Prima zi de iarnă

În prima zi de decembrie, Maria s-a trezit de dimineață și

s-a uitat pe fereastră. A fost foarte plăcut surprinsă,
văzând că totul era acoperit cu un covor alb și pufos de
zăpadă.
Fulgii strălucitori și frumoși care formau o mare perdea
albă, se așezară peste copacii din grădină, facându-i să se
aplece sub povara mantiei albe.
S-a spălat, a mâncat și s-a îmbrăcat repede, a sunat-o pe
Daria și a ieșit afară.
Cănd cele două prietene s-au întâlnit, au început să se dea
cu săniuțele pe pârtia care șerpuia printre brazii cei falnici
de la marginea satului.
Mai târziu,după ce ele au obosit, s-au apucat să facă un
om de zăpadă. Daria a făcut baza acestuia, în timp ce
Maria a făcut corpul și capul.
După aceea, Maria a pus fularul și nasturii omului de
zăpadă iar Daria, căciula, ochii și nasul acestuia. Fiecare a
căutat câte o crenguță și așa au apărut și brațele omului de
zăpadă.
După-amiază, vântul începu să bată mai tare, șuierând
printre brazi și viscolind zăpada de pe crestele acestora.
Încântate, dar și obosite, Maria și Daria au plecat spre
casele lor. Și-au luat la revedere, gândindu-se la minunata
zi petrecută împreună.