Teza de An (Ciocanu)

ACADEMIA MILITARĂ A FORŢELOR ARMATE
,,ALEXANDRU CEL BUN”
TEZĂ DE AN
Chișinău
2020
MINISTERUL APĂRĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA
FACULTATEA ŞTIINŢE MILITARE
CATEDRA ARTĂ MILITARĂ
GRUPA DE INFANTERIE ÎN LUPTA DE

OFENSIVĂ ÎN PĂDURE
Teză de an
Autor:
student Iulian CIOCANU
Conducător:
Căpitan Alexandru TANASIEV
Chișinău
2020
2
NESECRET
Exemplar nr.
APROB
Şef catedră Artă militară
locotenent-colonel Ion GODOROJA
„____” ______________________20___
FIŞA TEZEI DE AN
TEMA: GRUPA DE INFANTERIE ÎN LUPTA DE OFENSIVĂ ÎN PĂDURE
AUTOR: student Iulian CIOCANU Pl. 21
CONDUCĂTOR: căpitan Alexandru TANASIEV,

lector universitar
DETALII ASUPRA TEMEI
Introducere
PARTEA TEORETICĂ
Capitolul 1 Noțiuni generale privind lupta de ofensivă
1.1. Considerații privind influența reliefului și climei asupra luptei de ofensivă;
1.2.Procedee de trecere la ofensivă .
Capitotul 2 Particularitățile ducerii luptei de ofensivă în pădure

2.1. Locul și misiunea grupei de infanterie ;
2.2. Activitățile de luptă a grupei de infanterie în lupta de ofensivă în pădure;
2.3. Dispozitivul de luptă.
PARTEA PRACTIC-APLICATIVĂ
Capitolul 3 Elaborarea planului tragerii de luptă cu grupa pe tema:,,Grupa de infanterie în
siguranța de marș nimicește inamicul pe itinerar, ocupă un aliniament și asigură introducerea
în luptă forțelor principale ale plutonului”
Concluzii
Bibliografie
Anexe
3
PRECIZĂRI ORGANIZATORICE
Planificat Real
Data primirii temei lucrării 27 septembrie 2019 _____________
Stabilirea structurii lucrării 13 noiembrie2019 _____________
Prezentarea părții teoretice a lucrării 10-14 februarie 2020 _____________
Prezentarea părții aplicative a lucrării 9-13 martie 2020 _____________
Discutarea tezei în formă finală cu îndrumătorul 23-26 martie 2020 _____________
Redactarea lucrării de către student 1-3 aprilie2020 _____________
Întocmirea referatului de către îndrumător 6-9 aprilie2020 _____________
Susținerea prealabilă 13-16 aprilie 2020 _____________
Prezenta fişă a fost examinată şi aprobată la şedinţa catedrei artă militară ,facultatea ştiinţe
militare din ,,____ ” ___________________ 2019, proces-verbal nr. ___
Conducător la teza de an:
căpitan Alexandru TANASIEV
4
Facultatea _________________________________________
Catedra _________________________________________
AVIZ
la teza de an
Tema ____________________________________________________________________
_________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________
Studentul(a) ___________________________ pl. _________________________________
I. Forma lucrării
1. Respectarea rigorilor privind aspectul grafic, normele gramaticale în vigoare și referințele
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
2. Corectitudinea structurii tezei ( introducere, conținut, încheiere, bibliografie, anexe;
simetria conținutului)
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
II. Conținutul lucrării
1. Gradul de argumentare a actualității temei
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
2. Demonstrarea competențelor de cercetare (elaborarea ipotezei, selectarea metodelor de
cercetare, colectarea și interpretarea datelor, sintetizarea părții teoretice etc.)
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
3. Calitatea cercetării efectuate
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
5
4. Valoarea științifică și/sau aplicativă a tezei
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
III. Gradul de responsabilitate și atitudinea studentului
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
IV. Concluzii
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
V. Decizia
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
Conducătorul
tezei de an____________________________________________________________
(funcția)
__________________________________________________________________________
(gradul militar, titlul științific, semnătura, prenumele, numele)
„____” __________________ 2020
6
Cuprins:
Introducere.......................................................................................................................................9
CAPITOLUL 1 Noțiuni generale privind lupta de ofensivă.........................................................10
1.1 Considerații privind influența reliefului și climei asupra luptei de ofensivă...........................11
1.2. Procedee de trecere la ofensivă...............................................................................................14
CAPITOLUL 2 Particularitățile ducerii luptei de ofensivă în pădure...........................................23
2.1 Locul și misiunea grupei de infanterie.....................................................................................23
2.2 Activitățile grupei de infanterie în lupta de ofensiva în pădure...............................................27
2.3 Dispozitivul de luptă................................................................................................................30
CAPIOLUL 3 Grupa de infanterie în siguranța de marș nimicește inamicul pe itinerar, ocupă un

aliniament și asigură introducerea în luptă forțelor principale ale plutonului...............................33
Concluzii........................................................................................................................................44
Bibliografie....................................................................................................................................45
Anexe.............................................................................................................................................46
7
Lista abrevierilor
MLI Mașină de luptă de infanterie
TAB Transportator amfibiu blindat
NBC Nuclear bacteorologic chimic
ANM Armă de nimicire în masă
MLD Mașină de luptă a desantului
Pct.Mb.C. Pichet mobil de cap
Pl. Pluton
Gr. Grupă
Mo. Motorizată
I. Infanterie
EAB Echipa anti-blindată
EAP Echipa anti-personal
EF Echipa fixă
Cp. Companie
Log. Logistică
LDA Linia Dinaintea Apărării
APR Aprilie
8
Introducere
Lupta modernă se caracterizează prin acțiuni ferme și rapide, manevrabilitate sporită,
schimbări bruște și rapide a situației, folosirea diverselor mijloace și moduri de ducere a
acesteea, desfășurarea acțiunilor de luptă la sol și în aer pe un front larg și în tempouri sporite. În
acest context obținerea dominației și victoriei complete asupra inamicului este preogativa
forțelor și mijloacelor de luptă moderne folosite în concordanță cu deplasarea bine calculată și
rapidă a subunităților în cadrul acțiunilor de luptă. Reeșind din faptul că procedeul de bază a
deplasării îl reprezintă marșul acesta reprezintă un element de o importanță majoră în
desfășurarea acțiunilor militare precum și la pregătirea tactică a militarilor în vederea formării
calităților fizice, intelectuale şi psihologice a acestora. Obiectivele de bază a lucrării date au fost
axate pe: demonstrarea afirmației menționate anterior în contextul cerințelor actuale a războiului
modern, tratarea și expunerea detaliată a noțiunii de ofensivă, relatarea efectuării ofensivei în
cadrul grupei de infanterie motorizată, locul grupei de infanterie în dispozitivul de luptă a
plutonului precum și activitățile comandantului de grupă la planificarea luptei. La baza elaborării
acestei lucrări stau mai multe surse atât bibliografice de specialitate cât și electronice. În afară de
sursele bibliografice de specialitate elaborate în cadrul Forțelor Armate a Republicii Moldova au
fost aplicate și surse bibliografice a Armatei Române precum și a Federației Ruse fapt ce
accentuează volumul informației analizate la tema dată.
Conținutul tezei este structurat „piramidal” în trei capitole astfel încât ,,baza piramidei”
expune noțiunea generală a ofensivei, iar „vârful piramidei” reprezintă deja prezentarea parctică
a siguranței marșului executat de către grupă de infanterie motorizată.
Capitolul unu și doi formează partea teoretică a tezei, iar al treilea capitol reprezintă
partea practic-aplicativă.
În primul capitol a fost expusă detaliat definiția generală a noțiunii de ofensivă conform
diferitor surse bibliografice după care s-a explicat noțiunea de dispozitiv de luptă, caractristicile
ofensivei.
În capitolul doi sunt expuse toate detaliile privind executarea ofensivei de către grupă de
infanterie, particularitățile dispozitivului de luptă a acestuia precum și activitatea comandantului
de grupă pentru planificarea acțiunilor de luptă.
Capitolul trei reprezentă partea practic-aplicativă a tezei în care se reprezintă o analiză
practică a materialului expus în partea teoretică.
Toată informația prezentă în lucrarea dată a fost expusă detaliat din diverse surse
bibliografice și electronice cu referire la acestea precum și în urma aplicării unor procedee de
cercetare cum ar fi analiza și deducția, astfel ca toate obiectivele puse în fața autorului privind
elaborarea tezei date să fie complet atinse.
9
CAPITOLUL 1
Noțiuni generale privind lupta de ofensivă

Lupta armată reprezintă confruntarea militară violentă între două forțe adverse cu
putere de luptă, care urmăresc fiecare în parte îndeplinirea scopurilor propuse.
În funcție de situație și eșalon, formele luptei armate se concretizează în procedee
specifice ofensivei (apărării), în modalități particulare de exprimare (particularități ale ofensivei,
particularități ale apărării) și în acțiuni cu caracter ofensiv (defensiv).
Ofensiva este principala formă de luptă armată prin care se urmărește capturarea,
izgonirea sau nimicirea inamicului; scopul general al ofensivei este înfrângerea inamicului și
crearea condițiilor pentru succesul acțiunilor ulterioare sau pentru încetarea ostilităților și
trecerea la acțiuni post conflict.
Scopul general al ofensivei este înfrângerea inamicului sau crearea condițiilor pentru
succesul operațiilor ulterioare - pentru încetarea ostilităților și trecerea la operații post conflict,
prin aplicarea concertată a elementelor puterii de luptă pe toată adâncimea dispozitivului
inamicului.
Prin executarea operației ofensive se pot realiza: neutralizarea, nimicirea sau capturarea
forței vii; neutralizarea sau distrugerea armamentului și instalațiilor inamicului; ocuparea
terenului/obiectivelor; privarea inamicului de resurse; obținerea de informații - cercetarea prin
luptă; inducerea în eroare a inamicului asupra direcției efortului principal/loviturii; fixarea
inamicului pentru a preveni regruparea sau repoziționarea forțelor acestuia; lovituri de
preîntâmpinare pentru a obține inițiativa; dezorganizarea dispozitivului și acțiunilor inamicului;
crearea condițiilor pentru continuarea acțiunilor în adâncime.
Principiile ofensivei se aplică și în cazul contraatacurilor executate ca parte a operației
de apărare, când comandantul hotărăște să atace forțele inamicului pentru preluarea inițiativei.
Avantajele ofensivei sunt determinate, în principal, de posibilitatea atacatorului de a
alege momentul declanșării operației, direcția loviturii principale obiectivul și locul efortului
principal, precum și de controlul permanent al acestuia asupra sincronizării operației și a ritmului
atacului.
Acțiunile ofensive ale grupei trebuie să se desfășoare pe orice timp, ziua și noaptea, în
condițiile întrebuințării armelor de nimicire în masă și mijloacelor incendiare sau fără
întrebuințarea lor, fără întrerupere, în strânsă cooperare cu alte subunități, cu încordare maximă a
forțelor până la nimicirea completă sau capturarea inamicului.
Dacă pe timpul ofensivei, ca urmare a situației tactice nefavorabile subunitățile au fost
izolate (separate) de eșalonul superior, comandanții sânt obligați să ia toate măsurile pentru con-
10
tinuarea luptei până la îndeplinirea misiunii primite, concomitent cu organizarea traiului
subunităților pe care le comandă, inclusiv a celor de întărire.
1.1 Considerații privind influența reliefului și climei asupra luptei de ofensivă

Folosirea judicioasă a terenului trebuie privită ca pe o constantă în derularea acțiunilor
militare. Caracteristicile terenului au „jucat“ în permanență un rol determinant în pregătirea și
ducerea operațiilor, arme și prin valorificarea la potențial maxim a caracteristicilor tehnice și
tactice ale armamentelor și sistemelor de lovire. De aceea, comandanții și statele majore trebuie
să analizeze temeinic indiferent de gradul de înzestrare și dotare a forțelor.
Azi, mai mult decât oricând, succesul în luptă se obține prin acțiunea conjugată a tuturor
categoriilor de forțe și genuri de teren, cu scopul de a determina acele caracteristici care
favorizează acțiunile forțelor și tehnicii proprii în raport cu tehnica și forțele agresorului.
Ca urmare, în cadrul analizei situației se vor studia temeinic terenul, condiţiile de timp,
anotimp şi starea vremii, concomitent cu situaţia inamicului, evidenţiindu-se avantajele şi
dezavantajele oferite de condiţiile geoclimatice, precum şi influenţa acestora asupra acţiunilor
proprii, a inamicului, vecinilor şi tuturor grupărilor cu care se cooperează. După Carl von
Clausewitz „... terenul influenţează acţiunea militară prin trei proprietăţi şi anume: ca obstacol de
acces, ca obstacol de vedere şi ca acoperire contra acţiunii focului inamic. Toate celelalte se
reduc la aceste trei proprietăţi“
Sistemul orografic şi studiul geomorfologic al acestuia prezintă mare importanţă pentru
purtarea acţiunilor militare. Formele înalte ale reliefului, marile cursuri de apă, definesc
compartimente geografice, în care, de regulă, se înscriu direcţiile strategice şi operative, zonele
de operaţiuni, obiectivele şi aliniamentele de importanţă strategică, operativă sau tactică.
Regiunile de cîmpie favorizează şi polarizează acţiunile militare de amploare, cu folosirea în
masă a mijloacelor blindate şi a oricăror categorii de tehnică din dotarea armatelor.
Câmpiile, caracterizate prin suprafeţe plane sau cu uşoare ondulaţii, cu acoperiri şi
obstacole naturale puţine, cuprind, de regulă, o bună reţea de comunicaţii şi permit deplasarea în
afara lor. Ele avantajează observarea aeriană, manevra de forţe şi mijloace pe spaţii şi în
adâncimi mari, asigurînd un ritm de ofensivă înalt, dar, prin absența în general a acoperirilor,
mascarea, precum şi protecţia împotriva focului şi armelor N.B.C. sunt îngreunate. 1
Acţiunile pe timp de noapte sau în condiţii de vizibilitate redusă pot deveni procedee de
bază în desfăşurarea unor acţiuni ofensive sau de apărare, în câmpie, în cadrul războiului de
apărare. Câmpiile favorizează desfăşurarea acţiunilor militare şi prin varietatea resurselor
materiale de care dispun, îndeosebi alimentare, unele dintre aceste regiuni constituind adevărate
1
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/135_142_Influenta%20spatiului%20geografic%20in
%20desfasurarea%20operatiilor%20militare%20pe%20teritoriul%20national.pdf
11
grînare ale unor ţări, precum şi locul de dispunere a unor importante obiecte industriale, de
extracţie şi prelucrare a resurselor.
Regiunile de deal şi podiş ocupă suprafeţe importante pe teatrele acţiunilor militare.
Prin varietatea şi complexitatea formelor de relief prezente şi a numeroaselor acoperiri, ele
avantajează într-o oarecare măsură apărarea şi creează anumite greutăţi ofensivei. Pentru ambele
forme de luptă aceste regiuni pun probleme mai complexe şi mai variate decît cele de câmpie. De
regulă, regiunile de deal şi podiş se caracterizează printr-o compartimentare mai pronunţată, iar
orientarea compartimentelor favorizează sau dezavantajează anumite forme de luptă. Observarea
terestră este mai avantajată decît observarea aeriană, iar efectul diferitor categorii de mijloace de
foc este în parte diminuat de posibilităţile de protecţie, ce le oferă terenul fărâmiţat. Ofensiva
este îngreunată îndeosebi atunci cînd compartimentele de teren se află perpendicular pe direcţia
de ofensivă, şi avantajată atunci cînd aceste compartimente sunt orientate paralel cu direcţia de
ofensivă. Regiunile de deal şi podiş, după cîmpii, dispun de importante resurse materiale,
densitatea localităţilor este mai mare, iar căile de comunicaţii pot fi bine întreţinute prin existenţa
unor variate materiale de construcţii. 2
Regiunile muntoase, prin particularităţile lor fizico-geografice, complică ducerea
acţiunilor militare. În trecut, operaţiile de mare amploare, realizate cu grupări importante de
forţe, evitau aceste regiuni. Lanţurile muntoase, în funcţie de dezvoltarea lor, constituie
aliniamente de importanţă strategică, operativă sau tactică. Regiunile muntoase prezintă unele
avantaje pentru desfăşurarea acţiunilor de luptă: condiţii bune de protecţie împotriva focului şi
armelor de nimicire în masă ca şi de mascare; dispunerea mascată a eşalonului al doilea şi a
rezervelor; posibilitatea de a executa manevra pe ascuns, atacuri şi contraatacuri prin
surprindere. În acelaşi timp, regiunile muntoase complică acţiunile de luptă prin: servituţile ce le
impun folosirii armamentului; lipsa unei reţele dense de comunicaţii, fapt ce influenţează
manevrarea forţelor şi mijloacelor, precum şi logistica; resursele de hrană şi chiar de apă sunt
limitate, iar raioanele împădurite prezintă pericol de incendii.
Regiunile împădurite exercită şi ele o influenţă însemnată asupra acţiunilor militare,
avantajînd apărarea, în timp ce ofensiva este serios complicată de limitele folosirii blindatelor şi
tuturor categoriilor de armament. În acelaşi timp, prin folosirea mijloacelor de nimicire în masă,
a mijloacelor incendiare şi a defoliantelor, regiunile devin improprii dispunerii unor forţe
importante şi altor elemente de dispozitiv, îndeosebi cînd regiunea împădurită este puţin întinsă.
Marile regiuni împădurite, îndeosebi cele din regiunile muntoase, rămîn însă şi în continuare
bune baze ale formaţiunilor de rezistenţă.
2
Iurii CIUBARA, Influența spațiului geografic în desfășurarea operațiilor militare pe teritoriul național, Revista
militară, pag . 139
12
Regiunile mlăştinoase nu permit desfăşurarea unor acţiuni militare de amploare, fapt
pentru care, de regulă, se ocolesc. Accesul în aceste zone este posibil numai pe căi de
comunicaţie, care, de regulă, sunt înguste, majoritatea în umplutură, iar porţiunile de teren uscat
sunt puţine. Pe timpul iernii, în condiţii de îngheţ puternic, mlaştinile devin accesibile şi permit
acţiunea inclusiv a blindatelor. Regiunile mlăştinoase favorizează lupta formaţiunilor de
rezistenţă, îndeosebi a celor din zona care cunosc amănunţit caracteristicile regiunii mlăştinoase.
Lipsa vegetaţiei înalte, în unele regiuni mlăştinoase, face însă improprii astfel de acţiuni,
agresorul, deţinînd supremaţia aeriană, avînd posibilitatea să controleze zona din aer.
Cursurile de apă, lacurile naturale şi artificiale, sistemele hidrotehnice influenţează
considerabil acţiunile militare. Marile cursuri de apă (fluviile) pot constitui chiar aliniamente de
importanţă strategică. Deşi armatele sunt dotate cu variate şi eficiente mijloace de traversare,
cursurile de apă, asociate cu caracteristicile malurilor şi zonelor adiacente (lunci, mlaştini), rămîn
şi în continuare obstacole importante, care permit organizarea de aliniamente de apărare
puternice, iar atacatorului i se pun probleme complexe de rezolvat. Valoarea ca obstacol a unui
curs de apă, chiar neînsemnat, poate creşte foarte mult prin amenajări hidroenergetice, fapt ce
determină modificări serioase în procedeele şi metodele de forţare. De asemenea, o reţea
hidrografică densă, orientată perpendicular pe direcţia de ofensivă, creează greutăţi atacatorului,
necesitînd mijloace numeroase de trecere şi manevra complicată a acestora, ceea ce constituie
un avantaj pentru apărător. Pe de altă parte, într-o astfel de situaţie atacatorul va folosi pe larg
manevra pe verticală, creîndu-i probleme apărătorului.
Clima influenţează acţiunile militare prin variaţiile de temperaturi, regimul
precipitaţiilor atmosferice şi al curenţilor de aer. Variaţiile de temperaturi influenţează echiparea
şi alimentarea trupelor, exploatarea tehnicii de luptă şi funcţionarea armamentului. În zonele
temperate de pe glob cele patru anotimpuri pun, fiecare, probleme deosebite desfăşurării
acţiunilor de luptă. Umiditatea şi mai ales regimul precipitaţiilor influenţează accesibilitatea
terenului, vizibilitatea, folosirea diferitor categorii de tehnică.3
Variaţiile presiunii atmosferice, ale timpului de lumină şi întuneric, în diferite perioade
ale anului sau în diferite regiuni ale globului, regimul vînturilor influenţează acţiunile aviaţiei,
tragerile de artilerie şi cu rachete. Resursele naturale de orice fel sunt luate în considerare atunci
cînd se studiază spaţiul geografic ca posibil teatru al acţiunilor militare. Nu rareori existenţa pe
un anumit teritoriu a unor importante bogăţii naturale constituie obiectul unor conflicte între
state, determinate de tendinţele de acaparare, pe de o parte, şi de reacţia legitimă de autoapărare a
statelor care deţin aceste bogăţii, pe de alta parte.
3
Iurii CIUBARA, Influența spațiului geografic în desfășurarea operațiilor militare pe teritoriul național, Revista
militară, pag . 143
13
Existenţa bogăţiilor naturale variate, asociată cu o puternică industrie prelucrătoare,
favorizează o susţinută activitate economică, fapt ce asigură importante resurse materiale
armatelor care desfăşoară acţiuni în aceste zone. De aceea ele pot deveni oricînd teatre ale
acţiunilor militare.
În războiul viitorului statele cu armate mai puţin tehnologizate vor încerca să-şi
recompenseze potenţialul de luptă, folosind raţional posibilităţile mediului geografic din zonă.
Făcând parte din această categorie de state, Republica Moldova va trebui pe viitor să studieze
mai detaliat spaţiul geografic naţional în scopul folosirii lui cît mai eficiente în războiul
viitorului.
1.2. Procedee de trecere la ofensivă

Ofensiva din contact nemijlocit cu inamicul se adoptă atunci când acesta a avut timp să-
şi organizeze apărarea şi dispune de un dezvoltat sistem de lucrări genistice şi de baraje, precum
şi în cazul în care reţeaua de comunicaţii din adâncime către linia frontului este slab dezvoltată
sau impracticabilă. Aceasta este precedată de ocuparea poziţiei de plecare şi poate avea loc cu
sau fără regruparea forţelor din contact cu inamicul sau prin înlocuirea parţială ori totală cu altele
aduse din adâncime.
Poziţia de plecare la ofensivă a grupei este fâşia de teren, amenajată din punct de vedere
genistic, cu o adâncime variabilă, în funcţie de dispozitivul adoptat, în medie de 50 m. Ea trebuie
să asigure dispunerea în ascuns a forţelor, protecţia împotriva mijloacelor de foc ale inamicului
în special a celor nucleare, biologice, chimice, incendiare şi să creeze condiţii favorabile pentru
trecerea la ofensivă.4
4
Regulamentul de luptă a trupelor de uscat Provizoriu, Chișinău, 2006, p.90.
14
Fig. 1.1 Grupa infanterie motorizată în lupta de ofensivă din contact nemijlocit cu inamicul în
cadrul plutonului.
Pregătirea poziţiei de plecare se execută, de regulă, în timpul nopţii, folosindu-se în
totalitate lucrările genistice existente. Lucrările trebuie mascate până în zorii zilei. Când se trece
la ofensivă din apărare, cu sau fără regruparea forţelor, TAB sau MLI pleacă la atac, de regulă,
direct din poziţiile pe care le-au ocupat pe timpul apărării.
Ocuparea poziţiei de plecare se face succesiv, începând cu armamentul greu, astfel încât
forţele să realizeze în ascuns dispozitivul de luptă şi să fie în măsură să treacă la ofensivă la
semnalul stabilit.
Ofensiva începe, de regulă, cu pregătirea de foc, care constă în totalitatea acţiunilor de
lovire prin foc, executată în mod unitar, prin surprindere, într-o perioadă de timp determinată,
în scopul producerii unor pierderi însemnate grupării de forţe şi mijloace, elementelor de
conducere şi sistemului de lovire prin foc ale inamicului, îndeosebi în sectorul de rupere sau
pătrundere în dispozitivul acestuia.
În cazul ofensivei din contact nemijlocit cu inamicul, pregătirea de foc a atacului este
determinată de timpul necesar executării acțiunilor de lovire. În ultima parte a pregătirii de foc
militarii plutonului execută foc pentru nimicirea obiectivelor descoperite.
Pasul 1 – Modul de acțiune la contactul cu inamicul
Inamicul iniţiază contactul.Grupa de contact stabileşte o bază de foc; comandantul de
grupă desfăşoară grupa pentru a asigura un foc eficient şi susţinut asupra poziţiei inamicului şi
raportează poziţia sa finală comandantului de pluton; grupele rămase (care nu sunt în contact)
ocupă poziţii mascate şi execută siguranţa flancurilor şi spatelui plutonului; comandantul de
pluton şi cel al celei mai apropriate grupe se deplasează la grupa de la contact.
Pasul 2 – Localizarea inamicului:
- comandantul grupei de la contact raportează datele obținute despre inamic
comandantului de pluton care analizează situația;
- grupa continuă să execute foc asupra inamicului;
- ajutorul comandantului de pluton se deplasează la comandantul de pluton.
- Pasul 3 – Fixarea inamicului:
- dacă grupa de la contact reușește să asigure un foc eficient și superior inamicului,
atunci va trece la realizarea perdelelor de fum pentru mascarea manevrei;
15
- dacă grupa de la contact nu reușește să realizeze superioritatea de foc, atunci
comandantul de pluton va introduce în luptă pe același aliniament cu grupa de la contact încă o
grupă.
- dacă după angajarea celei de a doua grupe se realizează superioritatea de foc, atunci
ajutorul comandantului de pluton va prelua comanda bazei de foc; comandantul de pluton poate
solicita eșalonului superior sprijinul cu foc;
- dacă și după angajarea celei de a doua grupe nu se realizează superioritatea de foc,
atunci comandantul de pluton asigură cu ultima grupă flancurile și spatele dispozitivului,
raportează comandantului de companie situația și cere ajutorul acestuia; de regulă, plutonul se va
transforma în baza de foc a companiei introducând pe aliniamentul de contact și ultima grupă;
plutonul va trece sub directa comandă a comandantului de companie.
- Pasul 4 – Atacul. Când grupa de la contact reușește să realizeze superioritatea de foc,
comandantul de pluton stabilește dacă grupa rămasă poate să manevreze; în acest scop el va
determina:
- pozițiile inamicului și obstacolele;
- valoarea inamicului;
- flancul vulnerabil;
- ruta cea mai favorabilă de deplasare la flancul inamicului.
Pasul 5 – Consolidarea:
- odată ce grupa (grupele) de asalt a (au) ocupat poziția inamicului, comandantul de
pluton realizează siguranța;
- plutonul trece la pregătirea respingerii unui contraatac executate de inamic;
- ajutorul comandantului de pluton organizează redistribuirea muniției sau
reaprovizionarea;
- în scopul respingerii contraatacului comandantul de pluton transmite semnalul pentru

elementul bază de foc, iar acesta va traversa rapid poziția cucerită și va ocupa o poziție
de apărare;
- stabilește sectoare de foc pentru fiecare grupă și poziționează armamentul de bază astfel
încât să acopere cele mai probabile căi de apropiere ale inamicului de aliniamentul de
contraatac;
- militarii ocupă și amenajează pozițiile de apărare în grabă, iar comandanții de grupă
numesc observatori în cadrul grupelor pentru avertizare în caz de contraatac.
16
Pasul 6 - Reorganizarea cuprinde:
- restabilirea lanțului de comandă;
- redistribuirea și reaprovizionarea cu muniții (în principal a armamentului de bază);
- redistribuirea echipamentului de bază (stații radio, aparatură de vedere și observare);
- acordarea primului ajutor și evacuarea râniților;
- încadrarea posturilor cheie (dacă este cazul);
- controlarea și evacuarea prizonierilor de război către punctul de adunare;
- centralizarea și raportarea informațiilor despre inamic, precum și strângerea
armamentului și echipamentului de la acesta;
- raportarea situației de către comandanții de grupă, comandantului de pluton utilizând
raportul standard MPE;
- raportarea situației de către comandantul de pluton, comandantului de companie;
- continuarea misiunii (îndeplinirea unei alte misiuni) se execută după primirea de noi
ordine de la comandantul de companie.
După cucerirea tranşeei de pe limita dinainte, lupta în adâncimea apărării inamicului se
caracterizează printr-o înaintare neuniformă a grupelor.
Poziţiile izolate ale inamicului care opun rezistenţă dârză se nimicesc prin foc şi acţiuni
manevriere executate de grupe.
Barajele, obstacolele şi porţiunile de teren contaminat se ocolesc; dacă nu este posibil
se trec prin porţiunile cele mai accesibile.
Pe timpul desfăşurării luptei în adâncime plutonul poate intra într-o ambuscadă; ieşirea
din aceasta se realizează conform prevederilor capitolului XI, secţiunea a 2 –a.
Inamicul care contraatacă se nimiceşte prin foc executat de pe un aliniament favorabil
de către o parte din forţe şi printr-un atac în flancurile lui cu celelalte forţe sau din mişcare, în
funcţie de valoarea forţelor acestuia.
În situaţii nefavorabile contraatacul forţelor superioare ale inamicului se respinge prin
trecerea temporară la apărare.
Ofensiva din mişcare la care participă plutonul se execută în urma unei pregătiri în timp
scurt, împotriva unei apărări nepregătite sau pregătite în grabă, cu scopul câştigării de timp în
vederea exploatării unei situaţii favorabile sau preluării iniţiativei după o apărare dusă cu succes;
acest procedeu asigură pregătirea în secret a luptei, surprinderea în acţiune şi o vulnerabilitate
mai redusă a forţelor faţă de loviturile inamicului şi se bazează pe puterea de foc şi posibilităţile
de manevră ale forţelor proprii; timpul de pregătire este redus la minimul necesar pentru a trece
17
la nimicirea inamicului înainte ca acesta să poată să se concentreze sau să-şi îmbunătăţească
sistemul defensiv; durata recunoaşterilor va fi extrem de redusă.
Ofensiva din mişcare se adoptă, de regulă, atunci când există suficiente comunicaţii şi
acoperiri pentru ascunderea deplasărilor şi se dispune de suficiente mijloace de foc pentru
neutralizare inamicului.
În cazul ofensivei din mişcare, pregătirea de foc a atacului începe din momentul intrării
forţelor proprii în bătaia majorităţii artileriei inamicului.
Pentru pregătirea ofensivei din mişcare se stabilesc: raioanul de concentrare; itinerariul
de apropiere; punctul iniţial, puncte de coordonare; aliniamente de desfăşurare pe coloane;
aliniamentul de debarcare şi cel de desfăşurare pentru atac; direcţia de ofensivă; aliniamentul de
coordonare a sprijinului de foc; obiectivul intermediar; obiectivul final.5
Fig. 1.2 Grupa de infanterie în lupta de ofensivă din mișcare în cadrul plutonului
Raioanele de concentrare în vederea executării atacului sunt utilizate pentru regrupare şi
rezolvarea problemelor de ordin administrativ ale forţelor atacatoare care urmează să fie
reorganizate pentru luptă şi (sau) deplasate spre aliniamentul de atac. Acestea se dispun, pe cât
posibil, în afara bătăii majorităţii artileriei inamicului, astfel încât deplasarea forţelor de atac spre
aliniamentul de desfăşurare pentru atac, să se poată executa cu uşurinţă, în mod rapid şi prin
folosirea judicioasă a posibilităţilor de mascare.Itinerarele de apropiere sunt traseele urmate de
forţele proprii din raioanele de concentrare spre aliniamentul de desfăşurare pentru atac. Ele
asigură deplasarea organizată şi coordonată, desfăşurarea forţelor pe subunităţi pe aliniamente
stabilite, astfel încât la ajungerea pe aliniamentul de atac, forţele atacatoare să aibă puterea de
luptă completă sau similară cu cea avută la plecarea din raionul de concentrare.
5
18
Pentru trecerea la ofensivă şi realizarea simultaneității atacului LDA se fixează:
- punctul inițial - la o depărtare față de raionul de concentrare care să asigure încolonarea
unei subunități (tip companie) cu mijloacele primite în sprijin;
- puncte de coordonare - la distanță corespunzătoare a 2-3 ore de marș;
- aliniamentul de desfășurare pe coloane de companii – la 4-6 km față de limita dinainte a
apărării inamicului, în afara bătăii aruncătoarelor, tunurilor și tancurilor care execută foc
concentrat prin trageri prin ochire directă;
- aliniamentul de desfășurare pe coloane de plutoane – la 2-3 km față de limita dinainte a
apărării inamicului, în afara bătăii mijloacelor anti blindate, mitralierelor, tunurilor și tancurilor
care execută trageri prin ochire directă;
- aliniamentul de debarcare se stabilește când se execută ofensiva cu infanteria în
dispozitiv de luptă pe jos; acesta trebuie să fie cât mai aproape de aliniamentul de atac (la 1-2 km),
ferit de observarea inamicului și de focul executat prin tragere prin ochire directă;
- aliniamentul de atac se stabilește cât mai aproape de limita dinainte a apărării
inamicului, de regulă, la 300 – 800 m față de inamic; pe acest aliniament subunitățile din forțele de
angajare imediată trebuie să ajungă simultan desfășurate în dispozitiv de luptă;
- aliniamentul de siguranță se stabilește la o distanță variabilă față de limita dinainte a
apărării inamicului, pe care forțele nu au voie să-l depășească decât după terminarea pregătirii de
foc și trecerea la sprijinul de foc al ofensivei;
- ora atacului (ora „C”), este ora trecerii aliniamentului de atac și se comunică de către
comandantul subunităților subordonate cu 1-2 ore înainte de începerea deplasării.
- Direcția de ofensivă indică direcția generală de înaintare a grupei de infanterie care
trebuie urmată și gradul de libertate de manevră permis pe timpul înaintării forțelor pentru
atingerea obiectivului. Pe direcția de ofensivă stabilită, forțele subordonate pot să manevreze liber
dar trebuie să rămână orientate spre obiectiv. Depășirea liniilor de despărțire cu subunitățile vecine
se face numai cu aprobarea prealabilă a eșalonului superior.
- Aliniamentele de coordonare a sprijinului de foc se stabilesc de către comandantul
eșalonului superior în scopul asigurării coordonării focului și mijloacelor care nu sunt sub
controlul comandanților subordonați, dar care le pot influența acțiunile.
- Obiectivele (aliniamentele) intermediare sunt folosite pentru coordonarea deplasării
forțelor atacatoare în timp și spațiu și sunt strâns legate de importanța terenului și dispunerea
inamicului. Cucerirea acestora nu trebuie să ducă la pierderea (slăbirea) ritmului ofensivei. De
regulă, obiectivele (aliniamentele) intermediare ale unei subunități de infanterie constituie
obiectivul final (aliniamentul misiunii) pentru eșalonul imediat superior. Obiectivul final al
19
misiunii constituie aliniamentul tactic ce trebuie cucerit de către plutonul de infanterie pentru a
îndeplini misiunea stabilită de comandant și, de regulă, se compune din mai multe obiective.
Pentru trecerea la ofensiva din mișcare forțele proprii se dispun într-un raion de concentrare care
poate fi situat la 40-60 km de aliniamentul de contact.
- Când se acționează în dispozitiv de luptă pe jos infanteria debarcă din TAB sau MLI în
locul stabilit, se deplasează prin salturi sub sprijin reciproc de foc spre aliniamentul de atac, timp
în care comandanții precizează misiunile de luptă.
Sub sprijinul focului artileriei şi tancurilor, infanteria se desfăşoară în dispozitiv de
luptă ajungând pe aliniamentul de atac la ora stabilită.
TAB sau MLI urmează progresia atacului în urma plutonului la 200-300 m, de pe un
aliniament pe altul, executând foc din opriri scurte prin intervale, flancuri şi pe deasupra forţelor
proprii. Grupa de infanterie participă de regulă la operaţia ofensivă combinată în cadrul a marii
unităţi operative şi numai în anumite situaţii foloseşte acest tip de operaţie, care presupune
trecerea la ofensivă cu o parte din forţe din contact, iar cu o altă parte din mişcare, prin aducerea
din adâncime.
Când participă la operaţia ofensivă combinată a marii unităţi operative, grupa face parte
din forţele care execută ofensiva din contact sau din forţele care execută ofensiva din mişcare.6
Mutarea efortului de pe o direcţie pe alta, din faţă spre adâncime şi invers constă în
deplasarea executată cu subunităţile din adâncimea dispozitivului de luptă, cu tehnica militară şi
uneori,o parte din forţele de pe limita dinainte, pentru respingerea loviturilor executate de
inamic, dezvoltarea ofensivei pe direcţii pe care inamicul nu se aşteaptă.
Atacul frontal constă în producerea de pierderi cât mai mari inamicului, prin ruperea
apărării sale şi crearea de breşe în dispozitivul lui de apărare, care să asigure în continuare
libertatea de folosire a celorlalte forme de manevră în scopul nimicirii pe părţi a acestuia şi
dezvoltării în ritm rapid a ofensivei; ea se execută, de regulă, atunci când apărarea inamicului nu
prezintă goluri şi flancuri descoperite şi există realizat un raport de forţe favorabil forţelor proprii
pe direcţiile principale de acţiune.7
Învăluirea constă în combinarea acţiunilor frontale ale subunităţilor proprii cu cele
executate asupra unuia sau ambelor flancuri ale dispozitivului inamicului, în vederea fracţionării
şi nimicirii forţelor sale. Între acţiunile frontale şi cele de flanc trebuie să existe cooperare şi
legătură de foc neîntrerupte.Întoarcerea este forma de manevră prin care se angajează inamicul
de front cu o parte din subunităţile, în timp ce majoritatea forţelor şi mijloacelor acţionează în
flancul sau spatele dispozitivului acestuia, pe o adâncime mai mare, cu scopul de a ataca forţele
6
7
Manualul de luptă a grupei de infanterie, Chișinău, 2010, p. 86.
20
de angajare ulterioară sau rezervele, intercepta comunicaţiile, silindu-l să ducă acţiuni de luptă şi
în alte direcţii decât pe direcţia frontului; între forţele care duc acţiuni frontale şi cele care
execută întoarcerea nu există legătură de foc; o atenţie deosebită se acordă cooperării şi
sprijinului de foc pentru nimicirea inamicului încercuit; cele mai bune rezultate pot fi obţinute
prin întoarcerea ambelor flancuri ale dispozitivului inamicului.
Grupa de infanterie participă la executarea manevrei de întoarcere fie în cadrul grupării
de forţe care angajează inamicul de front, fie în cea care acţionează în flancul sau spatele
acestuia.
Infiltrarea se execută prin pătrunderea unor forţe în dispozitivul inamicului, individual
sau în grupuri mici sau pe deasupra, fără a fi descoperite. Scopurile infiltrării pot fi: atacarea
inamicului în punctele slabe; ocuparea punctelor importante din teren dispuse sau distrugerea
unor obiective vitale din adâncimea dispozitivului inamicului; obţinerea de informaţii; pentru
hărţuirea şi destabilizarea inamicului sau pentru atacarea rezervelor acestuia.
Grupa de infanterie participă la executarea infiltrării în cadrul eşalonului superior şi
îndeplineşte misiunile stabilite de către comandantul acestuia. Manevra pe verticală nu este
specifică eşalonului grupă; ea se execută când eşalonul superior dispune de resursă de aviaţie
pentru utilizarea forţelor aeromobile, în scopul de a favoriza acţiunile forţelor de pe direcţiile
principale; se foloseşte în mod frecvent, concomitent cu celelalte forme de manevră.
Grupa poate să desfăşoare acţiuni specifice ofensivei: urmărirea, lupta de întîlnire,
ieşirea din încercuire, cercetarea prin luptă, atacul demonstrativ.
Urmărirea constă în înaintarea rapidă a forţelor proprii pe direcţiile de retragere ale
inamicului şi pe cele paralele cu acestea în scopul de a-i intercepta căile de retragere, a-l nimici şi
captura pe acesta. Urmărirea poate fi de front, paralelă, din aer şi combinată; se adoptă mai
frecvent la începutul retragerii, pe timp de iarnă şi când reţeaua de comunicaţii nu este
dezvoltată. Grupa de infanterie trece, de regulă, la urmărirea de front sau paralelă a inamicului în
cadrul eşalonului superior.
Urmărirea de front constă în înaintarea rapidă a grupei pe acelaşi itinerar pe care se
retrage inamicul în scopul interzicerii desprinderii acestuia de forţele propria.
Grupa nimiceşte din mişcare sau ocoleşte subunităţile de acoperire ale inamicului şi pătrunde
cu repeziciune spre gruparea forţelor principale pentru a îngreuna retragerea acestora şi a
favoriza manevra de învăluire şi întoarcere.
Urmărirea paralelă se realizează prin înaintarea rapidă a grupei pe un itinerar paralel cu
cel de retragere al inamicului în scopul: devansării forţelor principale; ocupării unor aliniamente,
21
treceri peste cursuri de apă şi noduri de comunicaţie de pe direcţia de retragere a acestuia; lovirii
în flanc şi spate; încercuirii şi nimicirii, în cooperare cu forţele care îl urmăresc în front.8
Lupta de întâlnire poate să aibă loc în ofensivă, pe timpul ducerii acţiunilor în
adâncimea apărării inamicului. Lupta de întâlnire se caracterizează prin: organizarea acţiunilor în
timp scurt şi din mişcare; adaptarea rapidă a dispozitivelor la situaţiile create în scopul lovirii
inamicului în flanc şi spate; manifestarea iniţiativei şi prevederii la nivelul fiecărui comandant de
subunitate; situaţii insuficient de clare în momentul angajării luptei şi schimbări bruşte ale
acestora; luptă îndârjită şi eforturi deosebite pentru câştigarea de timp, cucerirea şi păstrarea
iniţiativei; desfăşurarea luptei în ritm rapid şi pe front larg, cu angajarea succesivă a forţelor şi
mijloacelor; posibilităţi mari de manevră; existenţa flancurilor şi intervalelor descoperite.
Condiţiile de succes în lupta de întâlnire sunt: executarea neântreruptă a cercetării
pentru descoperirea la timp a inamicului şi devansarea acestuia în executarea focului; luarea în
timp scurt a deciziei şi transmiterea oportună a misiunilor de luptă; devansarea inamicului în
cucerirea aliniamentelor favorabile pentru desfăşurare, în executarea manevrei şi în crearea din
timp a unei grupări de forţe şi mijloace capabile să nimicească forţele principale ale acestuia;
alegerea celor mai eficiente forme de manevră şi desfăşurarea rapidă a forţelor în vederea intrării
acestora în mod organizat în luptă, devansându-l pe inamic în executarea atacului; mutarea rapidă
a eforturilor pe direcţiile unde s-a realizat cel mai important succes; ducerea unor acţiuni rapide,
decisive şi coordonate a forţelor în spaţiul terestru; manifestarea iniţiativei şi perseverenţei de
către toţi comandanţii pentru obţinerea victoriei.
Grupa de infanterie poate duce lupta de întâlnire independent ca patrulă de siguranţă, în
cadrul plutonului numit pichet mobil de cap sau în cadrul forţelor principale ale companiei.
Pregătirea luptei de întâlnire se desfăşoară pe hartă, iar misiunile se precizează pe timpul
apropierii subunităţilor de aliniamentul de atac. Lupta de întâlnire începe odată cu angajarea
patrulei de siguranţă. Patrula de siguranţă la întâlnirea cu elementele de cercetare ale inamicului
le nimiceşte cu repeziciune, după care continuă deplasarea. Când întâlneşte forţe superioare ale
inamicului, patrula de siguranţă ocupă un aliniament favorabil pe un front larg, produce pierderi
inamicului şi asigură condiţii pentru desfăşurarea şi intrarea în luptă a pichetului mobil de cap.
Pichetul mobil de cap, sub acoperirea focului artileriei şi al patrulei de siguranţă,
folosind terenul se desfăşoară din mişcare în dispozitiv de luptă, nimiceşte elementele de
siguranţă ale inamicului şi pătrunde spre forţele principale ale acestuia, le fixează de front
asigurând desfăşurarea şi manevra forţelor principale ale companiei.
Ieşirea din încercuire se execută de către grupa de infanterie în cadrul eşalonului
superior dintr-un dispozitiv de luptă adecvat, în vederea ruperii frontului încercuirii, nimicirii
8
22
inamicului de pe direcţia respectivă, creării unui culoar pentru scoaterea şi evacuarea forţelor,
mijloacelor şi realizării joncţiunii cu forţele proprii situate în afara încercuirii. Cercetarea prin
luptă se execută în scopul procurării de date şi informaţii despre dispozitivul de luptă şi sistemul
de lovire al inamicului care nu au putut fi obţinute prin alte procedee de cercetare sau acţiune,
precum şi al verificării veridicităţii unor informaţii obţinute anterior.
Cercetarea prin luptă se planifică și se execută ca urmare a ordinului eșalonului superior;
ea poate fi folosită și ca mijloc de a menține inamicul sub presiune, prin cucerirea unor puncte
decisive din teren. Modul de pregătire și desfășurare a cercetării prin luptă este similar acțiunii
ofensive.
Atacul demonstrativ se execută la ordinul eșalonului superior și este o acțiune
desfășurată de către pluton pe o direcție secundară, în scopul inducerii în eroare a inamicului; el
trebuie să fie suficient de credibil pentru a obține reacția dorită din partea inamicului.
Atacul demonstrativ se desfășoară fără a avea contact nemijlocit cu forțele luptătoare ale
inamicului, acțiunea constând, de regulă, în folosirea focului și fumului, a mijloacelor de război
electronic și tehnicii de comunicații, precum și a deplasării forțelor.
23
CAPITOLUL 2
Particularitățile ducerii luptei de ofensivă în pădure

La pregătirea și ducerea luptei ofensive în pădure trebuie să se țină seama că:
- orientarea, observarea, indicarea obiectivelor și conducerea focului se fac cu mai mare
greutate;
- folosirea transportoarelor amfibii blindate (mașinilor de luptă) în afara drumurilor și
defrișărilor este îngreuiată și uneori imposibilă;
- apropierea, desfășurarea în ascuns, amenajarea poziției de plecare la ofensivă și
manevra forțelor și mijloacelor plutonului sunt favorizate;
- pădurea asigură condiții optime pentru trai și luptă în condiții de izolare;
- inamicul are mari posibilități de creare a barajelor, ambuscadelor, pungilor de foc și de
executare a focului încrucișat și de flanc, în special în lungul drumurilor, potecilor și defrișărilor;
- crește pericolul incendiilor;
- conducerea, cooperarea și manevra tehnicii se realizează greoi;
- inamicul are posibilități mari de a se dispune mascat (în copaci) și de a executa foc.
2.1 Locul și misiunea grupei de infanterie

Scopurile ofensivei se realizează prin:
- studierea, aprecierea reală a inamicului și folosirea cu eficiență a terenului;
- executarea frecventă și oportună a manevrei de foc, forțe și mijloace pentru
încercuirea, capturarea și nimicirea inamicului;
- lovirea prin surprindere a inamicului și dezvoltarea ofensivei în adâncimea apărării;
- consolidarea aliniamentelor (obiectivelor) cucerite și respingerea contraatacurilor;
- aplicarea permanentă a măsurilor de asigurare a acțiunilor și de protecție a forțelor;
- conducerea neîntreruptă a subunităților.
Grupa de infanterie pregătește și duce lupta ofensivă, de regulă, în cadrul eșalonului
superior. Uneori acționează independent ca patrulă de siguranță pe timpul urmăririi sau luptei de
întâlnire. Amploarea acțiunii ofensive este dată de:
- lărgimea frontului de atac;
- adâncimea (misiunile) pentru care se planifică acțiunea;
24
- ritmul de înaintare (de ofensivă).
Ritmul de înaintare în ofensivă este determinat de:
- mobilitatea și puterea de lovire a forțelor;
- existența și valoarea forțelor care luptă în dispozitivul inamicului;
- adâncimea și caracterul apărării inamicului;
- sprijinul eșalonului superior;
- frecvența folosirii de către acesta a desantului aerian;
- angajarea forțelor pentru cucerirea unor obiective intermediare;
- posibilitățile de susținere logistică.
Grupa de infanterie se poate găsi în dispozitivul de luptă al plutonului, ori în rezerva
companiei, primind direcție și obiectiv de atac. Obiectivul de atac al grupei constă în nimicirea
personalului și distrugerea mijloacelor de foc ale inamicului de pe direcția sa de atac. Grupa din
cadrul plutonului aflat în adâncimea dispozitivului companiei îndeplinește următoarele misiuni:
- dezvoltarea ofensivei pe direcția primită;
- participarea la respingerea contraatacurilor inamicului;
- continuarea ofensivei în adâncimea apărării acestuia.
Când acționează în cadrul plutonului constituit ca detașament de întoarcere, în teren
muntos împădurit sau în localități, îndeplinește următoarele misiuni:
- infiltrarea în adâncimea dispozitivului inamicului, lovirea în flancul şi spatele acestuia;
- întoarcerea apărării inamicului;
- crearea condițiilor favorabile dezvoltării ofensivei de front.
Când acționează în cadrul companiei destinată ca detașament înaintat poate îndeplini
următoarele misiuni:
- cucerirea din mișcare și menținerea unor aliniamente (obiective) importante din
adâncimea apărării inamicului sau trecerilor peste cursurile de apă;
- cucerirea și menținerea unor puncte importante de trecere;
- întârzierea afluirii rezervelor inamicului din adâncime.
Misiunea grupei de infanterie când acționează pentru urmărirea inamicului este:
- devansarea forțelor principale;
- ocuparea unui aliniament, o trecere peste un curs de apă, nod de comunicație de pe
direcția de retragere a acestuia, pentru a-l lovi în flanc și spate;
- participarea la încercuirea și nimicirea inamicului în cooperare cu forțele de urmărire.
25
Dezvoltarea frontală a dispozitivului de luptă în ofensivă este variabilă în funcție de
varianta adoptată, fiind de până la 50 m, rezultată din intervalele de 6-8 m (8-12 pași) dintre
militari.9 Locul grupei în lupta de ofensivă se determină de către comandantul superior. O
influență esențială la determinarea locului grupei în dispozitivul de luptă vor avea:
- completarea grupei cu efectiv, armament, tehnică, muniții și alte mijloace materiale;
- starea tehnică a armamentului și tehnicii;
- gradul de pregătire a efectivului, experiența lui de luptă;
- gradul de pregătire a efectivului și iscusința comandanților.
De regulă grupa acționează în cadrul plutonului, iar în unele cazuri poate să acționeze și
independent.
În componența plutonului:
- în primul eșalon al companiei pe direcția concentrării eforturilor principale;
- în componența subunităților din eșalonul doi al companiei.
Independent:
- în patrula de cercetare de luptă;
- în componența grupului de asalt;
- în grupa înaintată a desantului tactic aerian.
Grupa din eșalonul întâi al companiei pe direcția concentrării eforturilor principale
îndeplinește rolul principal în luptă. De acțiunile cu succes ale grupei vor depinde, într-o mare
măsură, îndeplinirea misiunii nu numai de către pluton, ci și de către companie. Misiunea constă
în nimicirea forței vii și mijloacelor de foc amplasate pe pozițiile de apărare ale grupelor
inamicului, asigurând mai apoi îndeplinirea misiunii imediate a plutonului.
Grupa din eșalonul doi al companiei are misiunea să dezvolte succesul subunităților din
primul eșalon și să desăvârșească îndeplinirea misiunii puse batalionului. La necesitate, el poate
întări sau înlocui parțial sau în componență deplină o subunitate din primul eșalon, care și-a
pierdut capacitatea de luptă.
Grupa din cadrul plutonul de infanterie moto în grupul de asalt poate acționa în timpul
ofensivei în oraș sau într-un raion fortificat pentru cucerirea unor clădiri și construcții deosebit
de rezistente pregătite pentru apărare. Pe lângă pluton, în componența grupului de asalt pot fi
incluse la fel tancuri, tunuri (obuziere) autopropulsate, aruncătoare de mine, instalații de lansare,
rachete antitanc, aruncătoare de flăcări, precum și subunități de pioneri explozive.
Grupa destinată în grupul înaintat de la companie care acționează în desantul tactic
aerian, de regulă, are misiunea de a cuceri terenul de aterizare și trebuie să asigure desantarea
forțelor principale a desantului aerian.
9
Vasilie STOIAN, Manualul de luptă a grupei de infanterie, 2010, pag. 83-84
26
În ofensivă grupa poate primi misiunea să treacă temporar la apărare pentru respingerea
unui contraatac sau consolidarea unui obiectiv cucerit. În acest scop, se deplasează repede pe
aliniamentul stabilit și organizează în grabă apărarea. Comandantul de pluton trebuie să acorde o
atenție deosebită organizării apărării antitanc, folosind mijloacele de foc antitanc primite ca
întărire, precum și obstacolele și barajele realizate cu materiale din zonă.
Una din principalele probleme, care le rezolvă comandanții la luarea hotărârii în
ofensivă este determinarea (stabilirea) misiunii de luptă subunităților subordonate. Misiunea de
luptă este baza executării tuturor activităților a comandanților organizatori conducerii,
cooperării, asigurării multilaterale a acțiunilor de luptă și acțiunilor subunităților. Îndeplinirea
misiunii de luptă este criteriul de bază, care apreciază acțiunile subordonaților. De aceea, în
timpul organizării luptei pentru comandant, este foarte important să stabilească corect misiunile
de luptă.
Misiunea de luptă subordonaților se determină, reieșind din:
- caracterul apărării inamicului (constituirea apărării);
- caracterul terenului;
- valoarea, starea inamicului și gradul de neutralizare cu foc;
- componența, starea și posibilitățile de luptă a subunităților subordonate, locul și rolul
lor în lupta de ofensivă;
- existența mijloacelor de întărire;
- componența, starea și posibilitățile de luptă a vecinilor, misiunile lor şi altele.
Ca misiune de luptă grupei în ofensivă i se indică obiectivul de atac și direcția de
continuare a ofensivei. Atunci când misiunile de luptă se dau prin radio, grupa poate să i se
indice numai direcția de continuare a atacului.
Obiectivul de atac al grupei, de regulă, constă în nimicirea efectivului și mijloacelor de
foc ale inamicului amplasate în locașuri și în alte lucrări de fortificație a punctului de sprijin,
precum și tancurile, tunurile, mitralierele și alte mijloace de foc ale inamicului dispuse izolat pe
frontul lui de apărare din prima tranșee și cucerirea unui aliniament situat înapoia acestuia care
să asigure desfășurarea cu succes a acțiunilor ulterioare.
Direcția de continuare a ofensivei în ambele condiții constă în nimicirea forței vii și
mijloacelor de foc amplasate în adâncimea apărării inamicului, respingerea contraatacurilor
inamicului, asigurând îndeplinirea misiunii imediate de către companie. Astfel, după cucerirea
obiectivului, plutonul continuă atacul pe direcția indicată, fără oprire, primind noi misiuni .
2.2 Activitățile grupei de infanterie în lupta de ofensiva în pădure

Primind misiunea de luptă, comandantul de grupă organizează ofensiva.
27
În ordinul de luptă comandantul de grupă indică:
- reperele;
- componența, situația și caracterul de acțiuni ale inamicului, traseul limitei dinainte
a apărării și locurile de amplasare a mijloacelor de foc ale acestuia;
- misiunea plutonului și a grupei (obiectivul de atac și direcția de continuare a
ofensivei);
- misiunile vecinilor și ordinea folosirii focului de artilerie și a altor mijloace de foc;
- misiunile efectivului:
- pentru tot efectivul: locul și modul de debarcare, locul fiecărui soldat în lanțul de
trăgători al grupei, ordinea de trecere a barajelor și obstacolelor;
- ochitorului operator la MLD (trăgătorului cu mitralierele de pe TAB), mitraliorului și
trăgătorului cu armamentul de grenade antitanc, iar în caz de necesitate și restului efectivului:
țintele pentru nimicire și modul de executare a focului;
- mecanicului conductor la MLD (șoferul TAB): direcția și modul de deplasare pe
timpul atacului, ordinea de trecere a barajelor și obstacolelor;
- semnalele de înștiințare, conducere, cooperare și ordinea de acțiuni la ele;
- ora când trebuie să fie gata pentru ofensivă și locțiitorul.
Comandantul de grupă dă ordinul de luptă în teren, iar în cazul când situația nu permite
acest lucru - pe schemă (la macheta terenului) și precizează misiunea de luptă în teren în timpul
deplasării spre aliniamentul de trecere la atac sau odată cu începerea atacului.
La atacul din mișcare sau în alte situații, când nu există timp suficient pentru darea
ordinului de luptă complet, comandantul de grupă dă subordonaților datele strict necesare pentru
îndeplinirea misiunii de luptă (obiectivul, direcția de atac) a plutonului și grupei, misiunile
grupelor vecine și semnalele de conducere.
Până la începutul ofensivei grupa ocupă în ascuns poziția de plecare sau locul indicat de
comandantul de pluton. Pe poziția de plecare efectivul grupei de infanterie motorizată, de obicei,
se află în tranșee, iar transportorul amfibiu blindat (mașina de luptă) – pe poziția de tragere
alături de tranșee sau în adâncimea raionului inițial, împreună cu alte mașini ale plutonului.
Ocupând poziția de plecare (locul indicat) grupa se pregătește pentru respingerea
atacului posibil al inamicului (se dispune în teren).
Odată cu începerea pregătirii de foc a atacului, comandantul de grupă duce observările
asupra obiectivului de atac și raportează comandantului de pluton despre tot ce a fost descoperit
la inamic, precum și despre rezultatele după executarea focului de artilerie proprie și altor
28
mijloace de foc. Grupa nimicește cu focul armamentului din dotare mitralierele, aruncătoarele de
grenade și alte mijloace de foc descoperite, precum și forța vie a inamicului.
Grupa se deplasează fără oprire. Când se acționează pe jos, militarii execută foc din
mers cu scurte opriri în picioare sau în genunchi, în primul rând asupra mijloacelor antitanc.
Comandantul de grupă, aflându-se în mijlocul lanțului de trăgători, precizează din mers
obiectivul de atac, modul de trecere prin baraje și pune (precizează) misiunile pentru mitraliori,
agheistului și trăgătorilor.
Când se acționează pe transportorul amfibiu blindat (mașina de luptă), se trage cu
armamentul de pe acesta, iar cu armamentul din înzestrarea militarilor - prin orificiile din pereții
laterali ai cutiei blindate.
După trecerea prin culoar grupa, când acționează pe jos, reia dispozitivul de luptă în lanț
de trăgători și continuă atacul cu impetuozitate pe direcția obiectivului său. Când s-au apropiat la
30-25 m de inamic, comandantul de grupă dă comanda: „Grupă cu grenade, FOC”. La această
comandă militarii, aruncând grenadele de mână, asaltează în fugă, cu strigăte de „URA”, poziția
inamicului. Prin foc la distantă apropiată și lupta corp la corp militarii nimicesc inamicul fără a se
opri în tranșeele și locașurile lui de tragere, cuceresc obiectivul de atac, după care, dacă inamicul
nu opune rezistență puternică, se îmbarcă în transportorul amfibiu blindat (mașina de luptă) și
continuă înaintarea pe direcția ordonată. Folosind cu pricepere acoperirile și porțiunile
accidentate din teren, acționând pe jos sau pe transportorul amfibiu blindat (mașina de luptă),
grupa iese repede în flancul sau în spatele mijloacelor de foc sau a grupurilor inamicului care
opun rezistență, le nimicește prin foc, cu grenade, precum și prin lupta corp la corp.
Când atacă pe jos, grupa înaintează către limita dinainte a apărării inamicului prin
salturi, combinând focul cu mișcarea. În funcție de intensitatea focului inamicului salturile se
execută cu toată grupa, pe grupuri de militari sau om cu om. Înaintarea cu succes, chiar numai a
unui soldat sau transportor amfibiu blindat (mașină de luptă), trebuie sprijinită imediat de ceilalți
militari, de grupă și pluton. Fiecare militar trebuie să fie animat de hotărârea de a se apropia cât
mai repede de inamic și de a-1 nimici.
În timpul ofensivei în adâncimea apărării inamicului, grupa, fără să se abată de la
direcția ofensivei și folosind cutele reliefului, iese în flanc sau spatele inamicului și printr-un atac
hotărât îl nimicește. Deplasările grupei se efectuează la comenzile comandantului de pluton. Pe
unele sectoare metoda de deplasare (cu pas grăbit, alergător, prin salturi, târâș) este determinată
de comandantul de grupă în funcție de relieful terenului și intensitatea focului inamicului.
Mijloacele de foc ale inamicului care împiedică înaintarea se nimicesc cu focul
concentrat al grupei și prin manevre executate în scurt de către grupuri mici de militari pentru
apropierea în ascuns de acestea și nimicirea lor cu grenade.
29
Mijloacele blindate ale inamicului se nimicesc cu focul artileriei, mijloacelor antitanc și
de către militarii instruiți special. Porțiunile de teren contaminat radioactiv sau chimic se ocolesc
sau se trec cât mai repede, folosindu-se mijloacele de protecție individuală, militarii acționând pe
jos sau pe transportor amfibiu blindat (mașină de luptă).10
Comandantul de grupă, acționând în lanțul de trăgători al grupei, conduce focul şi
deplasarea acesteia prin comenzi date cu vocea. Cu cartușe de semnalizare și gloanțe trasoare
indică transportorului amfibiu blindat (mașinii de luptă) țintele, care împiedică deplasarea grupei.
Când atacul se execută din mișcare, după desfășurarea plutonului în dispozitiv de luptă,
comandantul conduce grupa în atac pe direcția ordonată, precizează ochitorului operator
(trăgătorului cu mitraliere de pe TAB) și mecanicului conductor (șoferului TAB) obiectivul de
atac (țintele), direcția de continuare a ofensivei (direcția ofensivei), locul și numărul culoarului în
barajele genistice și conduce focul grupei.
În timpul atacului pe mașina blindată grupa, după desfășurarea plutonului în dispozitivul
de luptă, își continuă mișcarea spre limita dinainte a apărării inamicului, nimicind mijloacele de
foc antitanc și alte mijloace care nu au fost nimicite cu foc din armele instalate pe mașini și din
armele cu glonț prin crenele (sau pe deasupra bordului).
Atacul limitei dinainte a inamicului și dezvoltarea ofensivei în adâncime grupa o
efectuează în aceeași ordine, ca și în timpul ofensivei din contact nemijlocit cu inamicul.
În pădure plutonul (grupa) execută atacul, de regulă, paralel cu drumurile sau culoarele
existente, pe o direcție indicată prin azimut. Acțiunile se desfășoară pe jos.
Plutonul poate fi întărit cu 1-2 mitraliere, 1-2 aruncătoare de grenade (instalații de
lansare rachete) antitanc, 1-2 pionieri. În cadrul plutonului (grupei) se organizează observarea
circulară, iar pentru siguranța nemijlocită pe timpul apropierii de pădure și pe poziția de plecare
la atac se trimit cercetași. O atenție deosebită se acordă nimicirii lunetiștilor, militarilor dispuși
în copaci, vânătorilor de blindate și servanților la aruncătoarele de flăcări (de grenade
incendiare).
La pregătirea ofensivei în pădure comandantul de pluton, în afara măsurilor obișnuite,
este obligat :
- să studieze caracterul pădurii și particularitățile apărării inamicului pe baza
informațiilor primite (în special de la populația din zonă);
- să stabilească azimutul și să urmărească menținerea direcției de atac;
- să destineze echipe (militari) pentru înlăturarea barajelor (crearea culoarelor), să
stabilească modul de trecere prin acestea;
10
Regulamentul de luptă a trupelor de uscat. Provizoriu, Chișinău, 2006, pag. 115
30
- să stabilească semnale de recunoaștere reciprocă şi de marcare a aliniamentelor
ocupate;
- să stabilească modul de acțiune în zone incendiate sau în cazul intrării în ambuscadele
inamicului.
La începerea atacului se urmărește nimicirea inamicului care se apără pe marginea
pădurii (militarilor dispuși în copaci), ocuparea ieșindurilor din pădure, precum și nimicirea mij-
loacelor de foc care sunt dispuse pe marginea pădurii și în ieșinduri.
Atacul se continuă în interiorul pădurii prin nimicirea inamicului de la distanțe mici cu
foc și cu grenade de mână, precum și prin lupta corp la corp. Pentru nimicirea rezistențelor
inamicului se folosesc manevrele de învăluire şi întoarcere combinate cu atacul frontal.
Abatizele, barajele și alte obstacole, de regulă, se ocolesc, iar dacă acest lucru nu este posibil se
execută culoare sau treceri prin acestea. Cele mai importante intersecții de drumuri, culoare și
obiectivele ocupate se consolidează și se apără de către grupe, mitraliere, aruncătoare de grenade
antitanc, iar la ordin de către întregul pluton.
Plutonul (grupa) nu rămâne pentru curățirea pădurii de militarii izolați ai inamicului. El
pătrunde cu curaj în dispozitivul inamicului, luând măsuri de asigurare a flancurilor și spatelui
dispozitivului propriu și pentru observarea circulară, menținerea legăturii și cooperării cu
subunitățile vecine. Când acțiunile de luptă se desfășoară în condiții de izolare, comandantul de
pluton (grupă), concomitent cu conducerea acțiunilor de luptă, ia măsuri să pregătească traiul,
folosind resursele locale. Toate acțiunile desfășurate în condiții de izolare trebuie să aibă, ca
rezultat, hârțuirea inamicului ori de câte ori sunt create condiții favorabile, precum și sustragerea
oportună de la loviturile acestuia.
2.3 Dispozitivul de luptă

Dispozitivul de luptă reprezintă dispunerea în teren a elementelor structurii militare în
vederea desfășurării acțiunilor de luptă, prin care se materializează decizia comandantului
privind modalitatea de întrebuințare a forțelor și mijloacelor pentru îndeplinirea misiunii de
luptă. Dispozitivul de luptă în ofensivă va cuprinde: sistemul de comandă; gruparea de angajare;
rezerva; sistemul logistic.
Factorii care influențează constituirea dispozitivului de luptă sunt:
- misiunea primită și concepția luptei;
- procedeul de ofensivă adoptat;
- valoarea, natura și posibilitățile inamicului;
- conținutul și adâncimea misiunilor de luptă;
- compunerea de luptă a batalionului;
31
- cantitatea mijloacelor de întărire și de sprijin;
- caracteristicile terenului.
Dispozitivul adoptat la începutul ofensivei nu rămâne același pe timpul luptei; în raport
de situație și condițiile de teren, dispozitivul realizat inițial poate fi schimbat pe timpul ducerii
ofensivei, până la îndeplinirea misiunii primite.11
Pentru îndeplinirea cu succes a misiunii primite și executarea în timpul luptei a
manevrei, subunitatea de infanterie trebuie să aibă o formație corespunzătoare – dispozitiv de
luptă – aranjarea subunităților în teren pentru ducerea luptei.
El depinde de:
- misiunea primită;
- caracterul apărării inamicului;
- existența forțelor și mijloacelor;
- condițiile terenului.
Dispozitivul de luptă al subunității se constituie în așa mod, ca:
- să asigure nimicirea cu succes a inamicului;
- îndeplinirea misiunii primite în termenul stabilit;
- combinarea focului cu mișcarea și manevra în timpul ofensivei;
- cooperarea strânsă a subunităților;
- conducerea cu ele.
Dispozitivul de luptă a grupei, când acționează pe jos, este lanțul de trăgători şi se
compune:
- din dispozitivele de luptă ale grupelor (în lanț) de trăgători;
- din MLI (TAB), (linia de luptă a MLI (TAB));
- mijloacele de întărire.
Când se acționează pe jos, efectivul acționează în lanț de trăgători în urma liniei de luptă
a tancurilor, la distanța care asigură siguranța lui contra exploziilor proiectilelor artileriei proprii
și sprijinul tancurilor, care atacă cu focul armelor cu glonț.
MLI (TAB) în acest caz, folosind acoperire (cutele) terenului, prin salturi de pe un
aliniament pe altul (de la un adăpost la altul) se deplasează din urma grupelor din care fac parte
la distanța, care asigură sprijinul atacului acestora și tancurilor prin foc executat cu mitraliere, cu
armamentul de pe MLI, prin intervale, pe la flancuri și pe deasupra trupelor, atunci când permit
condițiile terenului. Uneori MLI (TAB) pot acționa și nemijlocit în lanțurile de trăgători ale
grupelor sale.
11
Regulamentul de luptă a trupelor de uscat. Provizoriu, Chișinău, 2006, pag.16
32
Când se acționează pe jos, după debarcarea din MLI (TAB) precum și pe timpul luptei
în adâncime, plutonul poate acționa în dispozitivul premergător de luptă (în linie de grupe în
coloană, triunghi cu vârful înainte sau înapoi, eșalonat spre dreapta sau spre stânga).
În timpul atacului pe jos executat de infanterie, comandantul de grupă se deplasează în
urma lanțului de trăgători al grupei la distanța de până la 50 m în așa loc, de unde este comod de
observat acțiunile grupei și de condus cu ele.
Dispozitivul de luptă al grupei de infanterie, când acționează pe jos, este lanțul de
trăgători cu intervalul dintre soldați de 6 – 8 m (8 – 12 pași) și MLI (TAB). Pentru comoditatea
executării focului și folosirea mai judicioasă a terenului, militarii, în lanțul de trăgători, pot să se
deplaseze puțin înainte sau într-o parte, respectând direcția de bază a frontului de atac a lanțului,
neîmpiedicând acțiunile vecinilor. MLI (TAB) acționează în urma grupei, la flancul ei sau
nemijlocit în lanț. Pe timpul luptei în adâncime grupele pot fi dispuse în dispozitivul de luptă al
plutonului în modul cel mai diferit.12
Cele mai raționale forme ale dispozitivelor de luptă pe timpul dezvoltării succesului în
adâncimea apărării inamicului vor fi acelea care sânt mai puțin vulnerabile împotriva focului de
flanc și încrucișat, asigură manevra rapidă, folosirea condițiilor favorabile ale terenului,
înaintarea în direcția indicată și folosirea simultană cu eficacitate a unui număr maxim de
armament.
Atacul cu infanteria îmbarcată pe MLI (TAB) se execută atunci când apărarea
inamicului este neutralizată cu siguranță în timpul pregătirii de foc și s-a reușit să se scoată din
luptă majoritatea mijloacelor antitanc, precum și împotriva inamicului trecut în grabă la apărare,
neavând o apărare dezvoltată în raport genistic.
Subunitățile de infanterie, în acest caz, atacă pe MLI (TAB) în dispozitiv de luptă în
urma tancurilor la distanța de 100 – 200 m, executând focul din toate mijloacele de foc.
Împotriva apărării pregătite și dezvoltate în raport genistic, neavând un număr necesar de
mijloace pentru nimicirea cu foc, precum și pe un teren puternic frământat și greu accesibil
pentru MLI (TAB), ofensiva se execută pe jos. 13
12
Manualul de luptă a grupei de infanterie, Chișinău, 2010, pag. 122
13
AN-4,București,1989, pag. 125
33
CAPIOLUL 3
Grupa de infanterie în siguranța de marș nimicește inamicul pe itinerar, ocupă un
aliniament și asigură introducerea în luptă forțelor principale ale plutonului
Pentru supravegherea coloanei pe timpul marșului de avut următoarea siguranță de
marș:
Patrula de siguranță în componența Gr. 1 I. Mo. care se va deplasa la distanța de 1000-1500 m.
de la coloana forțelor principale.
Pentru desfășurarea organizată a marșului de avut:
 punctul inițial în raionul 1,5 km Sud pădurea SALCÂM;
 punctul final în raionul cota 154,7 1,5km Nord-Vest;
Sarcini preliminare subunităților:
 să execute observarea asupra spațiului aerian precum și a zonelor periculoase de
pe
itinerararul de deplasare;
 în caz de depistare a inamicului aerian să execute foc asupra acestuia cu toate
categoriile de armament și să înștiințeze subunitățile coloanei prin semnalul fonic de înștiințare
continuind deplasarea;
 să execute cercetarea de radioactivă, chimică şi biologică.
 să cerceteze terenul precum și zonele periculoase de pe itinerar;
 să asigure siguranța coloanei împotriva atacului prin surprindere a inamicului
terestru;
34
 să captureze sau să nimicească cercetașii inamicului sau grupurile de cercetare-
diversiune ale acestuia;
Pe timpul executării marșului:
 în caz de atac a inamicului terestru: grupa va ocupa un dispozitiv de apărare
pentru nimicirea acestuia
 în caz de atac a inamicului aerian: acesta va fi nimicit cu foc din toate categoriile
de armament mărindu-se viteza de deplasare și distanțele între mașini, asupra avioanelor şi
elicopterelor inamicului care zboară la înălţime mică se execută foc de baraj cu mitralierele de pe
transportoare amfibii blindate;
 în caz de atac NBC al inamicului: se continuă deplasarea, iar militarii îmbracă
neântârziat masca contra gazelor şi completul de protecţie; coloana trece prin porţiunile de teren
contaminat, cu viteza cea mai mare; dacă este praf se închid obloanele, vizoarele şi jaluzelele
transportoarelor amfibii blindate iar distanța între mașini se mărește;
APROB
Comandant pluton 1 I. Mo.
____________________
“___”___________20__
PLANUL
de desfășurare a exercițiului tactic cu tragere de luptă cu grupa
Tema: “Grupa de infanterie în siguranța de marș nimicește inamicul pe itinerar,

ocupă un aliniament și asigură introducerea în luptă forțelor principale ale plutonului“.
Scopul:
-a perfecționa deprinderile comandantului de grupă în organizarea siguranța marșului;
-de a perfecționa și verifica deprinderilor militarilor în: observarea descoperirea și
raportarea obiectivelor, executarea corectă a misiunilor;
-a verifica coeziunea de luptă a grupei pentru îndeplinirea misiunilor în siguranța de marș
și deprinderilor individuale ale soldaților în executarea cu precizie a focului; nimicirea
inamicului cu un consum minim de muniție; a dezvolta întregului personal fermitatea și vitejie
înaltă.
Durata: 5 ore
35
Locul desfășurării: Câmpul tactic
Bibliografia:
-Regulamentul de luptă (pluton, grupă);
-Regulamentul tragerilor (R.T.A.I. și M.L.-2000);
-Metodica pregătirii tactice a subunităților mici.
Asigurarea materială:
-armament și tehnică din dotare;
-dispozitive de ținte ușoare;
-dispozitive de ținte grele;
-ținte conform schemei câmpului de ținte;
-petarde - 10; cartușe de semnalizare - 5; grenade de mână -20;
-stații radio - 4;
-muniția de război conform calculului;
-fanioane pentru conducerea ședinței - 2.
Situația tactică
I. Inamic. Folosind unități de infanterie motorizată, desant aerian, elemente de

cercetare-diversiune și sprijin de aviație, inamicul intenționează probabil să cucerească un
aliniament la 8-10 km vest TELIȚA. Pl. 1 I Mo./Cp. 1 I Mo. a dus lupte de ofensivă și la
231200BAPR20, datorită pierderilor mari suferite în efectiv, armament și tehnică, în componența
companiei, a fost scos din luptă și se dispune într-un raion pentru refacerea capacității de luptă.
II. Forțe proprii. Grupa 1 I ca patrulă de siguranță, începând cu 230600BAPR20,
acționează pe itinerarul: intersecția de drumuri(3056 9), tabără militară (2757), cota 150,4
(2759), cota 163,0 (2462),cota 154,7 (2363),asigurând coloana plutonului împotriva atacului prin
surprindere a inamicului și interzicerii pătrunderii cercetării acestuia.
36
NESECRET
Ex. Nr.1
Gr.1I.Mo.
270800BAPR20
„ÎNVĂŢĂMÂNT”
ORDINUL DE ACŢIUNE Nr. 1
Referinţe:
Ordinul de acţiune al comandantului Pl.1I.Mo. Nr. 1;
Harta 1: 25 000 ediţia 2006;
Timp folosit: ora locală (G.M.T.+2h).
Organizarea pentru misiune: Gr.1I.Mo. (EAP, EAB, EF).
1. SITUAŢIA
a)Inamic
Inamicul aerian:
Aviaţia inamicului probabil va acționa pe direcția NOVOSAVIȚCAIA, BUDEȘTI cu misiunea
de a lovi principalele obiective ale apărării noastre, elemente de infrastructură, coloane în
deplasare, formaţiuni de logistică ş.a. Aviaţia va acţiona în formaţini de 2-3 avioane la înălţimi
medii şi joase, folosind la maximum terenul din zonă. Pe timpul acţiunilor de luptă inamicul va
folosi pe larg elicopterele de luptă, care vor acţiona în formaţiuni a câte 2-3 elicoptere în scopul
lovirii obiectelor blindate în punctele de sprijin și pe timpul contraatacului.
Inamicul terestru:
37
În urma operațiunilor ofensive nereușite și pierderi mari în efectiv, armament și tehnică a refuzat
la lupta armată și către 25BAPR20 se concentrează într-un raion cu centrul TELIȚA NOUĂ
pentru refacerea capacității de luptă.
Pl. 1I.Mo. din cadrul Cp. 1 I. Mo. se dispune în raionul de staționare cu centrul TELIȚA NOUĂ
pentru refacerea capacității de luptă.
b) Forțele proprii
(1) Misiunea eșalonului superior
Începând cu data de 27BAPR20 se deplasează prin marș pe itinerarul indicat pentru a ajunge în
raionul stabilit cu capacitatea de luptă completă.
Intenţia comandantului Pl. 1 I.Mo.:
Scopul: Deplasarea prin marș pentru mobilizarea forțelor în raionul stabilit.
Sarcini cheie:
- pregătirea efectivului pentru marș;
- pregătirea tehnicii pentru marș;
- ocuparea raionului inițial cu centrul cota 154,7 (2363);
- dispunerea în raionul stabilit
- nimicirea inamicului pe direcția de ofensivă;
(2) Concepția acțiunilor
Dispozitivul de marș:
-siguranța de marș: Gr. 1 I. Mo.
- forțele principale: Gr. 2 I. Mo., Gr. 3 I. Mo.
Patrula de siguranță se va deplasa la o distanță de 600 m de la coloana forțelor principale. Viteza
medie de deplasare: 20 km/h. Distanța dintre mașini 25-50 m. În cazul atacului aerian a
inamicului se vor mări distanțele între mașini până la 100-150 m. Țintele aeriene la înălțimi mici
vor fi nimicite cu focul mitralierei 14,5 mm de pe TAB. Grupele mici de cercetare ale inamicului
vor fi nimicite cu forțele postului de pază.
Inamicul superior în forțe va fi nimicit prin foc și manevră după cum urmează:
-fixarea frontală cu forțele postului de pază, de pe un aliniament favorabil;
-trecerea la apărare pe un aliniament favorabil cu forțele Gr.2, Gr.3, în scopul respingerii atacului
inamicului.
c) Subordonări și resubordonări: omis
2.MISIUNEA
38
Începând cu 270900BAPR20, Gr. 1 I. Mo. ca patrulă de siguranță asigură deplasarea
prin marș pe itinerarul : intersecția de drumuri(3056 9), tabără militară (2757), cota 150,4 (2759),
cota 163,0 (2462),cota 154,7 (2363), ocupă o poziție de apărare și asigură introducerea în luptă a
forțelor principale ale plutonului.
3.EXECUŢIA
a) Intenţia comandantului
Intenționez să:
- pregătesc forțele plutonului pentru deplasare ;
- execut deplasarea prin marș pe itinerarul indicat;
- nimicesc cercetarea inamicului în timpul deplasării;
- dispun grupa în raionul de staționare;
- execut cercetarea raionului de staționare;
b) Concepţia deplasării
Dispozitivul de marș:
-patrula de siguranță de cap-Gr.1 I. Mo.;
-Gr.2 I. Mo.;
-Gr.3 I. Mo.;
c) Misiunile subordonaților
Echipa anti-personal-comandant__________________;
- execută deplasarea prin marș în componența grupei;
- execută cercetarea terenului în față și în dreapta și obiectivelor din teren pe itinerarul de
deplasare;
- interzice apropierea elementelor de cercetare și cercetare-diversiune ale inamicului;
- nimicește prin foc grupurile mici ale inamicului;
- blochează grupurile mari ale inamicului, trece la apărare pe aliniamentul: cota 154,7 pe care îl
menține până la sosirea forțelor principale;
- continue îndeplinirea misiunii pe itinerarul de deplasare.
Echipa anti-blindate-comandant____________________;
- execută deplasarea prin marș în componența grupei;
- execută cercetarea terenului în spate și în stânga și a obiectivelor din teren;
- nimicește prin foc tehnica blindată a inamicului pe itinerarul de deplasare;
- ocupă o poziție de apărare în caz de întâlnire cu forțele superioare ale inamicului, menține
aliniamentul până la sosirea forțelor principale ale plutonului.
39
Echipa fixă-comandant__________________;
execută deplasarea prin marș în componența grupei;
executa cercetarea spațiului aerian pe timpul deplasării;
nimicește prin foc și manevre grupurile mici ale inamicului;
blochează grupurile mari ale inamicului, ocupă o poziție de apărare, pe care o menține până la
sosirea forțelor principale ale plutonului;
d) Sarcini subunităţilor sprijin de luptă – omis.
e) Instrucțiuni de coordonare.
(1) Ordinul întră în acţiune la primire.
(2) Gata de marș-271100BAPR20;
(3) Punctul inițial: intersecția de drumuri(3056 9);
(4) Raionul de concentrare de ocupat la 271500BAPR20;
(5) Concepția de marș de raportat la 271030BAPR20;
(6) Inspecția plutonului la 271030BAPR20;
(7) Începerea deplasării către punctul inițial la 271115BAPR20;
4. SPRIJINUL LOGISTIC
a) Concepția sprijinului logistic

Sprijinul logistic va fi efectuat de către de către forțele companiei în raionul de staționare inițial.
b) Organizarea aprovizionărilor
Raionul punctului de aprovizionare de luptă se va dispune în Pd. SALCÂM (3157).
c) Asigurarea medicală
- asigurarea medicală se va executa de forțele și mijloacele proprii ale plutonului;
- primul ajutor medical pe timpul marșului va fi asigurat cu forțele plutonului;
- ajutorul medical calificativ va fi acordat de către forțele punctului medical;
d) Servicii de campanie
- hrana efectivului se va executa de 3 ori în 24 ore, dintre care 1 caldă, seara.
- aprovizionarea cu apă se va face din sursele locale.
- servicii funerare: Materialele destinate pentru servicii funerare se vor afla în raionul logistic.
Militarii decedaţi vor fi evacuaţi cu forţele plutonului logistic.
5. COMANDA ŞI COMUNICAŢIILE
a) Comanda:
40
Punctul de comandă a Gr.1 I. Mo. în capul coloanei a postului de pază;
b) Comunicațiile:
Pe timpul deplasării prin marș legăturile vor fi organizate astfel:
Prin radio-numai cu patrula de siguranță de cap;
Semnalul Fonic Radio Optic
De înștiințare
Despre pericolul atacului aerian VĂZDUH 222
Despre pericolul atacului nuclear CIUPERCA 333
Despre pericolul atacului chimic BURNIȚA 444
Despre contaminarea NBC GAZE 555
Încetarea stării de pericol SALVATOR 888
De conducere
Participarea pe timpul pregătirii de foc GONG 1111 1 Ctș. Smn. alb cu o stea
Atacul LDA ALUNUL 3333 1 Ctș. Smn. roșu cu o stea
De conducere și cooperare
Gata de marș 123
Porniți motoarele START 112
Măriți viteza SĂGEATĂ 112
Micșorați viteza APUS 111
Descoperirea inamicului MUSAFIR
Comandantul grupei 1 infanterie motorizată

Student Iulian CIOCANU
Luat la cunoștință:
Echipa anti-blindată___________;
Echipa anti-personal___________;
Echipa fixă___________;
41
Concepția grafică a acțiunilor de luptă:
42
Desfășurarea exercițiului
43
Probleme de învățat Schema Activitatea conducătorului
exercițiului
1. Execută siguranța de marș a Pune misiunea pentru
plutonului pe itinerarul stabilit. executarea siguranței de
Ocuparea aliniamentului marș. Urmărește acțiunile
stabilit și introducerea în luptă grupei. Primește raportul
a forțelor plutonului. pentru îndeplinirea misiunii.
2. Conducerea grupei pe Urmărește acțiunile grupei pe

timpul ducerii luptei în caz de timpul executării misiunii.
întâmpinare cu forțele
inamicului. 50 min
3.Organizarea observării pe Pune misiunea la executarea
timpul deplasării prin marș; 50 marșului.
min
4.Punerea misiunilor de luptă Conducătorul ședinței dă

la organizarea marșului. misiunea de luptă. Urmărește
Elaborează schematic poziția activitatea efectivului la
grupei în marș. Descoperirea pregătirea pentru îndeplinirea
la timp apariția inamicului misiunii. Urmărește acțiunile

grupei pe timpul deplasării,
terestru și să prevină forțele
debarcării trecerii porțiunilor
principale; 50 min
de teren deschis și închis.
Conducătorul exercițiului tactic

Student Iulian CIOCANU
Organizarea câmpului de ținte
44
Distanțe și timp de apariție Schema Armamentul care participă
1. Ob. 1-fix, piept la 35 m apare 1. Pistol-mitralieră, Pușcă-

o dată pentru 20 sec. mitralieră, Grenade de mînă.
2.Ob. 2-fix, piept la 100m apare 2. Pistol-mitralieră

odată pentru 20 sec. Pușca-mitralieră.
3.Ob. 3- fix la 200m apre de 3. Pușca-miltralieră RPK.PSL

2ori la 10 sec.
4.Ob. 4- fix,piept,din mers la 4. Pistol-mitralieră

300-330m apare 2 ori la 15 sec. Pușca-mitralieră.
Mitraliera PKT
5.Ob. 5- fix,la 370m apare 5. AG-7

odată la 10 sec.
6.Ob. 6 apare la 800m o dată 6. Tunul 2A28 ,,Grom”

pentru 15 sec.
7.Ob. 7 la 980-100m 7. Tunul 2A28

Pușca semiautomata cu lunetă
PSL
Tabel privind calculul consumului de muniție

45
Categoria de armament Poziția de Distanța Numărul Felul și Numărul Total
tragere (m) obiectivu numărul de cartușe
lui țintelor cartușe
Pistol mitraliera(4) În genunchi 330 4 2 nr.6 17 34
În genunchi 200 3 2 nr. 8 8 16
Scurte opriri 100 2 2 nr. 6,7 8 16
Culcat 35 1 2 nr 6 2 4
nerezemat
Pusca mitraliera(1) Culcat rezemat 600 4 1 nr 10 16 16
Culcat 800 6 1 nr 8 12 24
nerezemat
PSL(1) Culcat 350 4 2 nr 6,7 2 4
nerezemat
Mitraliera PKT( de pe De pe loc 800 6 1 nr 8 18 18
M.L.D.)(1) De pe loc 1000 7 2 nr 8 30 60
2A28 de pe MLD (1) De pe loc 1000 7 1 nr 12 4 4
De pe loc 800 6 1 nr 14 2 2
AG-7(1) De pe loc 400 5 1 nr 14 3 3
Pistol-mitraliera 70
Pușca-Mitraliera 40
Totalul muniției pentru PSL 4
Mitraliera de pe BMD 78
2A28 6
AG-7 3
Comandantul grupa 1 I. Mo.

Std. Iuliuan CIOCANU
46
Concluzii
Îm concluzie, pot spune că lupta armată reprezintă confruntarea militară violentă între
două forțe adverse cu putere de luptă, care urmăresc fiecare în parte îndeplinirea scopurilor
propuse.
În funcție de situație și eșalon, formele luptei armate se concretizează în procedee
specifice ofensivei (apărării), în modalități particulare de exprimare (particularități ale ofensivei,
particularități ale apărării) și în acțiuni cu caracter ofensiv (defensiv).
Ofensiva este principala formă de luptă armată prin care se urmărește capturarea,
izgonirea sau nimicirea inamicului; scopul general al ofensivei este înfrângerea inamicului și
crearea condițiilor pentru succesul acțiunilor ulterioare sau pentru încetarea ostilităților și
trecerea la acțiuni post conflict.
Scopul general al ofensivei este înfrângerea inamicului sau crearea condițiilor pentru
succesul operațiilor ulterioare - pentru încetarea ostilităților și trecerea la operații post conflict,
prin aplicarea concertată a elementelor puterii de luptă pe toată adâncimea dispozitivului
inamicului.
Principiile ofensivei se aplică și în cazul contraatacurilor executate ca parte a operației
de apărare, când comandantul hotărăște să atace forțele inamicului pentru preluarea inițiativei.
Acțiunile ofensive ale grupei trebuie să se desfășoare pe orice timp, ziua și noaptea, în
condițiile întrebuințării armelor de nimicire în masă și mijloacelor incendiare sau fără
întrebuințarea lor, fără întrerupere, în strânsă cooperare cu alte subunități, cu încordare maximă a
forțelor până la nimicirea completă sau capturarea inamicului.
Azi, mai mult decât oricând, succesul în luptă se obține prin acțiunea conjugată a tuturor
categoriilor de forțe și genuri de teren, cu scopul de a determina acele caracteristici care
favorizează acțiunile forțelor și tehnicii proprii în raport cu tehnica și forțele agresorului.
47
Bibliografie
1. AN – 4 Regulamentul de luptă al infanteriei şi vînătorilor de munte (pluton, grupă,
soldat), Editura Militară, Bucureşti, 1989.
2. „Boievoi ustav Suhoputnîh voisc” p. III (vzvod, otdelenie, tanc), Editura Militară,
Moscova, 1989. „Tactica” cartea I (vzvod, otdelenie, tanc), Editura Militară, Moscova,
1985.
3. Andrucenco I.M „Motostrelcovîi (tancovîi) vzvod v boiu”, Editura Militară, Moscova,
1989.
4. „Regulamentul de luptă al trupelor de uscat” partea III (pluton, grupă), (Proiect,
catedra „Tactică generală” – Institutul Militar „Alexandru cel Bun”)
5. Manualul grupei de infanterie, proiect, Bucureşti, 2003.
6. Col. Ostropel, Viorel, Instrucţia tactică a grupei şi plutonului de infanterie, (Exerciţii
tactice în complex cu grupa şi exerciţii tactice pregătitoare cu plutonul), Sibiu, Editura
Academiei Trupelor de Uscat, 1999.
7. Col. Pătru, Gheorghe, Tehnici de acţiune individuale şi colective în câmpul tactic,
Sibiu, Editura Academiei Trupelor de Uscat, 2002.
8. Tactical Standard Operating Procedures (TACSOP), Washington D.C., Departament
of the Army, November 1995.
48
Anexe:
1. Plutonul infanterie motorizată în lupta de ofensivă în pădure;
2. Sistemul de foc în lupta de ofensivă în pădure;
3. Dispozitivul de luptă al plutonului infanterie motorizată în ofensivă;
4. Grupa de infanterie în ofensivă;
5. Plutonul de infanterie la marș;
49
50
PLUTONUL INFANTERIE MOTORIZATĂ ÎN LUPTA
DE OFENSIVĂ ÎN PĂDURE
(o variantă)
Anexa 1
Anexa2
SISTEMUL DE FOC ÎN LUPTA DE OFENSIVĂ ÎN PĂDURE
AL PLUTONULUI INFANTERIE MO
DISPOZITIVUL DE
51
Anexa 3
LUPTĂ
ORIZATĂ ÎN OFENSIVĂ
p. 50 m
b) Pe jos (o variantă)
p. 50 m
Dispozitivul de luptă a grupei de infanterie în ofensivă p. 50 m
p. 300 m
52
a) Pe maşini de luptă (o variantă)
p. 100 m
Anexa 4
GRUPA DE INFANTERIE ÎN OFENSIVĂ
Până la 7-8 paşi sau 10 m.
C Până la 50m.
ASG
53
Dispozitivul de
PL
U TO
NU
LD
EI
N
(o FAN
var
ian TER
tă) IE
L AM
AR
Ş
54
Anexa 5

Teza de An (Ciocanu)

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teza de An (Ciocanu)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ACADEMIA MILITARĂ A FORŢELOR ARMATE

,,ALEXANDRU CEL BUN”

GRUPA DE INFANTERIE ÎN LUPTA DE

TEMA: GRUPA DE INFANTERIE ÎN LUPTA DE OFENSIVĂ ÎN PĂDURE

AUTOR: student Iulian CIOCANU Pl. 21

CONDUCĂTOR: căpitan Alexandru TANASIEV,

DETALII ASUPRA TEMEI

Capitotul 2 Particularitățile ducerii luptei de ofensivă în pădure

Conducător la teza de an:

căpitan Alexandru TANASIEV

„____” __________________ 2020

CAPITOLUL 1 Noțiuni generale privind lupta de ofensivă.........................................................10

1.1 Considerații privind influența reliefului și climei asupra luptei de ofensivă...........................11

1.2. Procedee de trecere la ofensivă...............................................................................................14

CAPITOLUL 2 Particularitățile ducerii luptei de ofensivă în pădure...........................................23

2.1 Locul și misiunea grupei de infanterie.....................................................................................23

2.2 Activitățile grupei de infanterie în lupta de ofensiva în pădure...............................................27

2.3 Dispozitivul de luptă................................................................................................................30

CAPIOLUL 3 Grupa de infanterie în siguranța de marș nimicește inamicul pe itinerar, ocupă un

Noțiuni generale privind lupta de ofensivă

1.1 Considerații privind influența reliefului și climei asupra luptei de ofensivă

1.2. Procedee de trecere la ofensivă

- în scopul respingerii contraatacului comandantul de pluton transmite semnalul pentru

Particularitățile ducerii luptei de ofensivă în pădure

2.1 Locul și misiunea grupei de infanterie

2.2 Activitățile grupei de infanterie în lupta de ofensiva în pădure

2.3 Dispozitivul de luptă

Tema: “Grupa de infanterie în siguranța de marș nimicește inamicul pe itinerar,

I. Inamic. Folosind unități de infanterie motorizată, desant aerian, elemente de

ORDINUL DE ACŢIUNE Nr. 1

a) Concepția sprijinului logistic

Comandantul grupei 1 infanterie motorizată

2. Conducerea grupei pe Urmărește acțiunile grupei pe

4.Punerea misiunilor de luptă Conducătorul ședinței dă

grupei în marș. Descoperirea pregătirea pentru îndeplinirea

la timp apariția inamicului misiunii. Urmărește acțiunile

Conducătorul exercițiului tactic

Organizarea câmpului de ținte

1. Ob. 1-fix, piept la 35 m apare 1. Pistol-mitralieră, Pușcă-

2.Ob. 2-fix, piept la 100m apare 2. Pistol-mitralieră

3.Ob. 3- fix la 200m apre de 3. Pușca-miltralieră RPK.PSL

4.Ob. 4- fix,piept,din mers la 4. Pistol-mitralieră

5.Ob. 5- fix,la 370m apare 5. AG-7

6.Ob. 6 apare la 800m o dată 6. Tunul 2A28 ,,Grom”

7.Ob. 7 la 980-100m 7. Tunul 2A28

Tabel privind calculul consumului de muniție

Comandantul grupa 1 I. Mo.

SISTEMUL DE FOC ÎN LUPTA DE OFENSIVĂ ÎN PĂDURE

GRUPA DE INFANTERIE ÎN OFENSIVĂ

Până la 7-8 paşi sau 10 m.

S-ar putea să vă placă și

„” ______________ 2020