ANIVERSARE CONTROVERSATĂ LA BIBLIOTECA

NAȚIONALĂ

Recent Biblioteca Națională a Republicii Moldova (în continuare - BN) a

sărbătorit 190 de ani de la fondare (?), luînd drept punct de pornire deschiderea la
22 august 1832 a așa – zisei biblioteci guberniale, succesoarea de drept a căreia BN se
consideră –

Cu prilejul aniversării a 190 de ani de la fondare, Biblioteca Națională a

Republicii Moldova (…) vă invită să vizitați expoziția cu genericul „Biblioteca
Națională – dimensiune identitară a țării. 190 de ani de la fondare”. Expoziția
înserează documente (…) printre care adresarea guvernatorului Basarabiei
referitoare la deschiderea Bibliotecii Guberniale din Chișinău (19 august 1822); (…)
dosar referitor la Biblioteca Publică din Chișinău (…) rapoarte și corespondență
referitoare la resursele financiare utilizate pentru întreținerea Bibliotecii Publice din
Chișinău (…) Documentele sunt sistematizate în 10 compartimente: Prima bibliotecă
gubernială din Basarabia (primele documente arhivistice (…){2}.

Notă. Organizatorii evenimentului n-au putut identifica clar entitatea instituției,

numind-o la întîmplare - Biblioteca Gubernială din Chișinău, prima bibliotecă
gubernială din Basarabia, Biblioteca Publică din Chișinău, Biblioteca Publică
Gubernială.

I.
BIBLIOTECĂ GUBERNIALĂ sau BIBLIOTECA PUBLICĂ A
ORAȘULUI CIȘINAU?..
Pornind de la examinarea surselor de informare arhivistice sau publicate de-
a lungul timpului (firesc, de care dispunem la moment), concluzia generală este că,
conform documentelor de epocă și nu numai (v. mai jos), biblioteca n-a fost
instituție „gubernială” sau „de stat” {6} din următoarele motive:
1) Pînă în anul 1873 Basarabia a avut statut de regiune (область rus.).
Astfel, nu există nici o certitudine că ar fi existat documente oficiale care numeau
biblioteca „gubernială”. Precum nu există, probabil, nici acte oficiale care ar atesta
existența unei bibliotecii publice regionale («Бессарабская областная публичная
библиотеса / „Biblioteca Publică Regională a Basarabiei”», de exemplu).
 Un important și absolut de neglijat document oficial din anul 1862 {9}
numește biblioteca «публичная городская библиотека / biblioteca publică
orășenească » (SIC!!!) – din instituțiile de utilitate publică din oraș demnă de atenție
este biblioteca publică orășenească (...)

………………………………………………………….

NB! - …din instituțiile de utilitate publică din oraș și nu din instituțiile de

utilitate publică din regiune !!!
Antetele adreselor bibliotecii (din 24 noiembrie 1850, 1854 și 5 ianuarie 1868)
atestă numele «Кишиневская публичная библиотека» {3}, adică «Biblioteca
publică Chișinău / din Chișinău / a orașului Chișinău» !!!

Mai mult ca atît, pînă în prezent nici un cercetător nu a prezentat vreun act în care
Biblioteca publică Chișinău / din Chișinău / a orașului Chișinău să fi fost numită de
către autoritățile timpului Biblioteca Publică a Basarabiei, Biblioteca Publică
Regională a Basarabiei, Biblioteca Publică Regională, Biblioteca Publică Gubernială
a Basarabiei sau Biblioteca Publică Gubernială.
 În timp ce atîtea și atîtea instituții erau identificate cu calificativul „a Basarabiei”
sau „regional/ă”: Administrația Vămilor a Basarabiei, Camera Regională de Control a
Basarabiei, Camera Proprietății Statului a Basarabiei, Oficiul coloniştilor din Basarabia,
Oficiul Regional din Basarabia al Ţiganilor Coroanei, Oficiul Regional de Poştă al
Basarabiei etc.
Semnificativ este faptul că pînă și P. Ganenco, fost director al Bibliotecii
Republicane de Stat a RSSM “N. Krupskaya”, și-a intitulat cartea sa despre istoria
primei biblioteci publice din Chișinău “История Кишиневской публичной
библиотеки”/ “Istoria bibliotecii publice Chişinău” și nu “История Кишиневской
областной / губернской публичной библиотеки”// “Istoria bibliotecii publice
regionale / guberniale Chişinău”.

2) Actul, în baza căruia urmau să fie înființate bibliotecile, prevedea

“înființarea bibliotecilor publice de lectură în gubernii” (în sensul tradițional de azi –
săli de lectură, cu prestarea serviciilor contra plată) și nu „înființarea bibliotecilor
guberniale de lectură” - «О ЗАВЕДЕНИИ В ГУБЕРНИЯХ ПУБЛИЧНЫХ
БИБЛИOТЕК ДЛЯ ЧТЕНИЯ» {13}.

3) Chiar de la început nu se conta pe faptul ca aceste biblioteci puteau fi

înființate folosind resursele financiare și materiale ale statului.
Ceea ce rezultă clar din adresa contelui N.S. Mordvinov către ministrul de interne
A.A. Zakrevski, în care se menționa că «această faptă poate fi îndeplinită printr-un zel
al societăților nobiliare și orășenești, dacă șefii guberniilor iau parte cuvenită la
ea»{12, p.8}
De aici concluzia - (…) ideea lui N.S. Mordvinov presupunea finanțarea
publică și nu de stat a acestei măsuri. evident, contele nici nu s-a gandit că statul
poate să ia la bugetul său crearea bibliotecilor publice (...) Circulara ordona
guvernatorilor „să invite la adunare mareșalii de gubernie și județe ai nobilimii,
directorii de gimnazii și, în general, fanii iluminismului, atît din rîndul nobilimii cît și
din rîndul negustorilor, pentru a colecta în comun fonduri pentru înființarea
bibliotecilor”. Cu alte cuvinte, se dădea de înțeles că este necesar să se conteze, întîi
de toate, pe donații voluntare ale nobilimii și negustorilor. Și nu numai la înființarea
bibliotecilor, dar și pentru întreținerea ulterioră a lor {12, p.8-9}
Propunerea contelui Mordvinov privind alocarea surselor financiare pentru
înființarea bibliotecilor publice nu a fost susținută de Cabinetul de Miniștri al Imperiului
Rus – « Mordvinov a propus „introducerea a 50.000 de ruble în bugetul de stat
pentru înființarea bibliotecilor în toate orașele guberniale pentru a fi transferate
annual Ministerului Educaţiei”. Gr. Kankrin, desigur, a recunoscut această cheltuială
ca fiind inutilă, iar Comitetul Miniștrilor a fost de acord cu opinia ministrului
finanțelor, și această problemă a înființării de biblioteci publice în orașele guberniale a
fost epuizată pe mult timp, pentru întreaga domnie a lui Nikolai Pavlovici {7, p.XXIX}.
 4) Oficial de cel mai înalt rang – de exemplu, contele M. S. Voronțov, general
- guvernator al Novorosiei și Basarabiei - numea biblioteca înființată în Chișinău
“bibliotecă orășenească” – Contele M.S. Voronțov (...) a donat multe cărți, după cum se
vede din scrisoarea (...) contelui către Sorokutsky: „Dorind din partea mea să contribui
(…) la întreținerea și extinderea bibliotecii ORĂȘENEȘTI înființate la Chișinău, am
onoarea să transmit Excelenței Voastre un catalog de cărți care vă vor fi livrate după
aceasta (…) {14, p.143-144}.

5) Biblioteca nu avea statut de instituție gubernială / de stat, deoarece nu a

avut finanțare de la stat, înființarea și activitatea ei fiind efectuată, parțial din
capitalul de 10 % al regiunii Basarabia (și aceasta numai datorită generozității lui
M.S.Voronțov, care a permis alocarea unei sume din pentru acoperirea unor cheltuieli
ale bibliotecii), dar mai mult din donații – Localul pentru bibliotecă a fost închiriat
în casa privată a lui Bogaciov în 1831 pentru un an, cu o taxă de 600 de ruble (...)
Deschiderea bibliotecii a fost aranjată în mod deosebit de solemn, după un program
prestabilit. La finalul discursurilor, cei prezenți au donat pentru fondul bibliotecii
945 de ruble {14, p.145-146}.
În caz contrar (evident, daca biblioteca ar fi avut statutul de instituție de stat),
biblioteca ar fi fost asigurata chiar de la început cu sediu, personal și finanțare din
bugetul de stat.
Încă o confirmare că biblioteca publică din Chișinău nu era instituție de stat/
gubernială o găsim la P. Ganenco – (…) activitatea Bibliotecii Publice Chișinău s-a
înrăutățit brusc, ceea ce a condus la închiderea acesteia (1854-1858 ) {8, p. 54}.

AR FI FOST POSIBIL ОARE CA O INSTITUȚIE DE STAT SĂ SE

INCHIDĂ PENTRU PATRU ANI DIN LIPSĂ DE FINANȚE?..

Altă concluzie – Guvernul țarist n-a participat la crearea majorității bibliotecilor

publice și nu le-a oferit niciun sprijin material. Doar bibliotecile instituțiilor
guvernamentale, precum și ale instituțiilor de învățămînt superior și secundar, au fost
întreținute pe cheltuială publică (…) guvernul a întreținut doar două biblioteci -
Biblioteca Publică Imperială din Sankt - Petersburg și a Muzeului Rumyanțev din
Moscova {9}.
6) Actele autorităților timpului atestă în mod expres faptul că biblioteca
nu avea statut de instituție guvernamentală – Extras din Ședința Dumei orașului
Chișinău din 20 noiembrie 1872. Punctul 4. Raportul Consiliului privind închirierea
localului pentru biblioteca public - Camera de Control a Basarabiei*, văzînd din
contract, că în casa închiriată pentru sediul administrației regionale, se adăpostește și
biblioteca publică și, ținînd cont, pe de o parte, că din contul sumei extraordinare, din
care se face plata pentru sediu, ESTE PERMISĂ PRIN LEGE ÎNCHIRIEREA
LOCALURILOR NUMAI PENTRU INSTITUȚIILE GUVERNAMENTALE, LA
CARE NU APARȚINE BIBLIOTECA ORĂȘENEASCĂ (…) și, pe de altă parte, că
biroul regional de topografie *, care a fost situat în această casă pînă în 1872 (…) a
fost transferat într-o casă specială, închiriată cu 888 de ruble pe an, care cheltuială,
dacă nu a putut fi împiedicată prin transferul biroului în incinta ocupată de bibliotecă,
atunci în orice caz ar trebui rambursată cel puțin parțial de către oraș (...) pînă la
eliberarea acestor spații și transferarea bibliotecii în clădirea orașului, a porunci
Consiliului (…) să efectueze plăți pînă cînd nu se va elibera încăpere pentru sediul
bibliotecii în clădirea orașului. (Publicat în Бессарабския областныя ведомости. 1873. - № 8.
27 января. – стр. 36 )” {6, p.15}.
*Atragem atenția asupra expresilor “Camera de Control a Basarabiei” și “ biroul
regional de topografie”, care demonstrează că în cazul instituțiilor regionale erau
folosite calificativele “a Basarabiei” sau “ regional /ă”.
În sfîrșit, a se vedea două adrese ale autorităților superioare care specifică că 1)
“biblioteca nu face parte din istituțiile de stat” și 2) “se solicită transferarea
Bibliotecii Publice din Chișinău din localul administrației guberniale în cel al
orașului” {6, p. 230, 231} –

7) Mai mulți autori notorii de asemenea considerau că biblioteca a avut

statut de bibliotecă publică a orașului Chișinău –
- Un eveniment important în viața culturală a Chișinăului a fost înființarea
bibliotecii publice în oraș (...) Biblioteca Publică din Chișinău a fost deschisă la 22
august 1832 {10}.
 - În 1832 s-a fondat biblioteca oraşului Chişinău {1}.

- Ca să se pună bazele unui început de cultură, primăria or. Chișinău deschide

la anul 1832 o bibliotecă orășenească{4}.

Ceea ce confirmă faptul că biblioteca deschisă la 22 august 1832 era

«BIBLIOTECA PUBLICĂ CHIȘINĂU / DIN CHIȘINĂU / A ORAȘULUI
CHIȘINĂU» !!!

II.
CONTINUITATEA ÎN TIMP SAU CINE ESTE ADEVĂRATUL
SUCCESOR AL PRIMEI BIBLIOTECI PUBLICE DIN CHIȘINĂU

BN, dintr-o ambiție sau orgoliu, și-a asumat în mod arbitrar istoria primei
biblioteci publice din Chișinău și a Bibliotecii publice obștești înființate de către Duma
orașului Chișinău la 19 octombrie1877 (astăzi Biblioteca Municipală “B.P.Hasdeu”) –

Biblioteca (…) a purtat diferite denumiri, în funcţie de situaţia social-politică

din ţară: Biblioteca Publică Gubernială (1832-1875), Biblioteca Publică din Chişinău
(1876-1939), Biblioteca Republicană de Stat a RSSM (1940-1990), Biblioteca
Naţională (din 1991) {5}.

Deoarece istoria primei biblioteci publice din Chișinău a luat sfîrșit în anul 1876
(și nu 1875 – v. BN), iar la 19 octombrie 1877 (și nu în 1876, precum consideră BN)
Duma orașului Chișinău a înființat Biblioteca publică obștească a orașului Chișinău,
perioada de 190 de ani de existență a bibliotecii publice din Chișinău, respectiv
succesiunea de drept, în mod logic trebuie să aparțină Bibliotecii Municipale
“B.P.Hasdeu”.

Iar BN îi revine ceea ce este a ei – perioada 1940 – 2022.

Chiar dacă (să admitem) biblioteca înființată în 1832 ar fi avut statutul de

instituție de stat (bibliotecă regională / gubernială) continuitatea acestei biblioteci se
limitează la perioada de timp 1832 – 1876, după care bibliotecă a fost închisă din
lipsă de fonduri –

(...) Biblioteca Gubernială, inaugurată în 1832, finanţată de stat, a fost închisă

în 1876 din lipsă de fonduri {6, p.26}.
 În caz că biblioteca ar fi fost, totuși, reorganizată (deși nu este cunosctut vreun
asemenea act administrativ al conducerii guberniei), dupa cum susține P.Ganenco - III.
Реорганизация Кишиневской губернской публичной библиотеки в городскую и
ее деятельность в 1877-1917 годы / Reorganizarea bibliotecii publice guberniale
Chișinău în orășenească și activitățile acesteia în anii 1877-1917 {6, p.67} – dreptul
de succesiune îi revine, cu atît mai mult, bibliotecii orășenești înființate la 19
octombrie 1877. Și, respectiv, Bibliotecii Municipale “B.P.Hasdeu”!

În ceea ce privește afirmațiile de felul “1878 - 1917. Sub tutela municipală cu

funcționalitate gubernială” {3}, care ar trebui să confirme continuitatea în timp a așa –
zisei biblioteci guberniale, acestea sînt niște tertipuri capabile să ducă în eroare doar
diletanții, asociindu-se cu un joc de cuvinte lipsit de orice sens.

De fapt, cine ar putea explica sensul acestei expresii fără logică - Sub tutela
municipală cu funcționalitate gubernială ?..

Că biblioteca ar fi fost în subordinea orașului, dar îndeplinea funcții specifice

caracteristice unei instituții de stat regionale / guberniale?..

Și atunci care erau aceste funcții? – conducerea metodică a altor biblioteci publice
din regiune / gubernie (care nu au existat, de fapt) sau prestarea de servicii populației
regiunii / guberniei?..

În legătură cu aceste tertipuri apare întrebarea firească: pe cine trebuia să

deservească (dacă ar fi existat, totuși) așa-zisa bibliotecă gubernială?
Este de necrezut că la această bibliotecă (serviciile căreia mai erau și cu plată) ar
fi venit locuitori din toată regiunea / gubernia (care, de altfel, în majoritate erau
analfabeți sau semianalfabeți).
Non sens total.

De fapt, punctual pe “i” a fost pus cu 20 de ani în urmă de către un tînăr

cercetător, care a combatut curajos teza privind succesiunea de drept și continuitatea în
timp a BN.
Monografia Mariei Vieru-Ișaev conține un mare adevăr (NB!!!), neobservat
sau trecut cu vederea în anul 2002.
Acesta se referă la studiului lui P. Ganenco, despre care Maria Vieru-Ișaev scria
- “Istoria Bibliotecii Publice Chişinău. 1830-1917” (...) conţine o teză greşită,
conform căreia la 1877 BG a fost reorganizată în BPOCh (...) Eroarea (…) a fost
preluată de (...) conducerea (…) BNRM (…) s-a ajuns la a doua teză eronată, conform
căreia BNRM ar avea o activitate şi istorie continuă” {6, p.15}.
Aici: BG – bibliotecă gubernială, BPOCh – Biblioteca Publică Obștească
Chișinău, BNRM – Biblioteca Națională a Republicii Moldova
 Afirmație dură, care, într-un fel, postează BN un rolul unui impostor care și-a
asumat pe nedrept o istorie care nu-i aparține!?.
Trifan PRUTEANU
REFERINȚE TEXTOLOGICE
1. Bezviconi, Gheorghe. Semimileniul Chișinaului. Chișinău. Editura “Muzeum”, 1996. p. 5

2. http://bnrm.md

3. http://moldavica.bnrm.md/biblielmoMuzeu

4. Ciobanu, Ștefan. CHIȘINĂUL. Chișinău, 1996. p. 56

5. Scurt istoric http://www.bnrm.md/index.php/biblioteca/despre-noi/prezentare-generala/scurt-

istoric

6 Vieru-Ișaev, Maria. Biblioteca Municipala "Bogdan Petriceicu - Hashdeu" din Chisinau

(1877-2002). Etape, contexte, conexiuni și incursiuni istorice. Chișinău. Editura “Colograf-com”, 2002

7. Архив графов Мордвиновых. Санкт – Петербург, Типография И.И.Скороходова. Т. 9. -

1903.

8. Ганенко, П. История Кишиневской публичной библиотеки. Кишинев. Издательство

«Картя Молдовеняскэ», 1966

9. Защук, А. Материалы для географии и статистики России, собранные офицерами

Генерального штаба. Бессарабская область. Часть 2 Издательство: Тип. Э. Веймара Место
издания: СПб. Год издания: 1862 http://www.runivers.ru/lib/book3308/16831/
10. История Кишинева (1466-1966). Кишинев. Издательство «Картя Молдовеняскэ»,
1966. (КГУ. Кафедра истории СССР). Глава II. 5. Культура - aвт.– к.и.н.Жуков В.И., доценты
Koйфман И.В. и Мунтян М.П.), p. 78 – 79

11. Матвеев, Михаил Юрьевич. Публичные и народные библиотеки в Российской

империи В 1850–1860-Х ГГ. “Вестник Санкт-Петербургского государственного университета
культуры и искусств”. Выпуск № 4 / 2012, p. 115

12. Томская областная универсальная научная библиотека им. А.С. Пушкина. Очерки
истории. Томск, 2010

13. Циркулярное предписание Министра Внутренних Дел Гг. Гражданским

Губернаторам, от 5 июля 1830 года, о заведении в Губерниях публичных библиотек для
чтения. В: Журнал Министерства Внутренних Дел. Часть IV. Книжка первая. Санктпетербург,
1831. p.27 – 29

14. Юбилейный сборник города Кишинева. 1812-1912. Часть I., p.143-144