Managementul eticii în sfera publică

Managementul eticii poate fi considerat un element inedit în sfera eticiilor

aplicate,parctic considerat implementatrea eticici în organizații , chiar dacă discutam
despre crearea unui climat de transparență, de colegialitate în cadrul organizatiei fie ca
vorbim de aspecte mai putin complexe cum ar fi existaența unor politici de etică a unor
instrumente de implementate a politici de etică, sau despre codul de etică sau documente
programatice cu privire la etică sau la diverse aspecte ale eticii , precum și despre
activitatea comisiei de etica, de activitatea consultantilor etici sau a consilirilor si nu in
ultinul rand auditul de etică.
În ceea ce priveste instituțiile publice acestea au obligația de a numi un consilier de
etică care își desfașoară activitatea în cadrul organizației, consilierul de etică si ar trebui sa
fie o persoana din cadrul departamentului de resurse umane iar de cele mai multe ori să
aibă si competente de etica fie în cadrul formarii initiale , prin studii de licenta , masterat ,
doctorat fie prin cursuri si training speciale in domeniul consilieri si consultantei etice .
Consilierea si consultanța de etică vizează nu doar existența unor reglementarii cu
privire la etica în organizație ci si o constructie a documentelor programatice cu privire la
etica si consultanța acordată atât membrilor organizatiei cat si publicului țintă al acesteia
cu privire la respectarea și implementarea eticii.
Un specialist în etica ar fi de dorit în cadrul oricerei instituții pentru a putea ajunge la
un anumit standard în ceea priveste introducerea etcii în organizatii, iar formarea lor poate
fi facută de catre un filozof, cu precădere mai ales în zilele nostre si în contextul pandemiei
Covid-19 în domeniul medical ar fi o necesitate a se implementa măcar o consiliere a
cadrelor medicale de către un consilier de etică .
Valorile etice fac parte din cultura entității publice şi constituie un cod nescris, pe
baza căruia sunt evaluate comportamentele celor care îşi desfăşoară activitatea în
respectiva instituție sau autoritate publică. Pentru a putea acționa în conformitate cu
valorile entității publice, salariații au nevoie de sprijin şi de o comunicare deschisă, în
special atunci când este vorba despre ajutorul acordat pentru rezolvarea dilemelor şi a
incertitudinilor în materie de conduită adecvată.
Pentru un consilier de etică importanța înțelegerii ce către public a ceea ce înseamnă
libertate de exprimare,nu doar prin explicarea a codului etic și care sunt drepturile și
obligațiile din punct de vedere etic, rolul sâu este foarte important atunci când vorbim
despre dileme etice, iar unul dintre exemple poate fi luarea de mită si poate fi considerată o
problemă etică , ce are rezolvarea fie prin sancționare în codul penal în funcție de
gravitate. Dilema etică aste atunci când trebuie să alegi să îți orientezi comportamentul în
funcție de valori concurente, mai ales atunci cand esti pus într-o situatie precum cea a
dilemei etice ce stau la baza unor teorii si a unor teste .
Un consilier de etică ar trebui să poată analiza modul în care politica de etică eate
transpusă în practică,iar în admninistrația publică unul din rolul este acela de a raporta
incedentele etice, dar acesta nu este rolul unui consilier în acest caz el nu ar mai putea fi
consilier de etică, profesia unui consilier de etică ar trebui concepută in sfeara profesiilor
psihosociale unde consilierul are si o confedentialitate profesionala printre obligatiile pe
care le exercita ca profesionist si nu ar trebui sa raporteze incidentele etice , eventul să
intocmescă o statistică a acelor incidente dar nu și raportarea acestor incidente .

1
 Salariații entităților publice sunt liberi să comunice preocupările lor în materie de
etică, iar managementul entității trebuie să creeze un mediu adecvat acestui tip de
comunicare.

În acest sens, în cadrul aceleiaşi reglementări se vorbeşte şi despre standardul de

etică şi integritate pe care trebuie să îl promoveze fiecare autoritate sau instituție publică în
interiorul său, pentru a avea o conduită profesională exemplară a propriilor angajați,
plecând de la personalul managerial care trebuie să dea un exemplu personal. O idee
novatoare şi deosebită față de ceea ce este prevăzut în atribuțiile unui consilier etic din alte
state, a fost aceea de a-l responsabiliza pe consilierul etic şi de aplanarea sau soluționarea
pe cale amiabilă a posibilelor conflicte, care se pot naşte între funcționarii publici şi
petenții sau cetățenii care li se adresează în mod oficial cu diferite solicitări.
Managementul eticii din sfera publică poate fi considerat un management ce ține de
viața morală a tuturor organizatiilor din sfera publică, spital universitate , direcție etc și nu
trebuie confundat cu etica managementului denumit management ethics, adica studiul
problemelor etice ridicate de diferitele forme de management - managementul financiar, al
personalului, managementul strategic, managementul calitatii etc. Etica managementului
poate fi asemînată uneori cu etica afacerilor. Managementul eticii e mult mai general si e
altceva ce trebuie diferențiat de etica organizațională, adică de analiza problemelor etice
din organizații pentru a oferi clarificari normative si o orientare morală, utilizându-se
pentru aceasta diferite teorii etice.
Deasemenea ne putem referi la un cod etica , iar acesta ar trebui sa fie vizibil, si cat
mai accesibil publicului organizatiei deoarece nu este suficient ca in codul de etică sse
vorbesca doar de libertatea academica, este important ca membrii comunitatii academice ai
unei universitatii sainteleaga ce inseman pentru ei aceasta libertate academina cun poate fi
efectiv implementata in practica in universitatea respectiva si dincolo de simplele cursuri
la care participam la nivel de masterat , docrorat sau licenta in care se prezinta ideile
importante in ceea ce priveste etica si integritatea academica este important in organizatie
in univarsitte in cazul nostru deoarece facem referire la etica academica să existe o astefel
de persoană consilierul de etică care să ghideze sau să poată răspunde in mod concret
dilemelor etice pe care membrii organizației le ridică
Atunci când facem referire la liberatea academica în contextul în care în dezbatere
publică existat foarte recent o lege care interzice o serie de referiri la identitatea de gen,
alta decat cea in care genul coincide cu sexul persoanei, identitatea de gen ca si constructie
sociala si desigur daca o astefel de lege intra în vigoare, vazut prin prisma vituții
academice adica a libertatii de a gandi chiar daca este în dezacord cu a publicului , si ne
putem exprima cu părerea asupra unei comunității gay care iși asumă o altă identitate de
gen decăt cea dobândită prin naștere nu inseamna că afirmam sau negam existenta lor în
interirorul ei sau în afara ei ci pur si simplu afirmam faptul ca astefel de perosoane exista
si își asumă o identitate preferată diferită de cea biologică, dar și faptul că acestă identitate
preferata impune o seie de conditii speciale în funcție de mediul în care persoana trăiește ,
dar din punct de vedere a afirma, că este interzis sa se vorbeasca de astfel de identități de
gen mai ales în mediul academic însemnă a încalca prin lege tocmai acest criteriu al
libertații academice, care încă de la formarea sa pastrează valoarea în care nu ar trebui
interzis nici un subiect de cercetare,și că cercetarea trebuie sa fie liberă de influntele
ideologice, politice , culturale si orice forma de ideologie.
În general studiile de gen atunci cand se realizează, nu at trebui sa promoveze public
ideologia de gen în sensul afirmarii unor practici de gen ca fiind pozitive sau negative ci a
2
analizei situației concrete cu privire la existenta unor minorități sexuale , de gen, etc și a
stilului de viata precum și a modului de viata pe care acestia îl desfașoară, mai exact în
fundamentul libertății academice ar trebui să putem desfașura activitatii de predare cu
privire la toate fenomenele existente în spatiul public fara însă a face prozeritism sau
ideologizare a unei programe, nici nu ar trebui sa ii fie interzis unui profesor,
student ,cercetator sa vorbescă despre nazism dar ar trebui sa fie interzis în spatiul
academic propaganda nazistă la fel cum și propaganda de gen ar trebui sa fie interzisă în
timp ce studiile cu privire la existenta unei ideologii de gen sau a unei identitatii preferate
sa fie permise sau chiar incurajate în spațiul academic.
Atunci când sunt utilizate instrumente pseudo-științifice penru a legitima o anumită
ideologie din punctul de vedere nostru de vedere reprezinta o încalcare a libertatii
acedemice și în acelesi timp o încălcare a eticii cercetării, deoarece studiile de cercetare ne
prezinta scopul studiul, iar studiul nostru este sa demostram valoarea unei anumite
ideologii de diferite criterii , sau sa demostram superioritaea unei anumite etnii, iar in
general cei care susțin etica academică cred ca o astfel de abordare este una care încalca
acestă libertate academică , deoarece dacă prin cercetare se demonstraza superioritatea
unei anumite doctine sau unei anumite practici nu se propune a vedea realitatea asa cum
este ea în spatiul social pentru a vedea dacă se susține această superioaritate.
Atunci cand sunt subiectiv si vreau să efectuez un studiu de cercetare dar nu pornesc
de la neutralitatea psihologică și detașat de valorile unei anumite ideologie, unei anumite
metode de cercetare, evaluarea impactului studiului este să nu pornim de la valoarea acelei
idei teorii ci sa o evaluăm în diverse perspective care sa fie clare si sa le putem transmite
clar celor cu care împărșim rezultatele cercetarii.
Neutralitatea ideologică nu poate fi absolută trebuie să putem constientiza că propriile
noastre credinte, idei , valori ne impacteaza rezultatele, putem spune ca o persoana ce are o
formare libetariana la origini, o formare în care libertatea individului și individualismul ar
trebui sa primeze, atât timp cât nu facun rău celor din jur,ar trebui sa fiu liber sa îmi pot
urmări propria fericire și să fiu lasat sa îmi caut faricirea fară intervina o ideologie
oarecare. Nici una dintre aceste ideologii nu ar trebui să se impună, ci ele pot fi
considerate pseudoștiinte sau false științe alor acele ideologii care doar urmaresc să se
impuna și sa demonstreze doar superioritate.
Deasemenea în virtutea libertății academice nu au voie să se impună astfel de
practici,deoarece libertatea trebuie sa fie importanta și libetatea individului trebuie tratată
ca o garanție a capacitatii sale de a și cauta fericirea, nu toți oamenii au aceasta capacitate
de a-și urmări propria fericire si atunci exista si doctrine care intervin cum ar fi teorii cu
privire la statul bunăstării sociale în care rolul statului este acela de a asigura un minin de
bunastare fiecarui individ, și că el ar trebui să intervină atunci când exista discrepanțe între
dorința individului și capacitățile pe care le are compensând neșansa pe care indivizii le au
din alte cauze decât propria lor activitate.
Aceste torii sunt doctrine etice ce încercă să argumenteze ce este binele public, căci
dacă individul este atașat de doctina libertariană, ar fi de ințeles să fie lasat să o puna în
practică iar statul să intervină cat mai puțin. Această doctrina a fost adoptată și în Romania
în perioada interbelică, o idee de stat modern dar modest, lipsa neinterventionismului
public în viața privată.Adoptand aceasta teorie si urmărind să cercetez un studiu, prin care
sa demonstrez că aceasta teorie este cea mai bună, dar acest lucru este considerat ca fiind
neștiințific și neetic iar pe de alta parte încalca libertatea academica mai ales a celor ce au
alta viziune social politică, mai ales a color care sustin ca statul îi datorează induvidului
fericirea și tot statul ar trebui sa garanteze bunastarea generala.

3
 Această dezbatere contunuă cu aspecte despre practicile aplicate în sfera eticii și anume
consultanța și consilierea de etică, supervizarea de etică, managementul eticii și auditul de
etică. Multe lucrari ne explică importanța unei reforme în educație dintr-un anumit stat, și
cât de important și cât de benefic este acea reformă din statul repectiv, dar trebuie să luăm
în considerare comparerea ei cu ceva anume, dar mai ales despre articole științifice și
despre educația patriotică, dar și articole ce au în vedere teoriile conspiratiei, care sunt
teorii din ce în ce mai științifice și care foarte multi le consideră ca fiind ideea de fake-
news, despre care se vcorbește tot mai mult dat nu putem afirma că aceste teorii sunt
demonstate științific.
Există însă o intreaga literatura științifică care pornește de la ideologia de fake news
și încearcă să demonstreze vanitatea științifică a acestor teorii, precum și faptul că aceste
fake news exista, că sunt puse în evidență dar și asupra impactului pe au asupra societății
conteporane tocmai datorită globalizării comunicațiilor ce este scos în evidență prin
mijloece științifice .
O terorie care provine din sfera științifică, pentru că are demnitate științifică nu putem
afirma că este un fake news, si nici nu putem pune sub semnul întrebarii interferența dintre
punctul de vedere știnntific si opiniilor oamnenilor ce au dreptul sa își exprime pozitia
față de aceste teorii care pâna la demosnstrare rămân ideologice și ideologizate fără însă a
afirma în mod cert teoria ce o ideologizam. Deasemenea putem adimite ca există fake
news care au inundat spatiul public, și ele fac parte din viața nostră de zi cu zi, fiind
totodata și probată existanța lor dar și modalitățile de propagare, atunci putem admite că
este o informație cu valoare ștințifică,
Prin faptul că anumite știri sunt cenzurate automat de catre media, recunoaștem că
încalcă libertatea de exprimare, atât timp cât putem susține un curs care este automat
cenzurat, în profida faptului ca nu am încalcat principiul obiectivității și sau expus
caracterele subiective ale unor idei consideram o încalcare a libetății academice, doarece
ideile nu erau prezentate într-o forma absolută ceea ce ar fi încalcat principiile cercetarii.
Referindu-ne la libertate, putem accepta că un consilier de etică ar trebui sa fie
formator atât pentru studenti, cât mai ales pentru funcționarii din instuțiile publice dar și
instituțiile private, ei trebuie să pună în discutie și sa explice tuturor ce înseamna pricipiul
libertatii academice, ce nu înseamna doar libertatea de constiință, libertatea exprimării ea
poate insemna și o libetatea a miscarii care ofera studenților posibilitatea de a se trensfera
la o alta facultate din alta tara, sau chiar programe de schimburi de experieta prin care
studentii pot participa un semestru intreg la cursurile unei alte universități.
Vom face referire la cenzură, ce o putem denumi și „punerea pumnului in gură”,
fiind intâlnită din cele mai vechi timpuri si până astăzi mai ales cu precădere în statele
coministe, ea nu poate fi considerată o practică modernă, ce poate fi modern este
globalizarea cenzurii în sesul că pot fi aplicate acelasi politici de cenzurare peste tot,
cenzura pe care statele comuniste o fac nu este atat de importantă din perspectiva de a nu
comunica, ci doar prin faptul ca valoarea cuvintele rostite nu mai capată valența lor
adevarată ea fiind îngropată într-o mare de cuvinte care nu spun absolut nimic.
Cenzura și limitarea accesului la libera exprimare a unor opinii contrare politicilor
oficiale a statelor comuniste dar și a oricăror altor interese publice sau private, mai mult
decât atât societatea globalizată permite media alternativă și toate teoriile precum cele ale
fake-newsului au provenit din media alternativă, adică au fost postate pe site-uri de
socializare care pot elimina informațiile ce încalcă standardele, comuniști ajungând pana la
limita în care se cenzureaza libertatea de expresie , iar aceasă limitare a informației
dăunatoare este binevenită, dar atunci când se transformă din limitatea unor informații cu
4
caracter dăunător și fals în cenzură efectivă standardele nu pot foarte clare iar inteligența
artificială care deservește astfel de motoare este încă la un nivel scazut care nu îi permite
sa analizeze la nivel uman astfel de știri.
Mai multe decît atât întîlnim situații când se răspândesc orice fel de informații, în
orice fel de context, iar corectitudinea informației nu mai contează abosulut deloc, și se
dorește ca ea fie cât mai cunoiscută de tot publicul chiar dacă nu intrunește în nici un fel
un gram de etică,pe rețelele de socializare găsindu-se cât mai mulți ce pot răspdi această
știre, iar în felul acesta este nevoie de mecanisme prin care societatea să se apere de aceste
știri false.
În zilele noastre comunicarea în masă cunostre o libertate de exprimare foarte
democratică fiind legată și de capacitatea unor mijloace media de a controla conținutul, iar
atât timp cât conțunutul aparține unui furnizor de conținut iar platformele doar o
furnnizează, nu avem garanția că acea informație răspâdită pe o enumită platformă este
corectă în acest caz platformele respective trebuie să își ia măsuri să permită cât mai acesul
acestor informații false.
Ultimele decenii au impus cu insistență, în constiința publică importanța luării în
considerare a dimensiunii etice a vietii organizatiilor. Codurile etice, comitetele de etica,
auditul etic, educatia etica a personalului, tehnicile de creare a unei culturi institutionale de
natura morala, toate acestea au ajuns sa fie realitati din ce în ce mai raspândite. E drept ca
internalizarea lor în habitudinile oamenilor nu a atins cote spectaculoase, dar procesul e în
curs. Institutionalizarea eticii e o realitate noua pentru întâmpinarea careia trebuie sa ne
pregatim.