Cuprins

Literatură – digital – varianta model bac 2021 2

Respectarea unei metode de lucru - test 6 antrenament 2021 3
Stări de spirit influențate de prezența celor dragi – test 12 antrenament 2020 4
Călătorii – experiențe – test 13 antrenament 2020 5
Norocul poate (sau nu) influența reușita la un examen – test 15 antrenament 2020 6
Lectura – test 10 antrenament 2020 7
Starea interioară influențează modul în care individul percepe lumea - test 5 – 2020 8
Școala poate oferi elevilor posibilitatea de a-și dezvolta potențialul – test 5 – 2021 9
Legătura afectivă poate fi menținută la distanță prin instrumentele de comunicare – test 6 – 2021 10
Literatură – digital – varianta model bac 2021
B. Literatura a reprezentat întotdeauna un bun mijloc de a păstra informația pentru a
putea fi împărtășită viitoarelor generații. Computerizarea literaturii reprezintă un pas înainte
în prezervarea literaturii.
În opinia mea, literatura epocii digitale se bucură de multitudinea avantajelor
prezervării și posibilitatea împărtășirii cu ușurință a acesteia pentru ca oricine să se bucure
de aceasta prin intermediul computerului și a tehnologizării.
În primul rând, tehnologia avansează în ritm alert, diversitatea domeniilor pentru care
poate fi folosită fiind aproape nelimitată, unul dintre aceste domenii reprezentându-l
literatura. De la literatura veche până la cea SF, suportul tehnologic poate asigura atât
prezervarea cât și accesibilitatea unui număr nelimitat de persoane respectivelor texte. În
acest sens, Sanda Cordoș în „Un loc în care viața este mai densă” (în „Dilema Veche”, nr
242,...) susține că „literatura nu este în opoziție cu computerul, ci e mai curând stră-
străbunica lui.” Viziunea acesteia introduce catrea și computerul prin „interfața
convențională” comună acesotra, „care ea însăși rămâne mută și opacă” până când un
cititor, respectiv utilizator, își propune a o/îl explora.
În al doilea rând, în detrimentul cărților, literatura în format electronic este multa mai
accesibilă omului epocii digitale. Majoritatea oamenilor dețin dispozitive personale sau au
acces prin intermediul bibliotecilor sau altor locații la nu numai suportul fizic, capabil să
îndeplinească rolul unei cărți, dar și la Internet, modalitate prin care pot explora diversitatea
literaturii.
De asemenea, jocurile video pot împrumuta o nuanță caracteristică literaturii. Sanda Cordoș
ne propune că „la fel ca un joc pe computer, și textul literar are niveluri diferite care se
dezvăluie treptat celor destoinici sau rămân pentru multă vreme inaccesibile pentru cei
grăbiți, speriați sau lipsiți de perseverență”, deci, asemnea unui joc video, și literatura poate
necesita alte niveluri de abordare și de înțelegere.
În concluzie, literatura nu se află în opoziție cu computerul, ci, mai mult, computerul
vine în sprijinul literaturii, oferind o alternativă cărților și nelimitate posibilități de
experimentare a acesteia.
Respectarea unei metode de lucru - test 6 antrenament 2021
I. B. În procesul atingerii unui scop, abordarea unei metode de lucru se poate dovedi a fi
utilă, poate chiar crucială, în pofida înfruntării necunoscutului în încercarea de a îndeplini
țelul propus.
În opinia mea, respectarea unei metode de lucru în favoarea atingerii scopului propus
este importantă atât din punct de vedere al rezultatului, cât și al eficienței obținute pe
parcurs.
În primul rând, metodele de lucru asigură atât eficientizarea procesului, cât și
veridicitatea și acuratețea rezultatelor obținute și/sau creșterea „calității” procesului de
îndeplinire a scopului în sine. Însă, privind în sens larg, pentru îndeplinirea scopului printr-o
metodă anume, acea metodă trebuie să fie elaborată, în primă instanță, de către o persoană
competentă pentru a asigura atât eficiența, cât și eficacitatea metodei de lucru. Deci, este
nevoie, mai întâi, de o tehnică de a elabora metoda ce va fi apoi folosită. Spre exemplu
poate fi dat Nicolae Iorga când, în textul cu titlu omonim de Eugeniu Speranția, îi este
surprinsă intenția novatoare în ceea ce a privit organizarea și funcționarea Facultății de
Drept din Oradea prin întocmirea și aplicarea unor măsuri: „înțelegând rolul pe care-l putea
avea în acea margine de țară o instituție de învățământ superior, a luat unele măsuri care
favorizau existența și funcționarea facultății noastre”. Astfel, metoda de lucru se arată a fi
benefică în atingerea unui scop propus.
În al doilea rând, importanța respectării unei metode de lucru se reflectă în rezultatele
obținute. În cazul nerespectării acestor metode, în plan real și nu doar teoretic, rezultatele
pot surveni sub chipul unor catastrofe de proporții inimaginabile. În calculul matematic,
fizic, chimic, etc., metodele de lucru dictează de cele mai multe ori calitatea rezultatului sub
formă de erori și marje de erori, alteori aceste metode pot combate neglijența și/sau
anticipările nocive. Drept antiexemplu, transpus din planul teoretic în planul realității, unde
erori se pot manifesta exponențial, poate fi dat exemplu accidentul nuclear de la Cernobîl
din 26 aprilie 1986, unde un cumul de presiuni politice, erori umane și defecte neglijate au
produs o catastrofă ale cărei proporții sunt vizibile și astăzi. În acest caz, „ruptura” de la
normalitatea metodei de lucru, a cursului firesc care să asigure siguranța împotriva
neprevăzutului, a fost pe atât de previzibilă, pe atât de ireversibilă. Așadar, rigoarea unei
metode de lucru trebuie conștientizată atât în plan teoretic, cât și în plan real.
În concluzie, metoda de lucru, în ceea ce privește atingerea scopului propus, (dacă
există,) capătă atribute fezabile, substanțiale, uneori chiar cruciale. Întru eficiență și
rezultate veridice, respectarea unei metode de lucru are o importanță sporită.
Stări de spirit influențate de prezența celor dragi – test 12 antrenament 2020
Stările de spirit pot fi influențate de mai mulți factori, atât interni cât și externi.
În opinia mea, stările de spirit pot fi influențate, chiar schimbate, de prezența celor
dragi și nu numai.
În primul rând, compania, prezența unei persoane poate impune experimentarea unor
anumite stări de spirit insuflate de experiențele cu persoana respectivă. De regulă, aceste
stări de spirit au la bază amintirile, experiențele create cu acea persoană, astfel încât
revederea acesteia poate evoca un cumul de emoții cu privire la timpul petrecut împreună.
În acest sens, în fragmentul dat din textul memorialistic „Jurnal de război 1916-1917” de
Regina Maria a României, însăși Regina mărturisește că, prințesă fiind, venirea surorii sale
și timpul petrecut cu aceasta i-au schimbat radical starea de spirit astfel încât, în lipsa surorii
sale în acea perioadă de toamnă, timpul petrecut ar fi fost insuportabil: „Mă schimbasem,
îmi intrase în inimă bucuria, venirea surorii mele mă ușurase de o parte din greutatea
zdrobitoare a dorului de casă care mă sufoca de atâta timp.” [+ […] Toamna era superbă,
pădurea ni se arăta minunată și toate lucrurile care mi se păruseră greu de
suportat singură deveneau nu doar suportabile, ci chiar surse de distracție și amuzament. ]
În al doilea rând natura omului sociabil poate fi contrastată prin relație cu ceilalți
indivizi. Nu numai că o persoană ne poate schimba starea de spirit, dar ne poate schimba și
modul de a gândi. Conform concepțiilor lui Karl Jaspers, omul se înțelege pe deplin numai
prin raportare la altul. Astfel, oamenii sunt o vastă sursă de emoție și de autocunoaștere, ale
cărui caracter poate fi „moștenit”. Spre exemplu, pusă în situația descrierii portretului moral
și psihologic al surorii sale, aceasta admiră (o parte din) trăsăturile acesteia, urmând să îi
urmeze exemplul și să și le însușească: „era, în fond, un caracter mai puternic la vremea
aceea; am avut nevoie de ani lungi de lecții de viață ca să ajung la fel de puternică pe cât era
ea încă de pe atunci.”.
În concluzie, cei dragi și nu numai pot influența, chiar schimba, stările de spirit ale
unei persoane, atât datorită experiențelor împărtășite, cât și datorită caracterului insuflat.
Călătorii – experiențe – test 13 antrenament 2020
B. Călătoriile reprezintă o bună modalitate de a crea noi experiențe, fie că are ca
scop recreerea, cercetarea sau doar observarea, călătoriile ne aduc mai aproape atât de noi
înșine, cât și de ceilalți.  
În opinia mea, o călătorie poate reprezenta o oportunitate de a crea noi experiențe de
cunoaștere și nu numai. Oportunitatea de a explora și învăța noi locuri, culturi, obiceiuri și
tradiții se poate dovedi a fi și un mijloc de a asimila noi viziuni, de a progresa, de a . 
În primul rând, întregul act de a călători implică atenția persoanei și capacitatea
acesteia de a face față unor noi experiențe asociate ieșirii din sfera sa de confort, deci o
continuă sursă de cunoaștere. În acest sens, Mircea Eliade în „Jurnal de vacanță” își descrie
experiența asociată călătoriei, deși pus într-o situație controversată, acesta
mărturisește că „una dintre cele mai insuportabile plictiseli ale călătoriei este inevitabila
conversație a tovarășului de drum, care îți vorbește despre   locuri mult mai frumoase
decât acestea pe care le străbați acum”. În ciuda nemulțumirii acestuia, Eliade ne dovedește
că astfel de conversații sunt inevitabile: „În păcatul acesta, de altfel, cad cei mai mulți
dintre noi; chiar și cei mai sobri, chiar și cei mai generoși. Foarte puțini rezistă ispitei,
foarte puțini au tăria să fie prezenți în peisajul pe care-l străbat.” 
În al doilea rând, componenta esențială a călătoriei, anume destinația, este compusă
dintr-un ansamblu de multe alte experiențe de cunoaștere variind de la
oameni până la tradiții, de la specificul destinației până la peisaje, toate deschid oportunități
de cunoaștere. De asemenea, Pe lângă componenta umană, și cea non-umană, peisajele, pot
motiva entuziasmul cunoașterii. În această privință, tot Mircea Eliade în „Jurnal de vacanță”
propune subconștientul ca mecanism benefic, de a nu „consuma ca o
incandescență” frumusețea peisajelor: „În fața unui peisaj tulburător, subconștientul îl
ajută să fugă, să nu fie prezent, îndemnându-l să se gândească la altceva – numai să nu fie
silit să epuizeze frumusețea clipei de față, care l-ar strivi.” Acest mecanism este, mai de
grabă, unul filosofic întrucât „dacă omul ar trăi cu intensitate toate împrejurările vieții lui”,
acesta, deși s-ar fi bucurat de un asemenea prilej, ar fi de foarte scurtă durată. 
În concluzie, o călătorie reprezintă o bună modalitate de a asimila cunoștințe, atât pe
parcursul călătoriei, cât și ajuns la destinație, o formă de maturizare continuă, a tânărului,
care, silit să-și părăsească zona de confort, se adaptează noului, și-l însusește. 
 
Norocul poate (sau nu) influența reușita la un examen – test 15 antrenament 2020
B. Norocul definește percepția umană ca experimentarea unui eveniment favorabil,
subsumat unor șanse, să coreleze cu un alt eveniment.
În opinia mea, norocul nu poate influența reușita la un examen. Mai mult, norocul nu
reprezintă o cauză, un fenomen, ci o „etichetă” a decursului timpului și experienței
percepute de indivizi.
În primul rând, reușita la un examen este dictată de consecvență și conștiinciozitate și
nu de noroc, de o „etichetă” a unei probabilități. Consecvența este întotdeauna arma tuturor
examenelor, un individ bine pregătit nu are de ce se teme. De exemplu, contrar celor spuse
anterior, un individ prost pregătit poate coexista cu impresia norocului și influenței
norocului sau a evenimentelor norocoase, însă, în fața faptului împlinit, nu norocul,
„eticheta”, ajunge să determine, în acest caz, bila câștigătoare, ci purul haos al căror
rezultate nu pot fi niciodată prezise. Astfel, tânărul Gh. Brăescu în „Amintiri” confesează
că, în urma apariției unui semn potențial norocos, acest semn a fost doar un miraj, întrucât,
în ziua examenului, rezultatul credinței în noroc a fost inexistent: „N-am mai citit nimic.
Am plecat să răspândesc minunea, reușind ușor să-i conving, atât vorbeam de convins eu
singur, că la examen îmi va cădea, cum ziceam noi, biletul 17.” Urmând ca în ziua
examenului: „Am scos bila 18 și n-am știut nici măcar cum să încep, atât eram de
dezorientat. Invitat cu insistență, am tras alte două bile, cu același noroc.”
În al doilea rând, norocul, ca „etichetă” a evenimentelor, nu poate desemna un
fenomen exact, care, de altfel, ajunge să clasifice majoritatea experiențelor pentru care
indivizii atribuie această „etichetă”. Concret, unui eveniment experimentat ale căror
rezultate pot fi clasificate drept favorabile sau nefavorabile, credința în posibilitatea
ajungerii la rezultatele favorabile nu determină manifestarea acestor rezultate cum nu
determină manifestarea rezultatelor mai puțin favorabile.
În concluzie, norocul întrunește numai o „etichetă” atribuită unei formule empirice –
experiența, nu poate determina rezultatul unui examen, ci este doar o percepție a indivizilor.
Lectura – test 10 antrenament 2020
B. Lectura reprezintă actul de a absorbi informații și de a le asimila într-un mod propriu.
Lecturile suplimentare reprezintă un mod nelimitat de a căpăta informații și de a le însuși în
varii scopui.
În opinia mea, lecturile suplimentare reprezintă un factor care poate influența
succesul școlar. Mai mult, lectura (suplimentară) poate deschide orizonturi noi nu numai pe
plan școlar, dar și (pe plan) profesional.
În primul rând, lectura se poate dovedi a fi un foarte bun mijloc de a asimila
informații. Dacă această lectură se petrece și în sferele exterioare școlii, aceste informații
reprezintă un potențial plus dacă sunt aplicate în contextul școlii, muncii, etc. Spre exemplu,
în fragmentul din „Viața lui Mihai Eminescu”, George Călinescu prezintă viața tânărului
Mihai Eminescu și modul acestuia de a aborda lectura și școala. Acestuia îi este surprinsă în
special calitatea de înrăit cititor, însă în afara sferei școlare: „El are preferinţe la studiu,
iubeşte lectura, nu însă la şcoală. Nu-i plăcea să-şi înveţe lecţiile şi de aceea lua note rele.”
În al doilea rând lectura suprimentară poate fi folosită, în contextul potrivit, cu scopul
de a obține succese școlare. Deși lui Mihai Eminescu îi sunt urâte multe materii școlare,
acesta se remarcă și este remarcat pentru cantitatea de informații obținută din lectura
exterioară școlii, într-atât încât (prefesorul (său?) de istorie), profesorul Neubauer, „spuse în
chip de mustrare că în secţiunea A era un elev Eminovici care îi bătea pe
toţi”, fapt pentru care tânărului Eminescu îi este atribuită „cea mai bună notă”.
În concluzie, efortul suplimentar, în deosebi lectura, poate desemna un factor
influențator atât în sfera școlii, cât și în cea profesională, prin obținerea de succese
semnificative.
Starea interioară influențează modul în care individul percepe lumea - test 5 – 2020
I. B Conștiința și ipostaza conștiinței dictează modul în care este filtrată informația
percepută din mediul extern.
În opinia mea, starea interioară influențează modul în care individul percepe lumea.
Situația conștiinței antrenează fluxul percepțiilor și modul lor de analiză, pe baza cărora este
creată o concepție a lumii, mediului extern.
În primul rând, conștiința, deși reprezintă o permanentizare a trăirilor, reprezentată de
cumulul experiențelor și procesului permanent formator, poate fi deturnată de o stare
interioară, ca efect al lumii exterioare, ce se reflectă apoi în modul în care este imprimat
procesul de cunoaștere, explorare al aceleiași lumi exterioare. Spre exemplu, George
Topîrceanu consemnează în „Memorii de război” intruziunea stării interioare ca filtru al
percepției modului în care lumea i se arată înaintea ochilor: „înțepat de gânduri și de regrete,
nu-mi găseam astâmpăr. Noaptea era limpede. […] Şi-mi aduceam aminte de observația
curioasă a nu știu cărui aeronaut: în noaptea liniştită, din nacela balonului care aluneca […]
prin văzduh, nicio larmă de pe pământ nu se mai aude, de la câteva sute de metri în sus”.
În ceea ce privește ipostaza confesată, acesta explorează gânduri „a priori”, dincolo de
experiența sa: „Cu mii şi mii de ani în urmă, în misterioasa eră primară, umilul cântec al
greierului a fost singurul glas cu care nefericita noastră planetă saluta”, o contemplare
asupra liniștii interioare, a liniștii sufletești, cu o formulă empirică adresată istoriei prin care
nu a temerat. Astfel, starea interioară l-a determinat pe autor să ia ipostaza călătorului în
timp, acela de contemplator al istoriei lumii.
În al doilea rând, starea interioară poate influența modul în care este percepută lumea
deoarece, în plan psihologic, emoția primează, de aici reiese și factorul subiectiv în tratarea
exteriorului. Este lesne înțeles că, de cele mai multe ori, acest filtru, fie el involuntar, este
produs de imediatele trăiri ale individului; întru natura sa emotivă, acesta va fi mereu
marcat, de exemplu, de evenimentele tragice, chiar dacă acestea nu îl afectează în mod
direct. În acest sens, drept exemplu poate fi dat Ștefan Gheorghidiu, un alter ego al lui
Camil Petrecu, din „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”. Fire hipersensibilă,
analitică și rațională, acesta accede către trăirile absolute, iar una dintre acestea fiind iubirea.
Student, Gheorghidiu este măgulit de atracția pe care i-o oferă o studentă, Ela, motiv pentru
care se și căsătoresc, iar pentru un timp dragostea absolută compensează pentru traiul
modest trăit de cei doi. După masa în familie care-o va garanta avere lui Ștefan, excursia la
Odobești, certurile și împăcările, Ela coboară în sfera mondenă, fapt ce îi induce repulsie și-
l convinge că Ela nu este aleasa. Gheorghidiu se înrolează voluntar într-o conflagrație
mondială, ce-l va convinge războiul este absurd și nu eroic, iar drama colectivă o depășește
pe cea personală. Întors de pe front, Gheorghidiu renunță la Ela și la căutarea unei iubiri
absolute, căci trauma colectivă, starea interioară de oboseală, i-au permanentizat
convingerea că lumea este superficială, avidă de ariviție, o lume mediocră.
În concluzie, starea interioară influențează modul în care individul percepe lumea.
Filtrul conștiinței, emoția psihologicului marcată de trăiri sunt mecanisme prin care,
involuntar, exteriorul devine subiectivizat conform emoției.
Școala poate oferi elevilor posibilitatea de a-și dezvolta potențialul – test 5 – 2021
I. B Mediul școlar instituie un cumul de posibilități și oportunități care pot facilita, în
decursul formator al elevilor, un sprijin, dar numai atât timp cât există persoane capabile,
apte în a îndruma și oferi oportunități.
În opinia mea, școala poate oferi elevilor posibilitatea de a-și dezvolta potențialul,
însă numai în prezența unui mediu școlar serios, responsabil și apt. În pofida cazurilor
ideale, contemporaneitatea le-a diminuat, le-a standardizat și le-a uitat, astfel încât (astăzi)
situația prezintă excepția și nu regula.
În primul rând, cadrul mediului școlar reprezintă partea activă ce ar determina elevii
să își conștientizeze potențialul și să îl valorifice. În lumina unei prezențe a unor oameni
apți, școala devine, astfel, un ambient capabil să sprijine elevii în dezvoltarea potențialelor
(lor). În acest sens, Virgiliu Monda în „25 de ani cu E. Lovinescu” confesează modul în care
școala și-a lăsat amprenta asupra inițiativei „precoce” a tânărului de a scrie, prin intenția
profesorului său, Eugen Lovinescu: „La sfârșitul uneia din lecții, Lovinescu ne-a spus că
dacă printre noi se găsește cineva care a-nceput să scrie proză sau versuri nu trebuie să se
sfiască a-i arăta manuscrisul.” În acest caz, cadrul didactic E. Lovinescu, un cadru apt, a
reprezentat excepția ce a însușit școlii caracterul promotor a dezvoltării potențialului de
scriitor al elevului Virgiliu Monda.
În al doilea rând, în ciuda cazurilor izolate, în cotidian școlile care mai oferă
posibilități peste standardizarea și uniformizarea impusă în România sunt rare și nu
reprezintă regula, ci doar excepția sau pseudo-excepția. Bineînțeles, există programe și
inițiative, unele chiar de lăudat, însă lipsa responsabilității decimează aceste proiecte încă
din fașă. În ziua de astăzi, în accepția tuturor, dascălii fac parte dintr-un mecanism prea rigid
și lipsit de flexibilitate, fapt ce demoralizează până și cea mai mică rezoluție. Însă asta nu
exclude scopul ideal: școala poate oferi, în chip real, posibilitățile dezvoltării potențialelor
elevilor, fie prin proiecte, fie prin programe de studiu, fie, de exemplu, prin inițiativele
cadrelor didactice, alături de intenție morală, de așa manieră încât să ocolească rigiditatea
unui sistem intransigent.
În concluzie, școala și cadrul școlar se pot dovedi a facilita posibilități spre
dezvoltarea potențialelor elevilor, însă realitatea se sustrage de la cazul ideal, unde numai
inițiativele responsabile și viabile pot desemna excepția, caci regulă este imposibil de
îndeplinit într-un sistem amorf și imuabil.
Legătura afectivă poate fi menținută la distanță prin instrumentele de comunicare – test 6 – 2021
*cringe alert, recomand a fi ignorat, subiectul este unul jalnic, iar multa parte din ce am scris se dovedeste a
fi inutil, contradictoriu, prostesc si de umplutura

Instrumentele de comunicare se pot dovedi a fi bune mijloace de a păstra legătura

între persoane, distanța devenind irelevantă, iar, în cazul contemporaneității, timpul devine
și el un factor nesemnificativ. În vederea legăturilor afective, psihologia umană se dezice de
la adevărata natură afectivă care, în sferele ei cele mai mari, determină mijloacele de
comunicare a fi considerate bune metode de a ține legătura, deși nu sunt.
În opinia mea, mijloacele de comunicare pot facilita menținerea legăturii afective cu o
persoană aflată la distanță, însă nu pot înlocui rațiunea vie a trăirii prezenței persoanei dragi.
În sens comun, legăturile afective privesc relațiile de cuplu, deci mijloacele de comunicare
pot facilita numai „iluzia” prezenței persoanei, nu și adevărata experiență senzorială alături
de aceasta, cele mai multe dintre inițiativele acestea eșuând.
În primul rând, instrumentele de comunicare, prin natura lor, facilitează trimiterea
mesajului expeditorului către destinatar, conținutul mesajului fiind dependent de intenția
expeditorului. Datorită libertății planului și esenței conținutului, instrumentele de
comunicare pot facilita menținerea legăturii afective cu o persoană aflată la distanță. În acest
sens, reprezentative sunt scrisorile de amor dintre Mihai Eminescu și Veronica Micle, care
astăzi sunt accesibile lumii pentru admirarea atât a dedicației, cât și emoției imprimate pe
hârtie, în textul dat, la data de 21 octombrie 1879, „Corespondență inedită Mihai Eminescu
– Veronica Micle”: „De când ai plecat tu, n-a plecat numai fericirea, ci şi liniștea şi
sănătatea mea. […] Veronică, dragă Veronică, când nu m-ăi mai iubi, să știi că mor.” Astfel,
scrisoarea, un instrument de comunicare, i-a facilitat lui Eminescu un bun mijloc de a-și
transmite sentimentele în scris, distanța devenind irelevantă.
În al doilea rând, tehnologia comunicațiilor a evoluat enorm în ultimul secol, de la
mesageri la scrisori până la telegraf și e-mailuri, astăzi beneficiem de servicii de mesagerie
instantanee, neglijând atât distanța și, respectiv, timpul. Dacă în perioada veche scrisoarea
lui Neacșu din Câmpulung a reprezentat primul document atestat în limba pre-română,
astăzi prerogativele s-au diminuat, toată lumea având acces, deși nu întru totul gratuit, la
Internet și instrumente de comunicare moderne.
În ceea ce privește legăturile afective, paradigma s-a schimbat radical, contemporaneitatea
exterminând probabilele plăceri folosirii, de exemplu, a scrisorilor. Psihologia umană s-a
standardizat prin permanentul contact cu societatea, atribuind alte valori și alte perspective
noțiunii de mesaj și utilitatea unora sau mai multor mijloace de comunicare. În definitiv,
legăturile afective, în cele mai înalte sfere ale sale, nu pot fi menținute la distanță, indiferent
de facilități și neglijări ale timpului.
În concluzie, mijloacele de comunicare facilitează transportul mesajului expeditorului
către destinatar, caracterul afectiv putând fi transportat odată cu conținutul mesajului, dar nu
în cele mai mari sfere ale afectului, nu în cazul amorului, creându-se, în neștiință, o iluzie,
iar iluzia ajunge să fie temerată, explorată, ci nu persoanele în sine.