CAPITOLUL 5

FACTORUL TIMP CONFORM METODOLOGIEI BĂNCII

INTERNAŢIONALE PENTRU RECONSTRUCŢIE ŞI
DEZVOLTARE (BIRD)

5.1. Sursele de constituire a fondurilor BIRD şi condiţiile de acordare a

împrumuturilor
5.2. Principalele etape ale elaborării şi analizei unui proiect de investiţii
5.3.Indicatori de apreciere a eficienţei economice a proiectelor de
investiţii, specifici metodologiei BIRD
5.4.Senzitivitatea, incertitudinea şi riscul în analiza economico – financiară
a proiectelor de investiţii

Orice lucrare de investiţii, mai ales cele care se concretizează în capital

fix, constituie, în fond, un unicat. Asemenea lucrări nu se realizează decât pe
baza unei documentaţii tehnico – economice, specifice aşadar obiectivului
respectiv. În acelaşi timp, oricărei lucrări de investiţii îi este propriu un anumit
risc, deoarece în prima fază această lucrare imobilizează fonduri băneşti,
urmând ca recuperarea lor şi obţinerea unui profit final să se facă într-o
perioadă viitoare îndelungată.
Ca urmare, angajarea unor fonduri băneşti în operaţii investiţionale
trebuie să se facă cu mare grijă, având în vedere mărimea fondurilor angajate şi
riscul pe care operaţia îl implică. Pentru evitarea sau diminuarea acestor riscuri
este necesară efectuarea unor calcule premergătoare, lucru care se realizează
prin elaborarea unui studiu de fezabilitate pentru fiecare lucrare de investiţii
care se întreprinde. Termenul de fezabilitate derivă din limba franceză („faire,
faisable” = a face, care se poate face); studiul de fezabilitate trebuie deci înţeles
ca un studiu privind posibilităţile de realizare a unui obiectiv de investiţii, de
recuperare a fondurilor consumate şi de obţinere a unui profit final cât mai
aproape de nivelul propus.
Obligativitatea elaborării studiului de fezabilitate pentru fiecare lucrare de
investiţii a fost stabilită de Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi
Dezvoltare pentru obiectivele finanţate din fondurile acesteia; ţinându-se seama
de utilitatea deosebită a studiilor de fezabilitate, în ţara noastră s-a introdus
obligativitatea întocmirii lor pentru toate obiectivele de investiţii, chiar şi pentru
cele care nu sunt finanţate de BIRD. Chiar mai mult, putem spune că nici o
lucrare care vizează angajarea de capital nu se execută fără elaborarea
prealabilă a unui studiu de fezabilitate.

50
 5.1. Sursele de constituire a fondurilor BIRD şi condiţiile de acordare a
împrumuturilor

Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, care a început

să funcţioneze la 25 iunie 1946, a fost creată pentru a acorda împrumuturi sau
pentru a garanta împrumuturi în vederea realizării unor proiecte economice.
Acum, rolul principal al băncii este de a acorda împrumuturi pentru proiecte
care să asigure creşterea economică în ţările membre mai puţin dezvoltate.
Pentru constituirea fondurilor necesare acordării de împrumuturi sursele
de formare se constituie din surse primare şi surse suplimentare. Sursele
suplimentare se constituie din rambursări din împrumuturile date de bancă şi
vânzări de creanţe altor investitori. Subscripţia unei ţări solicitante este fixată în
urma consultării dintre solicitant şi bancă. Mărimea subscripţiei depinde de
situaţia economică şi financiară a ţării solicitante şi este corelată cu participarea
la Fondul Monetar Internaţional. În momentul aderării la bancă, ţara plăteşte
10% din subscripţia sa, din care 1% se plăteşte cu aur sau dolari. Restul de 9%
se plăteşte în moneda ţării respective şi poate fi utilizat numai cu acordul ţării în
cauză. Diferenţa de 90% nu este vărsată la fondul băncii, dar poate fi solicitată
la nevoie pentru acordarea de împrumuturi sau garantarea împrumuturilor
acordate.
Fondul de care dispune un membru la bancă constituie baza numărului
său de voturi. Astfel, fiecare ţară membră dispune de 250 de voturi, la care se
adaugă un vot suplimentar pentru fiecare 100000 de dolari depuşi în fondul
băncii. În prezent cei mai însemnaţi contribuabili sunt UE (30,13%), SUA
(17,68%) şi Japonia (6,33%).
În ceea ce priveşte rata dobânzii percepută de bancă pentru
împrumuturile acordate, aceasta depinde de cererea şi oferta existente pe piaţa
financiară, fluctuaţia sa influenţând nivelul dobânzii percepute. Creşterea
costului capitalului pe piaţa financiară mondială influenţează mărimea ratei
dobânzii la împrumuturile acordate de bancă. Mărimea dobânzii nu diferă de la
un beneficiar la altul, chiar dacă situaţia lor economică este diferită. În funcţie
de balanţa de plăţi a ţării beneficiare de credite, se pot ajusta duratele de
rambursare şi termenele scadente.
Faţă de cele prezentate, veniturile totale ale băncii se pot calcula cu
ajutorul relaţiei:

Vt = (Va + Vî + Dc + Ca – Cvr) – (Cad + Dî + Ce + Cc),

în care:
Vt reprezintă veniturile totale;
Va – veniturile din plasamente;
Vî – venituri din împrumuturi;
Dc – dobânzi şi comisioane;
Ca – comisioane din angajamente;
Cvr – comisioane vărsate la rezerva specială;
Cad – cheltuieli administrative;
Dî – dobânzi plătite la împrumuturile luate de bancă;
Ce – cheltuieli de emisiune ale băncii;
Cc – cheltuieli pentru cedări de creanţe.

51
 Precizăm că fiecare ţară membră BIRD are un reprezentant în Consiliul
guvernatorilor, consiliu care se întruneşte o dată pe an. Între şedinţe, ei votează
prin scrisori, telegrame sau îşi delegă drepturile lor Directorilor executivi, care
fiind în număr de 20, numai 5 sunt numiţi de acţionarii cu numărul cel mai mare
de acţiuni, iar 15 sunt aleşi de ceilalţi membri. Numărul voturilor fiecărui director
corespunde resurselor depuse de ţările sau grupurile de ţări pe care le
reprezintă. Directorii executivi aleg un Preşedinte al băncii, care este şi membru
al Comitetului administrativ de coordonare din cadrul ONU, prezidat de
Secretarul General al ONU. El mai face parte şi din Biroul consultativ
interorganizaţional al Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD).
Acordarea împrumuturilor de către BIRD este în funcţie de o serie de
condiţii, şi anume: fondurile solicitate să fie orientate cu prioritate spre obiective
investiţionale care să asigure dezvoltarea infrastructurii economice, agriculturii,
industriei alimentare, învăţământului, transporturilor, etc.; împrumuturile să fie
garantate de ţara beneficiară şi să fie orientate spre acele investiţii care vor
asigura o eficienţă economică ridicată; procurarea de utilaje, tehnologii, materii
prime şi materiale se face numai pe bază de licitaţii internaţionale, la care au
prioritate beneficiarii de credite cu obligaţia ca utilajele, echipamentele
tehnologice, etc., să fie realizate la un nivel tehnic şi calitativ competitiv pe piaţa
internaţională; creditele se acordă numai pentru achiziţionarea de furnituri din
ţările membre BIRD şi din Elveţia; întotdeauna, la acordarea împrumuturilor, o
echipă de specialişti ai băncii examinează amănunţit proiectul tehnico –
economic al viitorului obiectiv de investiţii; evaluarea eficienţei economice a
proiectului se face numai prin metodologia BIRD, de către specialiştii acesteia şi
de către ţara care solicită acordarea creditului.
Fiecare cerere de credit trebuie să fie însoţită de un Raport economic,
prin care se justifică necesitatea acordării creditului, încadrarea obiectivului
respectiv în strategia generală de dezvoltare a economiei naţionale, nivelul
eficienţei economice a viitorului obiectiv pentru care se solicită credit,
posibilitatea de acoperire a necesarului de materii prime şi materiale, de
desfacere a producţiei şi, deci, de asigurare a restituirii creditului în perioada şi
la termenele convenite.

5.2. Principalele etape ale elaborării şi analizei unui proiect de

investiţii

Pentru o fundamentare completă a proiectelor de investiţii în vederea

asigurării unei eficienţe maxime pentru viitorul obiectiv economic, precum şi
pentru asigurarea restituirii împrumutului acordat, în elaborarea şi analiza unui
proiect de investiţii se parcurg, în principal, următoarele etape:
a) Identificarea proiectelor de investiţii. În această etapă se
analizează măsura în care viitorul obiectiv economic se
încadrează în strategia generală de dezvoltare în perspectivă,
a ramurilor economiei naţionale pentru ţara care solicită
creditul. Proiectul trebuie să cuprindă date care să confirme
că producţia realizată corespunde standardelor mondiale de
calitate şi preţurilor mondiale.

52
 În general, pentru identificarea proiectelor de investiţii se
folosesc două metode: metoda proiectului releu, atunci când
există un proiect iniţial şi, deci, noul proiect constituie o
îmbunătăţire a celui vechi, şi metoda proiectelor strategice de
dezvoltare, care presupune elaborarea unor proiecte
circumscrise strategiei generale de dezvoltare a ramurii sau
activităţii din care face parte viitorul obiectiv economic ce
urmează a fi realizat.
b) Studiul de fezabilitate a proiectului. În cadrul acestui studiu
se cuprind aspecte referitoare la istoria proiectului; piaţa;
capacitatea obiectivului; dotările materiale; studii de
amplasament; engineering; organizarea obiectivului;
evaluarea financiară şi economică, etc. Studiul de fezabilitate
trebuie să nominalizeze susţinătorul proiectului, încadrarea lui
în strategia generală de dezvoltare economică a ţării, care
sunt elementele ce au impus, sau impun dezvoltarea
capacităţilor de producţie respective, costul total al studiului şi
toate investiţiile care au fost făcute privind pregătirea,
realizarea şi punerea în practică a proiectului respectiv.
În cadrul studiului de fezabilitate, activitatea de engineering
deţine un rol primordial, deoarece acum se stabilesc suprafaţa
terenurilor, tehnologiile, utilajele şi lucrările civile. Referitor la
tehnologii şi utilaje se elaborează o schemă generală a
utilajelor propuse pe: utilaje de producţie, utilaje auxiliare,
utilaje service, piese de schimb, subansambluri, unelte; se
face o estimare generală a costurilor de investiţii ale utilajelor
locale sau străine.
c) Aspecte specifice ale metodologiei BIRD de evaluare a
proiectelor de investiţii. La evaluarea proiectelor finanţate
de BIRD, care se face de către specialiştii băncii sau de
experţi consultanţi externi, se examinează următoarele
aspecte:
Aspectul economic, în care se urmăreşte administrarea cu
eficienţă maximă a resurselor interne, în mod deosebit a
celor disponibile. În acest scop se efectuează analiza
comparativă a efectelor economice previzibile şi a
eforturilor investiţionale şi de producţie, analiza influenţei
viitorului obiectiv asupra mediului înconjurător, etc.
Aspectul tehnic cuprinde date referitoare la amplasament,
dimensionarea capacităţilor de producţie, procedee de
execuţie, soluţii tehnologice, echipamentul ce va fi folosit,
graficul de executare a investiţiei, condiţiile de exploatare a
viitorului obiectiv, etc. Banca ajută pe beneficiarul de credit
să pregătească proiectul în vederea îndeplinirii tuturor
condiţiilor impuse la momentul respectiv de ştiinţa şi
tehnica mondială.
Aspectul instituţional, organizatoric şi de conducere vizează
posibilităţile de recrutare a forţei de muncă, de pregătire a

53
 cadrelor necesare, organigrama întreprinderii, alte
probleme legate de conducerea viitorului obiectiv.
Aspectul comercial şi al achiziţiilor, care se referă la
posibilitatea de cumpărare a materiilor prime şi de vânzare
a produselor finite, nivelul consumurilor specifice la
principalele materiale. Referitor la achiziţionarea de utilaje,
banca acordă prioritate utilajelor şi furnizorilor din ţara
beneficiară de credit.
Aspectul financiar, prin care se cuantifică nivelul
rezultatelor financiare pe baza evaluării fondurilor
consumate şi a încasărilor ce se vor realiza. Banca, prin
experţii săi, face aprecieri asupra politicii financiare şi de
investiţii practicate în ţara respectivă: studiază metodele de
planificare a dezvoltării economico – sociale; modul de
utilizare a resurselor proprii sau a celor atrase şi, ulterior,
face o serie de propuneri care, în conformitate cu părerea
specialiştilor BIRD, ar permite dezvoltarea într-un ritm mai
accelerat a economiei respective.
Principala caracteristică a modului de analiză a eficienţei obiectivelor de
investiţii pe baza metodologiei utilizate de BIRD o constituie diferenţierea
analizei economice propriu – zise de analiza financiară.

Analiza economică are drept scop fundamentarea oportunităţii şi

eficienţei investiţiilor prin compararea efortului necesar pentru realizarea
investiţiilor şi pentru obţinerea producţiei (cheltuieli de producţie) cu efectele ce
se vor obţine, în condiţiile comparabilităţii acestora prin intermediul calculelor de
actualizare.

Analiza financiară se face din punctul de vedere al investitorului

(societate comercială sau regie autonomă) care este preocupat de obţinerea
unor profituri la fondurile proprii cheltuite în conjunctura pieţei de desfacere. În
cadrul analizei financiare, pentru utilaje, materii prime, salarii, se utilizează
preţurile practicate pe piaţa externă atât pentru produsele din ţară, cât şi pentru
cele din import. La stabilirea cheltuielilor şi veniturilor se au în vedere
subvenţiile, taxele, impozitele, etc. De asemenea, în cheltuielile de producţie nu
se include fondul de amortizare. Prin includerea acestuia în cheltuieli s-ar
realiza o dublă înregistrare, deoarece el a fost considerat cheltuială când s-a
făcut investiţia, iar investiţia a fost cuprinsă în efortul total.

În cadrul metodologiei BIRD fiecare proiect economic trebuie să fie

însoţit de o analiză de senzitivitate (sensibilitate). Prin această analiză se
stabileşte gradul de viabilitate economică a proiectului, respectiv cât de sensibil
este proiectul la unele modificări negative ce pot apărea în viaţa obiectivului,
cum ar fi scumpirea materiilor prime, creşterea salariilor, scăderea preţului la
produsele finite, etc. Prin această analiză se abordează problema riscului şi a
incertitudinii în cazul realizării proiectului respectiv, aspecte care nu sunt
specifice domeniului investiţional.

54
 5.3. Indicatorii de apreciere a eficienţei economice a proiectelor de
investiţii, specifici metodologiei BIRD

Pentru aprecierea eficienţei economice a proiectelor de investiţii prin

metodologia BIRD, se foloseşte un sistem complex de indicatori de eficienţă
care, aşa cum am mai arătat, au o serie de avantaje, printre care şi acela că
asigură evaluarea eficienţei economice atât la nivel de agent economic, cât şi la
nivelul economiei naţionale.
a) Veniturile brute reprezintă volumul total al încasărilor dintr-o
anumită perioadă. Acestea sunt constituite în special din
valoarea producţiei industriale (a producţiei marfă), dar pot
proveni şi din alte activităţi, cum ar fi: încasări din activitatea
magazinelor proprii, creşe, cămine, din vânzarea unor materii
prime care prisosesc, din fondurile fixe, sau părţi din acestea
care se vând din diverse motive, etc. În cazul analizei
financiare, tot la venituri sunt cuprinse şi creditele primite,
deoarece ele constituie surse atrase şi întregesc fondurile
agentului economic. În cele ce urmează venitul brut anual va
fi simbolizat cu Vh.
b) Cheltuielile totale include atât cheltuielile cu investiţia, cât şi
cheltuielile de producţie. În volumul de investiţii se cuprind
cheltuielile propriu-zise pentru realizarea obiectivului
economic, precum şi o serie de alte cheltuieli, cum sunt
cheltuielile pentru achiziţionarea unor mijloace circulante
necesare la prima dotare, cheltuieli pentru pregătirea forţei de
muncă, cheltuieli pentru plata salariaţilor care asigură
supravegherea desfăşurării procesului investiţional, etc. În
cheltuielile de producţie se include toate costurile ce se fac
pentru realizarea producţiei, mai puţin cheltuielile cu
amortizarea capitalului fix. Pentru efectuarea analizei
financiare, în costuri se mai include şi o serie de impozite,
taxe, dobânzi pe care le face întreprinderea, precum şi
sumele necesare rambursării creditelor şi a dobânzilor
aferente. Deci:
Cth = Ih + Ch
în care:
Cth reprezintă cheltuielile totale pentru anul h;
Ih – cheltuielile cu investiţia din anul h;
Ch – cheltuielile de producţie ale anului h.
c) Raportul dintre venituri şi costuri (indicator cunoscut şi sub
denumirea de benefice / cost) permite o comparaţie între
suma încasărilor realizate pe întreaga durată de funcţionare a
obiectivului economic şi totalul cheltuielilor efectuate atât cu
edificarea obiectivului, cât şi cu producţia. Pentru a permite
comparabilitatea acestor indicatori, care se obţin în perioade
diferite de timp, la un moment dat, se foloseşte tehnica
actualizării.

55
 în care:
R reprezintă raportul dintre venituri actualizate şi costuri
totale actualizate;
Vh – venitul obţinut în anul h (se au în vedere veniturile
anuale, realizate din vânzarea producţiei de bază, precum şi cele din alte
activităţi);
Ih – investiţia anuală;
Ch – cheltuielile anuale de producţie;
a – coeficientul de actualizare;
d – durata de realizare a obiectivului de investiţii;
D – durata de funcţionare a obiectivului;
h – 1, 2, 3, 4, 5, ……. , d +D.

Sub raportul eficienţei economice, proiectul de investiţii poate fi acceptat

numai în cazul î care R > 1. Această relaţie exprimă legea fundamentală a
activităţii economice care presupune că în orice asemenea activitate trebuie să
se recupereze integral cheltuielile efectuate şi să se realizeze un anumit profit
pentru investitor şi societate. În situaţia în care R = 1, rezultă că viitoarea
întreprindere îşi va acoperi toate cheltuielile, dar nu va obţine nici un profit, ceea
ce reflectă o activitate nesatisfăcătoare. Este evident că dacă raportul este
subunitar activitatea este total ineficientă. De aici se deduce că dacă R < 1
proiectul este respins. Acest indicator depinde şi de mărimea coeficientului de
actualizare „a” luat în calcul. Cu cât acest coeficient este mai mic cu atât
raportul dintre venituri actualizate şi costuri actualizate, în aceleaşi condiţii
considerate, este mai mare.
d) Fluxul de numerar (CASH FLOW) indicator ce exprimă
situaţia la zi, respectiv care este câştigul sau pierderea pentru
fiecare an luat în calcul; şi acest indicator poate fi calculat la
nivelul economiei naţionale sau la nivelul agentului economic,
cu aceleaşi precizări, respectiv la nivelul investitorului
impozitele şi taxele constituie cheltuieli şi se iau în calcul ca
atare. Relaţia de calcul pentru fluxul de numerar este:
Fh = Vh – (Ih + Ch)
în care:
Fh reprezintă fluxul de numerar pentru anul h;
Vh – venitul (încasarea) anului h;
Ch şi Ih – cheltuielile de producţie şi, respectiv, de investiţii
pentru anul h.

56
 De remarcat că, în perioada de execuţie a obiectivului, fluxul
de numerar este mai favorabil în cadrul analizei economice,
deoarece acum s-a considerat ca venit şi împrumutul primit, el
constituind cheltuiala în perioada rambursării sale, fapt pentru
care acum fluxul de numerar este diminuat, faţă de cazul
analizei economice.
De obicei, fluxul de numerar este denumit în ţara noastră
venitul net. Venitul net poate fi anual ( ) sau total (

), în acest ultim caz fiind calculat pe întreaga perioadă

de funcţionare. De asemenea, venitul net poate fi calculat în
formă statică sau în formă dinamică. În forma statică, acesta
se scrie astfel:
(între Ih
şi Ch este semnul plus).
În formă dinamică, indicatorul se numeşte venitul net
actualizat şi el va fi prezentat la punctul următor.
e) Venitul net actualizat (VNA), indicator ce permite a se stabili
diferenţa între volumul total al încasărilor obţinute pe întreaga
perioadă de funcţionare a obiectivului şi costurile totale (cu
investiţiile şi cu producţia), în cazul în care toate valorile sunt
actualizate. În metodologia BIRD toate calculele de
actualizare se fac la momentul începerii lucrărilor de investiţii.
Expresia analitică a indicatorului venit net actualizat (VNA)
este următoarea:

unde simbolurile prezintă semnificaţia evidenţiată în cazul

indicatorului venituri / costuri. Precizăm că, spre deosebire de
metodologia românească, în metodologia BIRD amortizarea
mijloacelor fixe nu se include în costuri pentru a se evita
dubla înregistrare (o dată în momentul achiziţiei, sub forma
investiţiei, şi a doua oară în perioada de funcţionare a
mijlocului fix, sub forma cotelor anuale de amortizare.
f) Rata internă de rentabilitate a investiţiei (RIR). Rata
internă de rentabilitate a unui proiect de investiţii exprimă rata
de discontare pentru care veniturile brute totale actualizate
sunt egale cu costurile totale (de investiţii şi de producţie
actualizate, ambii indicatori fiind calculaţi pe întreaga viaţă
economică).
La folosirea calculului analitic se aplică relaţia:

57
 Se recomandă ca şi să se aleagă în aşa fel

încât pentru să se obţină un venit net actualizat pozitiv,

iar pentru unul negativ. Diferenţa între ratele de

discontare alese ( şi ) să nu fie mai mare de 5%

deoarece în intervalul x s-a presupus că VNA are o evoluţie
liniară iar în realitate evoluţia este sub forma unei funcţii ce ar
putea fi exprimată printr-o parabolă (curba întreruptă); de
aceea şi valoarea ratei de rentabilitate economică se va
rotunji întotdeauna în minus.
Rezultă că şi se stabilesc prin încercări;
determinarea aproximativă a ratei de rentabilitate economică,
raportând mărimea profitului mediu anual la mărimea
investiţiilor.
În cadrul metodologiei BIRD rata internă de rentabilitate este
unul dintre cei mai semnificativi indicatori ai eficienţei
proiectelor de investiţii deoarece exprimă capacitatea
investiţiei de a furniza profit pe întreaga durată de funcţionare
a obiectivului, stabilind puterea economică a acestuia,
respectiv profitul net ce se obţine la un leu efort total, cu
investiţia şi cu producţia.
g) Cursul de revenire net actualizat , indicator cunoscut şi sub
numele de rată internă de schimb valutar sau Testul Bruno,
reflectă eforturile totale actualizate, cu investiţia şi cu
cheltuielile anuale de producţie, exprimate în lei, ce se fac
pentru obţinerea unei unităţi valutare nete. Prin acest
indicator se stabileşte costul intern al valutei şi se urmăreşte
alegerea variantelor de investiţii care asigură promovarea
exportului şi diminuarea importului; el oferă informaţii asupra
produselor care sunt mai eficiente să se producă în ţară,
decât să se importe sau care sunt indicate să se importe
decât să se fabrice la intern deoarece asigură un curs de
revenire net actualizat nefavorabil, adică mare.
În legătură cu folosirea acestui indicator se ridică o problemă,
şi anume alegerea ratei de discontare, respectiv dacă
aceasta să fie aceiaşi atât pentru cheltuielile interne, cât şi
pentru valuta externă.

5.4. Senzitivitatea, incertitudinea şi riscul în analiza economico –

financiară a proiectelor de investiţii

58
 În condiţiile economiei de piaţă, proiectelor de investiţii trebuie să li se
efectueze o profundă analiză de senzitivitate (sensibilitate). Acest tip de analiză
îşi propune să stabilească cât de sensibil va fi viitorul obiectiv de investiţii la
unele modificări, îndeosebi negative, ce apar cu siguranţă în cursul funcţionării
sale viitoare. Printre elementele care în mod cert îşi va schimba nivelurile de
influenţă pe parcursul a 10 – 20 de ani, cât reprezintă viaţa economică a
obiectivului, sunt de menţionat epuizarea resurselor iniţiale de materii prime şi
schimbarea pieţelor de aprovizionare, modificarea preţurilor pe piaţa materiilor
prime, creşterea uneori în salturi a salariilor, uzura morală care determină
scăderea preţurilor la produsele finite învechite, etc. Important este deci să se
evidenţieze în ce măsură viitorul obiectiv funcţionează în mod stabil, chiar prin
apariţia unor modificări faţă de condiţiile iniţiale. Analiza de senzitivitate implică
deci probleme referitoare la riscul şi incertitudinea economică, specifice
problemelor investiţionale.
O investiţie înseamnă o cheltuială de fonduri financiare şi mijloace
materiale sigură, pentru un viitor ce conţine elemente de incertitudine. Orice
investiţie productivă conţine aşadar elemente de incertitudine şi de risc. Pe
parcursul desfăşurării procesului de producţie apar unele cauze care pot
influenţa rezultatele economice, cum ar fi: prelungirea duratei de realizare a
obiectivului sau de atingere a parametrilor proiectaţi; depăşirea volumului de
investiţii prevăzut iniţial; creşterea preţurilor la materii prime şi materiale, la
energie; creşterea salariilor, modificări defavorabile ale preşurilor produselor
finite care se desfac în special pe piaţa externă, dar şi la intern.
Toate aceste schimbări antrenează modificarea ratei interne de
rentabilitate a proiectului de investiţii, fapt ce impune o analiză a sensibilităţii
proiectelor de investiţii faţă de diferite modificări ce pot să apară prin
recalcularea ratei interne de rentabilitate.
Nivelul ratei interne de rentabilitate financiară ne arată că proiectul de
investiţii estre extrem de sensibil la modificarea nivelului costurilor de producţie.
În acest caz trebuie analizate toate posibilităţile ce pot modifica costurile în sens
negativ pentru a se lua măsuri de preîntâmpinare a lor. Dacă nu există astfel de
posibilităţi se impune renunţarea la proiect, indiferent care este nivelul de
eficienţă pe plan mondial.

59