gradaţiile propuse de noi,
18

18
 Biodiversitatea ecosistemelor acvatice și terestre

IPA coincide în 28, iar IP – în 23 de cazuri, dar aplicarea practică a IP nu poate fi recomandată,
deoarece cuprinde numai 3 trepte, fapt menţionat ceva mai sus. De regulă IPA tinde spre a mări cota
ecosistemelor cu aer mai curat, iar IP – celor cu aer mai poluat. Interpretarea grafică a acestor
rezultate ne permite să constatăm că comparativ cu evaluarea calităţii aerului dată de noi în baza
gradaţiilor de apreciere a calităţii aerului (GECA), IPA corelează bine în toate categoriile (I-V), pe
când IP numai în 2 categorii (III-IV). Astfel putem concluziona că în linii mari, IPA propus de
DeSloover et LeBlanc, cu modificările noastre, poate fi aplicat în condiţiile Moldovei.

CONCLUZII

1. Aplicarea lichenoindicaţiei în monitoringul poluării aerului din ecosistemele forestiere reprezintă

o metodă contemporană ce oferă date veridice cu cheltuieli minimale.
2. Programul european EMEP, cu grila 50x50 km, camuflează calitatea aerului din ecosistemele
forestiere din RM, deoarece ele sunt destul de dezmembrate şi puţine, amplasate prioritar pe relief
accidentat, de acea la nivel naţional este recomandată grila 25x25km.
3. Gradaţiile de Evaluare a Calităţii Aerului (GECA), elaborate de noi şi Indicele Purităţii
Atmosferei (IPA, cu unele modificări) sunt propuse pentru aplicare în monitoringul calităţii aerului
ecosistemele forestiere din RM.

BIBLIOGRAFIE

1. Atlas R. M., Schofield E. Respons of the lichens Peltigera aphthosa and Cetraria nivalis and alga Nostoc commune to sulphur
dioxide, natural gas and crude oil in Artic Alaska / Astarte. 1975. V. 8, № 2. p. 35-38.
2. Begu A. Aplicarea scalelor bazate pe toxitoleranţa lichenilor în reflectarea calităţii aerului. În: Contribuţii ştiinţifice în
tehnologii şi echipamente pentru evaluarea şi protecţia mediului. Arcalia (Bistriţa-Năsăud, România), 2008, p. 24-25.
3. Burton, M. A. S. 1986. Biological monitoring of environmental contaminants (plants). MARC Report Number 32. Monitoring
and Assessment Research Centre, King's College London, University of London.
4. DeSloover J., LeBlanc F. Mapping of atmospheric pollution on the basis of lichen sensitivity. – In: Proceedings of the
Symposium on Recent Advanses in Tropical Ecology. Varansi, 1968, p. 42-56.
5. Hawksworth, D. L. and Rose, F. 1970. Quantitative scale for estimating sulphur dioxide air pollution in England and Wales
using epiphytic lichens. - Nature, Lond. 227:145-148.
6. Le Blanc F. et Rao D. Effects of sulphur dioxide on lichen and moss transplants. Ecology, 54 (3). 1972. p. 612-617.
7. Rewiew and Revision, Emmission data reported to CLRTAP, MSC-W Status Report, Vigdis Vestreng, 2003.
8. Richardson D. H. C., Nieboer E. Surface binding and accumulation of metals in lichens // Cellular interactions in symbiosis and
parasitism. Columbus: Ohio State University Press, 1980. p. 75- 94.
9. Trass H. Classes of lichen poleotolerance and ecological monitoring. In: Problems of ecological monitoring and ecosystem
modeling. L.: Gidrometeoizdat, 1985, p. 123-137 (in Russian).
10. Блюм О. Б. Сравнительная оценка действия токсических газов на СО2 - газообмен лишайников // Экологическ. и
физиолого-биохим, асп. антропотолер. растений. Всес. конф. Тезисы докл. I., Таллин, 1986. с.39-41.
11. Викторов С. В. и др. Введение в индикационную геоботанику. М., 1962.
12. Лийв С., Мартин Л., Пярн Х. Ээнсаар А. Сравнение результатов фитоиндикации и других методов, использoванных
для определения загрязненния воздуха в городах Эстонии//Проблемы современной экологии. Экологические аспекты
охраны окружающей среды в Эстонии. Тезисы II респ. эколог. конф. Тарту, 1982 г. с. 50.
13. Михайлова И.Н., Воробейчик Е.Л. Эпифитные лихено-синузии в условиях химического загрязнения: зависимость
доза-эффект. Экология, 1995, № 6, с. 455-460.
14. Трасс Х. Х. Полеотолерантность лишайников. Рига. 1971, c. 66-70.
15. Трасс Х. Х. Лишайники и загрязненность воздуха // Жизнь растений. В 6 томах. Гл. ред. чл.-кор. АНСССР, проф. Ал.
Федоров. Т. 3. Водоросли. Лишайники. Под ред. проф. М. М. Голербаха. М., "Просвещение", 1977. с. 431-433.
16. Трасс Х. Х. Классы полеотолерантности лишайников и экологический мониторинг // Проблемы экологического
мониторинга и моделирования экосистем. Л.: Гидрометеоиздат, 1984. с. 144-159

19

19