MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII

MOLDOVA

COLEGIUL NAȚIONAL DE COMERȚ AL ASEM

CATEDRA

RAPORT AL STAGIULUI DE PRACTICĂ

Practica tehnologică I

PROGRAMUL DE FORMARE PROFESIONALĂ TEHNICĂ

416630 Merciologia

CALIFICAREA PROFESIONALĂ
Tehnician Merciolog

UNITATEA ECONOMICĂ
S.C. ALIMER-COMERȚ” S.R.L. (Family Market)

Conducătorul stagiului de practică

din cadrul unității economice Creciun Marina

Conducătorul stagiului
de practică din CNC al ASEM Herghelegiu Rodica

Elevul – stagiar Ostrovschii Nichita, MER-201

Chișinău, 2022
 Cuprins
Introducerea …………………………………………………………………………………... 3
Modulul I ………………………………………………………………………………………. 4
1.1. Caracteristicile și rolul unității economice în economia de piață 4
………………….......
1.2. Particularitățile constituirii și funcționării unei unități economice din domeniul
distribuției cu amănuntul …………………………………………………………….......... 4

1.3. Recunoașterea poziției proprii 5

…………………………………………………….......
Modulul II ……………………………………………………………………………………... 6
2.1. Fluxurile de circulație într-o unitate economică: informațiilor, mărfurilor,
personalului, clienților ……………………………………………………………….......... 6
2.2. Tipuri de depozite, amplasarea, proiectarea spațiilor de depozitare la unitățile
comerciale …………………………………………………………………………………. 6
2.3. Spaţiile la nivel de deposit ……………………………………………………………. 7
2.4. Spațiul privind depozitarea, păstrarea, condiționarea ambalajelor și a stocului de
marfă ……………………………………………………………………………………… 8
2.5. Evidenţa şi modul de restituire a ambalajului la întreprinderi, furnizori, depozite…... 9
2.6. Spațiul de contact cu clienții: raioane, culoarea de circulație, spații de prezentare,
spații de așteptare………………………………………………………………………….. 10
Modulul III ……………………………………………………………………………………. 11
3.1. Structura personalului în funcție de: sex, vârstă, pregătire de Specialitate, vechime …. 11
3.2. Descrierea capacităților de muncă pentru descrierea profesiei: fizice, psihice,
intelectuale ............................................................................................................................. 11

3.3. Recrutarea și selecția resurselor umane........................................................................... 11

3.4. Spațiul privind depozitarea, păstrarea, condiționarea ambalajelor si a stocului de
marfa ………………………………………………………………………………………... 12

3.5. Evaluarea activității resurselor umane ………………………………………………… 13

3.6. Atribuțiile și responsabilitățile personalului commercial ……………………………… 13
Modulul IV……………………………………………………………………………………….. 15
4.1. Organizarea procesului de vânzare în unitățile comerciale ………………………........ 15
4.2. Descrierea sortimentului comercial a mărfurilor din unitățile comerciale ………........ 16
4.3. Cerințele către organizarea spațiului de prezentare a mărfurilor pe raft, igienizarea
rafturilor ……………………………………………………………………………………. 17
4.4. Reguli specifice privind înlocuirea și restituirea mărfurilor ………………………….. 17
4.5. Caracterizarea încăperilor auxiliare pentru porționarea sortarea ambalarea mărfurilor . 18
4.6. Analiza respectării Legii nr.231 din 23.09.2010 cu privire la comerțul interior, Legii
nr.105 din 13.03.2003 privind protecția consumatorilor în unitățile comerciale …………... 19

2
 Introducerea
Stagiul de practică este realizat cu scopul antrenării studenților în specialitatea respectivă și pentru creșterea
lor în planul profesional și educațional. Pentru o mai bună cunoaștere a reponabilităților fiecărui angajat, de
către practicant, este bine venită existenta unei anumite ordini in ceeace priveste rolurile angajatilor,
reglementarea sarcinilor si responsabilitatilor acestora si a legaturilor pe care functionarea organizatiei le
presupune. Acest lucru este valabil inorice domeniu: intr-o echipa de fotbal, intr-o orchestra si chioar intr-un
supermarket din preajma casei. De aceea credem ca proiectarea sistemului de roluri in organizatie este o
problema fundamentala a managementului, concretizata in structura organizatorica a magazinului. Am
observant ca in unitatea comerciala in care am activat este o structura bine determinata si fiecare angajat isi
cunoaste bine atriibutiile si responsabilitatile. Daca e sa vorbim depre insstitutie per general atunci tin sa
mentionez faptul ca si-a lansat activitatea in anul 2004, si cuprinde urmatoarele genuri de activitate:
- comertul cu amanuntul in magazine nespecializate, cu vinzarea predominanta a produselor alimentare,
bauturi si produse din tutun;
- alte tipuri de comert cu amanuntul in magazine specializate;
- comertul cu amanuntul a bauturilor alcoolice si altor bauturilor;
- comertul cu amanuntul al produselor din tutun;
- baruri;
- restaurantre;
- cantine si desfacerea alimentelor gata;
- activitatea de desfacere a alimentelor gata;
- fabricarea piinii si a produelor de patiserie proaspete;
- fabricarea altor produse alimentare
- fabricarea altor produse alimentare, neincluse in alte categorii.

Datorita acestor activitati compania S.C. ALIMER-COMERȚ” S.R.L. a inregistrat in anul 2020 venituri de
pete 414 milioane lei, profitul fiind de 6,18 milioane lei, conform datelor oferite Biroului Național de
Statistica. La moment in companie acctiveaza cca 1000 de angajati, in unitatea comerciala unde am efectuat
stagiul de practica activeaza 30 de personae.

3
 Modulul I
1.1. Caracteristicile și rolul unității economice în economia de piață
Compania reprezinta unitatea de baza in cadrul economiei. Misiunea principala a companiei este de a oferi
zilnic produse de cea mai bună calitate la cel mai bun pret, direct de la producatori, într-o larga varietate de
sortimente. Fiind un retailer mare, se concentreaza pe ceea ce este esential. Datorita eficientei proceselor
interne si parteneriatelor de incredere cu furnizorii, clientii lor se pot baza intotdeauna pe calitatea si pe
prospetimea produselor. Interprinderea isi desfasoara furnizarea factorilor de producție, resurse umane,
materiale, financiare, cu scopul desfacerii de bunuri economice in structura, calitatea si cantitatea ceruta pe
piața.
1.2. Particularitățile constituirii și funcționării unei unități economice din domeniul distribuției cu amănuntul:
Motivația și etapele inființării unei unetăți economice:
Motivație
1.obţinerea unor profituri ca urmare a declarării unor afaceri pe cont propriu
2.dorinţa de a veni pe piaţa cu idei noi de afaceri in domeniul producţiei de bunuri si prestărilor de servicii in
scopul satisfacerii celor mai exigente cerinte ale consumatorului
3.crearea ce noi locuri de muncă
4.dorinţa de protejare a mediului inconjurător
5.dorinţa de protejare a anumitor categorii de oameni
6.lucrul in echipă
Documentele necesare inființării unei unități economice:
În scopul înregistrării unei entități cu statut de persoană juridică, trebuie să depuneți la subdiviziunea
teritorială de apartenență ale Instituției Publice “Agenția Servicii Publice' un set de documente, după cum
urmează:
buletinele de identitate ale fondatorilor sau reprezentanților acestora, împuterniciți prin procură autentificată
în modul stabilit de lege, precum și al administratorului persoanei juridice;
cererea de înregistrare conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat, care poate fi descărcată
electronic
hotărârea de constituire și actele de constituire ale persoanei juridice, în funcție de forma juridică de
organizare, în două exemplare;
documentul ce confirmă achitarea taxei de înregistrare.
Documentele necesare funcționării unității economice:
Pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a unităţii comerciale va trebui
a) denumirea completă a obiectivului pentru care se solicită autorizaţia;
b) adresa obiectivului;

4
c) principalele grupuri de mărfuri care vor fi comercializate în unitatea respectivă;
d) serviciile prestate;
e) programul de lucru;
f) numele persoanei responsabile pentru funcţionarea întreprinderii.
1.3. Recunoașterea poziției proprii în:
Structura organizatorică reprezintă ansamblul persoanelor, subdiviziunilor organizatorice și a relațiilor dintre
acestea, orientate către realizarea obiectivelor prestabilite ale întreprinderii.
Postul de munca reprezintă cea mai simplă subdiviziune organizatorică, fiind definit ca ansamblul
obiectivelor, sarcinilor, componentelor și responsabilităților ce revin spre exercitare, în mod regulat, unei
persoane angajate în întreprindere
Funcția reprezontă ansamblul atribuțiilor și sarcinilor, omogene din punct de vedere al naturii și complexității
lor, desemnate în mod regulat unui angajat din întreprindere.
Compartimentul de muncă reprezintă o unitate organizatorică cu o structură mai complexă, reunind sub aceeași
autoritate ierarhică un anumit număr de persoane, cărora le revin permanent spre exercitare sarcini bine
precizate.
Relațiile organizatorice
În funcție de natura și modul de manifestare a compartimentelor și responsabilităților se disting mai multe
tipuri de relații:
Relații de autoritate, instituite prin rglementări oficiale, a căror manifestare este obligatori, respectv:
Relații ierarhice, exprimă raporturile dintre titularii postului de conducere și titularii postului de execuție
Relații funcționale, reprezintă expresia exercitării autorității funcționale de către compartimente specializate,
care pot emite indicații metodologice, recomandări, studii
Relații de stat major, ce pot lua naștere ca urmare a delegării unor sarcini, competente și responsabilități de
către conducerea unor perosane specializate în vederea soluțiilor unor probleme complexe
Relațiile de cooperare, ce se stabilesc între titularii unor posturi situate pe același nivel ierarhic, din
compartimente diferite, în vederea realizării în comun a anumitor obiective.
Relațiile de control, ce se asociază, de regulă, relațiilor ierarhice, stabilindu-se între titularii unor posturi aflate
pe niveluri ierarhice diferite.
Relații de reprezentare, reprezentate de legăturile dintre reprezentanții împuterniciți ai întreprinderii și
reprezentării organizațiilor profesionale, sindicale etc.
Ordinea componentelor organizatorice
Este exprimată prin nivelul ierarhic și ponderea ierarhică.
Nivelul (treapta) ierarhică, reprezentat de totalitatea subdiviziunilor organizatorice (posturi) situate la aceeași
ditanță față de conducerea superioară, de top managementul firmei.

5
Ponderea ierarhică (norma de conducere sau aria de control) reprezintă numărul de persoane aflate în
subordinea nemijlocită a unui cadru de conducere.

Modulul II
2.1 Fluxurile de circulație într-o unitate economică: informațiilor, mărfurilor, personalului, clienților
1.Fluxul mărfurilor
Acest flux pe mișcarea de mărfurilor reprezintă întregul circuit al magazinului din momentul primirii lor de
la furnizori pana in momentul vânzării lor si eliberării către cumpărător, acesta fiind punctul de plecare in
acțiunea de proiectare a magazinului. Cerințele privind organizarea moderna si eficienta a fluxului
mărfurilor:
-separarea fluxului mărfurilor de fluxul cumpărătorilor, se recomanda ca intrarea mărfurilor in magazin sa se
facă prin curtea interioara sau in cazul in care magazinul este de tip vechi (cu o singura intrare) in afara
orelor de program sau in zilele cu flux redus de cumpărători
-reducerea distantei parcurse de mărfuri intre punctele de intrare si desfacere acestora în unitate
2.Fluxul personalului
Fluxul personalului este organizat separat de fluxul cumpărătorilor, in cazul magazinelor mari sau moderne,
dar se suprapune cu fluxul mărfurilor, accesul personalului se realizează printr-un punct controlat iar
circulația personalului spre grupuri sanitare se face pe un circuit secundar.
3.Fluxul cumpărătorilor
Reprezintă căile de circulație a acestora, de la intrarea in magazin către toate grupurile de mărfuri etalate in
sala de vânzare si pana la ieșirea din magazin. Circulația clienților printr-un magazin este condiționat de
mărimea si localizarea spațială a cailor de comunicație in cadrul salii de vânzare. In funcție de destinația lor
se împarți: cai de circulație principale, culoare pentru efectuarea cumpărăturilor, spatii de staționare.
4. Fluxul informațional
Fluxul informațional este un ansamblu de principii, metode, mijloace și procedee utilizate într-o unitate
pentru culegerea, înregistrarea, prelucrarea, stocarea și/sau transmiterea, analiza și valorificarea informațiilor
economice necesare organelor de conducere în vederea luării deciziilor.
Instrumente software/pachete care asigură un management automatizat al întregului proces de producție și
distribuție sau doar al unei părți a acestuia.
2.2 Tipuri de depozite, amplasarea, proiectarea spațiilor de depozitare la unitățile comerciale
Tipuri de depozite comerciale
Clasificare:
a) după caracterul activității principale pe care o îndeplinesc:
-depozite de colectare;
-depozite de repartizare;
-depozite de tranzit transbordare;

6
-depozite pentru păstrarea sezoniera sau de lunga durata.
b) după gradul de specializare:
- depozite strict specializate, in care se păstrează un singur fel de marfa, a cărei caracteristica este prezenta
celui mai simplu sortiment (ex. sare, cartofi);
- depozite specializate, in care se păstrează o singura grupa de mărfuri (confecții, încălțăminte, cosmetice
etc.);
- depozite combinate, care asigura păstrarea a doua sau trei grupe de mărfuri apropiate prin cererea de
consum a populației;
- depozite generale, destinate fie sectorului alimentar, fie sectorului nealimentar;
- depozite mixte.
In proiectarea unui nou depozit se recomanda:
- construirea de clădiri pe un singur nivel, asigurându-se astfel o mare facilitate pentru operațiile de
manipulare si stocare;
- adoptarea formei rectangulare sau ideal pătrate;
- alegerea din punct de vedere arhitectural, a construcției de tip "hangar": o construcție metalica lejera,
repede amortizabila, cu excelente posibilități de extindere, iar prezenta unei infrastructuri greoaie ar deveni o
frâna in operațiile de modernizare;
- reducerea numărului stâlpilor de susținere.
Amplasarea depozitelor de marfuri
depinde de o multitudine de factori (producătorul, distribuitorii, transportatorii, consumatorul).
a) Repartizarea teritoriala a producției bunurilor influențează într-o mare măsura fluxurile de mărfuri,
intensitatea si direcția acestora, normele de realizare a mișcării mărfurilor.
b) Repartizarea teritoriala a consumului. Spre deosebire de producție, care înregistrează un anumit grad de
concentrare teritoriala, consumul se realizează in toate localitățile tarii. Cererea de bunuri de consum
manifesta deosebiri semnificative in profil teritorial.
c) Dezvoltarea si organizarea transporturilor
Laturile principale ale activității de transport, formele si condițiile de realizare a vehicularii mărfurilor sunt: -
gradul de dezvoltare a rețelei de transport;
gradul de dotare a stațiilor C. F.
mijloacele de transport utilizate
2.3 Spaţiile la nivel de depozit:
Spațiul privind recepția mărfurilor, a materiilor prime;
Scopul recepției constă în verificarea modului în care furnizorul își îndeplinește obligațiile asumate prin
contract (cu privire la sortiment, calitate, cantitate, ambalare, marcare) și dacă organele de transport își
respectă obligațiile legate de integritatea mărfurilor pe toată durata transportului.

7
Comisia de recepție are rolul de a urmări, în continuare, evoluția stării calitative a mărfurilor recepționate în
timpul depozitării și până în momentul livrării din depozit.
Procesul de recepție implică următoarele operații:
- verificarea documentelor;
- verificarea identității și mărimii lotului (recepția cantitativă);
- verificarea calității (recepția calitativă).
Verificarea documentelor
Cu ocazia recepției se verifică următoarele documente:
- documente de contractare: contractul, anexele la contract, clauzele, graficele, specificațiile;
- documentele de însoțire a mărfii: de livrare, de transport;
- documente de atestare a calității: buletin de analiza, certificat de calitate.
Verificarea cantitativă a loturilor de mărfuri
Verificarea cantitativă a lotului de mărfuri se face prin numărare, măsurare sau cântărire, în funcție de felul
mărfurilor, pe baza specificațiilor din contract.
Verificarea cantitativă se realizează prin:
- verificare 100% (bucată cu bucată);
- verificare prin eșantionare.
Verificarea calitativă a loturilor de mărfuri
Verificarea calității mărfurilor reprezintă procesul de măsurare, examinare, etalonare, încercare sau orice altă
modalitate de comparare a unității verificate cu specificațiile care îi sunt aplicabile.
2.4 Spațiul privind depozitarea, păstrarea, condiționarea ambalajelor și a stocului de marfă
Depozitul are un spațiu de contact cu furnizorii. Acest spațiu este amenajat caracteristic tipului de marfa si
taliei depozitului: găsim o anumita construcție si dotare pentru transportul pe calea ferata, alta pentru
transportul auto si alta pentru transport auto containerizat, de exemplu. Fiind specializate in depozitare ele
preiau cantități mari de marfa astfel încât operațiile de încărcare descărcare sunt cat mai apropiate de
standardele internaționale acceptate.
Factorii ce influențează păstrarea mărfurilor
Păstrarea este o etapa a circuitului tehnic al mărfurilor de la furnizor la beneficiar si depinde de o serie de
factori de influenta, atât interni cat si externi.
In categoria factorilor interni includem:
8 proprietățile fizice generale (starea de agregare, structura, densitatea, higroscopicitatea, umiditatea etc.);
8 proprietățile chimice ale produselor (compoziție chimica, rezistenta la acțiunea agenților corozivi,
comportament fata de acizi, baze, oxigen etc.);
8 proprietățile biologice si principiile biologice etc.
Din categoria factorilor externi fac parte:

8
8 factori atmosferici (temperatura si umiditatea aerului, compoziția si circulația maselor de aer, radiații
luminoase si calorice etc.);
8 factori biologici (microorganisme, insecte, rozătoare etc.);
8 factori mecanici (solicitări mecanice din timpul manipulării - șocuri mecanice, compresiuni pe durata
stivuirii etc.);
8 tipul ambalajului si natura materialului de confecție;
8 regimul depozitarii (igiena din depozit, respectarea criteriului vecinătății produselor - adică trebuie ținut
seama de faptul ca anumite produse pot transmite mirosuri sau arome specifice altor produse aflate in
apropiere, deci dispunerea mărfurilor in depozit se va face in consecința).
Existenta unui echilibru intre acțiunea factorilor interni si cei externi determina regimul optim ce asigura
păstrarea mărfurilor pentru o perioada de timp cat mai îndelungata. Acest echilibru, implicit regimul optim
de păstrare, depind de interacțiunile dintre factorii interni si externi
2.5 Evidenţa şi modul de restituire a ambalajului la întreprinderi, furnizori, depozite
Ambalajele pot circula între furnizorii de marfă și clienți sub două forme: prin schimb, fără facturare, sau
prin facturare.
Ambalajele care circulă între furnizorii de marfă și clienți prin schimb, fără facturare, nu se includ în baza de
impozitare a taxei, chiar dacă beneficiarii nu dețin cantitățile de ambalaje necesare efectuării schimbului și
achită o garanție bănească în schimbul ambalajelor primite.
Pentru vânzările efectuate prin unități care au obligația utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale,
suma garanției bănești încasate pentru ambalaje se evidențiază distinct pe bonurile fiscale, fără taxa pe
valoarea adăugată.
Restituirea garanțiilor bănești nu se reflectă în documente fiscale.
Persoanele care au primit ambalaje în schimbul unei garanții bănești au obligația să comunice periodic
furnizorului de ambalaje, dar nu mai târziu de termenul legal pentru efectuarea inventarierii anuale,
cantitățile de ambalaje scoase din evidență ca urmare a distrugerii, uzurii, lipsurilor sau altor cauze de
aceeași natură.
Furnizorii de ambalaje sunt obligați să factureze cu taxa pe valoarea adăugată cantitățile de ambalaje
respective.
Dacă garanțiile sunt primite de la persoane fizice de către proprietarul ambalajelor, pe baza evidenței
vechimii garanțiilor primite și nerestituite se va colecta taxa pentru ambalajele pentru care s-au încasat
garanții mai vechi de un an calendaristic.
Așadar, ambalajele care circulă între furnizorii de marfă și clienți prin schimb nu sunt facturate și nu se
supun taxei pe valoarea adăugată, clientul fiind obligat să le restituie. Documentul justificativ pe baza căruia
circulă acestea este avizul de însoțire a mărfii.

9
2.6 Spațiul de contact cu clienții: raioane, culoarea de circulație, spații de prezentare, spații de
așteptare
În ceea ce privește mărimea culoarelor de circulație există mai multe posibilități. Prin culoare largi de
circulație se asigură:
1. fluența clienților;
2. Ajută clientul să meargă repede către produsele dorite, dar, astfel, el va vedea un număr de produse reduse
– mișcarea clienților trebuie încetinită pentru a observa cât mai multe produse, fără să se creeze însă
aglomerații.
3.Soluția optimă – crearea unor culoare suficient de înguste încât să încetinească clientul, dându-i
posibilitatea să observe și alte mărfuri, dar nu foarte înguste, pentru a nu produse aglomerație.

10
 Modulul III
3.1. Structura personalului în funcție de: sex, vârstă, pregătire de specialitate, vechime
-Structura personalului angajat in funcție de vechimea in munca; exprima ponderea salariaților cu o anumita
vechime in munca in numărul total de personal angajat al organizației; Număr de angajați cu o anumită
vechime în muncă
-Structura personalului angajat in funcție de vârsta; exprima ponderea salariaților cu o anumita vârsta in
numărul total de personal angajat al organizației; Număr de angajați cu o anumită vârstă

3.2. Descrierea capacităților de muncă pentru descrierea profesiei: fizice, psihice, intelectuale
1.Psihice: În orice domeniu, este utilă stabilirea modului de îndeplinire a atribuțiilor care-i revin unei profesii
în comparație cu standardele acesteia. Este vorba de profilul psihologic al profesiei sau mai precis al
exigențelor psihologice care trebuie să caracterizeze un deținător al unui anumit post de muncă. Analiza
postului de muncă duce la formularea cerințelor comportamentale fată de deținătorul postului de muncă şi la
determinarea calităților psihologice fizice și fiziologice necesare obținerii unor performanțe ridicate pe post.
2. Calități fizice:
−sănătate,
−forță fizică,
−energia,
−aspectul fizic extern,
−exprimarea verbală
3.Intelectuală: Capacitatea de identificare a aspectelor cheie legate de rezolvarea unor probleme, stabilirea
unor conexiuni între acestea și utilizarea lor în interferențe predictive logice. Este important să se facă
distincție între nivelul inteligenței unui individ și cât anume din acest nivel este utilizat.

3.3. Recrutarea și selecția resurselor umane:

Activitățile de recrutare si selecție au scopul de a obține necesarul numeric si calitativ de angajați pentru
satisfacerea nevoilor de forța de munca ale organizației, concomitent cu minimalizarea costurilor aferente.
Asigurarea necesarului de personal este un proces deosebit de important ținând seama nu numai de faptul ca
resursa umana este o resursa cheie a oricărei organizații, ci si de efectele unor posibile greșeli inițiale făcute
in recrutarea personalului. Acestea pot afecta nu numai climatul de munca al firmei, ci si nivelul de eficienta,
date fiind costurile ridicate si consumul mare de timp necesar pentru realizarea recrutării si selecției. Astfel,
costurile de angajare includ: costurile recrutării si selecției (publicitate, testare, etc.), costurile de după
angajare (spațiu, echipamente, servicii, salariu, perfecționare, etc.). Aceste costuri nu mai pot fi considerate
ca simple costuri variabile pentru ca forța de munca nu mai poate fi angajata si concediata după bunul plac.

11
Tendința este de a considera aceste costuri drept fixe, decizia de angajare a unei persoane fiind echivalenta
cu decizia asupra unei investiții. Succesul oricărei firme este asigurat numai daca angajații sunt recrutați si
selecționați după proceduri adecvate. Prin procesul de recrutare se
asigura personal din rândul căruia se va realiza selecția. Deși in mod tradițional se acorda mai multa atenție
selecției decât recrutării, recrutarea trebuie sa aibă prioritate, mai ales daca se înregistrează o lista de oferte
de forța de munca având o anumita calificare sau atunci când schimbările demografice transforma piața
forței de munca într-o piața a vânzătorilor. Cele mai sofisticate procedee de selecție nu sunt de nici un ajutor
daca nu exista candidați adecvați cerințelor organizației, in general, si postului, in special.
Recrutarea – este activitatea de identificare a persoanelor care au acele caracteristici solicitate de posturile
vacante si activitatea de atragere a acestora spre firma. Procesul de recrutare poate fi:
- permanent;
- se poate declanșa numai atunci când apare o anumita necesitate, in sensul ca apar posturi noi, vacante prin
transfer, avansare, pensionare

3.4. Spațiul privind depozitarea, păstrarea, condiționarea ambalajelor si a stocului de marfa

Spațiul privind depozitarea, păstrarea, condiționarea ambalajelor si a stocului de marfa. Procesul de
depozitare Suprafața utila - destinata efectiv depozitarii si care se planifica ținând cont de norma de stoc
maxim de depozitare si de calitatea ce poate fi depozitata pe 1mp de suprafața.

Suprafața de pregătire - necesara pentru sortare, taiere, dezambalare si se determina ținând cont de cantitatea
totala ce trebuie pregătită într-un interval de timp si de cantitatea maxima ce poate fi pregătită pe 1mp de
suprafața. Depozitarea - consta in cumpărarea, stocarea, prelucrarea si vinderea (revinderea) mărfurilor către
cei care au nevoie de ele (beneficiarilor). Pentru ca aceasta funcție sa fie îndeplinită, este necesar sa existe un
depozit de mărfuri. Depozitarea mărfurilor se face in foarte multe puncte pe parcursul circulației mărfurilor:
-in timpul transportului - înainte de prelucrare (la producător) - in activitatea comerciala, înainte de a fi
revândute consumatorului final
- in cazul in care beneficiarul dorește o cantitate mai mare din marfa respectiva (depozite de colectare)
Procesul de depozitare cuprinde o serie de operații începând cu pregătirea depozitelor in scopul recepției
materialelor si continuând cu recepția propriu zisa, depozitarea pentru o anumita perioada, pregătirea pentru
eliberarea materialelor din depozit si apoi alimentarea locurilor de munca. O problema importanta ce se
ridica in activitatea de depozitare este programarea corespunzătoare a folosirii suprafeței totale a unui
depozit. Pentru aceasta suprafața totala trebuie sa cuprindă următoarele: Suprafața auxiliara - necesara pentru
recepție, care se stabilește avându-se in vedere cantitatea totala ce urmează a fi recepționată într-o anumita
perioada, precum si cantitatea maxima ce poate fi recepționată sau expediata pe 1mp de suprafață.

12
3.5. Evaluarea activității resurselor umane
Evaluarea resurselor umane presupune trei activități distincte:
-evaluarea comportamentului;
-evaluarea potențialului si a capacitații de evoluție;
-evaluarea performantelor obținute.
Daca primele doua activități servesc la selecția si orientarea carierei resurselor umane, cea de a treia vizează
in mod direct rezultatele obținute, performantele, reflectând in mare măsura calitatea operațiunilor
anterioare.
Tot mai mulți specialiști considera ca printr-un sistem de evaluare a performantelor ar putea fi stimulați
salariații buni si înlăturați cei a căror rezultate nu sunt la nivelul standardelor.
Evaluarea performantelor consta in aprecierea gradului in care salariatii isi îndeplinesc responsabilitățile ce
le revin, in raport cu postul ocupat. Acest procedeu mai este numit clasificarea / evaluarea salariaților sau
evaluarea rezultatelor.
Procesul de evaluare a performantelor este un ansamblu de proceduri standardizate vizând obținerea
informațiilor, într-un sistem de ierarhie manageriala, privind comportamentul profesional al personalului
firmei. Explicitarea acestei definiții presupune evidențierea următoarelor caracteristici:
- procedurile de evaluare folosite corespund viziunii firmei privind modul in care aceasta concepe sa facă
afaceri, sa organizeze activitățile si sa orienteze personalul propriu;
- procedurile sânt standardizate, evitându-se pe cat posibil efectele negative cauzate de cei care evaluează.
Standardizarea poate fi asigurata prin formarea evaluatorilor, utilizarea documentelor scrise sau a
mijloacelor audio-vizuale, elaborarea si controlul procedurilor de către un compartiment specializat;
- pentru ca aprecierile sa fie corecte se vor folosi numai informațiile fiabile;
- un rol esențial in evaluare il are comportamentul profesional. Procedurile utilizate trebuie sa fie suficient de
fiabile pentru a se evita distorsionarea rezultatelor ca urmare a influentei relațiilor afective dintre evaluator si
evaluat.

3.6. Atribuțiile și responsabilitățile personalului comercial

-Fișa postului: tehnician merceolog
-Fișa postului: vânzător-consultant

ATRIBUȚIIPRINCIPALE:
1.Asigură necesarul de marfă la raft
- Aduce marfă din depozit
- Ordonează rafturile pe categorii de produse și pe tipuri de produse

13
- Expune mărfuri într-o manieră estetică, atrăgătoare și ușor accesibile clienților
- Urmărește rafturile și asigură încărcarea lor cu marfă în funcție de vânzare
- Compară, sortează și verifică marfa
2. Adaptează etichetele și afișele în funcție de cerințele curente
- Actualizează etichetele în funcție de prețul din ziua respectivă
- Schimbă etichetele o dată la două săptămâni la acele produse care intră în promoție
- Înlocuiește etichetele deteriorate
- Elimină etichetele pentru produsele care nu mai sunt la vânzare
- Poziționează etichetele în display-ul raftului pentru fiecare tip de produs în parte
- Înlocuiește afișele din promoția veche cu afișele din noua promoție
3. Asigură prețul produselor care se cantaresc
- Cântărește produsele ambalate
- Lipește etichetele cu prețul corespunzător pe produsul ambalat
4. Asigură igiena rafturilor
- Supraveghează rafturile pentru a interveni prompt în cazul unui incident
- Înlătură produsele care sunt deteriorate și pot afecta igiena raionului
RESPONSABILITĂȚILE :
- Răspunde de asigurarea volumului de marfă corespunzător, în rafturi
- Răspunde de valabilitatea produselor expuse
- Răspunde de raportarea pierderilor de orice fel (rebuturi, furturi)
- Răspunde de condițiile de igienă a mărfii
- Răspunde de informarea clienților
- Răspunde de rezolvarea problemelor și de satisfacerea cerințelor clientului
- Răspunde de supravegherea raioanelor
- Informează superiorii cu privire la vânzările din raioane
- Identifică acele produse care nu se vând și raportează Asistentului Manager pentru măsuri adecvate

14
 Modulul IV
4.1 Organizarea procesului de vânzare în unitățile comerciale
Familiarizarea cu actele legislative în vigoare(Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr. 1068 din
20.10.2000 cu privire la “Recepția mărfurilor după cantitate și calitate”
Condițiile generale de recepționare a mărfii conform cantității și calității. Cumpărătorul efectuează
recepționarea mărfii conform cantității și calității de sine stătător, exceptând cazurile menționate în prezentul
Regulament. La recepționarea mărfii se verifică conformitatea ei cu prevederile documentelor normative de
standardizare și a prescripțiilor tehnice. Recepționarea mărfii se efectuează, de asemenea, în conformitate cu
datele indicate în marcaj și în documentele de însoțire, de transport, care confirmă cantitatea și calitatea
mărfii livrate (facturi sau facturi de expediție cu transportul feroviar -specificări, liste, etichete de ambalare,
pașapoarte tehnice, certificate de conformitate, certificate de calitate a producătorului etc.), precum şi în
conformitate cu condițiile contractului. În cazul în care documentele menționate sau unele din ele lipsesc,
recepționarea mărfii nu se efectuează, dacă contractul nu prevede altceva, iar la întocmirea actului se indică
documentele care lipsesc şi care influențează recepționarea mărfii după cantitate și calitate. Când se
depistează manco sau marfa este de calitate inadecvată, în cazul necesității întocmirii actului bilateral,
chemarea reprezentantului furnizorului este obligatorie, cu excepția cazurilor menționate în prezentul
Regulament. În avizul de chemare a reprezentantului furnizorului se indică: - denumirea mărfii , data
expedierii , numerele documentelor de trăsură sau de primire predare;

- cantitatea mărfii care lipsește și valoarea ei, caracterul lipsei (numărul de locuri separate, lipsa în ambalajul
deteriorat și alte date care confirmă lipsa sau calitatea inadecvată a mărfii); starea sigiliilor; - defecțiunile
principale depistate în marfă, cantitatea mărfii de calitate inferioară; - timpul fixat pentru recepționarea
bilaterală comună a mărfii care corespunde cantității și calității (în termenele stabilite de legislația în vigoare
și de contract). Când reprezentantul furnizorului nu se prezintă la chemarea cumpărătorului în termenele
stabilite și în cazurile în care chemarea reprezentantului furnizorului nu este obligatorie, verificarea cantității
mărfii se efectuează cu participarea unui reprezentant competent al unei alte persoane juridice (expert al unor
organizații specializate în acest domeniu), organ al controlului de stat, desemnat la înțelegerea cu
conducătorul (locțiitorul conducătorului) acestei persoane sau organ juridic, iar verificarea calității mărfii -
cu participarea reprezentantului organelor care efectuează controlul de stat al calității mărfii (centrele de
igienă și epidemiologie ale Ministerului Sănătății și organele Departamentului Supraveghere Tehnică,
Standardizare și Metrologie). În cazul lipsei persoanelor date la locul aflării cumpărătorului controlul se
efectuează cu participarea unui reprezentant competent al organului administrației publice locale, desemnat
cu acordul acestui organ. Recepționarea mărfii poate fi efectuată de către cumpărător unilateral și în cazul în
care furnizorul a consimțit recepționarea unilaterală de către cumpărător a mărfii, fără participarea
reprezentanților. Reprezentanții desemnați pentru a participa la recepționare sânt obligați să aibă un certificat

15
unic cu ștampila persoanei juridice, inclusiv a organului de stat, semnat de conducătorul persoanei
(organului) juridice sau de locțiitorul lui. Cumpărătorul poate efectua, în conformitate cu legislația,
documentele normative de standardizare sau contractul, controlul selectiv al cantității și calității mărfii sau
unei părți a ei cu extinderea rezultatelor controlului asupra întregului lot de mărfuri. Drept lot de marfă este
considerată marfa care în cazul expedierii sau transmiterii (livrării) în adresa cumpărătorului este legalizată
printr-un document de transport sau de însoțire unic, indiferent de numărul locurilor de ambalaj și numărul
de locuri de transport, necesare pentru transportarea ei.
Modul de întocmire a actului de recepționare a mărfii conform cantității și calității. Dacă la recepționarea
mărfii conform cantității și calității se va depista lipsă de marfă sau calitatea ei inadecvată, rezultatele
recepționării vor fi legalizate printr-un act întocmit în ziua depistării lor. În act trebuie să fie stipulate, dacă
acestea există:
a) denumirea cumpărătorului care a întocmit actul în conformitate cu documentele lui de constituire, adresa
juridică și adresa conform căreia se recepționează marfa;
b) data întocmirii și numărul actului, timpul începerii și încheierii recepționării mărfii;
c) numele și prenumele funcționarilor care au participat la recepționarea mărfii și la întocmirea actului, locul
lor de lucru, funcțiile deținute de ei;
d) denumirea și adresa furnizorului;
e) data eliberării şi numărul documentului de chemare a reprezentantului furnizorului sau altui organ,
menționat la punctul 14 al prezentului Regulament;
f) numărul și data încheierii contractului;

4.2. Descrierea sortimentului comercial a mărfurilor din unitățile comerciale:

- Mărfuri nealimentare
Comerțul alimentar se realizează prin intermediul unităților comerciale cu amănuntul care desfac mărfuri
alimentare, mărfuri care de regula sunt de cerere curenta si care se cumpăra de către consumatori cu o
frecventa relativ constanta pe tot parcursul anului. Având in vedere caracteristicile mărfurilor alimentare din
punct de vedere a proprietăților fizico-chimice, respectiv faptul ca sunt ușor alterabile, ceea ce face ca sa fie
comercializate in decursul unei perioade de garanție, se pot desprinde câteva aspecte ce caracterizează
comerțul alimentar: - comercializarea întregii game de mărfuri alimentare prin intermediul unei rețele de
mari unități generale, cu consecințe asupra timpului de cumpărare consumat de către cumpărători
- o combinare raționala intre tipuri de mari suprafețe comerciale si mici unități specializate, acestea din urma
apropiate cat mai mult de consumatori si oferindu-le produse proaspete (lapte, pâine, carne, peste etc.);
- desfacerea unor mărfuri complementare sau a unor produse prelucrate industrial pe lângă sortimentul
general de mărfuri.

16
Comerțul nealimentar este considerat cel mai important sector al comerțului cu amănuntul din punct de
vedere a dimensiunilor sale. Acest loc deriva din gama extrem de larga de mărfuri care fac obiectul acestui
sector al comerțului cu amănuntul, extrem de diverse in ceea ce privește cererea de consum, aceasta fiind
deosebit de mobila iar mărfurile se pot substitui in consum. Din aceste considerente comerțul nealimentare
in vedere domenii foarte variate care presupun sisteme de aprovizionare, formare a sortimentelor si
tehnologii comerciale specifice, un personal comercial cu o pregătire complexa precum si o vasta si diversa
rețea de desfacere. Marea varietate a sortimentelor de mărfuri nealimentare a impus structurarea acestui
comerț pe subramuri, cum sunt: textile-încălțăminte, metalo-chimice, electronice, mobila. Comercializarea
se face prin magazine universale si generale, care oferă cumpărătorilor condiții superioare de achiziție a
mărfurilor. Alături de acestea exista si magazine mici care comercializează diverse grupe de mărfuri care
implica o prezentare deosebita, consultații de specialitate, ambianta in procesul de cumpărare.

4.3. Cerințele către organizarea spațiului de prezentare a mărfurilor pe raft, igienizarea rafturilor
1. Regulile specifice de desfășurare a comerțului cu amănuntul reglementează activitățile în comerțul cu
amănuntul practicat pe teritoriul Republicii Moldova de persoanele fizice și juridice (în continuare –
comercianți), indiferent de forma lor juridică de organizare și tipul de proprietate, stabilesc cerințe fată de
acești comercianți și definesc tipologia unităților de comerț.
2. Identificarea tipului, clasificarea unităților comerciale cu amănuntul şi revendicările fată de acestea se
efectuează conform anexelor nr. 2 şi 3 la prezenta hotărâre.
3. Programul de lucru al unităților se stabilește de către comerciant de comun acord cu autoritatea
administrației publice locale, se indică în autorizația de funcționare și se afișează la intrarea în unitate, la un
loc vizibil din exterior.

4.4. Reguli specifice privind înlocuirea și restituirea mărfurilor

Prezentele reguli sânt elaborate în conformitate cu Legea nr. 105-XV din 13 martie 2003 privind protecția
consumatorilor (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr. 126-131, art. 507) și stabilesc modul și
condițiile de înlocuire a produselor nealimentare (în continuare produse), fiind executorii pentru toți agenții
economici care desfășoară activitate comercială în relațiile cu consumatorii, indiferent de forma de
proprietate. Dispoziții generale 1. Agentul economic care comercializează produse consumatorilor (în
continuare vânzător) este obligat: - să ofere consumatorilor numai produse care corespund cerințelor
prescrise și/sau declarate; - să prezinte informația despre produs sau serviciu, în conformitate cu prevederile
art.20 din legea sus-numită; - să informeze consumatorii despre întreprinderile care efectuează deservirea
tehnică și reparația produselor de folosință îndelungată comercializate în perioada de garanție şi post
garanție; - să îndeplinească prevederile tuturor actelor legislative şi normative ce reglementează activitatea
de comerț. Transportarea produselor de mare gabarit de peste 10 kg către vânzător/producător pentru

17
reparație, reducerea prețului, înlocuirea și returnarea acestor mărfuri către consumatori se efectuează cu
forțele și mijloacele vânzătorului/producătorului, căruia i s-a adresat consumatorul. În cazul în care
vânzătorul/producătorul nu îndeplinește această prevedere, precum şi în cazul în care sediul
vânzătorului/producătorului nu se află în localitatea de reședință a consumatorului, transportarea și
returnarea mărfurilor le poate efectua consumatorul pe contul vânzătorului/producătorului. 2. În cazul în care
sânt depistate deficiențe ale produselor comercializate consumatorilor, despre care consumatorul nu a fost
informat şi acestea nu-i sânt imputabile, consumatorul, în cadrul termenului de garanție sau termenului de
valabilitate, iar pentru vicii ascunse - pe durata de funcționare, prin depunerea reclamației către vânzător
poate pretinde, la opțiunea sa: - înlăturarea gratuită a deficiențelor produsului; - înlocuirea gratuită a
produsului necorespunzător cu un produs similar de calitate adecvată; - înlocuirea cu un produs similar de alt
model; - reducerea corespunzătoare a prețului produsului necorespunzător; - restituirea contravalorii
produsului necorespunzător; - recuperarea prejudiciului, inclusiv prejudiciului moral. În cazul achiziționării
produselor ce au fost în folosință, pretențiile consumatorului, specificate la acest punct, se satisfac cu acordul
ambelor părți. 3. Vânzătorul este în drept să refuze satisfacerea pretențiilor consumatorului în cazul în care
va prezenta dovezi (în baza expertizei), în termen de 14 zile calendaristice de la data depunerii reclamației,
că deficiențele produselor au apărut ca urmare a nerespectării de către consumator a instrucțiunilor de
manipulare, instalare, utilizare sau a nerespectării regulilor de transportare şi păstrare prevăzute în
documentația de însoțire a produselor. 4. În cazul în care este necesară expertiza produsului reclamat,
vânzătorul o va efectua din contul său. Consumatorul este în drept să participe la expertiză personal sau prin
reprezentanții săi. 5. Vânzătorul prezintă consumatorului refuzul de a satisface pretențiile acestuia în formă
scrisă, anexând copia rezultatelor expertizei.

4.5. Caracterizarea încăperilor auxiliare pentru porționarea sortarea ambalarea mărfurilor

Funcția de conservare si protecția mărfurilor consta in protejarea conținutului de influentele mediului
extern. Intre ambalaj, produs si metoda de conservare trebuie sa existe o corelare perfecta, astfel încât
produsul să ajungă la client într-o stare care sa permită consumul sau utilizarea la parametrii specificați in
documentația tehnica. Tipurile de protecție pe care trebuie sa le asigure ambalajul sunt: - la acțiunea
factorilor fizici (temperatura, umiditatea relativa a aerului, mecanice etc.); - la acțiunea factorilor chimici
(aer, apa, vapori, oxigen, dioxid de carbon si dioxid de sulf ; - la acțiunea factorilor biologici
(microorganisme, insecte etc.). Pe circuitul tehnic al mărfurilor producător-mijloace de transport-client apar
o serie de probleme legate de menținerea calității mărfurilor. Cerințele fata de ambalajul de transport sunt: -
adaptarea ambalajului la normele de transport; - optimizarea raportului volum/greutate (ambalajul cu un
volum standard beneficiază de un tarif avantajos si de condiții mai bune de transport), greutate mai mica a
ambalajului corespunde unei taxe mai mici. - posibilitatea de adaptare a ambalajului in unitățile de încărcare
utilizate uzual in transportul principal si secundar de marfuri. Ambalajul secundar trebui sa faciliteze

18
manevrarea produsului prin forma, greutatea si volumul sau. La depozitare, ambalajul preia presiunea
rezultata in urma operației de stivuire. De aceea, ambalajul trebuie sa fie ușor de aranjat in stiva, iar pe
eticheta sa se prevadă condițiile de manipulare, rezistenta la temperaturi variate.

4.6. Analiza respectării Legii nr.231 din 23.09.2010 cu privire la comerțul interior, Legii nr.105 din
13.03.2003 privind protecția consumatorilor în unitățile comerciale
În cadrul companiei S.C. ALIMER-COMERȚ” S.R.L. sunt respectate reglementările din Legea nr.231 din
23.09.2010 cu privire la comerțul interior, ca: a) existența unor încăperi de depozitare dimensionate şi dotate
tehnic, corespunzătoare volumului şi naturii produselor stocate. În cazul comercializării produselor
alimentare, unitatea comercială dispune, după caz, de utilaj frigorific, iar în cazul activității de prelucrare
(ambalare) a produselor – de utilajul corespunzător acestor activități;
b) dotarea unității comerciale cu un sistem de evidență computerizată;
c) utilizarea mijloacelor de măsurare şi control verificate metrologic;
d) respectarea cerințelor tehnice privind vecinătatea locurilor de depozitare şi expunere a mărfurilor;
La fel unt respectate reglementările din Legii nr.105 din 13.03.2003 privind protecția consumatorilor în
unitățile comerciale, ca:
-Informarea consumatorilor despre produsele, serviciile oferite se realizează, în mod obligatoriu, prin
elemente de identificare și prin indicarea caracteristicilor acestora, care se înscriu la vedere şi explicit pe
produs, etichetă, ambalaj sau în cartea tehnică, în instrucțiunile de exploatare ori în altă documentație de
însoțire a produsului, serviciului, după caz, în funcție de destinația acestora.
-Produsele de folosință îndelungată trebuie să fie însoțite de certificatul de garanție, precum şi de cartea
tehnică ori de instrucțiunile de folosire, instalare, exploatare, întreținere, elaborate de către producătorul
nemijlocit.
-Vânzătorul trebuie să informeze consumatorul despre prețul produsului, să ofere acestuia toate informațiile
stipulate la alin.(3), date despre certificare și să-l asigure cu documentația tehnică de însoțire.
-Toate informațiile, inclusiv cele verbale, referitoare la produsele, serviciile oferite consumatorilor,
documentația de însoțire, precum şi contractele încheiate, trebuie să fie prezentate în limba moldovenească
sau în limba moldovenească și în una din limbile de circulație internațională.
-Informațiile referitoare la serviciile prestate trebuie să cuprindă, conform reglementărilor în vigoare,
categoria calitativă respectivă a serviciului, termenul de prestare, termenul de garanție, tarifele, eventualele
riscuri și declarația de conformitate sau certificatul de conformitate.
-Agenții economici sânt obligați să demonstreze consumatorilor, la cererea acestora, modul de utilizare și
funcționalitatea produselor de folosință îndelungată ce urmează a fi vândute.
-Vânzătorul, prestatorul sânt obligați să comercializeze produse şi să presteze servicii numai în locuri și în
spații autorizate, conform reglementărilor legale.

19
-Vânzătorul, prestatorul sânt obligați să afișeze la vedere adresa şi numărul de telefon al autorității abilitate
cu funcții de protecție a consumatorilor, informația privind termenul de garanție la produsele, serviciile
oferite, precum și informația despre obligativitatea prezenței bonului de casă sau a unui alt document, care
confirmă faptul cumpărării produsului, prestării serviciului, la examinarea reclamației.
-Vânzătorul, prestatorul, inclusiv în cazul în care desfășoară activitate comercială în afara localului autorizat,
sânt obligați să afișeze la vedere denumirea lor, autorizația de funcționare, licența dacă obligativitatea
acesteia este prevăzută de legislație, precum şi să afișeze programul de lucru şi să îl respecte.

20