TEZAURUL TOPONIMIC AL ROMÂNIEI

TRANSILVANIA (TTRT)
Județul Sălaj
 Redactori: Eugen PAVEL, Augustin POP,
Ion ROȘIANU, Gábriel VASILIU

Revizie: Eugen PAVEL

Colaboratori: Dumitru LOȘONȚI, Ileana NEIESCU

Consultanți științifici: Ioana ANGHEL, MURÁD IN László,

Felicia ȘERBAN

Culegere computerizată: Cristina VULTURAR

Lucrare elaborată în cadrul colectivului de onomastică al

Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu”,
Cluj-Napoca, str. Emil Racoviță, nr. 21
Tel./fax: (+40) 264-432440; tel.: (+40) 264-433749
e-mail: lingvistica.cluj@cluj.astral.ro

EDITAT CU SPRIJINUL
AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ
 ACADEMIA ROMÂNĂ
INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ ȘI ISTORIE LITERARĂ
„SEXTIL PUȘCARIU”

TEZAURUL
TOPONIMIC
AL ROMÂNIEI
TRANSILVANIA
(TTRT)

Județul Sălaj

EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE

București, 2006
 Copyright © 2006, Editura Academiei Române.
Toate drepturile asupra acestei ediții sunt rezervate editurii.

Adresa: EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE

Calea 13 Septembrie nr. 13, sector 5,
050 711, București, România.
Tel. 40-21-318 81 46, 40-21-318 81 06
Fax: 40-21-318 24 44
E-mail: edacad@ear.ro
Web: http://www.ear.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

Tezaurul toponimic al României: Transilvania (TTRT):
județul Sălaj / Institutul de Lingvistică și Istorie Literară
„Sextil Pușcariu”, Cluj-Napoca. - București: Editura
Academiei Române, 2006
I. Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu”
(Cluj-Napoca)

811.135.1'373.21 :913(498-35 Sălaj)

Redactor: Călin DIMITRIU

Tehnoredactor: Sofia MORAR
Coperta: Mariana ȘERBANESCU

Bun de tipar: 00.11.2006. Format: 8 / 61 x 86.

Coli de tipar: 14,75.
C.Z. pentru biblioteci mari:459-311(498.732)
C.Z. pentru biblioteci mici: 459
ISBN 973-27-1447'6
978-973-27-1447-8
 CUPRINS

Cuvânt introductiv..................................................................................... 7

Siglele punctelor de anchetă......................................................................... 14

Abrevieri........................................................................................................ 18

Harta localităților din județul Sălaj............................................................... 22

Dicționarul toponimic.................................................................................. 23
 CUVÂNT INTRODUCTIV

Tezaurul toponimic al României. Transilvania (TTRT) este parte componentă a

unui program de cercetare mai vast, care își propune să valorifice sub raport lingvistic
numele de locuri din toate regiunile țării. Structurat pe provincii istorice, acest demers
științific s-a concretizat, până în prezent, prin publicarea mai multor volume din
Dicționarul toponimic al Banatului (DTB), Dicționarul toponimic al României. Oltenia
(DTRO), Tezaurul toponimic al României. Moldova (TTRM), Dicționarul toponimic al
României. Muntenia (DTRM). Chiar dacă există diferențe în privința principiilor și a
normelor lexicografice aplicate (ca și a titulaturii adoptate), aceste dicționare constituie
un instrument indispensabil de lucru atât pentru studiul istoriei limbii române, cât și a
unor discipline conexe (geografie, istorie, etnologie, sociologie).
Precursorii proiectului de față sunt, fără îndoială, membrii Muzeului Limbii
Române din Cluj, întemeiat de Sextil Pușcariu. Astfel, Chestionarul IV (Nume de loc și
nume de persoană), lansat în 1930, care cuprindea 164 de întrebări, dintre care 129
referitoare la toponimie, cu toate că era destinat anchetelor prin corespondenți, a devenit
modelul la care se vor raporta toate cercetările ulterioare asupra numelor proprii din
spațiul geografic românesc. Un bogat material toponimic a rezultat, în urma anchetelor
efectuate, între anii 1930-1938, de Sever Pop și Emil Petrovici pentru Atlasul lingvistic
român, prin răspunsurile primite la unele dintre întrebările preliminare ale chestionarelor,
în aceeași perioadă, Ștefan Pașca iniția activitatea de strângere a materialului pentru un
Onomasticon românesc, iar George Giuglea pleda pentru întocmirea unui Atlas toponimic
român, proiecte care au rămas însă nefinalizate.
Acest nou dicționar deschide seria lucrărilor lexicografice consacrate toponimiei
județelor din Transilvania, în paralel cu publicarea numelor de locuri din cuprinsul unor
bazine hidrografice aflate în aceeași arie geografică. Concepută a avea un caracter
descriptiv-sincronic și etimologic, lucrarea analizează, pe cât posibil, în mod exhaustiv,
numele de locuri existente astăzi în cele 289 de puncte de anchetă din perimetrul județului
Sălaj. Materialul lingvistic prezentat a fost adunat prin intermediul unor anchete directe,
efectuate, în fiecare localitate, cu cel puțin doi subiecți, selectați după criteriile clasice
care stau, de altfel, la baza cercetărilor dialectale. Redactorii dicționarului, împreună cu
ceilalți colaboratori, au fost, în același timp, și anchetatori. Ancheta toponimică
propriu-zisă a fost însoțită de înregistrarea antroponimelor și a apelativelor corespunză­
toare din fiecare localitate. Culegerea antroponimelor, cu precădere a numelor de familie,
s-a efectuat prin excerptarea registrelor agricole sau a listelor electorale, a registrelor de
stare civilă sau a protocoalelor bisericești, fiecare nume de persoană fiind apoi verificat
cu ajutorul informatorilor și adnotat fonetic. Apelativele au fost documentate, atunci când
erau vii, active, pentru fiecare toponim în parte. în același timp, entopicele au fost culese
cu două chestionare speciale, care au cuprins o anchetă onomasiologică (noțiuni propuse
spre anchetare) și una semasiologică (termeni propuși spre anchetare).

7
 CUVÂNT INTRODUCTIV

Structura articolului de dicționar.

Un articol etalon din TTRT are următoarele secțiuni:
A. Forma-titlu a toponimului (semnificant, variante ale semnificantului, sinonime).
B. Descrierea referentului.
C. Localizarea toponimului.
D. Etimologia.
Obs.: Articolele consacrate numelor de localități au o structură aparte (v. infra).
In cadrul unui articol-matcă, numele de locuri s-au grupat astfel:
1.1. Toponime simple la sg. (= forma-titlu). Ex.: GRĂDINA.
1.2. Variante accentologice. Ex.: Grădina.
1.3. Variante lexicale ordonate alfabetic. Ex.: Grădina.
1.4. Toponime compuse, cu primul element (determinatul) la sg.; top. (+ art. sau
prep.) + determinant. Ex.: Grădina Armânului; ~ Curții; ~ Dascălului; ~ de la Bortă;
- Diacului; ~ lui Ăndriș; Grădina Cióciului.
Obs. Ordonarea alfabetică a determinanților s-a făcut și în funcție de articolul sau
prepoziția antepuse. Compusele în care primul termen este o variantă (accentologică sau
lexicală) s-au tratat la sfârșitul paragrafului.
1.5. Toponime compuse cu prepoziție. Ex.: După Grădina Curții; După Grădina
Popii; La Grădină; La Grădină în Pădure.
1.6. Trimitere pentru al doilea termen la sg., prin ordonare strict alfabetică. Ex.:
V. și Câmpu Grădinii, Câmpu Gredinii, Pârău Grădinii, Pârău Gredinii.
2.1. Toponime simple la pl. Ex.: Grădinile, Grădinile; Grădinile.
2.2. Toponime compuse cu primul element la pi.; top. (+ art. sau prep.)
+ determinant. Ex.: Grădinile Bărăiții; ~ Ciocănilor; ~ de după Deal; ~ din Băgăriița;
~ lui Mitriîț; Grădinile Nămișilor.
2.3. Toponime compuse cu prepoziție, cu primul element la pl. Ex.: Din Sus de
Grădini; Din Sus de Grădini; După Grădini; Sub Grădini.
2.4. Trimitere pentru al doilea element la pl., în ordinea alfabetică a determinaților
și a determinanților. Ex.: V. și Capătu Gredinilor, Drumu de după Grădini, Râtu de sub
~, Tufe la Gredini, Valea după Grădini.
Acest tip de articol permite o viziune unitară asupra spațiului geografic analizat,
prin structurarea toponimelor în funcție de polarizările și opozițiile care se creează în
procesul de denominație, fiind în același timp mai concentrat și ușor de parcurs.
Fiecare dintre secțiunile articolului-matcă s-a redactat cu alineat. Toponimele s-au
redat cu aldine (bold), cu excepția paragrafelor de trimiteri, care sunt cu litere cursive
(italic). Tilda înlocuiește forma-titlu, precum și formele identice menționate anterior în
cadrul articolului.
A. Forma-titlu s-a literarizat, fiind articulată și redată cu majuscule. La numele
formate din două sau mai multe silabe s-a indicat accentul. Când se impune evidențierea
pronunției locale, s-a reprodus, între paranteze drepte, și forma în transcriere fonetică
(potrivit sistemului utilizat de ALR). Dacă un toponim prezintă mai multe variante
lexicografice, s-a ales ca titlu de articol forma care are, sub aspect etimologic,
corespondent în limba literară, după care s-a avut în vedere forma cea mai apropiată de
structura fonematică a etimonului sau, în alte cazuri, forma cea mai frecventă. Ex.:
CARPINIȘUI, II sau Cherpinișu IU. Restul variantelor lexicale sau morfologice au fost
inserate, în cadrul articolului, în ordine alfabetică. De asemenea, variantele figurează,
alfabetic, între cuvintele-titlu, cu trimitere la forma-titlu. De ex., sub forma-titlu
GODOVÁNA este tratată și Codovăna, iar trimiterea apare la litera C: CODOVÁNA
v. Godovana. La fel, sub HARTÓPU este descris și Vartopu, iar la litera V se face doar
trimiterea: VÁRTOPU v. Hârtopu.

8
 CUVÂNT INTRODUCTIV

In cazul toponimelor formate dintr-un substantiv de genul masculin sau neutru,

articolul hotărât -/ a fost omis, ca urmare a tendinței generale din vorbire de preluare a
funcției articolului de -u. Dacă nu s-a consemnat în timpul anchetei forma articulată,
atunci când aceasta s-a putut reconstitui, fără să se denatureze realitatea lingvistică, s-a
procedat ca atare. In situațiile discutabile, interpretabile sub aspect grafic, forma articulată
reconstituită este dublată de forma în transcriere fonetică. Ex.: Pârău [părăpu] = 3 silabe.
Când nu se poate deduce cu certitudine forma articulată, forma-titlu este urmată de
specificarea: nearticulat (prescurtat: neart.) Forma-titlu, nearticulată, s-a reconstituit și în
cazul cuvintelor care nu apar ca toponime simple la singular, ci numai la plural sau în
compuse, inclusiv cu prepoziție. Ex.: CÁPÁT. Câpătu Coástii; CIGLENEL. După
FÂȘIE. Fâșiile I sau Sfășiile III. Toponimele care provin dintr-un nume de grup (numele
colectiv al locuitorilor) au fost tratate cu forma de plural. Ex.: DELÁNII, RÁDÉNII.
Toponimele formate dintr-un nume de persoană precedat de o prepoziție au fost ordonate
în funcție de această din urmă parte de vorbire. Ex.: LA BIRÁOÁIA. La fel s-au
alfabetizat toponimele formate dintr-un nume de persoană și articolul posesiv-genitival,
redat, în mod frecvent, în forma invariabilă. Ex.: A RÁICULUI.
în cazul în care obiectul denotat are două sau mai multe nume într-un punct de
anchetă sau în puncte învecinate, s-a ales ca titlu de articol numele cel mai utilizat, iar
sinonimele sunt menționate ca denumiri alternative, fiind trecute și la locul lor alfabetic,
doar cu trimitere la cuvântul-titlu. Când ambele nume au aceeași frecvență, ca titlu de
articol s-a optat pentru primul nume în ordine alfabetică. Ex.: DARA sau Pe la Dârâști
sau (mai demult) Orzánu: ORZANU v. Dâra. Când cel de-al doilea nume face parte
dintr-un articol-matcă, s-a indicat sinonimia prin semnul egal. Ex.: DUMBÁRCU sau
(înainte) Mânzăria: Mânzăria = Dumbárcu; Delnicioára I, II sau La Delnicioáre V
sau (mai demult) La Măru Bóznii I, II: La Mării Bóznii = Delnicioára; Dumbrava sau
Mușâta: Mușâta = Dumbrava. Referenții de o întindere mai mare au mai multe
denumiri pe porțiuni diferite, cum este cazul apelor curgătoare ce se definesc prin
entopicul vale. De ex.: Vâlea Cireșilor I sau ~ Beriștii sau (în sat) ~ Piățuli II (139).
Sinonimia poate apărea, deseori, și la referenții care se află la granița dintre localități.
Toponimele provenite din adjective substantivizate, având forme paralele de
masculin și de feminin, s-au tratat în cadrul aceluiași articol-matcă. Ex.: Cârligâtu,
Cârligâta; Pleșu, Pleșa; Rotúndu, Rotunda; Șesu, Șeâsa.
Toponimele omofone, disjuncte din punct de vedere etimologic, au fost numerotate
exponențial (la umăr), la fel ca în dicționarele explicative. De ex.: ALÁCU1, ALÁCU2;
CORNÉTU1, CORNÉTU2. Am tratat ca articole lexicografice independente nu numai
toponimele cu etimologie diferită, ci și acelea care provin din același etimon, precum
PÓDU, dând, în acest caz, prioritate criteriului semantic-referențial. Ca o excepție, am
tratat în cadrul aceluiași articol (MAL) toponime provenite din două apelative cu
etimologii diferite, datorită dificultăților de departajare în funcție de explicațiile
informatorilor.
B. Descrierea referentului urmează după cuvântul-titlu (respectiv după numele
comentate în cuprinsul articolului) sau după transcrierea fonetică, atunci când aceasta este
reprodusă. Această secțiune are de fapt funcția definiției propriu-zise din dicționarele
lexicale monolingve, aceea de precizare a obiectului denotat. Definirea referentului s-a
efectuat, în primul rând, prin consemnarea explicațiilor esențiale furnizate de către
subiecții anchetați. Ea s-a făcut, în multe situații, și de către redactor, prin sintetizarea
datelor obținute de la informatori sau a observațiilor efective ale anchetatorului la fața
locului. Datele urmărite în timpul anchetelor au vizat, de regulă, identificarea și
determinarea categoriei sociogeografice pe care o desemnează toponimul, forma de relief,

9
CUVÂNT INTRODUCTIV

însușirile naturale ale referentului (formă, înclinație, înălțime, întindere, adâncime, debit,
poziție, natura solului etc.), elementele de situare în spațiu ale hidronimului (obârșie,
afluenți, locul de vărsare etc.) și, după caz, funcționalitatea (teren arabil, pășune, fânaț,
pădure, drum etc.). De asemenea, s-au avut în vedere diferențele de denominare între
generații, precum și sinonimia în același punct sau în localitățile învecinate. în cazul unor
articole extinse, cu un număr mare de compuși, descrierea este condensată, pentru a se
evita repetițiile. Enunțul privitor la înțelesul formei-titlu făcut de redactor la începutul
articolului acoperă, în general, și restul realităților geografice denotate (v. DEALU,
PÂRÂU, VÁLEA). Informațiile culese se redau între ghilimele duble, în forma
literarizată, urmate de sigla informatorilor principali utilizați în anchetă, indicați prin cifre
romane (I, II, III etc.) sau a celor ocazionali, indicați prin [*], [**] etc. Datele care provin
de la mai mulți informatori din aceeași localitate se despart prin virgulă. Dacă apar mai
multe variante lexicale, în același punct, siglele informatorilor se trec și după fiecare
dintre acestea, urmând ca după fragmentele care s-au reținut din descrieri să fie reluate
aceste sigle. De ex.: CHICERA II sau Cíchera I, [*] „coaste, un deal mai rotunjit” L,
„deal cam rotunjit la vârv” II (93). Pentru forma Cíchera, care apare și la locul ei
alfabetic, se face doar trimitere la forma-titlu. Când definirea obiectului geografic îi
aparține redactorului, variantele se indică în același mod. Ex.: Ulița Bociocheștilor sau
-Șoicului I sau ~ lui Bocióc IV uliță (215) - n. grup bociochești < Bocioc, por., Șoicu,
n. pers.
C. Localizarea toponimului se face prin indicarea siglei numerice a oiconimului
respectiv (= localitatea anchetată), între paranteze rotunde, după menționarea informa­
torilor (v. Siglele punctelor de ancheta).
Atunci când același nume denumește un referent unic, înregistrat în mai multe
puncte de anchetă, explicațiile și, respectiv, siglele sunt despărțite prin virgulă. Exemplul
este oferit de grupa hidronimelor cu o extensie mai mare, pe care am menționat-o
anterior: Valea Sântămăriii „groapă, uliță” I (9), „un părău, vine de la Bercea” I (34),
„vine din hotar” I (36), „o vălicică” I (40). Situații similare pot fi selectate și din alte
categorii sociogeografice: Cobârliștea „o coaste, îi un teren rotund ca o groapă” IV
(279), „o pantă, a fost pădure oprită, acum e pășune” II (281). Nu s-a procedat însă la fel
atunci când un nume comun mai multor puncte acoperă o realitate geografică diferită,
separarea siglelor făcându-se prin punct și virgulă. De ex.: Válea Chioásii (174; 284);
Válea Caselor (9; 53; 103; 157; 271). Ambele situații pot fi ilustrate printr-un alt
exemplu, în care numai ultimele două sigle indică același referent: Válea Mâlului (55;
109; 273, 277). Distincția s-a efectuat pe parcursul redactării sau, mai ales, a reviziei
numai atunci când datele oferite de anchetă au permis acest lucru. Numele identic pentru
mai multe puncte s-a menționat o singură dată, iar informațiile s-au redat în ordinea
crescândă a siglelor numerice, fiind grupate, dacă a fost posibil, pe categorii de referenți.
După redactarea fiecărui paragraf component al articolului-matcă (toponime simple,
compuse, cu prepoziții, plurale, trimiteri) se pune punct.
Trimiterile pentru cel de-al doilea termen se dau grupat, după tratarea în cadrul
articolului a formelor de singular și, respectiv, a celor de plural, cu caractere italice, și
precedate de „V. și”. Ordinea în cadrul trimiterilor este strict alfabetică, după
determinanți, inclusiv la compușii din mai mulți termeni. La trimiteri nu se specifică
accentul și nu se dă sigla localității. Sintetizând lucrurile, există patru tipuri de corelații:
1) când determinantul este, la rândul lui, formă-titlu, formele de după „V. și” se regăsesc
în cadrul articolelor-matcă respective; 2) când determinantul nu este formă-titlu, el apare
între formele-titlu propriu-zise, însă doar cu trimitere la determinatul transcris cu aldine
(bold); 3) variantele lexicale, respectiv sinonimele care nu apar ca formă-titlu, se trec și la

10
 CUVÂNT INTRODUCTIV

locul lor alfabetic, cu trimitere la locul unde sunt tratate; 4) denumirile vechi sau cele
populare ale unor localități se regăsesc și sub aceste forme, însă datele istorice și
etimologice se consemnează sub denumirea oficială.
D. Etimologia pentru forma-titlu se precizează într-un paragraf aparte, precedat de
linioară, fiind introdusă prin specificarea; - Din. Se indică în continuare categoria
morfologică, în cazul în care etimonul este un cuvânt comun, sau specificările: nume de
persoană (n. pers.), respectiv nume de familie (n. fam.), prenume (pren.), poreclă (por.),
supranume (spm.), când s-a identificat pe teren categoria antroponimică, precum și
toponim (top.), având în vedere situațiile pe baza cărora se poate explica originea unui
nume de loc.
Am adoptat, în general, principiul etimologiei directe. Când toponimele au la bază
elemente lexicale de uz general (ex.: deal, fântână, sat), paragraful etimologic a fost
simplificat, nemairedându-se sensul apelativelor. In schimb, se indică întotdeauna sensul
în cazul cuvintelor regionale sau populare, mai puțin cunoscute sau ieșite din uz,
înregistrate în anchete sau în alte surse (glosare, dicționare, atlase, studii). Am menționat
forma literarizată a cuvântului, cu indicarea accentului și, între paranteze rotunde, a
formei de plural, când aceasta este atestată sau deductibilă fără rezerve. După forma
literarizată, am redat și forma în transcriere fonetică, atunci când aceasta s-a impus.
In ceea ce privește sensul apelativelor regionale, am preferat să reproducem, între
ghilimele duble, definiția obținută de la informator, urmată de sigla acestuia și de cea a
localității. Consemnând riguros explicația dată la fața locului, am confruntat-o de multe
ori, pentru autenticitate, și cu alte surse. Ex.: cantarig, var. a lui hantarig (pl. cantarige)
„lemn despicat în care se bagă cumpăna” I (199); v. și ALR H, s. n., voi. III, h. 849;
ALRM II, s. n., voi. II, h. 673. La fel am procedat și atunci când definiția a fost formulată
de către redactor. Ex.: cireâp (pl. cireapuri), var. a lui cirip, ciripă (< magh. cserép)
‘țiglă, ciob’ (v. și NALR - Criș., voi. II, h. 335). Definițiile date pe baza răspunsurilor la
chestionarul onomasiologic sau prin sinteza informațiilor primite de la subiecți, precum și
cele extrase din diferite surse se redau între ghilimele simple. Când sursa este dicționarul-
tezaur (DA, DLR), ea nu mai este indicată. Dacă unele apelative dispărute sau neatestate
încă au fost deduse (reconstruite) pe baza mai multor toponime omofone care desemnează
referenți cu însușiri identice sau asemănătoare, ele au fost notate cu asterisc. Ex.:
*hodobâște < *hodoâbă + suf. -aște ‘depresiune, groapă’. Apelativele sunt explicate, în
paranteză, și atunci când se găsesc în cuprinsul datelor despre referenți culese pe teren.
Ex.: Brăniștiorile „fânaț, înainte a fost arabil” I, „îi ca o braniște, închis ca un odor
(= curte)” OI (115); Hârtoapele „au fost gropi, cu ceva gârlici (= loc ca un tolcer,
hârtop)” II (114); Belțile „îi o toampă (= o groapă), de s-adună apele” I (90). în ultimul
exemplu, apare un apelativ neatestat în DLR: toâmpă, cu sensul ‘groapă, adâncitură de
teren’, o contaminare între toaie și hoampă, joampă. Unele dintre apelativele care se
găsesc în cuprinsul acestor explicații nu au mai fost definite, întrucât ele apar și între
formele-titlu: furdulău, legheleu etc. în lucrare sunt atestate și documentate apelative
neînregistrate în alte dicționare sau pentru care nu s-a precizat și sensul de entopic.
Am încercat să extindem, în unele situații, explicarea apelativelor regionale prin
precizarea, în paranteză, a etimonului. De ex.: călădău (pl. călădăuri) (< magh. kaloda)
‘butuc, trunchi gros’. Toate definițiile se referă la sensul apelativului românesc și nu la
cel al etimonului străin. La fel, în cazul toponimelor care provin din toponime de origine
străină, am menționat și sensul apelativului. De ex., toponimul Breaza este explicat din
top. sl. *Brüza < briiza ‘mesteacăn’ (E. Petrovici, în DR, X, 242; Iordan, Top., 80); cf. și
rom. breaz, -ă. Pentru originea lui Muierău, am indicat top. magh. Monyoró < magh.
diai, monyoró, monyaró ‘alun’ (v. E. Petrovici, în DR, XI, 231; Studii, 154).

11
 CUVÂNT INTRODUCTIV

Explicarea elementului al doilea din toponimele compuse se face după localizarea

fiecărui nume, fiind precedată de linioară. Atunci când determinantul este constituit
dintr-un adjectiv de largă circulație (mare, lung), nu se mai dă etimologia. în situațiile în
care elementul al doilea este un toponim analizat în cuprinsul dicționarului, se face doar
trimitere. Ex. Coăstea Cârșii „o coaste țâpișă, nu poți merge pe ea numai roată” I (71) —
v. Carșa. Dacă ancheta nu a permis o opțiune clară și presupunem o dublă etimologie (din
antroponim sau din apelativ), s-a procedat astfel: -Lupu, n. pers, sau subst. lup.
Antroponimele care apar în structura toponimelor compuse sunt analizate după
sigla localității, precizându-se subclasa (n. fam., dim., hip., por., pren., spm.), eventual un
alt punct de anchetă unde a fost atestat. De ex.: Zăpodea Hórjii „un pic de gropiță, în jur
îi pădure” I (74) - Horja, n. fam. (236). Explicarea antroponimului se face chiar și atunci
când ea rezultă din datele culese de la subiecți. De ex.: Cărarea Brâzgăului „cărarea
care mere la biserică; a stat acolo lângă cărare un om pe care l-a ciufulit Brâzgău” I (177)
- Brâzgău, por. Dacă documentarea nu a permis determinarea categoriei antroponimice,
s-a menționat doar n. pers. Și la numele de grup s-a indicat baza, respectiv numele de la
care s-a format De ex.: Zănoăga Borăștilor „o lăsătură mai strâmtă” [*] (93) - n. grup
borăști < Bora, n. fam.
Dacă la baza (sau în componența) unui toponim se află un nume de persoană care
nu a fost atestat în zona cercetată, se specifică sursele în care este înregistrat sau analizat.
De ex.: Cofa, n. fam. (DOR, 35; Pătruț, SOR, 40). Deși partea livrescă nu prevalează în
lucrare, am inclus aceste informații bibliografice în paragrafele etimologice atunci când
am considerat că ele facilitează descifrarea semnificațiilor numelor. Dacă nu am avut date
suficiente, ci doar presupunem că este vorba despre un nume de persoană, se menționează:
prob. n. pers.
Numele de localități sunt tratate ca articol distinct numai atunci când nu se regăsesc
și ca toponime minore. Ele sunt grupate la începutul articolului-matcă, având o
structurare diferită de cea a celorlalte toponime. După forma oficială actuală, așa cum
figurează în Indicatorul localităților din România (București, 1974), se indică eventualele
denumiri anterioare, printr-o confruntare cu alte surse, printre care Dicționarul numirilor
de localități cu poporațiune română din Ungaria, publicat în 1909 de Silvestru Moldovan
și Nicolae Togan, și Indicatorul statistic al satelor și unităfilor administrative din
România, apărut în 1932. O lucrare de referință pe care am utilizat-o în această privință
este Dicționarul istoric al localităților din Transilvania, întocmit de Corioian Suciu,
indispensabil pentu atestările istorice. Trimiterile la acest corpus se fac prin s.v., fără
indicarea paginilor. După forma oficială a denumirii, se redă apoi cea populară
(documentată prin întrebările introductive ale anchetei directe), în forma literarizată,
urmată, după caz, de transcrierea fonetică și de specificarea comunei de care aparține.
După atestările istorice și trimiterile la numele care se polarizează în jurul oiconimului,
urmează secțiunea de etimologie. Sunt consemnate încercările anterioare de explicare a
numelui, optându-se, în cazurile când nu s-a găsit o soluție definitivă, pentru cea mai
plauzibilă, trecută pe primul plan. De ex., pentru localitatea Cózla am dat următoarele
etimologii: top. sl. *Kozîlț < adj. si. kozilja ‘a(l) țapului’ (E. Petrovici, în DR, X, 536;
SCL, 1953, 72-73); cf. și subst. cozlă ‘dâlmă, movilă’ (Porucic, L, 24; Bogrea, Pag., 302;
Iordan, Top., 35); cf. și n. pers. Cozla < Coza (DOR, 251; Pătruț, OR, 69).
Dacă o localitate a avut în decursul timpului mai multe denumiri românești sau
străine, după explicarea celei oficiale actuale, au fost explicate și celelalte. Acestea
figurează la locul lor alfabetic între toponimele-titlu doar cu trimitere la denumirea
actuală. De ex., etimologia satului Plopiș, pop. Giumelciș [jumelciș], este subst. plopiș
(pl. plopișuri) < plop + suf. -iș și, respectiv, top. magh. Gyümölcsös < gyümölcsös
‘pomet, livadă’.

12
 CUVÂNT INTRODUCTIV

Toponimele maghiare propriu-zise, culese integral în cursul anchetelor, care nu au

fost adaptate în limba română, au fost analizate numai în măsura în care se găsesc într-un
raport de sinonimie. Ex.: Hósu Mare sau magh. Nagy-hosszú. Restul numelor din
această categorie, aflate în fișierul toponimic general, vor face obiectul altor lucrări de
specialitate. In unele cazuri, toponimele maghiare au fost redate numai în transcriere
fonetică. Numele de persoană de origine maghiară, care apar în structura toponimelor
românești, au fost transpuse în ortografia limbii române.
*

Materialul toponimic anchetat și prelucrat (= fișat) a fost redactat, pe litere, după

cum urmează: Eugen Pavel (C, F, î, O, Ș, T, Ț, Z), Augustin Pop (H, I, J, L, M, R, S, U),
Ion Roșianu (D, E, F, G, V), Gábriel Vasiliu (A, B, N, P). Revizia dicționarului,
incluzând colaționarea materialului fișat și a caietelor de anchetă, refacerea unor porțiuni
redactate și definitivarea paragrafului etimologic, a fost realizată de Eugen Pavel.
Proiectul Tezaurul toponimic al României. Transilvania a fost coordonat, până în anul
1990, de Dumitru Loșonți, iar în continuare de Eugen Pavel. Normele de culegere a
materialului și cele de redactare au fost concepute de Dumitru Loșonți, fiind revăzute în
cadrul colectivului. în definitivarea normelor, precum și în cursul redactării, autorii au
beneficiat, de asemenea, de sugestiile lui Ion Mării. La operațiile de fișare a materialului a
participat și Ileana Neiescu. Harta, care cuprinde rețeaua punctelor de anchetă din județul
Sălaj, a fost procesată de loan Faiciuc, pe baza hărților elaborate sub egida Institutului de
Geografie.
Eugen Pavel
 SIGLELE PUNCTELOR DE ANCHETĂ

Stabilirea siglelor punctelor de anchetă din județul Sălaj s-a făcut în mod
convențional, pe baza criteriului numeric. Cele 289 de puncte de anchetă cuprind 4 orașe,
inclusiv un municipiu, și 285 de sate, dintre care 8 sunt localități componente ale orașelor,
iar 54 sunt comune. Traseul siglelor urmează un drum circular în jurul reședinței de județ,
Zalău, de la care se pornește spre sud, sud-est, est, nord-est, nord, nord-vest, vest,
sud-vest, în sensul invers acelor de ceasornic. Traseul propriu-zis leagă numai orașele și
centrele de comună, redate cu caractere aldine (bold). Localitățile aparținătoare unui
centru sunt dispuse în continuare în ordine alfabetică.
în dreptul fiecărui punct sunt trecute, în paranteză, inițialele numelui celui
care a efectuat ancheta directă: Dumitru Loșonți (dl), Eugen Pavel (ep), Augustin
Pop (ap), Ion Roșianu (ir) și Gábriel Vasiliu (Gv). Au mai colaborat la anchetarea
unor localități Ileana Neiescu (in) și Sabin Vlad (SV). Anchetele s-au desfășurat
între 1978-1985, unele localități fiind anchetate, concomitent, de către doi
cercetători sau în mod separat, la interval de câțiva ani.

1. Zalău (+ Ortelec) (IR) 26. Cuzăplac (GV, AP)

2. Stâna (IR) 27. Cubleșu (GV, AP)
3. Meseșenii de Jos (IR) 28. Gălășeni (GV, AP)
4. Aghireș (1R, EP) 29. Mierța (GV, AP)
5. Fetindia (IR, EP) 30. Petrindu (GV, AP)
6. Meseșenii de Sus (IR) 31. Ruginoasa (GV, AP)
7. Agrij (IR) 32. Stoboru (GV, AP)
8. Bozna (ir) 33. Tămașa (GV, AP)
9. Răstolțu Deșert (IR) 34. Sânmihaiu Almașului (IN, EP)
10. Treznea (IR) 35. Bercea (IN, EP)
11. Buciumi (IR, SV) 36. Sântă Măria (IN, EP)
12. Bodia (SV, IR) 37. Românași (IR, EP)
13. Bogdana (IR) 38. Chichișa (IR, EP)
14. Huta (IR, SV) 39. Ciumăma (IR, EP)
15. Răstolț (IR) 40. Păușa (IR, EP)
16. Sângeorgiu de Meseș (IR) 41. Poarta Sălajului (IR, EP)
17. Almașu (GV) 42. Romita (IR, EP)
18. Băbiu (GV) 43. Creaca (IR)
19. Cutiș (GV) 44. Borza (IR)
20. Jebucu (GV) 45. Brebi (IR)
21. Mesteacănu (DL, GV) 46. Brusturi (IR)
22. Petrinzel (GV) 47. Ciglean (IR)
23. Sfăraș (GV) 48. Jac (IR)
24. Stana (GV) 49. Lupoaia (IR)
25. Țăudu (DL, GV) 50. Prodănești (IR)

14
 SIGLELE PUNCTELOR DE ANCHETĂ

51. Viile Jacului (IR) 100. Căpâlna (DL)

52. Bălan (AP) lOl.Chizeni (DL)
53. Chechiș (AP) 102. Dobrocina (DL)
54. Chendrea (AP) 103. Fodora (DL)
55. Gălpâia (AP) 104. Frâncenii de Piatră (DL)
56. Gâlgău Almașului (AP) 105. Glod (DL)
57. Hida (IR) 106. GuraVlădesei (DL)
58. Baica (IR) 107. Poiana Blenchii (DL)
59. Miluani (IR) 108. Fălcușa (DL)
60. Păduriș (IR, AP) 109. Gostila (DL)
61. Racâș (IR) 110. Măgura (DL)
62. Sânpetru Almașului (IR, AP) 111. Ileanda (EP, DL)
63. Stupini (IR) 112. Bizușa-Băi (EP)
64. Trestia (IR) 113. Bârsăuța (DL)
65. Zimbor (IR, AP) 114. Dăbâceni (DL)
66. Chendremal (IR, AP) 115. Dolheni (DL)
67. Dolu (IR, AP) 116. Luminișu (DL)
68. Sutoru (IR, AP) 117. Măleni (DL)
69. Sâncraiu Almașului (IR, AP) 118. Negreni (EP, DL)
70. Dragu (IN, EP) 119. Perii Vadului (EP, DL)
71. Adalin (IN, EP) 120. Podișu (DL)
72. Fântânele (IN, EP) 121. Răstoci (EP)
73. Ugruțiu (IN, EP) 122. Rogna (EP, DL)
74. Voivodeni (IN, EP) 123. Șasa (DL)
75. Gârbou (DL) 124. Lozna (EP)
76. Bezded (DL) 125. Cormeniș (EP)
77. Călacea (DL) 126. Preluci (EP)
127. Valea Leșului (EP)
78. Cemuc (DL)
128. Valea Loznei (EP)
79. Fabrica (DL)
80. Popteleac (DL) 129. Letca (EP)
130. Ciula (EP)
81. Solomon (DL)
131.Cozla (EP)
82. Cristolț (ap, IR, EP)
132. Cuciulat (EP)
83. Muncel (IR, AP)
133. Lemniu (EP)
84. Poiana Onții (EP, AP)
134. Purcăreț (EP)
85. Văleni (EP, IR)
135. Șoimușeni (EP)
86. Zalha (IR)
136. Toplița (EP)
87. Ceaca (IR)
137. Vălișoara (EP)
88. Ciureni (IR)
138. Băbeni (EP)
89. Valea Ciurenilor (IR)
139. Ciocmani (EP)
90. Valea Hranei (IR)
140. Cliț (EP)
91. Valea Lungă (IR)
141. Piroșa (EP)
92. Vârteșca (IR)
142. Poienița (EP)
93. Rus (EP)
143. Surduc (IR)
94. Buzaș (EP)
144. Brâglez (IR)
95. Fântânele-Rus (EP)
145. Cristolțel (IR,AP)
96. Hășmaș (EP)
146. Solona (IR)
97. Șimișna (EP)
147. Teștioara (IR)
98. Gâlgău (DL)
99. Bârsău Mare (DL) 148. Tihău (IR)

15
SIGLELE PUNCTELOR DE ANCHETĂ

149. Turbuța (GV) 198. Archid (IR)

150. Jibou (EP) 199. Chilioara (IR)
151. Cuceu (GV) 200. Șamșud (IR)
152. Husia (GV) 201. Valea Pomilor (IR)
153. Rona (GV) 202. Bocșa (GV)
154. Var (GV) 203. Borla (GV)
155. Năpradea (EP) 204. Câmpia (GV)
156. Cheud (EP) 205. Sălăjeni (GV, IR)
157. Someș-Guruslău (EP) 206. Pericei (IR, AP)
158. Traniș (EP) 207. Bădăcin (AP)
159. Vădurele (EP) 208. Periceiu Mic (AP, IR)
160. Benesat (EP) 209. Sici (IR, AP)
161. Aluniș (EP) 210. Vârșolț (IR, AP)
162. Biușa (EP) 211. Recea (IR, AP)
163. Cehu Silvaniei (GV) 212. Recea Mică (IR, AP)
164. Horoatu Cehului (GV) 213. Crasna (IR, AP)
165. Motiș (GV) 214. Huseni (IR, AP)
166. Nadiș (GV) 215. Marin (IR, AP)
167. Ulciug (GV) 216. Ratin (IR, AP)
168. Sălățig (GV) 217. Șimleu Silvaniei (AP)
169. Bulgari (GV) 218. Bic (GV)
170. Deja (GV) 219. Cehei (GV)
171. Mineu (GV) 220. Pusta (GV)
172. Noțig (GV) 221. Șărmășag (IR, AP)
173. Someș-Odorhei (GV, AP) 222. Ilișua (IR, AP)
174. Bârsa (GV, AP) 223. Lompirt (IR, AP)
175. Domnin (GV, AP) 224. Moiad (IR, AP)
176. Inău (GV, AP) 225. Poiana Măgura (IR, AP)
177. Șoimuș (GV, AP) 226. Țărmure (IR, AP)
178. Dobrin (GV) 227. Chieșd (1R)
179. Deleni (GV) 228. Colonia Sighetu Silvaniei (IR)
180. Doba (GV) 229. Sighetu Silvaniei (IR)
181. Naimon (GV) 230. Bobota (IR)
182. Sâncraiu Silvaniei (GV) 231. Derșida (IR)
183. Verveghiu (GV) 232. Zalnoc (IR)
184. Mirșid (GV) 233. Mă(i)eriște (GV)
185. Firminiș (GV) 234. Criștelec (GV)
186. Moigrad (GV) 235. Doh (GV)
187. Popeni (GV) 236. Giurtelecu Șimleului (GV)
188. Crișeni (GV) 237. Mălădia (GV)
189. Cristur-Crișeni (GV) 238. Uileacu Șimleului (GV)
190. Gârceiu (GV) 239. Carastelec (AP)
191. Hereclean (GV) 240. Dumuslău (AP)
192. Badon (GV) 241. Camăr (AP)
193. Bocșița (GV) 242. Pădureni (AP)
194. Dioșod (GV) 243. Marca (AP)
195. Guruslău (GV) 244. Leșmir (AP)
196. Panic (GV) 245. Marca-Huta (AP)
197. Coșeiu (IR) 246. Porț (AP)

16
SIGLELE PUNCTELOR DE ANCHETĂ

247. Șumal (AP) 269. Sub Cetate (AP)

248. Ip (AP) 270. Valcău de Sus (AP)
249. Cosniciu de Jos (AP) 271. Ság (EP)
250. Cosniciu de Sus (AP) 272. Fizeș (EP)
251. Zăuan (AP) 273. Mal (EP)
252. Zăuan-Băi (AP) 274. Sârbi (EP)
253. Nușfalău (AP) 275. Tusa (EP)
254. Bilghez (AP) 276. Bănișor (EP)
255. Boghiș (AP) 277. Ban (EP)
256. Bozieș (AP) 278. Peceiu (EP)
257. Halmășd (AP) 279. Cizer (EP)
258. Aleuș (AP) 280. Plesca (EP)
259. Ceri șa (AP) 281. Pria (IR)
260. Drighiu (AP) 282. Fildu de Jos (DL, GV)
261. Fufez (AP) 283. Fildu de Mijloc (DL, GV)
262. Plopiș (AP)
284. Fildu de Sus (DL, GV)
263. Făgetu (AP)
285. Tetișu (GV)
264. Iaz (AP)
265. Valcău de Jos (AP) 286. Horoatu Crasnei (IR, AP)
266. Lazuri (AP) 287. Hurez (IR, AP)
267. Preoteasa (AP) 288. Șeredeiu (IR, AP)
268. Ratovei (AP) 289. Stârciu (IR, AP)
 ABREVIERI

adj. adjectiv
adj. subst. adjectiv substantivat
adv. adverb
ALRII, s. n. Atlasul lingvistic român, partea a Il-a, serie nouă, voi. I-VII,
București, 1956-1972
ALRMII, s. n. Micul Atlas lingvistic român, partea a Il-a, serie nouă, voi. I-IV,
București, 1956-1981
art. articulat
aug. augmentativ
Avram, NCE Andrei Avram, Noi contribuții etimologice, București, 2001
bg- bulgar(ă)
BH jud. Bihor
Bogrea, Pag. Vasile Bogrea, Pagini istorico-fllologice, ediție îngrijită, studiu
introductiv și indice de Mircea Borcilă și Ion Mării, Cluj, 1971
bot. botanică
Borza, DE Al. Borza, Dicționar etnobotonic cuprinzând denumirile populare
românești și în alte limbi ale plantelor din România, București,
1968
Burețea, CT Emílián N. Burețea, Contribuții la studiul toponimiei românești,
Craiova, 1994
c. comună (unitate administrativă)
cca circa
cf. confer
CJ jud. Cluj
CL „Cercetări de lingvistică”, Cluj, 1, 1956 ș.u.
Densusianu, ȚH Ovid Densusianu, Graiul din Țara Hațegului, București, 1915
diai. dialectal
dim. diminutiv(al)
disp. dispărut
DNFR lorgu Iordan, Dicționar al numelor de familie românești,
București, 1983
DÓR N. A. Constantinescu, Dicționar onomastic românesc, București,
1963
DR „Dacoromania”, Cluj, 1,1920-1921, ș.u.
Drăganu, Rom. Nicolae Drăganu, Românii în veacurile IX-XIV pe baza
toponimiei și a onomasticei, București, 1933
Drágán u, Top. Nicolae Drăganu, Toponimie și istorie, Cluj, 1928

18
 ABREVIERI

DTB Dicționarul toponimic al Banatului, de Vasile Frățilă, Viorica

Goicu, Rodica Suflețel, voi. I, A-B, voi. II, C, voi. ül, D-E, voi.
IV, F-G, voi. V, H-L, voi. VI, M-N, voi. VII, 0, Timișoara,
1984-1994
DTRM Dicționarul toponimic al României. Muntenia, sub redacția prof,
univ. dr. Nicolae Saramandu, voi. I, București, 2005
DTRO Dicționarul toponimic al României. Oltenia, sub redacția prof,
univ. dr. Gheorghe Bolocan, voi. I-VI, Craiova, 1993-2006
ex. exemplu
fem. feminin
Frați lă, LTR Vasile Frățilă, Lexicologie și toponimie românească, Timișoara,
1987
Frățilă, STD Vasile Frățilă, Studii de toponimie și dialectologie, Timișoara,
2002
frec. frecvent
gen. genitiv
germ. german(ă)
Giuglea, CRR George Giuglea, Cuvinte românești și romanice, București, 1983
h. harta
hip. hipocoristic
Homorodean, VS Mircea Homorodean, Vechea vatră a Sarmizegetusei în lumina
toponimiei, Cluj, 1980
Iordan, Top. lorgu Iordan, Toponimia românească, București, 1963
Kiss, FNESz Kiss Lajos, Földrajzi nevek etimológiai szótára, voi. I—II,
Budapest, 1988
Kniezsa, KH Kniezsa István, Keletmagyarország helynevei, ín Magyarok és
románok, I, Budapest, 1943, p. 111 ș.u.
lat. latin(ă)
Loșonți, SSE Dumitru Loșonți, Soluții și sugestii etimologice, București, 2001.
Loșonți, Top. Dumitru Loșonți, Toponime românești care descriu forme de
relief, Cluj, 2000
LR „Limba română”, București, I, 1952 ș.u.
magh. maghiar(ă)
MCD Materiale și cercetări dialectale, voi. I—II, București, Cluj, 1960,
1983
MM jud. Maramureș
NALR-CHș. Noul Atlas lingvistic român. Crișana, de Ionel Stan, Dorin
Urițescu, voi. I—II, București, Cluj, 1996-2003
NALR - Trans. Atlasul lingvistic român pe regiuni. Transilvania, de Grigore
Rusu, Viorel Bidian, Dumitru Loșonți, voi. I—III, București,
1992-2002
n. nume
n. b. nume de bărbat
neart. nearticulat
n. f. nume de femeie
n. fam. nume de familie
n. grup nume de grup
n. pers, nume de persoană
num. numeral

19
 ABREVIERI

obs. observație
or. oraș
ord. ordinal
Pascu, Suf. G. Pascu, Sufixele românești, București, 1916
Pașca, G. Ștefan Pașca, Glosar dialectal alcătuit după material lexical
cules de corespondenți din diferite regiuni, București, 1928
Pătruț, OR loan Pătruț, Onomastică românească, București, 1980
Pătruț, Nume loan Pătruț, Nume de persoane și nume de locuri românești,
București, 1984
Pătruț, SOR loan Pătruț, Studii de onomastică românească, ediție îngrijită,
postfață și note de Eugen Pavel, Cluj, 2005
pct. punct cartografic
Petrovici, SDT Emil Petrovici, Studii de dialectologie și toponimie, București,
1970
pl. plural
pop. popular
por. poreclă
Porucic, L T. Porucic, Lexiconul termenilor entopici din limba română în
Basarabia, Chișinău, 1931
pren. prenume
prep, prepoziție
prob. probabil
regional
rom. român(ă), românesc(ul)
RS „Romanoslavica”, București, I, 1958 ș.u.
SCL „Studii și cercetări lingvistice”, București, I, 1950 ș.u.
SCO Studii și cercetări de onomastică, Craiova, voi. I—VIII, 1995—
2003
sec. secolul
sg- singular
SJ jud. Sălaj
si. slav(ă)
slov. slovac(ă)
SM jud. Satu Mare
SMO Studii și materiale de onomastică, București, 1969
SO Studii de onomastică, Cluj, voi. I-V, 1976-1990
spm. supranume
srb. sârb(ă)
subst. substantiv
Suciu, DILT Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania,
voi. I—II, București, 1967—1968
suf. sufix
s.v. sub voce
ș.u. și următoarele

20
 ABREVIERI

Tamás, EW Etymologisch-historisches Wörterbuch dér ungarischen Elemente

im Rumănischen, Budapest, 1966
te. turcă, turcesc(ul)
top. toponim
TTRM Tezaurul toponimic al României. Moldova. Voi. I. Repertoriul
istoric al unităților administrativ-teritoriale, 1772-1988. Partea
1. A. Unități simple (Localități și moșii), A-O, București, 1991;
Partea a 2-a. Unități simple (Localități și moșii), P-30
Decembrie, B. Unități complexe, București, 1992
ucr. ucrainean(ă)
V. vezi
var. variantă
vb. verb
vol. volum
zoon. zoonim
I, n, III etc. informatori principali
[*], [**] etc. informatori ocazionali
HARTA LOCALITĂȚILOR DIN JUDEȚUL SALAJ
DICȚIONARUL
5

TOPONIMIC
 A BĂNCII „teren arabil; l-a luat banca” I (237).
- Din subst. bâncă (pi. bănci) ‘instituție
financiari’.
A BÓGHIULUI [bód'ului] „pantă, arabil și pomărie”
I (209).
- Din por. Boghiu.
ÂBORl) „dos, pantă domoală, arabil” I (232).
Deasupra Âborului „partea de sus către pășune,
o desparte un drum de Aboni; arabil” I (232).
V . și Pârău Âborului.
- Din subst. âbor, var. a lui ăbur ‘ceață rară;
adiere; boare’.
ABRUDÁN v.Icu.
ACASTÁU deal; loc unde erau amplasate
spânzurători (23, 24).
Acastăile „un pic de pantă, arabil” I (264);
Căstăile ridicătură de teren (18; 46; 52; 66);
Căstăile „deal mare care fuge; acolo erau un fel de
spânzurători” II (56); Acăstăuăle pantă (4; 211;
287); Acăstăuăle (171; 220); Acăstăuăle sau
Acastăile „deal; fost-au ceva spânzurători pentru
pedepsiți” III (61); Căstăuăle deal (209; 219; 231;
266); Căstăuăle (186; 220); Acăstăuăle = Coăsta
Răului; Acăstăuăle = între Póduri.
După Căstăuă „loc arător” I (4); La Castăi II
sau La Castăuă III „coaste, arabil și rât’ II (36); Pe
Căstăuă „loc mai rădicat, deasupra se ară” I (146);
Sub Acăstăi „pantă, pășune” I, II (29).
V . și Dâmbu Acăstăilor, Dâmbu Acăstauălor,
Dâmbu Acăstăilor, Dâmbu Castauălor, Dâmbu
Căstaurilor, Dealu Acăstăilor, Dealu Căstauălor,
Drumu la Căstăuă, Fântâna de sub Acăstăi, Pârău
după Căstăuă, Valea Căstauălor.
- Din subst. acăstău, cu var. acastău, castău (pl.
acăstăi, cu var. acastăi, acăstauă, acastauă, căstăi,
castăi, căstăuă, castauă) „spânzurători” II (56);
„niște lemne unde îi legau pe oameni” II (36); cf. și
Tamás, EW, 52.
ACÂȚ. Acățu Iu Vănța (162)- Vanța, n. pers.
în Arcăț „pădure mică de salcâm” II (41).
V . și Tabla Morchii de la Acaț. Acății „șes,
arabil, au fost un șir de acați” I (176).
- Mari „pășune, au fost acați” II (190); ~ Mici
„tablă mai mică, tot cu salcâmi” II (190).
între Acăți „pădure de salcâmi, acum s-a
plantat cu molid” 1, II (161); între Acăți „sus pe
Dealu Mare” I, „a fost arabii, acum îi pădure de
25
salcâm” IV (45); „e de la Vlădeasa, lângă drum,
pădure” I (100).
- Din subst. acăț, cu var. acăț, arcâf (pl. acați,
acăți, arcați) ‘salcâm’.
ACAȚ0ȘU „un loc cu acăț în vatra satului, loc
drept” I, „loc șes” V (210).
Acaț6șu Măre „șes pe lângă Crasna, arabil; au
pus salcâmi roată pe lângă el” V (213); - Mic „șes,
arabil; au fost acăți, îi mai mic ca celălalt’ V (213).
- Din top. magh. Akácos < ákacos Toc cu
salcâmi’.
ACHÍM v. Groapa, Hornoiu.
ÁCIÜ v. Togu.
A CLUJENII „pădure mică ca un văgaș” I
(236).
- Din spm. Clujeăna < Cluj, top.
A COLEGII „rât” I (24).
- Din subst. colegiu ‘instituție veche de
învățământ din Transilvania’.
ÂCOȘ v. Dosu, înt-a lui La ~.
ACO$ÉW „teren arabil, loc pe deal în pantă” 1
(194).
- Din top. magh. Akoshely Tocul lui Akos’.
ACRISÉSC v. Pârău.
ADALÍN sat, c. Dragu; 1733 Adalinul, 1750
Adalin, 1854 Adalin (Suciu, DILT).
Către Adalin „arabil” (70).
V . și Calea Adalinului, Dosu ~, Dosu ~ la a lui
Mihăieș, Valea ~.
— Din n. pers. —.
ADAMÉSTI v. Pădurea.
ADĂPĂTOĂREA „iăntână descoperită, pășune
și arabil” 1(143).
La Adăpătoăre „loc lângă izvorul din Calea
Bălanului, unde stăteau vitele la merez după ce beau
apă” VI (49); Pe - „izvorul apei din Valea Carălor”
1(138).
V. și Pârău Adăpătorii.
Adăpăt6rile „aici este o fântână din care bea
lumea apă; coaste” IV (288).
Sub Adăpăt6ri „este un izvor, o fântână unde se
adăpau vitele” I (25).
V. și Drumu de la Adăpători.
- Din subst. adăpătoăre (pl. adăpători) Tocul
unde se adapă vitele’.
A DOMNIȘOÂREI „pășune în hotar cu Ilișua;
a fost a unei doamne” I (236).
- Din spm. Domnișoara.
 ADRINÉLU
ADRINÉLU [adrinél] „loc arabil, un platou pe
ridicătură, înconjurat de pădure” I (71).
V . și Fața Adrinelului.
— Din prob. n. pers. ~.
AGHIÁGU [ad'âgu] sau Pe Aghiág I sau
Aghiárurile II, III „un fel de pământ cleios, galben,
e tare” I, „coastă” IV, „pământ aghegos” II, III (117).
Ajâgu „un loc cu pământ cleios, galben” I
(159); „pământ galben, e bun de agricultură” II
(179); Ajâga „coaste, arabil, loc izvoros” I (227).
V . și La Fântâna Ajagului.
— Din subst aghiág, cu var. ajâg, ajâgă „pământ
lipicios, gălbănos” I (227); cf. și Tamás, EW, 57-58.
AGHIREȘ sat, c. Meseșenii de Jos; 1361
Egrespataka, 1543, Magyar Egrespalhak, Olah
Egerespathak, \T33 Egeress, 1760-1762 Egerespatak,
1854 Egrespatak, Gireșu (Suciu, DILȚ).
Aghireșu [ad'irdș] „teren arător și fănaț I, „loc
cu agrișe” II (17); Egherâș [ed'erâș] „șes, arător;
mai demult erau tare mulți arini” I (256).
V . și Calea Aghireșului, Coaslea ~, Poiana ~,
Râpa ~, Râtu ~, Togu ~.
- Din top. magh. Egeres < egeres ‘pădurice de
arini’ (Kniezsa, KH, 226/39; Iordan, Top., 50).
AGHIREȘÂN v. Groapa.
AGHISTÍI v. Dealu.
A GHIURIȚII „deal, teren arabil și fănaț” IV,
V (33).
- Din n. pers. Ghiuriță.
AGOZÓTU „fănaț, pădure de stejar, loc foarte
deluros” I (24).
— Din top. magh. Ágazat < ágazat ‘ramificație’.
AGRÁLU I sau Pășunea Agrarului II „pășune
pentru vite și oi” I (206).
Agrára „o fost legheleu înainte, arabil acuma;
pantă și-n dos și-n față; denumirea s-a căpătat cu
reforma agrară din 1925” I (240).
V. și Pădurea Agrarii.
-Din adj. subst. agrár, -ă.
AGRÉDIU v. Podu.
AGRÍJ sat, c.; 1459 Felegreg, 1461 Egreg,
1639 Felegregy, 1721 Fel-Egregj, 1733 Agriczul,
1850 Agrisu, 1854 Felegregy, Agriș (Suciu, DILT).
Spre Agrij „cărare” 1(15).
V. și Dosu Agrijului, Dosu Văii Drumu ~,
Groapa —, Valea ~.
- Din top. magh. (Fel)-Egregy, Egres (Drăganu,
Rom., 277; E. Petrovici, în DR, X, 540-541); cf. și
rom. agriș.
AITÚRI v. Dosu.
ALÁCU1 „fântână de piatră; a fost o bărăciune
și a rămas fântână din el” I (29); „a fost un tău; loc
cam drept, arător și fănaț” II (83); „pantă, cosalău”
II; „loc cu hârtoape, sânt și izvoare acolo” IV (287);
Alácu = Băile íázului.
Sub Alăc „o așezătură, o toloacă; îi mejdă cu
Cuciulat” II, „o coaste și o așezătură între Podu
Boului și Valea Nădului" III (138).
V . și Băile Alacului, Dealu către Alac, Pârău
Alacului.
26
ÁLOMU
Alăcurile „o gropucă, un tău; e între niște
dâmburi rotunde” I (76).
- Din subst alác (pl. alocuri) < prep, a + lac
„un tău mai mic” I (74); „mlăștinuță” III (70); v. și
Drăganu, Top., 145; Drăganu, Rom., 585; Homorodean,
VS, 207.
ALÁCU2 „a fost loc arător, îi loc ajegos; s-a
semănat alac în sat” I, „un fel de pământ cleios;
poate cândva l-a folosit cu semănături de alac” II
(104); „deal mare, pământ arabil; a semănat cineva
pe vremuri alac” I (243).
- Din subst. alâc (pl. alace) „o plantă care
seamănă cu orzu” III (138); cf. și Tamás, EW, 59.
ALB, -Á v. Dealu, Dosu, Fântâna, Fântânița,
Râpa.
ALBÁC v. într-a lui ~.
ÁLBER v. Părău, Picioru.
ALBEȘTI v. Coasta, Podu1.
ALBIOÁRA „o râpă mare, pădure de fag; îi un
loc mai liber” I (262).
- Din subst. albioâră (pl. albiori) < âlbie + suf.
-ioară ‘groapă în formă de albie’.
ALBIUȚA [ald'iyirța] „pantă, tot răzoare, fănaț,
a fost arabil” I, „este ca o albie” II (63); „pășune; o
vale ca o covată" I (77).
- Din subst albiuță (pl. albiuțe) < âlbie + suf.
-uță ‘groapă mică în formă de albie’ (v. și Loșonți,
Top.,,117).
ÂLB(U) v. Coasta, Dâmbu, Dealu, în ~, Măr,
Moara, Părău, Poiana, Valea.
ALESÚCA v. Dâmbu.
ALEL'Ș [aleyuș] sat, c. Hălmașd; 1335 poss.
Elia, 1341 Ellews, villa olakalis Elyews, Elleios,
Elyeios, 1497 Ölves, 1527 Eölves, 1547 Eleus,
Elves, Ellyeusd, 1646 Ellyes, 1850 EUyüs, Allijus,
1854 Elgyis, Aliuș (Suciu, DILT).
V . și Drumu Aleușului, Ulița ~, Valea ~.
— Din top. magh. Elyüs < Ellős (< lat. Achilleus),
n. pers. (Kniezsa, KH, 270/49).
ALÉXA, Alécsa V. Crucea, Dâmbu, Dealu,
Fântâna, Fundu, Ograda, Osoiu, Părău, Podu1,
Râtu, Ulița.
ALÍMPE v. Pădurețu.
ALMÂȘ, anterior: Âlmașu Mare, sat, c.; 1239
monasterium de Almás, 1291-1294 Almasmunustra,
1335-1337 sacerdos de villa Almás, 1370 castrum
Almás, 1470 oppidum Almás, 1594 Nagi Almás,
Nagj Almás, 1627 Nagj) Almás, 1854 Almás, Almaș
(Suciu, DILT).
V . și Bercu Almașului, Colurile ~, Dealu ~,
Drumu ~, Drumu spre Almaș, Lunca Văii
Almașului, Podu Ulița ~, Valea ~, Zăpodea ~.
- Din top. magh. Almás < almá ‘măr’ + suf. -s
‘livadă cu meri, meret’ (Iordan, Top., 82).
ALMĂȘÂN v. Dealu.
ALMÁ$ÉNI v. Copăcișu, Pădurea.
ÁLOMU „teren neted și mai deluros; înainte a
fost agricol, acum e pomărie” III (218).
Álomu Nou „în hotar cu Borla, a fost pădure,
apoi pășune și acum e teren agricol; a fost dat
ALSÉGU
oamenilor în 1945” I (202); - Vechi „e un vârf de
deal cu o pantă; în 1918 proprietarul a fost obligat
să-l vândă la oameni săraci” I, II (202).
- Din top. magh. Alom < alom ‘culcuș, adăpost,
loc de odihnă’.
ALSÉGU „un loc în mijlocul satului; înainte a
fost târgu marhălor” I (253); Ólsegu sau magh.
Alszeg parte de sat, uliță (196; 200; 206; 210; 213;
222; 244; 254); Orségu „un dărab de comună, în jos
până-n capătu satului” I (4).
- Din top. magh. Alszeg < alszeg ‘partea de jos a
satului’.
ALTÁL (neart.) „cam coaste, arabil, dincolo de
deal” I (207).
- Din top. magh. Által.
A LUI BÍNDER teren arabil (237).
- Din n. fam. Binder.
A LUI GHIÚLAI teren agricol (283).
- Din n. pers. Ghiulai.
A LUI HÚNIADI teren agricol (168).
- Din n. pers. Huniadi.
A LUI IOĂNU LUI GHEÓRGHE „fântână în
sat” 1(193).
- Din spm. loan al lui Gheorghe.
A LUI ȘÂRI teren arabil (237).
- Din pren. Sari.
A LUI ȘMĂ1NĂR teren agricol (236).
- Din n. pers. Șmainăr.
ALÚN. La Alunii Pocăitului „teren arabil, o
ruptură cu aluni a unui pocăit” I (18) - Pocăitu,
spm.
Sub Aluni „pășune pe deal, e pe lângă aluni” II
(193).
V . și Groapa Alunilor, Lunca
- Din subst alun (pl. aluni) ‘specie de arbust’.
ALUNĂȘU „teren drept, pe lângă râpă; sânt
aluni” 11(134).
— Din subst alună} < alun + suf. -aș.
ALUNIȘ, pop. Săplâc, denumire anterioară:
Someș-Săplac, sat, c. Benesat', 1246 Sceplok, 1387
Zeeplak, 1494 Széplak, 1850 Széplaku, 1854
Széplak, Săplac (Suciu, DILT).
- Din subst. aluniș', top. magh. Széplak < szép
‘frumoasă’ + lak ‘locuință’.
ALUNÎȘU „pădure de alun, o pantă sub Coltău”
I (11); „pădure; au fost aluni, goroni și cer” I (33);
„loc arător lângă un părău, ține tot de Valea Sacă; au
fost cândva aluni” I, „un deal arător, acolo a fost
satu în vechime” II (37); „deal mare, loc arabil,
slab” I (86); „deal, coastă, loc arător; a fost pădure
de aluni și de gorun” 1 (88); „un pic de coastă; a fost
pădure de alun” II (95); „pantă, a fost arabil, a rămas
imaș” III (100); „o poiană” II (111); „poiană,
cosalău” II (118); „fănaț și aluni” III (125); „pe vale
se pare că au fost aluni, acum e teren arabil” 1(151);
„coaste și pădure mai mult, pășune, Ioc pietros; au
fost aluni mai mulți” III, IV (161); „pădure; a fost cu
aluni” III (220); „a fost mult tufiș de aluni, pădure
de fag, coaste” IV (289).
27
ÂPĂ
Alunlșu cel Lung „loc drept, o poiană între
păduri” II (113).
Sub Aluniș „șes, loc arător” II (40).
V . și Dosu Alunișului, Părău Poiana ~, Valea ~.
- Din subst. aluniș < alun + suf. -iș ‘pădurice de
aluni’.
ALUNÎȘTEA „pădure; pe din jos au fost mulți
aluni” II (65).
Sub Aluniște „deal sub pădure; au fost aluni
mulți acolo” I (65).
- Din subst. aluniște < alun + suf. -iște ‘aluniș’.
AMÁR, -Ă v. Balta, Fântâna.
AMBREUȘU „parte mare de hotar, loc așezat,
arabil și pădure” I (77); Amburușu „fânaț și arător,
de jur-împrejur e pădure” I, II (17).
V. și Fața Ambreușului.
- Din n. pers. Ambreuș, Amburuș < Ambruș.
AMERICÁNU v. Râtu.
A MÍTRULUITOÁDER „loc șes, arător” I (5).
- Din spm. Mitru a lui Toader.
ÁNA v. Fântâna, Groapa.
A NÁDULUI „teren arabil, pe o pantă mică” I
(59).
— Din n. pers. Nádu.
ANÁNEA „un fel de pantă ușoară” I (207).
- Din por. ~.
ANANLA, Ananfe v. Dealu, Moara, Valea.
ANĂTEȘTI v. Șesu.
ANCÉNI v. Fântâna.
ANDERLÍC v. Togu.
ĂNDRAȘ v. Picioru.
ANDRÉI v. Pădurea.
ANDREÍCA v. Poiana.
ÂNDRIȘ v. Grădina, Ulicioara.
ANDRÓN v. Iertașu.
ANGÚSTU sau Pădurea Bisâricii „deal cu
pădure” II, „a fost a bisericii” III (155).
V . și Dosu Angustului, Fața Pădurea ~.
- Din prob. n. pers. —.
ANICÂU v. Groapa.
ANIȘCA v. Coasta.
A NOTĂRÂȘULUI „o bucată mare de pământ;
a fost a unui notar” II (174).
- Din spm. Notărășu.
A NOTĂRĂȘÎȚII „loc care a fost a notarului, e
o parte de deal și o parte de șes” II (192).
- Din spm. Notărășița.
ÁNTI v. Groapa.
ANTICĂ. Anticele „o pădurice la Valea Teascului”
I, „un dărab de pădure lângă Dumbrăviță” II (155),
„pădure de goron și fag; s-a împărțit în mai multe
părți, s-a vândut cu bucata” III (156).
- Din subst *antică (pl. * antice) < *hantică
‘bucată mică de pământ’ (< magh. hant ‘glie’).
ANTONIE v. Lazu, Pădurea, Poiana, Ulița.
ANÎIȚA v. Osoiu.
ÂPĂ. Âpa Crăsnii sau Vălea Crăsnii sau
Crăsna „vale cu apă care izvorăște din munte de la
APATÓSU
Meseș și se varsă în Tisa” I (286) - v. Crasna;
-Pléschii „izvorăște de la Meseș și se varsă în
Crasna” I (286) - v. Plesca; ~ cea Puturoâsă „o
fântână într-o dungă de părău; pute-a ouă clocite,
dimineafa apa roșește” 1 (6); ~ cea Rea „un loc
lăpătos” I (6); ~ Stârciului = Valea Stârciului.
Peste Âpă șes, pe malul Someșului (114; 129; 132;
156; 157; 158; 160; 176); „parte de sat peste
Crasna” V (210); Peste Âpă = Bércu din Jos.
între Ape „șes, pe țănnurele Someșului, arător;
acum pământul nu-i între ape” I (156).
V . și Drumu de peste Âpă, Ulița Apei, Urma
- Din subst. âpă (pl. ape).
APÁTÓSU „loc de șes, îi foarte apătos” I (217).
— Din adj. subst. apătos, -oasă.
A PICHÉRULUI „loc drept și surpat, fânaț” IV
(68).
- Din spm. Pichera sau subst picher.
APRIÉSU „pășune, loc drept” I (28).
- Din prob. n. pers. ~.
A PRÍGHH v. Pământ.
ARÁCÜ „șes pe care s-a făcut un arac” 1 (249).
V. și Grădina Aracului.
între Arăce III sau între Araci IV, V „loc
drept, apătos; s-au făcut șanțuri acolo” III (177);
între Arici sau La Arăci „loc șes, arător, a fost
mlăștinos” II (205).
- Din subst. arác (pl. arace) (< magh. árok)
„canal” I (249); „șanț” III (177).
ARÁDUREA „loc cu vie” I, III; „față, coastă de
la sat în sus” II, „coastă; acolo au fost niște izvoare”
IV (100).
V . și Vârvu Aradurii.
- Din vb. aradul ‘a începe, a pomi, a izvorî’.
A RÁICULUI „locu a fost a unui jidov, e
pășune” II (103).
- Din n. fam. Râicu.
ARAMĂ v. Grădina, Părău, Valea.
ARĂUȘU „culme de deal care înconjoară aproape
tot satul; pășunea satului; au fost spini” II (244).
— Din top. magh. Erős < erős ‘tare, solid’.
ARÂNDÂȘ v. Ulița.
ÁRBOR(E). Árborii „pășune, în Părău Găurenilor,
îi poiană, înjur e pădure” 1(118).
V. și Poiana din Arbori.
— Din subst árbore, cu var. árbor (pl. arbori).
ARBUȚU „groapă dincolo de deal, arător și
fânaț” I, „teren arabil și cosalău, și deal și șes înspre
Almaș” IV (30).
- Din subst arbiiț, dim. de la arbure.
ARCHID sat, c. Coșeiw, 1368 Erked, 1543 Erkzwd,
Artyid, 1854 Erked, Archid (Suciu, DILT).
V . și Calea Archidului, Coasta de Archid, Valea
Archidului.
- Din top. magh. Erked < n. pers. ~.
ARDEÁL v. Fața.
ARDÉI v. Dealu.
ARDILÉNI v. Fântâna, Râtu.
ARDUZÉL v. Drumu.
28
ARINÂȘU1
ARGHÎȘU v. Drumu.
ÁRIA „loc mai jos; acolo se făcea înainte aria și
se îmblătea" I (63); „loc arabil, drept; poate cândva
se treiera” I (74); „un ou de deal, un vârv de deal” II
(104); „o bucățică mică de pământ cu spini și piatră,
cosalău” II (114); „loc arător, lângă sat” 1, „loc oblu;
cândva s-a făcut arie de treierat’ III; „loc arabil, drept
între Părău Horincii și Coasta li Șesu Mic” IV (118).
Ária Bătrână „pădure, e un podinog” III (99);
- Bódii „coaste, arabil” I (52) - Bodea, n. fam;
- Chirii „pământ de deal arător” 1(132)- Chira, n.
fam; ~ Glighii „grădină mare afară din sat” [*] (122)
- Gliga, n. pers.; - Jidovilor „pantă dulce, pădure”
IV (43) - Jidov, spm.; - Pópii „teren agricol; a fost
arie” I (134) - subst popă.
V . și Ciuroiu de la Arie.
La Ârii „loc arabil, loc potrivit acolo s-au făcut
ariile mai demult’ [*] (288).
- Din subst. árié (pl. arii) Toc neted pe care se
treieră cerealele; șes, platou’ (Loșonți, Top., 189).
ARIN. V. și Botu Arinului, Dosu Fața
Valea ~.
Arinii „teren arabil în pantă” I, „au fost cândva
arini” II (19); „deal; sus e un platou” I (37); „deal,
râpă” III (39); „pantă, pădure de salcâm” I (46) „îi
cam sub pădure, ca o fundătură, da-i podaș, fânaț;
nu-s arini” I (64); „pășune în pantă” I (120); fânaț pe
care au fost arini (124; 125; 146); pășune și teren
arabil pe care au fost arini (151; 153; 161; 176); „o
așezătură între dealuri; sânt lemne de arini pe el” II
(207); „pădure pe un loc drept; au fost copaci de
arini” I (236).
Arinii Bârii „pământ arător și râturi” I (284) -
Bara, por.; - Feciórilor „pantă lină, tufișuri de arini” I
(13); - lui Mangău „râturi și pășune” I (284) -
Mangău, n. pers.; ~ Móni „loc lângă Vale; au fost
arini care s-au tăiat’ I (12) - v. Moara', - Mulți „șes;
acolo au fost arini mulți” II (7); - Picului „podereu”
I (284) - Picu, n. pers., ~ Tómii „Ioc puțin înclinat;
au fost arini” III (271) - Torna, n. pers.
în Aríni I sau între Arini III „parte de sat’ I,
„un pic de ulicioară” III (282); La Arini (37).
V . și Drumu de la Arini, Fundu Arinilor,
Groapa cu Arini, Părău Arinilor, Picioru cel cu
Arini, Râtu Arinilor, Șesu Tău cu Arini, Valea
Arinilor, Valea cu Arini, Zăpodea Arinilor.
- Din subst arin (pl. arini) ‘specie de arbore’.
ARÍNA „pășune pe lângă vale; e un fel de arină”
I (134); „un dâmbuț lângă pădure; este o groapă de
unde se scoate arină” II (229).
Arfnile „loc pe lângă Someș, arabil” I, „îi loc
arinos” [*] (102).
- Din subst arină „un pământ albastru, arinos,
nisipos” I (134).
ARINÂȘU1 „loc arător; au fost arini” II (125);
„șes, tot pe lângă Valea Lemniului; au fost arini
acolo” II (129); „șes, pe lângă ștrec; au fost arini” III
(133); „loc cam de șes; multe lemne de arini au fost
acolo” (145); „nu-i șes, pe deal, îi loc mândru” II (270).
ARINÂȘU'
- Din subst. arinâș < arin + suf. -aș ‘loc cu
arini’.
ARINÂȘU2 „arător și moine; este ceva arină pe
el, ceva nisip alboi” II (31).
- Din subst arinâș < arină + suf. -aș ‘teren
nisipos’.
ARINÉL. Arinéii „fântână din piatră sub Dealu
Budii; în jur îi lemn de arin” I (40); „groapă mică; or
fi fost arini” I (62).
V . și Dâmbu Arineilor, Fântâna de la Arinei,
Gura Arineilor.
- Din subst. arinél (pl. arinei) < arin + suf. -el.
ARINOÁSA „vale cu apă, pământ argilos” 1
(86).
V. și Drumu pe Arinoasa, Pârău Arinoasii,
Ulița-, Valea ~.
- Din adj. subst arinós, -oasă ‘nisipos’.
ARISTRÉIU „pantă mai liniștită” I (209);
Aristréiu II sau Aristríu I, III „o coaste de la un
părău în sus, către Pecei” II (276); Arestiu [arestiju]
„teren în pantă blândă, loc bun” I (232).
V . și Părău Aristriului.
Aristii „un picuț de pantă” I, „loc înclinat” V
(207); Aristii II sau Arestíi I „loc drept ca pe palmă,
arabil” I, „a fost loc domnesc cândva; acolo s-au
ținut vitele vara, a fost pustă cândva” II (264).
- Din subst aristă, cu var. '‘aristrei, *arestiu (pl.
*ariste, *aristi) ‘pai de la spicele unor graminee’.
ARIȘOÂRĂ, Arișoârele „pământ înclinat pe
care se cultivă cartofi, secară” I (145).
- Din subst. *arișoară (pl. *arișoare) < arie +
suf. -ișoară ‘platou’ (Loșonți, Top., 189).
ARIȚĂ v. Dealu.
ARMÂN v. Dealu, Grădina, Labu, Ograda,
Poiana, Râtu.
ARMEZÂU „loc arător, puțină coaste, un picior
de deal” I, „un deal din capătu satului până în
pășune” II (37).
V . și Părău Armezăului, Valea ~.
- Din top. magh. Őrmező < őr ‘paznic’ + mező
‘câmp’.
ARÓN v. Coasta, Poiana.
ARPÂDÂRI v. Pădurea.
ARSÎNTE v. Părău.
ARSÚRA „Prizlopu de Sus și cu Prizlopu de
Jos” 1(13), „capătu la Fața Arsurii dinspre Bogdana,
loc arabil” I (14); „pădure; a ars cândva” I (21);
„dâmb; stau vitele vara” III (281); Arsura sau Poienélele
„deal; pe o culme îi pășune, iar spre miazăzi îi
pădure; prin 1918 i-au dat foc la pădure” I (274).
V . și Dâmbu Arsurii, Fața ~, Părău ~.
Arsurile „pășune; a fost pădure și a are” I (98);
„coaste, fănaț și pădure; probabil a ars cândva
pădurea” V (279); „loc arabil și vie, un pic de pantă”
IV (288).
V . și Vărvu Arsurilor, Viile de la Arsuri.
— Din subst. arsură (pl. arsuri) ‘loc defrișat,
unde a are o pădure’.
ARSURÉNI v. Todâștii.
29
AVRĂMOÂIA
ARȘICOÂIA [arșîc$ja] „groapă, cu pădure
roată” I (62).
V . și Fundu Arșicoaii, Gura ~.
— Din spm. ~.
ASALÂU „pășune pe un deal; este spălată de
ploi” 1(171).
- Din top. magh. Aszaló < aszaló ‘uscătoare;
teren uscat’.
ASCÚNSA „a fost pădure, un loc cam ascuns” I
(76); „un fund de părău, e îndosit” I (81); ~ sau
Treascúnsa (133); „pășune între păduri, un pisc, îi
ascuns” I, „o ascunzătoare, imaș, între Gardu Țarinii
și Pietrari” II (134).
V. și Valea Ascunsă.
- Din adj. subst. ascuns, -ă.
ASCUȚÎTU „deal ascuțit, pădure de goron și
fag” II (243).
- Din adj. subst ascuțit, -ă.
ASUÂGU „teren arabil, lung” Bl (195).
- Din top. magh. Hosszúág < hosszú ‘lungă’ +
ág ‘ramură’.
AȘCAPÂU „șes, de la drumu țării spre Vale,
mejdaș cu Românașii și Poarta” I (40), „un șes, de la
Puste pe lângă Valea Agrijului, se mejduiește cu
Păușa” [*] (41).
- Din top. magh. Vaskapu < vaskapu ‘poartă de
fier’.
AȘCHILEU v. Fața, Lunca, Râtu.
A ȘÉPTELEA „drum în formă de șapte, drum
abrupt” IV (30).
- Din num. ord. —.
ÂȘU „coastă, a fost grădină, acum îi teren arător
și ffinaț” IV (279).
După Âșu „drum care coboară din Pietriș pe
după Așu” IV (279).
V . și Valea Așului.
- Din top. magh. Ásó < ásó ‘sapă, hârleț’; cf. și
rom. așău.
A TÂURILOR „loc pe care au stat taurii” I (23).
- Din subst. tăur.
A TIMÁRIULUI „pământ arabil” II (268).
- Din n. fám. Timar.
ÂTOL (neart) „vie pe deal, acum teren arabil” I
(194); „teren arabil și șes” I (285).
- Din top. magh. Atal < ólat ‘peste’.
AUGUSTÍN v. Podu1.
AURÉL v.Drâglu, Râtu.
AURELÚC v. Peștera.
AURÍCU „pământ arabil, pantă mai îndulcită” I,
„teren arabil, loc drept, nu-i deluros” II (185).
- Din subst aurie < aur + suf. -ic.
AURÍTU „pădure cu gorun, loc bun de
agricultură” I, „pădure de plop, fag, goron pe deal,
în hotar cu Șimleu și Peticei” III (218).
- Din adj. subst. aurit, -ă.
A VLĂȘTEN1LOR „arabil, pantă” IV (68).
- Din n. grup - < Vlăștean, n. fam.
AVRÂM v. Groapa, Pădurea, Poiana, Togu.
AVRĂMOÂIA v. Valea.
 B
BÁBA „o culme de piatră” I (142).
Bába Călâcii „fântână și terenu din jur; acolo a
stat o babă care dădea la copii colăcei la
înmormântări” II (67).
La Babă sau La Bába Moârtă „loc în pășune;
se spune că o babă care o trecut din Var în Borza a
fost omorâtă de tâlhari” I (44).
V . și Coasta Babii, Colnicu ~, Pădurea Pizda
~, Podu ~, Poiana
V . și Lazu Babelor.
— Din subst bába (pl. babe) ‘(femeie) bătrână’
sau spm. Bába; cf. și ‘stâncă, piatră mare; vârf înalt
de deal’, sens dezvoltat prin metaforă (Porucic, L, 68;
DTRO, I, 239; Gh. Bolocan, Elena Șodolescu-Silvestru,
în SCO, 1996, 1, 179; Viorica Goicu, în LR, 2000,
3,465-472; DTRM, I, 213).
BABĂRÂTU „fânaț pe lângă Părău Babărâtului,
șes” I (3), „șes pe care crește rogoz și nadă, rât” I (4).
V . și Fântâna la Babarât, Părău Babărâtului.
- Din top. magh. Bába-rét < bába ‘moașă’ + rét
‘rât, fânaț’.
BÂBOȘ v. Groapa.
BÁCIU „pădure, mejdelește cu Cormenișu” I
(118), „o bucată de pădure; de el aparțin Vârvu
Baciului, Coada Baciului și Fundătura” I (121), „un
podiș pe stan” I, „deal către Negreni” II (125).
V. și Coada Baciului, Coastea ~, Dâmbu ~,
Fața ~, Fântâna ~, Halău ~, Părău ~, Stanu ~, Șesu
~, Vârvu
- Din n. pers. (DOR, 185-186) - sau subst. baci
‘cioban, păstor’.
BÁCU v. Ulița.
BAD v. Vadu.
BÁDEA v. Ulița.
BÁDIU v. Fântâna, Ulița.
BÁDON, pop. Bádoc, sat, c. Hereclean; 1323
Baldun, 1391 Baldon, 1452 Nag-Baldon, \59f> Badok,
1760-1762 Badon, 1850 Búdon, Bádok, 1854
Búdon, Badon (Suciu, DILT).
Bădonu „fânaț, șes și deal” I, „fânaț; a fost o
livadă” IV (195).
V. și Părău Badonului.
- Din top. magh. Búdon < Baldun, n. pers. <
germ. Balduin (Kniezsa, KH, 272/74; Kiss, FNESz,
I, 135).
BÁIA1 „carieră de alabastru pe deal” I (24); „o
gaură” III, „a fost o baie veche de cărbuni” IV (58);
30
„baie de nisip" II (246); ~ sau Báia Poléntii „baie
de pietriș” III (61) - Potenta, por.
Báia de la Măgurice „baie de piatră” III (1) — v.
Măguricea; - láncului (1) - lancu, n. pers.; - lui
Șâtori „o carieră mare de piatră” I (28) - Sátori, n.
fam. magh.; - Vonfcului „a fost o baie de piatră, o
carieră” I (138) - Vonicu, por.
Deasupra Băii „loc drept, arabil; a fost o baie
de piatră” I (114); La Bâie sau La Mină „mină de
cărbuni în Ruginoasa; bătrânii zic La Baie, c-o mai
fost mină acolo” I (59); Pe Baie „loc deasupra Băii”
IV (58); Sub Bâie „din jos de Baie, pantă” IV (58).
V. și Dosu Băii, Părău ~, Ulița ~, Vălceaua ~.
Băile Húdrii sau Pe Băi la Hűdre „a fost ceva
baie de piatră acolo” II (281) - Hűdre, por.
- Din subst. búié (pl. băi) ‘mină, carieră’.
BÁIA2 „șes; acolo este turbă, un pământ negru
bun la reumatism” I, „turbării, loc mocirlos” V (32);
Băile „băi termale, de la Barcău încoace, spre
drum” I (255).
Băile Alácului „cinci băi situate pe Goronaș,
amu-s băi amenajate” I (6) - v. Alacu; ~ lâzului „băi
pentru reomatism” I (264) - v. Iaz.
V . și Drumu Băilor, Drurnu către Băile Zăuan,
Părău de la Băi.
- Din subst. bâie (pl. băi) ‘izvor cu ape
termale'.
BAIC v. Groapa.
BÁICA sat c. Hida; 1396 Banika, 1600
Bynyka, 1733 Bayka, 1750 Banika, 1760-1762
Banguza, Banyika, 1850 Baika, 1854 Banyika,
Baica (Suciu, DILT).
V . și Dosu Băicii, Pădurea Ulița ~.
- Din n. pers. ~; cf. Baie, Baico, Baicu (DOR,
187); cf. și top. magh. Bănyuka.
BÁIDOC v. Râtu, Ulița.
BAL. Bâlurile „deal mare, teren arabil și
pășune; pe el se făcea cinste după clacă” I (59).
După Bâluri „pășune în pantă, în partea de
dincolo a dealului” I (59); Sub Bâluri „teren cu
gropi, îi jos la părău” I (59).
V . și Părău Balurilor.
- Din prob. n. pers. Bal; ‘locurile lui Bal'
(v. DOR, 187; Homorodean, VS, 208; Pătruț, OR,
34); cf. și subst. bal (pl. baluri) ‘petrecere (publică)
cu dans, organizată seara’.
BALC v. Drumu.
BÂLCHIȘU
BÂLCHIȘU „furdulău, merge până în hotar cu
Uileacu” II (234).
- Din prob. n. pers. Balchiș.
BÁLI v. Dealu.
BALÍCA „arător și fânaț, loc potrivit” IV,
„pantă mică” I (68).
- Din prob. n. pers. ~.
BÁLINT v. Dealu, Grădina, Lunca.
BÂLIȚA „pădure de goron și carpăn; a fost a
unui om poreclit Balița” IV (219), „pădure de
amestecături, face hotar cu Criștelec” III (220),
„pădure de goron, cer și carpăn, în hotar cu Cehei”
II (234), „pădure de goron și carpăn” I (238).
- Din por. Bálifa.
BÂLMOȘ v. Fundu.
BÁLOG v. Via.
BALOMÍRU „deal, arabil; a fost a lui Balomir
Achim” II (217).
- Din n. fam. Balomir.
BÂLOȘ v. Valea.
BÁLOTA v. Crucea.
BÁLTA „au fost niște rodini acolo, de-au rămas
niște bălți mari” II (27); „loc arabil, șes, loc jos tare;
acolo tot ieșea apa din Valea Agrijului” I (44); „loc
arabil, groapă mai joasă” I (50); „șes, loc bălticos,
către Șimișna” [*] (93); „teren arabil; a fost un tău”
I, „cândva acolo a umblat Someșul" III (99); „a fost
o baltă, teren mlăștinos” I, „îi un băltoc mare când
plouă” II (101); „șes, lângă Someș, cândva a stat
apa” I (103); „loc apătos” I (104); „pășune, îs belți”
I (114); „șes, loc apătos lângă sat; au fost multe
bălți” I (124); „șes; a fost băltărie” II (125); „pământ
mai lăsat, lăpătos” I, „șes, lângă gară; a fost cândva
băltărie” II (129); „șes, loc băltos” I (132); „parte de
sat; când plouă stă apa” II (138); „șes, lângă Someș;
au fost băltoci” I (139); șes (143, 146); „teren apos”
I (154); „loc drept; aici se varsă Someșu când iese, a
băltit mai mult” I (157); „loc arător, baltă” II (158);
„șes, pe unde a curs Someșu” I (161); „a fost o baltă,
îs răchite” I (184); teren accidentat (188, 190).
Bălța Blbolului „șes, fânaț; a Ibsl apă” II (253)
- subst. bibol, var. a iui bivol-, ~ Bucși! „loc arabil”
111 (105) - Bucșe, n. fam.; - cea Amără = Fântâna
cea Amără; ~ cea Măre „este o baltă, pe o parte
pădure și pe alta loc arător” II (116); - Filip „unde se
topea cânepa” I (213) - Filip, n. pers.; - Frânturilor
„teren arabil, apătos” II (107) - v. Frântura-, Bălța i
Mărte „e un izvor” I (113) - Marta, pren.; - în
Luncă „teren drept, arător, are și o baltă” I (129) -
v. Lunca-, ~ Julii „loc mai apătos” III (105) -Jula,
n. pers.; - Lóghii „loc mlăștinos, apătos” I, „o
băltoacă” II (126) - Loga, n. fam.; ~ Pópii „loc
apătos; a fost terenul popii din sat” II (12); - Rea
„coaste, fânaț; a fost acolo o apă rea” I (52); - Răle
„coaste, îi arător” I (53); ~ Viréului „baltă, acum s-a
astupat” I (158) - v. Pireu; ~ Visii „tău, de acolo
cură în Someș” I (158) - v. Visa.
Peste Bălță „arabil” II (34).
V. și Colacu Belfii, Pârău ~.
31
BANDÍC
Bălțile „niște bălți, cosalău” II (83); Bălțile „îi o
toampă (= o groapă), de s-adună apele” I (90);
„cosalău și pădure” III (104); „șes, pământ apătos pe
lângă ștrec” II (111); „loc în mijlocul pădurii, sus,
de unde se formează Părău Bârnelor” II (144); „loc
în pantă la marginea satului; nu sânt belți” I (152);
„un deal mare, e arător și pășune” II (264); „fanat
ceva bălți” I (284); „pantă mică, întinsă, pășune și
pădure” I, „loc frumos chiar pe vârvu dealului; are o
fântână bună și două izvoare” III (287); Bălțile sau
Bălța din Sus și Bălța din Jos (102); Băltele „un
șes, pe lângă Someș; a fost o baltă și s-a secat” I,
„loc drept, șes; a fost pădure și belți” II (155).
Bălțile Știrbului „îs ceva bălți acolo” II (55) -
Știrbu, n. pers.
între Belți „loc băltos” III; „loc mai băltos,
arabil, fânaț” IV (99).
V și Dosu Beltelui, Podu Tău —.
- Din subst. bălță (pi. bălți, belți, belte) ‘teren
mlăștinos; zonă de luncă inundabilă; apă stătătoare’.
BALTAȚINU „pădure de fag, gorun, în mejdă
cu Valea Aramii” I, „pădure și fânaț, lângă Părău
Zălhoaii” II (95); Bortoținu „un deal, cultivat cu
bortoțin” 1 (153).
- Din subst. baltațin, cu var. bortoțin,
bortocin(ă) (< magh. baltacím, baltaciri) ‘sparcetă,
plantă furajeră asemănătoare cu lucerna’ (Pașca, G,
12; Tamás, EW, 143).
BÁLVANI v. Via.
BÁLVANICU „deal înalt pe care este vie” II
(181).
- Cf. top. magh. Bálvány < bálvány ‘piatră;
idol’.
BÁMFI sau Bănii v. Coasta, Dealu, Fântâna,
Legheleu, Locu, Moara, Pădurea, Părău, Puntea,
Togu, Via.
BAN sat, c. Bănișor; 1213 villa Bani, Ban, 1341
possessio olachalis Bantheluke, 1523 Felseu- Ban,
1733 Banul, 1760-1762 Felső Bán, 1850 Banu din
szusz, 1854 Felső Bán, Banu de Sus (Suciu, DILT).
V . și Dâmbu Banului, Deal de Ban, Drumu
Banului.
- Din n. pers. ~ (Pătrat Nume, 34); cf. și subst ban
‘vechi demnitar al unei regiuni’ (Iordan, Top., 206-207);
cf. și ban ‘vale adâncă, râpă’ (Gh. Bolocan, Elena
Șodolescu-Silvestra, în SCO, 1996,1,186).
BÁNA „coaste, pășune, arător și pădure de
goron” V (66); „deal, în graniță cu Mierța” I, II (68).
V . și Țicla Banii, Țigla Bénii.
- Din n. pers. Ban + suf. top. -a.
BÁNCÁ v. A Băncii, Drumu, Pădurea, Părău,
Pășunea.
BÂNCOȘ v. Nova, Ulicioara.
BÁNCU v. Vârvu.
BÁNDEA [bánd'a] I sau Băndea II „teren arabil
și rât e fugitiv” I (172).
- Din prob. n. pers. -
BANDÍC v. Izvoru.
BÁNFA
BÁNFÁ v. Iertașu.
BANGÂU v. Coasta.
BÁN1OAI v. Fața, Groapa, Șesu, Togu.
BÁNSÁG I sau Bánseg II „șes, arabil” I (213).
— Din top. magh. Bánszeg < Bán, n. pers. + szeg
‘parte de sat’.
BAR v. Ovăs.
BÁRA v. Arin, Dealu, Via.
BARABÓI v. Prundu.
BARÁJU „baraj făcut pe Crasna” I, „loc arabil
pentru care se plătea la Crasna” VI (210).
— Din subst baráj ‘stăvilar, zăgaz’.
BARÁNI v. Pârău.
BARB v. Valea.
BÁRBOR v. Ciung, Dealu, Pădurea, Pârău,
Răstoaca, Tabla, Vâlceaua, Zăpodea.
BARBURÂȘ v. Ulița.
BARBURA v. Dealu.
BÁRCU v. Bercu.
BÂRNA v. Fântâna, Vâlceaua.
BARON v. Castelu, Fântâna, Labu, Pădurea,
Pârău, Pășunea, Teneiu.
BÁRTA v. Pășunea, Râtu, Tău, Togu.
BARTACUTU „loc cu o fântână, cu izvor, îi
peste vale, nu departe de sat” 1, „loc arabil; a fost a
unui om numit Barta” II (168).
- Din top. magh. Barta-kút < Barta, n. pers. +
kút ‘fântână’.
BASARÁBA „vârf de deal acoperit cu pădure”
I, „un picior de munte” III (46); ~ III, IV sau
Băsărâba I „cosalău și arător, după pădure” I, „un
deal nu prea mare, arător și pădure” [**], „îi după
deal, o coastă” III, FV (97).
Băsărăbile [băsărăbd'] „coaste, mai mult
pășune” I (93).
- Din n. fam. Basarâbă (Drăganu, Rom.,
520-527).
BÁSCA „o parte de sat, îi un drum lateral; aici
s-a topit cânepa” I (29).
V . și Fântâna de la Bască.
- Din n. pers. - (DOR, 193).
BÂȘCĂ. Sub - „teren cu o piatră mai mare” II,
„e la stani în jos” IV (105).
Bâștele „vie, pe o coaste, a fost un loc apătos și
părăsit” II (210).
- Din subst bâșcă, cu var. băștă (pl. bășci, băști,
baște) ‘ridicătură de pământ întărită, meterez; încăpere
subterană, loc dosnic’; cf. și Tamás, EW, 96.
BÁVNA „teren plan, drept” [*] (119).
Bâvnele [•] sau Pe Bâvne 1 „loc drept arabil;
nu-i mlăștinos” [*], „îi apătos un pic” I (102),
Bâvnele „loc drept in partea din jos a satului” I,
„teren plan, drept” 11 (103).
V . și Dealu lui Ion din Bavne.
— Din subst bâvnă (pl. bavne) „o delniță, o
porțiune de pământ” I (138).
BĂBÂȘU „loc arabil la marginea pădurii, loc
sărac” I (91).
32
BÁIÁSA
- Din prob. por. ~.
BĂBĂLÂU v. Poiana.
BÁBÁLNA „poiană loc arabil, groapă înconjurată
de pădure” III; „poiană, loc rotund” V (99).
- Din subst băbălnă (pl. băbălne), var. a lui
bobălnă ‘vârf de deal rotunjit’ (Loșonți, Top., 30).
BÁBÉNI, pop. Bebéni [bebén]; sat c.; 1377
Baba, 1405 Babafalua, 1424 Baba alio nomine
Aranmezeu, 1727 Babé, Aranymezö, 1733 Beneny,
1760-1762 Arany Mező seu Babeni, 1850 Bebény,
1854 Aranymezö, Bebeni (Suciu, DILT).
V . și Calea Bebenilor.
- Din n. grup bebeni < Bába, n. pers.
BĂBÎȚA [băbd'lța] „șes, către Bebeni, arător” I,
„șes, între ștrec și drumul țării” 11(139).
- Din n. pers. Băbița < Baba + suf. -ifă.
BÁBÍU, pop. Bâbiu [bâbd'u], sat c. Almașu;
1291-1294 Babun, 1434 poss. Babon, 1666 Babony,
1733 Babij, 1850 Babgye, 1854 Babony, Babgiu
(Suciu, DILȚ).
V . și Drumu Băbiului, Scaunu ~, Șesu ~, Valea ~,
Zăpodea
- Din top. magh. Bábony < Babun, n. pers. < n.
pers. sl. Babin (Kniezsa, KH, 225/25; Kiss, FNESz,
I, 130,11,432).
BĂBÎIȚU „parte de sat de la drumu! țării până
la Știubei” 11(138).
- Din n. fam. Băbuf.
BÁCA v. Podu.
BACEȘTI v. Drumu, Podu.
BĂCÎȚA v. Groapa.
BĂDĂCÎN sat c. Fericei', 1213 villa Botocun,
1461 Badaczon, 1545 Badacson, 1733 Bedecsin,
1760-1762 Badatson, 1839 Badatson, Badatsin, 1850
Badacsin, 1854 Badacson, Badacin (Suciu, DILT).
V. și Drumu Bădăcinului, Valea ~.
- Din n. pers. ~ < srb. Budicin (cf. Kiss, FNESz,
I, 133, II, 578).
BÁDICOÁIA v. Ulița.
BÁDINCÉNI1 sau La Izvoâre „deal nu prea
mare, arabil, este și o fântână cu un izvor de apă
bună” I (9).
- Din n. grup - < n. fam. Bădin.
BÁDOCÚS v. Pârău.
BĂGĂRÎIȚA „loc cu pietriș, loc de față cu
puțin șes” I, „dâmb, ridicătură” II (25).
V . și Grădinile din
- Din subst băgănifă < băgăre + suf. -uț(ă).
BÁGÁU „fânaț, cam coastă” I (83); „loc deluros” II
(144); „fânaț, pe mijloc îi un pârău” I (145).
V . și Badu Băgăului, Dealu ~.
- Din subst băgău < vb. băga + suf. -ău
‘fundătură’.
BÁGRÍN. Băgrfnii lui Țângalâu „teren arabil
cu salcâmi și pășune pentru oi” I (6) - Țângalău,
por.
- Din subst. băgrin (pl. băgrini) „salcâm”.
BÁIÁSA „fânaț” [*] (281).
- Din spm. - < Baiu, n. pers, sau ‘proprietatea
lui Baiu’ (v. și Iordan, Top., 364).
BĂICĂNEȘTI
BĂICĂNEȘTIV. Dosu, Ulița.
BĂICLIȚA „drum peste pârău care duce la
Jemău" 111 (58).
V . și Drumu Băicuții, Pârău ~, Podu
— Din top. Batea + suf. -uț(ă).
BĂICUȚEN1 v. Ulița.
BĂIELÎȘTE v. Groapa.
BĂIEȘ v. Ulița, Zătonu.
BĂÎȘTEA „pădure de fag, carpen și plop, e pe
un deal înalt” I (186).
Sub Băiște „pădure de fag, e la poala dealului” I
(186).
- Din subst. băiște < baie + suf. -iște ‘carieră’.
BĂÎȚA III, IV sau Baița [*] „loc mai așezat,
pădure” [*], „teren arabil, îi ca o albie, o toloacă”
III, IV (97).
- Din subst bălță (pl. băife) < bâte + suf. -iță
‘adâncitură de teren’.
BĂIÎIGU „loc la deal” 1, „fânaț, în pantă” V
(177).
- Din subst. *băiiig < baie + suf. -ug.
BĂLÂCIU „un pic costos, din sus de sat” I, „un
teren mai costos, arător, ajegos” II (95).
V . și Părău Bălaciului, Poiana lui Bălaciu.
- Din n. pers. ~.
BĂLÂIA v. Dealu.
BĂLAN saf c.; 1399 Balashaza, 1454 Balashaza,
1733 Balânul, 1760-1762 Almás Balásháza, 1850
Bélán, 1854 Balásháza, Blaș (Suciu, DILT).
V. și Calea Bălanului, Dosu ~, Fața ~, Podu
- Din n. pers.
BĂLĂN (n. pers.) v. Dâmbu, Fața, Grădina.
BĂLÂȘ v. Dâmbu, Părău.
BĂLĂCI0AIA „un loc drept, are și coaste; îi
lângă drumu de la Coastea Ursului” I (82); „pantă
mare, arabil” I (114).
- Din spm. - < Bălâciu, n. pers. + suf. -oaie.
BALÁIÉSTI v. Părău, Podu, Zăpodea.
BĂLĂJENI v. Groapa.
BĂLĂJEȘTI v. Tăietura.
BĂLĂNDtȘTI v. Părău.
BĂLĂTRÎICU „loc drept, între ștrec și drum"
VI (98); „șes lângă Someș” II (100); „loc mai jos cu
gropi și dâmburi” I (287).
- Din subst bălătnic (pl. bălătruci) ‘piatră
rotundă, bolovan’.
BĂLCINEĂSCĂ v. Penița.
BÂLCU v. Valea.
BĂLCÎIȘ v. Dealu.
BĂLOTENII „uliță în sat” I (233).
- Din n. grup - < Balotă, n. fam.
BĂLTĂN y. Via.
BĂLTĂCÎIȚU „a fost un pic de apă, e loc în
pantă; aici a fost pălincărie” II (120).
- Din subst. băltăcuț (pl. băltăcuțe') < băltâc +
suf. -uț.
BĂLTĂNÎȚA v. Părău.
BÁLTÓCU „e un băltoc” I (101), „un băltoc”
111 (114); „e o groapă, a fost apă” I (135); „loc jos
33
BĂRĂÎȚA
unde a tăuit” I, „loc mlăștinos, a fost baltă” II (153);
„șes pe lângă sat, arător, a fost ierugă și s-a umplut”
II (157); „un fel de lac făcut de oameni pentru
adăpat vitele, acolo se scurge apa” I (230).
Băltdcile „fănaț, șes și pantă, loc gropuros și cu
belți” I (2); „pășune, loc drept; au fost niște
mâncături de apă și s-a strâns apa în ele” I (28);
„teren de fănaț, e loc cu apă, aici se scaldă gâștele” I
(202).
- Din subst. băltâc (pl. băltoci) ‘baltă mare,
mocirloasă’.
BĂLTÎIȚA „pădure de fag, gorun, cu niște
fântâni și un izvor” III (219).
- Din subst. băltuță (pl. băltufe) < bălță + suf.
-utfă).
BĂLȚ v. Vârvu.
BĂLȚĂTA v. Calea.
BĂLÎICA v. Uricu.
BĂNĂTU „uliță cu noroi” I (233).
V. și Ulița Bănatului.
- Din subst bănat < magh. bănat ‘supărare,
tristețe’ (Tamás, EW, 99-100).
BĂNĂȚĂN v. Părău.
BĂNDEȘTII „parte din sat, stau acolo numai
unguri, e și parte de hotar” I (4).
- Din n. grup ~ < Băndi, n. pers.
BĂNDICÎJȚ v. Groapa.
BĂNDULEȘTI v. Ograda.
BĂNEĂSA „uliță” (3).
- Din spm. ~ < n. pers. Ban + suf. -easă sau
‘aparținător lui Ban’.
BANÉRU v. Ocolu.
BĂNFOĂIA v. Valea.
BĂNIȘ0R sat, c.; 1213 villa Ban, 1341
possessio olachalis Bantheluke, 1481 Also-Ban,
1580 Bánháza, 1733 Benisor, 1839 Banyisoru, 1850
Bányisora, 1854 Alsó-Bán, Banișor (Suciu, DILT).
V . și Dealu Bănișorului.
- Din top. Ban + suf. -ișor.
BĂNÎIȚA „pădure de goron, pășune; îi mai
mare ca Bana” VI (66).
V . și Dosu Bănuții, Fața ~, Țigla
- Din top. Bâna + suf. -uță.
BĂRĂCIÎINEA „un izvoraș, un loc mai apătos”
II (31); „fânaț, loc drept, apătos, mlaștină” IV (54);
„loc drept și stricat; îi risipit și mlaștină” IV (58);
„pantă sub poala dealului; îs mai multe izvoare, loc
mlăștinos” I (59); „a fost un loc izvoros, un fel de
bărăciune, un loc lăștinos” IV (68); „o molitură,
crește pipirig” II (110); loc drept, arabil” II (264).
Bărăciiinea li Piscău (54) - Piscău, por.;
~ Mică „loc drept, pământ arabil” I (264).
V. și Părău Bărăciunii.
Bărăciunile „pământ mlăștinos” I (75), „loc
mlăștinos” I (81).
- Din subst. bărăciune (pl. bărăciuni) „loc
mlăștinos” (31; 54; 58; 59; 68).
BĂRĂÎȚA v. Grădina, Groapa.
BĂRĂNEÂSCĂ
BĂRĂNEÂSCĂ v. Ponița,
BĂRBĂC0IU „râturi, pantă” IV (287).
V . și Culmea Bârbăcoiului.
- Din prob. n. pers.
BĂRB0IU „arabil, îi pădure” III (54), Bărbdiu
sau Coâstea Bărboiului „coaste, pășune și un pic de
pădure” III (61).
V . și Fântâna lui Bărboi, Pădurea de la ~.
- Din n. pers. Bărboi (DOR, 191).
BĂRBII RÂȘ v. Râtu.
BĂRCÂRIU v. Fântâna.
BĂRCĂȘU teren agricol (21).
V . și Dosu Bărcașului, Fundu ~.
— Din subst *bărcâș < bărc + suf. -aș sau
n. pers. —.
BĂRCĂRÎA „o pantă mai lină; acolo a ținut
grofu berce, oi cu lâna scurtă” III (70); „acolo s-au
ținut berce” I (75); „teren arabil; a fost bărcărie, e un
fel de pădure” II (172) „cam deal, mai blând, loc de
dos” I (232).
V . și Fântâna de la Bărcărie, Tabla de la
- Din subst bărcărie (pl. bărcării) (< b(e)arcă
+ suf. -ărie) „loc unde trăiesc oi berce” I (232).
BĂRCĂU sau Vâlea Barcăului sau Vâlea apă
curgătoare care izvorăște de la Tusa și se varsă în
Tisa (243, 246, 247, 248, 249, 251, 253, 255, 265,
267,269, 270).
La Bărcău sau Râturile (249); Peste Bărcău
„loc drept arabil, fânaț și pășune; îi peste Bărcău” I
(247).
V . și Coastea Bărcăului, Gura ~, Podu Podu
peste Bărcău, Ulița Barcăului.
- Din subst. bărcău, cu var. bărcău < bărc +
suf. -ău ‘vale cu bercuri; loc mocirlos’; cf. și ‘luncă
băltoasă’ (Gh. Bolocan, Elena Șodolescu-Silvestru,
în SCO, 1996, 1, 196); ‘baltă’ (Porucic, L, 37;
Iordan, Top., 53).
BĂRCI) v. Bercu.
BĂRCÎJȚU „teren arabil, teren mai rău, abrupt”
III (31), „pășune, un deal mare” I (33); „teren
accidentat pășune” I (48); „loc la poalele dealului
Bulciu” II (67); „un pic de petec de pădure” I (74);
„deal și cam pustiu” I (205).
V . și Coastea Bărcuțului.
- Din subst bârcuț (< bărc + suf. -uț) ‘berc mai
mic’.
BĂROÂIA v. Coasta.
BĂRSĂCĂNU II sau Bărsâcânu I „coaste cu
pădure spre răsărit” II (287).
V . și Pârău Bărsacănului celui Mare, - celui
Mic.
- Din n. pers. Bârsacăn.
BĂSCĂN v. Fața.
BĂȘĂG v. Vâlceaua.
BĂȘCĂLÂN v. Soroșu.
BÂTĂȘENI v. Poiana.
BĂTÎA [bătije] sau Vâlea Steiului „vale cu apă,
izvorăște de la Sici și se varsă în Valea Zălaului”
34
BÂRNĂ
II (202); Bătia sau Deâlu Flórii lui Irimle pantă
(209) - Florea lui Irimie, spm.
- Din prob. n. pers. ~.
BĂTRÂN, -Ă v. Bârsa, Coasta, Dealu, Dosu,
Drumu, Fântâna, Grădina, Lacu, Merezu, Podu,
Pusta, Râpa, Satu, Via.
BÂVNIȚĂ. Băvnițele I sau Băbnițele III „șes,
pe marginea Someșului, arător” I (138).
- Din subst băvnilă (pl. băvnițe) (< bavnă + suf.
-ița) „o delniță o porțiune de pământ” I (138); cf. și
babniță (pl. băbnițe) „boaba de la anin” III (138).
BĂZÂȘTI v. Ulița.
BÁZNA „pământ umitor, lângă pădure, e fanaț
și arător; a fost pădure mare, întunecoasă” 1(121).
- Din subst. băznă, var. a lui bâznă.
BÂCIU v. Râtu.
BÁCU v. Râtu.
BÂDE. Badile „coastă cu pomi, a fost vie”
1(99).
- Din prob. n. pers. ~.
BÂDÎCĂ v. Fântâna, Pârău.
BÂLEA v. Ponița.
BÂLIE v. Fundu.
BARA „izvor” I, „fântână” II (25).
V . și Fântâna Bării, Râpa ~, Tabla ~, Ulița ~.
- Din n. pers. ~.
BÂRLEA „pășune” I (70); „teren arabil” I (72).
- Măre „loc arător, pantă lină” I (63); - Mică
„teren cu o pantă dulce” II (63).
V . și Dâmbu Bârlii, Fața ~, Fundu Labu ~,
Pârău ~ Mari, Părău - Mici, Podu ~, Ponița ~.
- Din n. pers. ~.
BÁRLÓGU „loc între dealuri, a fost pădure” II,
„un deal împădurit’ III (97); „teren în pantă imaș”
I (102); „teren în făneață; este un bârlog, o casă de
piatră naturală” I (275).
V. și Dâmbu Bârlogului, Groapa ~, Părău ~,
Valea -.
- Din subst. bârlâg (pl. bârloage) „un desăt de
pădure” II (97); „vezuină mare” I (102).
BÂRNA v. Dâmbu.
BÂRNĂ. V. și Groapa i Bârnii.
Bârnele „pădure, fânaț” I (72); „coastă de deal
cu pomărie și cosalău” II (144).
Bârnele Pópii „loc bun, a fost a popii” I (56);
-Râdului „pășune, pădure și o poiană de rât”
IV(287)-Radu, n. pers.
în Bârne la Ciónca (148) - Cionca, n. pers.;
-la Furișoâra „șes și deal, cel mai înalt deal al
satului, fânaț și lucrător” I (148) - Furișoara, n.
pers.; La Bârne „fântână pentru vite în mijlocul
satului” 1(179).
V . și Coasta Bârnelor, Fundu Groapa ~,
Părău ~.
- Din subst bârnă (pl. bârne) ‘buștean, butuc’;
cf. și ‘teren ca o prispă potecă în jurul unei coaste’
(Gh. Bolocan, Elena Șodolescu-Silvestru, în SCO,
1996, 1, 207).
BÁRNEÁSA BENESÁT

BÁRNEÁSA „a fost pădure de bârne, cosalău BÉCEA „teren agricol, loc drept; se cultivă
mai mult” I, „numai dealuri, râpă, vale, loc de dos” porumb, grâu” I (167).
III (86), „deal cu părău mare, vine apa din - Din n. pers. ~.
Ciungărie; este și teren arabil” I (88). BECLEÁNA v. Pădurea.
V . și Poiana Bârnesii, Valea BECȘI v. Via.
- Din top. Bârna + suf. -easă sau spm. ~ BÉDA v. Grădina, Groapa.
‘aparținător lui Bârna'. BÉGA v. Cioroiu.
BÁRNÉSCU „pădure de fag, deal; au fost BEIȚA v. Poiana.
cotețe de bârne” II (243). BEJÁN v. Râtu.
V . și Vâlceaua Bârnescului. BEJENII „pășune, și mai drept și mai costos" I
- Din prob. n. pers. - sau adj. *bârnesc ‘care are (115).
bârne’. - Din n. grup ~ < n. fam. Bejan.
BÂRNIȘOÂRĂ. Bârnișoârele „coaste către BELCIÚG v. Părău.
miazănoapte, pășune” II (61). BELCIUGÁTU „loc înclinat către Vale,
- Din subst bârnișoâră < bârnă + suf. -ișoară. legheleu” I, „un deal; îs mai mult tufișuri” II (269).
BÁRSA sat, c. Someș Odorhei', 1549 Wjțfalw, V . și Câmpu Belciugalului, Râpa ~.
1595 Vyfalu, 1733 Bersza, 1750 Barszo, 1850 - Din adj. subst belciugât, -ă < belciug + suf.
Bursza, 1854 Dabjon-Ujfalu, Bursa (Suciu, DILT). -at ‘încârligat’.
Barsa Bătrână „vechea vatră a satului” II (174) BELCIUNEÁSA v. Ulița.
-adj. bătrân, -ă ‘vechi’. BELEA v. Groapa.
V . și Dealu Bârsii, Dosu ~ Bătrâne, Drumu BELEÁNU v. Fântâna.
Bârsii, Drumu Bârsii Bătrâne, Podu Bârsii, Valea BELELÉU v. Via.
- Din n. pers. - (v. Drăganu, Rom., 120, BÉLENI v. Coasta, Cotu, înt-a ~, Togu.
544-551; DOR, 204; Pătruț, OR, 97-98); cf. și subst. BÉLHA v. Via.
bârsă ‘bucată de fier sau de lemn care ține plazul BELIȘTEA „coastă mare, de la capătu satului
plugului’ (ALRII, s. n., voi. I, h. 21; ALRMII, s. n.,
spre Benesat” III (161).
voi. I, h. 15/279, 284). - Din subst beliște (pl. beliști) (< vb. beli + suf.
BÁRSÁU MARE sat, c. Gâlgăw, 1405 villa
-iște) Toc defrișat’.
olachalis Borzo, 1570 Baarzo, 1733 Borszó, 1750 BELIT, Ă v. Dealu.
Berszeu, 1850 Burszó, 1854 Nagy Borszó, Bursou BELOÁIA V. Togu.
(Suciu, DILT). BEL§ÉGU „vatra satului în partea de jos,
V . și Dealu Bârsăului.
jumătate de sat” I (3).
- Din top. Bârsa + suf. -ău. - Din top. magh. Bel(sö)szeg < belső ‘interior’ +
BÂRSĂtlȚA sat, c. lleanda', 1603 Ujffalu, 1639
szeg ‘parte de sat’.
Kis Barszo, 1650 Kis-Berzó, 1733 Borszó, 1750 BÉMU v. Pupu.
Birszeuczele, 1800 Birseufele, 1854 Kis-Berszó, Birsua BÉNCHEA v. Dosu, Poiana.
(Suciu, DILT). BÉNCH1, Bénchio (Benkö) v. Cherti, La ~,
- Din top. Bârsău + suf. -ufű.
Râtu, Togu, Via.
BÂRSĂUȚU „o vale către Bârsaua” I (104); BÉNCU v. Pădurea, Râtu.
„pășune pe un vârv de deal” II, „deal cu mesteceni, BENDÉCI1 „teren arabil în pantă” I, „deal
pășune” 111(113). pietros” II (23).
V. și Gura Bârsăuțului, Valea
- Din n. grup ~ < n. fam. Bendefa).
— Din top. Bârsău + suf. -uf. BÉNDREA v. Dealu, Fântâna, Groapa, Valea.
BÁRSOÁIA v. Poiana.
BÉNEA, BÉNE v. Drumu, Dosu, Fața, Fundu,
BÂRTÂȘU v. Vălceaua.
Gura, Hagău, Pădurea, Părău, Poiana, Râtu,
BÁRZÁNA „un loc pe deal” I (80).
Șesu, Țigla, Zăpodea.
- Din spm. - < Barza, Barzu, n. pers. (cf. DOR, BÉNEDEC v. Pădurea.
204; Pătruț, SOR, 62). BÉNEDI v. Fântâna.
BÂRZOÂIA „pantă lină, teren arabil” I (47).
BENÉIA „groapă lungă, arabil, fănaț și păduri”
- Din spm. ~ < Barza + suf. -oaie.
1(29).
BÂTÂC v. Fundătura.
Spre Benéia „drum de hotar spre Bencia, cătun
BÂTÂCA „coastă cu pădure și fânaț” I (144).
care ține de Mierța” I (15).
- Din por. ~.
V . și Calea Beneii, Dealu ~, Dosu ~, Drumu ~,
BÁTCOVÁN v. Prun.
Fundu ~, Valea
BÁZU v. Ciung, Poiana.
- Din n. pers. —.
BEBÉNI v. Băbeni.
BENESÁT, pop. Benefalău, sat C.; 1475
BÉBU v. Păru.
Benedfalwa, Benedfalva, 1505 Benedekfaalwa, 1733
BÉCA v. Părău.

35
 BENFÎ.ȘTI
Benyefalva, 1750 Benefalva, 1850 Benyefaleu, 1854
Benedekfalva, Beniefalău (Suciu, DILT).
- Cf. top. magh. Benedekfalva.
BENFtȘTI v. Ulița.
BÉNGHEA [bénd'a] „pășune cam costoasă pe
lângă hotaru Purcărețului, un pic de dâmb” III (136).
- Din n. pers. ~.
BÉNI v. Labu, Poiana.
BENOÁIA v. Groapa.
BENTEÁSCA „uliță” II (258).
- Din spm. ~ < n. pers. Bentea.
BENȚEA V. Buia, Dealu, Părău.
BENȚOÂIA v. Dealu, Groapa, Fântâna,
Pârău, Poienița.
BÉRA v. Șesu.
BERBECĂNOÂIA v. Dosu, Părău.
BERBECÉLU „un deal cu pășune, un pic de
pădure și tufe” I (53); „deal, pădure de goron,
carpen, plopi” II (243).
— Din subst berbecél < berbéc + suf. -el.
BERBETÁU „arabil, șes, la mijloc era un tău,
loc lăpăstos” III (173).
BÉRCA v. Valea.
BERCÁN v. Pădurea, Togu, Ulița.
BÉRCEA sat c. Sânmihaiu Almașului; 1600
Berche, 1625 Berchie, 1733 Bercse, 1854 Bercse,
Bercea (Suciu, DILT).
Bércea „arabil, în pantă” I (81).
V . și Dealu Bercii, Drumu ~, Părău ~.
— Din n. pers. ~.
BERCÉNI v. Groapa, Pădurea.
BERCEOÁIA „groapă, arabil și iănaț” I (15);
„o groapă” I (25).
V . și Dealu Berceoaii, Dosu Berceoii, Fundu ~,
Gura Berceoaii.
- Din spm. - < Bercea, n. pers. + suf. -oaie.
BERCEÓIU părău, izvorăște de la Bercea și se
varsă în Valea Almașului (34, 35).
- Din spm. Berceóiu < Bercea, top. + suf. -oi.
BERCHELEÁUA „loc gropuros” II, „un loc
p-un pic de pantă, arabil” II (61).
— Din spm. - < Bercheleu, n. pers.
BERCHENÎȘU „o groapă după deal, fânaț” IV
(33); „vie” (194).
V . și Curmătura Berchenișului, Dosu ~, Fața —,
Gura -.
BÉRCI v. Moara.
BÉRCOVICI v. Drumu.
BÉRCU „pantă de dos la capătu dealului pe care
se află Pusta și Viile, Ioc rece și umbros, loc arabil”
I (3), „un loc pieziș” I (4), „pantă dulce, arabil” I
(6); cătun, parte de sat (5; 225; 236); „un deal cu
pomi, înainte a fost arător și viile satului” II (7),
„coaste de deal” I (8); „pădure tânără; a fost tăiată
acum 20 de ani” (10); „platou pe un pic de pantă
deasupra satului, arabil” I (25); „îs niște tufe de
carpen, pădure a fost mai demult pc din jos curge
Valea Trăznii” I (37), „o coaste, este un părău; îi
între Deal și Dosu” I (38), „cosalău și pășune, cu
36
BÉRCU
păraie mici” I (39); „loc de pantă, arabil, a fost
înconjurat de spini și tufe” IV (217); „teren arabil; a
fost pășune, a fost o fântână” I (243); „drum
principal care vine de la Ip și trece la Cosniciu de
Sus prin sat” I (249); „pantă în dos, arabil” 1 (250);
„arabil, a fost puțină pădure, e cu spini” II (258);
„puțină pantă, pășune, loc mlăștinos” II (266); „loc
drept; îs niște râpe, loc izvoros” II (270); „un peticuț
de loc, un gât de uscat între Valea Călinii și Ulița
Măsineștilor” III (271); „loc arător pe lângă drumu
care vine de la Bănișor, fuge către Vale” II (277); „a
fost pădure, s-a făcut pășune” U (278); „o pantă mai
mare, mere la deal până în hotar cu Stârciu; acum l-a
făcut tot pășune” I (280); „pantă lină, loc arabil cam
argilos și umed, teren humpos” II (281); „fânețe
acoperite cu pădure” I (283), „pășune pe deal” I
(284); „pantă ușoară înclinată spre sat, loc arător” I,
„teren arabil, loc drept și pantă” III (287); „teren cu
denivelări, legheleu” I (288); Bărcu „șes pe lângă
Valea Almașului, a fost cu răchiți” I (34); „pădure” I
(46); „costiș, o dungă de pășune” I (56); „loc drept,
arabil” I (67); „lângă luncă” I (75); „pădure” I (77);
„pădurice, niște tufe pe pășune” I (82); „șes, arător,
o fi fost ceva bărc de răchiți” I (94); „a fost bărc,
acum e pășune, sânt și tufe” II (99); „niște tufișuri pe
unde a fost Someșu, s-a mutat către Rogna și aici a
rămas molitură” II (111); „loc de la șosea în jos,
peste apă pe lângă Someș” II (114); „au fost răchiți,
plopi mari, îi lângă Someș” I (120); Bărcu sau
Fâțanoș „șes și arabil, între Vale și calea ferată au
fost răchiți” II (150); Bărcu „pădure de stejar, fag,
carpen, deal, teren bogat în lemne” II (27), „pădure
și pășune, coaste” II (31), „fânaț, îs niște izvoare” I
(32), „pășune, a fost și pădure, s-a mai curățit, dar
tot a rămas niște ciucuri de pădure” I (33); „loc mai
așezat între dealuri” I (57); „pădure în marginea
hotarului” I (59); „pantă mică cu pădure, fânaț și jos
arabil” I (68); „loc de deal” II (69); „față plantată cu
pomi deasupra pădurii” I (123); „o pășune pe deal,
râpi, pâraie” II (151); „pășune în pantă către sat” V
(177); „pășune de vite care desparte Firminișu de
Mirșid, e pe o pantă de deal” I (185); „pădure de
ulm și frasin” I (190); „un platou pe deal sus, îi mai
nisipos” I (199); Bărcu I sau Bărcurile III „loc
apătos, a fost pădure” III (54); Bărcu sau Coăstea
Bărcului „coaste cu pădure și jos cu rât” III (58);
Bărcu sau Bărcu Notărășănilor „loc șes, de dos, a
fost pădure și a bărcuit locu, l-a curățat” II (60) - n.
grup notărășeni < spm. Notăraș; Bărcu II, III, V
sau Bărcurile I „pădure, cu poieni, arabil și fânaț” I
(175); Bérecu „Ioc deluros, cu tufișuri” I (24); „deal
și pădure; au fost răchiți și nadă” I (26); „pășune, o
groapă” I, „pășune, pe deal înalt” IV (30); „o pantă
împădurită” III (68); Bérecu I sau Pe Béreg II
„parte de sat din jos de Poieni” II (160); Béregu
parte de sat (155; 162).
Bércu Almășului „berc spre Almaș, loc mai
adâncit, ca o groapă ca o vană” I (15) - v. Almaș;
- Bóznii I sau Pe Berc 111 „coaste mică cu pădure”
BERÉCLEA
I (10) - v. Bozna; ~ din Jos sau Pistă Âpă „șes pe
lângă Someș; a fost bărc de răchiți" II (94); - li
Văsiiș „groapă și pomărie” I (15) - Văsieș < Vasile,
Văsăi, pren.; - Mflii [mnili] „fundu Văii, un cerc de
deal” I, „în formă de ciubăr, de acolo se formează
Valea Milii” II (15) - Milea, n. fam.; - Nitului sau
- Doămnii „o groapă în jos, îi pomărie” I (15) -
Natu, hip. < Ignat, pren.; Bărcu Făgâtului „deal,
pădure” II (67) - v. Făgetu; ~ Găboroâii „pădure pe
o coaste” I (57) - Găboroaia, spm. < Gábor, pren.;
- Găzdăcilor sau — lui Michiș „îi bare” I, „a fost
pășune” II (29) - subst. găzdac (pl. gázdaci) „om
mai înstărit” II (29); - Michiș, n. pers.; ~ Înhâit „un
pic de pantă, mai sus îi o pădure, un bărc și o
înhăitură” I (26); pantă; a fost și pădure și s-a surpat
ceva pământ” I (33); - Jidovului „loc în pădure” II
(31) - Jidovu, sprn.; - lui Chiș „teren drept pe unde
este câte un lemn” I (29) - Chiș, n. fam.; - lu
Rómán „pășune lângă corături” II (151) - Roman,
n. fam.; ~ Măre „parte de sat” I (29); — Merízului 1
(76) - v. Merezu; ~ Mic „parte de sat” I, „un pic de
uliță mică” III (29); - Pópii „a fost pământ de-a
idejűi, pantă” II (199); Bărcu de Sus „șes” I,
„luncă” II (101); Bărcu din Jos sau Peste Âpă „șes,
pe lângă Someș; a fost bărc de răchiți” 11 (94);
Bărcu lăzuiui „șes, desătură mare de răchiți tot cu
apă pe lângă el” III (61) - v. lazu.
La Bare „un fel de fânaț pe lângă pădure” I
(59); „loc drept, arător” II (103); Sub Bare „o
groapă, fânețe, e pădure, dă în alt loc, înt-a
Dragului” I (73); Sub Bărc „pădure de goron,
carpăn, cer, îi și loc arabil” I (65).
V. și Capu Baroului. Coada Biroului, Coastea
Baroului, Coasta Baroului, Dealu Baroului, Dealu
Bercului, Dosu Baroului, Drumu ~, Drumu Bercu­
lui, Drumu la Barou Găboroâii, Drumu pe Berc,
Fântâna Baroului, Fântâna din Bărcu Mic, Fântâna
din Bere, Fântâna sub Bare, Fundu Baroului,
Fundu Baroului, între Păraiele Bercului, Marginea
Berecului, Părău Baroului, Părău Baroului, Părău
Bercului, Părău Berecului, Râtu Bercului, Valea
Barcului, Valea Bărcului, Valea Bercului, Vâlceaua
~, Vârvu Barcului, Vârvu Bercului, Vârvu Bere­
cului.
Bércurile „pădure comunală” I (21); „a fost
pădure, dar s-a tăiat” I (260); Bărcurile „teren în
pantă, Ioc arabil” III (1); „arabil; a fost pădure și
ceva zmidari, îi aproape de Valea Malului” II, „loc
drept, îi pe lângă Valea Malului, îs niște dâmburi” I
(55); „loc drept” I (56); „teren care se urnește” II,
„coastă de la Vale, îi plantație” IV (100); „pășune
comunală; au fost ceva bărcuri” IV (107); „porțiune
de podure la hotar cu Sălățigu” I (166); „pământ
arabil; îi lângă o pădure” II (172); „pășune, loc
așezat după deal” II (184).
Deasupra Bărcurilor „arabil pe lângă drum”
(100); între Bărcuri „pantă, cam moale, ține apa” I,
„lângă Valea Bocșiții, deasupra satului, loc cam
37
BÉTA
bărăcinos, arabil” II (199); Sub Bărcuri „coaste
mare, îs niște vii” I (53).
— Din subst berc, cu var. bare, bărc, bérec, béreg
(pl. bercuri, bărcuri, bărcuri) (< magh. berek, diai.
berk) „un pământ pe lângă vale, unde-s răchiți” II (53);
„desiș, pădure deasă cu spini” I (68).
BERÉCLEA „pășune și arabil, nu-i deal mare”
II (243).
- Din prob. n. pers. ~.
BÉRECU v. Bercu.
BÉREGU v. Bercu.
BEREHÓISA I, II sau Belehóisa V „o pantă
destul de mare” I, „deal mare” II, III (207).
- Din prob. n. pers. ~.
BEREȚCHI v. Valea, Via.
BERINDÉIU „loc așezat, arabil” I (2).
- Din n. pets. Berindei sau top. Berind + suf -ei.
BERÎȘTEA „parte de sat’ I, „acolo a fost
horincie” III (70); „o mlaștină cu rât, se făcea
pipirig, erau numai bălării” I (138); „locul unde se
făcea țuică, e pe lângă Vale” IV (214);
V . și Dosu Beriștii, Drumu la Beriște, Valea
Beriștii.
- Din subst beriște (pl. beriști) ‘loc unde se face
țuică; loc mocirlos’.
BÉRLI v. Coasta.
BERTÉNII „un grup de case lângă Valea
Breșiții” II (199).
- Din n. grup ~ < n. fem. Bertean.
BERTILÉIU „platou frumos, loc drept, șes,
arabil” I (10), Berteléu 1 sau Bertiléu II „loc arabil
și coasti” 1, „loc arător, a fost pădure” II (39).
- Din prob. n. pers. Bertileu.
BÉRJI v. într-a lui Râtu.
BÉRJII „aici este ramificația între Verveghi și
Doba; bate un vânt foarte puternic” I (183); „pantă,
a fost pădure” I (201); „vie pe deal, pe partea de
nord, nu ajunge soarele acolo, îi chiar lângă vârfu
dealului” I (221); Birțu „teren arabil pe un vârf de
deal” I (285).
- Din top. magh. Bérc < bérc, diai, birc ‘vârf.
BÉSERMENI v. Părău.
BE§BERÉCU I sau Deálu Bejberécului II
„vie, pășune și teren arabil; este înalt’ I, „teren
folosit ca pășune de oi și vie” II (178).
- Din top. magh. Becsberek < Becs, n. pers. +
berek ‘berc, pădurice’.
BEȘE v. Dealu, Dosu, Pădurea, Părău.
BEȘÎCĂ. Beșicurile „pășune, părău” 1, „o groapă,
îi ca un părău” II (72).
V . și Părău Beșicurilor.
- Din subst. beșică, var. a lui bășică (pl. beșici,
beșicuri) ‘loc cu denivelări’.
BEȘINOĂSA „e o fântână acolo” I (286).
- Din adj. subst beșinâs, -oasă.
BEȘOrâȘTI v. Presaca.
BEȚA II sau Bițea III „pășune, arător și pădure”
II (36).
 BELIȘ
Bița Sávului sau La Sávú ín Bé|a „cosalău” III
(36) - Sav, n. fám.
V . și Fundu Befii, Gura
- Din n. pers. ~.
BEÎJȘ v. Ulița.
BEZDÉD sat, c. Gârbou; 1336 Bezdedteluk,
Bezdedtelek, 1378 Bezdégh, 1591 Bezdéd, 1600
Bezded, 1750 Bezdet, 1850 Bezdedu, 1854 Bezdéd,
Bezded (Suciu, DILT).
V . și Coastea Bezdedului, Rözoarelor ~.
- Din n. pers. sl. Bezdedu (Petrovici, Studii,
189; Kniezsa, KH, 259/33); cf. și top. sl. *Bezüdédű
< bezű ‘fără’ + dédű ‘bunic’ (Iordan, Top., 500).
BEZOSCÁIA sau Moára lui Bérei sau Tózu
Vechi „a fost moară, a avut misămiță” I (138) -
Berci, n. pers.
- Din subst besoseáia „soi de grâu” 1(138).
BIBĂRȚU „deal, o pădure de brad și pășune” I
(261).
- Din prob. n. pers. Bibarf.
BIBÎȘCU v. Podu.
BIBOÁIA v. Fundu.
BÍBOL v. Balta.
BIC sat, localitate componentă a orașului Șimleu
Silvaniei.
V . și Drumu Bicului, Hotaru —, Pădurea —,
Părău Vârvu —.
Bleu „pădure de stejar în hotar cu Petrinzel” II
(23); Bleu sau Bleu Măre „pădure pe deal” I (150);
- sau Bicu Mic „pădure și rât” I (150); „pășune pe o
coastă; cândva a fost pădure” I (197); „teren arabil,
fânaț, până la marginea pădurii ce ține de satu Bic”
11(217).
- Din top. magh. Bükk < bükk, diai, bikk ‘fag’.
BÍCA v. Măr.
BÎCAȘU „teren arabil în pantă, se cultivă grâu
și mălai” 1(193).
- Din subst bicaș (pl. bicașe) < magh. békasó
‘piatră’ (Tamás, EW, 111).
BICAȘEI v. Părău.
BICATÉIU „o înălțime, pășune de oi” I, „șes,
pe o ridicătură” III (173), „pășune, loc drept pe deal;
aici a fost scăpat un taur din lanțuri” II, „teren arabil,
acum cu iarbă, a fost hotarul Ineului” IV (176).
V . și Valea Bicateiului.
— Din top. magh. Bikahely < bika ‘taur’ + hely ‘loc’.
BICÁU v. Fața, Prun.
BÎCHIȘU „parte de sat” I (175).
V . și U'hfa la Bichiș.
- Din n. pers. Bichiș.
BICIRÍGU „o pantă nu prea marc, acum e
pomărie” II (167).
- Din prob. por. ~.
BIDIJBÍCU L IV, V sau Birișbicu II, 111
„arabil, un delușor lunguieț” I (207); „puțină pantă,
mai mult șes” I (209).
V . și Dămbu Bidijbicului.
Din top. magh. Büdösbikk.
38
BÍRCIU
BIDIȘCÎITU „loc arător, are un izvor în hotarul
Horoatului” I, „șes, este un izvor acolo” II (278);
magh. Büdös-kút „fântână cu apă puturoasă” IV
(30); magh. Büdös-kút V sau Puturoăsa [♦] „părău
către Nușfalău” V, „afluent al Crasnei” [♦] (217);
magh. Büdös-kút „a fost un izvor cu apă împuțită,
deal” 1(251).
V . și Părău Bidișcutului.
- Din top. magh. Büdöskút < büdös ‘puturos’ +
kút ‘izvor’.
BIDIȘÎGU „pantă mare, către șosea, loc arabil,
spălat de ape” 1 (3).
- Din top. magh. Büdösszég < büdös ‘puturos’
+ szeg ‘parte de sat’.
BIERTÉNI v. Ulița.
BIGHECIOÁIA [bigeepia] „pantă lină, loc
arabil” I, II, „îi sub Bigheci” III (216).
- Din top. Bigheciu + suf. -oaie.
BÍGHECIU „pantă, îs vii” III (216); „pășune,
loc deluros" 1 (254).
V . și Drumu sub Bigheci.
- Din prob. n. pers. ~.
BILA v. Groapa, Ulița.
BILÉNI v. Ulița.
BILGHÉZ, pop. Bilghézd, sat, c. Nușfalău',
1259 terra Bylgoz, 1341 poss. Bilgez, 1478 Bilgezd,
1519 Belgezd, 1750 Bülgezd, 1854 Bülgösd, Bilgezd
(Suciu, DILT).
- Din top. sl. ,Belűgvozdü < sl. bél, belű ‘albă’
+ gozd, gvozdă ‘pădure’ (cf. Kniezsa, KH, 270/44;
Kiss, FNESz, 1,271).
BILICOÁIA „pantă mai în lung; pe deasupra îi
pășune” II (64).
V . și Coastea Bilicoaii, Groapa ~.
- Din spm. ~.
BILÓC v. Ograda.
BÍNA [bd'ina] „un trup mare de deal, o față,
pădure peste tot’ I (146), „loc mai mare, furdulău,
cu locuri mai mărunte” I (147).
Bina Cózmii „un rât sus pe deal” I (147) -
Cozma, pren.
V . și Dosu Binii, Părău ~.
- Din subst. bina ‘scenă, platformă’ (cf. și
R. Todoran, în MCD, I, 56).
BÍNCIO „loc drept, arător” I (253).
- Din n. pers.
BINDÉU v. Dâmbu.
BIÓNEA „pășune, fântână” I (170).
- Din por. ~.
BIRÁIÉSCU [bd'irăjdscu] „a fost pământ a unui
birău” I (123).
- Din adj. subst biríiésc < birău + suf. -esc.
BIRĂIȚA v. íntr-a Birăiții, Pădurea.
BIRĂOĂIA v. La ~, Pădurea.
BIRĂU v. Cotu, Dosu, Fața, Fundu, Grădina,
Părău, Râpa.
BÍRCIU „teren arabil tot lângă vie” I (24).
- Din prob. por.
BÍRGA
BÍRGA v. Poiana.
BÍRÓ v. Drumu, Părău.
BIRORÂT „șes, arabil; a fost a unui primar” III
(173).
- Din top. magh. Bírórét < bíró ‘primar’ + rét
‘fiinál’.
BIRT v. Fântâna, Groapa.
BÍRTA v. La ~.
BIRTĂȘ v. Podu.
BÍRTOCU „un deal, îs și două case” I (239).
- Din subst. bírtoc < magh. birtok ‘avere,
proprietate, moșie’ (Tamás, EW, 120).
BÍRTOLOM (neart.) „arabil, acum e pășune” I
(240).
- Din n. pers.
BÍSÁ v. Măgura.
BÍSCU v. Groapa.
BISERICĂ. Din Sus de Bisârică „pantă, loc
arabil chiar după biserică” II (197); După - „uliță"
III (10); „un rât; a fost biserică acolo” II (32); „pantă
lină aproape de sat” I (47); „loc după biserică” I
(78); teren arabil lângă sat (124; 126; 139); „teren
agricol în sat” I (166); „teren arabil aproape de
biserica veche din lemn” I (177); într-a Besâricii
„șes; înainte a fost pământu besericii” I (132); La
Besârică „cimitiru satului și locul din juri’ I (44); La
Bisârică „teren aproape de sat, pantă și arabil” IV
(50); „parte de sat în apropierea bisericii” II (114);
„strada care duce la biserica veche” I (176).
Bisérica Drâcului „un stan de piatră pe Valea
Peșterii, ca o biserică” III (133); (134) - subst drac',
-Nouă (231); - Oroiișilor = Pe Morți; - Pândi „un
pietroc mare ca un turn de biserică” IU (287) - Pantea,
a fant; ~ Sâtului (86); -Véche (231).
V . și Clejia Bisericii, Coasta ~, Dămbu ~, Dealu
Dosu Văii —, Drumu la Biserică, Fața Văii
Bisericii, Fântâna de la Biserica Pantii, Fântâna la
Biserică, Grădina Bisericii, Groapa ~, Iclejia ~,
Pădurea ~, Părău ~, Părău de la Biserică, Podu
Bisericii, Podurile ~, Soroșu ~, Stăvăriile ~,
Tăietura ~, Togu ~, Țintirimu ~ Vechi, Ulicioara ~,
Ulița ~, Ulița - Vechi, Ulița către ~ cea
Ungurească, Valea ~, Vălceaua~, Vârvu ~.
- Din subst biséricű (pl. biserici) 1. ‘clădire Blidar (cf. Loșonți, Top., 120-121; DTRO, 1,335).
destinată celebrării cultului creștin’; 2. ‘stâncă sub
formă de turlă’ (cf. și Loșonți, Top., 29).
BISERICLIȚA sau Vârvu Bisericiiții „vârv de
deal în Pomăt, unde se află cetatea” 1 (48), „din Roata se
desprinde o stâncă din deal” I (49); Bisericuța „a fost o
biserică, acolo a fost satul” II (246).
V. și Vârvu Bisericuța.
- Din subst bisericuță (pl. bisericuțe) 1. ‘biserică
mică’; 2. ‘stâncă, vârf de deal sub formă de turlă’.
BÎȚU v. Fântâna, Părău.
BILIȘA [bd'ițjâșa] sat, c. BenesaC, 1388 Beushaza,
1423 Beoshaza, 1433 Bewshaza, 1487 Beushaza, 1580
Beoshâza, 1733 Biusza, 1850 Băshâza, Binzse, 1854
Böshaza, Binje (Suciu, DJLT).
V. și Pădurea Biușii, Valea ~.
39
BLÍDU
- Din top. magh. Băsfhaza)', cf. și rom. biu
‘mănos, îmbelșugat’.
BÍVOL v. Tău.
BIVOLÁR v. Râpa.
BIZUȘA cătun al satului Perii Vadului, c.
Ileanda', 1567 Beudeospatak, 1850 Büdöspataka,
Putturoasze, 1854 Büdöspataka, Puturoasa (Suciu,
DILT).
V. și Valea Bizușii.
B1ZUȘA-BĂ1 [bd'izâșa] sat, c. Ileanda', 1564
Bwdwpatake, 1566 Bwdöspathak, 1567 Beudeospatak
(Suciu, DILT).
- Din n. pers. Bizușa.
BLÁGA v. Coasta, Grădina, Păr, Picioru,
Poiana, Râtu, Țarina, Ulița, Uricu.
BLAJ v. Deal, Lazu, Poiana, Ulița.
BLÁJA v. Fața.
BLĂGOĂIA v. Ulița.
BLĂGOÂSCĂ v. Corabia.
BLĂGUȚOĂIA „teren arabil care a aparținut
unei familii Blaga” I (10).
- Din spm. Blăguțoăia < Blăga, n. fam.
BLĂJĂN v. Părău.
BLĂJĂSCA „teren de pantă folosit ca pășune” I
(115).
V. și Lazu cel Blăjesc.
— Din spm. Blăjăsca < Blăjan, n. fam. sau
‘proprietatea lui Blăjan'.
BLÁJÉSTII „cătun, îs cinci căsi” I (37).
V. și Moara de la Blăjești.
- Din n. grup - < Blaj, n. fam.
BLĂJOĂIA v. Părău.
BLÉNCHEA v. Dosu, Valea.
BLENTÚCA v. Dealu, Lazu.
BLIDÁRU „coaste de dos” I, „arabil și cu
pădure” II (54); Blidáriu I sau Blidáru II „pământ
mai ajegos” I, „un fel de deal, e un izvor acolo, s-a
făcut multă teglă” II (157).
La Blidâre „loc mai jos, ca o groapă largă” I
(231).
V . și Dealu Blidarului, Părău —, Vârvu ~.
Din subst blidar (pl. blidare) < blid ‘depresiune;
loc cu pământ argilos pentru făcut blide’; cf. și spm.
BLIDĂROĂIA „o pantă mică, ajag; acolo s-au
făcut blide” III (1); „fânaț, îi o coastă mare” I (52),
Blidăroâia II sau Blidărâiu I coastă și loc drept (53).
V . și Groapa Blidăroaii, Orsoiu ~, Părău ~,
Valea ~.
- Din top. sau n. pers. Blidáru + suf. -oi (-oaie).
BLIDIREÁSA „teren arabil, puțină pantă” III,
„pădure” [*] (287).
V . și Gardu Blidiresii, Valea ~.
- Din spm. Blidireâsa < Blidar, n. pers, sau
‘aparținător lui Blidar'.
BLÍDU „loc mai drept un pic, ieșea apă din
izvori’ II (264), „un pic de gropuță” II (270).
Blidu Dânului „îi o fântână săpată” II (16) -
Dan, n. pers.
BLIDIIȚU
- Din subst blid (pl. blide) ‘adâncitură de teren
în formă de farfurie; crov’ (Porucic, L, 33;
Homorodean, VS, 175; Loșon|i, Top., 120).
BL1DÎJȚU „o fântână săpată în stâncă, ca un
blid” I (124).
- Din subst blidtlf (pl. blidufe) < blid+suf -uf.
BLÓJU „pantă mare” I (48).
V . și Dealu Blajului, Grădina
- Din por. ~.
BOÁGZOU [bpgzoy] „deal arabil, a fost
pădure; aici se adunau iepurii și căprioarele de se
înmulțeau” I (201).
- Din top. magh. Bagzâ < bagzik ‘a se înmulți’.
BOÁLTOCERE [boltpdere] „pădure și arabil” I
(198).
- Din top. magh. Baltacsere < Balta, n. pers. +
csere ‘stejar’.
BOÁNA v. Fântâna.
BOÁNCA „parte de sat către pădure” I, „uliță ce
rnerea către temeteu vechi” II, „părău mai mult fără
apă” HI (37).
V. și Dâmbu Boanchii.
- Din subst. boâncă (pl. boance) ‘copac gros și
găunos, buturugă’.
BOÁR v. Râtu, Valea.
B0AȘTA v. Groapa.
BOB. V. și Dâmbu Bobului, Grădinile ~, Părău ~,
Tău Ulicioara
Boabele „o coaste pe Părău Pajlii, parte de dos,
arabil; e cu mălai, grâu, orz” I (73); Boburile „o
coaste și drept; îs tufișuri cu zmeură, mure” I (71).
V . și Fundu Boburilor.
- Din subst bob (pl. boabe, boburi) ‘grăunte,
boabă’; cf. și Bob, n. fam.
BÓBA I sau Bobfștea II, III „pământ arător" II,
„loc de deal, urcă către Deja” III (166).
V . și Drumu Bobii.
Bóbele „pantă și loc drept între două dealuri” I
„teren arabil pe care este o fântână” III (69).
V . și Fântâna in Bobe.
- Din subst bâbă, var. a lui bob (pl. bobe)
‘plantă leguminoasă’.
BOBDÁNA v. Bogdana.
BOBDĂNEÂSA „groapă pe pantă, are părău” I,
„o groapă între păduri” II (25).
V . și Fundu Bobdănesii, Gura ~, Râpa ~.
- Din spm - < Bobdâna, top. sau ‘care aparține
(se învecinează) cu Bobdana’.
BOBEȘTI v. Poiana.
BOBÎLĂ v. Coliba, Prun.
B0BIȘ v. Fântânioara.
BOBÎȘTEA „un teren drept pe lângă Părău
Dănăii” II (12); „teren arabil în pantă” II (19); „r&t,
șes” II (168); Bobiștea II sau Bobiștile I „o pantă
mijlocie, arabil și pomărie” I (209).
- Din subst. bobiște (pl. bobiști) < bob + suf.
-ijte ‘loc plantat cu bob’.
BOBOCÉNI v. Ulița.
40
BOCȘÎȚA
BOBÓCU v. La ~.
B0BOȘ v. Lazu, Părău.
BÓBOTA sat c.; 1213 villa Bábud, 1262
Bobuti, 1427 Bibotheleke, 1486 Babuchtelek, 1755
Babuctelke, 1839 Bobote, 1850 Bote, 1854 Nagy-
Derzsida, Bobota (Suciu, DILT).
V . și Drumu la Bobota, Viile Bobofii.
- Din n. pers. - (Petrovici, Studii, 205).
BOBOTÁNI v. Ulița.
BÓCA „arabil, îi un izvor acolo” I (231).
V . și Dealu Bochii, Fântâna ~, Fundu ~, Lazu ~,
Pădurea ~, Părău ~.
- Din n. fam. —.
BOCÁNA v. Valea.
BOCEA v. Dosu.
BOCEÁSCA „loc întins, arător, cândva a fost
împădurit’ I (274).
- Din spm. - < Bocea, n. fam. sau ‘proprietatea
lui Bocea’.
BOCIOÂCĂ v. La ~.
BOCIOCHtȘTI v. Ulița.
BOCIÓIU v. Părău.
BÓC1U v. Dâmbu.
BOCIUCOÂIA „o fântână din piatră, nu-i loc
drept’ V (177).
- Din spm. ~ < Bociu, n. pers.
BOCOÁIA v. Dosu, Drumu.
BOCOMOÂIA „pantă dulce, arabil” II (57).
V . și Fântâna Bocomoaia.
- Din por.
BÓCONI „pășune lângă pădure” II (189).
- Din n. pers. ~.
BÓCOR (n. pers.) v. Dosu.
BÓCOR. Bócorele „pantă care coboară spre
Brebi, pădure și pășune; au fost lemne mici,
stufoase, bocoroase” I, II (43), „un fel de ciutruci; a
fost pădure” I (47).
- Din subst bócor (pl. bocore) (< magh. bokor)
„ciutruc, ciot’ I (47); cf. și bocorós, -oasă „stufos,
umbros, cu frunză multă” I, II (43).
B0COȘ v. Fața.
BOCSÁDU „șes, a fost pământ domnesc” II,
„un teren roșu, lipicios” III (156); „șes pe malu
Someșului” I (160), „șes, arabil, cândva a curs
Someșu pe acolo” I (161).
Bocsádu Ciulului „șes, arător" I (161) - v. Ciulu.
B0CȘA, anterior; B6cșa Română, sat c.; villa
Baza, 1450 Bakcha, 1469 Baksa, 1733 Bokse,
1760-1762 Oláh Baksa, 1808 Boksa rumunyaszka,
1850 Oláh-Baksa, Bocșița (Suciu, DILT).
V . și Drumu Bocșii, Fafa Lunca Pădurea ~,
Togu
- Din subst bâcșă (pl. bocșe) ‘loc unde se ard
lemnele pentru a se face mangal; cărbunărie’; cf. și
n. pers. - (Pătruț, OR, 59-60).
BOCȘÂN v. Fântâna.
BOCȘÎȚA [bocșița] sat c. Hereclean; 1349
Boxa, 1450 Also Baxa, Bakcha, 1635 Puszta Baksa,
BOCȘ0R
1760-1762 Magyar Baksa, 1850 Boksitza, 1854
Magyar-Baksa, Bocșița (Suciu, DILT).
V . și Drumu Bocșiții, Pășunea de la Bocșița,
Podu Bocșiții, Valea
- Din top. Bocșa + suf. -iță.
BOCȘ0R v. Uli(a.
BÓCU v. Ciutur, Părău.
BOCÎIȚ v. Părău.
BÓDA v. Tabla.
BODÂȘCA „teren de șes mlăștinos” I, „părău,
se varsă în Valea Lazurilor” II (257).
- Din prob. n. pers. ~.
BÓDEA v. Aria, Capu, Dâmbu, Dealu, Dosu,
Fântâna, Iertăoiu, Moara, Părău, Ulița, Valea.
BODEÁNU v. Zăpodea.
BODEÂSA „teren de fânaț și arabil” II (19);
Bodeoâsa „teren arabil și pădure de fag, vie și loc
arabil” I (236).
- Din spm. Bodeása, Bodeoâsa < Bodea, n. fam.
sau ‘proprietatea lui Bodea’.
BODÉNII „parte de sat, de la biserică în jos” I
(130).
- Din n. grup ~ < Boda, Bodea, n. fam.
BODEȘTI v. Pădurea, Ulița, Vălceaua.
BODÍA [bodija]; s„ c. Buciumi; 1558 Bugya, 1600
Budgya, Budgia, 1722 Bugigia, Budja, 1733 Bodie,
1750 Bogya, 1760-1762 Bodgja, 1805 Budgya, 1850
Bod, Bogyu, 1854 Bugyia, Bogiea (Suciu, DILT).
V . și Măgura Bodiii.
- Din prob. n. pers. ~.
BODIGÂU v. Fântâna.
BODIȘEIA [bod'ișdja] „o groapă, cu față și
dos” 1(71).
V . și Râtu Bodișeii.
- Din por.
BODONCÚTU „pășune, este și o fântână” I
(195).
- Din top. magh. Bodonkút < bodon ‘trunchi
găurit’ + kút ‘fântână’.
BÓDORv. Fundu, Prunu, Ulița, Valea.
BODROÁII v. Fântâna.
BÓDRONU „deal, pământ arabil” I (239).
- Din n. pers. ~.
BÓGAR v. Grădina, Părău, Podu.
BÓGARDU „părău, o bucată de teren, îi
pădure” II (286).
V. și Coastea Bogardului, Fântâna lui Bogard,
Părău Podu peste ~.
- Din top. magh. Bagárd < Bagâr, n. pers. +
suf. -d.
BÓGAT v. Piatra.
BOGÁTA v. Calea, Pădurea.
BOGĂTÂNU v. Pădurea.
B0GĂTU „pășune, arabil” III (36); „pădure de
stejar, coastă” II (40), „pădure” 1 (41).
V . și Calea Bogatului, Dosu Fa{a ~, Părău ~,
Râtu
41
BOIÁN
— Din adj. subst bâgăt, var. a lui bugăt
‘îmbelșugat’.
BOGDÁNA [bobdâna] sat c. Buciumi; 1560,
1603, 1607 Kasapatak, 1760-1762 Kassa-Patak,
1808 Bogdána, 1854 Kásapatak, Bogdana (Suciu,
DILT).
Bogdána „pantă” I, „teren arabil, deal, nu-i
împădurit” IV (33).
V . și Dosu Bogdanii, Gura Părău Roata ~.
- Din n. pers. Bogdan + suf. top. -a.
BOGDÁNU „teren de deal, arător, fânaț și
pădure, îi lângă carieră” 1, „o zănoagă, o așezătură”
0 (134).
V . și Dealu lui Bogdan, Groapa lui ~, Pădurea
lui ~, Via lui —.
- Din n. pers. Bogdán, Bógdan.
BOGDÁNÉLU „un deal mare, mezunie cu
Vădurele” I (135), „un deal înalt mezunie cu
Șuimușeni” I (159).
V . și Valea Bogdănelului.
- Din top. Bogdânu + suf. -el.
BÓGHEA [bód'a] teren agricol (72; 142).
V . și Dealu Boghilor.
— Din subst. bóghe, var. a lui boăghe (pl. boghi)
‘căpiță, claie (de fân)’ (v. ALR II, s. n., voi. I, h.
133; ALRM II, s. n„ voi. I, h. 91).
BOGHÉSCU [bod'éscu] „a fost fânaț” I (104).
După ~„e după dâmb” I (104).
V . și Fața Boghescului, Fundu ~.
- Din adj. subst. boghésc ‘care are boaghe de
fân’.
B0GHIȘ, pop. B6gâș [bogîș], sat c. Nutfalău;
1214 villa Bogus, 1285 poss. Bagus, 1471 Bagos,
1850 Bágos, Bogis, 1854 Bagos, Bogîș (Suciu,
DILT).
V. și Calea Bogâșului, Drumu Iertașu
Legheleu Pădurea
- Din top. magh. Bagos < n. pers. sl. Bogus (cf.
Kniezsa, KH, 270/47).
BOGH1ȘOÂIE, Bogâș6ile [bogîș0jile] „pădure de
carpen, fag; a fost loc bogâșesc, pădure domnească”
I (76).
— Din top. Boghiș + suf. -oi, -oaie.
B0GOȘU „coaste de deal, a fost arător, îi
pământ ajegos” I, „un teren mai țipiș, o coaste cu
bugle de pământ ondulat îi rât” III (138).
- Din top. magh. Bagos < n. pers.
BOGTÁRÍA „teren de șes, e un canton” I
(150).
- Din subst. bogtărie, var. a lui boctărie ‘haltă,
canton’ < boacter, bogtăr „cantonier” I, III (150);
cf. și Tamás, EW, 127-128.
BÓHA v. Dealu.
BOHÓND v. Podu.
BOIÁN, anterior: Boiânu Crasnei, sat
actualmente contopit cu satul Cizer, 1481 villa
olachalis Boyan, 1491 Bayan, 1648 Bolyán, 1733
Bóján, 1750 Bóján, 1850 Baján, Bolyán, 1854
Ballyom, Balian (Suciu, DILT).
 BOIERIE BONTÂU

V . și Majaru Boianului, Osoiu —, Părău ~, Podu ~. B0LHAȘU „teren arător, pe lângă drumul care
- Din n. pers. - (DOR, 207). merge la Petrind” II (22).
BOIERIE. Boieriile „pădure de tot felul de - Din top. magh. Bolhás < Bolha, n. pers. + suf. -s.
lemne” I (264). BOLÍCA v. Șiru.
— Din subst. boierie (pl. boierii). BOLODÁMBU „un deal cu o groapă, unde a
BOIERÎȘTEA sau Pădurea Boieriștii „a fost fost cosalău” I, „un dâmb mare” III (162); „loc drept
pădure a boierilor, s-a iertuit și pământul s-a împărțit pe un deal, arabil” I (286).
la oameni” I (229). V. și Podu de la Bolodămb.
- Din subst. boieriște < boier + suf. -ifte. - Din top. magh. Balog-domb ‘dâmbul lui
BO^ȘU v. Părău. Balog’.
BOÎȘTEA „deal; or fi stat în merez boii” II, „loc BOLÓG, Bólog v. Holdă, Lazu, Togu, Via.
ridicat, dâlmă" (37), „fănaț, a fost pășune, s-au ținut boii BOLÓGA „o pantă pe două părți de dealuri,
acolo” I (40), Boiștea [•] sau Boriștea I „o coaste în printre ele e o luncă” 1(18).
fața satului, loc pustii, o fost o groapă mare” I, „un deal V. și Dosu Bologii, Fața Fundu Părău —,
mai lung, acolo vărau boii” [*] (41). Ulița ~.
Sub Boiște „șes, arător” II (37). - Din n. pers. ~.
V . și Dealu Boriștii. BOLOVÁNU „pășune, era ceva pădure înainte,
— Din subst boiște, cu var. boriște ‘loc de piatră” II (72); „teren lucrător și fănaț” 1 (80); „deal
odihnă pentru boi la amiază’. pe care îs vii” I (171).
BOITA „o coaste întinsă, pământ șuăios, dar se Bolovânu de la Iertâșu Nulii „pășune; a fost un
folosește” I (272). bolovan marc” I (186) -A Nulii, spm.
- Din prob. n. pers. ~. La Bolovân „loc drept șes, loc arabil” I (64); „o
BOITAR v. Fântâna. tablă de pământ șes” I, „șes, lângă sat și ștrec” II
BÓ1TO v. Poiana. (139); Pe Bolovan „tablă mai înaltă un picuț, sânt
B0IȚĂ v. Poiana. niște bolovani mari” I (148).
BÓJÁN v. Cioroiu, Fața. V . și Moara de la Bolovan, Părău Bolovanului.
BOJEDÁI v. Șicatoru. Piatra la Bolovan, Tău de la Valea Bolovanului,
BOJGÁU v. Poiana. Vâlceaua ~.
BOJÓR v. La ~. Bolovănii „loc cu pietri mari, cosalău” I (125);
BOLÂȘ v. Gruiu, Pădurea. „un izvor cu adăpătoare” I, „loc bolovănos” II,
BOLBÉNH „un loc mai ridicat ca teren arabil” „imaș, îs bolovani mari” III (133).
II (235). La Bolovăni „urcuș domol, arabil; locu-i între
- Din n. grup - < Bálba, n. fam. niște vălcei” I (146); In Bolovăni „pășune, îs
BOLBOÁCA „un izvor, iese apa făcând bolovani, seciuri multe” III (136).
bulbuci” I (40). V . și Părău cu Bolovane, Tufele Bolovanilor.
- Din subst. bolboăcă (pl. bolboci) ‘apă care - Din subst. bolovân (pl. bolovani, bolovane)
curge cu zgomot’. ‘piatră mare, pietroi; bucată mare de pământ’.
BOLBOȘEÂIA „un fund de groapă, fănaț, e un BOLÚND v. Fântâna, Ulița.
tău care făcea bulbuci” I (74). BOMFOÂIA v. Piatra.
- Din vb. bolboșă ‘a se bulbuca, a se umfla’. BÓMNERU „pantă, loc arabil” II (244), „loc
BOLCÂȘ v. Fața, Părău. arabil, pantă” I, „deal, arabil” III (247).
BOLD. La ~ „parte de sat aici a fost o prăvălie" V. și Valea Bomnerului.
111(169). - Din prob. n. pers. Bomner.
V . și Podu de la Bold. BÓNCA v. Groapa, Hagău, Râtu.
- Din subst bold, cu var. boldă, boltă < magh. BONCÁDU „loc arabil” I (77).
boit ‘prăvălie rurală’. V. și Coastea Boncadului.
BOLDEA v. Fântâna. BÓNCIU v. Curpătoriu.
BOLDIJOÁIA „pășune” I (80).
BÓNDEA v. Dealu, Piatra.
- Din spm. ~. BÓNDI v. Togu.
BOLDIREÁSA „rât sub pădure” I (282).
BÓNEA v. Dealu.
- Din spm.
BONEȘTI v. Ulița.
B0LDIȘ v. Valea.
BONGÓI v. Părău.
BOLDOJOÁJA v. Dâmbu.
BÓNTA v. Fântâna, Râtu.
BOLDUROĂIA I sau Boldoroáia I „o coaste,
BONTÂU „o așezătură de teren, mai dreaptă” I,
deasupra îi loc drept; îi și o fântână; izvor cu
„teren pe o coamă de deal” II (95).
cetemă" 1 (139).
- Din spm. - < Boldur, n. fam. La Bontău „șes; acolo a fost o moară de apă” I,
BOLDUȚ v. Pomăria. „au fost ceva mori mai demult, cu bontauă” II (132).
BOLDUȚÎNI v. Via. V. și Fața Bontăului, Părău Vârvu

42
BONJÁN
Bontâuăle „loc drept, arător”’ I, „a fost moară pe
bontauă” II, „acolo a fost moară, a rămas bontău pe
uscat” [*] (122).
- Din subst. bontőu (pl. bontóuő) „un fel de barcă
mare pe care stătea moara” [*] (122); „ca niște luntri
mari pe care plutea moara” II (122); „e din lemn, pe
care stătea moara pe apă, ca un ponton” II (95).
BONJÁN v. Pădurea.
BÓNJEA v. Fântâna, Părău.
BONJEȘTII I sau La Bonțâști „parte de sat
spre Cizer” III (277); La Bonțăști sau Grădina
Bonțâștilor „pământ arător; mai e câte un fulg de
pădure" I (274).
V. și Fântâna Bonțeșlilor, Grădina
- Din n. grup ~ < Bonțea, n. fam.
BÓNJI „fânaț pe un loc deluros” I (24).
- Din n. pers. —.
BONO v. Dosu.
BÓRA „parte de sat” I, „o groapă, începe din
sat” III (70); „pășune, acum e teren arabil” I (172).
V . și Coaslea Borii, Dealu ~, Fundu ~, Lazu
Părău
- Din n. fam.
B0RAȘ v. Dealu.
BORÂȘTI v. Zănoaga.
BÓRBATU „vie pe un deal” I (285).
- Din n. pers. Bărbat.
BÓRBEI v. Togu.
BORBELIȘTEA sau Groâpa Borbiliștii „loc
așezat, fânaț; îi o groapă lungă” I, „teren mai domol,
mai mult pădure” II (68), „fânaț și pășune” III,
„pășune și pădure în pantă” II (69).
V . și Podu Borbeliștii, Râturile ~.
- Din prob. n. pers. Borbeli + suf. -iște.
BORCUTÂȘU „loc de pășune pe dealuri” I
(168).
- Din subst. *borcutâș < borcút (< magh.
borkút) + suf. -aș ‘Ioc cu izvor de apă minerală’
(Tamás, EW, 140-141).
BORDÍC v. Grădina.
BORGHÍL v. Poiana.
BÓRHAZ v. Părău.
BORÎȘTEA v. Boiștea.
BORIJA v. Poiana.
BÓRLA sat, c. Bocșa; 1341 poss Barla,
1760-1762 Balla, 1850 Borla, 1854 Balta, Borla
(Suciu, DILT).
V . și Fântâna la Borla, Ulița Borlii, Valea
- Din n. pers. - (Pătruț, OR, 96; cf. și Kniezsa,
KH, 273/75).
BORLÁCU „loc mai așezat și deal, arabil și
fânaț” III (69).
V . și Fața Borlacului, Părău ~.
— Din por. Borlac.
BORLÁNU uliță (262); „deal mare, cu pietroi și
pădure” I (269).
- Din subst borlăn, var. a lui burlan ‘jgheab,
scoc, uluc’ sau din por. Borlan.
BORLÁCÉLÜ „deal; are și un părău” III (69).
43
BÓRTA
- Din top. Borlacu + suf. -el.
BORLÉNI v. Pădurea.
BÓRMOTA „teren drept de luncă, îi cel mai
bun loc din hotar” III (271).
- Din prob. n. pers. ~.
BORNA v. Moara, Vâlceaua.
BORNÓIU „un părău pe care vine apa tare și
bomoaie, face șuvoi mare și zgomot’ (IV (29).
- Din vb. bornăi ‘a face zgomot a zbâmăi’.
BOROÁIA v. Tău.
B0ROBAȘU „teren agricol în pantă” II (163).
- Din n. pers. Borobaș.
BÓRODU „teren arabil pe un loc de șes” II
(202).
Boroâdele „șes, lângă calea ferată” II (236).
BORONÂȘU „a fost pădure pentru boronă” 1
(167).
- Din subst *boronâș < boronă, var. a lui
baroană „lemn mare care se folosea la casă pentru
susținere” I (167) + suf. -aș.
BORONEÁSA „teren pustiu în pantă, cu râpi și
mărăcini” I (47).
- Din spm. ~.
B0ROȘ v. Coasta, Valea.
BORȘ v. Prun.
B0RȘO „teren arabil, sânt și grădini” I (180).
- Din top. magh. Borsó < borsó ‘mazăre’.
BORȘOMEZEU „loc mai drept s-a semănat
mazăre” II (244).
- Din top. magh. Borsómező < borsó ‘mazăre’ +
mező ‘câmp’.
BORȘOȘÂGU „teren de șes și pantă domoală
cu vii” II (197).
- Din top. magh. Borsóság < borsó ‘mazăre’ +
suf. -săg.
BORȘOȘMÂI „loc de coastă, duce către
Sfăraș” I (17), Borșoșmânii „pădure în hotar cu
Almașu și cu Fildu” II (23).
- Din top. magh. Borsósmány < borsó ‘mazăre’
+ suf. -mány.
B0RȘOUȘ „pantă dulce, arător, se făcea
mazăre” I (213); Borșos „loc și mai șes și coaste,
arabil, deasupra îi pădure” I (253).
- Din top. magh. Borsós < borsó + suf. -s ‘loc
cu mazăre’.
BORȘOVEIU „arabil, loc drept” IV (68).
Borșovâiu Măre „loc înclinat pădure” I (68); —
Mic „pădure, pășune” I (68).
V . și Dosu Borșoveiului, Fața Fântâna de la
Borșovei, Părău Borșoveiului.
- Din top. magh. Borsóvég < borsó ‘mazăre’ +
vég ‘coadă, sfârșit’.
BÓRTA „izvor I (77); „teren arabil; acolo a
fost un lemn din care a ieșit apă” I, „un izvor” II
(103); „fântână în capătul satului, a fost un tub de
lemn” IV (110); „pădure” II, „izvor; a fost bortă de
răchită” III (116); „teren arabil și fânaț u lângă
Părău Borții”, „rât a fost un izvor” II (124); „e un
izvor aici care înainte era numai o bortă, o gaură
BORTEȘTI
unde stătea apa” I, „o gaură sub stan, în sat” UI (133);
„a fost o fântână, a secat; a fost un lemn putred” HI (Drăganu, Rom., 243); cf. și n. pers. Borza (DOR,
(136); „loc cu o fântână cu apă bună” I (171).
Bórta Diacului II (122) - Diacu, spm.;
-Lupului „câmp printre două stânci, pădure pe
ambele părți” I (275) - subst lup-, ~ Pópii (122) -
subst popă.
Către Bórtá sau Ulița către Bórtá „o uliță care
a mers până la Bortă” III (136).
V. și Drumu Bortii, Grădina de la Bortă, Părău
Bortii Lupului, Părău Borții, Ulicioara —, Ulița la
Bortă.
Bârtile „coastă lină, a fost pădure oarecând” II
(12); Bórtele „fântână cu halauă” I, „o coaste, de la
ea încolo este pădure; acolo au fost niște ponoară de teren arabil” II (167).
hulpi și s-o făcut bortă” II (41); „a fost o pădure cu
lemne mari, după ce a tăiat lemnu au rămas borte,
cioate” II (159); loc defrișat (173, 175, 176);
Bórtele sau Deălu Bortelor „dâmb, a fost pădure
care s-a tăiat” II (72);
între Borți „coastă și șes” II (7).
V. și Dealu Bortelor, Fântâna —, Părău -.
- Din subst. bortă (pl. borte) „scorbură într-un
copac mare” II (12); „gaură în pământ” I (41);
„ciutruca care rămâne după ce tai lemnul către
rădăcină” 1(176).
BORTEȘTI v. Uricu.
B0RTIȘA [b0rtîșa] IV sau B6rteșa [bdrtășa] V
platou (98).
Sub Bdrtișa I, IV sau Sub B0rteșa V sau Sub
B0rtoșa III „un pic de pantă, fânaț” IV (98).
V . și Pădurea Bortișii, Părău Ponița ~,
Vâlceaua —.
- Din top. Borta + suf. -iș(ă).
BORTÍÍ) [bortiyu] „din sus de Ochiuț, pământ
drept, arător” III (139); „e pe Braniștea, au fost
borte” B (149).
V . și Prundu Bortiului.
- Din subst. *bortiu < bortă + suf. -iu ‘loc cu
borte’.
BORTOȘU „pășune, așezată lângă Pădurea
Bortoș” I (191), B6rtușu „teren arabil și pășune” II
(196).
V . și Dâmbu Bortoș, Fântâna lui Pădurea
- Din n. pers. Bortoș.
BORTÚCA „fântână din lemn cu apă bună de
băut” I (186).
- Din subst bortâcă (pl. bortuci) ‘jgheab din
lemn’.
BORȚOÂSĂ v. Piatra.
BORZ v. Coasta, Lazu.
BORZA sat c. Creaca; 1469 Berzova, 1722
Borsva, 1733 Borzás, 1750 Borzsa, 1854 Borzova,
Borza (Suciu, DILT).
Bórza „pantă, arabil” I (3); „o groapă mare cu
pășune” II (17), „o groapă largă, încăpătoare,
pășune” I (25); „pantă, loc arabil” I (286).
V . și Cărarea la Borza, Coastea Borzii, Dealu-lui Răus „o buză de deal, pădure” III (125) -Raus,
Dosu Drumu la Borza, Fundu Borzii, Gura
Pârău Borza, Ruptura Borzii, Togu ~.
BOT
— Din top. sl. *Bilrzü < *bürzil ‘repede, iute’
211; Pătruț OR, 53).
BORZÁNA „fântâna aproape de sat și pășune”
III (149).
- Din spm. - < Borzan, n. fam.
B0RZAȘU „teren arabil pe un deal” I (180);
„pantă, deal” I (200); „teren arabil pe un șes” I
(285).
V . și Râtu Borzașului, Șesu ~.
- Din top. magh. Borzas < magh. diai, borza
‘soc’ + suf. -r ‘socet, loc cu soci’.
BORZÉSTI v. Grădina, Ulița.
BORZÍCU sau Borzéicu „livadă, înainte a fost
Borzicu Mâre „loc în pantă, pomărie” I (167); -
Mic „teren în pantă” 1 (167).
- Din top. Bórza + suf. -ic.
BÓRZU v. Ulița.
BOSLÍCU „loc deluros, pășune de vite; a fost
carieră de piatră” 1 (24).
- Din top. magh. Boslik < Bos, n. pers. + lyuk,
luk, lik ‘gaură’.
BOSOIÁNA v. Dâmbu.
BOSORCÁIA „uliță” I (206).
- Din por. - < magh. boszorkány ‘vrăjitoare,
cotoroanță’.
BÓSORO „pășune într-o poiană” I (194).
B0ȘCA „fântână cu apă bună și care nu seacă” I
(185).
V . și Groapa Boșchii, lertăoiu ~.
- Din subst. bâșcă „cofă făcută din doage” III
(281); v. și NALR - Trans., voi. III, h. 362, 395.
BOȘCĂNÂU „pădure și poieni, pădure îndesită” I
(123).
- Din prob. por. ~.
BOȘCHENI v. Lunca, Via.
BOȘC0IU „izvor, a avut o scorbură din lemn
ca un tub, de aia i-a zis așa, în Berc” II (266); „o
fântână, o groapă cu un lemn, la Ciungărești” [*]
(274).
- Din subst. boșcâi < bâșcă + suf. -oi ‘butoiaș’.
B0ȘCOR v. Ulița.
BOȘINTEU [boșînfâyu] sau Boșintâu din Jos
de Drum „cu un dâmb așa, mai arădicat în mijlocu
lui, o movilă, arabil” I (231).
Boșinttu din Sus de Drum „pantă mare, îi cam
hâituri” 1(231).
V. și Părău Boșinteului.
- Din prob. por. -.
B0ȘTEȘTI v. Dealu.
BOȘTICÂIA v. Dealu.
BOT (n. pers.) v. Moara.
BOT. Bótu Arinului „o hulă tăuasă (hulă = o
limbă de pământ între râpi), au fost și arini” I (95);
n. pers.
V. și Poiana Bolului.
44
BÓTA
- Din subst bot (pl, boturi) ‘partea ascuțită sau
lunguiață a unui teren; capăt, vârf.
BÓTA „pășune” II (35).
într-a Bótii „pantă, pășune” IV (68).
V . și Coastea Bolii, Dâmbu i Dealu ~, Desătu
—, Fântâna ~, Groapa —.
Bótele „teren arabil, se seamănă floarea
soarelui” 111(31).
- Din subst botă (pl. bote) ‘bâtă, băț’ sau n.
fam. Bota.
BOTÉSC v. Râtu.
BOTtȘTI v. Dealu, Via.
BOTÍCA v. Dealu.
BOTICÂȘ v. Poiana.
BOTIȘOÂIE. Botișoile „coaste” I (77).
- Din subst. *botișoâie (pl. botișoi), aug. al lui
bot ‘ridicătură, înălțime*.
B0TOȘU „teren arabil pe un deal” I (285).
V . și Dealu lui Botoș, Via lui ~.
- Din n. pers. Botoș.
B0ȚA v. Moara.
BÓU „o groapă, pășune” III (23).
V . și Coada Dealu Boului, Dealu ~, Fântâna ~,
Lazu ~, Părău ~, Podu ~, Valea Valea Zăpozii ~,
Zăpodea ~.
V . și Câmpu Boilor, Dâmbu ~, Dealu Drumu
—, Fața ~, Fântâna —, Merezu ~, Mezerătoarea ~,
Poiana ~, Ulița ~, Valea
- Din subst. bou (pl. boi).
BOURÎȘTEA [boyărlșfe] „pășune; acolo se
pășunau boii și acolo s-au culcat” IV (29).
- Din subst. bourlște (pl. bouriști) ‘loc unde
pasc și se odihnesc boii*.
BOÎIȚ v. Cotu, Fântâna, Piatra.
BÓZGA v. Groapa, Ulița.
BOZGOÁIA v. Poiana, Tău.
BÓZIE. V. și Dâmbu Bozii, Poiana
Boziile [bózíjile] „șes, loc arător, pe lângă
drum” 1, „Ioc drept, acolo s-au făcut un fel de
buruieni mari” II (155).
- Din subst. bozie (pl. bozii), var. a lui boz „o
buruiană care face boabe negre” I (155).
BOZIEȘ [bozijdș] sat, c. Nușfalăw, 1342
Bozyas, Bozias, 1485 Bozzyas, 1646, 1760-1762
Borzâs, 1854 Borzâs, Bozieș (Suciu, DILȚ).
V . și Drumu Bozieșului.
- Din subst. *boziâș < subst bozie (pl. bozi) +
suf. -eș (cf. Iordan, Top., 60); cf. și magh. buzjâs
‘loc cu soci*.
BÓZNA sat, c. Agrij-, 1619 Szent Peterfalva, 1733
Bozna, 1854 Szent-Péteifaha, Bozna (Suciu, D1LT).
Bóznea [boznț] I sau lllița Bóznii II uliță (197).
V . și Bercu Boznii, Coada ~, Dealu ~, Fețele
Fântâna la Mărit ~, Măgura ~, Măru ~, Meseșu ~,
Podu ~, Șesu ~, Ulița ~, Valea ~.
- Din top. sl. *Büzfna < büzú ‘boz’ (E. Petrovici,
în DR, X, 258; Iordan, Top., 60); cf. și n. pers.
Bozna (Pătruț, OR, 64).
BOZNEÁN v. Pădurea.
45
BRÂNIȘTEA
BOZÓLNIC (neart.) „cătun al satului Cuzăplac”
I (26); 1434 Bozolnok, 1461 Bozolnokteleke, 1913
Kisbozolnok (Suciu, DILT).
V . și Drumu Bozolnicului, Părău Râtu ~.
- Din prob. top. sl. 'Bozolnik.
BRAD. în ~ „platou, grădini și fânețe; nu e
brad, nici pădure” I (25).
V . și Dealu Bradului, Dosu Gruiu ~, Gruiu
Brâzii din Dósu Hăitii = Pădurea din Dósu
Hâitii.
La Brazi „coaste; au fost brazi, acum s-au tăiat”
III (30); „un deal rotund cu pădure de brad” I (34);
„plantație de brazi” I (113); „o pantă cu livadă
deasupra satului; au fost cândva brazi” [*] (175);
„pădure cu brazi, până-n culme” II (229); în Brazi
la Nebúna „pădure faină de brazi; jos în gura
Părăului Nebunii îs căsi și grădini” I (146) -
Nebuna, spm.; între Brazi „loc lângă sat cu brazi
pe un pic de coastă, de la sat în sus” IV (100); Sub
Brazi „teren arabil, loc drept” I (30).
V . și Părău Brazilor, Poiana cu Brazi.
- Din subst. brad (pl. brazi) ‘arbore din familia
pinaceelor’ sau n. fam. Brad.
BRÁDEA „deal și un fel de șes; a fost pădure”
II (265).
V . și Pădurea Bradii.
- Din n. fam. ~.
BRÁICA „pantă de deal, arabilă” I (78).
V . și Cornu Brăicii, Dealu
- Din n. fam. ~.
BRĂIȚA [brâjța] „teren în pantă cu niște
tufărie; a fost pădure din care s-a tot defrișat” I
(232); „pantă, arabil și fănaț; îs costi, niște rupturi”
n (240).
- Din prob. n. pers.
BRAN v. Piatra.
BRANCÂU v. Fântâna.
BRANIȘTEA „loc drept, frumos, îi sus în
coama dealului" I (44); „loc drept, șes, în incinta
satului” I (56); „o groapă pe o coaste” I (64); „parte
de sat, fănaț” I, „a fost rât, loc mlăștinos” II (70);
„teren arabil și fănaț” II (75); „livadă și arabil” I
(76); „livadă în capu satului” I (77); „loc drept,
arabil” II (79); „teren lucrător și parte de sat” II (80);
„loc drept în sat” I (82); „șes; a fost loc domnesc” I
(94); „teren arător mai micuț, ca o grădină; a fost
închis c-o vraniță” II (95); „teren arabil, au fost case
pe el” III (97); „pământ între păduri” II, „a fost un
loc cam îndosit” III (98); „loc arabil; a fost în
pășune, o bucată de pământ îngrădită” I (104);
„arabil și cosalău” III (108); „un loc îngrădit”
I (109); „a fost cândva îngrădită roată” 1 (110); „a
fost pământul cuiva și a fost îngrădii’ I (116); „loc
arător, de la sat către Valea Sacă” 1(119); „loc șes
pe lângă Someș” II (122); „loc din jos de căsi; o fost
oarecând braniște îngrădită” I (123); „șes, loc
arător” III (125); „fănaț și arabil; a fost îngrădii’ II
(130); „arabil, lângă o pădure” II (132); „loc apătos
lângă sat” II (133); „prunăt lângă sat” II (134); „șes
lângă Someș” I, „a fost pământ de-a baronului”
 BRANT
III (139), „loc drept ca pe palmă; a fost locul
baronului” I (140); „loc arător lângă sat” II (141); „a
fost pădure, pământ apătos” III (142); „loc drept,
arător" II (144); „Ioc drept” I (146); „loc drept lângă
apă” III (149); „acum e uliță în sat, loc în pantă” II
(151); „teren folosit ca pășune” I (152); „loc pe
lângă Vale” II (159); „loc în gura satului” IV (164);
„teren arabil” I (165); „a fost teren arător al
bisericii” I (166); „loc la marginea pădurii” II (167);
„pământ arabil; este un pic de pădure” II (172);
„arabil, șes” III (173); „șes, arabil, loc frumos” I
(176); „teren agricol lângă pădure” I (182); „teren
arabil în pantă” II (186); „uliță” I, „teren în pantă” II
(197); „o pantă lină, mai încolo e pădurea” I (202);
„șes, teren arabil, mlăștinos” I (224); - II sau ~
Tănăsăsculi 111 „o ulicioară din Jos de sat” II, „loc
mai drept, ca o grădină” III (107) - Tănăsăscu, por.;
Brâniștea sau ~ Baronului „loc șes” I, n (148);
Brâniștea I, II sau ~ lui Donovác IU „un deal cu
pădure; fost loc boieresc” II (160) - Donovac, n. pers.; ~
sau ~ Podinénilor „a fost loc cam închis” I, II (162) - n.
grup podineni < Podină, n. fám.; Brănișco „loc de șes,
fănaț și teren arabil” I (222).
Brâniștea Cucului „un dărăbuț îngrădit în
marginea satului" II (96) - Cucu, por.; ~ de Jos „loc
arabil pe malu Someșului” I (149); ~ de Sus „o tablă
pe malu Someșului” I (149); ~ din Sus „șes, pe
lângă Someș, de la Părău Belții în sus” I (122); ~ lui
Cârol „un teren agricol, pe față” I (134) - Carol,
pren.; ~ Turbiiții „șes pe malul Someșului” I (143)
- v. Turbufa.
V. și Dâmbu Braniștii, Dealu ~, Dosu —,
Fântâna din Braniște, Pădurea din ~, Râtu
Braniștii, Tău ~.
Brăniștile „teren de cosalău pe Valea Sălajului”
1(169).
După Brăniști „fănaț, loc drept” I (152); între
Brăniști „au fost două braniști” II (123).
— Din subst. brâniște (pl. braniști) „loc
domnesc” (94); „loc îngrădii’ (98; 104; 107; 109;
11; 116; 162); cf. și Porucic, L, 21, 51, 64; Iordan,
Top., 86, 440.
BRANT v. Piatra.
BRAȘEU v. Dealu.
BRÂȚII v. La
BRÁZDÁ. La - „arabil; îi loc întins de puteai
trage brazdă lungă” I (59); Breăzda „loc mai pe
deal; a fost pășune” II (264).
- Din subst brăzdă (pl. brazde) ‘fâșie îngustă de
pământ tăiată și răsturnată cu plugul’.
BRAZDÁU v. Dealu, Ulița.
BRAZILIA „cătun al satului Huseni” I, „parte
de sat; a luat ființă o dată cu reforma agrară” IV
(214); „parte de sat, nume dat în batjocură” I (253).
V. și Podu de la Brazilia.
- Din top. Brazilia.
BRĂDĂȚELU [brădățălu] „pădure mare de
stejar” I, „o uliță, un drum” II (283), „pădure de stejar,
a fost pădure de brad” I, „pădure cu gorun” II (284).
46
BREÁZA
V. și Cornu Brădățelului.
- Din subst. brădățel < brădet + suf. -el.
BRÁDÉTU „pădure de brad, deal” II (217);
„pășunea satului” II (281).
- Din subst brádét < brad + suf. -et.
BRĂDIȘ0RU „pădurea besericii, acum îi
pășune” II (31).
V . și Ulița Brădișorului.
- Din subst brădișâr (pl. brădișori) < brad +
suf. -ișor.
BRADULÉJU „teren mai așezat, sânt case; or
fi fost brazi” I (275).
V . și Valea Brădulețului.
Brădullțele „coastă, a fost o plantație, acum e
fănaț, au fost arini, goroni” II (281).
- Din subst. brădulâț (pl. brădulețe) < brad +
suf. -uleț.
BRĂHĂMOÂIA v. Groapa.
BRĂNIȘTIOÂRA „loc așezat, lângă vale” I
(75); „șes pe lângă Someș” 1 (94); „un fel de loc
deschis” I, „loc de față; a fost loc domnesc” IV
(110); „șes între Someș și ștrec; a fost un loc
nemeșesc, o fi fost îngrădii’ I (129); „fănaț, lângă
sat, au fost niște grădini ale oamenilor” I (131); „loc
șes, arabil” I (143); „loc arabil lângă Someș” I
(149); „loc arabil, șes” III (173). Brăniștidrile
„fănaț, înainte a fost arabil” I, „îi ca o braniște,
închis ca un odor (= curte)” III (115); „poiană
înconjurată, e în pădure” I (117); „a fost ceva
braniște, au fost ceva poieni” I (123); „o coaste, are
și izvor” I (159).
V . și Valea Brăniștiorilor.
Din subst brăniștioâră (pl. brăniștiori) < brâniște
+ suf. -ioară.
BRÁSOVÁN v. Cioroiu.
BRĂTINEÂSA „loc mai jos între două dealuri"
I (13), „parte mare de hotar” I (21).
V . și Dealu Brătinesii, Drumu pe Brătineasa,
Fața Brătinesii, Valea ~.
- Din spm. ~ sau ‘aparținător lui Brata, Bratea’.
BRÁGLÉZ sat, c. Surduc; 1554 Tothzallas,
1600 Tóth Szállás, 1733 Birlegzii, 1750 Biirglecz,
Tothszállás, 1850 Brigletz, 1854 Tótszállás, Brigleț
(Suciu, DILT).
V . și Valea Brâglezului.
- Din prob. n. pers. ~.
BRÂNDA v. Groapa.
BRÂNDEȘTI v. Grădina.
BRÂNZA „o coaste dc la pădure în sus, mai
mult pășune, pasc oile” I (96).
- Din subst brânză.
BRÂZGÂU v. Cărarea.
BREÁBÁN v. Valea.
BREÁZA „loc mai drept” II (55); „o coaste și
sus îi așezat; cu fața spre amiazăzi” I, „o coastă, îi pe
vârv, îi deasupra dealului” 111 (97); ~ sau Brizele
„loc în pantă mică” III, „îi mcjdă cu Romita” I (38).
V . și Gura Brezii, Părău ~.
BREBÁN
Brizele „loc bun, loc așternut, aproape de sat” I
(2); „o coaste, arător și pădure” I (42).
V . și Dealu Brezelor.
— Din top. si. *Breza < briza ‘mesteacăn’
(E. Petrovici, în DR, X, 242; Iordan, Top., 80); cf.
și rom. breaz, -ă.
BREBÁN v. Grădina.
BREBENÎȘU „arabil, puțin alinat în jos” I,
„coaste” II (52).
- Din subst. brebeniș < breabăn ‘specie de
anemonă’ + suf. -iș.
BREBI [brebd'J sat, c. Creaca; 1385 Beryd,
1423 villa olachalis Bred, 1450 Bered, 1475 Bros,
1543 Breeb, 1733 Brebj, 1750 Bred, 1850 Bregyi,
1854 Bréd, Bregi (Suciu, DILT).
V . și Drumu la Brebi, Groapa Brebilor, Părău
—, Valea ~.
- Din subst breb (pl. brebi) ‘castor sau animal
înrudit cu castorul’ (v. și Pătruț, Nume, 44-45).
BREGLEZĂN v. Grădina.
BREJEȘTI v. Ulița.
BRÉNZU „loc unde a fost mină” I (48).
- Din subst. brenz „linie de vagonét” IV (48).
BREZÁIA „pădure” I, „o poniță într-o pădure”
III, „o poiană mai mică” V (98).
V . și Dosu Brezăii, Vâlceaua ~.
- Din top. Breaza + suf. -aie.
BREZEȘTI v. Ulița.
BRIA v. Coasta, Părău.
BRICEÁG v. Coasta.
BRIGHIREÁSA [brid'irgâsa] „o coaste, arabil;
parte de sat” IV (289).
- Din spm. - < n. pers. Brighir sau ‘aparținător
lui Brighir'.
BR1SC v. Iertașu, Vălceaua.
BRÍSCA „vale mică care vine de la Sâg și se
varsă în Bărcău” I (267), „loc pe lângă apă, îs câteva
case și o moară, pământ bun” I (272).
V. și Coastea Briscii.
- Din n. fam. Brisc + suf. top. -a.
BRISCÁNII „un cătun dincolo de Părău
Sclatinii” I (272).
- Din n. grup - < Brisc, n. fam.
BRISCĂNEȘTI v. Ulița.
BRISTÉNI v. Podu.
BRIȘTEȘTI v. Groapa.
BRÎȘTU v. Tău.
BRÍZDA „uliță” 1(190).
- Din por.
BROASCA „loc cam în pantă jos la poalele
Măgurii; cândva a fost cam mlăștinos și cântau
broaștele” I (16); „fânaț, loc mai drept; au fost acolo
multe broaște că erau tăuri” II (55); „o groapă, îi ca
niște picioare de broască” 11 (61); ~ sau In Vâle
„parte de sat, au fost tăuri cu broaște” [*] (85);
„coaste mare, îi către broscării din Văleni” 1 (145);
„loc în pantă, coastă” I (146); „pășune, pe sub
pădure” 1(147).
47
BRUSTURÍE
Broăsca Pițuli „loc cam drept” I (146) - Pipi,
por.
V . și Dealu Broaștii, Gura Broștii, Fântâna din
Broasca, Valea Broaștii.
— Din subst broască (pl. broaște).
BRÓDEA v. Pădurea.
BRÓNTU„a fost pomărie, acum e pășune” I
(151); Bróntu II sau Brántu V „deal, au fost ceva
grădini” II (217).
V . și Ciuciu lui Bront.
— Din n. fam. Bront.
BRONȚEȘTI v. Dealu.
BROSCĂRII „parte de sat; acolo îs broaște
multe” I (177); „parte de sat, în jos; primăvara cântă
broscoii” I (274).
V . și Fântâna din Broscări, Ulița Broscarilor.
— Din n. grup — < subst. broâscă.
BROSCĂRIA „izvor termal” V (217).
- Din subst. broscărie (pl. broscării) < broască
+ suf. -ărie.
BROSCÓI v. Togu.
BROȘOIEȘTI v. Fața.
BROȘTERÎȘTEA „fântână cu apă bună, se
pare că au fost broaște” I (185).
- Din subst. broșteriște < broaște + suf. -ăriște.
BRUDĂN v. Icu.
BRUDEĂSCA „coastă destul de oablă deasupra
satului” II (103).
V . și Fața cea Brudească.
- Din spm. Brudeăsca < n. pers. Brudea.
BRÎINĂR v. Dealu, Fața.
BRUSTURÁRU „rât în pădure, au fost
brusturi” IV (287).
— Din subst. brusturăr < brustur + suf. -ar.
BRUSTUREĂSA „loc șes, arător, dar cam
pietros” I (13); „pădure de stejar și o bucată de rât” I
(283), „teren arabil și fânaț pe deal” I (284).
V . și Cioroiu Brusturesii.
- Din spm. ~ < n. fam. Brustur + suf. -easă sau
‘proprietatea lui Brustur’.
BRUSTURÉL. Brusturâii „pantă dulce, fânaț;
aici se face multă mătrăgună și brusturi” 1(11).
- Din subst. brusturii (pl. brusturei) < brustur +
suf. -el.
BRÚSTURI sat, c. Greaca; 1585 Újfalu, 1733
Brusztur, 1762 Somor Újfalu, 1764 Somre-Ujfalu,
Olah-Ujfalu, Brustur, 1850 Somra Újfalu, Brusztúr,
1854 Somró-Ujfalu, Brustur (Suciu, DILT).
V . și Drumu de la Brusturi, Pietrele Brusturilor.
Brusturii „loc întins, arător și pădure roată” I
(74); „pomărie și arabil” I (78).
V . și Fața Brusturilor, Părău Poienile
- Din subst. briistur, brusture (pl. brusturi) „o
buruiană cu frunze mari” I (74).
BRUSTURÍE. Brusturfile „parte de dos; era
fânaț, e înconjurată de pădure” I (25).
V . și Gura Brusturiilor, Fundu ~.
- Din subst. brusturie (pl. brusturii) < brustur +
-suf. -ie Toc cu brusturi’.
 BÚBA
BÚBA v. Pădurea.
BUBÚIA. Sub -„tot drept, arabil’’ I (146).
- Din por.
BUBUIÓG v. Groapa.
BÚCA. Bucile Cúrului „un deal crăpat în două”
[*] (34); — Fánii „un deal cu două buci” I (63) -
Fane, hip. < Ștefan, pren.
- Din subst bucă (pl. buci) ‘ridicătură de teren’
(Loșonți, Top., 33-34).
BÚCHEA v. Fundu, Peștera.
BÚCINU „e cosit, sânt puși oltouani” I (109).
- Din subst búcin (pl. bucini), var. a lui bucium
‘butuc, buturugă’.
BUCÎȘTE „pantă” V (66); „loc arător, a fost
cândva pădure” I, „pământ mai țârfos” III (125).
V . și Groapa Buciștii.
- Din subst buciște „pământ puhav, țârfos,
sfărămicios” I (125).
BUCIUCOÁIA „o groapă ca o covată, teren
arător, acum e pășune” 1(151).
- Din spm. Buciucoáia < Búciuc, n. pers, sau
Buciu, n. fam.
BÚCIUM. Búciumii [búSumni] „loc în pantă,
arabil” [*] (102); „coaste spurcată, mărăcini, tufe” I
(145); „e ca o stâncă cu pietre” 11 (149); „teren
drept” I (165); „coastă cu mărăcini, spini și tufișuri”
I (172); „teren arabil între niște păduri” I (234);
„pantă în jos” III (258); „parte de saf’ I, II, „cătun”
[*] (259); Búciumii II, III sau Búciumii Chișului I
Joc cu umituri și spini; a fost pădure și s-a tot tăiat”
1 (125) - Chișu, n. pers.
V . și Deal de Buciumi, Râturi de ~.
-Din subst. bucium (pl. buciumi) ‘buștean,
buturugă’.
BUCIUMĂM v. Ulița.
BUCIUMÂȘU „teren așezat, drept” I, „s-ar
putea să fi fost pădure” II (134).
— Din subst *buciumâș < bucium + suf. -aș.
BUCIUMI sat c.; 1491 Bucsin, Bwchyn,
Bwthyn, 1497 Butsin, 1525 Bwchin, 1570 Buchyon,
1573 Bucsium, 1666 Buczun, 1733 Butsumi, 1805
Vármezó seu Bucsum, 1850 Bucsumnyik, 1854
Vármező, Buciumnic (Suciu, DILȚ).
V . și Drumu spre Buciumi.
- Din subst. bucium (pl. buciumi) ‘trunchi de
copac, buturugă, buștean’.
BÚCIVAR „pantă mare, alunecări de teren” I
(222).
— Din top. magh. Bucsvár.
BÚCȘA „parte de sat o vale” I (73).
V. și Părău Bucșii, Poienile
- Din n. fam. ~.
BUCȘE v. Balta, Fântâna, Piatra.
BÚCU v. Goronu, Grădina, Groapa, Togu.
BUCULEȘTI v. Ulița.
BUCURÉNII „parte de sat pe vechea vatră” I
(45).
- Din n. grup - < Bucur, n. fam.
48
BUDALÂU
BUCUREȘTI. Bucurâștii Noi „parte nouă de
saf’ V (175).
- Din top. București.
BÚCURU „parte de sat și în afara satului o
parte de deal” I (45).
V . și Drumu Bucurului, Părău
— Din n. fam. Bucur.
BÚDA „deal” I (76); Búda sau Deâlu Búzii
[bűzi] „deal mare cu pomi oltouani” I (88).
Búda Ceâchii „loc în pantă domoală, arabil” I
(87) - v. Ceaca.
Sub Búda „loc sub un deal” 1, „teren arabil” II
(76).
V . și Dâmbu Budii, Dealu
- Din subst. budă (pl. buzi) ‘căsuță de lemn în
pădure sau în afara satului’ sau n. fam. Buda.
BUDÂIA v. Ulița.
BUDALÂU [budalăpu] „izvor cu apă; e un dud
de lemn, e pământ arător în jut” II (36); „acolo îi un
izvor și o fântână c-o borte, un lemn scobit” I, „o
coaste și un pic de groapă; este o fântână acolo” III
(82); „un colț de teren lângă sat pomărie” I, „un fel
de uliță” II (134); „loc arabil; e un izvor cu bortă de
răchită” II (141); „pantă, arabil, cosalău; a fost
oarecând apă bună cu butuc” II (144); „o groapă mai
joasă cu izvoare multe, cu mult rogoz în jut" I (153);
„izvor cu apă de băut lângă Jibou” I (154); „loc cu
apă, izvor mare” I (166); „pădure de goron și cer
lângă marginea satului, către Sălățig” II (171); „o
vale; a fost o fântână acolo, s-a făcut numai trestie”
II (175); „teren arabil; a fost o scobitură de lemn pe
unde curgea apa” I (178); „loc deluros, mai ales în
pantă” I (179); „fântână la marginea satului” II
(193); Budulău „arabil, loc mai drept; este o
fântână, a fost adăpătoare pentru vite” I (30); „o
groapă și pe mijlocul lui vine un părău” I, „izvor de
apă; a fost o burtoacă de apă de băut” IV (33); „deal
stricat, rupt, a fost teren arabil; a fost și o fântână
acoperită” IV (58); „deal, dâmb; a fost o fântână, e
loc mlăștinos” I (65); „teren arabil; e un izvor unde-i
pus un lemn cu bortă” III (70); „o fântână în Pustă,
un lemn cu bortă pe unde ieșea apa” II (72); „arător,
pe coastă” II (96).
La Budalău „teren arabil, a curs un izvor” I
(169); La Budălău „fânaț, este o fântână, a avut
budălău” II (130); Sub Budulău „loc arător mai
așezaf’ I (96).
V . și Coastea Budulăului, Fântâna de la
Budalău, Părău Budileului.
Budalăuăle „fântână cu apă bună” I (167);
Budălâuăle „arător și pășune; are un izvor” n (139);
Budulâuăle „coastă, îi p-îngă Dealu Blidarului, a
fost pădure” I (86).
V . și Drumu de la Budulauă, Valea Budălauălor.
- Din subst. budalău, cu var. budălău, budulău
(pl. budalauă, budălauă, budulauă) „un lemn cu
bortă băgat drept pe izvor" I (33); „o fântână cu un
burtuc de lemn” III (82); „un lemn scobit’ II (130).
BUDÁRA
BUDÁRA „uliță, trece prin centrul satului”
I (253).
- Din spm.
BUDÂȘCA „părău care izvorăște de la Izvoru
Bandic și se varsă în Valea de Lazuri” I (261).
- Din n. pers. Budășcă sau subst budâșcă
‘putinei’.
BÚDEA v. Moara.
BUDEÁNU v. Vălceaua.
BUDEÁSCA „pădure” III (136).
- Din spm. ~ sau ‘proprietatea lui Buda’.
BUDÉN1 v. Râtu.
BUDÍA [budlje] „pășune, deal mare; a fost
pădure” I, „parte de sat” II (243).
-Din subst. budié ‘trunchi scobit’.
BÚDI1 v. Moara.
BÚDINA „arabil, coaste; acolo este o fântână”
V (213).
- Din subst. *búdiná < búdiu, budié + suf. -ină.
BUDÍU [budipu] „un lemn scorburos, gros, prin
care curge un izvor și beau vitele” 1(11); „un izvor,
fântână neamenajată pe țarină” I (214).
V. și Dealu Budiului, Fundu Părău ~.
Budiile „o fântână mică în capătu satului” I (6);
„fânaț și poienițe multe; este acolo un budulău”
1(81); „un pic de deal, fânaț, sânt izvoare” I;
„o coastă, cam lăpăstos” II (155); izvor (169); „pământ
arabil, au fost niște păduri” I (187); „fântână făcută
în bortă de răchită” I (234); „izvor mare în jos de
Ștefăncasa” III (276); „o fântână din tuburi de
beton” III (286); „îi o fântână făcută din lemn bortos
băgat în pământ; așa se numește și locu de pe lângă
fântână” III (287); Budiile I sau ~ Pópii II (151).
- Din subst. budíu, búdiu (pl. budif) „lemn
găunos, ca un ciubăr fără fund” I (6).
BUDOÁIA v. Dealu.
BUDÚRA v. Coasta, Dâmbu.
BUDUREÁNU „Ioc arător și fânaț într-o groapă”
1(48).
V . și Fântâna Budureanului.
- Din n. pers. ~.
BUDUSÉCU „teren arabil în pantă, la capătu
satului” 1(193).
BUDÎJȘCA „uliță care duce la Lompirt” III
(204).
- Din por. ~.
BÚDVÁ. Búdvele „deal țâpiș, pășune” I (93),
„părău cu niște stani” I, „stană mare; dedesuptul
stanilorîi o așezătură” II (101).
V. și Părău Budvelor.
BÎIGLEȘU „deal mare, loc arător” I, „pantă
dulce, arabil, tot locu îi ca o buclă” II (57).
- Din subst. *btigleș <buglă + suf. -ef ‘ridicătură
de pământ’.
BUHÁTE v. Dosu, Groapa.
BÚHÁ v. Dealu, Presaca, Părău, Râpa.
BUHÁRÍA „loc lângă sat, e costiș" I (12).
- Din subst. *buhărie < buhă + suf. -ărie ‘loc
unde trăiesc buhe’; cf. și buhâș ‘tufe mici’.
BUHĂȚEL, Buhuțel v. Pădurea, Părău.
49
BULBÚCU
BUHOÁIE v. Holdă
BÚHU v. Gaura, Lazu, Poiana.
BÚIA „teren arabil” 1 (163), „a fost un sat
acolo” I, „parte de hotar” II (168).
Buia lui Benchâi sau Togu lui Bénchio „Ioc
agricol” 1 (166) - Benkö, n. pers.; ~ Bânții „teren
agricol” I (166) - Benfea, n. fam.; - Drulénilor
„arător” I (166) - n. grup druleni < Dnilea, n. fam.;
-lăncăli „teren agricol” - lancăl, n. pers.; - lui
lenoșâl „pășune și arător” I (166) - leneșei, spm.;
-Vaidânilor „agricol” I (166) - n. grup vaideni
< Văida, n. fam.
V . și Drumu Buii.
- Din top. magh. Buja < buja ‘fertil, cu recoltă
bogată’.
BUIÁCA „pădure pe un deal, cândva era codru”
III (150), „pământ arător și pășune” I, „loc
denivelat” II (151), „pășune și arabil” I, „loc arător
și arabil, nu-i chiar drept” IV (177).
V . și Dealu Buiecii, Rătu ~.
- Din adj. subst. buiăc, -ă (pl. buieci, buiace')
‘fertil, care crește din abundență’.
BUIÓGU I sau Boiâgu III „coamă de deal,
pășune” I; „arabil și pășune, coaste cam urâtă, sus îi
drept” III (160).
- Din prob. n. pers.
BÚJDA „pantă mare, este și un drum” I, „o
gropiță” II (59).
- Din vb. bujdi ‘a se prăvăli’.
BÚJDEA v. Valea.
BUJÓRU „o parte de sat, se întinde din partea
Zălaului” I (4).
V . și Dealu Bujorului, La Pod la Bujor.
- Din n. pers. Bujor sau subst bujor.
BUJULÁU „uliță” III (10).
V . și Izvoru din Bujulău.
- Din prob. n. pers. ~.
BULBUCEÁNA v. Iertăoiu.
BULBÚCU „izvor mare în vatra satului” I (2);
„izvor sub Peleș, îi aproape de vatra satului” IV
(45); „izvor, iese apa în sus” I (48); „un izvor în
Zăpodea Boului, bulbucă” I (71); „un dâmb ca o
oală" V (98); „a fost un izvor, un bulbuc” I, „îi
bulbuc, iese apă din pământ” II (104); „un izvor ce
nu seacă” I (107); „este un izvor de bulbucește apa
la deal” I (110); „un izvor; aici a bulbucat apa”
1(116); „izvor ce nu seacă niciodată” 1 (117); „o
ridicătură ca un ou” II (119); „loc drept; o fântână
care bulbucă apa" I (122); „fântână cu apă bună”
II (186); Bulbúcu sau Fântâna la Bulbúc „o fântână,
curge continuu” (1).
Bulbúcu Costăntii „loc arător; are părău și
izvorașe pe el” III (70) - Costant, n. pers.
V. și Coasta Bulbucului, Gura ~, Părău ~, Podu
la Bulbuc, Valea Bulbucului.
Bulbucii „fânaț, îi și o ridicătură și loc drept; au
fost niște dâmbulețe pe el ca bulbuci pe apă” I (28).
între Bulbúcuri „arător; are un pârâiaș pe el”
III (70).
 BULBUȘÂUA
V. și Poiana Bulbucilor.
— Din subst. bulbuc (pl. bulbuci, bulbucuri) 1.
‘bășică de apă; izvor care clipocește, care face
zgomot’; 2. ‘ridicătură de pământ’ (cf. Loșonți,
Top., 34).
BULBUȘÂUA „o groapă; e un izvor care
bulbucă” I (70).
- Din vb. bulbușa ‘bulbuca’.
BULCIU „arabil și fanat; este și o fântână” II
(55); „loc arător; este un drum de hotar care merge
la Boiu” I (119); „o coaste la apus de sat, arător și
pomărie” II (279); Búlciu I sau Deâlu Bâlciului II
„deal, loc de dos” I, „o așezătură” II (67).
V . și Calea Bulciului, Capu Dealu ~, Dosu ~,
Fața Fântâna ~, Fântâna la Bulei, Părău
Bulciului.
- Din subst. bulei, var. a lui bâlci; cf. și subst.
billcă (pl. bulei) ‘groapă făcută pentru strâns apa’
(Gh. Bolocan, Elena Șodolescu-Silvestru, în SCO,
1996, 1, 232).
BÚLEA v. Coasta, Izvoru, Ograda.
BULEÁNDRA „o poiană, teren drept, acum s-a
acoperit cu lemne” I (60).
V . și Fântâna Bulendrii.
- Din por. ~.
BULÉNCIU v. La ~, Ulița.
BULGĂRI sat, c. Sălățig; 1377 Nirmon, 1413
Nyrmon, 1570 Nyr Mon, 1600 Nyiresfalva, 1733
BulgarJ, 1760-1762 Nirmon, 1854 Nyirmón, Bulgar
(Suciu, DILT).
- Din n. etnic bulgăr (pl. bulgari).
BÚLGÁRU „teren arabil, nici deal, nici șes” I
(284).
- Din subst bulgăr, var. a lui bulgăre (pl.
bulgări) ‘bucată mică și compactă de pământ’.
BULZ. După Bulji „pantă, teren arabil, e după
un dâmb” (59).
- Din subst bulz (pl. bulji) ‘stâncă singuratică’.
BUMBÁSCA v. Grădina.
BUMBÍCA v. Fântâna.
BÚMBU v. Dealu, Pădurea, Părău, Pleșu,
Șesu, Ulița.
BUN, -Ă. La Buna „fântâna cu apă foarte bună”
II (7); „fânaț” I (80); „un izvor cu apă bună; uliță” I
(192); fântână în sat (197; 199); fântână și uliță
(233).
Bună-zua „loc drept, frumos tot; acolo a fost o
casă veche și o fântână” I, II (286).
V . și Dealu Bunii, Fântâna Bună, Fântâna cea
Bună, Fundu Lazu Bunului, Părău Bunii, Râpa
Via cea Bună.
V. și Viile Bune.
— Din adj. bun, -ă.
BURÁSCA „arabil și cosalău; nu-i nici drept
nici deal, pe margine îs ceva spini” II (258).
- Din n. pers. ~.
BURCA„arabil și cosalău, loc înclinat; acolo este o
burcă” II (27); „un izvor în saf’ I (39); „șes și pantă, este
o fântână acolo, dar nu-i făcută” III (61); „părău, este și
50
BURTÚCA
un izvor și o fântână” I, „fântânucă” III (105); „fântână,
de acolo bea jumătate satul” II (123).
V . și Părău Burcii, Părău de la Burcă.
- Din subst. burcă (pl. burci) „o baltă de unde
să ia apa, unde nu-i fântână” II (27); „un lemn
scobit” I (39).
BURCĂȘĂSCA „un deal mai potrivit; a fost
fânaț, acum îi arabil, vecin cu Malu” II (279).
- Din spm. - < Burca.pi, por.
BURCÂȘEȘTI v. Dealu, Părău.
BÚRDA, Biirdea v. Cireșu, Cotu, Râtu, Ulița,
Valea.
BURDÉIU [burd'éju] „teren arabil, deal” I, „loc
deluros” II (283), „o pădurice pe un deal, roată îi
fânaț și arabil” I (284).
- Din prob. n. pers.
BÚRDU v. Dealu.
BURDÚLA „o fântână, a fost o burcă” I, „a avut
un lemn scobit, o burcă” II (39).
V . și Dâmbu Burdulii.
-Din subst. *burditlă ‘lemn scobit’; cf. burdulăi.
BÎJREAȘO „teren arabil în pantă; a fost a unui
om” 1(170).
- Din top. magh. Buraaszó < Bura, n. pers. +
aszó ‘vale seacă’.
BURENtȘTI v. Lazu.
BURIC. Buricu Păntioăii „pădure în pantă” I
(69) - Păntioaia, spm. < Pantea, n. fam.
- Din subst. buric (pl. burice) ‘ridicătură mică
de pământ’.
BURICU v. Dâmbu.
BURLÚCA v. Ponița.
BURTÚCA „depresiune, pășune și tufișuri” I
(13); „o fântână mică făcută din lemn” I (23)
„fântână în sat făcută din lemn” I (28); teren arabil,
pe care se află o fântână amenajată într-un lemn
scobit (29; 30; 31; 37); „o fântână spre Pustuță; s-a
băgat un ciutur de lemn” I (42); „o fântână,
adăpătoare, acum e părăsită” I (64); izvor (110); „o
cioată de răchită din care iese apă” I (114); „fântână
cu apă bună” I (185); „fântână la marginea satului, e
cu tuburi” I (288); Burtúca sau Burtúca Sărății
„izvor în rât; a fost o scorbură băgată în pământ” I
(282) - v. Sărata.
Burtúca de Ia Știubâi fântână (283) - v.
Știubeiu; ~ din Fúndu Vărșii I sau - de la Vărșe II
„izvor, s-a introdus un lemn” I (283) - v. Vârșa;
~ din Teșiâț „un izvor părăsit” I (41) - v. Teșieț; ~ li
Iliuț „fântână pe ulicioară, în fața casei lui Iliuț” I
(146) - Iliuț, pren.; - Vilii sau Fântâna Vilii (42) -
Vila, n. pers.
V. și Fântâna Burtuchii.
Burtúcile sau Vâlea Burtúcilor „o uliță care
merge către vii, este un izvor acolo, a avut burtucă” 1
(158); Burtúcile sau La Burtúci la Moldovân
„coastă de deal, fânaț și pășune” I (43) - Moldovân,
n. fam.
V. și Părău Burtucilor, Ulița ~, Valea
BURUIÂNĂ
- Din subst. burtúca (pl. burtucí) „o bucată de
lemn gros, scobită, să ție răzoarele pe lângă izvor”
[*] (37); „un trunchi de copac scobit așezat la gura
izvorului” I, II (43).
BURUIÂNĂ. Buruiânele „șes pe lângă vale și
Someș” 1(111).
- Din subst. buruiană (pl. buruiene).
BURZUÁR. Burzuările „delurele, un turn de
deal pe care nu-1 poți urca” I, „câteva dealuri
ascuțite ca niște piramide” III (86).
- Cf. subst. burz, var. a lui bulz, ‘stâncă izolată’.
BÚSA v. Dealu.
BÚSCA v. Râtu.
BCȘA v. Fântâna.
BUȘCALĂU „loc gropos, are și înhâituri” I,
„loc drept, arător, către Fodora” II; „fănaț și pășune
pe coastă” III (97), „într-un vârv de deal, pantă” I,
„coastă și cu gropi” II (103).
- Din por.
BUȘU v. Fața.
BÚTA v. Dealu, Părău.
BUTÁNU „deal, pădure de brad” II (264).
V . și Groapa li Butan, Părău Butanului.
- Din n. pers. Bután.
BUTAȘ v. Părău.
BÚTCA v. Pădurea, Părău.
BUTEȘTI v. Groapa.
BUTÍC v. Ulița.
BUTÎCĂ v. Părău.
BUTRÚCA v. Fântâna.
BUTRÚZÁ. Butrúzele „a fost pădure cu stejar,
acuma e pășune” I, „deal mare” n, „a fost pădure și
s-a tăiat” III (174); Butúzele „loc arător; a fost cândva
pădure” I (277), „a fost cândva pădure mare ș-o rămas
butuze, lemne tăiate” V (279), „acolo a fost pădure
oarecând și s-a tăiat ș-o rămas butuze” IV (289).
V . și Dâmbu Butuzilor.
- Din subst butrúzű, cu var. butilză (pl. butruze,
butuze) „o bucată de lemn, care rămâne după ce s-a
tăiat; buturugă" in (174); „o cioacă de lemn” III (277).
BUTÚC. Butúcu lu L6ți „loc drept în drum
unde un om a scăpat un butuc” II (67) - Loți, n. pers.
BUZDÚG
V . și Părău lu Butuc.
- Din subst butuc (pl. butuci) ‘buștean,
buturugă’.
BUTÚCA v. Ograda.
BÚTURÁ. Buturile „deal, pământ arabil; face
parte din Șireaguri” I, „o coastă pe deal, pământ mai
mic într-unul mai mare” n (229).
- Din subst. bătură (pl. buturi) ‘butuc, buturugă,
trunchi scorburos’.
BUTURÚGA „loc pe Someș, mai afund” [*]
(155).
- Din subst buturugă (pl. buturugi) ‘bucată
groasă de lemn, buștean’.
BUTUZÂRU v. La -.
BUȚINOÂIA [buțînpie] I sau Buțunoâia II „un
pic de ridicătură, teren de dos, pe lângă poala
pădurii” I, „îi cam în pantă” II (25).
- Din spm. —.
BUȚULEȘTI v. Fântâna, Părău.
BÚZA „teren arător, urcă de la vale, a fost drum
de țară” 1(185).
Búza Catriciului „pantă, arabil” I (286) - v.
Catriciu; m Cheiului „o buză de deal, o coastă” I,
„pășune; îi pe un deal” II (155); - Costișului „loc
mai la vârv" (129) - v. Costișu; - Dumbrăzii „cum
sui dealu” II (132) - v. Dumbrava’, ~ Fântânelelor
„dunga dealului; e o buză lungă și se poate trece cu
carul” I (153) - v. Făntânea; - Măgurii „pe platou
unde-i Măgura, pantă de la Corlat în sus” I (148) -
v. Măgura-, ~ Osóiului „coaste, o stâncă cu niște tufe
multe” I (86) - v. Osoiu; ~ Rătundului „un deal mai
întins, pășune” II, „fănaț, este rotund” V (32) - v.
Rotundu.
- Din subst buză (pl. buze) ‘marginea de sus a
unui deal’.
BÚZÁS sat, c. Rus; 1554 Buzamezeo, 1733
Búzamező, 1750 Búzás, 1850 Buzaju, 1854
Búzamező, Buzaiu (Suciu, DILT).
V. și Peșterile Buzașului.
- Din top. magh. Búzás < búza ‘grâu’ + suf. -s.
BUZDÚG v. Ulița.
 CÁBA „un deal, pășune, pădure” I, n (161);
„pășune pe un deal și pe râpă” I (172); Cába sau La
Cába „pășune pe deal, este și pădure” I, II (176).
V . și Osoiu Cabii, Poiana Valea
- Din n. fam.- (33; 150; 213; v. și DOR, 227).
CÂCA. Căca Ursă I sau Cáca Úrsii [cáca úrsí]
II, [•] „un loc mlăștinos, izvoros, nu să poate ara,
fănațe” I, „un rât ce cură între râturi, îs ceva izvoare,
e foarte mlăștinos” II, „niște văgăuni cu iarbă” [*]
(122) —v. Ursa.
- Din top. magh. Káka < káka ‘papură, pipirig,
rogoz’.
CACHÎRĂ v. Poiana.
CĂCI v. Părău, Zăpodea.
CACÓDEA v. Heghiu.
CÁCOVA „părău” I (28); „uliță, este și fântână
acolo” (227).
V . și Fântâna din Cacova.
- Din top. sl. Kakova < sl. kak- ‘loc ridicat’ +
suf. -ova (v. și M. Oros, în SMO, 191).
CÁDAR v. Prun.
CÁIZER v. Râtu.
CALÂU pășune (206).
V . și Pădurea Călăului, Părău
- Din zoon. - ‘cal mare’.
CÂLBIRȚU „o creastă mare; sânt piersici mulți
pe ea, înainte a fost arabil; îi o creastă singură și de
aceea îi zice Calbirț” II (253).
- Din top. magh. Kalbirc < berc, diai, birc ‘vârf
ascuțit, înalt’.
CÁLCE v. Ponița.
CALD, -Ă v. Coasta, Fața.
CALDABÓJ v. Poiana.
CÁLEA „a fost drum pe deal, loc de fănață” ül (7).
Călea Adalinului „pe acolo se merge ia Adalin,
pășune” I (74) - v. Adalin; ~ Aghirășului „drum de
câmp, drum de hotar, urcă până-n vârvu Dealului
Mărginesii înspre Aghireș” I (6) - V. Aghireș;
~ Bălânului „zonă de trecere, cea mai joasă, între
Lupoaia și Bălan” VI (49) - v. Bălan; ~ Bălțâtii
drum (21), „o bucată de pământ mai sus către hotaru
Nireșului; pe dealu ăla îi drum de hotar” II, III (25)
- Bălfata, zoon.; - Bebénilor „e cale care merge la
Bebeni” IV, V (142) - n. grup bebeni < Băbeni,
top.; ~ Benăii „un drum care merge din sat la
Beneia” III (29) - v. Beneia; - Bógátului drum și
loc arabil (36) - v. Bogălu; ~ Bogății „un drum,
duce la Bogata” III, IV (97) - Bogata de Jos, sat în
52
CJ; - B6ghișului [bdgîșulujj „drumul care merge la
Boghiș” IV (215) - v. Boghiș; ~ Búlciului „un drum
de hotar” III, IV (97) - v. Bulciu; - Călelor „teren
arător între trei păraie, îi mejdă cu hotaru Rusului” II
(95) - subst. cale (pl. cale); ~ Căprii „un drum pe
care au ieșit caprele la pășune” [*] (29) - v. Capra;
~ Cărelor drum pe câmp (25); drum de hotar (93),
„o coastă între păduri, pe acolo umbla carele la
pădure” I (95); - Călăcii „o poteică pe unde se duce
la Călacea" II (72) - v. Călacea; - Cătălinii „o
groapă cu fânaț; pe aici îi drumu care merge la
Cătălina” I (74) - Cătălina, sat în CJ; - Cățălului
„pe acolo îi drumu care duce la Cățălu Românesc” I
(11) - v. Meseșenii de Sus; - Ciúlii „era o cărare
care ducea la Ciula” I (141) - v. Ciula; ~ Clițului
(126) - v. Clip ~ Clujului „pe acolo mergeau oamenii
de la noi din sat la Cluj” II (27); - Dineului „drumu
care merge la Dânc” [*] (28) - Dâncu, sat în CJ;
-Deălului „deal cu pădure și mai multe cărări ce
suie și coboară” I (148) - v. Dealu; ~ de Mai „un
drum care duce la Mal” III (276) - V. Mal; ~ de
Mărin „drum de care, în hotar, mere la Marin” II
(272) - v. Marin; ~ din Jos (134); - Dóbei „drumu
pe unde veneau dobenii după apă” 1 (185) -
v. Dóba; ~ Dólului „coaste, pe acolo mergeau oamenii
la Doi” II (27) - v. Dolu; ~ Fânâții „drumu pe unde
merge ciurda către fânațe” I (234) - v. Fânațu;
~ Fántánélelor „un platou pe deal; e un drum de care
acolo” I (95) - v. Fântânea; ~ Fételor „o așezătură,
de fuge pământu peste stan, se surupă; au fost niște
fete demult pe care le-au închis în stan” I (131);
— Fódorii „loc arător; trece drumu către Fodora” II
(97); „îi drum, ducea din Șimișna la Fodora” 11
(101) - v. Fodora; ~ Galbenă [gâlbănă] „un deal
mâncat de ape de jur împrejur, îi nunta ajag galben;
îi un drum care merge pe culme până-n Bănișor” II
(279); - Gălbină [gâlbînă] „trece pe acolo calea
spre Țizer, îi pământ ajag” I (273); -Ghighérului
[d'id'érului] „o cale, cărare pe unde se face legătura
cu Guga” 1 (109) - v. Ghigheru; ~ lipii „coaste
mică; este un drum care duce la Iapa” I (90) -
v. Fântânele; - Inisii (21)-v. Ineasa; - Jugăstrinilor
„e un drum peste dealu ăla la Jugăstreni” II (123) -
Jugăstreni, sat în MM; - Lătă drum de hotar (27;
47; 82; 123); ~ Miluănului „o cărare mai largă care
leagă Dolu de Miluani” II (67) - v. Miluani;
-Miniului loc arabil și drum către Mineu (199) -
v. Mineu; ~ Mocânului (21) - subst. mocan sau
CÂLMIȘ
Mocanu, spm.; - Móni „un drum pe unde se
mergea la moară la Cuzăplac” I (35); „o cărare pe
Dumbravă, veneau oamenii de la Fizeș la moară" I
(267) - v. Moara-, ~ Muncélului „loc în pantă” I
(90); „duce la Muncel” I (108); „o cale, vine de pe
imaș” III (133) - v. Muncel-, ~ Óii „o cale, a fost o
poiană” II, „pe aici mergeau oile” 1 (96); - Óilor
„două drumuri care pleacă din sat” I, „acolo-s și
staore unde adună oile” II (15); „drumu ăsta din sat
pe care scoteau oile la pășune” II (27); - OsAiului
„un drum ce duce la Osoi” I, II (91) - v. Osoiu; ~
Pădurii „drum de hotar” [*] (283) - v. Pădurea; ~
Pedeăstă „un drum greu” I (267); - Răcășului (37)
- v. Racâș; - Răstolțului „un drum ce iese din sat și
trece peste o curmătură de deal și merge la Răstolț” I
(25) - v. Răslolf; ~ Rdșie „pășune, îi și o cărare; este
niște argilă roșie acolo” II (27); „drum printr-o
pădurice” I (100); - Sălniții „pe acolo o fost drumu
de mers la Sălniță” II (123) - Solnița, sat în MM; ~
SătAlecului „o groapă pe unde se merge la Sătelec”
II (72) - Sătelec, act Sărata, sat în CJ; - Secăturii
[săcătdri] „cale, drum ce leagă Gostila de Măgoaja”
I (109) v. Secătura; ~ Sfârășului „drum care ducea
în trecut la Sfăraș” 1(18)- v. SJăraș; - Stanii (39) - v.
Stâna; ~ StobArului „calea care duce la Stobor” II
(27); „teren arabil pe lângă calea care duce la
Stobor” II (67) - v. Stoboru; ~ Șișurilor „teren
drept; are un hagău, un drum care iese din sat” I (95)
- v. Șesu; ~ ȘuntAlecului „pe acolo mergeau cubleșenii
la Șuntelec” II (27) - Șuntelec, actualmente
Cornești, sat în CJ; - Șurilor „o cale de hotar, acolo
au fost șuri” II (36) - v. Șură; ~ Tămășii „drum și
pădure” (69) - v. Tămașa; ~ Tâlhărilor „drumu de
care, a fost drum pe care umblau hoții” I (149);
-Târgului „loc de deal, pe acolo a fost o cărare pe
care se trecea la târg la Hida” II, III (55) - v. 'lărgii;
- Terhișului „iânaț, arător, a fost o cale” II (96) -
Terheș, n. fam.; - Ungurului (63); - Ungurilor (4);
- Viilor „un drum care merge spre Viile Bune” IV
(215); - Zălăului „drum spre Zălau” (184, 185) -v.
Zalău.
La Câle „arător, loc mai drept; pe acolo îi cale,
drum la Petrinzel” I (30); „arabil, îi păntos la deal”
II (258); Su Călea Lătă „arabil, șes” (27).
V . și Dâmbu Călii Morii, Dâmbu la Calea
Racâșului, Vâlceaua Călii Clițului.
Căile „un loc gol de când a fost drumu vechi;
acolo face șoseaua o curbă mare; ioc pustii, un fel de
pășune” I (272).
- Din subst câle (pl. căi, cale) ‘drum’.
CÂLMIȘ v. Groapa.
CÂLNA v. Dealu, Godovana.
CÂLU „o ridicătură înaltă, o culme ca o coamă”
I, II (85); „teren râpos, accidentat; îi ca o spinare de
deal, îi jos și-n stânga și-n dreapta” II (281).
La Călu „o vale mai lată, pășune; a fost a unui
om de-i spune Calu” II (61).
V . și Cioroiu Calului, Cotu Dâmbu ~, Dealu
Dosu ~, Faja Fundu ~, Groapa ~, lernău ~,
53
CAP
Jemău ~, Părău Părău cu Calu, Piatra Calului,
Picioru Poienile -, Spinarea —, Șesu —, Unghiu ~,
Valea ~, Vâlceaua —, Via —.
V . și Culmea Cailor, Fântâna ~, Peștera ~,
Poiana ~, Râtu —.
- Din subst. cal (pl. cai) sau Calu, n. pers.
CALVARIA „un vârf de deal și un cimitir vechi
pe el” 11(190).
- Din top. magh. Kálvária < kálvária ‘drumul
calvarului’.
CÂMĂR sat c.; 1349 poss. Kamer, 1435
Kemer, 1546 Kemyr, 1733, 1737 Kameru, 1850
Kemér, 1854 Kémér, Camer (Suciu, DILT).
V . și Drumu Camărului, Podu de Camăr, Valea
Camărului.
- Din top. magh. Kémer < Kajmir, n. pers. (Kiss,
FNESz, 1,712).
CÁNDIO [când'o] (neart) „drum de care” II
(196); „ulița de sus în sat o pădure” II (203).
-Din top. magh. Kándia.
CÂNDREA v. Via.
CÂNTA „ulița pe unde umblă mașina, îi un
drum împetrit” I (223).
V . și Părău Cantii.
- Din n. fam. - (DOR, 229); cf. și subst. cântă
‘oală, vas’.
CANTARÍGU „fântână în sat cu apă bună” II
(190); „pășune de deal; este acolo și o fântână cu
cumpănă” I (199).
- Din subst. cantarig, var. a lui hantarig (pl.
cantarige) „lemn despicat în care se bagă cumpăna”
I (199); v. și ALRII, s. n„ voi. III, h. 849; ALRMII,
s. n„ voi. II, h. 673.
CANTÓN. La - teren agricol situat în
apropierea unui canton (14; 143; 281).
V. și Părău Cantonului.
- Din subst canton ‘clădire din vecinătatea unei
căi de comunicație’.
CAP. Căpu Bărcului „pădure deasă de carpen”
II (67) - v. Bercu; - Bâlciului „capu dealului Bulei”
II (67) - v. Bulciu; - Câmpului „acolo se gată
terenu arabil” I (81); „acolo s-a gătat hotarul” III
(99) - v. Câmpu; - Cerboăii „un deal înconjurat de
pădure, fănaț; de aici începe Valea din Sus” I, II, „îs
trei creste, cu un cap de cerb” III (85) - v. Cerboaia;
- Dâmbului „un ou, dâmb rotund” III (100) - v.
Dâmbu; - Deălului „pantă dulce, vine până-n capu
satului” 1(15); „aici s-a terminat în lungime dealu” I
(17); „acolo îi capătu dealului” II (27); „parte între
hotare, marginea hotarului” III, IV (31); „un deal, se
termină dealu de către Bercea” I (34); teren arabil
(75); „acolo se-ntoamă dealu” I, „acolo-i capăt de
hotar” III (82); „îi cap de deal, acolo se termină
coloana asta de pădure” I (93); „un dărab de pământ
sus pe coaste” I (227); „ca un unghi de deal, vine
din două părți, un cap de deal” I (249); „un deal
lung, cu scurgere în toate laturile” I (272); „o cruce
de dealuri” IV (279); „se termină dealu ca un ou” I
(283); - Deálului BAdii „începutul dealului” I (25)
 CÁPÁT
- v. Dealu; ~ Dósului „capătu dealului, acolo
se-mpart drumurile” I (8) - v. Dosu; ~ Dumbrăvii
[dumbrăd'i] „loc mai jos, dar nu-i chiar șes” I (16);
[cap dumbrăvi] II, III sau Căpu Dâmbrăvii [căpu
dîmbrăvi] sau Pe Dâmbrăvă IV (110) - v.
Dumbrava; - Dilmbrăniții [diimbrănițî] „pantă, loc
de pășune” II (67) - v. Dumbrăvița; ~ Fiții
Ponorâțelii (107) - v. Fața; ~ Frânturilor „se gată,
e capu” II, III (110) - v. Frântura; - Gârdului
„capătu hotarului spre Crasna” I (215) - v. Gardu;
-Gruiâțului „pantă înclinată tare la-nceput,
dup-aceea devine dulce; locu-i ca și cum are omu
barba, mai ieșit în afară, de acolo începe dealu” I
(11) - v. Gruiețu; ~ Lâbului „arabil, loc drept” III
(173) - v. Labu; ~ Lázului „pantă, arabil” I (114) -
v. Lazu; ~ Mestécenilor „aici este capătu văii” I
(17) - v. Mesteacănu; ~ Ogrăzii „cam pantă, arabil,
e lângă case” II (281) - v. Ograda; ~ Osóiului „îi
mai sus decât Osoiu” II (281) - v. Osoiu; ~ Piétrii
[pfétri] „pășune, ține până ce ajungeam la Poderei” I
(109) - v. Piatra; - Plâșului [ca plâșuli] „se gată
dealu acela” 1 (110) - v. Pleșu; ~ Pódurilor [ca
pódurilor] „se gată locu drept, se termină podurile”
I, „sânt două locuri, unul către Poiana Blenchii și
altul către Glod” V, VI (110) - V. Podu2; ~ Póiului
„pantă de deal” II (287) - v. Poiu; ~ Râtului „de
acolo se începe râtu” II (27) - v. Râtu; — Sátului
parte de sat (29; 33; 68); „loc drept, arabil, în afară
din vatra satului” 1, II (288) - v. Satu; ~ Túfelor
„acolo se gată terenu și dă de pădure, de tufe” I, II
(29) v. Tufă; ~ Văii „loc mai costos, cu sturzuci,
de acolo izvorăște Valea Brădulețului" I (273);
„acolo se-adună toate păraiele, toate apele în Valea
Priii” in (281) - v. Valea; ~ Vălcelii (273) - v.
Vâlceaua-, - Viii „un capăt de deal cu vii” I (81) - v. Via.
V . și Drumu la Capu Dealului, Fântâna din
Capu Dealului, Fântâna la Capu Dealului.
- Din subst. cap (pl. câpete) ‘vârf, extremitate,
capăt’.
CÁPÁT. Câpătu Coâstii „partea de sus a
pantei, e în lung cătă Meseș, cătă pădure” I (6) - v.
Coasta; ~ Deluțului „o curmă de deal (= o
trecătoare, o curmătură), acolo se gată Deluțu” II
(124) - v. Deluțu; ~ Dósului „pantă, ține de Dos” I
(62) - v. Dosu; ~ Grădinilor „pantă, loc de fânaț și
pomi” I, II (286) - v. Grădina; ~ Merezátórii
„partea de jos a coastei pe care-i Merezătoarea” II
(281) - v. Merezătoarea; ~ Osóiului „un teren la
capătu pădurii, tot pe pantă” I (137) - v. Osoiu; ~
Sátului parte de sat; uliță (132; 165; 169; 232);
teren arabil la marginea satului (204; 286); ~ Sátului
sau ~ Sátului din Jos (43); - Sátului sau ~ Sátului
din Sus (103; 162); ~ Sátului cătă Loâgăr (43) -v.
Loagăr, ~ Sátului din Jos sau La Grájduri (162);
-Sátului din Sus (98); - Séciurii „parte din
Seciuri” III (116) - v. Seciu; ~ Văii „pământ arător
în pantă, de aici începe satul Dóba” I, „vale cu apă
care izvorăște din Doba și se varsă în Sălaj” II (179).
54
CÂRPENII
în Câpătu Sátului din Sus = La Hulubán; Pe
Céla Cápát „parte de sat, spre Jimbor” 1 (34).
V . și Drumu din Capătu Satului, Părău la
Capătu Feții, Podu în Capătu Satului, Ulița din
Capătu Satului.
Cápetele Pâraielor „niște viroage pe-o pantă,
sânt câteva părăiașe ce se varsă în Valea Sârbilor,
izvorăsc de la Cămpu Ciungariului” I (274).
- Din câpăt (pi. capete) ‘partea extremă a unui
lucru; margine, limită’.
CAPECÍOR v. Fundu.
CAPÓINA fântână (210).
- Din prob. n. pers. ~.
CAPÓNA „pantă, pe partea de sus are râturi de
cai, apoase” V (175).
- Din prob. n. pers. ~.
CÁPRA „loc drept; a fost o pășune rea și numai
capre au pășunat acolo” I (26).
într-a Cáprii „arabil și câțiva pomi” I (214) -
Capra, por.
V . și Calea Caprii, Coasta Dealu Fața ~,
Fântâna Gura Părău ~, Podereiu Valea
- Din n. pers. - sau subst. câpră.
CÂPRIȘ v. Păru.
CAPRÓLEA „deal, pădure” II (257).
V . și Părău Caprolii.
- Din prob. n. pers. ~.
CAR v. Calea, Coastea, Valea.
CÁRASTELEC, pop. Cârastelec, Cărăstelec,
sat. o.; 1241 Kaloztelek, 1338 Kalasztelek, 1341
Kaluzteluk, Kaluztheluk, Kaluzthelwk, 1481 Kalozthelek,
1609 Karaztelke, 1679 Karasztelek, 1850 Karâsztelek,
Karasztelku, 1854 Kárásztelek, Carastelec (Suciu,
DILT).
V . și Drumu Cărăstelecului, Ulița Carastelecului,
Valea Cărăstelecului.
- Din top. magh. Kárásztelek < Kaloztelek
< kálóz ‘evreu’ + telek ‘teren’ (Kiss, FNESz, I, 689).
CARÁMBÍC v. Fundu.
CARIERĂ v. Fântâna, Părău.
CÁROI v. Bercu, Grădina, Groapa, Pădurea,
Plopu, Șesu.
CÁROL v. Braniștea.
CÁRPENU [cârpănu] „coastă mare, a fost
arabil, acum e pășune; probabil a fost pădure de
carpen” I (6).
V . și Fântâna de Carpăn, Pădurea de la
Carpen, Părău Carpinului, Râpa Carpenului, Tău ~.
Cârpenii „o coaste de la drumu Șoimușenilor în
sus; o fi fost carpeni” I (131); „o pantă lină, a fost
pădure de carpen care s-a tăiat” II (187); Cârpenii II sau
Cárpinii III „loc arător, a fost pădure” II (133);
Cârpenii II sau Cárpinii ül (155); Cârpenii I sau
Cârpenii de la Cióncu II (272) - Cioncu, por.;
Cárpinii teren arabil în vecinătatea sau în locul unei
păduri de carpen (3; 13; 29; 56; 135; 138; 139; 141;
142; 154; 187; 281); pășune (59; 82); pădure (113; 114;
209); Cárpinii I sau Cherpenățu II „parte de sat” (270).
CĂRȘA
La Cârpini „pantă, arabil; acolo au fost
oarecând carpini” IV (287); Sub Cârpeni (209);
Sub Cârpini (138; 286).
V . și Fântâna de la Carpini, Pădurea
Carpenilor, Pădurea de la Carpini, Pădurile de su
Carpini, Părău Carpenilor, Părău Carpinilor,
Părău de su Carpini, Poiana Carpenilor.
— Din subst cârpen (pl. carpeni, carpini) ‘specie
de arbore’.
CÂRȘA „loc mai drept, arător” I (71).
V . și Coastea Carșii.
- Din prob n. pers.
CÂSĂ. Cása Ghății „o poieniță între pădure, pe
un dâmb” II (111) - Ghefa, n. fam.; - Irinii
„pășune, Ioc de Dumbravă; a fost o casă acolo și a
stat o femeie” I (267) - Irina, pren.; - Ișpânului
„loc în deal, chiar lângă drum, pășune; a stat acolo
păzitoru pădurii” IV (279) — Ișpan, spm.; ~ lui
Căpriân „o parte din Bâmeasa, care-i lungă; acolo a
fost o casă a li Căprian, nume de om, da de botez,
Ciprian ar fi după acte” 1 (86) - Căprian < Ciprian,
pren.; ~ lui Istráte I, II sau ~ 1-Istráte III (116) -
Istrate, n. fam.; - lui Ursân „o tablă de pământ
arător; a fost o casă cândva a lui Ursan” I (118) -
Ursân, n. fam.; ~ M0șului „pășune de oi; a fost un
moș care stătea aici” I (237) - Moșu, spm. sau subst
moș-, ~ Pópii II sau La Casă I „pantă p-îngă pădurea
asta unde se taie; a avut o casă acolo popa” II (64);
- Șurânei „nu este o casă, e un loc; a fost o ciufală”
III (149) -Șurana, por.
La Câsă „stăteau într-o casă înaintașii lui Chira”
I (77); La Cásie [cásiie] I, [câsîjc] IU „un dărab dc
pământ; au fost demult căși, acolo ar fi fost satu, de
acolo s-au retras aici în jos” I, „fânaț; au fost căși
mai demult” II, „loc în marginea Meseșului” III
(39); La Cása Frișului „a fost acolo o casă a lui
Cordoș Simion” II (199) - Frișu, por.; La Câsă în
Prelúci „pășune; acolo a șezut un om ce era pază la
domnu ce a avut pământ mult aici” III (107) - v.
Preluca.
V . și în Deal la Casă, Viile Căsii.
Cásiie sau La Câse „loc de față, părăios, arător
și plantații; nu-s case” I, „o față de deal, în față la
Dealu Bisericii” II (96). Căsile din Pómát „două
case sus pe Pomăt” I, II (48) - v. Pomătu',
~ Nășt0nilor „pășune, a fost cândva căsi, așa a fost
porecla oamenilor” II (111) - n. grup nășteni
< Nastea, n. fam.
V . și Drumu Caselor, Fundu în Zăvoi la Căsi,
Părău Caselor, Părău Căsilor, Ulița Valea Căsilor,
Valea Caselor.
- Din subst câsă (pl. case, căsi, căși).
CASCÁDA „o râpă, acolo se întâlnesc păraiele;
îi zice așa mai dc curând” I (278).
- Din subst. cascâdă (pl. cascade) ‘cădere
naturală de apă*.
CASÍR v. La a Casirului, Părău.
CÁSONI v. Dealu.
55
CĂLĂDÂU
CASTÁN v. Poiana.
CASTÂU v. Acastău.
CAȘ v. Groapa.
CATARÍNA v. Ponicioru.
CATIȚĂ v. Dealu, Dâmbu.
CATRÍCIU [catrfCu] „loc arabil, rupt din
Pășunea Catricii” I (3); „loc arabil, puțin în pantă” I,
II (286).
în Catrici la Pășune sau Pășunea Urberiălă
„pășune” [♦] (286).
V . și Buza Catriciului, Drumu Catricii, Fântânile
din Pășunea Catricii, Pădurile Catriciului, Pășunea
Catricii, Pășunea Catriciului.
- Din prob. n. pers. ~.
CATRÍNA v. Laza, Poiana.
CAȚÂU „pantă, loc arabil, tot în trupu ăsta de
deal este și pădure” I (197), „loc de deal, teren
agricol și pădure” I (202), Câțău „pădure” (195).
- Din n. pers. -.
CAZÂRMĂ. La Cazărmi „șes, arabil; e
denumire mai nouă, după 1930” IV (217).
- Din subst cazârmă (pl. cazărmi) ‘ansamblu de
clădiri destinat armatei’.
CĂBĂLÂU „poieniță” I, „o pantă mare, de
mere cumva așa, roată; a fost pădure, era și o
poieniță” II (101).
- Din subst *căbălău < cobâlă, căbâlă, n^i. a
lui cobilă ‘suport format dintr-o crăcană pe care se
transportă plugul la arat; unealtă ciobănească’ + suf. -ău.
CĂBÂÎIȘ v. Fundu.
CĂBÎIȘ v. Părău.
CĂCÂINA [căcâjna] „deal, pășune de vite” I (9).
- Din por. ~.
CĂCÂT. Căcătu Văcii „teren degradat,
umituri” II sau Câcătu Văcii „un loc costos,
părăios, pășune și pădure” I (95).
V . și Părău li Căcatu Vacii, Ulița Căcatului.
- Din subst. căcăt.
CĂCÂTA v. Fața.
CĂDĂREȘTI v. Părău.
CAITÁN v. Podereiu.
CĂLÂCEA sat, c. Gârbou; 1312, 1337
Kalacha, 1591 Kalochya, 1696 Kalocsa, 1733
Kalotsa, 1850 Kelacse, 1854 Kalocsa, Călacea
(Suciu, DILT).
V . și Calea Călăcii, Dâmbu ~, Podu
- Din top. magh. Kalocsa < n. pers. - (Kiss,
FNESz, I, 746).
CÂLĂBUCIU sau magh. Kalabocs [CQlpboc]
„coaste, teren arabil” I, „loc deluros” II (210);
Călăbuciu sau Coăstea Uilocoăii „deal, teren
arabil” (211) - Uilocoaie, por.
V. și Dealu Călăbuci, Groapa Călăbuciuiui.
- Din top. magh. Kalabocs.
CĂLĂDÂU II sau Fântâna la Călădău [♦] „o
fântână, băltoi mare, a fost un bălătroc mare” II (108).
V . și Ulița Călădăului.
— Din subst. călădău (< magh. kaloda) ‘butuc,
trunchi gros’.
CĂLĂÎIȘ
CĂLĂIÎȘ. Pe ~ „parte de hotar” I (284).
V . și Cioroiu Călăușului, Dealu Părău
— Din por.
CĂLBĂZĂ v. Vâlceaua.
CĂLBĂJOĂIA „a fost pământ blăștinos, cu
pipirig, sta apa acolo” I, „loc plan, pământ rău, era
numai niște răchiți, loză și pipirig” II (103).
- Din prob. por. ~.
CĂLBOÂIA „loc costos” 1, „poieniță” II (116).
— Din prob. por. —.
CĂLCĂTĂ v. Piatra.
CĂLCÂIĂSA „Ioc drept, fanat” H sau Călchiâsa
„deal, arător, cu părauă” I, „loc adâncit, mlăștinos” II
(12).
V . și Fântâna de la Călcâiasa, Pârău
Călcăiesii, Podu
- Din subst călcâiăsă, cu var. călchiăsă
< călcâi + suf. -easă ‘loc adâncit, depresiune’.
CĂLCHTU v. Râtu.
CĂLDĂREA v. Picioru, Uricu.
CĂLDUROĂSA „un fund de vale” I, „o
strâmtoare de pădure, în groapă, nu bate nici un
miez de aer” III (133).
- Din adj. subst călduros,-oasă.
CĂLIMANU „un loc mai întins, pășune” I (42).
V . și Fântâna din Căliman, Părău Călimanului.
— Din n. pers. Căliman (v. și DTRO, II, 58).
CĂLIN (neart.) „cătun, îi și pășune roată” I,
„deal, pășune, este ș-un cătun acolo” II (267).
- Din subst călin ‘specie de arbust’ sau n. pers. ~. adâncitură asemănătoare cu o cănată’; cf. ‘cană, vas
CĂLINA „loc drept un pic de dâmbuț, îi între
Sâg și Sârbi, are pământ șuai” II, „o țarină înclinată
înspre nord-vest, arător, vine înspre hotaru Sârbilor”
ni (27i).
V . și Părău Călinii, Râturile din Călina, Valea 1(19).
Călinii.
- Din subst. călină ‘fructul călinului’ sau adj.
subst. călin, -ă ‘căldicel, călduț’.
CĂLINEĂSA „loc cu terase, mai jos de Dealu
Călinesii” I (21).
V . și Dealu Călinesii, Gura
- Din n. pers. - sau ‘proprietatea lui Călin’ ceva căuăcie” 1 (53) - Petre, pren.
(pentru derivatele cu suf. moțional -eas(ă), a se
vedea și Iordan, Top., 179-180; Homorodean, VS,
200-201; Pătruț, SOR, 133-134).
CÁLMÁNÉSCU „pășune și ceva pădure” I, „o
șeștină întinsă, mai cu groape, pășune” II (103).
- Din n. pers. ~.
CĂLMĂREĂSA „pădure” (70); „teren arabil și
parte de sat” I (71).
V . și Fundu Călmăresii.
- Din spm. - < Calmar, n. fam. sau
‘proprietatea lui Calmar'.
CĂLMĂȚÎU [călmățlju] „pantă, pădure de fag”
IV (289).
- Din subst. *călmă)iu, var. a lui călmăfui
‘ridicătură mică de pământ, movilă’.
CĂLMIȘOĂIA v. Groapa.
56
CĂPĂTÂI
CĂLNEĂNU v. Grădina.
CĂLOĂIA v. Părău.
CĂLÎIDA „o pantă cu drum în sat” [*] (276).
V . și Părău Căluzii.
- Din n. pers.
CĂLUGĂR. Călugării „parte de sat și teren
arabil; au fost ceva călugări acolo pe timpuri” I (52).
— Din subst. călugăr (pl. călugări).
CĂLUGĂRIȚĂ v. Valea.
CĂLÎIȚ v. lazu.
CĂMĂRUICA „e între două păraic, o parte e
arabil, o parte neproductiv” [II, „dâmb, loc de deal”
II (99).
— Din subst. *cămăruică < cămară + suf. -uică.
CĂMÎNU „părău, curge din Jurtelec, de acolo
izvorăște și se varsă în Valea Sălajului” I (165).
V. și Podu Căminului.
Căminile [cămnfiî] „platou drept pe-un deal,
pădure, vechi loc de refugiu în trecut” I, II (48).
- Din subst cămin (pl. cămine, cămini)
‘adăpost’.
CĂMĂtlȘU „pantă mare, îs numai acați pe
acolo și sânt ceva vii acolo, la vârvu dealului” I, „îi
înspre satul Trestia” 11 (54).
V . și Fafa Cămăușului.
- Din prob. por. ~.
CĂNĂTA „arabil și drept și șes” II, „ala-i cel
mai bun teren la noi în sat” 111, „vale” [*] (258).
- Din subst. cănătă (pl. cănate) ‘depresiune,
de lut’.
CĂNDOĂIA II sau Cândoăia Dincólo I „o
pantă mare, teren arător și fănaț, sânt izvoare de apă”
II (19); Cândoăia Dincoăce „teren în pantă, arabil”
- Din spm. ~ < Cânda, n. pers.
CĂOĂCIU v. Coasta, Poiana, Râpa, Râtu,
Ulița. _
CĂOCÎE. La - [căyăcfje] „îi locu din centru
unde se întâlnesc mai multe uliți” I (223); Petrii
Căocfe „loc în sat; au fost case acolo, a fost poate
V. și Uli/a Căociei.
- Din subst. căocie, var. a lui covăcle ‘fierărie’.
CĂPĂIEȘU I sau Căpoiășu III „loc cam drept,
aproape ca-i șes, pante tare ușoară, ușorucă de tot,
arabil” I (209).
V . și Podu Căpăieșului, Podu de la Căpăieș.
- Din n. pers. ~.
CĂPĂLNA v. Căpâlna.
CĂPĂSDÂMBU „un deal, un fel de pășune,
nu-i pădure pe el, îi pleșuv” I, „un deal pleș” II
(150).
- Din top. magh. Kopasz-domb < kopasz
‘pleșuv, lipsit de vegetație' + domb ‘dâmb’; cf. și
rom. copăs, dâmb.
CĂPĂTĂL Căpătâiele „au fost niște locuri mai
rădicate, chiar ca o perină, unde ai pune capu” III
(61); Căpătlele „o pantă, Ioc arabil, îi în marginea
CĂPĂLNA
hotarului, în capu pădurii” I (131); Câpătfile
„pământuri scurte” II (246); „un pic de deal, vin alte
pământuri în el cu capătu și pentru aceea-i zice așa”
I (249).
- Din subst. căpătâi (pl. căpătâie, căpătie,
căpătii) ‘capăt, terminație’.
CĂPÂLNA, pop. Căpălne [căpălne], sat, c.
Gâlgău; 1437 oppidum Capolna, Kapolna, 1467
Kapolnamezew, 1553 Kapolna, 1733 Kápolna, 1850
Kapulnye, 1854 Kapolna, Căpălna (Suciu, DILT).
Căpălna sau magh. [căpolno] „un deal, îi arător;
acolo a avut baronu o criptă” I (150).
V. și Părău Căpălnii, Poiana ~, Valea ~.
— Din subst căpălnă, cu var. căpălna (pl.
căpâlne) < magh. kápolna ‘capelă, criptă’ (Tamás,
EW, 178).
CĂPÂLNÎȚA v. Valea.
CĂPITĂNII v. Podireu, Șesu.
CÁPITÉNII „uliță în Ortelec” (1).
- Din n. grup ~.
CĂPOlLȘU v. Căpăieșu.
CĂPOTEȘTI v. Părău.
CĂPRĂR v. Grădina, Picioru.
CĂPRĂRÎA „teren în pantă, loc arabil" I (143).
V . și Podurile de pe Căprărie, Ulița in
Căprărie.
— Din subst căprărie (pl. căprăriî) < câpră +
suf. -ărie ‘loc unde stau caprele’.
CĂPRIĂN v. Casa, Fântâna, Măgura.
CĂPRIȚA „fănaț; a fost o ruptură de deal cu
domburi și mai mărunte și mai mari” 1 (86).
V . și Cioroiu din Căprița.
- Din subst. căpriță < capră + suf. -iță.
CĂPRÎIȘU „deal, pășunat de oi” I (9).
- Cf. subst. căprușâr, var. a lui căprișâr ‘mică
plantă erbacee’.
CĂPTĂLĂN. Sub - „arabil” I (70).
Sub Căptălâne „loc arător, deasupra îi Covata,
pădurea” III (70).
- Din subst. căptălân, var. a lui captalán (pl.
căptălâne) ‘acoperământ din coajă de brad’; ‘un soi
de brusture’; v. și ALR II, s. n., voi. III, h. 651;
ALRMII, s. n„ voi. II, h. 466.
CĂPIJȘU „o groapă, arător” II (65); „o groapă
mare, arabil și rupt” IV, „dosu-i mai așezat” I, II
(68); Cfipușu „pantă, arabil” V (213).
V. și Dosu Căpușului, Fața ~, Fântâna din
Fundu ~, Fântâna la Căpuș, Fundu Căpușului,
Gura Șesu ~.
- Din top. magh. Kapus < kapu ‘poartă’ + suf. -s.
CĂRĂREA. - Brâzgăului „cărarea care mere Ia
biserică; a stat acolo lângă cărare un om pe care l-a
ciufulit Brâzgău” I (177) - Brâzgău, por.; ~ către
Hida (59) - v. Hida; ~ către Mirșld (1) - v. Mirșid',
~ către Ogrriț (59) - v. Ugruțiu- - Clifiórului 1 sau
- Clifáórului II „o cărare care se sloboade peste
stan în jos” I, „o potecuță de cărare, se merge numai
cu picioarele” II (131) - v. Cli/ioru; - Coronzélului
„cărare, merge Ia Corond" II (227) - v. Coronzelu',
57
CĂRĂMÎDA
-Cuciulâtului „pădure și fănaț; e o cărare ce merge
la Cuciulat” II (130) - v. Cuciulat', - de pe Părău
Urstrlui (13) - v. Pârău-, ~ de pe Soriiș „a fost drum
de care și s-a-ngustat” I (2) - v. Sorușu; ~ la Bórza
(50) — v. Borza-, ~ la Doi (59) - v. Dolu; — la
Jfmbor (59) - v. Zimbor, ~ la Pădurăni (I) - v.
Pădurenii-, - la Râcâș (64) - v. Racâș; - Lâtă
(102); ~ Létchii „pământ arător; înainte au făcut o
cărare de la Șoimușeni să coboare la Letca, acum nu
mai e cărare” I (130) - v. Letca-, ~ Mórii „pe cărarea
asta se merea la moară” II (211); - Mórilor „o
cărare pe lângă niște mori părăsite” I (8) - v. Moara-,
- pe Coâsta Iu Tórdoi (89) - v. Coasta-, —
Pedeâstră „un teren plat; jandarmii care făceau pază
în sat treceau pe cărarea care era în locul acela și
veneau pedeștri de la Hida” II (63); ~ pe sub
Pădiire (1) - v. Pădurea', ~ Plășului „cărare ce mere
pe Pleș” [*] (102) - v. Pleșw, - Prihódului „cărare
ce duce la Bârsăuța, trece prin Prihod" II, IV (110) —
v. Prihodu; ~ Prfii „teren arabil; trece cărarea care
merge la Pria” IV (287) - v. Pria-, ~ prin Deâlu
Chimului (49) - v. Dealu-, - Sălățigului „o cărare
pe unde mergeau Ia Sălățig numai cu picioarele” I
(166) - v. Sălățig-, ~ spre Ciumărna „în direcția
satului vecin” (2); - v. Ciumărna-, ~ spre Sătu
Bătrân (I) - V. Sat-, ~ spre Țăud (15) - v. Țăudu;
~ Viilor „mere pe mijlocul viilor” I (3) - v. Via.
La Cărâre „deal pe care este o cărare care duce
la Turbuța” II (153); Pe Cărâre sau Pe Cărările
Rúgetului [rújetului] „cărări prin pădure pe care
urcă la Ruget” I (102) - v. Rugetu.
Cărările „pantă de față cu cărări” II (25);
bifurcație de drumuri (235); - cele Lungi „o coastă,
are vreo trei cărări lungi care merg în Topliță” I
(275); - Mărcuii „cărări de pe lângă o vale Mărcuia,
de pe hotarul satului Marca” I (259) - v. Mărcuia.
între Cărări pădure (21); „loc arător, îs mai
multe cărări din sat pe Dâmbu Feții” I (125); La
Cărări „loc cam răsipit, au fost ceva cărări
pe-acolo” n (32).
V . și Drumu pe Cărări, Pădurea pe Părău
Cărărilor.
- Din subst. cărâre (pl. cărări) ‘drum îngust pe
care se poate umbla numai cu piciorul’.
CĂRĂBÎCU „arabil și fănaț; îs și vii și pomi”
[•] (207).
- Din top. magh. Kerek-bükk < kerek ‘rotund’ +
bükk ‘făget’.
CĂRĂLÂBU sau magh. [kéreclab] „teren arabil
pe o pantă” II (190).
- Din top. magh. Kerek-láb < kerek ‘rotund’ +
lab ‘tarla’.
CĂRĂMIDA „un deal mai întins, mere până la
Șoimușeni; îi pământ ajegos, pe unde se ară
s-o-ntors cioburi de cărămidă” II (131); „deal, un
vârv înalt, pășune; am aflat teglă acolo” II (135).
V. și Vârvu Cărămizii.
— Din subst. cărămidă (pl. cărămizi).
 CĂRĂMIDÂR
CĂRĂMIDÂR. Cărămidării „o uliță, duce spre
Șoimuș; a avut acolo grofii cărămidărie” I, „uliță;
aici s-a făcut cărămidă” II (150).
- Din subst cărămidâr (pl. cărămidari)
< cărămidă + suf. -ar.
CĂRÂMBÎCU „o groapă printre păduri, loc
arabil, mai așezat, îi un picuț pantă” I (57);
Cărămbicu [cărămbd'ic] „o groapă alungită, arător"
II (70).
- Din subst *cărămbic < cărămb + suf. -ic
‘teren alungit, asemănător cu un carâmb’; cf.
carâmb ‘drug de la loitra căruței; partea de sus a
cizmei’.
CĂRBUNÂRU [cărbunâiiu] „un ou rotund între
Podini și Vălceaua Cioroiului; era pădure mare și
s-au făcut cărbuni aici” II (12); „loc întins, mai
drept arător, este câte-o ierugă” I (21); „cel mai
înalt deal din Hida; se zice că a fost cândva săpat în
el după cărbune” I (57); „pășune mare pe deal” II
(62); „loc hompos și drept Și spinăruș; a fost cineva
care a făcut cărbuni de lemn, mai demult au fost
lemne acolo" II (281); teren arabil (96; 284).
Cărbunâru Mic (284); — Sătăsc (284).
V . și Curmătura Cărbunarului, Dâmbu ~, Dealu
~, Fruntea Gura ~, Izvoru din Cărbunar, Părău
Cărbunarului, Râpa ~.
Cărbunarii „un loc unde se făceau cândva
cărbuni, erau vreo trei vetre” I (6); „pantă către
Vârvu Meseșului; teren sărac, îi numai piatră” I,
„pădure; odinioară aici se făceaua cărbuni din lemn”
[*] (10); fânaț (15); „un pic de deșchizătură de fânaț,
cu un izvor” I (25); „deal mare” I (63); „o groapă cu
fânețe” I (73); pășune (33); „pășunea satului; acolo
s-au făcu cărbuni când s-a tăiat pădurea” II (258);
teren arabil (257, 259); pădure (173; 264).
Su Cărbunări „loc mai șes, jos, sub Cărbunari”
1(63).
- Din subst. cărbunar (pl. cărbunari) < cărbune
+ suf -ar „Ioc unde se făceau cărbuni de lemn” 1 (6).
CĂRBUNE. Cărbunele I sau Cárbúnii II „un
picuț de loc drept pășune; a fost unu căuaci și a
lucrat cu cărbune” I, „loc drept acolo se adună
ciurda la ieșirea din sat” II (266); Cărbănii „un pic
de păduriță” I (284).
— Din subst cărbune (pl. cărbuni) ‘rocă
combustibilă’.
CĂRBUNEÂUA „loc cam șes, dincoace de Părău
lemăului, către sat cel mai bun loc arător” 1 (61).
V . și Fântâna la Cărbuneaua.
— Din subst dim. *cărbunea < cărbune + suf. -ea.
CĂRBUNIȘTEA „pantă domoală, fânaț” II
(52); „e mai așezat o fost pădure în apropiere” I
(75); „pădure; au fost multe vetre de cărbuni” I (98);
„cărbuniște, rât ca o poieniță” II (107); „pășune; s-a
făcut cărbune pe acolo” II (186).
V . și Vălceaua Cărbuniștii.
- Din subst cărbuniște (pl. cărbuniști) < cărbune
+ suf. -iște ‘loc unde se ardeau lemnele pentru
obținerea mangalului’.
58
CĂSÎJȚA
CĂRLĂN v. Moara.
CĂRPĂȘU „un dărab de pământ cam costiș,
arabil” I, „s-ar putea să fi fost pășune de capre că-i
locu aici aproape și-a fost cam cu tufișuri, lemne
de-astea, hâre, niște tufe” II (82).
CĂRPINEL. Cărpinâii V sau Cherpinéii I
„teren drept pădure de carpen, o bucățică de
pădure” V, „loc arabil și fânaț, loc drept și coaste;
poate c-a fost ceva pădure de carpin" I (32);
Cărpineii I sau Cherpinéii II pădure de stejar (35);
Cherpinéii „o bucată de pădure în care îi numai
carpin, deal și arabil” II (27); Cărpiniii „o coaste de
dos, fânețe; o fi fost cândva pădure de carpăn” I (73).
V. și Râtu Cherpineiului.
— Din subst. cărpinel, cu var. cherpinél (pl.
cărpinei, cherpinei) < carpen + suf. -el.
CĂRPINET. Cherpenétu „o coaste, pământ
arător” I (247); Cherpenétu = Gbirea.
- Din subst cűrpinét, cu var. cherpinét,
cherpenét (pl. cărpineturi) ‘cărpiniș’.
CĂRPINIȘTEA „pământ arabil; a fost pădure
cândva” I, „au fost lemne de carpen, acum e teren
arabil” II (235); Cherpinlștea „pădure și zmiduș” I
(236).
- Din subst. cărpiniște < carpen + suf. -iște.
CĂRPINIȘU pădure de carpen (1; 65; 210);
teren arabil (80); teren arabil și pădure (89);
Cărpinișu I sau Cherpinișu, Cherpenișu II teren
arabil și parte de sat (13); Cărpinișu I, II sau
Cherpinișu III „loc arabil; aici a fost satu înainte, în
pădure” III (44); Cărpinișu I, IV sau Cărpenișu II,
Cherpinișu II, IU pantă, teren arabil (100);
Cărpinișu IV sau Cherpenișu I, II „erau carpini
mulți în huciu acela” I (110); Cherpenișu I sau
Chirpinișu II „un dărab de pădure; îi pădure, dar nu
mare, mai mult beciuri, tufe, au fost oarecândva
carpeni mai mulți” I (272); Cherpinișu „coaste; a
fost pădure mare de carpini” III (61); Cherpinișu I
sau Deălu Cărpinișului II „arabil și un pâlc de
pădure de carpin” I (67).
Sub Cărpiniș „o moină, deasupra e un deluț” III
(151).
V . și Dealu Cărpinișului, Fântâna la Chirpiniș,
Părău Cărpinișului, Părău Cherpenișului.
- Din subst. cărpiniș, cu var. cherpeniș,
chirpiniș (pl. cărpinișuri, cherpenișuri, chirpinișuri)
‘pădurice sau desiș de carpeni’.
CĂSAGA „pădure de stejar la marginea satului,
înconjurată de teren arător” I, „poiană, ruptură” II
(17).
CĂSCĂT, -Ă v. Piatra.
CĂS0IU „a fost un căsoi, cum șed la câmp de
an ciobanii” I (123).
- Din subst. căsoi (pl. căsoaie) „șură pentru vite
în hotar” II (123).
CĂSTÂU v. Acastău.
CĂSUȚA „o bucățică de teren pe deal, arabil; a
fost o căsuță acolo” I (64); „un câmp, un loc drept, a
fost fânaț” III (267).
CĂȘIȚA
La Căsuță „un podireu așa, mai drept un pic,
arabil” 1 (56); La Căsuță sau Căsuța Podul! „acolo
a fost podu, mai este căsuța de la pod; a fost pod
plutitor” I (101); Pe Căsuță „coaste, este și arabil și
tufiș; a avut o căsuță acolo demult un om” 1 (129).
V. și Costile Căsulii, Fântâna Fundătura
Părău ~.
Căsuțele „pășune și pădure; o fi fost ceva
paznici de-o avut căsuțe” II (137).
- Din subst căsufă (pl. căsufe) ‘dim. al lui
casă’.
CÂȘIȚA [cășîța] „pantă ușoară, loc întins,
arabil” II (13).
Pe Cășițe „pădure și-un părău adânc” I (21).
— Din subst. cășifă (pl. cășife) ‘întăritură la
malul unui pârâu’ (v. și Gr. Rusu, în CL, 1956,
141-143).
CĂTÂNA v. Dosu, Fața, Ulița.
CĂTĂLÎNA v. Calea.
CĂTĂMĂRELU „loc drept arabil” II (64).
V. și Coastea Cătămărelului, Drumu Fundu
Părău Cătămărelu, Podu la
- Din prob. n. pers.
CĂTLIN. Cătiinu Urât „grup de case la
marginea șoselei satului” II (234).
— Din subst. cătun.
CĂTUNÎȚA v. Coasta, Părău, Zăpodea.
CĂTUR. Căturile li Lústin „un loc deschis,
coaste dulce; a fost și pădure acolo, dar amu-i
arabil” I (56) - Lustin, n. pers.
- Din subst. cătâr (pl. caturi) „o buturugă, un
lemn eluntat” I (85).
CĂTÎ1ȘĂ. Su - „un teritoriu cam în groapă,
nu-i nici șes, nici pantă, arabil; este o piatră acolo
c-o gaură de poți sta de ploaie” III (61).
V . și Piatra Cătușii, Vâlceaua ~.
Cătiișile 1 sau Pe Cătiiși III, IV „o feție, câmp”
I, „o feție ce iese într-un deal” III, „loc deschis,
cosalău și podănoage, podane suprapuse” IV (107).
V . și Vârvu Călușilor.
- Din subst. cătușă (pl. cătuși) „lemn care ține
jugu de la car” I (129).
CÂTIJȘNA „loc în pantă, pășune” I (168);
„pășune și teren arător” I (171).
CĂȚĂLÂN v. Pădurea.
CÂȚÂLU v. Meseșenii de Sus.
CĂȚÂLU ROMÁNÉSC v. Meseșenii de Sus.
CĂȚĂLÎJȘA v. Meseșenii de Jos.
CĂȚÂLU UNGURESC v. Meseșenii de Jos.
CĂȚÂNÂȘU „un deal mare, cel mai mare deal
din sat, arabil” I (55).
- Din subst. *că(ănăș < că/ân + suf. -aș
‘înălțime, ridicătură’.
CĂȚÂNU „pantă, o altă parte din Măgură; loc
deluros, teren de pășune puțin înclinat” I (148).
- Din căfan (pl. căfâni) „o căpățână de deal” 1
(148); cf. și Porucic, L, 45; Loșonți, Top., 37.
59
CÂMPU
CĂȚEÂ v. Podu2
CĂUCEÂUA [căyucș] „pădure de stejar, cer,
carpin” I, „pădure, tot cam pantă, aproape de
Almaș” II (25).
Su Căuceă „îi teren de șes, pe lângă vale, în față
pădurii” I (25).
V . și Dosu Căucii.
- Din subst. dim. *căuceă < căuc ‘vas de lemn’
+ suf. -ea ‘depresiune asemănătoare unui cauc’.
CÁÚRGA „o groapă, îi un părău, arabil și
pășune” IV, „deal, deasupra un pic de platou;
pădure, pășune și arabil” I, II, III (68).
V . și Fântâna din Căurga, Părău Căurgii.
CĂtlRU „deal mare, cu pădure” I (57).
După Căur „dealu dincolo de sat, pădure și
pășune” I (57); Su Căur „pășune la poalele
dealului” I (57).
CAÚSU v. Dosu.
CÂCĂCI0SU v. Fântâna.
CÂINE v. Dâmbu, Părău, Podu2, Poiana,
Valea, Vălceaua.
CÂJÂRÂTU „uliță în saf’ I, „teren cu pășune în
mijlocul satului” II (193).
CÁLCU „pantă, pășune, îi înconjurată de
pădure; îs spini, mărăcini pe ea” II (27).
V . și Fântâna din Câlc.
CÂMPÂN v. Dealu, Râtu.
CÂMPEÂNU v. Fântâna.
CÂMPENEȘTI v. Podu1, Vălceaua.
CÂMPIA, pop. Husmezéu, Huzmezău, sat, c.
Bocșa; 1427 Hozzywmezew, 1475 Hozyu Mezeu,
1510 Hozzyumezeo, 1733 Hoszu Mező, 1760-1762
Hosszumezö, 1850 Hosszumezeu, 1854 Hosszumező,
Husmezeu (Suciu, DILT).
- Din subst câmpie; top. magh. Hosszúmező
< hosszú ‘lung’ + mező ‘câmp, domeniu’.
CÂMPȘORU „arabil” 1(81).
- Din subst cămpșâr < câmp + suf. -(u)șor.
CÂMPU „loc drept arabil; îi un câmp, un loc
deschis, nu sânt case pe el, numai pe de lături” I
(267).
~ Belciugătului „un câmp mândru, loc cam drept
acolo se hodinesc vitele, îi lângă Râpa Belciugătului” I
(269) - v. Belciugatu; - Boilor „loc înclinat arabil;
o fi fost cândva pășune” I (6); - cel Lung „nu l-o
arat o fost între păduri” 1 (109); - cel Măre „loc
neted, frumos, roată îs coști” [*] (274);
— Ciungâriului „o pășune între Ciungărești și
Goroneț” I (274) - Ciungariu, por.; - Ciungilor „un
loc drept acoperit cu pădure tânără; s-o tăiat
pădurea bătrână, o rămas ciungi” I (275) - v. Ciung;
~ din Jos „pantă, îi în partea din jos” VIII (217);
- Grădinii I sau ~ Grădinii II „legheleu” I, „pășune
p-on vârv de deal, îi câmp, înainte o fost pădure; o
făcut slovacii gredini acolo” II (269); - Grópii Mari
„o porțiune de pășune la poala Meseșului, imediat
sub pădure” 1 (6); - Mândru „îi un loc mai mândru,
mai drept acolo-n pășune” III (267); - Meriș6rului
CÂMPUȚ
I sau - Mirișârului II „pășune, este pe marginea lui
Mirișor” II (269) - v. Merișoru; ~ Móni „teren
arabil; a fost o moară acolo” II (235) - V. Moara',
— Nou „loc ușor înclinat; cândva o fost loc
domnesc” I (4); - Piétrii „pășune, loc de dos și de
față” I (283); ~ Pópii (273); ~ Rupturii „pășune, îs
râpi mari acolo care se rup când vine apa” I (269) -
Ruptura-, ~ Sâichii parte de sat și pășune (257) -
Saica, n. pers.; — Șolom6nului „teren spre satul
Șolomon” I (76); Campu Șolomânului sau Răzoârele
Bezdedului (81)-v. Balomon-, ~Țigânilor pășune (6).
în Câmp „loc mai drept, fânaț” I (275); în
Câmp = în Legheléu.
V . și Capu Câmpului, Deluțu Fântâna în
Câmpu Nou.
Câmpurile „loc arabil, așezat, de la sat în sus,
până la Priznel” I (137); „un câmp sub poalele
Ponorului, pășune” I (275); Câmpurile II, IV sau
La Câmpuri III „un teren mai drept pe vârfu
Dealului Boteștilor, pășune” II, „niște câmpuri de
pășune între smidaruri” III (279).
V . și Dealu Câmpurilor.
— Din subst câmp (pl. câmpuri) ‘întindere de
pământ fără accidente mari de teren; pășune; terenul
agricol din jurul unui sat’.
CÂMPÎ1Ț v. Dealu.
CÂNEPĂ. V. și Valea Cânepii.
Cânepile [cfnept'j teren arabil (104).
- Din subst cânepă (pl. cânepi, cânepe).
CÂNEPEÂ. Cánepélele (61).
V . și Părău Cânepelelor.
— Din subst. cânepeâ (pl. cânepele) ‘cânepiște’.
CÂNEPÎȘTEA [cînepfișfe] „loc pe care crește
cânepa" II (190); „o bucată de pământ drept, era un
pământ bun pentru cânepă” I (211); „o poiană mică;
bătrânii pe timpuri o semănat cânepă acolo” III
(287); Cânepiștea III, IV sau Câneplștile H (31);
Cânepiștea I sau Câneplștile III „loc arabil, bun
pentru cânepă și legume” I (86).
V . și Dealu Cânepiștii, Fața Cinepiștii.
Câneplștile teren cultivat (în trecut) cu cânepă
(28; 50; 61; 73; 95; 157; 207).
V . și Podu la Cânepiști, Ulicioara de la ~.
- Din subst. cânepiște (pl. cânepiști) ‘teren
cultivat cu cânepă’.
CÂNTĂT0R v. Ponoru.
CÁNTORÉSC v. Togu.
CÂRCA v. Moara, Podereiu.
CÁRCÉL v. Dâmbu, Fântâna.
CÁRCU v. Dealu, Groapa.
CÂRJÎNA „deal, pantă cu salcâm” I (63); „parte
de saf’1,111(247).
- Din subst. *cârjină < cârjă + suf. -ină sau n.
pers. ~.
CÁRLA v. Părău, Ulița.
CÂRLEA v. Ulița, Valea.
CÂRLIGÂTU „loc așezat, pe șes, îi dincoace
de Valea Agrijului; era un pământ care se lucra greu,
60
CEACÂU
se încârligau vitele, se îndoiau de spate” I, „șes pe
lângă drum” II (42); „un platou drept pe vârvu
dealului” 1, „un teren ca un cârlig, îi câmif’ II (95);
„nu-i pantă mare, arabil” I (77); Cârligâta „rât, e
vale cu apă care duce la Cehu” I (166).
V . și Drumu Cărligății, Valea Cârligății.
Cârligâtele „e un loc ca un cârlig” I, „teren
încârligat arător” II (184); „pantă de deal, loc
arător, jur împrejur tot dealuri” 1, II (288).
- Din adj. subst cârligât, -ă (pl. cârligate) ‘loc
încârligat, teren în formă de cârlig’.
CÂRLIGĂCIOÂRĂ. Cârligăcioârele „șes,
arător, între Șuai și Dâmburi; îi la o cotitură” II (94).
- Din subst. cârligăcioâră (pl. cârligăcioare)
‘loc încârligat’.
CÂRLIGĂTURĂ „pământ arabil cu scurgere
de apă” 1 (143); Corligătura „loc de popas pentru
vite; îi o poiană unde drumu face câteva corligături”
IV (49); Corligătura sau Coligatúra „un drum
încoligat, un pic de coligâtură” II, „un pic de teren,
pe drumu ce merge la lleanda, acolo încorligă puțin
drumu” 111 (104).
La Cârligătâră „e drum cârligât, e o curbă
făcută de șoseaua ce merge la Gâlgău” I (107); La
Cârligătură V sau La încârligătiiră I „loc într-o
curbă” V (98);
- Din subst. cârligătură, cu var. corligătura (pl.
cârligături) ‘loc încârligat’.
CÁRLIÓRU I, II III sau (mai recent) Deălu
Chior I „tot așa pe pantă, costos, tot șuai” 1, „vârv,
cel mai înalt de la noi, în jur îi loc arător” 111(116);
Cârlioăra „pădure de carpen și fag” I (174).
V. și Dealu Cârliorii.
- Din adj. subst *cárliór,-oará ‘cârlionțat
răsucit’.
CÂRLOBÂIA „coastă cu pădure și pășune” II
(144).
V. și Râtu Cârlobăii.
- Din prob. por. ~; cf. și cârlobât ‘gârjob,
încovoiat’
CÂRNU „loc puțin în pantă, vine pe sub fața aia
de pădure, arător’’ 1, „un fiindalău de loc, un pământ
înfundat pe după coastă” II (97).
-Din adj. subst. cârn,-ă ‘strâmb, cotit’.
CÂȘNICOREĂSA „teren drept platou, o
bucată de șes, arabil” 1(10).
- Din spm. ~.
CEÂBA v. Via.
CEÂCA sat c. Zalha-, 1378, 1554 Chyaka, 1589
Chaka, 1600 Chiaka, 1658 Czaka, 1733 Csâka,
1750 Csaka, 1850 Csákó, Csakaje, 1854 Csâka,
Ceacaia (Suciu, DILT).
V . și Buda Ceachii, Dosu Fundătura Șutu
Valea ~
- Din n. pers. ~; cf. și subst ceac ‘băț lung care
servește la prinderea butucilor, cârlig’.
CEACÂU [Cacăyu] „un teren în pantă, nu prea
mare, îi arabil” 1, „o pantă cu fața spre răsărit’ II
(208), Ceăco pădure (203).
CEÁCOBU
- Din top. magh. Csákó < csákó ‘ascuțit’.
CEÁCOBU „trup de deal, acoperit cu vii” II (1).
CEÁNA v. Ulița.
CEÁOS v. Șesu.
CEARĂI. V. și Dosu Cearăiului.
Cearăii „pădure de stejar, arțari, carpeni; îi după
cum îi zice pe ungurește Ia frunza de goron” II
(210); „pădure de fag, cer, goron” II, „pantă, pădure
de cer” V (211); Cearăii sau Cerăii sau magh.
Cserei „pădure de goron și cer” I, II (213); „pădure,
sub pădure îi arabil, pantă” III (286).
Su Cearăi „un deal așa, dulce, sub pădurea
Cearăi” V (210).
V . și Fordulău de sub Cearăi, Pădurea
Cercilor, Vâlceaua Cerăilor.
- Din top. magh. Cserei < cserei ‘stejăriș’.
CEÁRDA „deal cu vie și arător” I, „pășune
pentru oi” II (188); „loc de pantă, teren arător și
pomărie” I (190); „cât îi groapa asta, centru satului”
I (232); „coaste; îs pomi acolo” I (257).
La Ceârdă „loc în pădure” II (283).
V . și Drumu la Ceârdă, Fântâna de la ~, Podu
Cerzii, Podu de la Cearda.
- Din subst. ceârdă ‘cârciumă, han’.
CEARGAHÁU „pantă, pășune” III (69).
CEARNÁU v. Fântâna.
CEÁTÁRÁ v. La
CEÁUS v. Dosu, Pădurea, Șesu.
CECÁNI v. Dosu, Pădurea.
CECÁÓI. Cecáóile „loc pietros și rău, în pantă
mare; o fost între păduri” III (86), „loc în pantă,
arabil, așa-i zice de la numele satului, dar jumătate-i
la Ciureni” I (87), „coastă potrivită, se bate
deolalaltă cu hotaru Ceachii” I (88).
V. și Tău din Cecăoi.
- Din spm. Cecăâi < Ceaca, top. + suf. -oi.
CECÁROÁIA v. Vălceaua.
CECĂÎIȚ v. leu.
CÉGHEI „teren arabil, pomărie” I (180).
- Din top. magh. Csegely < csegely ‘pământ în
formă de triunghi’.
CEHÁIA „o groapă mare, arător și pășune” I
(74).
Cehâia Dincoâce „o groapă, mai aproape de sat,
arabil” III (70); ~ Dincólo „o groapă, arător, mai
departe de sat” III (70).
între Cehăi „arabil” I (70).
V . și Dâmbu Cehăii, Dosu ~, Fafa ~, Părău ~.
CEHÁLU „coastă cu două râpi, pășune” II (40);
- sau Ulița Cehâlului „partea de jos a satului” II
(264).
V . și Drumu Cehâlului, Drumu pe sub Cehal,
Râpa din Cehal, Ulița Cehâlului.
CÉHÉI sat, c. Șimleu Silvaniei- 1259 terra
Chechy, 1351 Chechy, cca 1400 Chehy, 1435 Csehi,
Csehu,1549 Cheh, 1681 Somlyo-Csehi, 1733 Csih,
Csiheu, 1750 Csesuj, 1795 Somlyo-Cseh, 1850
Csehi, Cseheiu, 1854 Somlyó Csehi, Cehi (Suciu,
DILT).
61
CERB
V . și Podu Ceheiului, Tău de la Cehei.
- Din top. magh. Csehi < n. pers. Cseh sau
subst. cseh ‘ceh’ + suf. -i (Kniezsa, KH, 269/35;
Iordan, Top., 289; Kiss, FNESz, II, 484).
CÉHU. Céhu lui Loțicu loânii „loc cu multe
izvoare, pășune și teren arabil” I (166).
V . și Fafa Cehului, Părău ~.
CÉHU SILVANIEI, pop. Céhu, oraș; 1405
Chehy, 1437 Chehi, 1468 Czeh, 1525 Szilágy Cseh,
1553 Cijeh, 1733 Csehül, 1760-1762 Szilágy Cseh,
1850 Csoh, 1854 Szilágy-Cseh, Cioh (Suciu, DILT).
- Din top. magh. Cseh < cseh ‘ceh’ (Iordan,
Top., 289; Kiss, FNESz, II, 578-579).
CEITORÉSTl v. Ulița.
CENGÉSTI v. Grădina.
CENGHÉU [öend'éyu] „coaste, spre răsărit” I
(209).
- Din subst. cenghéu „o buruiană ce-nflorește
galben, când îi iarba de coasă” I (209).
CENTĂLÂNU „o coastă, pădure, mai mult îi în
hotaru ciumenilot” I (94), „o țâră-i pe pantă, loc
arabil, de la el în sus e pădure” 1 (120).
Su Centălân „loc drept, pășune, îi sub poala
pădurii” I, „șes” II (94).
V. și Fafa Centălanului.
— Din n. pers. ~.
CENUȘĂ v. Dealu.
CENUSÉSTII „deal, arător și case; îi un
pământ mai năsipos, ca cenușa” I (275).
- Din n. grup - < subst cenușă sau Cenușă, n.
fam.
CENUȘOÂIA v. Podu1.
CEÓPA. Su - „teren în pantă ușoară, de la
pădure în jos, fânaț” I (91).
V . și Cornu Ceopii.
- Din n. pers. ~.
CEPEGHÉU [ceped'éyu] „loc în coastă, ca o
groapă, pășune” I, „deal mai moale, cu fânaț” II (57).
- Din top. magh. Csepegő < csepegő ‘loc
apătos’.
CEPÓI v. Picioru.
CÉRA „coaste, arabil; a fost pădure de cer
acolo” I, „loc deluros; acolo a fost cândva pădure de
cer” Ii (257); Céra I sau Céru II „este un lemn ca
goronu de-i zice cer, oarecând a fost pădure de aia
acolo” II (270); Cérea 111 sau La Cére IV „un loc
sub un deal, coaste” III (30); Cére pădure de cer
(170; 181; 189).
Sub Cérea [su 2erș] „loc drept, arabil; îi sub
Coastea Cerii” I (30).
V . și Coastea Cerii, Dealu Drumu pe sub
Ceră, Viile Cerii.
- Din top. magh. Csere < csere ‘pădure de
stejar’.
CERĂDEȘTII „o pantă de deal, pădure de cer
și goron” I, II (43); „pantă, pădure” I, II (50).
- Din n. grup ~.
CERB v. Dâmbu, Dealu, Fața, Fântâna,
Furca, Groapa, Valea.
 CERBOÁIA
CERBOÁIA. Su - „o păntucă dulce, îs căsile” I,
n, „o vale și o coaste, un loc strâmt” III (85).
V . și Capu Cerboaii, Fața Părău
- Din subst. cerboăie < cerb + suf. -oaie sau
spm. - < Cerbu, n. fám.
CEREFÁRCA [cerefárca] II sau Cérefarca
[cérefarca] I „un pic de coaste, arabil; o fost
oarecând tot pădure de stejar, cer și o tăiet pădurea,
apoi o curățat locu; pe românește ar însemna un
zmidar, mărăcini mulți laolaltă” II (248).
- Din top. magh. Cserefarka < csere ‘pădure de
stejar’ +farok ‘coadă’.
CERESÉGHIU [cereséd'] „pe coaste, pământ
arabil și pășune; o fi fost cândva cireși” IU, IV
(162).
- Din top. magh. Csereszeg < csere ‘pădure de
stejar’ + szeg ‘colț’.
CEREȘU „pădure de stejar” I (167).
- Din top. magh. Cseres < csere ‘pădure de
stejar’ + suf. -s.
CERÉTU [cerât] „loc drept, pășune; a fost
cândva pădure de cer” II (264); „loc drept, șes” I
(269); „loc drept, pășune” II (270); Céretu [céret] „o
pădure mai mică, și cer, carpen și goron” I, II (162);
[cdrătu] „deal, pădure de stejar și fag; este și cer până-i
lumea acolo” III (173); Céretu sau Pășunea „pășune
pentru vaci” II, „a fost pădure de cer" I (233); Ceratu
„un podireu, mai sus ca și Poduri, arabil” I, „a fost
cândva pădure de cet” II (73).
La Céret „un furdulău, o parte de pământ; un an
se lucra și altul se lăsa de imaș” I, II (162); La Céret
[cérát] [♦] sau La Cérát IV pădure și teren arabil
(177); Sub Céret „Ioc mai drept, arător” III, IV
(162); „șes, arabil; îi un loc sub Ceret” [*] (173).
V . și Tabla de la Ceret.
— Din subst cerét ‘pădure de cer’.
CÉRFORU „îi deal, era pădurice de cer” III
(150).
- Din top. magh. Cserefor < csere + for ‘fund’.
CERÎȘA sat, c. Halmășd; 1477 Cserese, 1479
Cherese, 1525 Therese, 1598 Chieresse, 1720
Cseresze, 1733 Cserise, 1850 Cserisze, 1854 Cserese,
Cerize, 1913 Szilágycseres (Suciu, DILT).
Cerișea [fienșț] „parte de sar, au fost cireși
mulți pe-aici” II (259).
V. și Drumu Cerișii, Valea
- Din subst. ceri} + suf. top. -a.
CERIȘ0R. Cerișării „pădure de cer; este și
teren arabil lângă pădure” VI (175); „deal, pădure;
au fost mulți ceri acolo” I (177).
— Din subst. cerișâr (pl. cerițori) < cer + suf.
-ișor.
CERÎȘTEA „pantă de deal, pășune; a fost acolo
pădure de cer” I (83); „partea de sus a Dideului,
platou deasupra” III (86).
- Din subst cerițle < cer + suf. -iște ‘pădure de
cer’.
CERMÁNU „deal mare, înalt” I (185).
- Din n. pers. ~.
62
CERTÉJU
CERMEGHÉTU [cermegét] „deal, pomărie și
arabil; a fost înainte pădure de cer acolo” II, III (217).
- Din top. magh. Cser-megett < cser ‘(lemn de)
cer’ + megget ‘peste, dincolo’.
CÉRNA „un pic de pantă” III (61); „un deal
înalt; acolo este o fântână” I, „pășune, îi pe deal;
este un izvor mare acolo” II (135); „un deal mai
drept, sus are un platou, pășune” II, „îi pământ
șuăios, mai sărac” IV (142).
Ín Cérna „izvor mare” IV (135); Sub ~ „pășune,
loc mai drept sub deal” I (135).
- Din top. sl. ierna < sl. crűnü, bg. cérna
‘neagră’.
CÉRNÁI v. Fântâna.
CÉRNÁT v. Vârvu.
CERNEÁLÁ. La Cernéle „loc drept arabil; era
un fel de apă murdară ca cerneala, și pământu era
așa” II (56); La Cernéle sau Lúnca Văii Almâșului
„teren șes, arabil, loc nisipos” I, „când se topea
zăpada se făceau niște gropi cu apă neagră, n-o bea
nici vitele” IV (148).
- Din subst. cerneală ‘culoare neagră’.
CERNUC sat c. Gârbow, 1336 Curnuk,
Chumucteluk, 1351 Churnuk, 1591 Ciernek, 1625
Cziernak, 1733 Csernokul, 1808 Cselnek, Csernuk,
1850 Csernuku, 1854 Csernek, Cernuc (Suciu,
DILT).
V . și Măscașu Cernucului, Poiana ~, Valea
- Din top. Cérna + suf. -uc; cf. și top. sl. iernik
(cf. Kniezsa, KH, 258/26; Iordan, Top., 118; Kiss,
FNESz, I, 324).
CERNUCÁN v. Râtu.
CERTÉJU „un drum de hotar; faine lemne o
fost” I (86); „loc lucrător; a fost cu pădure” II (97);
„deal, arător și fânaț; de la el în sus este pădure” I,
„acolo a fost pădure și s-a tăiat” II (115); „un dâmb
cu pădure” I (123); „livadă; a fost pășune, pe o
margine a fost pădure” II (136); Certéju III, V sau
Pe Certâș I fânaț și pădure (98); Cârteșu „pantă cu
livadă lângă pădurea Pojar” I (102); Chertéju
[t'ert'éju] I sau La Chertéj III „așa spun bătrânii că a
fost pădure mare” I, „cosaștină” III (116); Chertâșu
[t'ert’éju] I sau în Chertéj [fert'éj] II „grădină lângă
sat” I (130).
Certéju Măre „o poiană mai mare, loc întins, în
jur îi pădure” I, II (136); - Mic I, II sau - cel Mic
III „o poiană între păduri” III (136).
Deasupra Certéjului teren arabil (123); După
Cărteș „fânaț și păraie” 1 (102).
V . și Coastea Certejului, Dosu ~, Gura
Certeșului, Părău după Certeș, Podu Certejului.
Certégele [cert'éje] „o luncă, pășune” II (134);
Chertégele [terféjele] „mai mult a fost spinos, l-au
făcut arabii” I, „pășune, spini, mărăcini” IV (105).
— Din subst certéj, cu var. certeț, cértef, chertéj,
chertiș (pl. certege, chertege) ‘loc defrișat prin
descojirea copacilor; tăietură’ (E. Janitsek, în LR,
1978, 3, 253; Homorodean, VS, 195-196).
CÉRU
CÉRU „pantă dulce, cu capătu-n vârvu dealului;
sus era un cer mare, care s-a prăpădit” I (6); „coastă
mare; a fost pădure de cer cândva” III (7); „un teren
pe vârv de deal, loc săcăcios” I (81); teren arabil
(37; 59; 135; 172; 196); pădure (208); Céru sau Pe
Cer pășune (76, 77; 155); [căru] „pășune; o fost tufe
de cer” II (12); Céru II sau Céru Năprăzii I „o
pășune pe deal” II (159) - v. Năpradea.
Céru Cubleșului „vârv de deal cu pădure” I
(32) - v. Cubleșu\ Céru Máre sau Nocéru „pădure
de cer, gorun și fag” I, „e un copac, teren lângă
pădure” III (171) - cf. top. magh. Nagy-cser.
La Cer „deal; îi numa tot pădure de cer” II (27);
Sub Cer teren arabil situat dedesubtul unei păduri
(27; 76; 77; 80; 166; 208); „rât, deasupra îi pădure”
1(141).
V . și Coastea Cerului, Dealu —, Drumu spre
Poiana Gura Lazu Poiana Vâlceaua
V . și Groapa Cerilor.
- Din subst. cer (pl. ceri) ‘specie de arbore’.
CETÁTEA „un deluț pe care a fost cândva o
cetate; aici s-a mutat mai întâi satu bătrân” II (1);
„un deal, sus îi platou, acolo s-a găsit teglă” I,
„acolo a fost castru roman” II (37); „șes, așezat
lângă vale, arător, îi mejdă cu Brusturi; acolo a fost
cetate" I, „nume foarte vechi, după o fostă cetate,
sânt urme de ziduri” II (42), „loc drept, unde s-a
descoperit un castru roman” I, II (46); „e pe o
coamă, pădure” II (99); „pantă, sus un platou drept;
a fost acolo cetate, mai sânt urme” I (148); „un pic
de deal lângă drumu țării care duce spre Chelința,
sânt niște ziduri din piatră, groase” I, „un deal ca un
ou, sânt ruine” III (156); „deal rotund” 1, „a fost
cetate, mai sânt rămășițe de cărămizi” II (197); „un
deal rotund ca un ou; acolo, în vârvu lui, îi o cetate”
I (243); „un plai mare, nu prea umblă nimeni
pe-acolo; este o cetate veche, a fost înainte de sat” II
(269); „o râpă, n-are apă curgătoare, cu un capăt
ajunge în Valea Rupturii" II (279).
Cetatea lui Dumitru „un triunghi de deal, un
deal ascuțit, un țuclui” I (140) - Dumitru, pren.;
- Oroiâșilor sau La Cetite în Deal „a fost cetate
oarecând aici în timpul oroieșilor, un fel de oameni
păgâni, mari, până-n potop” I (11); - Tăurilor „o
râpă ruptă de apă, afundă” IV (279) - v. Tău.
Su Cetite „loc drept, arător” II (37).
V . și Dealu Cetății, Drumu Cetății, Drumu de
Cetate, Pădurea Cetății, Piciorul Vâlceaua ~,
Vârvu
- Din subst. cetăte (pl. cetăți) ‘loc întărit
printr-un sistem de fortificații, fortăreață, întăritură
naturală; înălțime’.
CETĂȚEĂUA [fietățâțja] „locul de sub Dealul
Cetățelii, coastă mică” I (16); „o rnohilă, parcă-i
făcută de mână; se zicea că aici au făcut romanii o
pauză, un observator” I, „movilă de pământ în
mijlocul satului” II (40); „o movilă în mijlocul
gropii, un dâmb rotund" 1 (73); „o dungă” I (45);
ridicătură de pământ, cu urme ale unor vechi
63
CHÉIU
construcții sau fortificații (49; 53; 54; 135; 187;
267; 284); „stan mare” I (80); [âetățțăpa] „un deal
ascuțit; e o peșteră mare în stâncă” I, „un deal mare,
ca o cetate” II (124); Cetățeăua [♦] sau Cetățuia I
„deal mare, a fost cetate cândva pe timpuri” I (52);
Cetățeăua I sau Cetățuia II „deal mare, cam rotund;
a fost ceva cetate acolo” I (62); Cetățeăua = Piătra
Cetățălii; Cetățeăua sau - Voidoăii coastă (103) -
Voidoaia, spm. < Vaida, n. fam.
La Cetățeăuă „o coaste, a fost o așezare” II
(278);
V . și Dealu Cetățelii, Lunca Cetățeii, Râpa ~,
Valea Cetățelii.
Cetățălele „pantă dulce, în dreapta Părăului
Cetățelilor; acolo s-a găsit ceva ceramică” I (6);
„vârv de deal; acolo s-au găsit ceva bucăți de
cărămizi și cioburi de oale, se zicea că-s de pe
vremea orieșilor” I (71); „ceva dâmburi, dealuri” I
(81); platou (97); „niște dâlme ca niște picioare, mai
sus este drept’ I (102); „pantă mică” I, II (288).
V . și Părău Cetățelilor.
- Din subst. cetățeâ (pl. cetățele) ‘întăritură
naturală, fortăreață; înălțime’.
CETĂȚUIA V. Cetățeaua.
CETEA [bdtț] „pantă, pădure și pășune” I
(201).
V . și Râtu Cetii.
- Din n. pers.
CETERÂȘ v. Colnicu, Părău.
CETÉRNA v. Citerna.
CHECHIȘ [tdtiș] sat, c. Bălan', 1350 Kwtteusmezeu,
1560 Kettewsmezew, 1603 Ketteosmezeo, 1600,
1721 Kettős-Mező, 1733 Tetisul, Tetise, 1750
Kettösmezö, 1760-1762 Kettős-Mező, 1837 Tietiis,
1850 Tyetyis, 1854 Kettősmező, Cătișu (Suciu, DILT).
- Cf. top. magh. Kettősmező < kettős-mező
‘câmpul cu doi proprietari’ (Kniezsa, KH, 274/91;
Kiss, FNESz, I, 726).
CHÉIA v. Valea.
CHEIETÚRÁ. Chietúrile [k’etúrile] „îi așezat
pe groapă, îs dealuri pe părți” I, „șes, îi între două
delurele cu păduri” II (39); „o pantă de dos, pășune”
1(56).
V. și Coastele Cheieturilor, Părău Chieturilor.
- Din subst cheietură, chietură (pl. cheieturi,
chieturi) ‘încheietură, loc unde se întâlnesc două sau
mai multe terenuri’.
CHÉINSERU I, II sau Chinseru III „pantă
până-n vale, pășune” I, II, „un pic mai ridicat
pășune și arabil” III (216).
- Din top. magh. Kényszer < kényszer ‘loc luat
prin forță, constrângere’
CHÉIU [t'éju] „un dărab de pământ mai rădicat
pe deal, în jur e pădure” 1, „coastă, de la Luncă în
sus” III (39); (77).
Pe Chei „e drumu printre stâncile astea, unde se
face var” III, „îi strâmt” II (107).
V . și Buza Cheiului, Cornu Drumu Chitului,
Fântâna Văii Cheiului, Gura —, Ulița ~, Valea
CHÉLEA
Chiiurile [t'ijurile] „un pic deal, dar nu mare
deal, până la un drum, arabil” II (270).
V . și Mejia Cheiurilor.
- Din subst chei, cu var. chiu (pl. cheiuri, chei,
chiiuri) ‘vale îngustă, drum strâmt’.
CHELEA v. Drumu.
CHÉLEMEN v. Groapa.
CHELENȚA [felănța] „o râpă mare” V, VI
(210); Chilința „câteva case mai în afara satului,
spre Cehu” II (168).
- Din top. magh. Kelence < kelence ‘loc pentru
stupi’.
CHÉLER v. Fântâna, într-a iu ~, Podu1,
Toagu.
CHÉLMU v. Huciu.
CHÉMENI v. Văgașu.
CHEMLIȚ v. Valea.
CHENDERÁLA „pantă, teren arabil” IV, „mai
demult cultivau acolo cânepă” [*] (30).
- Din top. magh. Kender-ája < kender ‘cânepă’
+ ója ‘vale’.
CHÉNDERARU „pantă, arabil, loc de cânepă”
I (200).
- Din subst. *chenderar ‘cânepiște’.
CHENDERIȘU [t'ănderișu] „loc al satului
pentru zarzavat’ 1 (198).
- Din top. magh. Kenderes < kender ‘cânepă’ +
suf. -es.
CHÉNDERVEGHIU loc unde s-a cultivat
cânepă (171; 178).
V. și Dealu Chenderveghiului.
- Din top. magh. Kendervég < kender ‘cânepă’ +
vég ‘capăt coadă’.
CHENDREA [féndrja] sat c. Bălan', 1350 poss.
Kendurmezeu, 1469 Kendermezew, 1492 Kender-Mezew,
1567 Kendermezeo, 1610 Kender-Mezeo, 1733
Kendre, Chendrea, Kédre, 1750 Kendermező, 1850
Tyendre, 1854 Kendermeză, Chendrea (Suciu, DILT).
V. și Drumu Chendrii, Podu ~.
- Din top. magh. Kender(mező) < kender
‘cânepă’ + mező ‘câmp’ (Iordan, Top., 64; Kiss,
FNESz, 1,713).
CHENDREMÁL sat c. Zimbor, 1839 Kendermái,
Kendremal, 1850 Kendermai (Suciu, DILT).
V . și Valea Chendremalului.
- Din top. magh. Kendermái < kender ‘cânepă’
+ mal ‘față’ (cf. Iordan, Top., 64).
CHEPEȘ v. Togu.
CHERCHEȘ v. Părău.
CHÉRECDÁMB sau magh. Kerekdomb „un
deal rotund” II (168); „un deal cam rotund” II (244);
„un deal mare, robind” II (248).
- Din top. magh. Kerekdomb < kerek ‘rotund’ +
domb ‘dâmb’.
CHERECHERDÁU „deal, teren arabi! și
pădure” I, „pădure, îi rotundă, pe vârvu dealului” II
(65); Chelecherdău IV „pantă, arabil” IV sau
Chelecărdău I, II „loc arător și vii” I (288).
64
CHÎȘA
- Din top. magh. Kerek-erdő < kerek ‘rotund’ +
erdő ‘pădure’.
CHERECHEȘ v. Pășunea.
CHERECHEȘÎȚA v. Părău.
CHERECTÁU „șes; a fost o baltă mare acolo
ș-o fost înconjurată de nadă și de-un gard” I (26).
- Din top. magh. Kerek-tó < kerek ‘rotund’ + tó
‘tău’.
CHEREJEȘTI v. Groapa.
CHERESTEȘ v. Via.
CHERESTEȘOÂIA v. Via.
CHEREȘRÂT „șes, arabil” I (57).
- Din top. magh. Keres-rét < n. pers. Keres + rét
‘rât fânaț’.
CHERESTELÉCU „pământ mai așezat îi lângă
hotaru Criștelecului II (254).
- Din top. magh. Keres-telek < n. pers. Keres +
telek ‘parcelă de pământ’.
CHERIÚGA v. Fântâna.
CHERPENÉTU V. Cărpinet.
CHERPENÉTU v. Carpenu.
CHÉRTETEIA [férteteje] „pantă, deasupra
grădinilor, tot cu pomărie” I (201).
CHÉRTIU [t'ért'uj teren agricol care a fost
împrejmuit grădină (49; 55; 67; 71; 78; 88; 103;
124; 134; 137; 148; 156; 172; 177; 240; 257; 264;
279); parte de sat (70; 76; 139; 140; 233).
Chértiu de Jos „loc în sat de la cămin încolo” I
(170); ~ din Sus „fiinaț, îi în vatra satului” I, „a fost
grădina baronului” II (140); ~ lu Bénchio „a fost loc
cu pomi” II (191) - Benkö, n. pers.; ~ Mărcii
„livadă cu pomi” I (166) - Mercea, n. fam.;
— Morințoăii „livadă cu pomi” I (57) - Morințoaia,
spm. < Morinț, n. pers.; ~ Óii „teren arător și pomi;
a fost pădure de goron” I, „pământ deluros și de șes”
II ((188); ~ Pópii „grădină care a fost a popii” II
(191); - Vinții „loc drept arabil, deasupra
Săcădașului” I, II (103) - Vinfa, n. pers.; Pe Cherti
I sau ~ lu Șdlomon I, II „loc arător, de la drum către
Cornet a fost locu unuia mai găzdac, mai bogat” II
(124) -Șolomon, n. pers.
După Cherti „loc în pantă, lângă Țiglă, dincolo
de Chertiu Morințoăii” I (57); „pășune, din sus de
locu arabil” I (124); „loc șes, arabil; îl desparte un
șanț de Cherti” I (148); Su Cherti „îi drum, sânt
case” III (155); „loc drept arător, îi sub Cherti” III
(177).
V . și Drumu Chertiului, Drumu de sub Cherti,
Părău Chertiului, Podu Poiana Ulița ~.
- Din subst cherti [t'erf] (pl. chertiuri) (< magh.
kert) „livadă, grădină cu pomi” I (57); „loc
domnesc” I (124); „un teren înconjurat cu gard de
acaț” I (134); „grădină” I (148); „loc unde-i pomărie,
unde-s vii” III (177); „loc împrejmuit” [*] (257).
CHERTIÎIȚU „fânaț” 1, „un rât în Corța” III
(70).
- Din subst. chertiuț < cherti + suf. -uf.
CHEȘA [t'dșă] „loc drept bun, luncă” I (15);
„o groapă, loc arător” 1 (74).
CHEȘĂUȚA
Cheșa Móisii „tot ca Cheșa, dar mai jos un pic”
1(15)- Moise, n. pers.
V. și Groapa Cheșii.
- Din subst cheșă „o vacă de bivol albă pe la
ochi și cu stea în frunte” 1(15).
CHEȘĂUȚA „pășune pe deal; aici este și o
fântână” I (237).
- Din subst. *cheșăuță < cheșă + suf. -ufă.
CHEȘCA v. Podu1.
CHEȘCHEȘ v. Ulița.
CHÉTELI v. Via.
CHEȚA v. Fântâna, Peștera, Podireu, Râtu,
Valea.
CHEȚU [t'dțu] „o groapă între păduri” II (31).
V . și Drumu de la Chef, Fundu Chefului, Gura
~, Podeiu —.
- Din prob. n. pers. ~.
CHÉUD [t'éyud] sat c. Năpradea', 1475 Kew,
1505 Kewd, Keud, 1512 Keod, 1526 Köd, 1537
Keodh, 1555 Cheold, Kőid, 1570 Keoeod, 1733
Teudu, 1750 Kööd, 1760-1762 Köd, 1850 Tyodu,
1854 Köd, Tiod (Suciu, DILT).
V. și Spinii Cheudului, Valea ~.
- Din top. magh. Köd < kő ‘piatră, teren stâncos’
+ suf. -rf(Kiss, FNESz, I, 790).
CHEUDUȚU [t'eyuduțu] „parte de sat” II (156).
- Din top. Chéud + suf. -uf.
CHEZĂȘ. Pe - „a fost chezăș; mai mulți
oameni au avut acolo pământ” I, „tot satu a avut în
cl, de-aia i-a zis așa” II, „pășune” III (104).
- Din subst. chezăș, var. a lui chezăș (< magh.
kezes) ‘chezășie, garanție’.
CHIABUR v. Ciorgău.
CHÍBA v. Dealu.
CH1BOÂCĂR v. Pădurea.
CHÍCERA [t'iSera] „un vârv de piatră, un stan
mare” 1 (140); „vârv de deal” I (273); „un pic de
coaste” I (158); „coaste” II (250); deal (257, 259;
264); „o culme mai întinsă” I (274); Chiciora
[pt'Kora] „coastă” II, „deal” III, „un fel de spinare,
se scurge în două părți” [*] (105); Chícera II sau
Cichera [âit'era] I „deal în forma unei căciuli de
om” 1(11); Chícera II sau Cichera I, [*] „coaste, un
deal mai rotunjit” I, „deal cam rotunjit la vârv” 11
(93); Cichera [cit'era] deal rotund (12; 27; 54, 55;
109); „un dâmb” II (16); „coastă cu spini" I, „deal
înalt" H (19); deal împădurit (48; 186; 282);
„o lăsătură din Dealu Țiganului” I (15); „o coaste
mai întinsă de pădure, are un vârv, un ouț mai
rădicat’ [*] (42); „vârv de deal ascuțit” I, II (59);
„coastă, cel mai înalt punct din fața satului” I (77);
„dealu cel mai mare, rotund și înalt” III, „vârv de
deal împădurit, picior de munte” IV (287); Cichera
sau Dealu Cicherii „cel mai înalt deal” I (81);
Cichera III sau Dealu Cicherii II „o cunună de deal”
II, „deal, o poniță rotundă între păduri” 111 (108).
Cichera Iu Filimonăș „deal; acolo a avut loc unu
Filimon Precup” I (93) - Filimonăș, pren.; Chícera
Măre (123); Chícera Mică vârfuri de dâmburi (123).
65
CHÍJRITU
După Cicheră „loc în pantă, arabil, pe după
deal” I (92); „un laz între niște păduri, după ce treci
dealu” II (108); Su Chiceră „pământ arător, îi sub
pădure” I, „îi sub Chiceră” III, IV (158); „deal, îi
sub Chiceră” 1 (257); Sub Chiciora „mai multe
movile” II (105); Sub Cicheră „teren arabil, pe sub
deal” I (19); „platou, tăpșan” I (109).
V . și Culmea Cicherii, Dămbu i Cicheră, Dealu
Cicherii, Dosu ~, Fața ~, Fața lui Cicheră, Fântâna
Cicherii, Fundătura ~, Fundu ~, Pădurea ~, Părău
Chicerii, Părău Cicherii, Părău pe după Cicheră,
Podu Cicherii, Podu i Cicheră, Poiana Chicerii,
Ulicioara Cicherii, Vârvu ~, Vranifa Chicerii.
Chicerele „îi pădurea mai ascuțită, urcă pe
curmeziș" II (159); Ciciréle „un deal cu râpi, un
țuclui de deal, fără nimica” I (156).
Su Chicere „teren arabil, mai jos de Chicere” I
(159).
- Din subst. chiceră, cu var. chlcioră, cicheră
(pl. chicere, chiciore, cichere, cicire) ‘deal conic,
având forma unui acoperiș de casă; culme, vârf de
deal’ (v. și Densusianu, ȚH, 58-59; Porucic, L, 24;
Drăganu, Rom., 198-201; Iordan, Top., 34;
Homorodean, VS, 136-138).
CHICHINÎȘU „pantă, îi ocolit de pădure pe
deasupra, a fost cândva arabil, acuma îi pășune” I (26).
- Din top. magh. Kökényes < kökényes ‘loc cu
porumbele’.
CHICHIREÁSA v. Dosu.
CHICHIȘA [t’ifișa] sat, c. Românași-, 1438
Nyarlo, Also-Nyarlo, 1470 Alsokékes, 1522 Kékesrtyárlo,
Kekes Nyario, 1760 Alsőkékesnyarló, 1808 Tyekisul
de dzsosz, 1850 Alsó Kékes Nyárló, Tyityise, 1854
Alsó-Kékes-Nyárló, Titișea (Suciu, DILT).
V . și Drumu spre Chichișa.
- Din top. magh. Kékes < kékes ‘albăstriu’
(Iordan, Top., 116).
CHICÍN v. Părău, Soroșu.
CHÍCIORA v. Chiceră.
CH1EȘD, pop. Chiéjd [kijéjd], sat, c.; 1461
Kewesd, 1466 Olhkewesd. Magyarkewesd, 1475
Kebesd, 1547 Olahkevesd, 1549 Keowesd, 1570
Kövesd Kiss, 1733 Koosd, Szilágy
Kövesd, 1850 Tyuvesd, 1854 Kövesd, Tiuveșd
(Suciu, DILT).
V. și Drumu spre Chieșd.
- Din top. magh. Kövesd < köves ‘pietros, de
piatră’ + suf. -d.
CHÍFA v. într-a li
CHÍFOR v. Dâmbu, Fântâna, Lazu, Părău,
Tău, Ulița.
CHIFÓRA v. Stogu.
CHIFOREÁSA v. Dealu.
CHIIȘ0R. La Chiișdri „pantă, teren arabil și
cosalău” III (38).
V. și Părău Chiișorilor.
CHÍJRITU „loc de șes, rât, nu-i mult’ I (65).
- Din top. magh. Kis-rét < kis ‘mic’ + rét, diai.
rit ‘rât, fânaț’.
 CHILIA
CHILIA [filija] „loc mai sus, e la capătu Văii
Brătinesii” I (21); „pana mare, teren pustiu” I (47);
„podireu, loc drept, întins, un fiind între păduri” I
(56); „parte de sat” I (82); „loc întins, arabil și cu
pomi, îi pe lângă drumu tării” I (121); „loc mai
gropos, cu hâituri” I, „fânaț, pe lângă Garda Țarinii”
III (133).
Sub Chilie teren arabil (98).
V. și Dosu Chiliii, Fața Fundu Gura
Hagău Părău Vârvu i Chilie.
- Din subst chilie (pl. chilii) ‘odăiță de sihastru,
cămăruță; loc pustiu; mică scobitură într-o stâncă’
(cf. și DTRO, II, 98).
CHILÎNȚA v. Chelența.
CHILIOARA sat c. Coșeiw, 1368 Kyrwa, 1629
Kirua, 1733 Tilivara, 1750 Kilva, 1839 Tyilivâra,
1850 Tyilvara, 1854 Kirva, Chilvara, 1913
Szilâgykirva (Suciu, DILT).
V . și Dealu Chiliorii.
- Din top. Chilia + suf. -oară; cf. și top. magh.
Kirva < sl. kriva ‘strâmb’ (cf. Kniezsa, KH, 273/79).
CHÍLIPU „șes, arabil; a fost o bala acolo” V
(213).
CHILITÉU [filit’éyu] „loc mai neted, o
așezătură mai jos, arabil, fânaț” II (67).
CHIMÍNA v. Părău.
CHÍMU v. Dealu.
CHÎNCEȘ v. Roata.
CHÍNDA v. Poiana.
CHINDEÁNA „o uliță In sus, înspre Horoat” I,
11(162).
- Din prob. n. pers. ~.
CfflNȘTAR v. Coasta.
CHINTÂU „parte de sat” I (80).
- Din prob. n. pers. —.
CHINTIOÂIA v. La ~.
CHIOÁSA [ti^sa] „vale cu apă, izvorăște din
Dealu Dosului și se varsă în Valea Bârsii” I, „luncă,
locu ăla care îi pe lângă Valea Chioasii, pășune și
fânaț” II (174); „loc deluros, și gropi și dealuri” I,
„deal mai înalt nu-i împădurii’ II (284).
V . și Gura Chioasii, Râpa Valea
- Din adj. subst. chiós, -oasă ‘pleș, lipsit de
vegetație’.
CHIÓN v. Dâmbu.
CHIOR v. Dealu.
CHIOREÂN v. Togu.
CHIPALÂU [fipalăpu] „șes, pe Valea Almașului”
I, „a fost o icoană, îi fânaț” II (34); „rât, loc drept” I (65).
- Din subst *chipalău < chip + suf. -alău
‘icoană, troiță’.
CHIPÂNA v. Râtu.
CHÍPOREA. Chfporele [t'iporele] sau Pe
Chfpore „puțină pantă, arabil și câte-o casă p-îngă
drum” III (61).
- Din subst. *chiporea (pl. chiporele) ‘loc
nisipos’ < chipor (< magh. kőpor ‘nisip fin;
tencuială’) (cf. Tamás, EW, 209).
66
CHIȘARDÂU
CHÍPU [fipu] „vârv de deal” II (119).
Chipu P6știi „loc neted, puțină pantă; acolo a
fost un cimitir, până să se facă drumu, de-acolo
striga poștașu că vine poșta” III (37).
La Chip „un vârv de deal; a fost o piatră de
hotar” I, II, „vârv de deal, unde mejdălim cu Perii
Vadului” III (116).
V . și Vârvu Chipuli.
- Din subst. chip (pl. chipuri) ‘icoană, troiță’.
CHÍRA v. Aria, Dealu, Fața, Fântâna,
Groapa, Picioru, Poiana.
CHÍRAI v. Togu.
CHIRALÂU v. Drumu.
CHÍRCA v. Fântâna, La ~.
CHÍRCUTU „uliță în sat” II (197).
V. și Fântâna la Chircut, Podu la Valea
Chircutului.
- Din top. magh. Kir-kút.
CHIR£ȘTI v. Mesteacăn, Moara, Uricu.
CHIRIÁC v. în ~.
CHIRÍLA v. Iertăoiu.
CHIRILÂȘ v. Părău.
CHIRÎLĂ. Chirfla din Sat „fântână cu apă
bună din sat’ I (192).
V. și Coasta lui Chirilă, Drumu Chirilii,
Fântâna Izvoru Jipu lui Chirilă.
- Din n. pers. ~.
CHIRILÎIȚ v. Dealu.
CHIROÁIA v. Dâmbu, Groapa.
CHIROBÉNI v. Valea.
CHIROȘ v Dealu.
CHISCÚTA [Ciscúta] „două dâmburi, lângă
drumu țării” I, „îs două coaste” [•], „coaste și șes, îi
lângă Gorgana” [**], „mai șesuț o țâră, dar are și
gropi, nu-i neted, a fost o pădure” II (41).
V . și Părău de la Chiscuta.
- Din top. magh. Kis-kút < kis ‘mic’ + kút
‘izvor’ + suf. -a.
CHISÉGHHJ „teren arător, deasupra e pădure
de stejar” I (17).
- Din top. magh. Kishegy ‘heghiu lui Chiș’.
CHISICÁIA [t'isicâja] „loc drept și c-o mică
pantă, arabil și pădure” I, „mai strâmtă, îi ca o formă
de pat” IV (26).
- Din top. magh. Kis-âja ‘valea lui Chiș’.
CHÎSTOȘ v. Dealu.
CHÍSTU v. Gruiu.
CHIȘ v. Bercu, Bucium, Fața, Groapa,
Pădurea, Plopu, Rețea, Șesu, Togu, Ulița, Valea.
CH1ȘÂGU „pantă cu pășune” II (197).
V . și Ulița Chișagului, Valea ~.
- Din top. magh. Kisság < kis ‘mică’ + ág
‘ramură’.
CHIȘARDÂU „loc arabil, o parte, și o altă parte
pădure” I, „o fâșie de pădure și arabil” IV (241);
Chișardău „pantă cu un pic de pădure” III (286).
- Din top. magh. Kiserdő < kis ‘mică’ + erdő
‘pădure’.
CHIȘÂROCU
CHIȘÂROCU „un părău care izvorăște din
Pădurea Mare și se varsă-n Leșeuța; loc cam șes și
puțină pantă” I (223).
- Din top. magh. Kizárok < kis ‘mic’ + árok
‘Șanț’
CHIȘBOGĂTU v. Fundu.
CHIȘCHIHÂTA [fișt'ihăta] „un pământ cam
între dealuri, arabil, cu-n drumuț pe el” I (57).
- Din top. magh. Kiski-hâta ‘spinarea lui
Chișchi’.
CHIȘCHIȘENH sau Deălu Câprii „deal, este
pomărie și pășune de oi” I (178).
- Din n. grup — < Chișchi, n. pers.
CHÎȘCUTU „șes, teren; are izvor și curge în jos
apa” I (197); „fântână de piatră” V (213); „loc
așezat, fânaț; a fost un izvor mic acolo” II (254).
V . și Părău de la Chișcut.
- Din top. magh. Kis-kút < kis ‘mic’ + kút
‘izvor’.
CHIȘEI v. Groapa.
CHIȘGÂNA I sau Chijgána II „o groapă lungă,
de-a parte îi pășune, de alta pădure” I (34).
V . și Fa(a Chișgănii.
- Din n. pers. ~.
CHIȘIȘTÂU „șes, loc drept, teren arabil” II
(167).
- Din top. magh. Kisistő.
CHÎȘLABU „pantă ușoară, loc arabil” I, II
(286).
- Din top. magh. Kisláb < kis ‘mic’ + láb ‘láb,
tarla’.
CHÎȘLER v. A Iu ~.
CHIȘMÂLU „drum către pășune prin pădure”
V, VI (210).
- Din top. magh. Kismál < kis ‘mică’ + mal
‘față’.
CHÎȘNER v. La -, Tabla.
CHIȘOÂIA v. Părău.
CHIȘ0RII „pășune și teren arabil; a avut avere
Chișu Vasile” IV (219); „pantă, legheleu și pământ
arabil” II (220).
- Din n. grup - < Chișu, n. fam.
CHÎȘPAL v. Cotu, Peștera, Poiana, Râtu.
CHIȘPETRÂIA „groapă cu pământ arător și
pădure” 1(17).
- Din n. pers. ~.
CHIȘPOTOÂCA „un părău mic” II, „o vălceauă
mică” I (244).
- Din top. magh. Kis-patak < kis ‘mic’ + palak
‘pârâu’.
CHiȘRÂTU „loc mai mlăștinos, îi rât și rogoz,
cosalău” 1 (30).
- Din top. magh. Kis-rét < kis ‘mic’ + rét ‘rât’.
CHÎȘTERU „loc în pantă, pășune și teren
arător” II (171).
- Din top. magh. Kis-tér < kis ‘mic’ + tér
‘teren’.
CHIȘT0GU „un picuț de șes și dealuri, arabil”
I (223); Chiștog teren arabil (151; 168; 179; 201;
222; 223; 227; 233; 234; 236; 240).
67
CICASÂU
Chișt6gurile „au fost pământuri a mai multor
oameni acolo, arabil” V (175).
- Din top. magh. Kis-tog < kis ‘mic’ + log ‘tog,
moșie’.
CHIȘU pădure (134).
Su Chiș „pe coaste, către Valea Rea, pășune” II
(134).(134)
V. și Părău Chișului, Părău de su Chiș, Vârvu
Chișii.
- Din n. pers.
CHIȘÎIȚA uliță mică (26; 223); Chișâța I, II
sau Chișuța III (286); Chișuța (201; 213; 239; 254).
V. și Grădina Chișuții.
- Din top. magh. Kis-utca ‘ulița mică’.
CHIT v. Fântâna.
CHITÁNU v. Dâmbu.
CHIUZ [t'uz]. La - „pășune” III (36).
— Din adj. subst. chiuz (< magh. köz)
‘comun’(cf. Pașca, G, 16; Tamás, EW, 212-213).
CHIUZÂRU [fuzár] I sau Cbiúzaru II „pantă
foarte dulce” I, „un pic de deal cu pădure; a fost
pădure comunală” II (11).
— Din subst chiuzár, chiúzar < chiuz ‘comun’+
suf. -ar.
CHIÎJZOȘEA [fiizoșț] „pantă, arabil” II, „a
fost cumpărătură și s-au împărțit oamenii pe ea, are
și față și dos” I (240).
V . și Dosu Chiuzoșii, Fața Părău
- Din adj. subst. chiuzoș ‘(proprietate) comună’
(ALR II, s. n., voi. I, h. 5/279) < magh. közös
‘idem’.
CHÍVA v. Coasta, Pădurea, Pășunea.
CHÍVARI v. Tabla.
CHÎZĂLȚA „deal, arător și pășune” II (65).
V . și Fundu Chizălții, Gura
CHIZÉNI [t'izăn] sat c. Gâlgăw, 1538
Keuzfalu, 1571 Keuzeu, 1578 Közfalu, Tyizeu, 1733
Közfalva, 1750 Kizeny, 1762 Közfalu, 1850
Tyuzány, 1854 Közfalu, Tiuzani (Suciu, DILT).
V . și Șesu Chizenilor.
- Din n. grup ~.
CHÎZEȘ v. Via.
CHÍZNICU [t'iznicu] „loc și deluros și mai
drept Ioc arabil” I, „o pantă care mere în vale și se
ridică spre pădure” II, III, „deal, pământ fugitiv” IV
(175), „un fund, cosalău, înconjurat de pădure” I,
„șes, rât” V (177).
V . și Su Viile Chiznicului, Valea ~, Viile
- Din prob. n. pers. ~.
CIARNĂU v. Fântâna.
CÍBA „dâmb mare, pantă, pădure; cred că după
fântână îi zice așa” I, „deal cam rotund, acoperit cu
pădure” II (197), „vale, teren arabil și pădure” I (198).
V . și Fântâna de la Ciba.
- Din n. pers. ~.
CÍBEA v. Ulița.
CICASÂU „un rât cu o vale cu apă și teren
inundabil” I (1167).
CÍCHERA
- Din top. magh. Csíkossá < n. pers. Csík + aszó
‘părău sec’.
CÍCHERA v. Chicera.
CÍCHETU „loc de pantă, pământ arabil; este
pământ care lunecă” II (192); „vie, este așezată pe
un deal” I (196); „șes; a fost cândva pădure de
goron” V (213); „dâmb și loc drept” II (254).
- Din top. magh. Csiket < esik ‘fâșie’.
CICIREÁSCA I sau Țițireăsca II „pădure mare
pe o coaste” I, „pădure de goron, cer” II (228).
— Din spm. - < Cicire, por. (< vb. cicirí ‘a vorbi
peltic’) sau ‘proprietatea lui Cicire'.
CICORÍA „șes, arător” III (155).
V. și Valea Cicoriii.
- Din subst cicorie, var. a lui cicoare ‘plantă
erbacee’.
CIGÂȘU „vii pe deal” I (17); „deal la marginea
satului” 1(171).
- Din top. magh. Csigás < csiga ‘melc’ + suf. -s
‘loc cu melci’.
CIGHÉU „drumu care duce la Suplac, pantă, îi
și teren arabil” IV (241).
CIGLEÂN sat, c. Creaca\ 1545 Cheglyen, 1559
Csiglen, 1564 Cieglen, 1570 Chyglien, 1575
Chyklen, 1582 Csiklen, 1715 Csiglen, 1720 Cziglen,
1735 Csiklekul, 1750 Czeglen, 1850 Cziglen,
Cziglan, 1854 Cziglény, Ciglan (Suciu, DILT).
Cigleănu „un pic de pantă și jos îi mai șes,
cosalău” I, „o coaste cu deal” II (61); „pășune” I
(151).
V . și Drumu Cigleanului, Fața Fântâna —,
Fărău de la Ciglean.
- Din prob. n. pers. ~; cf. și top. magh. Csiglen
(Kiss, FNESz, I, 329).
CIGLENTÍRU „deal, o pășune, mere până la
hotaru Cigleanului” I (150).
CIGLINÉL. După - „pantă dulce de deal” I
(47); La Cigiénél „loc drept lângă Vale, în capătu
satului, unde-i drumu spre Borza” IV (50).
— Din top. Ciglean + suf. -el.
CIHEI v. Pădurea.
CILÉGHI v. Coasta.
CILICIOÁRA sau Ulița Fundăturilor (153).
- Din prob. spm.
CIMBROÂLA „o fântână Ia marginea satului” I
(236).
- Din por.
CIMENT. La ~ „fănaț, arabil” II (34).
V . și Fântâna de Ciment.
- Din subst. cimént.
CIMITÍCU sau Chemetfcu [femetlcu] „plantație
de pomi pe deal” I (171).
CIM1TÍR. Cimitfru Jidovilor sau Temetéu
Jidovilor (282); Cimitíru Ungurésc (3; 190); ~
Vechi „cimitiru bătrân” III (37).
La Cimitir teren lângă cimitir (3; 36; 37; 281);
Su ~ teren arabil (204).
- Din subst. cimitir (pl. cimitire).
CIMPOIEȘTI v. Fântâna.
68
CIOCÂRLÂU
CIMPOIÉSU „a fost fântână în sat, s-a surpat
locu” 11(192).
V. și Lazu Cimpoieșului.
- Din n. fam. Cimpoiey
CINGATÂU „un urcuș, e prin marginea
pădurii” I (75); Cinghetéu [Singetéiju] „fănaț între
păduri” I (81).
- Din top. magh. Csengettü < csengettű ‘clopoțel’.
CINGOÁIA „o luncă; nu-i nici deal, nici vale,
arabil și fănaț” I, „deal, tot acoale-i pe unde-i părău”
II (52).
V . și Fundu Cingoii, Părău ~.
- Din spm. ~.
CIOÁNCA v. Cionca.
CIOÁRA „teren sub pădure” II (202); deal
(262); Cioâra sau Poiâna „teren arabil în pantă” I,
„teren arabil, un pic de rât” II (163).
V . și Dâmbu lu Cioară, Dealu Ciorii, Dealu lu
Cioară, Gruiu Ciorii, în Vie la Cioara, Lazu Ciorii,
Părău ~, Poiana ~.
— Din subst. cioară sau n. pers. Cioâra.
CIOÂRA v. Deleni.
CIOÂRA MÎCĂ v. Poiana.
CIOÂRECI v. Fundu.
CIOÂȘ v. Ulița.
CIOBÂCIU „o parte de sat, în capătu satului,
cum intri de la Preluci” I (128).
- Din por. Ciobaci.
CIOBÂN v. Dâmbu, Fundu.
CIÓBRI [cóbri] „o coastă, fănaț, acum îs pomi”
II (96).
V . și Lazu Ciobrii.
- Din n. pers. ~.
CIOCÂN v. Dâmbu, Fața, Groapa, Poiana.
C1OCÂNA v. Groapa, Părău.
CIOCÂȘU I sau Ciâcoșu IV „arabil, nu-i chiar
drept, îi lângă drum" I, „drum de hotar, vine din
Berec în sat” IV (30); Cidcașu „teren arabil,
deluros” I (24); Ciicoșu „Ioc de pantă, pădure și
teren arabil" II (163); Ciogâșu „o coaste, o pădure
de carpen și goron” I (39); „o pădure de goron; au
fost lemne mari, erau borte” I (40); Ci6ugașu I sau
CWucașu II „arător, era pădure cândva” I, „a fost
pădure; erau ciouci” II (36).
în Ciogâș sau Părău Ciogășului „părău cu apă
și terenu de pe lângă el; are izvor mic” I (2).
V . și Fața Cioucașului, Fundu Gura
Pădurea ~, Părău Ciogășului.
- Din top. magh. Csókás Toc cu ciori’ < magh.
csóka ‘cioară’; cf. și rom. ciâucă (pl. ciouci) „niște
ciori mai mici” II (36).
CIOCĂNtȘTI v. Râtu.
CIOCÂRLÂU „un deal mare, în fața satului, un
țuclui mai rotund” I, II, „o coaste mare, un vârv de
deal” III, IV (161).
V . și Vârvu Ciocârlăului.
- Din subst. ciocârlău < cioc + suf. -ârlă + -ău
sau < cioacă + suf. -ârlău sau < ciocălău 'ridicătură,
vârf, dâlmă’ (cf. Loșonți, Top., 40-41).
CIOCÉNI
CIOCÉNI v. Grădina.
CIOCIOÁIA v. Groapa, Iertașu.
CIOCIOHÍCIU „pantă dulce, pădure de fag” I
(60).
V. și Fundu Ciociohiciuli.
- Din por. Ciociohici.
CIOCIOHÍZU pădure (80).
CIOCIÓI v. Groapa.
CIOCIOLÍJU „cel mai înalt deal de la noi,
graniță cu Sărata și Stupini” I (77).
CIOCIONÚC v. Ulița.
CIÓCIU v. La a Cioclului, Părău, Soroșu,
Țicla.
CIOCLOVINA I sau Cioclovinele [*] „un pup
de deal, îi rotund ca un ou” I, „un vârv de deal mai
ascuțit” [*] (140).
Cioclovinele „loc sus pe deal, rupturi, pleacă
chiar de jos; îi zice așa pân ce-s atâtea ciocuri,
piscuri, și mai mari și mai mici, și de piatră și de
râpi” I (146).
La Cioclovine = Părău Cioclovinelor.
V . și Părău Cioclovinelor, Vârvu ~.
- Din subst. cioclovină (pl. cioclovine) ‘vârf,
înălțime’ (Loșonți, Top., 46).
CIÓCMANI sat, c. Băbenv, 1461 Chokman,
1566 Csokman, 1567 Csokmany, 1609 Cziokmany,
1631 Czokman, 1733 Csokmâny, cca 1800 Ciocmani,
1854 Csokmany, Ciocmani (Suciu, DILT).
Ciocmănii „câteva case, pe drumu care duce
spre Cehu” II (168).
V . și Huda Ciogmanilor, Poienile de la
Ciocmani.
- Din n. grup ~.
CIOCOI v. Cotu, Dealu, Drumu, Groapa,
Poiana, Vălceaua.
CIOCOIÉNI v. Podu1.
CIOCOLÉNI v. Grădina.
CI0COȘU v. Ciocaș.
ClOCtiȘ v. Dumbrava.
CIOCÎIȘA y. Dâmbu.
CIOCUȘOÂIA „deal înalt, e un deal repede,
de-aia îi zice așa” II (191).
- Din adj. subst. ciocăș + suf. -oi.
CIOGÂȘU v. Ciocașu.
CIOGOLEȘTI v. Groapa.
CIÓGU „teren drept, cosalău” I (20).
- Din prob. n. pers. ~.
CIOLOBÓCU v. Pădurea.
CIOLÓCA v. Podu1.
CIÓMA „o parte a satului” I, II (213).
- Din n. pers. ~.
CIOMOCÚTU „acum îi livadă, a fost teren
arabil și imaș, a fost o făntânioară” I (195).
-Din top. magh. Csomahit ‘fântâna lui Ciorna’.
CIOMÓR v. Țărmure.
Ciómoru „un deal lângă drumu țării, teren
arabil” I (221); „teren în pantă, loc de față, în partea
de nord a satului” II (226); Ciomóru „un fel de
podiș, este un pic de ridicătură” [*] (230).
69
CIORÁSCA
La Ciomór „pășune; Ciomoru îi cătunu de
alături” I (224).
- Din top. magh. Csömör.
CIÓNA v. Lacu, Părău.
CIÓNCA „o față de deal, cătă soare” I, „coastă"
III, IV (97); Ci6nca sau La Ciónca „coaste, pășune,
pe vârv îi pădure” I (73); Cioănca „loc păntos; o
fost oarccând pădure, s-o spart și s-o făcut pășune,
de când s-o tăiet o rămas numele ăsta” I (4).
La Ciónca sau în Bârne la Ciónca „o groapă,
de-aia-i zice așa, că să cionchează-n jos” I (148).
V . și Dâmbu Cionchii, Dealu —, Dosu ~,
Fântâna la Cionca, Groapa Cioanchii, Părău
Cionchii, Podu ~, Secătura
- Din adj. subst. cionc, cioancă ‘ciont, tăiat'.
CIONCÁCIU v. Cioncașu.
CIONCÁN. Cioncănii „pământ drept, are și o
vâlcea cu spini, cu păduriță; or fi fost ceva copaci
mari și s-o rupt” I, „loc drept, mai slab; o ciuntat
valea pământurile alea” II, „o fost câte un lemn,
ciungaiău, ș-o rămas cioncan” III (155).
- Din subst. cioncăn (pl. cioncani) < cionc +
suf. -an ‘lemn tăiat’.
CI0NCAȘU „coastă, o feție în graniță cu
Bârsăuța” II, „pășune împădurită” III (115);
Cioncășu I sau Ciâncașu II „deal, arabil” I, „șes,
sus pe deal, deasupra este pădure” II, „o fi fost
pădure și s-a tăiat” III (150); Ciâncașu I sau Rúncu
II „loc de dâmb, o pantă” I, „pădure de stejar” II
(163); Ciâncașu „pantă destul de mare, arător” II
(213); „deal cu vie” I (225); Cioncășu II, III sau
Cioncáciu I sau Cióncaciu IV „pantă mare, repede”
I, „cam deal” II (207); Cioncáciu II sau Cióncaciu I
„puțină ridicătură, un dâmb mai mare, sus e pădure
și apoi e pășune” II, „un pic de pantă, da-i loc drept
deasupra, a fost o pădure oarecând și s-a prefăcut în
pășune” I (176); CWncașu = Ciungii.
Cioncáciu de Jos „loc drept ca-n palmă; aici a
fost pădurea satului” II (164); Cioncáciu de Sus „o
coastă și pădure” I (164).
V. și Lazu lui Cioncaș.
- Din subst. cioncaș, cu var. cioncaș, cióncaci,
cioncáci (< magh. csonkás) ‘lemn rupt, tăiat; pădure
mică’ (cf. Tamás, EW, 222).
CIÓNCU v. Carpenu, Fântâna, Soroșu, Ulița.
CIONtȘTI v. Ograda.
CIONTOȘ v. Fântâna.
CIÓNTU v. Dealu, Fântâna, Osoiu, Râpa,
Usoiu.
CIÓPA „pădurea din vârvu dealului, pe lângă
poiană” 1, II (91).
V . și Cornu Ciopii.
- Din n. pers.
CIOPÉCU v. Podu1.
CIORÁSCA „loc drept, arabil” I (264); „îi
drept, da este și puțină coaste; îi un fel de pământ
mai slab și bătrânii așa au zis că-i pământ ciorăsc” I,
„un picuț de deal, arabil” II (265).
 CIORB
— Din adj. subst. ciorăsc, -oscă ‘care se referă la
cioară’.
CIORB v. Dâmbu.
CIORCHÉNII „un trup de deal, acoperit cu vii”
1(1).
- Din n. grup ~ < Ciórca, n. fam.
CIORECÓI v. Ograda.
CIORGÁU [corgăyu] izvor care curge pe un
scoc ori jgheab îngust (122; 138; 150; 157; 160;
176; 179; 211); părău (168; 178; 210); „un părău
care vine de pe Măgura, acolo cioroaie apa veșnic,
iama-vara, curge cu zgomot” VII (217); teren
agricol din vecinătatea unui izvor (17; 161; 167;
172; 174; 195; 196; 197; 219); Ciorgău sau
Ciórgou (244; 251); Ciorgóiu „un izvor și oamenii
o pus o scândură și apoi mere apa pe scândură” II
(270); Ciórgou (163; 222; 241; 252; 253; 285);
Ciurgău [curgăpu] „este o fântână, a avut citemă
de-o cure apa” II, „un părău, iese din Dâmbu
Francului, curge prin sat’ I (94); „o fundătură de rât
lângă sat, îi o așezătură” I, „îi o lăsătură ca un
ciurgău de apă” II (95); „fănaț, e o fântână cu
ciurgău” III, IV (97); „fântână; a fost apă ce a curs
pe-un șențurel și la capăt puneau bătrânii un fel de
scoarță pe care curgea apa” II (120); Ciurgău sau
Cioróiu „o fântână cu izvor, jos la gura părăului, a
fost un halău de scoarță de tei” I (147).
Ciorgău Mănăstirii „izvor la Mănăstire” III
(149) - v. Mănăstirea; ~ Réce „un izvor bun, de la
Pădurea Bénii mai în sus, curge apa și ciorgălește în
jos, cade de sus” II (156); - Zăpădii „un izvor în
Zăpodea, a avut ciorgău” HI (155) - v. Zăpodea; ~
Zméului [zmápuluj] „izvor, afluent al Părăului
Pomătului” I (48) - v. Zmeu; Ciurgău Ciabúrii
[Curgăyu cabúrii] sau Ciurgău li Ónu Mitrii „teren
drept, mejdă cu Părău Ciurgăuli, cură pe acela
pământ, de-aia îi zic așa; Dumitru a fost tata lui Ion,
nu vorbea bine, fiind oarecum înstărit, întreba
mereu: oare nouă, la ciaburi, ce ne-a face?” I (146) -
Ciabúru, por.; Onu Mitrii, spm.; - Cózmii „teren în
pantă, fănaț, acolo-i Podu Ciurgăuli" I (146) -
Cazma, n. fam.; - la Părău Șumișnii „nu-i fântână,
numa ciurgău” I (90) - v. Șimișna.
După Ciurgău „loc puțin costos, îi așezat după
un izvor care iese din Dâmbu Frâncului” I (94); La
Ciorgău „loc arabil; este o fântână acolo care tot
cură în veci” IV (207); „pantă cu pășune și-un
izvor" I (231); „deal, cu piatră, cură o apă acolo și
cade cum ar pica de-aici din pod” II (257); La
Ciurgău izvor și teren arabil (100; 145; 146); La
Ciurgău = Părău Mirișălului; Pe Ciorgău teren
arabil (44; 50); Su Ciurgău „loc în pantă, din jos de
Șesuri; este un izvoraș acolo, fie cât de mare seceta,
ăla nu seacă” I (83).
V. și Coastea Ciorgăuli, Gozu Ciorgăului,
Fântâna Fântâna de pe Ciorgău, Fântâna la
Ciorgău, Pădurea de pe Podu Ciurgăului, Părău
Ciurgăului, Părău cu Ciorgoi, Părău li Ciurgău,
70
CIORÓIU
Podu Ciurgăului, Râpa lu Ciorgău, Ulița Ciorgăului,
Valea
Ciorgăuăle sau La Ciorgău „loc izvoros, sus în
Meseș” III (5); Ciorgăuăle „un loc cu un izvor de
unde se formează un părău” I (6); „sânt două izvoare
curgătoare” I, II (48); „un izvor, are valău” I, „sânt
două izvoare bune acolo, ciorgău; are niște cetâme
din lemn, niște scobituri” II (137); „teren arabil și
pădure, au curs niște păraie” I (234); Ciiirgauăle
„uliță cu un părău care cioroia” I, „fântână cu apă
bună de băut în saf’ II (233).
- Din subst. ciorgău, cu var. ciorgói, ciórgou,
ciurgău (pl. ciorgauă, ciurgauă) (< magh. csurgó,
csörgő) „o scoarță, un lemn covălat pus la un izvor”
I (95); „izvor cu un lemn scobit” I (211).
CIORLĂUȘ v. Părău.
CIORMÁGU v. Părău, Poiana.
CIOROÂȘU I sau Ciorășu II „un părău care
fuge printre pământuri, pantă nu prea mare; numele
devine de la părău care curge de la cioroi” I (209).
V . și Părău Cioroațului, Ulița —.
- Din subst. cioroâș < cioroi + suf. -aș.
CIORÓCA uliță, parte de sat (6; 12; 26; 33;
278; 280; 282; 286); Cioroăca „fântână; o uliță
strâmtă" II (7).
V. și Dosu Ciorocii, Fața ~, Groapa ~, Părău ~,
Podu din Cioroca, Valea Ciorochii.
- Din por. ~.
CIOROffiȘU „teren arabil, îi lângă o râpă;
acolo este un izvor și s-a pus un cioroi din lemn” I
(28); „e o baltă de fântână, cosalău” 1 (111);
„pădure; sânt mai multe izvoare pe-acolo” I (264).
- Din subst. *cioroieș < ciorói sau top. Cioroi +
suf. -eș.
CIORÓIU fântână, izvor care se scurge
printr-un jgheab de lemn (16; 31; 33; 49; 73; 76;
104; 114; 127; 144); „era un izvoraș; cineva a pus o
bâlie, o botă de floarea soarelui, a tăcut un cioroi” II
(63); „izvor cu cioroi, cu cetămă de lemn” [*] (118);
„o groapă mică și un părăiaș” I (25); „mai multe
păraie” I (80); pantă cu un izvor (13; 145; 207);
coastă și șes cu izvoare (39); șes și teren arabil cu
izvor (52); „ciroiește, curge în jos” I (96); „groapă în
fundu dealului Bercioi; este acolo un izvor din
pădure” I (15); groapă și teren arabil cu izvor (18;
30); teren arabil situat în apropierea unui izvor (164;
166; 186; 276); Cioróiu = Ciurgău (147).
Cioróiu Béghii (284) - Bega, n. pers.;
- Bojănuiui „un izvor mare, mere pc o coastă de
face spumă” II (279) - Bojan, n. fam.; - Brusturésii
„cioroi, izvor, cură permanent’ I (284) - v.
Bruslureasa; ~ Călăușului (284) - v. Călăuș; ~ Cilții
„un izvor, are cioroi, curge în Părău Buțuleștilor” I
(273) - v. Cutea; - de la Măguricea „un izvor cu
cioroi sub deal” I (82) - v. Măguricea; - de la
Prelúcá „un cioroi, un izvor, îi unde se-ntâlnește
Părău Prelucii cu Preluca, îi tăiat cu securea în mal”
II (279) - v. Preluca; ~ de la Tulea „izvor, amenajat
cu tub și jgheab” I (49) - v. Tulea; ~ din Căprița
CIÓRTE
(86) - v. Căprița-, ~ din Dos „vine apa din pământ
și-i pus așa, un ciurgău, un jgheab” III (86) - v.
Dosu; ~ din Gârliciuri (86) - v. Gărliciu; ~ din
înhâituri „izvor, se află în Țiclu, e amenajat, au fost
ruptături de pământ acolo” III (271); - din Luncă
„izvor cu apă foarte bună” III (86) - v. Lunca; - din
Pădurea Mohónii (86); - din Părău lizerului
„fântână cu izvor” I (147); ~ din Părău Siminâștilor
„îi tot izvor, nu-i amenajat” II (279) - v. Părău;
-din Poiână (11); - din Tăuri (86); - din Valea
Pódului (86); ~ Húlpii „un izvor, era un jgheab
făcut din floarea soarelui acolo; îi aproape de pădure
și poate că erau vulpi acolo" I (30) - v. Hulpea; ~ la
Ferenț (57); - Ia Mérca (57); - Latului (10); - lui
Brăsovân „un fel de fântână și-a fost cu cioroi, îi
din lemn și cură apa pe el și de-aceea i s-a zis
cioroi”; ~ lui Codăiiș „izvor, mai demult avea
cioroi, de aici izvorăște Părău lu Codăuș” II (279);
- lui Fiscău (279) - Fiscău, por.; - lui Flénder „un
cioroi instalat de un haiduc pe care l-a chemat
Flenderi’ [*] (28); - lui Liuț „un izvor c-un cioroi”
II (7) - Liuț, hip. < //ie, pren.; - lui Mioș (21) - Mioș,
por.; ~ lui Nemiș „un izvor; a fost o fântână pe care
vine apa pe-o țeavă” I (32); - Morârului „izvoraș
cu apă care vine de la șitauă și se varsă în Valea
Sfărașului” II (23); - Necúli lui Lázár (279);
-Negreánului „izvor și fântână cu cioroi pe Tabla
Negreanului” II (11); - Pâșterii (284) - v. Peștera;
~ Pópii (25); - Prodánului (284) - Prodan, n. fam.;
- Pușului (284); - Sórbului „un izvor în sat, a avut
cioroi, mere la Valea Seacă” I (131); - Tălhâriior
„izvora cela, cu terenu pe lângă el, a fost pustietate
mare și numa pădure peste tot, pe acolo se zice că
umblă tâlharii” I (91); -Tópilelor sau -Stupâștilor
„un izvor care iese din Coastea Hagăului, de lângă
vale; a fost topilă de cânepă” I (274); - Țilicânului
sau - Pâțului (284) - Țilicanu, Pâțu, n. pers.;
-Țillchii „un izvor, curge pe un jgheab” I (267) -
Țilica, n. pers.; - Țițului (284) - Țițu, n. pers.;
- Țiîțului „cioroi, fântână cu un fel de citemă” I
(284) - Țufu, n. pers.; Ciuróiu de la Áré (284); -
Secăturii (284); - Urzicârului (284).
Deasupra Cioróiului = Dâmbu Cioróiului;
După Ciorői „poiană” III (114); La - teren arabil și
izvor (26, 57, 58, 283); - sau La Cioróiu
Ruginoása (61); Pe Ciorói „fânaț și arabil, puțină
coaste, este un cioroi acolo, vine apa din fântână
pe-o țăve” I (32); Su ~ „o porțiune de loc sub o
stâncă mare” I (61).
V. și Ciurgău, Coastea Cioroiului, Coastea
Părău Cioroiului Măgurii, Dâmbu Cioroiului,
Dealu Dosu ~, Drumu pe Cioroi, Fața Cioroiului,
Fântâna Cioroiu Calului, Fântâna de la Cioroi,
Fântâna din Fânâna la —, Fântâna la Cioroiu
Popii, Fundu Cioroiului, Groapa Gura ~, Părău
Părău Cioroiului Măgurii, Picioru cel cu Cioroi,
Râtu Cioroiului, Valea Vălceaua ~.
71
CIREȘII
- Din subst. ciorói (pl. cioroaie) „lemn scobit, o
scoarță pusă la un izvor” I (21); „un jgheab” III (86);
„o bucată de lemn scobită” I (267).
CIÓRTE v. Părău.
CIOT. V. și Fântâna Ciotului.
Cioátele „a fost pădure și s-a tăiat și au rămas
numai cioate și s-a lucrat printre cioate” I, „acolo a
fost un pământ despădurit” III (54); „pășune” I (80).
Ciótele Schintéii (77) - Schinteie, por.
Intre Cioâte „o pădure, sus, în deal, lângă
Zăpodea Glighii; s-o tăiat lemne și-o rămas numai
butuza lor, cioatele” III (70); „o fost pădure și o
tăiat” [♦] (102); „un bărc” I, „șes; acolo o fost bărc,
răchiți” III (139).
V. și Dosu Cioatelor.
- Din subst. ciot, cu var. cioâtă (pl. cioate) „ce
rămâne când se taie lemne” III (54); „lemn rămas în
pământ” I (70); „butuză” III (70).
CIOTÂCA v. La Pădurea.
CIOTÎNĂ. Ciotfnele sau La Ciotine „arabil; a
fost pădure de stejar, o rămas numai cioate, apoi s-o
spart” I (100).
- Din subst ciotină (pl. ciotine) < ciot + suf.
-ină ‘butuc’.
CÎPCHEȘU „pădure de cer și carpen" I (163);
„deal înalt, cu vie și fânaț” I, II (203); Cipchfșu
„deal; erau mulți spini și pășune” I (195).
- Din top. magh. Csipkés < csipkés ‘păducel’.
CIPCHIȘEIA [fiipt'ișâje] „o bucată de teren
drept, a fost o fântână acolo” I (26).
- Din top. Cipchiș.
CÎPOȘU „un vârv ascuțit în Pădurea Băncii” I
(3); „pantă, loc arabil” I, II, (286).
Cipoșu Deasupra „pantă, loc arabil între vii și
Dealu Moșuțului” I, II (286).
V. și Viile Cipoș.
- Din top. magh. Csípős < csípős ‘înțepător,
tăios’.
CÍRCU v. Togu.
CIREÁP. La - „coastă de deal cu pomărie” I (8).
- Din subst. cireâp (pl. cireapuri), var. a lui
cirip, ciripă (< magh. cserép) ‘țiglă, ciob’ (v. și
NALR - Criș., voi. II, h. 335).
CIREAȘĂ v. Coasta.
CIRÉSU v. Fântâna.
CIREȘU „teren arabil, au fost cireși mai mulți” I
(24); „teren în pantă, arabil și pășune; o fi fost vreun
cireș” I (89); Clreșu 1, II sau în Cireș II „o pădure
învăluită, și gorun și fag” 1, „a fost pădure de cireși”
11(122).
La Cirâș (98; 193); Su Cirâș „teren în pantă
dulce, arător și pășune, a fost cândva un cireș mare”
II (13).
V . și Dâmbu Cireșului, Dealu Dosu ~,
Grădina Groapa ~, Părău ~, Podu ~.
Cirâșii I sau Clreșu II „o costiță, arător și mai
mult rât” I, „fânaț, sânt cireși mulți de pădure” II (96);
Cirâșii „o coastă; n-am apucat să fie cireși” III (139).
 CIRIȘÎR
Cirășii Búrdii „platou, întindere mai largă” I
(21) - Burdea, por.
V . și Dom Cireșilor, Groapa ~, Părău de la
Cireși, Valea Cireșilor.
- Din subst cireș (pl. cireși) ‘pom fructifer’.
CIRIȘtR v. Dosu.
CITÉRNA „deal, cu pădure de fag, carpen,
stejar” I, „un țâpiș, unde e dealu tare; eu am citemat
aici pe Valea Arsurii” II (14); „îs niște izvoare și
cură două părăuașe, a fost halauă de adăpat și o pus
citemă” V (98); „este o fântână, a fost cu citemă, de
curgea apă din ea” I (110); „este izvor, s-a făcut
citemă de lemn” II (123); Cetérna „loc arabil, în
pantă; este un izvor și un tău de topit cânepa” I
(169).
V. și Pădurea la Citernă, Părău Ceternii, Părău
Citernii.
— Din subst citérná, cu var. cetérná (pl. citerne,
ceteme) „Ioc pe unde se slobod lemnele la vale, cu o
scândură lată dedesubt și două pe de lături” II (14);
Jgheab de lemn la izvor” II (123).
CIUBÁNCA v. Dosu, Râtu, Valea.
CIUBÁNCÁNI v. Părău.
CIUBÁNEÁSA „o pădure, o față” II, III (110).
La Ciubăneăsa „e sub pădure” I (110); Su
Ciubăneâsa „pășune sub pădure” IV (110).
— Din spm. ~.
CIUBÉNU v. Ulița.
CIUBURCÂNn „deal, pădure de cer, fag și
plop” 1(177).
— Din n. grup ~ < Ciuburcăn, n. pers.
CIUC v. Fundu, Groapa, Ograda, Părău.
CIUCA v. Fața, Pădurița.
CIUCÂȘ v. Dosu.
CIÚCEA v. Drumu.
CIÚCIU „deal cam ascuțit și-un pic de pădure”
HI, „o ridicătură” I (166).
Ciúciu lui Bront sau La Ciuci „deal în formă
rotundă, în hotar cu Șimleu” I, II (214), „un vârv de
deal; este și un observator acolo” II, III (217).
V. și Dealu Ciuciului.
— Din subst ciuci (pl. ciuciurî) „vârful unei
movile” II (217).
CIUCLEȘU I sau Ciricleșu [âticleș] IV „pantă
lină, loc stricat, cu tufișuri, deasupra îi pădure
comunală” I, „îi stufăriș acuma, a fost pădure mare,
dar s-a tăiat” IV (215), „loc arător, pe creasta
dealului, în hotar cu Marinu, a fost ceva pădure” I
(278).
După Ciuclăș I sau După Ciúciey IV „partea de
sus a versantului în hotar cu Peceiu” I, „pantă
ușoară, teren arabil, îi după Ciucleș” IV (215).
- Din subst. *ciucliș < ciucă + suf. -eș
(-c-> -ci-) ‘ridicătură, înălțime’.
CIUCLÚIU v. Țucluiu.
CIUCURÁNU v. Șuvaru.
CIÚHA deal înalt (12; 19; 74; 171); „dealu
care-i mai înalt, hotaru-ntre Cristolț și Zalha” I (86);
72
CIUMÁRNA
„un deal mare, are un țâcliu, un vârv mai înalt și
ascuțit, de acolo se vede tot hotaru” I, „un vârv de
deal mai lungăreț, un țâclău de deal, a fost ceva
punct de observație” II (111); vârf de deal (31, 32);
„un vârv de deal înalt și rotund, mejdenește cu
Șimișna” I (95), vârf de deal (97); vârf de deal
(149); „teren în capătul satului” I (152); Ciúha sau
Pe Deal (161).
Ciúha Guiégii „vârfu dealului care ține de
Almaș, partea asta ține de noi, acolo au pus ciuhă” I
(15) - v. Guiaga; ~ lépii „un vârv înalt de deal” II
(95) -v. Fântânele; ~ lui Émber (227) - Ember, n.
pers; - Măgurii „vârv de deal cu un turn, un vârv a
Măgurii” II (287) - v. Măgura.
V . și Dealu Ciuhii, Vârvu ~.
Ciúhele „pantă, sânt niște tufe pe-acolo” III
(69); „coastă” II (164); Ciúhele sau Deálu Ciúhelor
„vârv de deal, a avut ceva semn acolo” I, II (162).
- Din subst. ciuhă (pl. ciuhe) „un măcău, un
lemn, pe vârvu lui se pune o împletitură, un vârtej de
ierburi, o cunună, se pune ca o indicație, dar și ca să
sperie păsările” I (15); „o botă sau o creangă, un
semn pus pe un teren pe care îi oprit pășunatu” II
(31); „un lemn la vârvu căreia învârtești ceva paie
sau fân, semn că nu-i voie să treci pe acolo” II
(174); „un semn de orientare, o cruce de lemn” 11
(211); „deal înalt” I (86); „vârv de deal” I (31).
CIULA sat, c. Letca; 1566 Chywlya, 1567
Chyula, 1603 Csulya, 1616 Csula, 1641 Cziula, cca.
1800 Csula, Ciula, 1854 Csula, Ciula, 1890
Gyalaszeg (Suciu, D1LT).
V . și Calea Ciulii, Dâmbu ~, Groapa —, Știubeiu ~.
- Din n. pers. ~ sau subst ciulă ‘oaie cu urechile
(sau cu o ureche) tăiate’.
CIULÍCU „pantă, arabil” I, „de acolo venea apa
când plouă și probabil de-acolo i-a venit numele” [*]
(30).
V. și Părău Ciulicului.
- Din top. Ciul + suf. -ic.
CIÚLU „puțin deal, pădure” II, „loc care
desparte hotare nostru de al satului Bogdana” 1 (11),
„parte de deal, un fel de platou sus” I (13); „loc de
față, împădurit” I (25); „groapă și dup-aia pantă în
sus și deasupra oblu ca pe masă” I (62).
După Ciúlu „o pantă lină, arător și pășune” 1(13).
V. și Bocsâdu Ciulului, Drumu ~, Drumu lui
Ciulu, Fafa Ciulului, Gura ~, Părău ~.
- Din n. pers. Ciul, Ciulu (DOR, 241); cf. și adj.
ciul, -ă ‘cu urechi mici, fără o ureche’.
CIUMÁRNA sat, c. Romănași; 1460 Chebernye,
1473 Chemernye, 1558 Csememye, 1733 Csiimorna,
1750 Csömörlönyárló, 1760-1762 Csömörlö, 1850
Cmmema, 1854 Csömörlö, Ciumerna (Suciu, DILT).
Cătă Ciumărna drum (37).
V . și Cărarea spre Ciumărna, Fafa Văii
Ciumernii, Măgura ~, Valea ~.
- Din top. sl. Űemertna < bemeri ‘cucută’
(E. Petrovici, în DR, X, 536; Studii, 150).
CIUMÉNI
CIUMÉNI v. Podișu, Șesu.
CIÚMPA „un izvor în capătu satului, cum
mergi către Cuciulat” II (129); „o coastă de-o parte
de sat, arabil și fănaț” II (130); „un izvor care-ar
veni de la Zănoagă, nu sacă niciodată” III (138).
- Din por. ~.
CIUNCALÁU. Ciuncalăii „loc drept, șes, a fost
pădure și-au rămas ciungi” I, „teren arabil, a fost
pădure” II (157).
V . și Ulița Ciuncalăilor.
— Din subst. ciuncalăii (pl. ciuncalăi) ‘lemn
tăiat’.
CIUNG. La - „loc în pantă, a fost ceva lemn
care a fost rupt de vânt” [*] (102).
V . și Groapa Ciungului, Gruiu Valea ~.
Ciungii [Cuji] loc defrișat (7; 16; 75; 137; 155;
287); „când s-a curățit pădurea au rămas lemne
ciungărite” I (15); „a tot ciungărit pădurea pân-a
rămas locul gol” II (60); „pășune, sânt acolo niște
lemne mai mari, copaci bătrâni, rupți” I, II (66); „a
fost pădure, s-a tăiat ș-au rămas ciungarăii ceia
acolo” I, II (91); „pășune, au fost ceva ciungi, niște
bortoaie de lemne” II (95); „a fost pădure, îi iertaș” I
(235); fănaț (54; 93; 279); pășune (57; 71; 110;
118); teren arabil (249; 267); „răritură de pădure” I
(282); pădure (10; 21; 29; 53; 273; 281); Ciungii
sau Ciâncașu „pădure de stejar pe-o coaste, o fi fost
tăiată cândva” I (241).
Ciúngii Bazului teren arabil (71) - Băzu, por.;
- Córnilor „poiană, de la Dos spre Corni” [*] (93) -
v. Cornu1; ~ Dúmii „pădure de fagi, au fost oarece
lemne ciungărite, cu crengile tăiate” II (279) —
Duma, n. fam; — Icului „coaste cu fănaț” I (8) - v.
Icu; - lipii „un deal înalt” [*] (93) - v. Fântânele;
- Iepureștilor poiană (7) — n. grup iepurești
< Iepure, n. fam.; — Indriâștilor I sau Indriâștii II
cătun și teren arabil (16) - n. grup indriești < Indrei,
pren.; - Jidovului „au fost ceva lemne mari acolo și
s-a rupt și-au rămas în pământ multă vreme” II (31)
- Jidov, spm.; - lui Bârbar „poiană cu fănaț și
pădure” [*] (93) - Barbar, n. pers.; ~ Măgurii
„poiană în pădure, fănaț sub Măgura [*] (93) - v.
Măgura, - Michii „un picior de deal, fănaț și
pădure” II (279) - Mica, spm.; ~ Pâșcului (80) -
Pașcu, n. fam.; Pitii pășune (39) - Petea, n. pers.;
- Sfatului (8) - Sfatu, spm.; - Stănii „a fost pădure,
au tăiat-o” 1 (284) - Stana, n. pers.; - Șchidpului
pășune (15) - Șchiopu, por.
Deasupra de Ciungi pantă, pășune (279); După
- pășune (279); La - teren arabil, fănaț (6; 25; 104);
Piste - „loc arabil, o fi fost ceva lemne ciungărite"
III (70); Sub - pădure (17); „loc arător, îi sub
Ciungi” III (29); „fănaț, o fi fost ceva pădure
ciungită” II (279).
V . și Cămpu Ciungilor, Dealu ~, Dosu ~,
Fântâna din Ciungi, Fântâna din Ciungii Sfatului,
Fundu Ciungilor, Părău ~, Părău de la Ciungi,
73
Cl ÚT A
Picioru Ciungilor, Râtu lui Chișpal în Ciungi,
Vâlceaua Ciungilor, Vârvu ~.
- Din subst. ciung (pl. ciungi) ‘copac cu crengile
rupte sau tăiate’.
CIUNGÁRIU v. Câmpu.
CIUNGĂREȘTII „un grup de case, vecin cu
Tusa; a fost unu pe care l-o ciufiilit Ciungariu, o fost
ciung de-o mână” I (274).
- Din n. grup - < Ciungâriu, por.
CIUNGĂRÎA „deal cu pădure și păraie multe, a
fost tăiată, dar acuma-i tot pădure, loc de mejdă între
noi și zălhani” I (88).
Ciungăriile „coastă, pășune, loc cam pustiu între
păduri; îi zice așa pentru că a fost pădure bătrână de
ciungi, lemne cu crengile rupte, uscate” I (86).
- Din subst ciungărie < ciung + suf. -ărie.
CIÚNTA „un deal întors așa, un cap de deal
întors într-o parte și-n cealaltă, de-aia-i zice așa” I
(249).
- Din adj. subst ciunt, -ă ‘ciung, ciont; retezat
rupt’.
CIUPÁNU „teren arător, cu pădure deasupra” I
(17).
- Din subst. *ciupân < ciup + suf. -an.
CIUPÉIv. Podu1.
CIÚPU „coaste cu pădure mică” III (61); Ciúpu
sau Ciúpu lipii „o groapă mare între păduri, îi ca un
blid, pășune” I (95) - v. Fântânele.
Ciúpu Spânuli „coaste, a fost un pic de pădure
și au tăiat-o, acuma-s tufe, spini” I (56).
- Din subst ciup (pl. ciúpuri) „smoc de păr, de
fân, de pădure, adică așa, cât prinzi în mână” III
(61); „un smoc de iarbă” II (95).
CIURDÂR v. Ulița.
CIÚRDA v. Fântâna, Ulița.
CIÚREA v. Râtu.
CIURENI, pop. Ciorâni [corari], sat c. Zalha;
1625 Chwrwnfalwa, 1913 Csurenypuszta (Suciu,
DILT).
V . și Valea Ciurenilor.
- Din n. grup - < Ciurea, n. pers.
CIURGÂU v. Ciorgău.
CIÚRII v. La -.
CIURMELÍNDEA „deal, coastă, jos e arător,
mai sus e pădure” II (9).
V . și Fața Ciurmelindii.
- Din prob. n. pers. ~.
CIÚRTE v. Dâmb, Vâlceaua.
CIÚSCHII v. Pom.
CIUSNEÎJȚA sau magh. Csusna-utca [cúsno
ú(o] „uliță, a fost tină mare pe ea ș-apoi i-a zis așa” I
(253).
- Din top. magh. Csusna-utca < csusna ‘cocean’
+ utca ‘uliță’.
CIÚTA „o spinare de deal, pășune; acolo stau
mai mult capre de pădure” II (55); „pantă, loc
apătos; de pe fănețele de sus se scurge apa-n jos
când plouă” I (63).
 CIUTĂ RÍA
La Ciúta „izvor cu apă bună” II (113).
V. și Dămbu Ciufii, Piatra Ciutii.
— Din subst. citită (pl. ciute) ‘cerboaică’.
CIUTĂRÎA „parte de sat” I, „pășune, acolo o
tinut grofi) ciute” III (70); „teren arabil și pădure; a
fost o crescătorie de căprioare” II (75); „pădure și
pământ lucrător, a fost un grof la Gârbou și avea
îngrădit pentru capre lopătare” I (80); „un cătun” I, „a
fost ciutărie pe vremea baronului” II, „șes; pe acolo se
făcea pândă după animale sălbatice” III (150).
- Din subst. ciutărie (pl. ciulării) ‘teren îngrădit
pentru ciute’.
CIUTCOȘ (neart) „arabil; este și-un pic de
pantă și șes; a fost pădure acolo și s-a tăiat și-au
rămas buturugi” V (213).
- Din top. magh. Csutkós < csutkó ‘buturugă’ +
suf. -s.
CIUTICARAȘU [cuficârășu] „pantă mare,
numa pășune și pomi” I, „o coaste” II, „îi loc țăpiș,
de-aia îi zice așa, mai țăpiș nu este” III (54).
CIUTRÚCÁ, Ciutrúcile „a fost pădure mare de
gorun, acum e pământ arător” I (168); „pădure mare
de cer și gorun, a fost tăiată demult” 1 (169);
Ciutrúcile I sau Pe Ciutrúci II sau în Ciutrúci V
„loc arător, dar a fost pădure și s-a tăiat și au rămas
ciutruci” I (177); Ciutrúcile „pășune, a fost pădure”
11(192).
- Din subst. ciutrucă (pl. ciutruci) „ce rămâne
când tai un lemn” I (177).
CIÚTU v. Părău
CIUTÚC. La Ciutúci sau La Mesteceni
„coaste; acolo a fost pădure de mesteceni și după ce
s-a tăiat au rămas ciutuci” I (33).
V. și Pădurea lui Ciutuc.
- Din subst. ciutúc (pl. ciutuci) ‘ciot de lemn’.
CIUTÚJ. Ciutújii sau Dósu Cioróiului „platou;
au fost mesteceni care s-au scos” II (18); Ciutújii I,
II sau Pádúrea cea Râră II sau în Ciutúci III, IV
„pădure de stejar a fost, acum e teren arabil” I, „aici
a fost o pădure, amu-i pământ agricol; au fost
rămase lemne rare” II (283).
- Din subst ciutúj (pl. ciutuji) ‘partea rămasă
dintr-un copac tăiat’.
CIUTÚR. Ciuturii „o coaste către Bogdana, loc
arabil; acolo o fost o pădure mare de goron” 1 (16);
pășune pe un loc defrișat (37; 41; 42; 54; 55);
Ciutúrii sau Ciutúrii de la Drúmu Țării (48);
Ciúturii pădure (151); pășune (186).
Ciutúrii de la B6cu pășune (51) - Bocu, por.;
-de la lănoș pășune (51) - lanoș, n. pers.;
- Domnâști loc arabil (48);
în Ciutúri teren arabil (10); în Ciúturi pădure
(187).
V. și Fântâna din Ciuturi, Groapa la
- Din subst ciutúr (pl. ciuturi) „o cioată dc lemn
care rămâne când se taie un copac” [*] (37); „un
lemn tăiat rămășița de jos” I (42); „cioată” II (55).
74
CLITÓN
CIZÉR, pop. Țizâr [țizdrl], sat c.; 1219 terra
Cezar, 1329
Chyzer, 1341 villa olakalis Chyzer, poss. Chizer,
Chyser, 1395 Chysser, 1429 Chyper, 1491 Chyzer,
1508 Czyzer, 1550 Chyszer, 1565 Csyzer, 1575
Thizer, 1590 Chyzeer, 1733 Csiser, 1750 Csizir,
1760-1762 Csiszer, 1835 Csizer, 1850 Csiszeru,
1854 Cziszér, Cișer (Suciu, DILT).
V. și Culmea de Țizer, Valea Cizerului.
- Din top. magh. Csizer < Cesar, n. pers. (Kiss,
FNESz, I, 335).
CÍZMODILE „teren arabil plantat cu vii” III (1).
- Din n. pers. Cizmodi.
CLÁIE. Clăile „un șes, arător și rât” [*] (41); „a
fost fânaț, loc mai șesos, mai drept” I (202).
La Clăi „o platformă cam susă, unde domnul își
strângea clăile de fân” I (25).
V . și Părău Clăilor.
- Din subst. clâie (pl. clăi) „o căpiță mare de
fân” [•] (41).
CLANETÂȘU v. Tău.
CLAȘTOR0MU sau magh. Kalasturom „loc
gropuros; pe acolo curge Barcău, este arător și fânaț,
a fost ceva comună oarecând, au rămas ceva pevniți”
1(253).
- Din top. magh. Kalasturom < kalasturom
‘mănăstire’.
CLĂNETÂȘU v. Tău.
CLÉJ1A v. Iclejia.
CLIN. Clfnu Gavrilésii „un clin, un loc între
două păraie” I (96) - Gavrileasa, spm. < Gavrilă,
n. fam.; - Hârjii „coaste cu pădure” II (281) -
Hârja, n. pers.
V . și Părău Clinului.
- Din subst. clin (pl. clinuri) ‘loc îngust în
formă de triunghi’.
CLINĂ. Clinele sau La Cline pădure (100);
Clfnile „pantă cam dulce; îi zice așa că-i un pământ
negru, moale și apătos, se lucră greu, îi celos tare, nu
se sfarmă” I (209);
- Din subst. clină (pl. cline, clini) ‘pantă, loc
înclinat’ (Porucic, L, 21, 29).
CLINC. Sub Cline sau Sub Mestâceni „a fost o
fântână cu apă bună” I (185).
- Din subst cline (pl. dineuri) ‘buza coastei cu
coborâș foarte repede’ (Porucic, L, 45).
CLINCÎȘU „deal, teren arabil” I, „e țâpiș, e o
pantă destul de mare” II (178).
- Din subst. *c/incfș < cline + suf. -iș ‘povârniș’.
CLINȚĂGU „o bucată de teren pe lângă Someș,
are acolo o cotitură Someșu” [*] (102).
- Din subst. 'clinfâg (< clinf „ic” [*] (102) +
suf. -ag) ‘cotitură’.
CLÎNȚU „teren de șes, arabil; are formă de
clint de triunghi, ca un ic” I, II (161).
- Din subst clin/ (pl. cllnfuri) ‘petic dc pământ
în formă de triunghi, ic’.
CLITÓN v. Groapa.
CLIȚ
CLIȚ sat, c. Băbeni; a. 1554 Kylych, 1560
Kelicz, Klycs, 1591 Klich, 1607 Clicz, 1618 Klicz,
1630 Klincz, 1750 Gliczur, 1854 Klicz, Clif, 1913
Csiirfalva (Suciu, DILT).
Clfțu „loc drept, șes ca pe masă, hat cu
Ciubanca” I (87); Clfțu sau Șăsu Clfțului „loc mai
așezat, când se termină dâmbu” I, „un deal între văi”
11(96).
V. și Dâmbu Clifului, Fața Stanu ~, Șesu ~,
Valea ~, Vâlceaua Călii
- Din subst. *clif (pl. clifuri) ‘petic de pământ
sau de pădure în formă de triunghi, loc îngust’; cf.
clin, clinț.
CLIȚI0RU I sau Clițăoru II „o culme de deal
de către Năpradea, pe dunga stanului; îi un clin) de
stan, un colt” I (131).
V. și Cărarea Clițăorului.
- Din subst *clifiór < clif + suf. -ior ‘clinț’.
CLÓCEA „tăuri, părău în pădure, teren fugitiv
de pădure” 1 (81).
- Din vb. cloci sau n. pers.
CLOCÍTA „pantă dulce și loc oblu, pășune” I,
„loc cu izvoare, loc apătos” II (7).
- Din adj. subst clocit, -ă.
CLOCOTÍCU „deal, pădure de fag și
mesteacăn” I (264).
Clocoticii „loc întins, oarecum pieziș” I (77);
„pământ mai mult drept, arabil” I (82).
- Din subst clocotici, cu var. clocotic, clocotică,
clocotiș ‘specie de plantă ierboasă’.
CLOCOȚTLU [clocoțăl] „o coaste bună din
Valea Târgului, loc arător; îi pământ rece, șuai” I
(96).
V . și Fântâna Clocofeilor, Valea
- Din subst. clocofel (pl. clocofei) ‘specie de
plantă erbacee’.
CL0ȘCĂ v. Râtu.
CLUJ v. Calea, Drumu.
CLUJEÁN v. A Clujenii.
COADĂ. Coâda Biciului „o drujincă, o fâșie
mai îngustă și lungă” I (121) - v. Baciu; ~ Bărcului
„coastă de deal, pădure și pășune” I (46) - v. Bercu;
~ Bóznii „coaste mare cu pădure la capătu
hotarului” I (8) - v. Bozna; ~ Dealu Bóului „un
teren ca un ic între Valea Boului și Toplița” I (275)
— v. Dealu; ~ Gutoâiei „loc de pădure” II (178) -
Gutoaia, por.; ~ Húlpii „un pic de pantă, e ca o
coadă de hulpe băgată în pădure” IV, „o coastă,
pășune între păduri” V (98); „loc de fânaț, o
frânghie” II, „o fost o coadă băgată între păduri” 111
(107) - v. Hulpea; ~ Jășchii „o coadă prin pădure,
fășie de rât” III (287). - Jușca, n. fam.; ~ Părăului
(36) - v. Părău; ~ Prúnduli „acolo se termină
Prundu” II (101) - v. Prundu; ~ Tăuli „șes, loc de
fânaț, o fost tău, loc mlăștinos” II (70); „de la el în
jos o fost tău” II (123) - v. Tău; ~ Viii „un teren în
pantă la capătu viilor” [*] (175)-v. Via.
75
COÁSTA
- Din subst. coadă (pl. cozi, coade) ‘porțiune
terminală, uneori îngustă, a unui teren; extremitate’.
COĂMĂ. Pe ~ „o insulă pe Someș, nu-i pe
deal” Bl (149).
- Din subst. coamă (pl. coame) ‘frunziș, desiș’.
COĂRDĂ v. Smida.
COĂSTA coastă, pantă de deal, povârniș (110;
113; 131; 155; 184; 192); Coăstea (7; 8; 17; 19; 32;
33; 38; 41; 42; 47; 77; 96; 124; 143; 151; 175; 210;
214; 246; 247; 249; 257; 276; 277; 278; 279; 281;
283; 287); Coăstea sau Coăstea Dub6șilor „o
coaste lângă sat’ II (125) - n. grup duboși < Dubu,
por.; Coăstea sau Pe Coăste „o coaste țăpișă
deasupra satului” I, „o coaste ce-a fost cu vii, e fânaț
și pădure” II (156); Coăstea sau Coăstea
Cornâtului „o coastă cu fața spre miazăzi, îi în
partea dinspre satu Ban” III (271) - v. Cometu';
Costla [costițe] teren arabil și vie (247).
Coăstea Aghirășului (3) - v. Aghireș;
~ Albului „coaste cu pășune” III (7) - Albu, n. fam.;
Coăsta Băbii „coastă deasupra satului” IV (107) —
v. Baba; ~ Baciului „o coaste cu pădure, îi mejdă cu
Cormenișu” [*] (118); „coaste de deal” I (283) - v.
Baciu; Coăstea Bărbâiului = Bărboiu; ~ Bărcăului
(246) — v. Bărcău; ~ Bărcului = Bărcu; - Bărcului
sau Deălu Răpii „deal, vine din Fundu Bărcului
până la Cute” II (67) — v. Bercu; ~ Bărcuțului (31)
- v. Bărcufu; ~ Băroăii (32) — Băroaia, spm.
<Bara, n. pers; ~ Bătrânului (28) - Bătrânu, n.
pers.; - Bârnelor „coastă care face legătura între
Lazu Ceruli și Bârne” IV, V (148) - v. Bârnă; ~
Bézdedului (75) - v. Bezded; ~ Bilicoăii „un fund
de hotar, îi pantă pe ambele părți” II (64) - v.
Bilicoaia; ~ Birăului „coaste mare de deal, a fost
cândva a primăriei” I (186) - Birău, spm. sau subst
birău; ~ Biséricii (44; 98; 176; 279) - v. Biserica;
~ Blăghii (153) - Blaga, n. fam.; - Bâgardului (6)
- v. Bogardu; ~ Boncădului (77) - v. Boncadu; ~ Bórii
(279) - v. Bora; ~ Bórzii (25) - v. Borza; ~ Burzului
(187) - Borz, n. fam.; - Boții „o coaste cu salcâmi,
au fost oarece lemne de i-a zis așa” I (35) - v. Bota;
~ Briceăguli (148) - Briceag, por.; ~ Brfii (67) - Bria,
n. fam.; - Brfscii (272) - v. Brișcă; ~ Budulăului
(30) - v. Budalău; — Budúrii (281) - Budura, por.;
- Bulbúcului „acolo e un bulbuc în mijlocu văii, o
apă mai groasă care bulbuca din pământ” II (123) -
v. Bulbucu; ~ Búlii (97) - Bulea, por.; — Căldă sau
magh. [méleg ódol] „coaste, îi în partea de cătă
soare și de-aceea îi zice așa” II (255), „îi înclinată
spre miazăzi și se încălzește bine” II (260); ~ Căprii
sau Coăstele Căprii (113) - v. Capra; ~ Cărșii „o
coaste țâpișă, nu poți merge pe ea numai roată” I
(71) - v. Carșa; ~ Căruli „o coaste cu tufe, au
umblat care pe deasupra” IV, V (142); ~ Căoăciului
(190) - Căoaci, spm.; - Cătămărălului (64) - v.
Cătămărelu; ~ Cânepfștii = Deălu Câneplștii; — cea
Rea (275); Coăstea Cérii I sau Deălu Cérii III „o
coaste întinsă, a fost înainte pădure de cer” I (30) -
COÁSTA
v. Cera; ~ Certéjuli „o coaste între Cetteje și
Râturi” III (136) - v. Cerieju; ~ Cérului „coaste,
asta îi pădure de cer” II, ül (55); „coaste, pantă
mare, o fi fost ceri pe-acolea” III (86) - v. Ceru;
-Chfstuli „pantă, ține tot de Față” I (61) - Chistu,
n. pers.;-Chivii (243) - Chiva, por.; ~ Cileghiilor I
sau ~ Cilighiilor II (73); — Ciorgăuli (142) - v.
Ciorgău; ~ Cioróiului (26; 118) - v. Cioroiu;
-Cirișelor sau magh. [Céresrtej ódol] „loc costiș,
oarecând au fost cireși mulți acolo” II (253);
-Ciúhii (95) - v. Ciuha; - Ciungilor „o coaste
mare; a fost pădure, au fost borte, cioate” I (138) -
v. Ciung; — Cléjii IV sau - de la Cléje [♦] (118) - v.
Iclejia; - Cócinilor (33) — v. Cocină; Cocoșoăii
(127) - v. Cocoșoaia; - Cólnicului (287) - v.
Colnicu; ~ Cornii sau - Iu Valér (160) - Coma, n.
pers.; - Corbănuli „o coaste de la Izvor, pământ gol
cu piatră” III (133) - Corbanu, n. pers.; - Córnilor
(6; 123; 275); - Córnilor sau Pe Corni „vârv de
dâmb, pășune” I (138) - v. Cornu'; ~ Cotunii „un
deal, îi pășune, sânt și căsi acolo” I (267) - Cotuna,
n. pers.; - Crețului „loc în pantă pe un deal” I (166)
- Crețu, n. pers.; - Cristâștilor (282) - n. grup
cristești < Crislea, n. fam.; — Crișănului (69) —
Crișan, n. pers.; ~ Cristii [cnsti] (123) - Crislea, n.
fam.; - Crăcii (44, 97; 249) - v. Crucea; - cu Cer
„coaste, au fost lemne de cer multe pe ea” IV (289)
- v. Ceru; ~ Cucului „o coaste, acolo cânta cucu
prima dată, de-acolo se ducea mai repede omătu” II,
III (55); „o coaste, a stat acolo un om pe care l-a
chemat Cuc” IV (207) - Cucu, n. fam.; - cu Goróni
(32) - v. Gorun; ~ Dealului „pantă, partea de sus
care vine până în capătu satului” II (287); - Deălu
Hățului (83); - Deălu Lupului (146, 147) - v.
Dealu; ~ de Archfd „coastă vecină cu Archidu” II
(199) — v. Archidu; ~ de la Onița din Găbu (48) —
Onița din Găbu, spm.; — de Lăzuri (257) - v. Lazu;
- de pe Deal (61) - v. Dealu; - de Râturi (265) - V.
Râtu; ~ de Sălăș II, III sau - Sălășe VIII (217) - v.
Sălașu; ~ din Jos sau - Pópii (282); — Dólului (69)
- v. Dolu; ~ Domnească „o coastă, a fost a
domnilor” I, „după primul război mondial s-a dat la
reformă și s-a făcut pășune” II (103); - Dăpșii (103)
- Dopșe, n. pers.; - Dósuli (111) - v. Dosu;
-Drăgușoăii (25) - v. Drăgușoaia; ~ Drójului
(211) - Droju, n. pers.; - Egheștogului (211);
~Făurului (186) - Faur, n. pers.; -Fágétului (67) -
v. Făgetu; ~ Fătului (103) - Fătu, spm.; - Fântânii
(104) - v. Fântâna; ~ Fichii (77) - Fica, n. pers.;
~ Filii [h’fli] (59) - v. Filea; - Firpotului [hirpotului]
(229) - v. Firpotu; ~ Flórii (141; 145) — V. Florea;
~ Fuglășului (149) - v. Fuglașu, - Fundăturii (132)
- v. Fundătura; ~ Găboroăii (57) - Găboroaia,
spm. < Gábor, n. pers.; - Găvrilâsii (8) - Găvrileasa,
n. pers.; ~ Găzdăctiții (146) - Găzdăcuța, por.;
-Gârdii (98) -Gárda, n. fam.; - Glighii (109; 156)
- Gliga, n. pers.; - Golăștinii (104) - v. Golaștina;
- Golișe „o coaste pe care nu este nimic, nici iarbă
76
COÂSTA
nu crește pe ea, de-aia se numește așa” II (174);
-Gorónilor „costiș bine, a fost pădure multă de
goron pe-acolo” I (82) - v. Gorun; - Goronișuli
(l 13) - v. Goronișu; ~ Gorunului (289) - v. Gorun;
~ Grópii (82) - v. Groapa; - Grúiului „o pantă, îi
un deal mai ascuțit acolo” II (27) — v. Gruiu;
-Guinbii (288) - v. Gumba; - Hagăuli „coastă
oablă” I (109) - Hagău; ~ Hartiii (25) - Hârtie,
por.; - Hédii (54) - Hedea, n. pers.; - Herecleănului
(188; 191) - v. Hereclean; - Horoătului (103) -
v. Horoatu Crasnei; — Hotârelor (59; 240) - v.
Hotaru; ~ Hușturălelor (109); - lăgărului (47) -
lagăr, n. pers.; - lăncului (211) - lancu, n. fam.;
- lépurelui (262) - v. Iepurele; ~ iții (63) - Iță,
por.; - Izvoărelor (131) - v. Izvoru; - în Jos (25);
~ între Hotăre „puțină coaste, îi între hotaru nost și
a Cubleșului” I (32) - v. Hotaru; ~ Jăcului (42) - v.
Jac; ~ Jidovilor (211) - subst jidov (< sl. iidovu)
‘uriaș’; - Jújii (174) - Juja, pren.; - la Cruce (118)
- v. Crucea; - la Dâmb (118) - v. Dămbu; ~ la Peri
„e cu pădure, au fost peri pe timpuri” II (108); „o
coaste dulce, au fost peri mulți” I (124) - v. Păru;
~ Lătă (6; 63); - la Vii (32) - v. Via; ~ Lăzului (28;
118; 129); - Lăzurilor (133) - v. Lazu; ~ Leșului
(25) - Leș, n. pers.; - Lucációii (96) - Lucăcioaia,
spm. < Luca, pren.; - Lúchii (19) - Luca, n. pers.;
-li Arón (2) - Áron, n. pers.; - Iu Bănfi (191) -
Banji, n. pers.; - Iu Bangău (103) - Bangău, por.;
- Iu Béleni (282) - Beleni, n. pers.; - lui Bérli (69)
- Berii, por.; - lu B0roș (288) - Boroș, n. pers.; - lu
Chinștar I sau Chinștaru IV (105) - Chinștar, n.
pers.; - Iui Chirilă (107) - Chirilă, n. pers.; - lui
Chișboroș Lăioș (211) - Chișboroș Laioș, n. pers.;
-li Coc0ș (123)-v. Cocoșu; - lui Colimăndri (63)
- Colimăndri, por.; - lui Corlăc (63) - Corlac, por.;
- lui Damiăn [dămniân] (69) - Damian, n. pers.;
- iui Dan (55; 164) - Dan, n. pers.; - lui Găbriân
(98) - Găbrian, n. pers.; - li Găvrilă (114) —
Găvrilă, pren.; - lu Gheórghi Ánii (133) -
Gheorghi Anii, spm.; - lui Ghirân (282) - Ghiran,
n. pers.; - Iu Ghiúri lu Șimon (160) — Ghiuri lu
Șimon, spm.; - lu Gdmboș (233) - Gomboș, n.
pers.; - lui Herș (103) - Herș, n. pers.; - li H0diș
(117) - Hodiș, n. fam.; - lu Hórvati (162) -
Horváti, n. pers.; - lu lacobuț I sau - lu lecobút III
(70) — lecobuț, dim. < lacob, pren.; - lu lenășâl
(166) - lenășel, n. pers.; - Iui Ilie-a Moșdțuli II sau
- lui Ilié III (118) - Ilie a Moșuțuli, spm.; - lu
Lăboș (274) - Laboș, por.; - lui Lúzer (16) -
Luzer, n. pers.; - li Mâier (90) - Maier, n. pers.;
- lui Mateuț = Lócu lui Matéu; - iui Mațildș (61)
- Mațiluș, por.; - Iu Niculâe (122) - Niculae, pren.;
- lu Onisfe (71) - Onisie, pren.; - li Păvăl (283) -
Pavel, n. pers.; - lu Pop (166) - Pop, n. fam.; - lui
Rómán - Poiăna lui Rómán; - li Șărban (91) - v.
Șerban; - li Șăsu Mic (118) - v. Șesu; - li Tihău
(82) - v. Tihău; ~ li Toăder (91) - Toader, pren.;
-Iui Toămi (211) - Toami, n. pers.; - lu Tóhat
COÁSTA
(136) - Tohat, n. fam.; ~ lui T6rcoș (253) - Torcoș,
n. pers.; ~ lui Tórdoi (89) - Tordoi, n. pers.; - lu
Țândiic (269) - Țânduc, por.; - li Țurțurii (109) —
Țurfurel, por.; ~ lui Zíciu [Zíöu] (21) - Zíciu, n.
pers.; - Lúncii (7; 8; 118; 119; 120); - Luncilor
(116) -v. Lunca; ~ Lúngii (33); ~ Lungului (38) -
v. Lung; ~ Lușchii (19; 21) - v. Lușca; ~ Mâlului
„o coaste țâpișâ, îi pământ albastru, mal” I, „e un
pământ mâlos, ca un fel de stâncă moale” II (94);
„un fel de rocă, stan de culoare gri închis” II (120) -
v. Malu; ~ Mâre (6; 7; 21; 48; 76; 78; 233; 282);
-Măgurânilor (108) - n. grup măgureni
< Măgureanu, n. fam.; - Măgurii (2) - v. Măgura;
~ Mărfnchii (250) - Mărinca, n. pers.; - Mătărângii
[mătănnji] (105) - Mătărânga, por.; - Măzărichii
(100); - Măzdăriștii (96) - v. Măzăriștea;
~ Mâncilului (58) - v. Muncelu; ~ Mândrului (110);
~ Mâții „o coaste rea, țăpișă, trebuie să te sui
mâțește pe ea” II (134) - v. Mâță; ~ Mirilor (149) -
v. Măru; — Mesteâcănului (25) - v. Mesteacăn;
-Miircii [mnirci] (31) - v. Mercea; ~ Mihirții
(98) - Miherța, n. pers.; ~ Mihiiții (50) - Mihuf, n.
pers.; - Mijlocie „loc de față, îi între două văi,
Valea Zalii și Valea Mijlocie” I (82); ~ Miticului
(144) - Mituc, n. pers.; ~ Morăriului (109) - subst
morar sau Morariu, n. pers.; - Morichii (176) -
Mórica, pren.; ~ Mórii (30; 61; 62; 95; 107; 133;
134; 157; 195); ~ Mórilor (24) - v. Moara;
~ Moșcolicului = Deâlu Moșcolicului; - Moșisii
(21) -v. Moșasa; ~ Moștițului = Deâlu Moșuțului;
- Metrii (135) - Motrea, n. pers.; ~ Munciluli (76)
- v. Muncelu; ~ Múrii „e un deal, e foarte mare și e
cu mure” I (172); - Naltă (289); - Nechitii [net'iti]
(109) - Nechita, n. pers.; ~ Nitedă „pantă mai
dulce” I (63); - Nicúlii (158) - Niculă, pren.;
-Nireșului (30) - v. Nireșu; ~ Núculi (177) -
Nucu, hip. < Ion, pren.; - Niițuli (174) - Nuțu, hip.
< Ion, pren.; ~ Oâncii (12) - Oancea, n. fam.;
~ Obrijii (135) - v. Obreja; ~ Ogrăzii (27); [ogrizî]
(11) - v. Ograda; ~ Ogruțuiui = Fâța Ogriițului;
~ Oiegăriștilor (211) - n. grup oiegărești < Oiegar,
n. pers.; ~ Óilor „o coaste mare, a fost pășune de oi”
I (95); ~ Oltoanio [oltoyârto] (96) - v. Oltoanu;
~ Óprii (80) - Oprea, n. fam.; ~ Osoiului (287) - v.
Osoiu; ~ Oșiluli (133) - v. Oșelu; ~ Oțituli sau
Deâlu Oțituli (82) - Oțet, por.; ~Pâltinilor (275) -
v. Paltin; ~ Pantilimoniștilor (108) - n. grup
pantilimonești < Pantelimon, n. pers.; ~ Păduricii
(113) - v. Păduricea; ~ Părău Cioróiului Măgurii
(287); - Părăului Únghiului (25) - v. Părău;
~ Pârloâgelor [piritelor] (81) - v. Părlogu; ~ Pâsuli
(32) - Păsu, por.; ~ Pinii (118; 119) - Penea, n.
fam.; ~ Pirilor (77, 80; 172) - v. Păru; ~ Pișterii
(96; 284) - v. Peștera; ~ Peténiii „coaste, îi mejdie
cu hotaru satului Petenia” IV (288) - v. Petenia;
~ Petrișoriștilor I sau - lui Petrișâr II (282) - n.
grup petrișorești < Petrișor, n. fam.; — Petrúchii
(211) - Petruca, por.; ~ Piiii [pt'éii] „coaste,
77
COÁSTA
pășune, loc de față” I (143) - v. Pielea; ~ Pietrâriuli
(123) - v. Pietrariu; ~ Piitrii (136; 153) - v.
Piatra; ~ Pietrócului (287) - v. Pietrocu; - Pischllii
(271) - Pischile, por.; ~ Piștii (82) — Pișta, por.;
~ Piștoâiei (179) - Piștoaia, spm. < Pișta, n. pers.;
~ Pitii [piti] (47; 158) - Pitea, por.; ~ Pițigușului
„o costișe, o față, o deșelătură pe coastă, o toloacă
așa, mai blândă” I (25) - Pifiguș, por.; - Plâiului
(108) - v. Plaiu; ~ Plișii (114; 287) - v. Pleașa;
-Podéii I sau - Podiielor II (101) - v. Podeiu;
~ Podiriiuli (37) - v. Podireiu; - Poiinii (61; 115;
123; 267); ~ Poiinii sau Pădurea Poiinii (136);
-Poiénilor (25; 146) - v. Poiana; ~ Pâniții (108) —
v. Ponița; ~ Ponórului „sânt ponoare, mâncături de
apă” I (107) - v. Ponoru; - Pópii (49; 249) - subst
popă; - Pótii [cóstea pót'i] (76) - Polea, por.;
-Precupénii I sau Pe Coâstă III (139) -
Precupeana, spm. < Precup, n. fam.; — Prfporului =
Deâlu Prlporului; - Priporului = Pădurea Băicii;
- Pripórului I sau - li Pripór II (123) - v. Priporu;
~ Prisăcii (104; 134) - v. Prisaca; ~ Prundului
„coaste, a fost prund acolo, galbin, îl duceau
muierile de-1 puneau în casă pe jos” I (30) - v.
Prundu; - Prúnilor (13) - v. Prunu; ~ Pustii (240)
- v. Pusta; ~ Râcâșului „coaste, îi între Racâș și
Gălpâia” I (55) - v. Racăș; ~ Răchiții (55);
- Răchlților (82) - v. Răchită; ~ Răftștilor (93) -
n. grup răfești < Rafa, n. fam.; - Răstâlțului (11) —
v. Răstolf, - Răului sau Acăstâuăle „pământ
argilos, rău” II, „acolo pe timpuri au fost acăstauă,
spânzurători” III (7); - Răiițului (15) - Răufu, por.;
- Răzoâiii (80) - Răzoaia, por.; — Rea (267; 283,
284); - Réce „îi pământ rece, șuai, nu să prea face
mălaiu” I, „coaste, mai la dos” II (280); - Ripede
„coaste, îi foarte piezișă” III (69); - Restegnirii
(116) - v. Răstignirea; ~ Roâtii (25) - v. Roata;
~ Rogózului „o coaste în rât din jos a fost rogoz în
bălăriile din Beriște” I (138) - v. Rogozu; ~ R0șie
„deal, pământ roșu, nisipos și pietros” III (1);
„coaste, îi pământ roșu și sărac” III (174); — Róvinii
[ród'ini] (136); ~ Róvinii sau - lu Văsâi sau ~ lu
Précup sau ~ lui lâcob (138) - v. Rovina; ~ Rugilor
[rújilor] sau Rugii (125) - v. Rug; ~ Ruginoâsii
[rujinpsî] (31, 32) - v. Ruginoasa; ~ Rúguli (146) -
v. Rug, ~ Sabóului (104) - Sabou, n. pers.;
-Sardăului (21) - Sardău, n. pers.; - Sarhizii sau
~ Vinții (175)-v. Sarhiza; Vința, n. pers.; -Sâtului
(70; 119; 136; 142); ~ Săcii „o șirincâ de pădure, o
coaste de Ia Saca în sus” II (38) - v. Saca;
-Sâncrăiului = Fâța Sâncraiului; ~ Scliptúrii
(281); ~ Scliptúrilor (158) - v. Scliptură; ~ Secăturii
[săcătOri] (138; 279); ~ Secăturii a lu Cóstin lósip
(95) - Costin losip, n. pers.; ~ Secăturii Puțânii
(136)-Puțanii, por. în gen.; ~ Secăturilor (12)-v.
Secătura; ~ Semcdeóii (73) - v. Semedoaia;
-Siceânului (211) - Sicean, n. fam.; ~ Silércii (30)
- v. Silearca; ~ Sâncrâiului (31, 32) - v. Sâncraiu
Ahnașului; ~ Solónii (143) - v. Solona; ~ Sârbului
 COÁSTA
(73) — v. Sorbu; ~ Sórlifii (231) - Sorlița, por.;
-Spinățelor = Spinățele; - Spinâșuli [sfirtâșuli] „o
coaste mică, o fost și spinăt și mărăcini” II (59) -
v. Spineșu; ~ Spriii (136) - v. Spria; - Spriii =
Spria; ~ Stâlpului „acolo era stâlpu de care erau
acățați oamenii care erau pedepsiți” III (271) -
v. Stâlp', -Sfârcului (151); - Strânturilor (101) -
V. Strâmtura; ~ Strungănâsii (110) - v. Strungăneasa;
-Stupinii [stupt'ini] (63) -v. Stupina; -Surdúcului
(149) - v. Surduc; ~ Șâinului (231) - v. Șeinu:
~ Șirelor „o coaste, sânt șire de spini, îi mejdă cu
Purcărețu” III (136) - v. Șir, - Știrbului (55) -
Știrbu, por.; - Șumălului (241) - v. Șumal; ~ Știrii
(11) - v. Șură; ~ Șuvârului „coastă, e plină de țurai,
de piatră măruntă” II (104); „pământ arabil
înconjurat de păduri, e loc mai drept” II (123) -
v. Șuvaru; — Tâmbii (2; 8) — Tamba, n. pers.;
-Tălhăresii (289) - v. Tălhăreasa; ~ Tăurilor (47)
- v. Tău; ~ Tăutului (289) - Tăutu, por.; - Técii
(28); - Téiuli (77) - v. Teiu; ~ Temetéului (282) -
v. Temeteu; ~ Tâșii (96) - Teșa, n. pers.; - Tietúrii
[tițeturi] (44) - v. Tăietura; - Tódii (288) - Todea,
n. pers.; - Tómpii (6) - Tompa, n. pers.; - Tóntii
(98) - Tontea, por.; - T6pliții (275) - v. Toplița;
-Trunchiului (153) - v. Trunchiu; — Țării (81) -
v. Țară; - Țăudului „coaste; țăudanii îi zic Coastea
Nireșului” I (21) - v. Țăudu; - Jacului (43) - Țâcu,
por.; - Țigânuli (134); - Țiglii [țfgli] „o coaste rea,
deasupra de ea sânt Castauăle” II (25) - v. Țicla; -
Uilocoăii = Călăbuciu; - Úlmilor (109) - v. Ulmu;
- Ungurului „o coaste, mejdaș cu Fogădauă” I (37);
„coastă de deal, loc rău” II (41); - Urieșuli I sau
-Orăieșuli UI „un clinț intrat între păduri” I (117);
- Ursóii (25) - v. Osoiu; - Úrsuli „o coaste de deal,
spuneau bătrânii c-o fost pădure mare acolo până
aproape de sat și umblau urșii” I (82) - subst urs;
— Úrsuli (146) - Ursu, n. pers.; - Ușorâlului (166) -
Ușorelu, por.; - Ú(ii (144) - Uța, hip. < Măriuța,
pren.; - Vâcilor (82); - Valăului (266) - v. Valău;
- Văcăriții (113) - Văcărița, por.; - Văii Chéiului
(138); - Văii Lúpului (25) - v. Valea: - Vărnâticului
sau - la Vărnâtic (108) - v. Vărnalicu; - Vântului
sau magh. [sel ódol] „o coaste mare, acolo până-i
lumea tot suflă vântul și de-aia și-o căpătat numele”
II (253); - Vártópuli (174) - v. Vârtopu; - Viii (7;
48; 114; 131); - Viii cea Nouă sau magh. [ui hed'
ól'io] (253); - Viilor (38; 136; 139; 233) - v. Via;
-Vilii (283); - Vilii Mârcului (25) - Vilă, hip.
< Găvrilă, pren.; Marcu, pren. sau n. fám.; — Vițâluli
[d'ițăluli] (138) - Vițelu, por.; - Zăpodii (33; 55);
- Zápózií (25) - v. Zăpodea; ~ Zăvâiului (269) -
v. Zăvoiu.
Deasupra Coăstii „teren drept, arător, îi
deasupra la Coastea Satului” I, II (136); Deasúpra
Coăstii Dósului (111); Deasúpra Cóstii Fáurului
(186) - Faur, n. pers.; Dúpá Coâste (52; 76; 125;
156; 166); în Coâstă după Văle (108); în Coâste la
Tógu (64) - V. Togu; în Coâste p-îngă Vâle (31);
78
COÁSTA
La Coâste „uliță, este o coaste acolo, deasupra uliții,
de nu poți urca nici cu picioru” I (59); La Coâste
= Ș6moșu; Pe Coâstă (97; 98; 116); Pe Coâste
drum, parte de sat (25; 96; 122); teren arabil (167;
191); Pe Coâste la Cătunița (98) - Cătunița, por.;
Pe Coâste la Pópa (64); Sub Coâstă (101; 110;
117; 123; 135; 137; 155); Sub Coâste (18; 38; 41;
133; 136; 138; 152; 153; 156; 179; 184; 185; 249;
258; 270; 271; 276; 281); Sub Costie [su costițe]
„teren mai așezat, pe lângă Vale” I, „sub o coaste"
11(134); Sub Coástea Dósuli (111); Sub Coâstea
Grfnduli (131)-v. Grindu; Sub Coâstea lui Pâvăl
(283); Sub Coâstea Luncii (120); Sub Coâstea
Mărceâscă (105); Sub Coâstea Mătăringii (104);
Sub Coâstea Mórii (132); Sub Coâstea Oâidii
(105) - Oaida < Vaida, n. fam.; Sub Coâstea
Răzoâii (80); Sub Coâstea Rea (283; 284); Sub
Coâstea Secăturii „un loc mai drept, îi numa o
drujincă, o fâșie de pășune mai bună” I (138); Sub
Coâstea Șisuli (111) - v. Șesu: Sub Coâstea
Vârvului (47)-v. Vârvu.
V. și Capătu Coăstii, Cărarea pe Coasta lui
Tordoi, Dealu Dealu Costii, Drumu de pe Coaste,
Drumu pe sub Coaste, Drumu prin Coastea
Hotarelor, Drumu printre Coaste, Fântâna de su
Coaste, Fântâna din Coasta Borzii, Fântâna din
Coasta Luncii, Groapa Coăstii, La Floarea de su
Coaste, La Oltoani su Coaste, Pădurea Coăstii
Pustii, Pârău Coaștii cei Rele, Părău de la Coastea
Peșterii, Picioru Coăstii cei Rele, Plopii Costii,
Podu de pe Valea Costii, Ulița Costii, Ulița de su
Coaste, Uricu din Coasta Sâncraiului, Valea Costii,
Vâlceaua Coăstii, Vârvu Coăstii, Viile pe Coaste.
Coâstele sau în Coâste (61; 215); Coâstile
(227); Cóstile (8; 160; 186; 220; 235; 238).
Coâstile Albâștilor (16) - n. grup albești
<Albu, n. pers.; Coâstele Bérlii (97) - Berlea, por.;
Cóstile Căsuții (56) - V. Căsuța; ~ Coâstele
Cheietúrilor [t'ețetârilor] 39) - v. Cheietură;
- Curții (44) - v. Curte: ~ de la Șuri (12) - v. Șură;
- din Fâță (237) - v. Fața; - Dodoăii (56) -
Dodoaie, por.; Coâstele Grózii (97) - Groza, n. fam.;
- Cóstile Grúiuli (56) - V. Gruiu; -Coâstile
Hotâruli (97) - v. Hotaru; Cóstile Lăbuli I sau
Coâstea Lăbuli (111) - v. Labu; Cóstile Iu Donovăc
(160) - Donovac, n. fam.; - lui Jurlúp (81) -
Jurlup, n. pers.; Coâstile li Lisândăr Anișchii (97)
- Lisândăr Anișchii, spm.; Cóstile li Sémec (56) —
Semec, n. pers.; - Lupilor „o pantă de la piersăcei
până la Gura Lupilor” I (63) - v. Lup; - Móghii
[cóstile mógí] (11) - Moga, n. fam.; - Mórii (61) -
v. Moara; - Pâielor (63) - v. Pai; -Părincilor
[cóstile părinâilor] (62) - v. Părinc; Coâstele Pópii
(97) - subst. popă; - Coâstile Rătundului „o pantă,
acolo-i un vârv de deal rotund” (63); Cóstile
Șofroănii (56) - Șofroane, n. pers.; Coâstele Tăuli
(81) - v. Tău; Cóstile Tireâculi [t'irgâculi] (56) -
v. Tireacu; Cóstile Todoronésii (56) - Todoroneasa,
COÁTO
n. pers.; Cóastele Ursoáii (7)-v. Osoiw, - Vasiloáii
(56) - Vasiloaia, n. pers.; Coástele Văii (10) - v.
Valea
între Coáste „între două coaste, una dincoace,
una dincolo” II (205); între Costi „un teren arabil
între două costi mari” V (177); La Costi „pământ
arător și pădure de fag, lângă e pantă" II (237); Pe
Costi teren agricol (144; 220); Su Costi „loc mai
drept, dedesubt îi oleacă de râpă” II (279); Su
Coástile Róvinii „teren arabil, mai în pantă” III, IV
(97).
- Din subst coastă, cu var. coaste (pl. coaste,
costi) ‘parte înclinată a unei forme de relief, pantă,
povârniș’.
COÁTO v. Grădina.
COBÂLTĂU [cobîltăyu] „un Ioc înconjurat de
vale și de drum” II (31); „o porțiune de teren între
Someș și Vale” I (98); „un picuț de deschidere de
apă” I, „un fel de tău” II, IV, „acolo cotește drumu
țării” III (105); „e ca o covată” II (108); „o
așezătură” II, „fundalău de pământ îs haturi
împrejur și are o groapă” III (116); „a făcut apa o
curbă mare, un cot” I, „o fundătură, a rămas de apă
un cobâltău, un ic de pământ după cum îl lasă apa”
II (129); „loc mlăștinos” [*] (262).
Cobâltău Fătuli „e între două păraie” III (108).
V . și Gura Cobâltăului.
Cobâltâuăle „loc drept îi p-îngă colțuri de
pădure” I (87); „acolo a fost despărțitura între
hotare” 1 (169).
Pe Cubultăuă „au fost mai multe coturi de
pământ umbla valea-n serpentină p-îngă el” I (146).
- Din subsL cobâltău (pl. cobâltauă, cubultăuă)
‘margine de teren, unghi (uneori între ape)’.
COBÂRLÎȘTEA „o coaste, îi un teren rotund
ca o groapă” IV (279), „o pantă, a fost pădure oprită,
acum e pășune” II (281).
- Din subst *cobârliște (pl. cobârliști) < cobarlă
+ suf. -iște ‘loc îngrădit’.
CÓBE v. Dealu, Ograda, Părău.
CÓBOI „deal, acuma-i pășune, cândva au fost
case acolo” II (245).
- Din n. fam. ~.
COBORĂȘU „o coborâre cu serpentine, pe
acolo se coboară când mergem la Beneia” I, II, „un
drum cu întorsături, un deal” III (29); „o coaste,
deasupra satului” I (37).
Coborașu Draglelor „un drum pe un hagău
marc” III (7) - v. Drâgla.
V. și Fântâna din Coborâș.
- Din subst coborâș (pl. coborâșuri).
CÓCA v. Fața.
COCEÁN v. Dealu, Pădurea, Râtu, Togu.
CÓCIMA [cócma] „loc la șosea, a fost cândva o
crâșmă” I (167).
- Din top. magh. Kocsma < kocsma ‘cârciumă’.
C0CINĂ. La - „coaste, fânaț; a fost cocină de
porci acolo” 1 (32).
V . și Fafa Cocinii, Vârvu ~.
79
CODOVÁNA
Cócinile teren arabil (34); pășune (275).
V . și Coastea Cocinilor, Părău -.
- Din subst cocină (pl. cocini) ‘adăpost sau
coteț pentru porci’.
COCIOÁRVA „teren drept pe lângă Someș” I
(152).
La Cocidrvă „o tarla de pământ în formă de
cociorvă” I (199).
La Cocioărve „teren arabil, o cocioarvă, nu e în
hotar cu Carastelecu” I (235).
— Din subst. cociorvă, cu var. cocioărvă (pl.
cocioărve) ‘terasă, platou sub forma unei cocioărve’;
cf. „lopată cu care se scoate pâinea din cuptor” (152;
235); „unealtă de lemn în formă de triunghi cu care
se trage jarul și cenușa din cuptor” 1(119).
COCIÓRBEA v. Ulița.
COCIȘ v. Moara, Părău.
COCOANA v. într-a Cocoanii.
COCOÁRA sau Cocoăra li Macavéi „loc în
pantă, coaste, pășune” I (146) - Macavei, n. pers.
Cocoăra Cózmii sau - li Cózma „fânaț și
pășune în pantă” I (146) - Cozma, n. fam.
V . și Dosu Cocorii, Fântâna din Valea ~, Părău
~, Valea-.
- Din subst cocoără < cocor ‘cucui, umflătură;
ridicătură’.
CÓCORÁTU „pășune pe un deal” I (285).
- Din top. magh. Koko-rét.
COCORDÁMBU „un dâmb, pășune” I, II
(176); Cócordámbu „un dâmb ca un ou” III (155).
- Din top. magh. Kokor-domb.
COCOSTÁRG v. Părău.
COCOȘOĂIA „o movilă rotundă” ül (39);
„deal cam rotund, o feție” III (115).
V . și Coasta Cocoșoaii.
- Din n. pers. - sau subst *cocoșoâie ‘ridicătură
de teren de formă rotundă, asemănătoare unei
cocoașe’.
COCOȘELU „puțină pantă” I (28).
— Din subst cocoșel < cocoș + suf. -el.
COC0ȘU „o pădure, o groapă spre Căprioara” I
(77).
V . și Coasta li Cocoș, Dealu Cocoșului, Podu
Cocoșului, Poiana ~, Ponița
— Din subst. cocoș sau Cocâș, por.
COCOVÁIA „teren degradat frământat cu
rupturi și alunecări” I (146).
- Din subst. cocovâie, var. a lui cucuveă.
CÓCU v. Dealu, Poiana, Ulița.
COCÚJU v. Prundu.
CODĂUȘ v. Cioroiu, Moara, Părău.
CODÍN v. Ulicioara.
CODIȚĂ v. Părău.
CODOBÎRȚU sau De la Drum în Jos „un
pământ nu prea bun, mai lăsat are răpi cu păraie” II,
„îi lungit pe lângă un părău” I, „loc mai lăpăstos
într-o parte” III (276).
CODOVÁNA v. Godovana.
 CODRIȘ0R
CODRIȘ0R V. și Dealu Codrișorului.
Codrișoârele „un loc mai sus pe deal” I (249);
„un pup de deal deasupra Luncii, a fost teren
împădurit, acuma-i teren pustiu, s-au tăiat lemnele
și-s spini” I, „a fost pădure mare pe-acolo și în loc
de codru au rămas codrișoare” II (25).
- Din subst. codrișor (pl. codrișoare) < codru +
suf. -ișor.
CÓDRU „sânt și păduri mari și este și arabil; au
fost lemne mari” III (82); „o pădure de fag; are și
pământ lucrător ce a fost din pădure și s-o tăiat, îi
mejdă cu Cristolțu și Zalha” II (84).
V . și Grădina Codrului.
- Din subst codru (pl. codri) ‘pădure mare și
deasă’.
COH v. Dealu.
CÓHAN v. Ponița.
CÓIA „o groapă, o așezătură lungă” I, „o
groapă largă, în mijloc e un dâmb ca un castravete”
[•] (37); „pantă dulce” II (57).
— Din subst cor + suf. top. -a.
CÓJBA „un hârtop, o așezătură, e o fântână
acolo, fânaț și arabil” I (131)-
- Din subst câjbă (pl. cojbe) ‘scoarță’.
COLÁCU sau Colácu Mórii „șes, pe lângă
Someș, o făcut cânva un cot” III, IV, „o deșelătură”
11(158); Colácu = Pogáciu.
Colácu Bélfii „șes, a fost un pic de așezătură de
apă” I (133) - v. Balta.
- Din subst colac (pl. colaci) ‘loc rotunjit sub
forma unui colac’; cf. „un lemn de la roata morii” III
(158).
COLDÁOÁNU v. Tabla.
COLEȚCA cale (6); Colițca sau magh.
[cdlițco] „părău, vine de la Meseșeni, se varsă în
Valea Crăsnii” 1 sau Colísca V, VI (210); „loc drept,
a fost arabil și fânaț, pe-acolo mere un părău care se
numește așa” V (213).
V . și Podu peste Colițca.
COLIBĂ. La - „șes, arător; a fost o colibă” II
(132).
Coliba Cúlii Bobilii (25) - Cula Bobilii, spm.;
- Cúlii Vilii (25) - Cula Vilii, spm.; — Drăgușoâii
„fânaț” I (25) - v. Drăgușoaia; - Fănuli „o fost un
rât, a Fanuli, și o avut colibă pe el” I (283) - Fanu,
n. pers.; - Górii (25) - Gorea, n. pers.; - Hohoiâtă
„loc în pădure” I (80); - lui Domintie (25) -
Dominlie, n. pers.; — lui Lázár (25) - Lazar, n.
pers.; - lui Maxim [macsfn] (25) - Maxim, n. pers.;
- lui Mihái (25) - Mihai, pren.; - lui Mitrofân (25)
- Mitrofân, n. fám.; - iui Văsălie (25) - Văsălie,
pren.; - Mâșchii (25) - Mașca, n. pers.; ~ Măii (25)
- Maia, por.; - Niúchii (25) - Niuca, por.; - Picului
I sau - Piculăștilor „o fost o colibă, arabil și fânaț”
II (284) - n. grup piculești < Picu, por.; Coliba
Pópii = Ogreáda Pópii; - Stánciului (283) -
Slanciu, n. fám.; - Ticdșului (283) - Ticuș, por.;
-Toménilor (25) - n. grup tomeni < Torna, n. pers.;
-Tóntii (25) - Tontea, por.
80
CÓLNICU
■ V. și Groapa la Coliba, Valea Coliba.
Colíbile „pădure, au fost colibi” III (31); parte
de sat și teren arabil (34); loc pe care au existat
colibe (116; 122; 161; 215; 264).
La Colibi fânaț (32); teren arabil (118); Su -
pantă (64); „loc arător; se poate să fi fost acolo, mai
sus, ceva colibi la ciobani” I (144).
V . și Fața Colibilor, Fântâna la Colibi, Pârău
Colibilor, Ulița -, Valea —.
- Din subst. colibă (pl. colibe, colibi) ‘adăpost
improvizat în câmp sau în pădure’.
COLIBÍTA [colibd’ita] „îs niște stani mari, e un
pic de rât” 111(104).
COLIMÁNDRI v. Coasta.
CÓLNICU „un pământ drept; e o cărare care
duce la Poniță, prin pădure” 111, „loc arător, pe din
jos de Colnic e drumu care merge la Piroșa” IV
(135); „îs mai multe poieni, îi cu pădure și pășune”
I, „e drum, cărare prin pădure” III (139); „un teren
mai ridicat, are o colină mai sus” III, „e un drum de
care” IV, V (142); „loc în pădure, pe coaste, e un
drum în pădure” III (149); „pădure comunală, un
drum desparte hotarele” I (272); „loc arabil, de deal,
drum ce duce spre Bulgăr” I (284); „un picior de
deal, mai întins, între păraie” I, „un ou rătund, un
dâmb” II (159); „o margine de deal, e o culme de
deal către Moigrad” II (184); „arabil, nu-i chiar
drept” II (258); „deal, nu-i mare, mai mic ca Dealu
Stâlpului” I, „pantă către sat” II (271); „un picior de
deal, îi culmos” IV (287).
Cólnicu Bábii „drum în pădure” I, „colnic” IU,
IV (117) - v. Baba-, ~ Ceterâșului [cólnicu
cetărășuluj] „o lupiște, o groapă” 1(117)- Ceterașu,
spm.; - Lungii „pădure și pășune, e un colnic lung
prin pădure” I (125); - Iu Siridon (108) - Siridon,
n. pers.; - Măgurii „suie ca pe-un colnic, este drum
spre satu Măgura” III (107) - v. Măgura-, ~ Mútuli
„cărare ce suie” I, „colnic în pădure” IU (117) -
Mutu, por.; - Poiénii (123) - v. Poiana', ~ Rúncului
(107)-v. Runcu.
în Cólnic „pădure, loc mai drept, e colnic, e
culmea dealului” 1(114).
V . și Coastea Colnicului, Gura ~, Ulița ~, Valea ~.
Cólnicele „coaste” I (56); deal (78; 88); „niște
holomburi de pământ cum ieși din sat, o groapă” I
(95); drum prin pădure (117; 125; 134); „până acolo
a fost hotaru Muncelului și bătrânii au ridicat
pâmântu acolo, au făcut un colnic” I (145); „pământ
arabil, loc deluros” 1 (179); Cólnicile sau Cólnicele
Mónchii „arabil și parte de sat, e o uliță din centru”
I (71) - Monca, n. pers.; Cólnicile III sau Pe
Cólnice V „pădure, îi un dâmb mare pe mijloc, pe
acolo era drum” III, „loc de la sat în sus, unde-i
pădurea” V (98); Cólnicile „drum și pădure mai
multă” 11(100).
După Cólnice „loc mai drept” II (134); între -
„aici se adună mai multe colnice din păduri și din
poieni” I (113); Su - „poiană” 11 (113).
C0LNIȚA
V . și Fundu Colnicelor, Părău Colnicelor,
Părău Colnicii.
- Din subst. colnic (pl. colnice, colnici) „drum
prin pădure” (117; 125; 134); „fâșie de pădure
tăiată” III (98); „un picior printr-o pădure, pe unde
cobori în jos” I (95); „picior de deal” II (159); „deal
mic” I (271).
C0LNIȚA „un loc mai dâmbos, teren arabil și
pășune” III (149).
- Din subst colniță (pl. colnife) < căina ‘vârf de
deal lipsit de vegetație’ + suf. -ifă.
COLONIA v. Ulița.
COLONÍA SÍGHETU SILVÁNIEI sat,
c. Chieșd.
COLTÁU [coltăyu] „o creastă de piatră ca un
zid” I (11); „loc arător, deasupra lui îi pădure, mai
demult a fost pădure roată” I, „loc drept pe deal sus”
II (42); „uliță în sat, aici este o fântână” II (202); „un
dâmb mare, ascuțit, cu creastă” IV (289).
La Coltău sau La Piâtră „arabil și fânaț; a fost
acolo un coltău, piatră mare” I, „coaste” II, „teren
mlăștinos și un izvor cu trestie” V, VI (32); „coaste,
este acolo un coltău” I, „pădure și pășune, este o
stâncă acolo” IV, V (33).
V. și Părău Coltauălor.
- Din subst. coltău (pl. coltauă) „o piatră mare”
1 (33).
COLȚIN0ȘU [colțîndșu] „pantă, teren acciden­
tat” I, „e în formă de triunghi, de-aia i-a spus așa”
11(63).
- Din subst. *col[inoș ‘colt, loc în formă de
triunghi’.
C0LȚU „e un loc ascuțiș în lungime, pământ
arabil” II (166); „a fost un colț de câmp, e pe deal, e
ca un colț de pasăre și îi în hotar cu Firminișu” II
(187); C6lțu II sau în Colți III „o pădure în forma
unui colț” II (279).
C6lțu Hireâscului „pantă, îi un colț, o pădurice
mică și teren arabil” IV (215) - Hireascu, n. pers.; -
Pojărului „loc în pantă, a fost cândva cu pădure
care a ars” I, „îi chiar în colț înspre Valcău; a fost
pădure înainte și după ce s-a tăiat pădurea a rămas
acolo tufăriș și oamenii i-au dat foc” IV (215) - v.
Pojaru; ~ Țărinidrii „deal, pășune” I (259) - v.
Țărinioara; ~ Viilor „loc mai drept, pășune, în
capătul lui îs vii” I (259) - v. Via.
- Din subst coif (pl. coifuri, colfi) ‘vârf ascuțit,
stâncă; teren în formă de unghi*.
COMANDĂ. La - înălțime, punct de observare
(2; 45; 52; 66); La Comăndă I sau Vârvu Deălului
[vîr d'áluli] II, III (110).
V . și Fundu Zăpozii Gligii la Comandă.
- Din subst. comândă (pl. comenzi) ‘reper
topografic sau militar’.
CÓMANU „deal potrivit" I (59).
Su Cóman „un fel de groapă, o așezătură, arabil
și fănaț” I (59).
V . și Crucea Coman, Pădurea din Coman,
Părău Comanului, Trocile ~.
81
COMORIȘTEA
— Din n. pers. Cóman.
COMĂNĂCU I sau Cumănăcu II sau
Cumunăcu [♦] „un platou unde meriza vitele, e un
Ioc rătund ca un comănac, pădure” I, „o față de deal
între Picioru Ulcelii și Vălceaua Copăii” II (124).
- Din subst. comanac, cu var. cumănâc,
cumunăc (pl. comanace) ‘platou asemănător cu un
comănac’; cf. „capacu de la cazanu de horincă” I
(124).
COMĂNEĂSA „coaste și șes” I (265); „vale,
izvorăște de la Fizeș și din toată apa care vine din
Lazuri și se varsă în Barcău” [*], „o văl iță” II (266);
„o vălceauă, locu îi drept, și de-o parte și de alta îi
deal” II (270); Comănăasa sau Comănesele I, II, III
sau Cománésele IV deal (289).
V. și Podu Comănesii.
— Din spm. ~ < Coman, n. fam. sau ‘proprietatea
lui Coman’.
CÓMII v. Coasta.
COMINȚEU [comințăyu] sau Comințău lui
Șimon „Ioc în pantă, împrejmuit cu șanț, era al unui
paznic de câmp, gomic, care a primit drept răsplată
o bucată de pământ din pășunea satului” I, „l-au dat
lui Șimon ca plată pentru pază” IV (215) - Șimon,
n. pers.
Comnițăuăle „a fost a unui moșier și a fost dat
în parte la țărani” I (204).
- Din subst cominfeu (pl. comințâuă, comnifăuă)
„pământ dat în arendă” I (204); ‘învoială, contract,
răsplată în natură’.
COMIȘER v. Tăietura.
COMOÁRA „coastă mare, a fost un teren foarte
bun și-apoi de aia i-a zis așa” II, „deal, a fost acolo o
cetate în vârvu dealului și spuneau bătrânii c-a fost o
comoară acolo” 111 (7); „a fost ceva întăritură acolo”
I, „deal rotund; în vârvu dealului a fost săpat un
horn și împrejmuit cu cărămidă, se crede că ar fi
acolo o comoară” II (67); „vârv de deal, pădure” I
(73); pantă de deal (78; 102; 258; 264); „teren arabil
după deal, se zice că aici s-au găsit comori” II (185);
„un loc su Măgură, dâmb împădurit, s-a găsit o
căldare cu ceva galbeni” III (281).
La Comoâră „loc înclinat, pantă mică” U (8);
„îi su deal, sub Cărămida” II (135); Su - „poiană
sub Dealu Comorii” II (67).
V . și Dâmbu Comorii, Dealu Pădurea ~,
Temeteu din Comoară.
Comórile „pantă de deal” I, „uliță” IV (68);
„deal, arător” 1 (266).
V . și Ulifa Comorilor.
- Din subst comoâră (pl. comori).
COMORÂȘU „deal și pădure de brazi” I, II, III
(148).
- Din top. Comoara + suf. -aș.
COMOREÁ v. Șirincă.
COMORÎȘTEA [comorîșt'a] coastă cu pădure
(11; 40; 214); „deal cu râturi” I (21); „loc de față” I
(25); teren arabil în pantă (16; 56; 284; 288); „vârvu
 COMORÎȚA
Dâmbului Găinii, acolo se zice că a fost ceva
comoară” 1 (15); „vârv de deal cu pășune și tufe” IV
(45).
La Comoriște „teren arabil pe deal” I (283); Su
-„pantă lină, loc arător” I, II (214).
- Din subst comoriște < comoară + suf. -iște.
COMORÎȚA „mai drept un pic, arabil” I (90);
[comorița] „un loc cam mlăștinos, se cam urnește” I,
„Ioc arabil” U (123); „șes, pe lângă drum, a fost locu
baronului” I (126); „arător și pădure” I (177).
V . și Dâmbu Comoriții, Părău
— Din subst comorifă < comoară + suf. -iță.
COMOROÁIA „deal și șes, pășune” II (7);
„coastă gropită cu un drum în sus, ca o șa, între
Cichera și Dealu Cefuiui” II (11).
- Din top. Comoara + suf. -oaie.
COMORÎIȚA „loc mai drept, a fost o poiană
băgată în pădure, o fi zis un om că are o comoară, că
a cosit poiana” I (129).
- Din subst comonlță < comoară + suf. -uță.
COMULÁLÁ v. Fântâna, Pășunea.
CÓNCIU „o coaste de la Vale în sus” I, „s-o
urnit acuma, o fi avut un dâmb” II (96).
- Din subst. conci (pl. conduri) ‘ridicătură de
pământ sub forma unui conci’; cf. „când s-a măritat
femeia își face prima dată conci pe cap, își adună
păru” II (96).
CÓNCORU „dâmb, teren cu porumb” I (203);
uliță (241).
- Din adj. subst *cóncor < magh. kankor
‘încârligat’.
C0NDIȘU „uliță în sat” I (196).
- Din n. pers. —.
CÓNDOR v. Dealu, Părău, Vâlceaua.
CONDORÉSCU „un loc așezat, fânaț” I, II
(85).
- Din n. pers. — < Condor, por. + suf. -esc.
CÓNEA v. Părău, Ulița.
CONÉSC v. Râtu.
CONTENÍTU „teren arabil, pământ drept ca un
podiș mai așezat” 1 sau Continítu Pópii II (234).
- Din subst. contenit, cu var. continit (pl.
conlenituri) ‘loc oprit’.
CONȚINU v. Râtu.
CÓNTRA IV sau în Cóntrá II „pădure de
codru, pădure bătrână pe o pantă spre apus” II (287).
V . și Părău Contrii.
- Din adv. contra.
CONTRÂȘ v Podu1.
CONTRĂȘENI v. Fântâna.
C0NȚII v. Ulița.
C0NȚIȘ v. Dealu.
COOPERATIVĂ. La ~ „loc mai drept, un pic
în pantă, îi arător” II (280).
V . și Fântâna de la Părău de la
- Din subst. cooperativă.
COPÁC. La Copác II sau La Copáciu I „parte
dc sat, e un gorun bătrân” II (37).
82
COPÂRȘEU
Copâcii „loc de deal, arabil, a fost pădure de
codru pe marginea lui” IV (50); „pădure de goron și
cer” I (234); Copâcii sau Copácii Súruli (42) -
Suru, por.
Copácii de Lége II, III sau - Légii IV „creasta
dealului; acolo îi judecau pe oameni mai nainte” II
(217).
V . și Dealu Copacilor.
- Din subst. copác, cu var. copâci (pl. copaci).
COPÁIA „un deal lung, o coamă lungă” I, „un
deal mare, pe lung, mai rătunjit, cu pădure; are și o
peștere” 11(124).
Su - „un pic de pantă, deasupra e pădurea, pe un
deal ce-i zice Copaia” I (124).
V . și Vâlceaua Copăii, Vârvu ~.
- Din subst copaie (pl. copăi) ‘depresiune,
groapă, teren asemănător cu o albie’.
COPĂCELU „un pic de podei, pășune, îi su
pădure” II, „poiană” III, IV (31); „o groapă largă și
alungită între două dealuri, cu fânaț și pomi” I, II
(43); „o groapă între două dâmburi” I, „pe vremuri
era un arbore” II (63); „pantă mare” I, „loc mai rău,
numai cu tufe până jos în sat” II (64); „teren arător,
cândva au fost mesteceni” I (76); teren arabil (77;
81; 86; 175; 177; 202); „a fost o pădure mică de
copaci mai mari” I, „un cătun” II (234); „un loc pe
Vârvu Majaruli, sânt pomi acolo” III (276); „loc
arător, au fost ceva lemne rare, le-au zis copăcei” II
(278).
Copăcâlu la Râpă I sau Copácélu III groapă și
pădure (70); Copácélu Surului „o bucală de șes” I
(63) - Suru, por.
Su Copăcel „deal răsipit; au fost niște copăcei
acolo cândva” IV (58).
V . și Fundu Copăcelului, Pădurea ~, Părău
Ulița pe Copăcelu.
Copácéii „pământ arător” I (110); „pădure și
teren arabil” I (123); Copácélele „coastă, sus îi
pădure și pășune, jos îi loc arabil” I (57); „o groapă
mare, pășune și livadă, au fost mai mulți copăcei
pe-acolo răsfirați” I (59); „vie și pomi, acum îi și
arabil” III (61).
între Copácéle „două gropi, loc arabil” I (63);
Pe su Copácéle „loc mai drept, teren arabil” I (57).
V . și Fântâna Copăcele.
- Din subst. dim. copăcel (pl. copăcei, copăcele)
„un lemn bătrân și care n-a crescut mare” I (59).
COPĂCENII „ulița care merge în sat" I (234).
- Din n. grup - < Copâceân, n. fam.
COPĂCÎȘU „deal, cu pădure, au fost copaci
groși și mulți cândva” II (243); „deal, pădure de
goron” I (259).
Copăcfșu Almășânilor II sau Pădurea
Almășânilor I, II „deal și pădure de goron; a fost a
oamenilor din Almaș” 1 (243) - n. grup almășeni <
Almaș, top.
- Din subst. copăclș < copác + suf. -iș.
COPÂRȘEU v. Dealu.
C0P1LEÂȚĂ
COPILEÂȚĂ. Sub - [copt'ilțță] „șes, arabil” I
(145).
- Din subst. copileafă (pl. copilele), var. a lui
copileț ‘vlăstar, ramură tânără de pe tulpina unui
pom’.
COPILOÁIA v. Ulița.
COPÓSU „pantă spre sat” I, „arabil, a fost
pădure înainte și apoi s-a tăiat” IV (215); „pantă
mare, pământ rău, nu prea produce, de-aia îi zice
așa, ca și omul care-i fără păr pe cap” I (232); „nu-i
mare deal” I (249).
Copósu Măre „coaste, un picior de deal, are
capu acoperit cu pădure de fag” I (275); - Mic „un
picior de teren între două păraie” I (275); - Púrdii
sau Copósu deal (257) - Purdea, n. fam.
V . și Drumu Căposului, Părău Copoasii, Vârvu
Căposului.
- Din adj. subst copâs, -oasă ‘pleșuv, lipsit de
vegetație, arid’.
COPRÉI v. La ~.
C0PUȘNEACU I sau Copiișneacu II „loc pe o
pantă mai dulce, teren arabil” I (196).
- Din n. pers. ~.
CÓRA „o râpă mai mare, îi cu smidar, cu tufe” I
(40).
- Din subst. cor ‘fân adunat pentru a se face
căpițe’ + suf. top. -a.
CORÁBIA [corâbd'ije] „deal, pășune” I, „îi
multă piatră de mal lângă Valea Agrijului” II (44);
„pantă lină de deal, cu câteva grădini spre sat” I
(50).
Corâbia Blăgoiâscă deal (52) - adj. blăgoiesc,
-iască < Blaga, n. fam.; - lencășească I sau
-Inchișeăscă „deal mare, pășune” II (52) - adj.
iencășesc, -cască.
- Din subst. corăbie (pl. corăbii) ‘ridicătură,
deal în formă de corabie’; cf. Loșonți, Top.,
126-127.
CORÁTOR v. Răchita.
CORĂBIÎIȚA [corăbd'iyuța] „o groapă și un
dâmbuț” I (77).
- Din subst. corăbiufă < corabie + suf. -ufă
‘depresiune’(Loșonți, Top., 127).
CORÁTÚNDU „teren mai drept arător” I, II,
„loc foarte clicos, se leagă de mână, îi pământ negru,
ajegos” III (142).
V . și Fântâna Corătundului.
CORÁTÍTRA v. Curătura.
CORĂȚÂȘTINĂ „șes, îi în Braniște” [♦], „șes,
s-a curățit ceva teren” II (94); „o coaste lângă sat
cosalău, a fost cu spini și s-a corățit” 1(118).
- Din subst. corățâștină < vb. cură/i ‘a defrișa’.
CÓRBACI v. Via.
CORBÁNU v. Coasta.
CORBEÁSCA [corbâsca] „o coamă de deal” II,
„o grădină și parte de saf’ II (119).
— Din spm. — < Corbea, n. pers.
83
CORLÁNU
CORBÉNH „o groapă, o lăsătură de teren, o
iroagă” I (111); „pădure și pășune și poieni, păraie
mari cu rupturi” III (116).
V . și Cirătura Corbenilor.
- Din n. grup - < Cârbea, n. pers.
CORBOÁIA „groapă rotundă” I, „pământ
umed, cu multe izvoare, e pământ negru, au fost
copaci mai rari pe aici, de unde îi vine numele” II
(19); „loc deluros, pomăf’ I (39); „șes, loc arabil” I,
II (46); „coaste mică, cu fănaț” 1 (52); „pădure de
fag în hotar cu Jurtelecu, îi foarte întunecoasă, acolo
se auzeau corbii” III, „pădure pe o vale ca o
scorbură” IV (219); Corboâia sau Pădurea Satului
„deal, pădure de stejar” II, „pădure de stejar și cer pe
deal, în graniță cu satele Trăznea și Ciumăma” III
(37).
V . și Dâmbu Corboaii, Părău ~.
- Din spm ~ < Corbu, n. pers, sau corb ‘pasăre
răpitoare’ sau adj. subst corb ‘negru’ + suf. -oaie.
CORBÓIU pădure (80).
- Din subst. aug. corbâi < corb + suf. -oi.
CÓRBU „loc arător și pășune cam pe coaste;
acolo a fost satu cândva” II (62); „poiană cu pomi” I
(80).
V . și Dâmbu Corbului, Dealu Fafa ~,
Fântâna ~, Fundu Părău Corbuli, Fundu Văii —,
Groapa Corbului, Gura Corbuli, Olacu —, Părău -,
Piatra —, Picioru Corbului, Stanii Corbului, Sub
Piatra ~, Șesu ~, Tău ~, Valea ~, Vâlceaua ~.
- Din subst. corb sau n. pers. Corbu.
CÓRBUREA „pantă mică; mai nainte a fost
pădure și-și făceau corbii cuiburi” 1(10).
- Din subst corbureâ < corb + suf. -urea,
probabil o contaminare între scorbură și corb.
CÓRCA v. Ulița.
CÓRCI v. Togu.
CÓRCIA [córcije] „un loc mai așezat pădure
de fag și carpin” III (267).
CÓRDEA v. Moara, Valea.
C0RDIȘ v. Râtu.
C0RDOȘU „parte de sat; la oameni le zice
cordoșeni, îs mai în coada satului” I, „loc în capu
satului, cătă Jac” II (42); „o parte de sat mai nouă” I,
II (48); „teren arabil, în pantă, este un dâmb ascuțif’
11(171).
- Din adj. subst. cârdoș, -ă ‘chipeș, semeț’ sau
n. pers. Cordoș.
CÓRGOU „pantă cu pășune” I (201).
CORHÁNU „nu-i deal mare, dar nu-i nici drept
o fost mânzărie pe timpul boierilor și s-o făcut
garduri să nu iasă mânjii afară” II (253).
- Din subst. corhân, cu var. corhână ‘coastă de
deal stearpă; loc necultivat’.
CORLABÍCU [corlabd'icu] „coastă” 1 (77).
CORLÁC v. Coasta.
CORLÁNU „loc de șes, e apătos” II, „e un
cotârlău, așa, sub pădure” 111 (105).
CORLÂTU
Su Corlán „teren arător; cândva Someșul a bătut
în stan, a cotrolit, s-a băgat apa pe sub stan” IU
(105).
- Din subst corlán (pl. corlane) ‘cotlon, gaură
făcută de ape’.
CORLÂTU „loc cam drept dar vine Părău
Ghețarului prin el și o săpat o groapă mare, acolo
stăteau vitele de merezuș, a fost oarecând îngrădit” I
(148); „pășune, loc în pantă, aici se creșteau mânjii”
I (190).
Coristele „arabil și pășune, pădurile țineau loc
de adăposturi, un fel de staul pentru porci” IV (217);
Coristele II sau Corlățile I „mijlocu-i arabil și
roată, pe tot locu îi pădure și de-aia se numește
corlată” II, „o coaste, acolo-i pădure, pe șes îi
pământ arător” I (253).
între Corlâte „loc de pășune, a fost loc închis” I
(199).
V . și Pârâu Cariate.
- Din subst. corlát (pl. cariate, corlăți) „loc
îngrădit pentru vite” (148; 217).
CORLOBAIA sau (mai demult) Corlobăile
„șes, lângă drum, au fost delnițe mai multe,
arătoare” III (136).
- Din subst corlobâie (pl. corlobăi) ‘schimbătoare
Ia roțile plugului’.
CÓRMAN. Córmanile „e tare costos, înclinat,
se coboară ca și pe scară” II, „coastă cu răzoare” IV
(100).
- Din subst corman, cu var. cormân, cormână
(pl. cormane) ‘partea plugului care răstoarnă
brazdele’.
CORMENÎȘ, pop. Cormenfș, Cudmenfș, sat,
c. Lozna', 1554 Kodmenes, 1560 Ködménes, 1625
Keödmenyes, 1733 Ködmönös, 1750 Ködménes,
1850 Kodmenisu, 1854 Ködmönös, Codmeniș
(Suciu, D1LT).
V. și Valea Cormenișuli.
— Din top. magh. Ködmönös > Cudmeniș-, cf. vb.
cormání ‘a ara’.
CORMOȘÂGA „e loc scorțos, teren arător și
fânaț” I, „vale mai adâncă ce se varsă în Valea
Almașului” II (17).
- Din top. magh. Kormos-ága.
CÓRNEA v. Lazu.
CORNÉASA v. Dosu.
CORNÉL v. Cotu, La ~, Pădurea.
CORNÉSCU „pădure amestecată, acolo au fost
mulți corni” I (157).
- Din adj. subst. comesc, -ească ‘cu corni’.
CORNÉTU1 „loc deluros” II (257); „o culme de
deal Ia marginea hotarului, în partea dinspre Ban, îi
zice că-i în comu hotarului" I (274); „un pic de
coaste pe lângă drum, îi hotărâș cu Sârbii” II (277);
Córnetu „costiș” I (56); un deal cu stan de piatră” I
„un deal mai ascuțit” II (124); „coastă” I, „pantă,
umituri” II (144); „dâmb mare ca o casă” I (205);
„furdulău care merge până în hotar cu Uileacu” II
(234); „parte de sat” I, „arabil și deluros” III (247);
84
CORNIJÉL
Córnitu [córnitu] „deal, dâmb mărișor” I (45);
„teren arabil, într-un colț de pădure băgat ca un ic”
111(136).
După Córnet „loc arător” II (205); Su Córnet
„fânaț și arabil, deasupra e pădure” I (124).
V. și Coastea Cornetului, Dosu ~, Dosu
Cornitului, Sub Dosu ~, Vâlceaua Cornetului.
Cornetele „loc pe deal, în față” I, „pantă destul
de mare" II (262).
- Din subst. cornét (pl. cornete) ‘margine, colț;
vârf pietros’.
CORNÉTU2 „deal mare; i-a zis așa pentru că
erau mulți corni acolo” 1)1 (12); „deal; poate că au
fost coame pe-acolo” II (207); „deal, oarece coame
au fost acolo” I (259); „deal, acolo îs mulți corni”
IV (289); Córnetu I sau La Córnet „Ioc cam de
pădure” I, „acolo au fost corni” II (83).
După Cornét „pantă, pășune” 1 (289); Su
Cornét „cam râpă” II, III (207).
V . și Valauăle de după Cornet, Vârvu
Cornetului.
- Din subst. cornét (pl. cornete) ‘pădurice de
corni’.
CORNÍJA „deal, pădure și pășune” I (75);
„pășune, a fost pădure” I (80).
- Din subst cornljă (pl. cornije), var. a lui
cornișă ‘pantă abruptă’.
CORNIJEÁSCA „pantă, cătă Cristolț, loc
arabil” 1(145).
- Din spm.
CORNILÍCA v. Dâmbu.
C0RNIȘ v. Fântâna.
CORNIȘ0N v. Părău.
CORNIȘ0RU „coaste cu pășune, îi numa
piatră” I (8); „deal mai mic, pășune; au fost acolo
tufe de făceau coame” I (10) „o groapă așezată,
întinsă, fânaț și pădure” I, „pantă dulce” II (59).
V . și Gura Cornișorului.
Corniș0rii „o groapă, pământ arabil” II (62);
„niște fețe” 1 (80); „Ioc arabil și vie; au fost acolo
coame roșii” I, „parte de sat” II (172); „pantă; au
fost tot smidușuri oarecând” II (227).
V . și Gura Cornișorilor, Viile pe Cornișori.
- Din subst. comișâr (pl. cornișori) ‘specie de
plantă, brădișor’.
CORNÎȘTEA „un deal ceva mai înalt, au fost
foarte mulți corni” II (186).
- Din subst. corniște (pl. corniști) ‘loc în care
cresc corni’.
CORNIȘU „teren arabil pe un colț, la două părți
de hotar” III, IV (97).
- Din subst. cornlș (pl. cornișuri) < corn + suf.
-iș ‘colț, unghi’.
CORNIJÉL.V. și Părău Comifelului.
Cornițăii [cornîțăii] „deal cu pantă abruptă; or fi
fost înainte corniței pe-acolo” 1 (6).
- Din subst. cornifél (pl. corniței) „o plantă ce
face două coame și cu alea se prinde de haine” I (6).
CORNOÁIA
CORNOÁIA v. Fântâna.
CÓRNU'. La Corn „au fost corni acolo” IV,
„un capăt de deal, sânt corni mulți” [♦] (110).
V . și Părău Cornului, Ulița
Córnii „parte de sat; au fost lemne de corn,
comiște” I (2); loc arabil, unde au fost mulți corni
(44; 46; 75; 107; 109; 123; 191); „fânaț, este și lemn
de corn” II (93); Cornii I sau Tarláua Córnii II
(227).
Córnii din Jos sau Pe Corni (114); Córnii din
Sus loc arabil, mai sus de drum (114).
După Corni „coaste mare în jos” [*] (93); La
Corni = Dâmbu Córnilor; Pe Corni = Coâsta
Cârnilor.
V . și Ciungii Cornilor, Coasta ~, Dămbu
Dâmbu cu Cornii, Dealu Cornilor, Drumu ~, Fața
~, Fața cu Cornii, Fântâna Cornilor, Groapa ~,
Groapa cu Corni, Gura Cornilor, Părău ~, Tarlaua
Tina Cornii, Valea Cornilor, Vâlceaua
Zănoaga de pe Corni, Zăpodea cu Cornii.
- Din subst. corn (pl. corni) ‘specie de arbore
(comus mas)’.
CÓRNU2 „pășune, îi un Ioc ca un ic” I (126).
Córnu Brădățilului „un colț de pădure” III
(283) - v. Brădățelu; ~ Brăicii „pantă de deal” I
(78) - v. Braica; ~ Cheiului (77) — v. Cheiu;
~ Ciópii „un pământ sucit” I, II (91) - v. Ciopa;
~ Dâmbrăvii „îi pe-un vârv de deal” II (56) - v.
Dumbrava', - Deălului „cap de deal între Creaca și
Prodănești, ca un unghi” I, II (43); „unde drumu
face un cot către Creaca” I, II (50) - V. Dealu;
- Făgătului „o șauă, loc mai coborât” II (67); „îi
într-un colț” III (69) - v. Făgetu; ~ Grindului „un
loc drept, vine după Grind, îl ocolește” I, „acolo face
drumu o cotitură” II (124) - v. Grindu;
-Jugrâstului „capăt de pădure” II (282) - v.
Jugastru; - Măgurii „îi capătu locului, un capăt
ascuțit” I, „tocmai vârvu Măgurii” II (II); „cotitura
unde se gată Măgura” I (16); „capăt de deal care
cotește” III (39); „un capăt al Măgurii” I (186) - v.
Măgura; ~ Mășcâșului „deal, bombat, la terminarea
Mășcașului” I (75) - v. Mășcașu; ~ Máncélului „un
colț de deal” II (61) - v. Muncel; ~ Muncélului
„colț de pădure, un vinclu” 1 (282); ~ Nirișului „un
colț de deluț” I (148) - v. Nireșu; ~ Piétrilor un deal
cu piatră (289) - v. Piatra; ~ Plișii „îi ca un com
ascuțit al Pleșii” IV (29) - v. Pleșa; ~ Podiréului
sau Su Podiréu „parte de sat’ I, „coastă, înconjoară
dealu” III (37) - v. Podereiu; ~ Pódurilor „țâcliu
ăla, e un bot de deal” [**] (122) - v. Podu2;
~ Pâștilor „teren arabil, în formă de com” I (169) -
v. Pusta; ~ Roșu „o muche de deal, pământ mai
roșu” III, IV (158); - Spriei „îi într-un colț de
pădure” I, II, „loc mai drept, pe su coaste, îi ca un
com băgat între coaste” III (136) - v. Spria; - Viei
„îi pe com, pe vârvu dealului” I „un cleanț de deal, o
coamă de deal mai tresărită, mai naltă” III (138);
-Viilor „un deal” I, „un vârv de deal cu pădure”
85
CORPÁDEA
II (37) - v. Via; — Vlâșinului „un deal care se
întoarce roată” I (284) - Vlașin, n. pers.
Sub Córnu Măgurii „coastă” I (16).
V. și Dealu Cornului, Fântâna ~, Fântâna din
Cornu Măricelului, Masa Cornului, Părău Comu
Spriei, Tabla de la Comu Nireșului, Vârvu
Cornului.
Córnii „fețe între dealuri” I (80); „o bucată de
pământ ca un ic” I (95); „îi într-un com al hotarului”
I, „acolo s-a despărțit hotăra” IV (175).
- Din subst corn (pl. corni, cărnuri, coâme)
‘colț, margine, unghi; vârf stâncos’.
COROÁBA v. Râtu.
COROBÁNA „Ioc sub Măgura, Ia poale, fânaț
și arător, îi zice așa că-i ca o roată” 1(16).
V. și Părău Corobănii, Ulița ~.
- Din subst corobână (pl. corobane, corobăni)
‘groapă, văgăună’ (Loșonți, Top., 129-130); cf. și
‘scorbură, gaură în trunchiul unui copac’.
COROBÂȘTINĂ „un fel de adâncitură, mai
largă” I (80).
- Din subst *corobăștină (pl. *corobaștini)
< conibă ‘groapă’ + suf. -aștină ‘adâncitură de
teren’ (Loșonți, Top., 130).
COROBÍNA [corobd'ina] „o albie de teren, o
vale, are ceva oval” I (81); Corobina II, III sau
Gorobina [gorobd'ina] 1 „o fost pădure de goron” I,
„o poieniță spinoasă” II, „loc ondulat, este o groapă
din jos de ea” III (116); Gorobina „o față înclinată,
înconjurată de pădure în trei părți” I, „loc drept mai
cu un pic de coastă; au fost stejari mulți pe timpuri,
goroni” II, „pantă, pădure” III, „poienică” IV (117).
Corobinile „șes, un cot sub pădure, de la Părău
cu Răchiți” [*] (138).
- Din subst *corobină, cu var. *gorobină
< "corubină < conibă + suf. -ină (pl. *corobini,
*goroboni) ‘groapă, depresiune, teren în formă de
albie’ (Loșonți, Top., 130); cf. și coroâbă (pl.
coroabe) „un coșuleț unde stă ghinda de gorun” [*]
(138).
COROBÎȘTINĂ „groapă” [•] (125).
V . și Fața Corobiștinii, Părău Picioarele ~.
- Din subst *corobiștină (pl. *corobiștini)
< conibă + suf. -iștină ‘depresiune’.
COROBÎȚA v. Râtu.
COROIÁN v. Râpa.
CÓROIU „teren în hotar cu Cioara, loc în
pantă, arabil” I (183).
V . și Podu Coroiului, Poiana ~.
- Din n. pers. —.
CORÓNCA teren arabil (217; 218).
V . și Pusta Coronchii, Pusta Coroncii.
- Din n. fam. ~.
CORONZÉLU „loc mai șes, cu râturi, către
Corond” I (227).
V . și Cărarea Coronzelului, Dealu ~, Pădurea ~.
- Din top. Corănd + suf. -el.
CORPÁDEA „teren pe un pic de deal și șes,
este un drum pe-aici” I (20); „loc de pantă” II (204).
 C0RȚA
V . și Fundu Corpăzii.
— Din n. pers. - (Pătruț, SOR, 94).
C0RȚA „îi pe-un podiș deasupra Feții Morii,
pășune comunală, au fost cândva niște căsi” I (59);
„o groapă mare, o lăsătură între două dealuri, arabil
și fănaț” HI (70).
V . și Doșu Corpi, Fântâna ~, Fundu Fundu
Socilor ~, Gura Gura Socilor Părău ~,
Priporii —, Râtu Socii —.
- Din prob. n. pers. ~.
CORÚND v. Drumu, Valea.
CÓSALOU [cósaloy] „a fost pădure, acuma-i
cu tufișuri, o mai cosit el” II (244).
- Din subst cosalău < magh. kaszáló ‘fănaț’.
COSCÂȘU v. Iertașu.
CÓSMA v. Cozma.
COSMÉNI v. Ulița.
COSMEȘTII „loc drept arător” II (84).
- Din n. grup - < Cósma, n. fam.
COSNICÉLU „loc așezat arabil; este și o vale
acolo mai mică, ce izvorăște de la Fufezi și se varsă
în Valea Limpii” I (259).
- Din top. Cosniciu + suf. -el.
COSNICÉNI v. Drumu.
COSNICIU DE JOS [cosniSu dă jos] sat c. Ip;
1213 villa Coznis, 1341 poss. Coznich, Koznich,
Alsokaznach, 1491 Alsokaznych, 1523 Kaznycz,
Magyar-Kaznicz, Kaznych, Keu-epseu-Kaznych,
Magyar-Kaznych, Közepse, Koznicz, 1550
Also-Kasznach, 1587 Kis-Kaznach, 1733 Also
Kosnits, 1750 Also Kasznics, 1850 Also Kaznics,
Koznitzu din zsosz, 1854 Alsó-Kaznács, Coznițu de
Jos (Suciu, DILT).
COSNICIU DE SUS [cosnicu dă sus] sat c. Ip;
1341 Koznich, Felsewkaznach, 1497 Felsewcaznach,
1549 Felsâ-Koznik, 1575 Felsö-Koznach, 1733
Felső-Koznits, 1750 Felső Koznics, 1760-1762
Felső Kasznak, 1850 Felső Kaznáts, Koznicsu din
szusz, 1854 Felsö-Kaznács, Coznițu de Sus (Suciu,
DILT).
V . și Valea Cosniciului.
- Din top. sl. "Közüliét < koza ‘capră’ (Kniezsa,
KH, 270/41; Iordan, Top., 507; Kiss, FNESz, I, 81).
COSTÁN, Cóstan v. Dealu, Grădina, Groapa,
Iertașu, Părău, Ponița, Via.
COSTANDÍN v Puntea.
COSTÁNT v. Bulbucu.
COSTĂNÂȘ v. Groapa, Fântâna, Podu1.
CÓSTEA v. Grădina, Groapa, La Maria
Costii.
COSTILEÁSA „deal, productiv” I (249).
- Din spm.
CÓSTIN v. Moara.
COSTINEȘTI v. Dealu, La ~, Ulița.
COSTÎȘU coastă de deal, pantă, teren înclinat
(113; 119; 122; 123; 129; 132; 134; 136; 142; 145;
153; 159; 166; 169; 172; 174; 287; 289).
Pe Costiș I sau Drúmu Costișului II „ulița care
duce la Costiș” 1 (174).
86
COȘBÎRȚU
V . și Buza Costișului, Drumu ~, Ulicioara ~,
Vârvu ~.
Costișurile „loc cam costiș, acum sânt pruni pe
el” II (169).
— Din subst costiș (pl. costișuri) < coastă + suf.
-iș ‘povârniș, pantă, coastă de deal de întindere
mică’.
COSTIȚA o coastă mică (27; 63; 93; 155; 157;
158).
Pe Costiță „loc mai drept’ III, IV (158).
V . și Fundătura Costi/ii, Izvoru ~, Ulicioara
Costițele Tranfșuli „o coaste cu fața spre apus
și răsărit a fost cumpărată de la un om din Traniș” I
(157)-v. Traniș.
între Costițe „fănaț și pomărie în sat” I (131).
V . și Ulița Costițelor, Valea ~.
— Din subst. costiță (pl. costițe) < coâstă + suf.
-iță ‘coastă mică, costișoară’.
COSTOBÍCU sau magh. Kastabikk-erdő „deal
acoperit cu pădure de fag” I (3).
V . și Părău Costobic.
- Din top. magh. Kastabikk.
COȘ v. Fântâna, Moara, Părău, Ulița.
COȘÂRCA v. Fundu.
C0ȘAROCU „a fost pădure, o parte-i tufăriș,
era împrejmuit cu gard de nuiele și arăta ca un coș”
II, „uliță, tot de la pădurea aia împrejmuită ca și
coșu, îi o parte din ea” III (239).
- Din top. magh. Kosárok sau subst. "coșarâc <
coșar + suf. -oc Toc împrejmuit’.
COȘÂRU „loc arabil, îi un dos de deal” I (74);
„poiană în pădure, pășune” I (80); Coșăra „o coaste
cu pădure” [*] (39).
V . și Dealu Coșarului, Dosu ~, Părău ~, Valea ~.
Coșârele „loc mai gropos” I, „niște poieni între
păduri, cosalău, îi cu gropi” II (111); „pășune la oi”
I (123); „au fost păduri, acum îi pășune; acolo a fost
ceva coșară de ținut porci” I (137).
Coșerele din Jos (111);-din Sus (111).
V . și Fundu Coșerelor, Părău ~, Râpa ~, Su
Râpa ~.
- Din subst. coșar, cu var. coșâră (pl. coșare,
coșere) „un staor mare la vite” II (108); ‘îngrăditură
de nuiele pentru adăpostul vitelor; construcție din
nuiele pentru păstrarea porumbului; locuință
ciobănească’.
COȘĂRVEGHIU [coșărved'u] „o groapă, o
lăsătură de pământ, arătof ’ I (34).
— Din top. magh. Kosár-völgy < kosár
‘îngrădită’ + völgy ‘vale’.
COȘĂRCÂRIU v. Iertașu.
COȘBÎRȚU I, II sau Cojbfrțu III „pantă, a fost
arabil” I, II, „pantă, îi un pământ pietros” III (286);
Coșbflțu „un teren îngrădit de hotaru Horoatului și
de Valea Satului, îi un cot de pământ, și-apoi
oamenii i-o zis așa, loc drept” II (289).
Su Coșbflț „loc drept la poalele Coșbilțului” I,
II (289).
- Din top. magh. Kosbirc.
COȘCHERTIU
COȘCHÎRTIU „loc în pantă, arabil tot” I, II
(286).
- Din top. magh. Koskert.
COȘCtlTA „un pâlc de pădure, tufe de stejar pe
fânațele oamenilor, pe deal” I (67).
- Din top. magh. Koskuta.
COȘEIU, pop. Coșăi, sat, c.; 1299 Kusal, 1405
Kusaly, 1591 Kusalj, Kussally, KusaJ, 1633 Kuszái,
1750 Kosaj, 1760-1762 Kusaly, 1839 Kosej, Kosely,
1854 Kusâlyi, Coșei (Suciu, DILT).
- Din top. magh. Kusaly < n. pers. srb. KuselJ deoparte, arător și cosalău” II, „pământ de deal,
(Kniezsa, KII, 273/80).
COȘIG0ZU „teren arabil, cel mai slab din sat”
I, „deal” 11(193).
- Din top. magh. Kosgaz.
COȘOT v. Moara.
C0ȘOTOGU „teren arabil, drept în pantă” I
(22).
- Din top. magh. Kostag.
COȘPOT0CU „un părău, vine din pășune și se
scurge în Valea Horoatuii; a fost acolo un căoaci, un
fierar” I, II, „un părău, a fost și baie de piatră acolo”
III, IV (162).
- Din top. magh. Kospatak.
COȘPRÎINDU „șes, luncă de Someș, pământ
nisipos, arător” II (157).
COȘTEIU „loc costos, îs două trupuri, arabil și
coaste” I (71).
Coștăicle „o așezătură ca un coștei, îi cu pădure
și fânaț” I (134); „șes, au fost coșteie, pătule de
mălai” II (150).
V . și Valea Coșteielor.
- Din subst. coștei (pl. coșteie) ‘teren
asemănător cu un coștei’; cf. „un pătul unde se ține
porumbul” I (134); cf. și alte sensuri: ‘castel’
(Tamás, EW, 276); ‘casă’; ‘săculeț’; ‘țarc pentru
pui’; ‘ghizd (la fântână)’; ‘coș, horn’; ‘jgheab
natural’ (Loșonți, Top., 131; Loșonți, SSE, 46-48).
COȘLIȚU „o fântână acoperită, vine apa prin sat
din izvora ăla, loc arător” I (34).
- Din n. pere. Coșuț sau subst. coștif < coș+suf -uf.alunecat dat peste olaltă” II, „loc denivelat ala o
COTÁNU v. Ograda, Părău.
COTEȚ. Cofițele [cot'dțălej „o fundătură cu
fânaț și pădure; acolo au ținut oamenii porcii” [*]
(93); „pădure; acolo se zice că au avut tâlharii
sălașuri” IV (288).
La Cotețe „pădure boierească; o avut cotețe de
porci acolo” I (4); „pădure și fânaț; acolo erau
cotețele grofului” I (71); „pădure de gorun” I (118);
„poieni; au fost grajduri cândva” I (187); „loc cătă
hotăra Bocșii; am făcut acolo cotețe pentru porci,
dar le-or stricat, amu-i loc arător” II (205).
V. și Dâmbu Cotețelor, Fântâna de la Cotețe,
Groapa Cotefelor, Vâlceaua ~.
- Din subst cotéf (pl. cotefe) ‘adăpost făcut din
nuiele sau din scânduri pentru păsări sau animale’.
COT1TÂU „un teren între sat și pădure, spre
Cizer, au fost tăuri acolo” III (277); Cotiltău „loc în
cot de yale” III (283).
87
CÓTRU
Cotităuăle „crestături de pământ cotit băgate
prin ogrăzi, pășune” II (270); „pantă nu prea mare,
pășune cu spinăriș, acolo-s niște părauă pe care nu le
poți trece, este un cotitău mare, trebuie ocolit mult
ca să poți trece" II (281).
- Din subst cotitău, cu var. cotiltău (pl.
cotitauă) „un pământ cotit face roată” III (277);
‘cot cotitură; peninsulă mică’.
COTITURA sau La Cotitdră „un câmp în
hotar cu Răstocii și Mesteacănu, un cot de pământ
mejdă cu Răstocii; a fost gard de spini care a cotit”
III (133).
- Din subst cotitură (pl. cotituri) ‘cot; colt
ungher’.
CÓTOC. Cófocii „teren arabil, e plin de gropi”
I (170).
- Din subst. cotăc (pl. cotoci) ‘tălpile grapei’.
C0TOIAȘU „pământ în hotar cu Mirșidu, teren
agricol și pădure” I, „teren arabil deluros, pe lângă
un dram de hotar” II (189).
- Din subst cotoiâș, cu var. cotoiaș < cotoi +
suf. -aș ‘parte a căruței; tălpile grapei; brațele
fierăstrăului”.
COTOROÁIA „coastă, înainte a fost loc
lucrător și spini” III (7).
- Din subst cotoroâie (pl. cotoroi) ‘cotor mai
mare’.
COTORÓI v. Iertașu.
COTROÁPA „o rupere, așa, de pământ pe
deal, s-o rupt așa, ca o potcoavă mare de pământ” I
(6); „groapă, îs dâmburi roată, s-o înhâit s-o
cotropit pământu” I, „loc între păduri, ca o halăoaie”
III (107); „loc mai jos, așezătură” I, „o cotroapă” II,
„un fel de groapă între niște dealuri” IV (108);
„poiană, cam groapă la mijloc” 1(111)
Cotroâpa Sâvului „o iroagă” I, „o cotroapă, o
așezătură” II (108)-Sav, n. fam.
V . și Fundu Cotropii, Gura Părău
Cotroâpele „îi terenu dărăpănat” I, „îi tot
curs și-i tot ca valurile pe mare” III (25); „o groapă
așezată între pădure și vale” I, „un fundalău, un fel
de lazuri între păduri, sânt spinări de pământ’ III
(134); „o pantă mai alungită, îi într-o groapă” I
(137).
Cotroâpele lui Lázár „îs cotroape; cândva o
curs și-o rămas ridicătură, aci-i groapă” II, III (25).
V . și Părău Cotroapelor, Părău Cotropitor.
— Din subst cotroâpă (pl. cotroape, cotropi)
„holoambă, o irogoaie, o iroagă” II (108); „hâlboană,
o surupătură de teren" I (134); „o groapă mai mare”
II (137); cf. s-a cotropit „a fugit terenul” II (25); v.
și Homorodean, VS, 176; Loșonți, Top., 131-132.
COTROCÉNI v. Ulița.
CÓTRU. ~ Străghinoăsii [tótra străd'inpsi]
„coaste, așa, într-o parte, până dă în Părău Strădinoasii,
face roată pe după Străghinoasa” V (279).
- Din subst. *cotru < cot.
CÓTU
CÓTU „șes, loc de apă, o făcut cot mare apa
acolo” 1, „un fel de ic pe lângă Someș” II, „un
cobârlău mare, un cot” [*] (122); „loc arător, ca un
cot în coastă” I (152).
Cótu Birăuli „pe Valea Hrăii, pe su Dos, fănaț”
I (146) - Birău, spm. < birău ‘primar’; - Bmițuli
„loc rotunjit de pădure, are o ieșire în jos spre Față,
lucrător și cosalău” II (60) - Bouțu, por.; - Búrdii
„îi un ou și jos o parte de șes” II (282) - Burdea,
por.; ~ Cilului „pantă dulce” I (6) - v. Calu; ~ cel
Măre (70; 98); - din Sus (98); - Frigului sau A
Frigului „loc pe șes, o fost un cot” I (282) - Frigu,
por.; - Găurânilor „pășune în corn unui părău” IV
(118) - v. Găurenii; ~ Ghilii [d'fli] „tot Valea îl
înconjoară și pe ăsta, fânaț" I (282) - Ghilea, por.;
- Jujichii sau - Grigoriții „un rât de cosit Ia un cot
de apă” I (146) -Jujica, pren.; Grigoriță < Grigore,
pren.; - Létchii „șes, îi mejdă cu Letca, acolo o
făcut Someșu un cot” I (124); „șes, îi ca un ic de
pământ, mai demult a fost în hotaru Letchii” I (132)
- v. Letca: ~ li Chiș Pal (146) - Chiș Pal, n. pers.;
— Iui Ciocói (282) - Ciocoi, por.; ~ lui Cornel (118)
— Comei, pren.; ~ li Mihái (118) - Mihai, pren.; - Ii
Pâtăr (118) - Petăr, pren.; - li Timófie [fimóh’ije]
(118) - Timofie, n. pers.; - Măre „loc dâmburos, o
cotitură” [*] (93); ~ Moliițuli „șes, îi un clinț, un
colț de pământ, îi cam mlăștinos” I (138) - v.
Moluțu; - Partenoâii „un cot, îi chiar între văi, îl
înconjură Valea roată” I (282) - Partenoaia, spm.
< Partenie, n. pers.; - Sâsuli (146) - Sasu, n. pers.;
- Simii „poieniță în pădure, urcă acolo un drum
cotit” III (118) - Sima, n. pers.; ~ Tréjii (146) -
Treja, hip. < Terezia, pren.
V. și Dealu Cotului, Fața ~, Părău Cotu
Calului.
Cóturile „șes, pe lângă Valea Almașuli” I (34);
„șes, un loc pe lângă vale” IV (68); „coturi pe lângă
vale” IV (118); „pământuri mai scurte” I (125);
„acolo era miezunia între oameni, era sucită” 1
(169); „sucituri pe marginea pădurii” I (172).
C6turile Almașului „teren de fânaț pe lângă
Valea Almașului” II (18) - v. Almașu; ~ din Jos
„șes, îi lângă Labu, a fost un pământ cotit între văi” I
(41); - lui Béleni (282) - Beleni, n. pers.;
— Mesteâcănului „teren pe lângă Valea Mesteacănului,
sânt multe meandre, coturi de apă” II (11) - v.
Mesteacăn.
- Din subst. cot (pl. coturi) ‘locul unde un drum,
o vale, un teren își schimbă direcția, cotitură,
întorsătură, serpentină; colț, unghi, ungher’.
COTÚNA v. Coasta, Fântâna, Togu.
COTÎ1Ț. La - „fânaț și arabil, acolo Valea
Stânii cotește tare” III (38).
- Din subst. cottiț (pl. cotuțuri) < cot + suf. -uf.
C0ȚA „niște dâmburi, niște păraie” I, „aceea
s-o urnit” II, „ou de dâmb” IV (115); C6țo pădure
(194); Có(ou [cdțou] „pășune, loc dâmbos” II (203).
Cójele „dâmb, vie” II (254).
88
CRAC
- Din subst coță (pl. coțe) ‘privată’ sau Câța, n.
fam. (DOR, 35; Pătruț, SOR, 40).
COȚOÂIA „o groapă, a fost arabil” I (57); „o
poiană mare de fănaț, pantă puțin înclinată” II (61).
V . și Gaura Coțoii.
- Din spm. - < Coța, n. fam.
COȚÎIRUII sau C6țuru II, IV coastă (255).
- Din n. pers. ~.
COUCA v. Dealu.
CÓUS v. Via.
COVÁCI v. Groapa, Părău.
COVÁTA „o lăsătură ca o covată, de-o parte și
de alta mai ridicată” III (70); „o lăsătură de pământ”
I, „Ioc scobit’ II (71); „o groapă sub formă de
covată” II (101).
Sub Covată teren arabil (70).
- Din subst covată (pl. coveți) ‘depresiune,
groapă sub forma unei coveți’ (cf. Loșonți, Top.,
133).
COVĂȚEÂUA [covăță] „seamănă locul cam
așa ca și o albie” [*] (78).
- Din subst. covățeâ (pl. covățele) < covată +
suf. -ea ‘depresiune mică’.
COVOREÁNU „șes, arabil” I (223).
V . și Drumu Covoreanului.
- Din n. pers. ~.
COVRIȘ0RU „o groapă, o troacă, e o potcoavă
roată” I (109).
- Din subst. covrișâr (pl. covrișoare, covrigari)
< căvru + suf. -ișor ‘depresiune mică, rotunjită’.
COZÁC v. Râtu.
COZÁREA „deal, pădure de goron, fag, carpen,
plop” II (243).
- Din prob. n. pers.~.
CÓZLA sat c. Letca', 1405 villa olachalis
Kozla, 1562 K.oslafalva, 1639 Koszla, 1733 Kosla,
cca 1800 Cozla, 1854 Kozlar, Cozlar (Suciu, DILT).
V. și Pădurea Cozlii.
- Din top. sl. * Köziig < adj. sl. koztlja 'a(l)
țapului’ (E. Petrovici, în DR, X, 536; SCL, 1953,
72-73); cf. și subst căzlă ‘dâlmă, movilă’ (Porucic,
L, 24; Bogrea, Pag., 302; Iordan, Top., 35); cf. și n.
pers. Cozla < Coza (DOR, 251; Pătruț, OR, 69).
CÓZMA v. Ciorgău, Cocoara, Dealu, Drumu,
Fundu, Grădina, Groapa, Părău, Podu1, Ulița,
Vălceaua.
COZMEȘTII „parte de sat; au fost ceva familii
cu numele de Cozma în vechime” II, III (55).
V. și Ulița Cozmeștilor.
- Din n. grup - < Cozma, n. fam.
CÓZMIELE [cózmiele] „deal, jumătate pășune
pe ambii versanți, a fost peste tot pădure" 1(15).
COZMÎIȚA v. La ~.
CÓZNA v. Dealu.
CRAC. V. și Râtu Cracului.
La Craci sau Crăcii Părăielor „îs mai multe
păraie, pășune" I, III (282).
V. și Fântâna dintre Craci, Părău de la Craci.
CRACALÂU
- Din subst. crac (pl. craci) ‘ramificație a unui
deal sau a unei ape curgătoare’.
CRACALÂU. Cracalâii „un teren mai așezat,
un platou, arător” I, „un teren plan, pe deal, îi ca o
crăcană” II (95).
- Din subst aug. *cracaiau (pl. cracalei) < crac
+ suf. -alău.
CRÁCEA „o vălcea între dealuri” [*] (129).
V . și Poiana Crăcii.
- Din subst. *crâcea < craci + suf. -ea
CRAI v. Masa, Șa, Valea.
CRÁIA „deal nu prea mare” I (52); „pantă, loc
arabil și pășune” I (55).
V . și Fundu Craii, Icurile ~, Părău Podu ~,
Valea
- Din subst. crai ‘domn’ + suf. top. -a sau n.
pers. - (cf. și Iordan, Top., 213-214; Homorodean,
VS, 82-83; Pătruț, Nume, 29-32).
CRÁINIC v. Dâmbu, Ponița.
CRAMĂ v. Via.
CRÁMU „dâmb peste care a fost un drum” I
(21); „deal și șes” I, „vale, apa aia ce vine de la
Grebăn” III (283); „îi puțin la deal, arabil” I (284).
V. și Dosu Cromului.
- Din subst. eram (pl. crame), var. a lui crămă
‘colibă, acareturi, dependințe în jurul casei’.
CRÁNA v. Părău.
CRĂSNA sat, c.; 1213 Carasna, Karasna, 1214
Crazna, 1219 Karaznay, Carazna, 1249 Crasna,
1259 terra castri Crasna, Craznavar, 1299 Karazna,
1341 Karezna, 1760-1762 Kraszna, 1850 Karaszno,
Kasmarki, 1854 Kraszna, Carasna (Suciu, DILT).
Crăsna sau Vălea Crăsnii „vale, izvorăște de la
Meseș și se varsă în Tisa; îi zice așa pân’ ce cură apa
prin Crasna” II (210), vale (213, 219, 230, 231, 236,
287), Crăsna sau Crăzna (206, 217, 224); Crăsna
= Apa Crăsnii.
V . și Apa Crăsnii, Dealu Drumu Drumu de
Crasna, Fogădău Crăsnii, Hotaru Podu peste
Crasna, Ulița Crăsnii, Valea
Crăsna Dâmb „loc în pantă, îi situat în partea
Crasnei” 1(211).
- Din top. sl. *Krasinü < krasinü ‘frumos’ (v. și
Drăganu, Rom., 476; Iordan, Top., 113).
CRĂCIUNĂȘ v. Izvoru, Râpa.
CRĂCIUNEĂSA „fânațe pe loc de pantă” I,
„groapă pe pantă” II (17).
Crăciunăsele „șes, teren arător” [*], „loc de
vale” II (37).
- Din spm. ~ < Crăciun, n. fam. sau
‘proprietatea lui Crăciun".
CRÁCIÚNU „groapă și roată îi pădure” I, „a
fost arabil, acuma-i numa fânaț” II (62).
V . și Fața lui Crăciun, Fântâna lu Fundu
Crăciunului, Gura ~, Lunca Crăciunilor, Moara lu
Crăciun, Ograda lui Vârvu lonu Crăciunii.
- Din n. pers. Crăciun.
CRĂIĂSA „un fel de groapă în pantă, pășune” II
(17); „o vale largă, lungă, cu arabil și fânaț” I (25).
89
CREICÚTA
V. și Dosu Crăiesii, Fundu Gura Crăiesii,
Gura ~ Văii Crăiesii, Mătcile Crăiesii, Valea
- Din subst. crăiasă (pl. crăiese) ‘zână’.
CRĂIĂSCA „pădure de caipăn și fag; a fost
pădure domnească’ I (138); „o pădure, mejdă cu
Bebenii; a fost pădure domnească” 1(141).
-Din adj. subst. crăiesc, -iască ‘domnesc’.
CRĂIEȘÎȚA II sau Creieșfța I „groapă, loc de
pășune” II, „îi tot împădurită, pășuni; au fost cândva
copaci mari, i-au tăiat și s-o lăstărit tare, îs tufișuri” I
(25).
V . și Dosu Creieșiții, Fundu Gura Crăieșiții.
- Din subst crăieșiță, cu var. creieșiță (pl.
crăieșițe) < crăiâsă + suf. -iță.
CRĂSNIȘOÂRA sau Vălea Crăsnișorii „o
văliță mai mică, izvorăște din Șcheaua și se varsă în
Valea Săcăturii” II (279).
- Din top. Crasna + suf. -ijoară.
CRĂUZÂȘTII „loc drept, fânaț și livadă” II
(19).
- Din n. grup ~ < Craus, n. fam.
CRÁSTU v. Dosu, Fața, Valea.
CRÂȘMĂRU v. Groapa, Uricu.
CRÂȘMĂREȘTI v. Ulița.
CREÁCA sat, c.; 1385 Kerikapatak, Keiykapatak,
1475 Karika, 1543 Karyka, 1733 Kraka, 1850 Kraka,
1854 Karika, Craca (Suciu, DILT).
Creáca „drum în sat și parte din sat” II (202).
V . și Drumu la Creaca, Faja Crecii.
- Din subst. creáca, var. a lui cracă ‘creangă;
ramifica|ie de drum’; cf. și top. magh. Karika
< karika ‘roată; belciug, inel’ (Kniezsa, KH, 274/92;
Kiss, FNESz, I, 691).
CREÁNGA „un dâmb rotund” I, „un ic de
pământ de deal între două păraie” [*] (34); „un
dărab de pășune în pădure” II (64); „șes, îi mejdă cu
Bebenii; a fost o creangă de ape” II, „șes, face un pic
de cot după cum vine Someșu” III (139); „teren
arabil pe lângă Someș” I (152).
La Crcângă „șes; a fost o creangă de apă ruptă
din Someș” I, II (176); Pe - „o fostă pădure,
acuma-i tăietură, pădure tăiată” III (37); „pășune; a
fost pădure și-o rămas așa ca o huită, ca un drum” 1
(61).
- Din subst. creângă (pl. crengi) „crac de apă” I
(176); ‘ramificație de drum, pârtie, drum deschis
printr-un desiș de pădure’.
CREÂSTĂ. Creâsta Dealului partea cea mai de
sus a unui deal, culme (119); Creâsta Deâlului sau
Vârvu de la Pășâne (220); Creâsta Mâseșului vârf
de munte (11) - v. Meseșu.
- Din subst. creastă (pl. creste) ‘spinare lungă și
ascuțită a unui deal’ (Porucic, L, 24).
CRECÁN v. Dealu.
CREICÚTA „pantă, teren arabil, este și-acum o
fântână” III (1); „vale ce curge și se varsă în Valea
Zălaului” II, „hotar cu Ortelecu, teren agricol” 1 (188).
- Din top. magh. Krejkúta.
 CREMĂNÂRE
CREMĂNÂRE. Cremănările I sau în
Crămânări „loc cu râpi și păraie, aici □ fost satu
mai demult” I, „un loc între două crengi, între Plaiu
Popii și Seliște, de-aia îi zice așa” II (159).
— Din subst *cremănâre (pl. cremănări)
‘încrengătură’.
CREMĂNÎIȘU „deal potrivit pășune” I (267);
„este o pantă și-un părău p-acolo, într-o margine a
locului e mai pietros și acolo se găsește cremene” I
(270).
- Din subst. *cremănuș < crémene + suf. -uș
‘loc cu cremene’.
CRÉMENEA II sau lertășu lui Gábor I, II
„teren în pantă hopuroasă” I, „este un fel de piatră
de cremene” II, „pășune pe deal; este piatră de
cremene cu care se făcea focu” [•] (186).
V . și Dâmbu Cremenii, Fântâna de la Cremeni.
- Din subst cremene (pl. cremeni) ‘varietate de
rocă care produce scântei’.
CRENGÂR. Crengârele „o vale cu o groapă
între două dealuri, un părău” 1(15).
— Din subst crengâr (pl. crengare) ‘Ioc cu
crengi, crengărie”.
CRENGURIE. Crengurfa Fóntuli „o groapă
frumoasă” I (80) - Fontu, n. pers.; ~ Goălă „îs niște
gropi, fânaț și pomi” I (80).
- Din subst. *crengurie < creangă + suf. -urie.
CRENGUȚA „un șes, o făcut Someșu o creangă
de apă” II (156); „șes, arabil, a fost ceva limbă de
pământ o crenguță de Someș, îi lângă apă acuma, da
o fost pântre ape" IU (173).
- Din subst. crenguță (pl. crengufe) < creangă +
suf. -ufă ‘bifurcație’.
CREȚENII „o uliță spre Stana” I (28).
V . și Fântâna Crețenii.
— Din n. grup ~ < Crețu, n. fam.
CREȚOÂIA v. Fântâna, Ponița.
CRÉTU v. Coasta, Dealu, Fântâna, Groapa,
Lacu, Lazu, Părău, Podanu, Ponița.
CRÍCOVA „partea de sat din stânga Văii
Almașului” 1 (52).
- Din top. sl. Krikova.
CRINT v. Groapa.
CRÍNTA „un dâmb, în vârv ca un ou, sus îi șes”
II (96); „un pământ lungăreț, loc întins, prundăros,
mejdă cu Hășmașu” I, „șes, pe lângă Valea Mare”
III, IV (97).
Su Crintă „pământ arător” I (96).
V . și Dosu Crinții, Fața Fundu Părău ~.
- Din subst crintă (pl. crinte, crinți) ‘teren în
formă de albie, depresiune’; cf. ‘vas de lemn de care
se servesc ciobanii la stoarcerea zărului din caș’
(Loșonți, Top., 133).
CRIPTA locul unde se află o criptă (17; 24; 30;
98; 101).
La Criptă teren arabil în vecinătatea unei cripte
(101; 278).
V. și Dâmbu Criptii, Dealu Pădurea Cripții.
-Din subst criptă (pl. cripte) ‘cavou’.
90
CRÎȘU
CRÍSTEA v. Coasta, Dealu, Dosu, Fața,
Grădina, Groapa, La -, Părău, Pomăria, Vâlceaua,
Zoampa.
CRISTEȘTI v. Coasta.
CRISTINÉASA v. Părău.
CRISTIȘOÂRA teren arabil (109).
- Din spm. ~ < Cristea, n. fam.
CRISTOÁIA [crâșma] „pădure, o rămas o
bătrână Crâstoaie din neamu acela” I (123).
- Din spm. - < Cristea, n. fam.
CRIST0LȚ [crîstolț], anterior: Cristolțu
Măre, sat, c.; 1554 Nagy-Kereslolcz, 1591 Nagy
Krestolc, 1595 Kristitz, Cristetz, 1618 Kristolc,
1630 Kreztolcz, 1733 Nagy-Krisztolcz, 1750 Kir
Stolucza Mare, 1760-1762 Kristholtz, 1850
Krisztolczu Mare, 1854 Nagy Krisztolcz, Criștolțu
Mare (Suciu, DILT).
V . și Fața Cristolțului, Picioru ~.
- Din top. magh. Kerestolcz, Keresztes
< keresztes ‘cu cruce’ (v. și Iordan, Top., 234).
CRISTOLȚEL [crîstolțăl] sat, c. Surduc; 1554
Kyskereztolcz, 1591 Kis Krestolch, 1630 Kereztocz,
1733 Kis Krisztolz, 1760-1762 Kis Kristholtz, 1850
Kristolczel, 1854 Kis-Kristólcz, Criștolcel (Suciu,
DILȚ).
V . și Dealu Cristolțelului, Drumu Fața-,
Podu ~.
- Din top. Cristolț + suf. -el.
CRISTÓRU [crístóru] „teren arabil pe un
dâmb” I (236).
- Din top. magh. Keresztűr < kereszt ‘cruce’.
CRISTÚR-CR^ÉNI, pop. Cristór [crístór],
sat, c. Crișeni', 1378 Kereztur, 1391 Kerezthwr,
1448 Kerezthwr, Kereztur, 1534 Kewrewzthur, 1549
Kerezthur, Kereztwr, 1628 Kereszthur, 1750 Szilágy
Keresztur, 1760-1762 Szilágy Fő Keresztur, 1850
Krisztur, 1854 Szilágy-Főkeresztur, Cristur (Suciu,
DILT).
V. și Dealu Crístorului, Fața
- Din top. magh. Keresztár.
CRIȘÂN v. Coasta, Grădina, Groapa, Râpa,
Secătura, Ulița, Valea.
CRIȘCA v. Fântâna.
CRIȘENI, pop. Țigăni, sat, c.; 1387
Czigánvaja, 1409 Cigan, Chygan, Czigân, 1570
Chigany, 1751 Czigany-Vaay, 1760-1762 Czigányi,
1850 Czigány, Czeganya, 1854 Czigányi, Țigani
(Suciu, DILT).
V. și Părău Crișenilor.
- Din n. grup crișeni; subst țigân.
CRIȘTELEC sat, c. Măeriște; 1257 Keres,
1259 terra Kyrys, 1400 Keresteleke, 1435
Kerethelek, Kereztelek, 1549 Keresztelke, 1733
Körös-Telek, 1760-1762 Kerestelek, 1850 Kristyelek,
1854 Keresztelek, Criștelec (Suciu, DILT).
- Din top. magh. Keresztelek < kereszt ‘cruce’ +
telek ‘teren’.
CRÎȘU v. Dealu, Poiana.
CRÚCEA
CRÚCEA „un teren mai drept, între un părău și
drum, e o cruce acolo” I (95); „pădure și pășune” IU,
„au fost căstauă, acuma e pășune” IV (219); „un
deal mai înalt, de unde se vede tot satul, a fost o
răstignire” III (220).
Crucea Bălotă „loc mai drept, arabil” II (243) -
Balotă, n. fam.; - Cdman „loc deluros, arabil, a fost
oarecând un hoț mare și l-a chemat Coman și acolo
l-a prins și l-a îngropat” II (257) - Coman, n. fam.;
-din Deălu Lutului (211); - din Deălu Răstănirii
(211) - v. Dealu, ~ Drumului I sau Crucile
Drumului II „o încrucișare de drumuri în sat, cel de
la Letca, cel de la Bebeni și Drumu de la Dumbravă”
I (132) - v. Drumu; Crucea Grécului (21) - Grecu,
n. pers.; ~ Jidovului I sau ~ Iu Dávid U (18) —
Jidovu, spm.; Dávid, n. pers.; ~ 1-Irimie „o cruce de
lemn în Fundu Făgetului” I (9); - Iu Victor
„o răstignire, aici a fost omorât un om” I (154) -
Victor, pren.; ~ Pintâștilor (148) - n. grup pintești
< Pintea, n. fam.; - Uliții „loc din centru satului,
acolo-s cruci de drum” I (53) - v. Ulița.
După Cruce „arabil” I (76); La Cruce „un ic de
pământ; îi și cruce de drumuri și restegnire” I (3); „o
cruce plasată la intersecția unor uliți” III (39); teren
agricol situat lângă o cruce (59; 109; 118; 120; 169;
282); „un loc unde se-ntâlnesc trei uliți” II (150);
„teren arabil, e în crucile drumului care duce la
Ortelec” II (184); La Cruce = Curmătura; La
Cruce = La Mesteceni; La Crúcea Alécsii (215) -
Alexa, pren.; Sub Crúce (76).
V . și Dămbu Crucii, Dâmbu cu Cruce, Dealu
Crucii, Dosu Coasta ~, Coasta la Cruce, Fântâna
Crucii, Fântâna la Cruce, în Deal la Cruce, în Vale
la Cruce, Părău Crucii, Pe Șes la Cruce, Șicatoru
pe la Cruce, Ulița Crucii, Ulița de la Cruce, Valea
~, Vâlceaua
Crúcile „acolo s-au încrucișat drumurile” II, III
(55).
Crúcile Drumului răscruce, răspântie (34; 43;
64; 155; 210); - Cliții „în mijlocu satului” I (7); -
Văii „unde se întâlnește Valea Todii cu Valea
Sfântă” IV (287).
După Cruci „groapa asta, are o scurgere, un
părău” l (25; Pe - „aici a fost baie de piatră, scoteau
italienii și făceau cruci pentru morminte” II (187).
V . și Dealu Crucilor, Dosu Fundu
- Din subst. crúce (pl. craci).
CRUCÉNH „partea din centrul satului” I (41).
- Din n. grup - < subst. crace.
CUBÉLCEA sau Pe Cubélcc „loc mai așezat
între dâmburi” V (98).
- Din subst. cubélc, cu var. cubélce ‘teren care
are forma unui melc’.
CÚBICU „un lac, îi o denumire mai nouă” V
(217).
- Din adj. subst. cubic, -ă.
CÚBLESU, anterior: Cubleșu Măre, Cubleșu
Român, pop. Cubleș, sat, c. Cuzăplac; 1320
91
CUCULBÂU
Kublus, Kubilus, cca 1355 Cublus, 1429 poss.
Kewbles episcopalis, 1735 Oláh Köblös, 1850
Kubles Rumuneszk, 1854 Oláh Köblös,
Cubleșu-Românesc (Suciu, DILT).
V . și Ceru Cubleșului, Drumu ~, Drumu către
Cubleș, Drumu la Cubleș, Podu Cubleșului, Valea ~.
- Din subst cubleș ‘cocoșat găunos, scorburos,
scobit’ (S. Pop, în DR, V, 179; cf. și top. magh.
Köblös < köblös ‘cocoșat’ (Kniezsa, KH, 225/29;
Kiss, FNESz, I, 71); cf. și n. pers. Cubleș (Pătruț,
OR, 69-70).
CUC. V. și Braniștea Cucului, Coastea —,
Dâmbu ~, Dealu ~, Fața ~, Fântâna din Fundu ~,
Fundu —, Groapa —, Iertăoiu Lazu ~, Moara
Părău —, Podu Râpa —, Râtu Tău Tufele
Ulița ~, Uricu-,
Cúcii „îs două movile” III, „două dealuri,
fiecare ca un ou” IV (99).
- Din subst. cuc (pl. cuci) „deal ridicat ca o
movilă” I (99); v. și Loșonți, Top., 53-56; cf. cuc
‘pasăre’; Cucu, n. pers.
CÚCA „uliță în saf’ I (191); „deal, loc cu multe
rupturi” I, „vârv de deal” II (196).
- Din subst cucă (pl. cuci) ‘deal înalt și izolat
vârf de deal’ (v. și ALRMII, s. n., voi. II, h. 631).
CÚCE v. Vâlceaua.
CUCÉN1 v. Ulița.
CUCÉU sat or. Jibou', 1388 Kucho, 1450
Kuczo, Kwczo, Kwcho, 1549 Kuchio, 1555 Kucso,
Cukhyo, 1610 Kuchjo, 1620 Kutso, 1733 Kucseul,
1750 Kucseu, 1854 Kucsó, Cuceu (Suciu, DILT).
Cucéu Sec cătun și teren agricol (151).
V . și Valea Cuceului, Valea Cuceului Sec.
- Din n. pers. ~.
CÚCIU v. Dâmbu.
CUCIULÁT sat c. Letca', 1405 villa olachalis
Kochlathfalva, 1424 Kucholathfalva, 1543 Kwholad,
1566 Kv/csoladth, Kutholyadt, Kwchialiatt, 1567
Kuczyulat, Kuchelad-Lunka, 1603 Kuczyolatt, 1647
Kuczulad, Kuczulat, 1733 Kucsulat, 1760-1762
Kutsulat, 1805, 1850 Kutsulata, 1854 Kucsuláta,
Cuciulata (Suciu, DILT).
V . și Cărarea Cuciulatului.
- Din adj. subst. cuciulát, var. a lui căciulât ‘cu
căciulă, care poartă căciulă’ (Iordan, Top., 348).
CUCLÉU „un deal, îi ca un holm mai mare,
făcut de turci, nu te poți urca pe el” I, „o movilă
mare făcută de oameni" II (262).
- Din subst. *cucléu (pl. cucleie} < cuculéu
<cuc + suf. -uleu ‘ridicătură, movilă’; cf. și țiclew,
cf. Loșonți, Top., 58, 59-60, 101.
CUCUIUȘU „a fost mai suit un pic acolo, îi
către Someș” I, „un vârv, puțină ridicătură pe Socel”
II, „un pic de dâmb, loc arător” [*] (158).
Din subst *cucuitiș < cucúi + suf. -uș
‘ridicătură, vârf.
CUCULBÂU „un dâmb, are coaste țâpișă” I,
„un teren cu o vale adâncă, are un dâmb mare” II,
„un vârv de deluț ca un cuculbău” [**] (139).
CUDMENÎȘ
- Din cuculbău (pl. cuculbăi) ‘ridicătură de
pământ de forma unui melc’.
CUDMENÎȘ v. Cormeniș.
CÚDUR v. Râpa.
CUDUREȘTII „parte de sat numită după
porigla oamenilor" IV (279).
- Din n. grup - < Cúdur, n. pers.
CÎIDUȘ v. Fundu.
CUFUNDOÁSA „loc în pășune, o fântână” I,
„niște moine către Ciula, este un izvor mare, afund
tare, de-acolo-i vine numele” II (129); „loc mai
așezat, e un părău, o fântână acolo” I, „o lăsătură
întinsă, pădure” II (130).
V . și Poiana Cufundoasă.
— Din adj. subst cufundós, -oasă.
CÚHII v. Merizu.
CÚIU v. Fântâna.
CÚJLENU „deal, teren arabil” I (264).
CÚLÁ v. Coliba, Fântâna, Iertașu, Nucu,
Prunu, Stu pătura, Tău, Via.
CULĂOÂIA v. Ulița.
CULÁU v. Părău.
CULCÂTOÂR. Culcătările „deal, e un pic de
loc mai drept și acolo se culcau vacile la amiaz,
pășune” I (266).
- Din subst culcătoăre (pl. călcători) ‘loc unde
se culcă vitele la pășune’.
CULCfiȘU „a fost pădure acolo și s-a curățat și
s-au aflat culcușuri de animale acolo; îi un cătun” 1
(243).
- Din subst culcuș (pl. culcușuri) ‘adăpost al
animalelor’.
CULEȘOÂIA „groapă cu fânaț” I, „pășune, e o
adâncitură în pădure” II (18).
V . și Părău Culeșoii.
— Din por. —.
CULIOÁIA v. Ograda.
CULMEA partea cea mai de sus, înălțimea
ascuțită sau prelungită orizontal a unui deal (3; 202;
240; 241; 246; 259; 262; 273; 282); „punctul cel
mai înalt aproape de sat” I, „acolo se întâlnesc mai
multe dealuri în culme” IV (207); „coaste lungă; cei
din Mal îi zic Osoiu” II (279); Cúlmea sau Culmea
de Țizer (277) - v. Cizer; ~ II sau - Cfcberii IV „un
deal lung de su Cicheră până-n Vale, tot ca un
sicriu” II (287) - v. Chicera.
Cúlmea Bărbăciiului sau ~ Căilor „pantă
mare” II (287) - v. Bărbăcoiu; ~ Cârpinilor „un
platou” I (3) - v. Carpen; - Deșelâtă = Deșelătura;
- Mâlului „o culme, un deal întins, mai lung” IV
(279) - v. Malu-, ~ Osoiélilor „deal de forma unui
sicriu” II (287) - v. Osoielu.
Pe Cúlme „parte de sat suie pe o culme de deal”
V (175); Sub - „deal, pășune, îi sub Culme” I (259).
V . și Drumu Culmii, Drumu pe Culme.
- Din subst culme (pl. culmi) ‘partea cea mai
înaltă sau întinsă a unui deal; creastă, coamă,
spinare, vârf.
92
CURĂTÚRA1
CULMÎȚA „pădurea mai sus de Âboru, este o
culme acolo care merge spre Sărmășag” I (43).
V . și Pădurea Culmifei.
- Din subst. culmi/ă < culme + suf. -ifă.
CÚMPÁNA „o groapă, o așezătură între două
dealuri” I, „loc înalt fânaț, pădure” II, „o groapă; a
fost o fântână cu cumpănă” [*] (34).
- Din subst cumpănă (pl. cumpene) ‘șa,
curmătură’ (Petrovici, Studii, 267).
CÚNU v. Râpa.
CÚPA v. Ulița, Via.
CUPOÁIA v. Smida, Ulița.
CÎIPȘA v. Iertașu.
CUPTÓRU „un dărab de pământ lângă Rovina,
nu-i pământ bun, fuge” I, „un loc cu rupturi, pe
acolo a trecut drumu țării” II, „locuri proaste,
răsipituri” III (39).
După Cuptór „o poieniță, o toloacă dreaptă
prinsă între pădure, o așezătură între horloabe, între
niște coaste; îi zice așa c-a fost ceva loc ascuns” I,
„o fundătură, o bucată de pământ înfundată în
pădure” II (137).
Cuptoârele „loc pe mijlocu Feții, făt îi rupt; îi
așa, pe-un ier de piatră, cum s-o rupt locu, să vede
piatra cum s-o așezat de sute de ani” I, „deal pe o
coaste de piatră; de aceea îi zice așa, că pietrile
alea-s cu cuiburi, așa ca niște cuptoare” II (61); „o
feție printre păduri” III (107); „deal, da nu mare,
pădure de brad” III (267); „un loc mai drept,
pădure” I (275).
între Cuptoâre „partea dinspre Lupoaia, vreo
2-3 coline mici” VI (49); Sub Cuptoâre coastă
(275).
V. și Părău Cuptoarelor, Valea Vârvu ~.
- Din subst. cuptor (pl. cuptoare) ‘teren cu
denivelări, depresiune asemănătoare cu un cuptor’.
CUR. Cúru Fâței cei Mici „un capăt de deal
acoperit tot cu pădure” I (275) - v. Fața; — Sócilor
„un capăt de deal, ajunge până în Topliță, pădure” I
(275) - v. Soc; Cur Strâmb „te sui pe un deal și
întorci așa, roată, pădure și fânaț” II (28).
V. și Bucile Curului.
- Din subst cur ‘partea din dos a unui deal,
capăt’.
CURARÍCIU „un dărab de pădure de fag și de
gorun” II (124).
CURÁT v. Dealu, Dâmbu, Părău.
CURATÚRA1 „o moină, pășune; a fost pădure
acolo, către Valea Rea” II (129); a fost cu pădure,
acum îi mai mult cu pășune” I (137); fânaț (145);
Corătâra „pășune, e ca o poiană, e pădure și
dincoace și dincolo” I (123); teren arabil (258; 262);
~ Gâzdii „arabil; a fost locul lui Văsălica Gazdii” II
(258) - Gazda, spm.
V. și Părău Curăturii.
Curățările „loc arător, a fost pădure și s-a tăiat”
I (119); „fânaț; fost-a și aici pădure și s-a iertuit” I
(124); pășune (125); „cosalău; au fost și spini, dar
s-au mai iertuit” II (132); teren arabil (133; 288);
CURÁTÚRA:
parte de sat (131; 159); Corăturile pășune (151);
pădure (172); teren arabil (247; 250; 257; 258; 260).
La Curături izvor (151).
V. și Drumu Curaturilor, Valea
- Din subst. curătură, cu var. corătură (pl.
curaturi, corături) ‘loc defrișat, curățit’ (cf. și
Homorodean, VS, 93).
CURĂTURĂ2 „puțină pantă spre Vale, arabil;
pe timpuri a tot curs pământul când au fost ploi” III
(287); „teren în pantă” VI, VIII sau Corătiira „teren
arabil și fanaț; îi un loc care tot fuge, tot cură” II, III
(175).
~ Corbénilor „pământ arător, grădini; a fost
pământ care frige” I (166) - n. grup corbeni
< Corbeănu, n. pers.
V. și Dealu Curăturii.
- Din subst. curătură, cu var. corcitură (pl.
curături, corături) ‘aluviune, alunecare de teren,
surpătură’ (cf. și Homorodean, VS, 176).
Cl) RÂU „șes, loc arabil” I, „mere până-n
Bărcău, loc drept” II (246).
- Din subst. *curău < cur + suf. -ău.
' CURBEȚEÂUA [curbețc] „o coastă dulce,
cosalău” 11 (125).
CÚREA [ciirș] „loc în pantă dulce, grădinile
satului” I (164).
- Din n. pers. ~.
CURECHIȘTEA „rât, o fi fost cândva curechi”
1(71).
V . și Drumu Curechiștii.
- Din subst. curechiște (pl. curechiști) ‘loc
cultivat cu curechi, vărzărie’.
CURILĂ v. Via.
CURITÂU v. Sălăjeni.
CURMÁTÚRA „o despicătură între două
dealuri, îi locu mai lăsat acolo” II (7); drum (10);
„tăietură în pădure spre Fild” I (23); „un drum tăiat
în deal” I (30); „loc între dealuri” I (32); „un fel de
trecătoare” I (35); „o deșelătură mare între Aluniș și
Sfășii, o fundătură, treci spre Treznea” II, „loc de
trecere între două păduri, ca un drum, un fel de
tăietură” III (37); „o deșelătură, a fost drum înainte”
I, „loc de trecere între două dealuri” II (40); „loc de
trecere cu caru, puțin adâncit în deal” II (41); „loc
tăiat printre două dealuri” I (45); „pe acolo trec
oamenii la Gârbou” I (52); „un fel de trecere peste
deal” II, III (55); „drum, leagă Pădurișu de Stupini”
II (63); „o șa, un drum între dealuri” II (72); „o
tăietură peste deal, îi drumu care duce la Fântânele I
(74); depresiune (76); „un fel de șa” I (77); „teren în
pantă” I (81); „o trecere de la Ceaca la Zalha” I (87);
„o hoancă” II (96); „o trecătoare printre două
dealuri” III, IV (97); „o curmătură de drum, cum
intrai acolo, la deal, pe drept” III (105); drum (109);
„o deșelătură de deal între Cetățea și Cornet, pe aici
se trece pe Valea Leșului” I, „o așezare de pământ”
II (124); „o tăietură într-un deal, un fel de canal” I,
„o deșelătură între dealuri, de unde se trece la Valea
Loznii” II (126); „o șa” I (140); „uliță în sat ce trece
93
CÚRTA
peste un deal" I (192); Curmătura n sau La Crăce
[*] „acolo a fost rupt locu între păduri, îi o
curmătură, o desfacere de loc” II, „este o cruce
acolo” [’] (27).
Curmătura Berchenișului „o curmătură, prin
ea se coboară în Bercheniș" I (33) - v. Berchenișu; ~
Cărbunârului „o deșelătură, îi pământ mai jos și-s
curmate dealurile" II (15); pădure de stejar și
pășune; s-a făcut cărbune cândva” I (17) - v.
Cărbunaru; ~ din Vârvu Dealului „a fost o
deșelătură între Dealuri și Dealu Budii, acum s-a
înfundat” I (40) - v. Vârvu', ~ Lungii „o curmătură
prin care treci la Lunga, îi numa o trecere” I (33) -
v. Lunga; - Mâre „drum către Fânațe” IV (30); -
Mică (30); „o trecătoare mai mică” II (124).
După Curmătură (17); „un platou, îi după deal;
este acolo un drum care-i tăiat în deal” I (52);
„pantă, îi dincolo de curmătură” II (63); „pășune,
după ce ieși în vârvu dealului” II (72).
V. și Drumu la Curmătură, Gura Curmăturii,
Părău
— Din subst. curmătură (pl. curmături)
„deșelătură” II (15), II (37), I (40); „trecătoare” I
(35), II (124); „șa” II (72), I (140).
CURMEZÎȘU „un pic de pantă; trebuia să te
sui pe el curmeziș, nu puteai mere drept” II (27);
„pantă, arător pe sub pădure” III (105).
- Din subst. curmeziș (pl. curmezișuri) ‘pantă
abruptă’.
CURPĂT0RJU „teren drept, jos în vale, pe
dunga văii” I (146).
Curpatóru Bónciului „o movilă înconjurată de
răpi” II (40) - Bonciu, n. pers.; Curpăttriu Șiișterului
„un loc ca un curpător, arabil” VI (66)-Șușter, spm.
- Din subst. curpător, var. a Iui cârpătâr (pl.
curpătoare) ‘șes; platou, teren plan’; cf. cârpătâr
‘fund de lemn’.
CÚRPEN. Su Cúrpen „o văgăună închisă, are
în jur un curpeniș” III, „o groapă mai întinsă, îi
pământ bun, arător, a fost curpeniș mult” [♦*] (85).
V . și Fântâna Curpănului, Părău Curpenului.
Cârpenii „deal, arător și fânaț, n-are pădure” I
(8); „loc dâmburos, sânt lemne de curpen pe păraiele
alea” I (96); „teren în pantă, arabil” I, „e deasupra
Vinței” II (151); „poiană sub pădure” I (152); „un
picioruș de deal acoperit cu pădure; în capătu de sus
are lemn de carpen” I (275).
V . și Părău Curpenilor.
- Din subst. curpen (pl. curpeni) „un fel de viță
de vie care se întinde peste lemne” I (152); „un lemn
care crește pe lângă alt lemn și se învârte" I (275).
CURT v. Valea.
CÚRTA „loc așezat după deal” I, „teren arabil
pe un loc mai drept” II (167); „loc arător, vii” I
(232).
V . și Părău Curții, Togu ~, Viile din Curta.
- Din n. pers. ~ sau subst alrtă (pl. curți) (< magh
kurta) ‘(animal, pasăre) cu coada scurtă; urs’.
 CURTABEȚU
CURTABÉJU sau magh. [cúrto birț] sau
Legheléu Bâghișului „coaste, cu pășune, a fost
pădure mare de stejar'1 II (255) - v. Boghiș.
- Din top. magh. Kurtabirc.
CURTÁCU „teren arabil și vie, niște tarlale mai
scurte" I (194).
- Din subst. *curtâc < curt, -ă (< magh. kurtă)
‘scurt, -ă’ + suf. -ac ‘teren scurt’.
CURTE. Deasupra Curții „coastă împădurită”
HI (37); pădure (101); După Cúrte „arabil; a fost casa
și grajdurile grofului acolo” V (177); La ~ „pantă și
arabil către Bogdana; îi zice așa, c-acolo au fost curțile
boierului” I (16); „șes; acolo a fost curtea boierului” I,
H, „o parte de sat’ HI, IV (161); „o parte de sat, unde
a fost casa boierului” V, VI (210); Pe ~ „teren arabil,
o pantă de pământ între sat și pădure; când aram locu,
am găsit piatră de pietruit curtea” I (44).
V . și Căștile Curții, Dealu ~, Fântâna de la
Curte, Gardu Curții, Grădina ~, Odoru ~, Părău
Ulița
- Din subst. curte (pl. curți) ‘locuința de la țară
a unui om înstărit din trecut’.
CURTEÁN v. Ulița.
CURTIULÂU „teren arabil, pantă mică” I
(248); Curutilău sau magh. Kurutyoló „îi pământ
apătos și acolo cântă broaștele și de-aia o primit
numele ăsta; loc drept, arabil și fănaț” III (215).
V. și Părău Curtiulău.
- Din top. magh. Kurutyoló < kurutyoló ‘loc
unde orăcăie broaștele’.
CURTUIEȘU „un loc drept, teren arabil, locu a
fost a baronului” I (184); „pășune, e pe o mică
pantă, apoi mai neted" I (185).
— Din top. magh. Körtélyes < körtély, körtvély
‘periște’ + suf. -es.
CURTUIUȘEL v. Perii Vadului.
CURTUrtlȘ v. Perii Vadului.
CUSCRÂȘU v. Poiana.
CUSTUREÁUA „vârv de deal cu pășune și
pădure” IV (45); „pădure mare de stejar, e în hotar
cu Brebii, e o coamă de deal care îi desparte de
Brebi” II (187).
- Din subst. custureâ (pl. custurele) ‘colină de
forma unei custuri, vârf de deal ascuțit’.
CUSTURÍCEA „nu prea mare pantă, pășune, îi
și pădure acolo” I (26).
- Din subst custurice < custură + su£ -ice
‘ridicătură mică și ascuțită de teren’.
CUȘULETEA „o pădure în hotar cu Ponița” I
(157).
CUZUPÉGHIU
CUTÁIA „un deal, cosalău și arător” I (17).
- Din por. Cușutete.
- Din spm. - < Cut, n. pers.
CÚTEA [cút'a] „deal care coboară până în
mijlocu satului; sânt acolo niște pietri ca o cute, aia
cu care se ascute coasa”, „aici este o piatră în formă
de cute” II (67); „deal așa, și cătă noi și cătă Tihău,
îi forma ca de cute, cu o lăture la noi, cu una la ei” II
(144); „culme, coastă de deal așa, lungă” I, „îs două
penți ca o cute” II, III (148).
Su Cúte „acolo se zice c-o fost căsi” II (144).
V . și Cioroiu Cufii, Drumu pe Cute.
Cútile „deal, îi în dos și de aceea îi zice așa, îi în
colț” II (263).
V . și Părău Cuților.
- Din subst cute (pl. cute, cuțî) ‘ridicătură de
teren în formă de cute’.
CIJTIȘ sat c. Almașu; 1453 poss. Kewkenpathak,
1478 Kewthaka, Kewkenpathaka, 1507 Kekenpathak,
1750 Kökény, 1850 Kutyijesa, 1854 Kökényes, Cutieșu
(Suciu, DILT).
V . și Drumu Cutișului, Fața Șesu Valea ~.
- Din subst *ciitiș < cute + suf. -iș Toc cu cute’.
CUTÚBA „o pantă lină, coastă mică” I (213).
— Din prob. n. pers.
CÎJȚU sau Sub Pădure „pantă, arabil, amu s-a
tăiat pădurea” II, „arabil, îi lângă pădure” II (258).
V. și Părău Cuțului.
- Din por.
CUZĂPLÂC sat, c.; 1219 villa Cuzeploc, 1341
Kuzeplak, 1478 Kezeplaak, 1595 Keozeplak, 1733
Középlak, 1830 Közép Lak, Kozeplaka, 1850
Kozaplak, 1854 Középlak. Cozaplak (Suciu, DILT).
V . și Râtu Cuzăplacului, Șesu
- Din top. magh. Középlak < közép ‘de mijloc,
mijlociu’ + lak ‘casă’ (Kniezsa, KH, 225/28; Kiss,
FNESz, I, 802).
CUZUPÉGHIU [cuzupéd'u] sau magh.
Középvölgy „adică valea de mijloc, pantă, teren
arabil” VIH (217); Cuzupéchiu [cuzupét'u] „pământ
arător, tot pe deal, și pe dos și pe față e arător” I
(218).
Cuzupéghiu Dos II, III sau Cuzupéchiu Dos
[cuzupét'u dos] IV „pantă, Ioc de dos” II, III (217);
Cuzupéghiu Fâță II, III sau Cuzupéchiu Față IV
„pantă, loc de față” II, III (217).
V . și Părău Cuzupechiului, Părău Cuzupeghiului.
- Din top. magh. Középhegy < közép ‘mijlociu’
+ hegy ‘deal’.

DALTÁLU „un fel de deluț” I, „pământ de
dâmb și un pic de șes” II (236); „parte de sat; îi
dincolo de vale” I (240); „parte de sat; îi peste
Bărcău” I (243); „uliță” I (245).
V. și Ulița Daltalului.
- Din top. magh. Daltal.
DAN v. Blidu, Coasta, Groapa, Hârtopu.
DANA v. Fântâna, Groapa.
DÁNCEA „pantă, arabil” I (240).
V. și Dosu Dancii, Drumu ~, Viile ~, Valea
- Din n. fam. ~.
DÁNCIU v. Dealu, Groapa, Ulița, Valea,
Zăpodea.
DÁNEA v. Fântâna, Groapa, Părău, Vâlceaua.
DÁNI v. Dâmbu.
DANÍL v. Vâlceaua.
DAȘCÂU sau La Dașcău „pădure de carpin,
goron, tot felul; deal, de la sat în sus” I (148).
- Din por. ~.
DÂȘU v. Poiana.
DÁVID v. Poiana.
DÁBÁCA „pantă, plantație de pomi” I, „livadă
de pomi, a fost arabil și pășune” II, „e către satul
Dăbâceni, deal” III (105), „îi la Glod, în graniță cu
hotarul nostru” III (114); Dobârca „un fel de
groapă, așa și groapă și deal; a fost lucrător și fânaț, v. Mihăiasa.
pădure și pășune” I, II (62).
- Cf. top. magh. Doboka < sl. glqbokü ‘adânc’
(cf. Iordan, Top., 105).
DĂBÂCENI sat, c. lleanda', 1553 Doboka, 1590
Doboka falwa, 1750 Dobocsen, 1822 Debucsán, 1830
Doboka, Dobrotsel, 1850 Debutsény,
Kis-Doboka, Dobuceni (Suciu, DILT).
- Din n. grup ~ < Dăbâca, top.
DĂBÎIȘ v. Măr.
DĂMIÂNU [dămnăn] „loc drept, așezat, arabil;
amu-s pomi pe el” 1 (257).
V . și Ulița lui Dămian.
— Din n. pers Damian.
DĂNĂGA sau La - „loc arător și fânaț lângă
Ilina, în partea către Dumbrava; i-o zis așa că-i mai
departe” [**], „pădure, tot gorun; îi lipită de
Dumbrava” I (4)
DÂNÂIA „partea de sat de pe lângă Părău
Dănăii” II (12).
V . și lertașu Dănăii, Părău
- Din spm. ~ < Dan, n. pers.
D
DĂNCEÂSCA „o uliță mare” II (59).
- Din spm. - < Danciu, n. fam.
DĂNÎLĂ v. Fântâna, Măr, Vâlceaua.
DĂNILEȘTI v. Fântâna.
DĂNȘOĂIA v. Vâlceaua.
DĂRĂBĂNU „loc drept, arător” I, „îi între două
cruci de drum, un teren așezat’ III (287).
V. și Dealu Dărăbanului, Părău ~, Valea ~.
— Din n. pers. Dărăban.
DĂSCĂȘU „loc drept, pășune; îi vecin cu
Banu” I (273).
- Din prob. n. pers. ~.
DÂLBOĂCA „a fost un tău fără fund, s-a molit
acuma; i-a zis așa că de ce a fost afund” I (41).
V . și Vâlceaua Dălbocii.
- Din subst dâlboăcă, cu var. dălboăcă (pl.
dâlboace') ‘loc mai adânc într-o apă’.
DÁLMA „deal” I (46); „acolo-i vârvu dealului,
acolo se gată dealurile noastre” I (53); „loc drept;
este și dâmb acolo, în mijlocu lui” I (56); „loc în
pantă, pădure de gorun" I (151); „pădure de stejar și
cer” I, „un deal mai mic” II (187); Dalma sau La
Dalmă „o dâlmă, o coamă de deal” I (81).
Dâlma Ffrțului „o dâlmă, o culme” IV, V (142)
- Firțu, por.; ~ Mihăiâsii „un fel de deal” I (81) —
V . și Groapa Dâlmii, Părău de sub Dâlmă.
- Din subst dâlmă (pl. dâlme) „ridicătură de
pământ” I (53); „coamă de deal” I (81); „pantă” I
(151); „deal mai mic” II (187).
DÂMBÂNU v. Via.
DÂMBÂRCU „așa-i locu ca la Dâmburele,
1854
numa dâmburi, iar mai așezat, iar dâmburi, fânaț” I
(209).
- Din subst *dâmbârc, o contaminare între
dâmb și bare.
DÁMBÉNI v. Pietraru, Tău.
DÁMBÓN v. lertașu.
DÂMBU „o ridicătură la marginea satului” 1
(179); „pantă spre apus; ăsta-i cel mai mare deal” I
(231); Dâmbu sau în Dâmb „e un dâmb în capătul
satului” IV (110); Dâmbu sau La Dâmb teren mai
ridicat, de obicei rotund (25; 61; 95; 114; 118; 258;
284); Dâmbu sau Pe Dâmb ridicătură de pământ
(10; 120; 122; 130; 131; 161; 176).
Dâmbu Acastăilor (17); - Acăstâilor (27; 93;
103; 110); - Acastăuălor (33) - v. Acaslău;
95
DÂMBU
- Albului (207) - Albu, n. pers.; ~ Alésii (95) -
Alesă, pren.; — Alesuchii (64) - Alesucâ, dim.
< Alesă, pren.;~Alécsii Păntii (W) - Alexa Pantii,
n. pers.; - Arinéilor (62) - v. Arinei; - Arsurii
„dâmb rotunjit; o fi fost oarecând pădure și-o fi mers
un pojar” II (279) - v. Arsura', ~ Bâciului (125) -
v. Baciu; — Bânului sau Deâlu Banului (215) -
v. Ban; - Bârlii (72) - V. Bârlea', - BârlAgului
(275) - v. Bărlogu; - Beséricii (90; 103; 148) -
v. Biserica', ~ Bidijbfcului II sau - Birișbicului III
(207) - v. Bidișbicu; ~ Boănchii (61) - Boancă,
por.; — Bóbului (34) - Bob, n. fam.; - Biciului
(105) - Bociu, n. pers.; - BAdii (72) - v. Boda',
-Bdilor (33) - v. Bou', ~ Boldojoâiei (129) -
Boldojoaia, por.; - B6rtoș (281) - Bortoș, n. fam.;
- Bosoiénii (90) - Bosoiana, n. pers.; - BAzii (64) -
v. Bozie; - Brăniștii (64) - v. Braniștea; - Budúrii
(15) - Budura, n. pers.; - Burdúlii (39) - v.
Burdula; - Buturilor (215) - v. Butruză; - Călii
Mórii (99) - v. Calea; - Călului (134) - v. Calu;
-Castăuălor (267) - v. Acastău; - Catiții (98) -
Catifa, n. pers. —Călăcii (72) - v. Călacea;
- Cărbunărului (279) - Cărbunaru; ~ Căstăurilor
(132) - v. Acastău; - Cânelui (44) - subst câine;
— CârcAlului I (80) - Cârcel, por.; — Cehăii (70) -
v. Cehaia; — cel cu Piatră (104) - v. Piatra: - cel
Golăș „un dâmb, coaste, n-are nimic pe el” [*]
(129); - cel Măre (108; 137); - cel Mic (98); - cel
SătAsc „un dâmb cu pășune, a fost a satului” II (32);
- Cărbului (123) - subst cerb; - Chiroăii (148) —
Chiroaia, n. pers.; - Chitănului „dâmb ca un picior;
o fost un om chitănoc, mare” I (275) - Chitanu, por.;
-Ciobanului (1) - subst cioban; -Ciocușii (155) —
Ciocușa, por, - CiAnchii (109) - v. Cionca;
-Ciórbului (272) - Ciorb, por.; - Cioróiului sau
Deasupra Cioróiului „loc mai sus, ii cam bombat”
III (61) - v. Cioroiu; -CirAșului (153) - v. Cireșu;
- Ciulii (132) — v. Ciula; ~ Ciiiții (55) - v. Ciuta;
- Ciúrtii (155) - Ciurtea, n. fam.; - Clițului (96) -
v. Clițu; -Cofinét (275) - subst. afinet; - ComArii
(46) - v. Comoara; ~ Comoriții (123) - V.
Comorifa; ~ Corboăii (39) - v. Corboaia; ~
CArbului (159) - v. Corbu; -Cornilichii (52) -
Comilica, pren.; - CArnilor sau La Corni „arător,
deasupra îi pădure, sânt corni” III (70) - v. Comu';
- CotAțelor (64) - v. Coteț, ~ Crănicului (123) -
subst crainic; — Crémenii (62; 283) — v. Cremenea;
- Criptii (94) - v. Cripta; - Crúcii (124; 129; 275)
- v. Crucea; -Cúciului (113) - Cuciu, prob, por.;
- cu C6rnii „dâmb mai mare; pe de laturi are tufe de
corni” II (137) - v. Cornu'; ~ cu Cruce (81) -
v. Crucea; -Curăț (139; 258); - cu Sasău „se face
sasău” I (109); - Dănciului (70) - Danciu, n. fam.;
- Danghii (82) - Dânga, a fant; - Diac (1) - Deac,
n. pers.; - de la IzvAr (119) - v. Izvoru; - Diăcului
(27) - subst. diac sau Diacu, spm.; - Didăciului
(246) - v. Didaciu; - dintre Hălăușuri „o șea mai
alungită” III (70) - v. Hălăușu; ~ Dorocénilor (111)
96
DÂMBU
- n. grup doroceni < Doroca, n. fam.; - Drăcăii „Ioc
mai sus, da mai oblu” I (21) - v. Drăcoaia;
-Drójului (15) — Droju, por.; — Dúmii (284) -
Duma, n. fam.; - Făgilor (53); - Făgului (32) -
v. Fag; - Fălcii (159) - v. Falca; ~ Fărcăș (281) -
Fărcaș, n. fam.; - Fântânii (27; 64; 119) -
v. Fântâna; - Ferdeănului (34) — Ferdeanu, n. pers.;
- FAricii (141) - v. Ferica; - FAții (125) - v. Fața;
— FețișArii (114) — v. Fețișoara; - Finitului (275) -
Finetu, prob. n. pers.; - Flămând (90) - adj.
flămând; - Floriștilor (25) - n. grup florești
<Flore(a), n. fam.; - FIArii (266) - v. Florea;
~ Francului (94) - Frăncu, n. fam.; - Frunzărului
(108) - v. Frunzaru; - Fundăturii (75) -
v. Fundătura; — Furcilor (31) - v. Furcă; — Găidoș
(281) - Gaidoș, n. pers.; - Gălii (277) - Galea,
n. fam.; - Găinii (15) - subst. găină sau Găină,
n. pers.; - Gărzii (36) - v. Garda; - GăunAșii (76)
- v. Găunoasa; ~ Gârzoăie (258) - Gârzoăie, prob,
n. pers.; - Ghiúrchii (55) - Ghiurca, pren.; - Gol
(66) - adj. gol; - Grózii (55) - Groza, n. fam.;
— Grúiului (59; 279) - v. Gruiu; - HalaștAului (109)
- v. Halașteu; ~ Hăndrului (31) - Handru, n. pers.;
~ Hănțăii sau - ZăpAzii (74) - v. Hănțaia,
Zăpodea; - Hârtoăpelor (53) - v. Hârtopu;
-Higheș (64) - Hegheș, por.; - Hotărelor (61) -
v. Hotaru; - Húlpii = Húlpea; - i Bârne I sau - li
Bârne II (98) - v. Bârnă; - i Boții (56) - v. Bota;
— i Cicheră (98) - v. Chicera; - i D6brii (97) -
Dobra, n. pers.; - lAnciului (113) - lenciu, n. pers.;
- Iernăiîțului (61) - v. lernăuț; ~ IertășAlului (61)
- v. iertășelu; - lerúgii (61) - v. Ieruga; - IlAnii
(207) - ileana, pren.; - Í1H (33) - Ilea, n. fam.;
-Indreicuții (100) - Indreicuța, pren.; - IrimAsii
(186) - Irimeasa, spm. < Irimie, pren.; - îvului
(123) - Ivu, n. pers.; - IzărAlului (55) - v. Izărelu;
- Izbúcului Păltinilor (275) - v. Izbuc; - între
ȚibAni „un dâmb între două gropi” III (70) -
v. Țibenea; - Jidovilor (93) - subst. Jidov ‘uriaș’;
-Lăbului (123) - v. Labu; ~ la Calea Răcâșului
(61) - v. Racâșu; - Lat (105) - adj. lat; - Lăzului
(109) - v. Lazu; - Lăbiichii (42) - Lăbuca, prob. n.
pers.; - Lăciițului „un pic de pantă mai sus; la baza
lui îi un lac mic” IV (215) - subst lăcuț; - Lăunoăii
(25) - v. Lăunoaia; - Lichii (63) - Lică, n. pers.;
- Lúchii (139; 281) -Luca, pren.; - lui Bălăn (104)
- Bălan, n. pers.; — lui Bălăș (71) - Bălaș, n. pers.;
- lui Bindiu (75); „dâmb ca un bindeu, ca o burtă,
ca o umflătură” I (81) - subst. bindéu ‘burduf; burtă,
pântece’ sau Bindeu, por.; - lui Budi (149) - Budi,
por.; - lui Burícu (131) - Buricu, por.; - lui Chífor
(107) - Chifor, n. pers.; - li ChiAn (8) - Chion, n.
pers.; - lui Cioără (279) - v. Cioara; - lui Ciocăn
II (113) - Ciocan, n. pers.; - Iui Dini (71) - Dani,
n. pers.; - lui Drégan „un miez de dâmb” I (110) -
Dregan, n. fam.; - lui Fașcă (275) - Fășcă, por.;
-lui Frenț (76) -Frenț, n. fam.; - lui Gábor (108)
- Gábor, n. pers.; - lui GheArghe (108) - Gheorghe,
DÂMBU
pren.; - lu Gheorghica din Sorți (49) - Gheoghica
din Sorți, spm.; - lui Ghérghel (146; 147) -
Gherghel, n. pers.; - lu Ghindă „un dâmbulcț; a fost
cândva pădure pe el” I (267) - subst. ghindă-, ~ lu
Ghindi „dâmb, un pic de deal; cred că au fost goroni
acolo și gorunu face un pic de sămânță de-i zice
ghindă” 11 (270); - lui Ghiuri (71) - Ghiuri, n.
pers.; - lui Hăpoi (185) — Hapoi, n. pers.; - lui
H6diș (64) - Hodiș, n. fam.; - lu Hóroschi (33) -
Horoschi, n. pers.; - lu Ilie (44) - llie, pren.; - lu
Iliâș (70) - Ilieș < Ilie, pren.; - lui Ilis (62); - lui
Iliș (46) - Iliș, n. fam.; - lu Inát (130) - Inat
< Ignat, pren; - lui Indréi (98) - Indrei, pren.; - li
I6nu Mării (141) - lonu Marii, spm.; - lui lónuc
(86) - lonuc < Ion, pren.; - lui Lăioș (206) - Laioș,
pren.; - li LOmboș (123) - Lomboș, n. pers.; - lui
Maștăi „niște dâmburele, un pisc” I (146) - Maștei,
n. pers. - Iui Mălăi (70) - Mălai, n. pers.; - lui
Márián (138) - Marian, n. pers.; - lu Mézi (156) -
Mezi, n. pers.; — lui Mlru [mniru] (43) - Miru,
n. pers.; - li Móroti (55) - Moroii, n. fam.; - lui
Nărgheș (275) - Nergheș, n. pers.; - li Ónu Dóchii
(61) - Onu Dochii, spm.; - lui Pávcl (55) - Pavel,
pren,; - lu Păduri „un dâmb; o fost pădure” II (125)
- v. Pădurea; ~ lu Pătriiș (137)- Petruș, pren.; - li
Pietriș (116) - v. Pietrișu; ~ li Rablău (146) -
Rablău, n. fam.; - li Sámión (123) - Simian,
n. pers.; - lui Sidoru Băduli (70) - Sidoru Băduli,
spm.; - lui Toăder (98) - Toader, pren.; - lui Ursân
(116) - Ursan, n. pers.; - lui Văsălica Domniții
(49) - Văsălica Domniții, spm.; - lui Văsăllii (287)
— Văsălie, pren.; ~ lui Vâcsăl (119) — Vecsăl,
n. pers.; - Lung (70; 80) - adj. lung; ~ Lupénilor
III sau - li Lupéni I sau - li Lupéi IV, V (148) -
n. grup lupeni, lupei < Lupău, n. fam.; — Mâcrii
(131) - Macrea, n. pers.; - Mâlului (96) - v. Malu;
— Mânilor (133) - Man, n. fam.; — Măre (59; 97);
- Marișchii (55) - Marișca, pren.; - Mácsánésc
(123) - Macsân < Maxim, n. fam.; -Mălciuli (142)
— Mălciu, prob. n. pers.; — Mândru „deal ridicat, se
vede din comună” I (21) - adj. mândru;
- Merezușului (123) - v. Merizușu; — Mărilor (96)
- v. Măr; ~ Mezerátórii (270) - v. Mezerătoarea;
~ Miéilor (70) — subst. miel; ~ Mocănului (70) -
Mocanu, n. pers.; - Mórii (1; 17; 43; 44; 61; 65;
111; 117; 119; 199; 276) - v. Moară; - Moșuțului
(64) - Moșuțu por.; - Mușunoâielor (275) -
v. Mușunoi; ~ Nichii (59) - Nica, n. pers.
- Noghâștilor (129) - n. grup noghești < Naghiu, n.
fam.; - Nâțului (34) - Nuțu, n. pers.; - Nuțu
Pâvelii (246) - Nuțu Pavelii, spm.; - Oăncii (65) -
Oancea, n. pers.; - Onighii (110) - Oniga, n. fam.;
- Ónului (76; 113; 279) - Onu, pren.;
- Ordonănțului (29) - Ordonanțu, por.; - Oricârului
(45) - Oricaru, por.; - Oștăzii (71) - V. Oșteaza;
-Pășculi (35) - Pașcu, n. fam.; - Pălbii (76) -
Păloaie, por.; - Părăscuții (70) - Părăscuța, por.;
-pe Groâpă „cuclut; cuchii (pl. cucluie) = niște
97
DÂMBU
ridicători de deal, mai ascuțite; e și groapă în jos” I
(137) - v. Groapa; ~ Pélii (31; 32) - v. Pelea;
-Pélpii (52) - Pelpea, n. pers.; - Pârșii (123) -
Perșa, n. fam.; - Pétrii Marișchii (141) — Petrea
Marișchii, spm.; - Podărului (80) - v. Podar,
-Poderéului (64) - v. Podereu; - Poiénii (124;
129; 133); - Poiénii Rusului (25) - v. Poiana;
~ Poienuții (274) - v. Poienuța; ~ Pómilor (104) -
v. Pom; ~ Pdniții (113) - v. Ponița; ~ Ponoărelor
(25) - v. Ponoru; ~ Pópii (90; 134; 137; 153; 161;
184; 257) — subst. popă; - Pórcilor (52);
- Porumbului (71) - Porumb, n. fam.; - Prelúcilor
= Prelúcile; - Preutésii (103) - subst. preoteasă;
- Prfghii (111) - Priga, n. fam.; - Priporilor
= între Pripori; - Prisăcii (104; 107) - v. Prisaca;
-Prunului (133) - v. Prun; ~ Purcélului (93) -
subst. purcel sau Purcel, n. pers.; - Pústii (88; 90;
123) - v. Pusta; ~ Puțului sau La Puț (134) —
v. Puțu; - Răcului (139) - Racu, por.; - Rădoăii
(116) - Rădoaia, spm. < Rad, n. fam.; - Rapilor
(109) - v. Râpa; — Roșânilor (272) - n. grup roșeni
<Roșân, n. fam.; - Roșu (31; 38; 158) - v. Roșu;
~R6șului (82) - Roșu, por.; - Rotund (29; 89; 90;
162; 217) - adj. rotund; — Rugilor (15) - v. Rug;
~ Râsului (210) - Rus, n. pers.; - Sărătârii (113) —
Sărătura; - Scăunilor „un răzor, un dâmb, o spinare
de munte” II (27) - v. Scaunu; - Sclătinii (270) -
v. Slatina; - Sclúgii (281) - subst s(c)lugă;
- Scridiului (109) - v. Scridiu; — Scridomóii (75) -
Scridomoaia, n. pers.; - Secăturilor [săcăturilor]
(134) - v. Secătura; - Séntii (70) - v. Sentea;
-Sfărâșului (54) - v. Forașu; - Slăninii (95) -
subst slănină; — Stăncului (155) - Stancu, n. fam.;
- Stăniștii „a fost cândva ceva staniște” II, „acolo a
fost pădure și probabil că o stăniștit animalele” IV
(113) - v. Staniștea; - Stânăii (53) - v. Stânaia;
— Stânii (62) - v. Stâna; ~ Stejárului (149) -
v. Stejaru; - Sténii (61) -Stene, pren.; -Stobórului
(71) - v. Stoboru; ~ Strâmturii (61) - v. Strămtura;
- Șc6lii (31; 113; 260) - v. Școală; - Șesului (123)
- v. Șesu; - Știâchii (76) - Știuca, por.; - Șubii (98)
- Șuba, n. pers.; - Șurii (54; 61; 177) - v. Șură;
- Tânii „un dâmb ca un ou” I (282) - Tane, por.;
-Tărniții (21) - v. Tarnița; ~ Tătuli (101) - Tătu,
n. pers.; - Tarsii (113) - v. Társa; — Tichii (279) -
Tică, por.; - Tfciului (63) - Ticiu, por.; - Timofie
(123) - Timofie, n. pers.; - Tireăcului (53) -
v. Tireacu; ~ Toáderului (64) - Toader, n. pers.;
— Tóbii sau - lu Pahónie (98) - Toba, Pahonie,
n. pers.; - Tódului (272) - Todu, n. pers.;
-Topitelor (123) - v. Topita; - Tunsului (267) -
Tunsu, por.; -Țăchii (63) - Țaca, por.; - Țichii
„dâmb rotund ca un ou” 1 (76) - Țic, n. pers.;
-Țlcului [țfculuj] „un dâmb la un cap de deal” I
(284) - subst țic ‘înălțime, ridicătură’; - Țigânilor
(94; 111);- Țigânului (76) - v. Țigan; - Țigării (63)
- Țigare, prob. n. pers.; - Ursóii (25; 97) - v. Osoiu;
- Usonoâtinului (80) — v. Usunoatinu; ~ Vărului
DÂMBU
(257; 272) - subst, var; ~ Văcarului (97) - Văcaru,
spm.; - Văii (44; 118); - Văii Nuiélelor (64); - Văii
Răchiții (94) - v. Valea; — Vinului (191) - Venu,
por.; - Viii (29) - v. Via; ~ Vilii (279) - Vila, n.
pers.; - Vrâniții (55) - v. Vranița; - Vrăbiuții (37)
- subst vrăbiuță sau Vrăbiuța, por.; - Zápózii sau
- Hantău (74) - v. Zăpodea.
După Dâmb „o parte de sat, după un dâmb” fi,
III (55); „loc arabil și pruni” 1(110); „o coaste” I, II,
„o lăsătură, arător” IV, V (142); După Dâmb după
Sat (108); După Dâmbu Iui Măștii „pantă” I (146)
— Maștei, n. pers.; După Dâmbu Ii Nistor (113) -
Nistor, n. pers.; Sub Dâmb (123; 179); Su Dâmbu
Cálii Mórii „loc pe pantă; cândva pe aici a fost
Someșul și a fost moară” IV (99) - v. Calea; Su
Dâmbu Ilénü „loc drept, arabil; îi sub Dâmbu
Ilenii” IV (207); Su Dâmbu Clițului „șes” II (96) -
v. Clițu.
V . și Capu Dâmbului, Coasta la Dâmb, Crasna
Dâmb, Drumu la Dâmbu Morii, Drumu pe sub
Dâmb, fântâna de după Dâmb, Hagău la Dâmbu
Văii, Hotaru Dâmbului, Izvoru ~, Podu Dâmbu
Furcilor, Ulița către Dâmb, Ulița la Dâmbu Ilenii,
Vârvu Dâmbului, Viile ~.
Dâmburile „pantă și drept” II (52); „e ca un
dâmb mai mic; loc de dos, loc slab” I (90); „șes,
n-are nici un fel de pantă” I, „șes, are ceva lăsături”
II (94); ridicături de pământ (98; 105; 143; 270);
- sau La Dâmburi „sânt două dealuri ca două ouă”
III (220); Dâmburile sau Pe Dâmburi (105; 116).
Dâmburile Frânciști (123) — Frâne, n. fam.;
- lu lósiv (125)-losif, pren.; - lui Mangău (284) -
Mangău, n. pers.; - lui Nándor (105) - Nándor,
n. pers.; - Pâielor (63) - v. Pai; ~ Voáidii [vpjdi]
(224) - Vaida, n. fam.
între Dâmburi „loc în groapă, între trei
dâmburi” III, „îi pe deal, da-i mai groapă, între mai
multe dâmburi” II (61); „o lăsătură între două
dealuri” I (71); teren situat între două dâmburi (78;
81; 98; 129); între Dâmburile Lupului (146) -
Lup, n. fam.; Sub Dâmburi „loc așezat; un pic de
costițe, sub costițe îi zice așa” I (157).
V . și Fântâna dintre Dâmburi, Părău de la
Dâmburi.
- Din subst dâmb (pl. dâmburi) ‘ridicătură,
înălțime’.
DÂMBU (n. pers.) v. Ulița.
DÁMBUIÉJU „pantă mai înaltă, un dâmb mai
mare” I, „cruce la cărări” II (114).
V . și Valea Dâmbuiețului.
- Din subst. *dâmbuieț < dâmbuleț < dâmb +
suf. -uleț ‘ridicătură de pământ’.
DÁMBULÉU „un deal” VI (98); „o umflătură
de pământ’ II, „un dâmbuleu” IV (100).
- Din subst dámbuléu, dim. al lui dâmb
‘ridicătură’.
DÁMBURÉL. Dámburélele „un platou neted”
I (6); coastă de deal (43; 46; 52); „loc ridicat
98
DEÁLU
o coamă de deal, de-a lungu” I (57); pantă (58; 73;
205; 209; 211); „un teren care s-a rupt și-s numai
dâmburele și gropi” I, II (91); Dámburélele I sau
- Băbiului II „un pic de dâmb, urcuș lângă drum” 1,
„delușor pe care este așezată șoseaua” II (18) - v.
Băbiu; ~ din Jos „ăsta-i cam dâmburos, din jos de
sat’ II (205).
Su Dâmburile „loc drept arabil” I (43).
- Din subst dâmburel (pl. dâmburele) < dâmb +
suf. -urel.
DÂMBUȚU „un dâmb lângă biserică” II (104);
„un pic de coaste” I (118); „un deluț dincolo de sat
către Piroșa” [*] (135); „uliță în sat pe deal” I
(168); „un dâmb mai mic, parte de saf’ [*], „teren
mai ridicat în sat în Susani” VI, VII (175);
„o rădicătură la capu Șesului” I (284); Dâmbiițu I
sau Pe Dâmbăț II sau La Dâmbuț III „pantă mică
în mijlocul satului” I (277); Dâmbiițu = JIpu de la
Moară.
Dâmbiițu Popii „a fost a popii” I (123).
La Dâmbuț „îi mai ridicat, arător” III (156);
Sub Dâmbiiț „șes, arabil; a rămas acolo un picuț de
dâmbuț făcut de apă” I, II (176).
- Din subst. dâmbuț (pl. dâmbuțuri) < dâmb +
suf. -uf.
DÂNCU v. Calea, Podu, Râtu, Valea.
DÂNGA v. Dâmbu.
DÂRA sau Pe la Dârâști sau (mai demult)
Orzânu „îi un loc mai ud; este și un fel de iarbă la
care-i zice oarzănă, o iarbă lătuță, iese devreme
primăvara” I (275).
- Din n. grup dârești < Dâra, por.
DÂRLA v. Groapa.
DÁRLÓG v. Labu.
DEÂLU ridicătură de teren, înălțime (12; 39;
42; 108; 133; 184; 192; 246; 270); „o mică pantă” I
(169); „platou nu prea înalt” V (210); Deálu I.sau
Dealu Mic II, III (55); Deálu I sau Plópii II „deal
mic, la ieșirea din saf’ I, „au fost plopi” II (234);
Deálu sau în Deal „o culme, ala-i mai înalt deal” IV
(113); Deálu sau în Deal (46; 62; 68; 101; 115;
132; 136; 149; 154; 207); Deálu sau Pe Deal (8; 10;
38; 43; 49; 52; 53; 58; 100; 116; 130; 135; 141;
153; 186; 214; 272; 276; 281; 287).
Deálu Acastăilor „deal; au fost acolo acastauă”
III (29) - v. Acostau; ~ Aghistiilor „un țicliu, un loc
înalt ca o claie de fân” II, „deal înalt sus în pădure;
sânt aghistii” III (118) - subst. pl. aghistii „castani
comestibili” III (118); - Alb sau Dósu Alb „un deal
înalt îi pământ alb” II (35); Deálu Alb „un deal cu
vii și livezi; stratul fertil are o culoare albă” VIII
(217); - Albului (13; 97)-Albu, n. fam.; - Alécsii
(119); - Aléisii (13) - Alexa, pren.; - Almâșului
(35) — v. Almás; ~ Almășânului (65) - Almásán,
n. fam.; - Ananiii (166) - Anania, n. pers.; - Ardéii
„deal destul de mare, arabil și fănaț” I (82); - Ariței
„deal mai sus, niște terase pe coastă, ca să nu fugă
terenu” II (199) - subst. ariță „piatră albă, nu prea
DEÁLU
tare” I (199); — Armânului (63) — Arman, n. fam.;
-Bâmfi (208) - Bamfi, n. pers.; - Bânului =
Dâmbu Bânului; - Bârburii (215) - Barbură,
n. pers.; ~ Bărcului (58; 60; 123; 175) - v. Bercu;
~ Bârii (284) - Bara, n. pers.; ~ Băgăului „pantă
mică” I (145) - v. Băgau; ~ Bălâii (103) - Bălaia,
zoon.; - Bănișdrului „pantă, expoziție nordică” 1,
„îi înspre Bănișor” IV (215) - v. Bănișor;
~ Bătrânului „loc drept cu un pic de ridicătură” HI
(37) - adj. bătrân; ~ Bârsăului „pădure, deal mare
către Bârsău” HI (105) - v. Bârsău Mare; ~ Barsii
„deal, îi către satul numit Bârsa” IV (177) -
v. Bârsa; - Belit „pantă mare, fără iarbă pe el, fără
pomi, fără nimic, pleșuv” I, II, III (289) - adj. belit
‘pleșuv, gol’; - Béndrii (279) - Bendrea, n. fam;
~ Benéii (29) - v. Beneia; ~ Benții (166) - Benfea,
n. fam.; — Bențoâii (273) - Benfoaia, spm. < Benfea,
n. fam.; - Bercii „un deal mai ridicat; a fost al unui
om numit Bercea” I (186) - v. Bercea; ~ Berceoăii
„un versant spre sat” I (15) - v. Berceoaia;
~ Bărcului (289) -v. Bercu; ~ Beséricii (12; 15; 41;
63; 74; 75; 80; 96; 169; 284); „deal; a fost sat acolo,
și biserică” I (88) - v. Biserică; - Bășii (14; 111) -
Beșe, n. pers.; - Blâjului (84; 174); - Blaj, n. fam.;
- Blentúchii (107) - Blentuca, n. pers.; - Blidârului
(86) - v. Blidariu; ~ Bóchii (63) - v. Baca; ~ Bódii
(25; 63; 72; 74; 166) - v. Badea; - Bóghilor (77,
78) - v. Boghea; - Bóhii (289) - Boha, n. pers.;
- Boilor (82; 83); „a fost culcătoăre la boi acolo” IV
(289); ~ Bóndii „deal înalt” 1 (172) - Bondea,
n. fam.; - Bónii „deal rotund, loc de pășune” I (272)
- Bonea, n. pers.; - Borășului „un deal, are un pic
de doștină, cel mai înalt din hotar” I (278) - Boraș,
spm.; ~ Bórii „deal în vatra satului, între case” 1
(281) - v. Bora; ~ Borfștii sau - Șc61ii (41) —
v. Boriștea; — Bórtelor (41) - v. Borta; Deălu
Bortelor = Bórtele; ~ Bórzii (53) - v. Borza;
~ Boștăștilor (30) - n. grup boștești < Boșca,
n. fam.; ~ Boșticâii „un deal sus; îi drum chiar pe
culmea dealului” I (21) — Boșticaia, n. pers.;
- Botăștilor I, II sau (mai nou) - Câmpurilor IV
„deal lung, pășune” I (279) - n. grup bolești < Bota,
n. fam.; v. Câmpu; ~ Botichii (116) - Botica,
n. pers.; - Bótii (35; 68) - v. Bota; - B6ului (257;
275; 279); ~ Bóznii „deal, mejdă cu Bozna” III (7) -
v. Bozna; ~ Brădului (283) - v. Brad; ~ Brâniștii
(151; 197) - v. Braniștea; ~ Brăicii (78) - v. Braica;
~ Brătinăsii (13) - V. Brătineasa; -Brézelor (81) —
v. Breaza; - Broâștii (145; 146); „o suitură, coastă
mare; jos la vale mai sânt băltoace cu broaște” I
(147) - v. Broasca; ~ Bronțâștilor „un ouț” III (25)
- n. grup bronfești < Bronfu; - Búdii (40; 186) -
v. Buda; ~ Budiului (81) - Budiu; - Budoâii (175)
- Budoaia, spm. < Buda, n. fam.; ~ Búhii „deal mic,
cu pantă mare; acolo stau buhele din pădure și
cântă” I (16); ~ Buiécii (151; 177) - V, Buiaca;
~ Bujórului „un deal; cresc flori de bujor” I (35) -
v. Bujoru; ~ Bâlciului = Búlciu; — Búmbului
99
DEÁLU
„partea de sus a unui deal, rotund” I (214); ~ Bunii
(80) - v. Bun; - Burcășăștilor (279) - n. grup
burcășești < Burcâșu, n. pers.; - Búrdului (250;
259) - Burdu, n. pers.; - Bușii (177) - Busa,
n. fam.; ~ Butii (274) - Bula, n. fam.; ~ Căilor
„legheleu pentru cai” I, „deal; acolo împiedicau
oamenii caii să pască” IV (289); ~ Cilului (259) -
v. Calu; ~ Cáprii (113) - v. Capra; - Câprii
= Chișchișănii; ~ Catiții (166) - Catifă, n. pers.;
~ Călăbuci (211) - v. Călăbuciu; - Călăiișului
(284) - v. Călăuș; ~ Călinâsii „un dâmb mare, o
porțiune mare, e în vârvu dealului” I (21) -
v. Călineasa; ~ Călnii „un deal, mejdiș cu Calna” II
(96) - Calna, sat în CJ; - Cărbunarului (63; 73) -
v. Cărbunaru; ~ Cărpinișului (67) - v. Cărpinișu;
-Căstâuălor „un deal rotund, ridicat deasupra
satului; acolo au fost acastauăle” I, „oul ala” [*]
(25); „deal mare întins, acolo se pedepseau oamenii”
I (199) - v. Acostau; - cătă Alác I sau ~ cătă Lac II
„un deal și în vârv este un alac, nu se gată apa din
el” 1 (74) - v. Alacu; - Cățălului „deal, în vecini cu
Cățălu” 1 (288) - v. Meseșenii de Sus; - Câmpânului
(15; 56; 75) - Câmpan, n. fam.; ~ Câmpâțului „cel
mai înalt deal din sat; este un pic de câmp de șes în
vârvu dealului” I (199) - subst câmpuf, —Cânepiștii
sau Coâsta Cânepiștii „un deal mai ridicat, mai
rotunjit; o fi fost cândva cu cânepă” I (95) -
v. Cânepiștea; - Careului (41) - Cârcu, por.;
-Cârliorii „deal cu pădure; îs niște drumuri
încrucișate” II (174) - v. Cârlioara; - cel Lung
„răzoare de spini” II, III, „niște delniți” IV (110);
- cel Măre (33; 97; 207); - cel Mic (97); ~ Cenușii
(275); - Cerbului „vârv de deal” I (104); „culme”
IV (113) - subst. cerb; - Cérii = Coastea Cârti;
~ Cerului (82) - v. Ceru; - Cetății» „deal, unde se
spune c-o fost cetatea uroieșilor” I (16) -
v. Cetățeaua; — Cetății (217) — v. Cetatea;
-Chendervighiuiui „deal lângă un drum care duce
de la Dóba la Cuceu” I (178) - v. Chenderveghiu;
~ Chértiului [t'ért'uluj] (211) - v. Chertiu; - Chibii
(16) - Chiba, n. fam.; - Chiforésii (8) - Chiforeasa,
spm. < Chifor, n. fam.; ~ Chiliórii (171; 197) -
v. Chilioara; ~ Chimului (49) - Chimu, hip.
< Achim, pren.; — Chior = Carlióru; — Chirii (83) —
Chira, n. fam.; ~ Chfroș „deal rotund” III, „deal
foarte înalt” IV (171); ~ Cicherii = Cíchera;
~ Ciónchii „oleacă de pantă; a fost locu lui Cionca”
II (279) - v. Cionca; ~ Cióntului (6) - Ciontu, por.;
Ciórii (171; 260) - v. Cioara; - Cioróiului „deal,
pășune și pădure; e o fântână cu cioroi din lemn” I
(71) - v. Cioroiu; ~ Cirâșului (81; 154) - v. Cireșu;
-Ciúciului „un deal cu vârvu mai ascuțit” I, „un
pup de deal mare” (207) - v. Ciuciu; - Ciúhelor =
Ciúhele; ~ Ciúhii sau ~ Poiénii (72); ~ Ciúhii
„deal; acolo se punea întotdeauna ciuhă” (211) -
v. Ciuhă; Ciungilor (16; 53; 75; 82) — v. Ciung;
-Coâstii (172) - v. Coasta; ~ Cóbii (13; 21) -
Cobe, hip. < lacob, pren.; — Cocdșului „vârv de
DEÁLU
deal” II (31); „deal ca o boaghe de fân” I (68); „deal,
pădurea a fost a lui Cocoș” I, II (69); „un dâmbuleț
lângă vale” I (154) — v. Cocoșu; — Cócului „rât, un
deal frumos; Cocu a fost vânător” I (21) - Cocu,
n. pers.; — Codrișârului „deal mare, aci-n fața
satului; a fost cândva pădure mare de-a făcut
biserica” I (232) — v. Codrișor; ~ Cóhului „deal,
lângă Părău Lupului” I (11) -subst coh „cuptorul în
care încălzește fierarul fierul” I (11); ~ Comorii (67;
186) - v. Comoara; — Copâcilor „acolo e o casă de
lege și se făcea judecata; acum se adună pădurarii” I
(219) - v. Copac; - Copârșâului „deal cu pădure; se
făceau copârșeauă” III (219) - subst copârșeu
‘sicriu’; — Córbului (37; 55; 275) - v. Corbu;
-Córnilor (76; 93; 175) - v. Cornu'; ~ Córnului
(217) - v. Cornu2; — Coronzilului (227) -
v. Coronzelu; ~ Cóstii „o pantă” I (102) - v. Coasta;
-Costineștilor „o coastă în sat cu case pe ea” I
(273) - n. grup costinești < Costina, n. fam.;
-Coșârului (74) - v. Coșaru; ~ Cotului „un deal
rotund cu pădure” I (34) - v. Cotu; ~ Cóuchii (206)
- Couca, n. pers.; — Cózmii (14; 279) - Cozma,
n. fam.; - Cóznii „deal împădurit sub Măgură; a fost
proprietar Cozna” III (281) — Cozna, n. pers.;
—Crăsnii (253) - v. Crasna; ~ Crâstii (97; 279) -
Cristea, n. pers.; - Crecânului (69) - Crecan, n. fam.;
- Crâțului (11) - Crețu, n. fám.; - Cristolțâlului (82) -
v. Cristolțel; ~ Cristorului „pădure de stejar și
pășune în hotar cu Cristoru” I (188) —
v. Cristur-Crișeni; - Crișului (275) - Crișu, prob,
n. pers.; ~ Crucii „vârv de deal; era o cruce sfințită
care sfințește hotaru” I (28); „deal, îi un platou
drept; a fost o cruce acolo” I, II (29); „un deal, îi tot
timiteu” II (95); - Crucilor (45; 64) - v. Crucea;
~ Cúcului (13; 84; 89) - Cucu, n. pers.; - Cucului =
lertáóiu Cucului; - Cúcului (21; 55; 228) - v. Cuc;
~ Cúcului „deal cu pășune; primăvara întâiași dată
acolo cântă cucu, că e un deal cu soare, față” I (109)
- subst. cuc; ~ Cu rât (10; 16; 246) - adj. curat;
~ Curátúrii (287) - v. Curătura2; ~ Curții [crirțî] „a
fost un boier din Hida și-a avut aici o curte și ăsta a
fost tot dealu lui” I, II (29) - v. Curte; ~ cu Spini
[síin] „îs spini în vârvu dealului” I (30) - v. Spin;
— Dănciului (109) - Danciu, n. pers.; ~ Dărăbânuiui
(92) - v. Dărăbanu; Deal de Ban „culmea ce
desparte hotarele Fizeșului de a Sâgului” II (272) -
v. Ban; Deal de Búciumi „deal, pe acolo ajungi la
Buciumi, cătun ce ține de Cerișa" I (257) -
v. Bucium; Deal de Criș „deal, parte de sat; de aci
poți merge până în Criș, tot pe culme” I (257) -
Criș, top; Deălu de Fizăș (271) - Fizeș; ~ Déjii
(166) - v. Deja; ~ de la Válea Úngurului (60) -
v. Valea; ~ de Mârin (276) — v. Marin; ~ de Porț
„deal; îi drumu acolo” II (246) - v. Porț, - de Sâg
„coaste din capu Banului, mejie cu Sâgu” III (277) -
v. Ság, -Descúlfului „vârv de deal ascuțit, rotund ca
un ou” I, „vârv de deal foarte ridicat și gol complet’ II
(63) - Desculf, prob, por.; - Diâcului sau în Deal (58);
100
DEÁLU
- Diâcului (30; 283) - Diacu, spm.; - Dinii (85) -
Dina, n. pers.; - din Jos „parte de sat” II (73); teren
cu denivelări (101); „loc drept sus pe deal, îi din jos
dc sat" I (260); - din Mijloc „deal rotund, nu prea
mare, înconjurat de altele mai mari” 1 (49); - din
Sus (260); - Doâmnei „a fost o doamnă bătrână aici
în sat; ea a avut acolo mult teren” I (80);
- Dobróiului (81) - v. Dobroiu; ~ Dólului (69; 96);
- Dólului sau - Miluânului (59) - v. Dolu, Miluani;
— Dómbii (218) - Dómba, n. pers.; - Domninului
(177) -v. Domnin; ~ Dómnului (25; 177) - Domnu,
spm.; - Dosului (55; 174; 175; 229; 276) - v. Dosu;
~ Drăjului (284) - Draju, n. pers.; - Drăgânului
(166) - Drăgan, n. pers.; - Drévului (52) - Drevu,
n. pers.; - Drójului (283) - Droju, n. pers.;
- Drumurilor (74) — v. Drumu; ~ Dúii (166) - Duia,
por.; - Dumbrăvii (16; 28; 271) - v. Dumbrava;
-Făgădăului (75) — v. Fogădău; Făgâtului (10;
219) - v. Făgetu; ~ Fânâțelor (175; 177; 186; 288)
— v. Fânațu; ~ Fântâna Ursului (229); - Fântânii
(12; 28; 97; 173) - v. Fântâna; ~ Fântâniții (66) -
v. Fântânifa; ~ Fericii (186) — v. Feriga; ~ Fițelor
= Fâțele Bóznii; - Fiții „deal, lângă Fețe” 11 (172);
„un deal deasupra Feții” 1, „de acolo începe Fața” V
(175); „o coastă o față de deal” I (278) - v. Fața;
- Fețiții [fețițî] (82) - Fețița, prob. n. pers.;
-Figuriii „e un deal pe care suflă un vânt rece” I
(218) - v. Figuria; ~ Filii [h’ili] (59) - v. Filea;
-Flămând „un deal gol, n-are nimica pe el” 1, II
(91); - Florii (30; 48; 54; 95; 97) - Flore(a), n.
pers..; - Flórii lui Irimie = Bătia; - Frăsinoâsii
(123) - v. Frăsinoasa; — Fridului (4) - Fridu,
n. pers.; - Fundâcului (21, 283, 284) - v. Fundacu;
~ Fundâcului = Póicu; - Fúrului (81) - Furu, por.;
- Fușteștilor = - Zâicului; - Gârdului (14) -
v. Gardu; ~ Gâzgorului (77) — Gazgoru, por.;
-Gáburói (10) - Găburoi, spm. < Gábor, n. pers.;
- Găinii (62) - Găină, n. pers; - Gărâții (36) -
Găreața, prob. n. pers; - Gáunós „pantă susă; au
șezut urieși acolo, vorbeau bătrânii; loc păduros cu
prăpăstii, adâncituri” I (289); - Găzdâcilor (39) -
subst găzdâc ‘om înstărit'; - Gâlgăieștilor (6) -
n. grup gâlgăiești < Gălgău, n. fam.; - Gárbóului
(76, 81) - v. Gârbou; - Gârbovii (174) -
v. Gârbova; -Gârciiului (188) - v. Gârceiu;
- Gâștii „deal cu păduri, sânt și tăuri, alacuri” III
(70) - subst gâscă; ~ Ghérii [d'éri] (247) - Ghere,
por; - Ghichii (264) - Ghica, n. pers.; Ghiorghichii
(287) - Ghiorghica, n. pers.; -Ghiúrchii (13) -
Ghiurca, n. pers.; - Glfghii (233) - Gliga, n. pers.;
- Gliméiului = Gliméiu; - Glódului (98) - v. Glod;
— Goronétului (16) - v. Goronetu; ~ Góronilor
(78); - Gorónilor (82); - Gorúnilor (77) -
v. Gorun; - Góvorii „deal mare, ridicat’ I (21);
-Gozurélelor „deal între Crișeni și Hereclcan; e
pământ care face mult goz, pământ umed” II (191);
- Gras „un deal împădurit deal înalf’ II (57);
-Grisului (215); -Grâbănului „un deal ca un ou”
DEÁLU
I (6) - v. Greabănu; ~ GrApii (82); - Grópilor
(103)-v. Groapa-, -Gros „deal mare, pantă" I (13);
- Grúiului (72; 289) - v. Gruiu; ~ Gúmbii (289) -
v. Gumba; ~ Hagău „deal mai sus; îi zice așa că-i
hagău, urcătură” IV (279); - Hagăului „drum pe
culme” FI (74); „o coamă de deal” I, „a fost un
hagău” II (83) - Hagău-, ~ Halăuălor „acolo au fost
niște adăpători pe timpuri” IV (29) - v. Halău;
- Harăstului (171) - v. Harastu; - Hășcului (279)
- Hașca, n. fam.; - Harchii (186) - Hârca, por.;
~H6gheș „deal mare, a fost vie multă” III (286);
- Hémpului (207) - Hempu, n. pers.;
- Herecleănului (190) - v. Hereclean; - Hidacútului
„deal, loc de față” I (17); - Hietănilor = Hietănii;
-HAdișului (284) - V. Hodișu; - Horgoșâgului
(171) - v. Horgoșagu; ~ Horinciii (75) - subst.
horincie ‘locul unde se face țuică’; - Horioăii „deal
mare, că se văd toate hotarele de-acolo” I (4) -
Horioaia, spm. < Horii, n. pers.; - HArnilor (243) -
v. Hamu- ~ Hoșturelelor „pădure, spini” I (109) —
v. Hoșturel; ~ Hótchii „un deal rotund; acolo suflă
vântul” I (90) - Hoțea, n. pers.; - Huitii „pășune cu
huei” I (284) - v. Huita-, ~ Hulpii (174) - Hulpe,
por.; - Husii (152) - v. Husia; - lăncului (211;
262; 282) - lancu, n. fam.; - i Dușii (61) - Dusa, n.
pers.; - lépurilor „pantă; erau mulți iepuri” I (289);
- IertășAlelor (16) - v. Iertășelu; - Ilii (12; 279) -
Ilié, pren.; - Jónu Popii (94) - lonu Popii, spm.;
- losifoăii (108) - losifoaia, spm. < losif, pren.;
-losivénilor [josívénilor] (63) - n. grup iosiveni
< losiv, pren.; - iovoăii (287) - lovoaia, spm. < Iov,
pren.; - Irimésii (186) - Irimeasa, spm. < Irimie,
pren.; - Irimiii (18; 289) - Irimie, pren.; -i
Todorói (16) - Todoroi, spm.; - Iții (63) - Iță,
n. pers.; - iúghii (66) - luga, n. fam.; - Izvoărelor
„este un izvor mare” V (32); - Izvórului (284) -
v. Izvoru; ~ Jecării „deal cu pădure” II (67) -
v. Jecara; - Jidovului (34; 289) - subst jidov
‘uriaș’ sau Jidovu, spm.; - JAcului „deal între hotare
unde s-aduna tineretul la joc” III (281), „acolo
s-aduna lumea să vadă cum îi lega și-i spânzura la
acăstauă” II (287); - Júlii (281,287) - Jula, n. fam.;
~ Jușchii (287, 289) - Jușca, por.; - Lat „un deal
întins, cu două fețe” I, „deal mai întins, lat” II (278);
-Lăzărdcului (109) - Lăzăruc, hip. < Lazar, n.
fam.; - Léchii (273) - Leca, n. pers.; - LAibuli (42)
- Leib, n. fam.; - LAșuIui (12; 124) - Leș, n. fam.
-Liordișuli (82) - v. Leordișu; ~ Loțicăi (166) —
Lofica, n. pers.; - lui Báli = Secăturile; - lui Bâra
(213) - Bara, n. fam.; - lu Bárbor (105) - Barbar,
n. pers.; - lui B6gdan (30) - Bogdan, n. pers.; - lui
B6toș (27) - Botoș, n. fam.; - lu Brașiu (93, 101) -
Brașeu, n. pers.; - lu Brazdău sau Grădina lu
Brazdău (279) - Brazdău, n. pers.; - li Brúnár (65)
- Brunăr, n. fam.; - lu Căsoni „acolo a fost căsoi pe
timpuri” II (108) - Casoni, n. pers.; - li ChirilAț
(53) - Chiriluț, n. pers.; - li Chfstoș (35) - Chistoș,
n. pers.; - lu Cioără (279) - Cioară, por.; - lui
101
DEÁLU
Ciocói (33; 69) - Ciocoi, por.; — li Coceăn (174) —
Cocean, n. fam.; - lui Coc6ș sau - CocAșului (115)
- Cocoș, n. pers, sau subst cocoș; ~ lui Cóndor
(219) - Condor, n. pers.; - lui CAnțiș (107) —
Conțiș, n. fam.; - lui C6stan (240) - Castan, por.;
- Iui DAdoș (240) - Dodoș, n. pers.; — lui Drăgoș
(82) - Dragoș, n. pers.; — lui Fărcă; (27) - Fărcaș,
pren.; - lui FArcoș (25) - Forcoș, n. pers.; - lui
GheArghe a MAisii (113) - Gheorghe a Moisii,
spm.; - lui Ghérman (87) - Gherman, n. pers.; - lu
Ghirân (97) - Ghiran, n. fam.; - lui Ghiuri (27) —
Ghiuri, pren.; - lui Gligor (240) - Gligor, n. pers.;
- lu GligAre (166) - Gligore, n. pers.; - lu G6rdan
(279) - Gordan, n. fam.; — lui GrigAre (84) —
Grigore, pren.; - lui Héring (103) - Hering, n. pers.;
- lui HAloș (7) - Holoș, por.; - lui Húsom (85) -
Húsom, n. pers.; - lu lănoșu FIArii (111) - lanoșu
Florii, spm.; - lu Indréi (284) - Indrei, pren.; - lu
Ion din Bâvne (103) - Ion din Bavne, spm.; - lui
lonâș (186) - lonaș, pren.; - lu lAsip [jósíp] (83) -
losif, pren.; - lui Ișt6c (173) - Iștoc, por.; - Iui
Jigmon (289) - Jigmon, n. fam.; - lu Lisăndru (40)
- Lisăndru, pren.; - lu Líscai [líscaji] (211) -
Liscai, n. pers.; - lui LAnchi (289) - Lonchi,
n. pers.; - lu Mária Tréjii (219) - Maria Trejii,
spm.; - Ii MAnțăl (40) - Mențăl, n. pers.; —lui
Mihăi 21; 195) - Mihai, pren.; ~ lui Nicoără (72) —
Nicoară, n. fam.; - lui Olteân (2) - Oltean, n. fam.;
- lui OnișAr (111) - Onișor, n. pers.; - lui Purcár
(219) - Purcar, n. fam.; - lui Puțurcău (279) -
Puțurcău, por.; - lu Săcotă (274) - Sacotă, n. fam.;
- lu Sidân (178) -Sidan, n. pers.; - lu Sigheti (41)
- Sigheti, n. pers.; - lui SitniAn (113) - Simion, n.
pers.; - li Streuț (103) - Streuț, n. pers.; - li
TimAfie (147) - Timofîe, n. pers.; - lui ToderAi
(283) - Toderoi, n. pers.; - li Țâcui (16) - Țâcui,
por.; - lui Úlman (29) - Ulman, n. fam.; - li Úngur
(56) - Ungur, n. fam.; - lui Ursăn (107) - Ursan,
n. pers.; - lui Vais (217) - Vais, n. fam.; - lui Văsi
(85) - Vasi, pren.; - lui Văsălie (61) — Văsălie,
pren.; - lui Vișchi (178) - Vișchi, n. pers.; - lui
Vlăsie (2) - Vlasie, n. pers.; - lui Zălman (145) -
Zalman, n. pers.; - Luncănilor (84) - n. grup
luncani < Luncan, n. fam.; - Luncănisii (219) -
Luncăneasa < Luncan, n. fam.; - Lúncii „deal,
pantă cam mare, jos e lunca” I (13) - v. Lunca;
-Lung (219; 257, 261); - Lungii (125); -Lúngului
„un deal lung, până la Iapa” I (128) - v. Lung;
-Lupilor (1); - Lupfștii sau in Deal la Lupiște
(31); - Lupfștii „un deal țâcloiat, ascuțit” I (139) -
v. Lupiștea; — Lupului (11; 16; 35; 36; 93; 146;
147; 267; 273) - v. Lup; - LAșchii (19) - v. Lușca;
- Lutului „deal lutos; acolo mere după lut să-și
lipească casa” V (211) - v. Lut; - Macodiștii (177)
- v. Macodiștea; - Măluli „un deal mai înalt este și
mal” II (125)-v. Malu; - Mărcului (288) - Marcu,
n. pers.; - Măre (1; 10; 31; 32; 45; 55; 56; 69; 85;
86; 156; 160; 162; 184; 186; 191; 249; 250; 264;
 DEÁLU
267; 269; 270; 275); - Máre sau - Bóului sau
-Fundácului (13); - Máre sau - Gardului (14);
— Máre = Ghicea; — Mártii (145) — Marta, pren.;
— Martómbii (23) - Martomba, prob. n. peis.;
— Mădăneștilor (116) - n. grup mădănești < Mădan.
n. fam.; - Măgurii (83; 126; 177) - v. Măgura',
-Măii (166) - Măia, n. fam.; — Măioșiștilor
„o parte de sat” I (6) - n. grup măioșești < Măioș,
por.; - Mălinului „uliță care urcă pe deal; chiar
acolo are casă și Mălan Ion” II (229) - Mălan,
n. fam.; -Mănăstirii (60; 139) - v. Mănăstirea',
— Mărcuțului (289) — Mărcuf, n. pers.; - Mărginisii
„deal mare; nu-i Ioc de margine, o fi fost după ceva
femeie" I (6) - Mărgineasa, prob, spm.; — Măriniiții
(35) - v. Mărinu/a; - Mărișoâii (21) - v. Mânșoaia;
- Mărtonesii (166) - Mărtoneasa, spm. < Márton,
n. fam.; - Măzărinii = Măzărina; - Merciúgii =
Merciúga; - Mirilor „deal, pășune și pomărie” I,
„au fost meri pădureți” II (151)-v. Măr; - Meselor
„coastă, vârv de deal, sus îi platou, îi drept pe
deasupra ca o masă” I (86) - v. Masă;
- Mesteâcănului „deal așa mai sus și-i loc cam
slobotean (= sărac, rău); o fost mesteceni
oarecândva” I (82) - v. Mesteacăn; - Mestecănoâii
„un deal lungăreț acoperit cu pădure; o fost
mesteceni, da i-o tăiat” I (97) - v. Mestecănoaia;
-Mic (55; 162) - adj. mic; ~ Michii (279) - Mica,
spm.; - Mijlociii (82); - Mftrului (15; 235) -
Mitru, hip. < Dumitru, pren.; - Mitului (235) -
Mitu, n. pers.; - Mocanilor „deal; pe-acolo veneau
mocanii cu ciubere” I (9); - Mocanului (11; 218;
219) - Mocan, n. fam.; - Móghii (6; 61) - Moga,
n. fam.; - Mâinii „ridicătură mare” III, IV (31) -
v. Moina; - M6ișii (207) - Moisa, n. pers.; - Mórii
(23; 77; 81; 259; 263) - v. Moară; - Mórii = Spinii
Mórii; - Morșinii (69) - v. Morșanu; - Moșcolicului
I sau Coástea Moșcolicului II „deal așe, a lungu;
cred că-i o ciufală, ori pentru că-s rupturi de apă
acolo, molituri” U (197) - Moșcolicu, por;
-Mișului (21; 97) - Moșu, por.; - Moșiițului
(286); - Moșutului I sau Coástea Moșuțului I, II
(15) - Moșul, por.; - Muierăului = Muierău;
- Muncitului (82) - v. Muncel; - Munceldșului
(83) - Muncelușu; - Murgului „un deal în sat” II
(134) - Murgu, por.; — Nâdeșului (76) - Nadeș,
n. pers.; - Nâdișului = Măguricea; - Nâdișului
(172) - v. Nadiș; - Nalt „deal în vatra satului,
acoperit cu case” 1(11);- Nátului (49; 55) - Natu,
hip. < Ignat, pren.; - Negóii (116) - v. Negoia;
~ Negreânului „deal ca o căciulă a unui om in cap”
1(11)- Negrean, n. fam.; — Nijului (59) - v. Neju;
-Nimișilor „parte de sat; acolo au șezut nemișii” I
(260) - subst nemeș ‘nobil’; - Nișului (82) - Neș,
n. fam.; - Nicúlii (4; 5) - Nicula, n. fam.; - Noánii
(283) - Noana, n. pers.; - Noátinului (146; 147) —
subst. noátin (pl. noatini) „miel care-i de-un an,
berbecaș” I (147); - Núchii „deal; a fost a unuia
găzdoi” 1 (269) -Nuca, pren.; - Nucilor „un vârv de
102
DEÁLU
deal; or fi fost nuci cândva” I (73); „deal; acolo au
fost nuci mulți cândva" IV (175); - Nucului „dâmb,
ou” III (118); „deal mai rotunjit; or fi fost oarecând
nuci pe el” IV (279) - v. Nucu; - Núlii (21) - Nule,
por.; - Niîțului (89) - Nufu, hip. < Ion, pren.;
-Oânchii (145) - Oancă, por.; - Oârghii (206) -
Oarga, n. fam.; - Oârzânii (82) - v. Oarzăna;
-Ogrăzilelor (54) - v. Ogrăzea; — Ogrăzilor
„deal, arabil; îi denumire bătrână” I (28); „pantă
mare cu pădure; acolo o avut baronu porci și făcea
staore” II (227) - v. Ograda; - Óltului „pup de
dâmb rotund” I, „ou” [*] (21) - Oltu, n. pers.;
- Ómului (279); - Ónciului (209) - Onciu, n. pers.;
- Onilă „o fost un om sărac și ala ș-o făcut un
adăpost acolo” I (250) - Onilă, n. pers.; - Ónului
[yănuli] (103) - Onu, hip. < Ion, pren.; - Orbului
(104) - Orbu, por.; - Ordonânțului „deal; a cui a
fost dealu a spus că în armata austro-ungară a fost
ordonanț, ș-apoi l-o ciufulit Ordonanțu” [*] (21) —
Ordonanfu, por.; - Osóiului „deal țuguiat cu tufe și
pădure” I (60); - Osóiului II sau - Usóiului I (96); -
v. Osoiu; - Oțituli = Coástea Oțituli; - Oiițului
(30) - Ouț, por.; - Palântelor „deal mare; a fost
pădure mare de gorun” I (234) - subst. pălânt (pl.
pălante) ‘gard’; — Pâncului (289) - Pancu, n. pers.;
- Pântii (15) - Pantea, n. fam.; - Pădurii „deal; a
fost oarecând pădure” I (278) - v. Pădurea;
- Părului „deal; o fi fost ceva peri sălbatici” 1 (35);
„deal abrupt, cu plantație tânără; a fost pădure mare”
I (64); „un dărab de pământ lângă sat; or fost înainte
oarece peri” I (82); „deal; a fost acolo un păr” I
(197) - v. Păru; - Pășcoâii (219) - Pășcoaia, spm.
< Pașca, n. fam.; - Pârloagelor „deal mare” I (81) -
v. Pârlog; - Pecéiului (215) - v. Peceiu; - Pilii
„deal, fără pădure” V, VI (32) - v. Pelea; ~ Pinii =
Peana; - Pirilor „deal; au fost oarecând pe vârvu
ăla de deal peri mulți pădureți” I (212) - v. Păru;
- Periș6ruli „un vârv de deal” I (278) - v. Perișoru;
- Peșteânului [pășt'ânuluj] (279) - Peștean, n. fam.;
- Peștirilelor (117) - v. Peștirea; - Petoâșului =
Petoșiștii; - Pitrii (11) - Petre, pren.; - Pitrii
Catinții (166) - Petru Catinfii, spm.; - Petrinii =
Petriniștii; - Piâucului (85; 146; 147) - subst
piáuc [pt'âguc] „o pasăre sură, ca huhurezu, care
cântă în pădure" [**] (85); - Picúiului I (59) - v.
Picuiu; - Pierseciilor [pt'ersăiijilor] sau - Ónului
(63) - Onu, por.; - Piitrii „deal, un dâmb mare cu
piatră” II (32); „deal lung; e un stan mare de piatră”
II (126); „este o piatră mare” 1 (284) - v. Piatra;
~ Pietrișului „deal cu pădure; îi pietros tare” II, III
(207) - v. Pietrișu; — Pietrișului (128) - v. Pietrosu;
- Pischii (70) - Pisca, por.; - Plischii = Țipliu;
- Plișii (207) - v. Pleșu; - Plișului „un deal cu
pădure, teren pietros; cândva a fost un deal pleș, gol,
n-a avut lemne” II (72) - v. Pleșu; - Plópilor (15)-
v. Plopu; - Plópului „pășune între dealuri” I, „deal;
îi pădure de plop” II (174); - Poiinii (6); - Poiinii
= - Ciúhii; - Poiinilor (63; 64; 82; 85; 175) -
DEÂLU
v. Poiana-, ~ P6niții (159) - v. Ponifa; ~ Ponórilor
(34) - v. Ponoru; ~ Pópii (2; 11; 27; 37; 86; 87; 91;
98; 109; 113; 128; 177; 204; 278; 283 ; 284; 286)-
subst. popă-, ~ Poptélecului (62) - v. Popteleac;
-Pórojului „deal, pantă; îi un drum acolo, îi prăfos
tare, nisipos, are hămucă albă multă” 11 (244) -
v. Poroșu; - Porumbului (11) - Porumb, n. fam.;
-Pozmâgului (74) - v. Pozmagu; ~ Prihódului
„deal, de toate părțile e pădure; e drum pe vârvu
dealului” I (123) — v. Prihodu; -Priloâgelor
[priitelor] „un deal, de la Priloage către sat” II
(276) - v. Pârlog-, - Priporului sau Coâstea
Priporului „pădure de stejar și de cer pe deal; sub el
îi Priporu” IV (58) - v. Priporu; - Priznelului (137)
- v. Priznelu; ~ Púichii „o movilă mare, îi mai mult
pustiu, pleș” I (3) - Puica, n. pers.; - Puii (7) -
Puia, n. pers.; - Púpezii „loc drept, acolo au fost
căsi” I, „loc drept pe vârvu dealului” II (103) -
Pupăză, prob, por.; - Pupului = Púpu; - Purcărițu
„pășune, partea dreaptă din Purcăreața Mare” I (64)
- v. Purcărețu; -Purcărețului = Purcărâțu;
- Purului „deal împădurit” 1 (44) - Puru, por.; -
Pustii (69; 212) - v. Pusta-, ~ Puțtilii (56) - Pupile,
por.; - Râdii (287) — Rada, n. fam.; - Râizălii I
(166) - Raizăl, n. pers.; - Răchâsii (7) -
v. Răcheasa; — Răcdrii (279) - Răcoare, n. pers.;
— Rádénilor (128) - n. grup rădeni < Rad, n. fam.;
- Rădușiții (80) - v. Râdușifa; ~ Răscălului „dea!
înalt, loc înconjurat de pădure” IV (115) -
v. Răscolii-, ~ Răstănirii „deal cu o cruce cu Hristos"
V (211) - v. Răstignirea-, ~ Rătrind „deal, pădure de
gorun” 111 (267) - v. Rotundu; ~ Rătunzii (85) -
v. Rotundu; ~ Răului „deal, locuri proaste, îi rău
pământu p-acolo” I (262); - Răpii „deal, îi o râpă
mare” IV (177) - v. Râpa-, ~ Răpii = Coâstea
Bărcului; - Răpii = Râpa Visflii; - Râtului (28) -
v. Râtu-, ~ Récii „deal, se mărginește cu Recea
Mică” I (211) - v. Recea-, ~ Roâtii „deal lângă sat,
rotund” III, IV (97) - v. Roata; ~ Róbului „deal,
pășune; omul ala a cui o fost se zice c-o fost rob
oarecând” II (7) - Robu, spm.; - Rómnii „pământ
arabil, se mărginește cu Romna” III (149) -v. Rona;
~ R6șu „deal cu pământ roșietic tare, ajag și pietriș”
I (6); „un vârv de deal, mejdie cu Pusta” I, „pășune,
e roșu pământul” II (35); - Rózii (21) - Roza, n.
pers.; -Rúgetului (102) - v. Rugetu; - Rújii [rúji]
„un deal mai înalt; îs rugi” I (35) - v. Rujea;
~ Rugilor (71) -v. Rug; ~ Rúncului (109; 165) -v.
Runcu; -Rupturii (56) - v. Ruptura; - Rusului
(30; 83; 99; 145) - Rusu, n. fam.; - Rușilor (2) -
n. grup ruși < Rusu, n. fam.; - Sâtului „deal, e la
sudu hotarului" II (279) - v. Sat; ~ Săcii „un pic de
deal, cu un platou sus, de-o parte-i Valea Sacă” I
(37) - v. Saca; - Sălcilor 1 sau - Sălcilor II „un deal
mare; or fost înainte niște sălcii bătrâne acolo” I (59)
- v. Salcie; ~ Sărăturii (128) - v. Sărătura; ~ Sării
sau magh. [ș0puș domb] „deal; îi un fel de teren
sărat care fuge” II, III (217); - Sârbilor [sfrgilor]
103
DEÂLU
„un deal mai alungit” I (274) - v. Sârbi;
-Scâunului „un vârv de deal; când ajungeau
oamenii în vârvu dealului se hodineau, ședeau jos ca
pe scaun” I (73) - v. Scaunu; - Scorușului „deal; au
fost multe lemne de scoruș acolo” II, III (207) -
v. Scorușu; ~ Secăturii [săcătiiri] „coaste, loc sărac,
n-a fost apă, loc rău" I (82); „o față de deal, o
coaste” I, „un ou” II (118); „deal potrivit, sus mai
așezai’ I (273); - Secăturilor [săcăturilor] (123) —
v. Secătura; - Sefchii „cel mai înalt din hotar, teren
arinos” II (185) - Seica, n. pers.; - Sfărâșii „un deal
mai drept înconjurat de pădure” I, II (85) -
v. Forașu; -Sfatului (275) - subst sfit „om care
trage clopotele la biserică” I (275); — Sfânt sau
magh. Szent-hegy „deal; acolo aveau călugărițele
vie” VIII (217); - Steiului (262) - Siciu, por.;
- Silișului (29) - v. Silișu; — Soăcrii (228); - Sorușii
„deal, arător, este acolo un cătun” I (237);
- Spinoâii „un deal, a fost cu spini” III, IV (97) -
v. Spinoaia; ~ Stâlpului „deal vecin cu Fizcșu” I
(271) - v. Stâlp; -Stângâciului „deal împădurit” I,
„coastă, pășune; spun bătrânii că un stângaci l-o
scos locul ăla din pădure” (103) - Stângaciu, por.;
-Stânii „un delureț cu stufiș și pășune; o fi fost
stână acolo” II (281) - v. Stâna; — Stârciului „deal,
pe o parte cu pădure, partea mai abruptă, și pe o
parte arabil; după oarece pasăre îi zice" 1 (49) - subst
stârci; -Strâmb „un deal cu multe cotituri” IV
(219) - v. Strâmb; -Strâmbii „deal potrivit, da-i
lung” I (63); „deal, e către satu Strâmba” 1 (80) -
v. Păduriș; - Strámtórii [stríntóri] sau La Strâmtori
„este un drum lângă deal foarte strâmt, două răzoare
mari, nu încap două cară pe drum” II (67);
- Strámtórilor „două dealuri pe unde este o
strâmtoare” I (178) — v. Strâmtoarea; — Strâncii
„ala-i sus pe vârvu dealului, îi șes” I, II (98) -
v. Strâncea; - Strințului „deal cu drum, duce la
Curtuiuș, Bogata; or fost ceva case” III, IV (97) - v.
Strenfu; - Stuplnii = Stupina; - Stúrzului (98; 103)
- Sturz, por.; - Sudului (95) - Suciu, n. fam.;
- Sufletoâii (166) -Sufletoaia, spm. <Sufletu, por.;
- Surdului = La Lipo; - Șârdii (236) - Șarda,
n. pers.; - Șcdlii (118) - v. Școală; - Șchiopâriului
(288) - Șchiopariu, spm.; - Șeredinchii (289) -
v. Șeredenca; - Șisii „un deal bombat, lunguieț, cu
pădure” III (85); „este către Șasa, pe lângă hotaru
lor, a șesanilor” II (116) - v. Șasa; — Șâtrii „deal cu
pășune, a fost cu vii, acum părăsite II (67);
- Șibóului „loc pe coama dealului” I (76) - v. Șibou;
~ Șimon (245) - Șimon, n. pers.; - ȘimAșului (174)
- v. Șimoșu; - Șităgii „teren arător, este un duleu
între ele” I (171) - v. Șitaga; - Șoimușului sau
- Bârsii „deal care desparte Bârsa de Șoimuș” I
(174) - v. Șoimuș; ~ ȘolomAnului (75) - v. Solomon;
~ Șurii (53); - Știrilor (72) - v. Șură; - Șut (4) -
adj. șut „cam gol, fără nimic pe el” I (4);
- Șuvârului = Șuvâru; - Tanasiei (275) - Tanasie,
n. pers.; TarabAiului „deal cu pădure, teren
 DEÂLU
ondulat” I (154) - Taraboiu, prob. n. pers.;
— Tănâștilor „deal, arabil; acolo au șezut oameni cu
căși” 1 (177) - v. Tăneștii; ~ Tăului (28; 34) -
v. Tău; ~ Târgului „deal cu creastă ascuțită” I, „un
deal, o ridicătură” II, „deal cu drum pe el” III (283)
— v. Târgu; - Tarsii = Társa; — Tebeșoii (56) —
Tebeșoaia, n. pers.; — Téiuli „un deal c-un ciup de
pădure și un fănaț frumos” I (81) - v. Teiu; -Teléchi
„un deal lângă sat, a pus brădărie” I (41) - Teleki,
n. pers.; - Temetéului „deal, unde se-ngroapă
oamenii, lângă biserica veche” II (41); - Tinibótii
„o parte din Dealu Ghiurchii, partea mai de sus” I
(13) - Tinibotea, prob. n. pers.; -Toadérii „o culme
de deal” 1(16)— Toader, pren.; - Tócului „deal așa
mai mic; a fost a unui strămoș, a Tocului” II (279) -
Tocu, por.; - Toderésii (48) - Todereasa, n. pers.;
- Toderfchii (42) - Toderică, n. pers.; - Tólii (269)
- Tolea, n. pers.; - Tópii „drum care duce la Topa”
III, IV, „nu-i în hotaru nost, ala-i de la Cubleș
dincolo” II (31) - Topa, sat în CI; - Toponésii (16)
— Toponeasa, por.; - Trădului (25) - Tradu, por.;
- Trănișului (157)-v. Traniș; — Triștiii (16; 165)
— v. Trestia; — Túrii (258) - v. Turea; ~ Túsii (289)
v. Tusa; - Țăpului „o culmiță, o ridicătură scurtă
care vine până-n sat; umbla cândva țapi de pădure,
c-o fost pădure cândva” 1(16)- subst fap; ~ Țârinii
„deal, livezi și vie; îi în țarină” I (207); „deal nu prea
mare, se poate lucra; îi țarină, adică îi pământ bun de
lucru” I (273) - v. Țarina; ~ Țăudului „deal cu
pădure, în partea Țăudului” I (15); „deal mai întins;
se merge la Țăud, un cătun” I (35) - v. Țăudu;
— Țigânilor „deal în sat; la Crișeni i-a zis Țigani” III
(188); - Țigânului „versantu dincoace de Dosu
Morii; acolo a avut casă un țigan" I (15); -Țigănâsii
„un deal mai lat nu-i rotund” I (21) - v. Țigâneasa;
~ Țfclii [țicli] „deal cu pădure de stejar cu cer” I
(173); - Țiglii [țfgli] „punctul cel mai înalt pășune”
n (71) - v. Țicla; ~ Țdlii (284) - Țolea, por.;
-Țiiider (243; 250) - Țuider, por.; - Țăndrii (65)
- Țundră, por.; - Țunii (25) - Țunea, n. fam.;
-Uilocoăii (210; 211) - Uilocoaie, n. pers.; - Uliului
„un deal la nord de Valea Tușii, pășune” III (271) -
subst úliu; ~ Ursóii „deal potrivit dulce" I (56) - v.
Osoiu; - Úrsului „deal mare, ascuțit râpă; se spune
c-a fost acolo un urs mare cândva” II (60) - v. Ursu;
~ tlții (56) - Ufa, por.; - Úfului „deal rotund și
lung; am auzit de cineva de-a Uțului". I (21) - Ufu,
n. pers.; - Vâcilor (82); - Vandrócului (178) -
Vandroc, por.; - Vârului „deal, îi cu vii; a fost
piatră multă acolo” IV (207); - Vărului din Jos
(207); - Vârului din Sus (207); - Văcăroâii (177) -
Văcăroaia, por.; — Văii (54) - v. Valea; ~ Vântului
„deal mare cu pădure pe lângă el și sus îi liber” II
(60); - Viisii (287) - Veisa, n. pers.; - Visii (279) -
Vesa, n. fam.; - Viezunfilor „deal așa mai oval,
mare; pădure de stejar, gorun, cer” I (63) -
v. Viezunie; ~ Viezuriștii „deal cam lat nu abrupt cu
pădure; o fost viezuriște mare” [*] (4); - Viii „deal;
104
DEÂLU
a fost cândva vie, amu-i pășune” III (69); (81);
-Viilor (2; 24; 28; 56; 97; 174; 178; 227; 240; 257;
259) - v. Via; — Vulturilor (184; 185) - v. Vulturu;
~ Zahariei (204) - Zaharie, pren.; - Zăicului sau
(mai recent) Deâlu Fuștâștilor sau Fuștâștii „deal,
arător, un grup de case” I (275) - Zaicu, por.;
n. grup fuștești < Fuștea, por.; — Zădfdului (59) —
v. Zădidu; - Zălhoăii „deal mai alungit cosalău” I
(95) - v. Zălhoaia; - Zăpodii „deal între Pleșa și
Zăpodea” I (283); „pantă” II (83); - Zápózilor „deal
mare, deasupra Zăpezilor” I (62) - v. Zăpodea;
~ Zării „deal înalt” II, „a fost a unui om Zaharia” I
(204) - Zăre, hip. < Zaharia, pren.; - Zăv6iului
„dea! cu pădure” I (80) - v. Zăvoiu; - Zgâdului =
Locuri Réle; - Zghidânului „deal întins, o șeauă: a
avut poiată pentru vite acolo un om Zghidan” IV
(279) - Zghidan, n. pers.; - Zntfzii „deal, mai sus de
Zmizile” I, „deal; a fost ceva pădure acolo ș-o fost
zmidă” III (287) - V. Smida.
Deasăpra Deălului „pășune, îi pe deasupra
dealului” II (270); Din Deal în Jos „o coaste, se
duce-n jos” I, „îi pe culmea dealului, cum cobori
către Vădurele” III (135); După Deal „o uliță într-o
parte a satului, după un deal” I (6); pantă, coastă de
deal (8; 47; 61; 62; 69; 86; 123; 130; 131; 287);
platou (48; 52; 53); „loc cam șes, da-i sus” 1 (63); „o
holoambă așezată” I, „îi după o rădicătură de deal”
II (95); „loc gropos” I (97); „o parte de sat” I (125);
„loc deluros” I (139); „o groapă înconjurată de deal”
I, II (161); „deal mare; este un deal în urma lui, o
creastă de deal mai mare ca acolo” II (265); „coaste,
pământ mai la dos, mai rece” V (279); teren arabil
situat după o ridicătură (3; 28; 33; 34; 76; 82; 91;
104; 167; 174; 185; 186; 187; 192; 197; 247; 271;
272; 282); pășune (31; 70; 164; 229; 270; 277;
278); După Deal I, II sau După Deal la Garda III
platou (98) - Gárda, n. fam.; După Deal 1 sau După
Deal la Sat III „e într-un dos de deal” I, „acolo s-a
făcut satu” III (108); După Deal = Stupina; După
Deălu Buiăcii „coaste” I (177); După Deălu
Fântâna Úrsului „teren arabil” I (229); După Deălu
Flórii (146); După Deal Ia Păru Prăsăt (70); După
Deălu Nidiii (151) - Nidia, n. pers.; Dijpă Deălu
Stângăciului „poiană” II (103); După Deălu Tarsii
„un loc dincolo de Dealu Târsii, coaste” IV (289);
După Deălu Viezunfilor (108); în Deal la Căsă
„a fost o casă acolo, în vârvu Dealului lui Hering” II
(103); în Deal la Crúce (283); în Deal la Făgădău
„îi chiar în vârvu dealului; acolo era un fogădău” II
(114); în Deal la Observatór (103); în Deal I, III
sau în Deal la Păr II „poiană deschisă" III (114); în
Deal la Pruni „pomărie, pe deal” I (128); în Deal la
Râpă (60) - v. Râpa; în Deal la Vii (283); în Deal
sau Ogrăda Pitrii loănii Păvelii (272); între Deălu
Ghinii „două dealuri, o deșelătură, o lăsătură cu
fănaț” I, II; „o văgăună largă" III (85); La Deal
(104; 105; 108; 155; 176); La Deal în Rât (259); Pe
Deal platou, teren agricol (137; 142; 191; 209; 259);
DEARLÂU
Pe Deal platou și parte de sat, uliță (2; 34; 37; 55;
65; 66; 78; 98; 114; 120; 121; 125; 129; 132; 146;
159; 165; 191; 193; 197; 229; 234; 235; 258); Pe
Deal = Ciúha; Pe Deal = Deléni; Pe Deal =
Deluréni, Deloréni; Pe Deal = Nedéia; Pe Deal sau
Pe Deal la Hártúpi (118); Pe Deal la Gúgu (98) -
Gugu, por.; Pe Deal la Irimle (98) - Irimie, pren.;
Pe sub Deal pantă (16; 39; 44); Péste Deal „loc mai
așezat, mai întins” II, „o culme de deal, se-ntoarce în
ceea parte” III (160); „pământ arabil peste un deal”
III (188); Sub Deal loc drept, șes (76; 78; 97; 98;
130; 153; 156; 259); „o lăsătură de teren, are două
șei” II (139); „o coastă, îi cu gropi, cu dâmburi” III
(142); Sub Deálu Ardéi „loc cam în pantă, coaste,
arabil și rât” I (82); Su Deălu Brădului (283); Su
Deálu Curat „coaste, pășune” I (246); Su Deálu de
Mârin „loc arător” III (276); Su Deálu Feții „pantă”
V (175); Su Deálu Măre „un podireu fain” I (56);
„loc mai așezat, șes” I (156); „pășune și loc arabii,
este deasupra un deal mare” II (191); Sub Deálu
Piétrii „loc șes” I (11); Sub Deálu Pónifii „o
coaste” I (159); Sub Deálu Purului „loc în pantă,
din drum în pădure” I (44); Sub Deálu Șibâului
„teren arabil” (76); Sub Deálu Zădidului „pantă” I
(59).
V. și Calea Dealului, Capu ~, Cărarea prin
Dealu Chimului, Coasta ~, Coasta de pe Deal,
Cornu Dealului, Creasta ~, Creasta din Dealu
Răstignirii, Crucea din - Lutului, Drumu ~, Drumu
de pe Deal, Drumu după ~, Drumu la Capu
Dealului, Drumu pe Deal, Drumu pe Dealu
Ghiurchii, Drumu pe Dealu Goronetului, Drumu pe
Dealu Gros, Drumu pe Dealu lui Gligor, Drumu pe
Dealu Moșcolicului, Drumu pe Dealu Nalt, Drumu
pe Dealu Nejului, Drumu pe Dealu Popii, Drumu pe
Dealu Rătesii, Drumu pe Dealu Ursului, Drumu
spre Deal, Faja Dealului, Fântâna de pe Deal,
Fântâna din ~, Fântâna după ~, Fântâna în —,
Fântâna sub Dealu Puichii, La Fântâna după Deal,
Fruntea Dealului, Fundu ~, Furca ~, Gura
Grădinile de după Deal, Hârtopu in ~, Intr-a lui
Ghiurfi în Lacu pe ~, La Popa-n ~, La Tău in
Pădurea după ~, Părău Dealu Boului, Părău —
Corbului, Părău - Crișului, Părău Dealului Curat,
Părău Dealului Satului. Părău de după Deal, Pe
Hagău la Dealu Săcăturii, Pe Mihăiasa la Deal,
Poiana din Deal, Poiana din Vârvu Dealului,
Poiana după Deal, Poiana în ~, Râtu Boncii din ~,
Râtu Moșului de pe Deal, Tabla din Dealu
Herecleanului, Ulicioara Dealului, Ulița ~, Ulița de
pe Deal, Ulița după Ulița pe ~, Ulița spre
Valea Dealului, Valea peste Dealului, Vârvu ~, Viile
de după Deal, Zăpodea Dealului.
Deálurile „niște dâmburi, sânt și păraie" I, „loc
dcluros, format din mai multe coline” II (40); „îs mai
multe dealuri la un loc, dâmburi; îi pietros, părăios,
spinăraie” I, II, III (45); „coaste, loc mai țâpiș” I
(126); „un deal cu mai multe aripi” I, „loc așa cam
deal, da-i arabil, îi loc cam de dealuri” III (267).
105
DELÉNI
între Deáluri „o căzătură între două dealuri” I
(23); „pășune între două dealuri” II, „un teren mai
lung între dealuri” III (174); Pe su Deáluri I sau Su
Deáluri II „loc așezat și coaste, loc arător” II (126).
V. și Fundu Dealurilor, Părău de Dealuri,
Pădurea din ~, Valea peste ~.
- Din subst deal (pl. dealuri).
DEARLÂU. Sub Dearlâuă [d'arlâyă] „deal tot
rupt, în trepte, loc rău, pășune” I, II, III, „loc
muntos, ondulat” IV (289).
DEASUPRA sau Pe Deasúpra „loc pe coaste, îi
deasupra satului” I, „un podiș, loc arabil, îi deasupra
satului” II (129).
Pe Deasúpra „îi mai sus ca satu” I, II (48).
- Din adv. ~.
DÉBRA v. Fântâna, Podu, Togu.
DECÚNG. La - „teren de deal, pământ șuăios,
sfărâmicios; este acolo o groapă cât o cameră unde
în primul război mondial a fost amplasat un tun sau
un brand, armă de-aștea, mai grele, de-acolo s-ar
putea să i se tragă numele” I (199).
- Din subst decúng (pl. decunguri) ‘adăpost în
pământ pentru apărare împotriva bombardamentelor;
tranșee’ (v. ALRII, s. n„ voi. IV, h. 966; ALRM II,
s. n„ voi. II, h. 781; R. Todoran, în MCD, I, 66) (<
germ. Deckung ‘acoperire, apărare’).
DtDIȚA [d'ed'ița] IV, V sau Dedițele I, II „loc
arător; a fost pădure, acolo au făcut ghețărie și o
băgat-o într-o groapă mare” I, „un deal” II, III, „o
pantă” IV (175).
Dădițele „rupturi, teren care a fugit” I, „deal, loc
arabil” II (174).
V. și Drumu pe Dediță.
— Din subst dediță (pl. dedițe) ‘specie de
plante’.
DEDOÁIA v. Ulița.
DÉGRETU „teren de vie și fânaț” I (194).
DEHÉNCIU v. Fântâna.
DÉIJI v. Pășunea.
DEINEȘ v. într-a lui Părău, Via.
DEJA sat, c. Sălățig, 1343 Deeshaza, 1414
Deshaza, 1461 Dezhaza, 1760-1762 Deésháza,
1850 Gyise, 1854 Déésháza, Gieșa (Suciu, DILȚ).
V. și Dealu Dejii, Podu Turnu ~.
- Din top. magh. Désháza < n. pers. Dés.
DEJÉN1 v. Pășune.
DELÁNII „parte de sat, îi sus pe deal” I (243);
„parte de sat așezată pe deal” I (247).
V. și Ulița Delanilor.
- Din n. grup ~ < deal + suf. -an.
DELÉNI v. Periceiu Mic.
DELÉNI, pop. Cioara, sat c. Dobrin-, cca 1700
Csora, 1750 Szilâgycsora, 1760-1762 Nagymonujfalu,
1804 Csora sive Nagymon-Ujfalu, 1839 Tsova,
1854 Nagy Mon Újfalu, Cioara (Suciu, DILT).
Delénii „o uliță pe un deal, o parte de sat” II,
„parte de sat cu uliță, duce la Mirșid” III (1); Delénii
DELIȚA
sau Pe Deal (39); Delénii sau Ochiénii [yátéií]
„parte de sat, îi mai pe deal” I (207).
V . și Ulița Delenilor.
- Din n. grup deleni < deal + suf. -ean\ subst
cioáră.
DtLIȚA „teren mai denivelat” I (81).
V . și Presaca Deliții.
DELN1CIOÁRA „arător” [•] (262); Delnicioára
I, II sau La Delnicioáre V sau (mai demult) La
Măru Bóznii I, II „pășune, a fost cândva pădure și o
poiană” I, II, „pășune, a fost arabil înainte; au fost
delnițe mici pe-acolo” V (66) - v. Bozna.
Delnicioărele „un fănaț, un rât” III (70); „șes,
niște fășioare de pământ” I, „pământuri mai mici” III
(125).
— Din subst delnicioără (pl. delnicioáre)
< delniță + suf. -ioară „pământ îngust și mai lung,
împărțit la mai mulți oameni” III (70).
DELNIȚA „pășune în pantă, lungă și îngustă” I
(2); „pantă, arabil; îi un loc mai așezat ca o delniță”
VI; „pantă de dos, un dărab din multe mai mici” I, II
(66); „e deasupra de răzor” I (78); teren arabi! (80;
188; 191; 264); „pământ frumos, niște delnițe
frumoase” I (81); „loc drept îs delnițe acolo, îi
pământu-mpărțit” I (83); „pantă, loc pustii” I, „o
poiană mare” II (84); „loc drept fănaț lângă sat” I
(154); „au fost niște șurinci de pământ' I, II (161);
„îi un pământ mai lung” II (258); „loc cam delos,
pășune” I (266); „mai coaste un pic; îs mai multe
pământuri tăiate în lungime, îs niște delnițe” I (273);
Delnița II sau Pe Délnițe I „șes, alungit loc arător
pe lângă drum” I (37).
Delnița de la Timitéu (114) - subst temetéu
‘cimitir’; - de la Pustă (114) - v. Pusta-, - Țilichii
„pantă, loc arabil” I, II, III (289) - Țilica, n. pers.
în Dălniță (236); La Delniță = Prunăria; Pe
Delniță (114).
V . și Fântâna din Delniță, Picioru cela cu
Podu Delniții, Răzoru ~, Ulița ~, Viile
Delnițele terenuri lungi și înguste (21; 69; 70;
80; 83; 84; 99; 104; 123; 136; 138; 154; 191; 258;
264; 273; 276; 277; 283; 284; 287); „loc pe pantă,
arabil, îi pământ mai lung” I (33); „șes, din drum în
vale, arător” I (41); „o fost pământuri tăiate așe, a
lung” IU (61); Dălnițile 1 sau în Delnițe la Ghirăn
(282) - Ghiran, n. fam.; Délnifele = Fânățele.
Dâlnițele Lăieșâștii II sau ~ Lăioș£știi III „mai
multe bucăți de pământ” II (55).
Pe Dălniți sub Vii „au fost mai multe părți ale
oamenilor” III (136).
V . și Drumu de la Delnițe, Fântâna de la
Părău Delnițelor.
- Din subst. delniță (pl. delnițe) „o drujincă de
pământ” II (83); „fâșie lungă de pământ’ I (136); „o
bucată de teren lunguț” I (138); „o șurincă de
pământ” 1(161).
DELDRÉNII sau Delorénii sau Pe Deal „o
parte de sat cei așezați pe culmea dealului” I (122);
Deiurénii sau Pe Deal (119).
106
DEȘELĂTÎIRA
V. și Ulița Delurenilor.
- Din n. grup - < subst. dealuri.
DELUȘÎNII „uliță în sat” I (193).
- Din n. grup - < subst deluț.
DELÚJU „un deluț lângă Zănoagă” I (90); „un
dâmb în sat” 1 (119); „un deal mai micuț” I (124);
„un teren de deal” I, II (136); „pantă mare; îi un
deluț acolo, cel mai mare pe partea aia” I (240).
Deliițu Câmpului „îi în Iertaș, nu este alt deal
așa mare și așa ascuțit ca ala” II (265); - lui
Mărchiș (109) - Marchiț, n. pers.; - Mic (124).
La Deluț „un deluț mic” I, „îi un deal mai mic”
V (177); Pe Deluț „parte de sat’ I (125).
V . și Capătu Deluțului, Vâlceaua
- Din subst. deluț (pl. deluțuri) < deal + suf. -uf.
DÉMBLEA v. Piatra.
DEMETER v. Togu.
DEMINEȘV [d'emindș] „pământ arător, vecin
cu Ulciugu” III (162); Demeneșu „loc în pantă” I
(167).
- Din n. pers. Demeneț.
DENCI v. Vălceaua.
DÉNCIU v. Părău.
DÉNE§ v. Iertașu.
DEPARTE v. Via.
DEROÁIA v. Tabla.
DERȘÎDA sat c. Bobota; 1349 Derzsida, 1423
Dersyda, 1441 Dershyda, 1459 Derzhyda, 1466
Dershida, 1475 Dersda, Kis Derzsida, 1486
Dershyda, 1503 Deershyda; 1526 Dersjde, 1549
Derhâza, 1550 Felsö-Dershyda, Dershida, 1569
Alsó-Dershyda, 1694 Also-Dersida, 1726 Deersida,
1733 Dersida, 1748 Babutza, 1750 Kis Dersida,
1779 Babotza, 1850 Dersidu, 1854 Kis-Derzsida,
Derșida (Suciu, DILT).
- Din top. magh. Derzsida < Derzs, n. pers. +
hid ‘pod’ + suf. a (Kniezsa, KH, 268/21).
DESÂGÂ. Desăgii „e o pantă dulce, e și de-o
parte și de alta ca doi desagi” I, „teren un pic ridicat
parcă-s două desăgi puse pe umăr” II (235).
- Din subst. desagă (pl. desagi, desăgi) ‘teren
asemănător cu o traistă, formată din două părți’.
DESĂGEL. Desăgâii „loc deschis din sus de
sat cu fănaț și pomi” I (139).
V . și Valea Desăgeilor.
- Din subst desăgel (pl. desăgei) < desâg+suf. -el.
DÉSÁT. Désátu Bótii „livadă și arător” I (166)
- Bota, n. fam.
- Din subst desăt, var. a lui déset (pl. desături)
‘desiș’.
DESCÚLT v Dealu.
DEȘELĂTÎIRA „coaste, pășune cu spini” I,
„trecere de deal în hotărâș cu Dealu Mare care îi
hotărâș cu Aghireș” V, VI (32); „o troacă, o
adâncitură pe Dealu Luncanilor” II (84); „pășune,
pantă mai mare; îi ca o covată” I, „e acolo mai sus,
către vârvu dealului, un teren mai lăsat un pic, ca și
cum ar fi fost deșclat” II (103); „o lăsătură de deal, e
DEZBRĂCINÂȚI
un drum” I, „o trecătoare de la Copaia dincolo” II
(124); Deșelătura sau Culmea Deșelătă „pe lângă
Ulicioara Delului” III (283); Delășătiira „o șa, cum
trecem de la Drumuri la Ghioșeia” I (74).
- Din subst. deșelătura (pl. deșelături) < deșelâ
+ suf. -ătură ‘curmătură, trecătoare, șa, adâncitură’.
DEZBRĂCINÂȚI v. Ulița.
DIÁCU v. Dâmbu, Dealu, Dosu, Fântâna,
Groapa, Gropile, Hârtopu, Iertașu, Pădurea,
Părău, Podereu, Podu, Poiana, Râpa, Társa,
Togu, Ulița, Valea, Via.
DÍBU v. Părău.
DÍCA v. Fântâna, Podu.
DÍCU v. Groapa.
DÍDA v. Iertăoiu, La a Didii, Părău, Râpa.
DIDÁCIU „puțin deal, arabil” I, „un pic de
pantă, arabil” II (246).
V . și Dâmbu Didaciului, Drumu
- Din prob. n. pers.
DIDÉU [d'id'épu] „deal, pantă mijlocie, se poate
lucra; o fost poiană mai înainte" I, II (80).
V . și Dosu Dideului, Săcăturile ~.
DIDÍLE v. Groapa, Ograda.
DIDILEÁSCA „pământ arabil, puțină pantă; a
fost un om care o stăpânit acolo întâi” II (269).
- Din spm - < Didile, por. + suf. -ască sau
‘proprietatea lui Didile'.
DIDOÁCA „loc de șes și pantă lângă
Dumbrăvița” II (202).
- Din por. -.
DÍDU v. Râpa.
DIECÉNI v. Ulița, Vâlceaua.
DIG. Digu Văii „vale, vine de la Grebăn” I,
„locu ăla mai așezat lângă Valea Grebănului” II,
„deal și vale cu apă” [*] (283).
Digurile „un dărab de hotar, puțin costos; îi
pădure împrejur, o fost pădure tot” I (82).
V. și Părău Digurilor.
- Din subst. dig (pl. diguri) ‘construcție de
protecție făcută la marginea sau pe cursul unei ape’.
DIGÓIU „coaste de pășune, arător și pădure” I,
„pădure, deal spre Sâncrai” II (67).
V. și Părău Digoiului.
- Din por. Digói.
DÍHOR v. Grădina, Săcădașu.
DINCOÂCE v. Cehaia, Hălăușu, Țibenia.
DINCOLO v. Cehaia, Hălăușu, Țibenia.
DINLÓNTRU v. Șesu.
DIOGÁRU v. Via.
DIOȘEIA [d’iyășdia] „o groapă mare, are izvor
mare acolo, arabil, pe mijloc e fânaț” I (74), „arabil”
1(70).
V. și Părău Dioșeii.
DIOȘ0D [d'oș6d] sat, c. Hereclean; 1345 poss.
Od, 1349 Odi, 1424 Ad, Adfalu, 1441 Aad, Dios-Ad,
1535 Ada, 1537 Adh, 1539 Dyosad, 1564 Dyossad,
1570 Dyysad, 1641 Dioszad, 1850 Gyosad, 1854
Diosád, Dioșad (Suciu, DILT).
107
DOBÁIA
- Din top. magh. Diósád < diós ‘nucet’ + Ad,
Od, n. pers. (Kniczsa, KH, 273/82; Kiss, FNESz, I,
371-372).
DIOȘU „pantă de deal, loc arabil, cu câte-un
dărab de vie” I, II (216); „coaste, vie; au fost nuci
mulți acolo” I (253); „coaste, puțin îi fănaț, arabil și
pomăt” I, „deal mare, o parte arător, este pomărie” II
(265).
- Din top. magh. Diós < dió ‘nuc’ + suf. -s ‘loc
cu nuci’.
DISTORÉBI [distorébd'] „o movilă înaltă,
rotundă frumos, loc neproductiv” 1, II (286).
Sub Distorébi „pantă lină, arabil” I, II (286).
V. și Părău Distorebiului.
DIÚCU v. Ulița.
DIUG v. Temeteu.
DIUGĂRÎA sau Puțu Sec „locul unde se
îngroapă animalele” I (11); „locul unde se îngroapă
vitele moarte" II (12).
Diungăria [d'ungărfja] sau Puțu Sec „locul
unde se îngroapă animalele moarte" I (138);
„pădure; îi cimitirul animalelor, acolo bagă
mortăciuni” [*] (175).
- Dn subst. diugărie, cu var. diungărie (pl.
diugării) < diug ‘hoit’ + suf. -ărie ‘cimitirul vitelor’.
DIVORÁGA „loc șes; avem acolo și saivanele
pentru oi” I (231).
V . și Drumu Divorăgii.
DOÂGĂ v. Dosu, Părău, Picioru, Șesu.
DOÂLMĂ. Sub Doălme „loc și costos și neted
lângă sat; are și dâmburi, îl ară cu pluguri
schimbătoare” I (82).
- Din subst doălmă, var. a lui dolmă (pl.
doalme) ‘șanț pentru scurgerea apei făcut prin
holdă’; cf. și dolmă ‘dâlmă’ (Pașca, G, 25).
DOÁMNA v. Bercu, Dealu, Fântâna, Părău,
Via.
DOÂNDA v. Părău.
DOÂSCĂ. Pe la Doâște [d^șt’e] „uliță de
intrare în sat; la șosea este o fântână de doaște, de
lemn” I, „teren de pantă; este o fântână din lemn” II
(192).
— Din subst. doâscă (pl. doaște) ‘scândură,
bucată de lemn uscat’.
DÓBA sat, c. Dobrirv, rezultat din contopirea
satelor Doba Măre și Doba Mică; 1220 sacerdos de
villa Duba, 1334 poss. Daba, 1363 Doba, 1413
Kisdoba, 1417 Eghazasdoba, Kysdoba, 1439-1444
Nagy-Doba, 1693 Nagidoba, 1733 Dobele,
1760-1762 Nagy Doba, Kis Dobó-Allszeg, Kis
Dobó-Felszeg, 1850 Doba Mika, 1854 Nagy-Doba,
Doba-Mare, Kis-Doba, Doba-Mica\ ín sec.
XIII-XIV exista un singur sat Doba (Suciu, DILT).
V. și Drumu Dobéi.
- Din n. pers. Duba, Doba (Kniezsa, 273/83;
Kiss, FNESz, I, 376).
DÓBA1 v. Pășunea.
DOBÁIA v. Valea.
DOBÁRCA DOMNÉSCU

DOBÁRCA v. Dăbâca. DOGÁRU v. Huciu, Poiana.

DOBITÓC v. Temeteu.
DOBOGÁN v. Via.
DOBOGÁU „coastă, vie și livezi” I (175);
Dubugău „coastă cu vie și arabil” I, „coastă de deal
acoperită cu vii” II (197).
- Din top. magh. Dobogó < dobogó ‘Ioc
înclinat’.
D0BOȘ v. Via.
DOBOȘEL. Doboșilele „parte din Dosu
Presăcii, loc accidentat, cu gropi multe, fânaț” I,
„arabil și rât pe șes, pe sub Meseș” II (11).
— Din n. pers. Doboș + suf. -el.
DÓBRA v. Dâmbu.
DOBRÉIU „un deal lung, se-ntinde din Dealu
Mare până-n centru satului, între Valea lu Dobrei și
Valea Șcheii, acoperit cu case, pădure și fânaț” II
(275).
V. și Valea lui Dobrei.
— Din n. pers. Dobrei.
DOBRÉSCU IV sau Pe Dobrescu II „loc arător
și pășune, tot de deal” IV (105).
- Din n. pers. —.
DOBRIÁNU v. Moara.
DOBRIN sat, c.; 1423 Debren, 1450 Debrend,
1557 Debro, 1733 Dobrin, 1850 Dobrinu, 1854
Debren, Dobrin (Suciu, DILT).
V . și Grădina Dobrinului.
- Din n. pers. - (Pătruț, Nume, 52; cf. și
Kniezsa, KH, 274/87).
DOBROÁIA „pădure de fag și gorun, merge
până-n hotarul Chițului” I, „loc arător, este și pădure
de Ia un loc în sus” II (126).
V . și Gura Dobroaii.
- Din spm. ~ < n. pers. Dobra + suf. -oaie.
DOBROCÍNA sat, c. Gâlgăw, 1569 Dobroczyna,
1590 Dobrochyn, 1607 Dobraczina, 1733 Dobrodsina,
1750 Dobrocsina, 1850 Dobrutzina, 1854 Dobrocsina,
Dobrocina (Suciu, DILT).
V . și Răstoaca Drobocinii, Valea ~, Valea
Dobrocinii.
- Din n. pers. —.
DOBRÓIU sau Dealu Dobróiului „un deal,
pantă mare, deal foarte mare” I (81).
V . și Dealu Dobroiului.
- Din n. pers. Dobroi.
DÓBRU Joc în pantă, teren de față” I (232).
V. și Părău Dobrului.
- Din n. pers. - (Pătruț, Nume, 52).
DOCÂȘU v. Poiana, Ulița.
DÓCHIA v. Grădina, Ulița.
DOCHIȚA v. Râpa.
DÓCTOR v. Via.
DÓDEA v. Dosu, Fundu, Gruiu.
DODOÁIA v. Coaste.
D0DOȘ v. Dealu.
DODOVÍC v. lertăoiu.
DÓDU v. Via.
DOGÁREÁNA „o pantă ușoară; a fost pământ
domnesc” [*], „pantă, dar mai frumoasă un pic,
arabil” V (175).
— Din spm. ~ < Dogaru, n. pers.
DOH sat, c. Măeriște'. 1338 Doh, 1547 predium
Doh, 1609 Dobbtelke, Dohtelke, 1733 Dohul, 1750
Dohh, 1850 Dohu, 1854 Doh (Suciu, DILT).
V . și Drumu Dohului, Fântâna ~, Fundu ~,
Pădurea Valea Fundu ~.
- Din n. pers. ~ (cf. Kniezsa, 269/36; Kiss,
FNESz, 1, 380).
DOHODÁR. Dohodárii „un capăt de pământ
între două păraie” I, „un pic de groapă între Părău
Bălaciului și Calea Șesurilor” II (95).
- Din subst. dohodár (pl. dohodari) < dohód,
var. a lui dohót ‘păcură’ + suf. -ar.
DÓÍCÁ v. Râpa.
DÓIE v. Ulița.
DÓJI v. La ~.
DÓLA v. Ograda.
DÓLEA „dram pe Bare” II (185).
- Din n. pers. ~.
DÓLHA v. Poiana.
DOLHÉNI sat, c. Ileanda; 1571 Dolha, 1590
Ilondapataka, 1598 Dolhafalva, 1615 Dolhân,
Dalhâcz, 1730 Dolheny, 1750 Dolhej, 1760-1762
Dolheny Illonda Patak, cca 1800 Honda Pataka,
Dolheni, 1850 Dolhány, 1854 Ilondapataka,
Dolheni (Suciu, DILT).
V . și Valea Dolhenilor.
- Din n. grup ~ < Dolha, n. fam.
DOLHOÁIA „coastă și teren arabil; Dolhoaia îi
poreclă de femeie” I (128).
- Din spm. ~ < Dolha, n. fam.
DOLÎȘA v. Poiana.
DOLOGÁNU v. Pădurea.
D0LȚA v. Groapa.
DÓLU sal, c. Zimbor, 1461 census quinqua-
gesimalis de Dai, 1733 Dolul, 1750 Dai, 1760-1762
Dâl, 1805 Daâl, 1854 Dăl, Doi (Suciu, DILT).
V . și Calea Dolului, Cărarea la Doi, Coastea
Dolului, Dealu Dosu ~, Drumu ~, Fața ~, Părău
Râtu ~, Valea —.
- Din n. pers. ~.
DÓMBA v. Dealu, Pășunea.
DÓMBAI v. Părău.
DOMINTÍE v. Coliba.
DOMNÉSCU „loc cam drept; a fost pășunea
baronului” I, II, „a fost a unui boier, a unui domn de
Ia Surduc” III (142); „legheleu; au avut domnii
oarecând un loc acolo” II (269); Domneâsca
„pășune; pădurea a fost a oamenilor și s-a tăiat” II,
„legheleu; o fost pădure bugăt, multă” III (276).
V . și Coasta Domnească, Dosu cel Domnesc,
Fața cea Domnească, Fundu cel Domnesc, Grădina
Domnească, Ponița cea Domnească, Râtu cel
Domnesc, Via Domnească.

108
DOMNÍCA
V . și Ciuturii Domnești, Grădinile
- Din adj. subst. domnesc,-ească.
DOMNÍCA v. Poiana.
DOMNÍN sat, c. Someș-Odorhei; 1219 villa
Domlun, 1220 villa Domulin, 1334 poss. Thoplon,
1423 Damlen, 1472 Damleona, 1475 Damjon,
Damlyon, 1487 Damyanthelek, Damyantheleke,
1554 Damlyon, 1596 Dablyon, 1611 Dablion, 1618
Dobjon, 1733 Dominul, 1750 Dobion, 1760-1762
Doblyán, 1850 Domnyinu, 1854 Dobjon, Domnin
(Suciu, DILT).
V . și Dealu Domninului, Valea ~.
— Din top. sí. *Domlin > *Domiin > *Domnin
(cf. Kniezsa, KH, 274/99).
DOMNIȘOÂRA v. A Domnișoarei, Moluțu.
DÓMNU v. Dealu, Fântâna, Podu, Râpa,
Râtu, Valea, Via.
DOMUȚU v. Picioru.
DÓN] v. Togu.
DONOGÁNU v. Togu.
DÓNll v. Drumu, într-a Donului, Pădurea,
Poiana, Ulița.
D0PȘE v. Coasta.
DOROCÉNI v. Dâmbu.
DOR0LȚA „pășune la oi, a fost a boierului” 1,
II, „coastă, pășune pe coaste” III, IV (161).
- Din n. fam. Dorolfi + suf. top. -a.
DOROLȚENI v. Ulița.
DÓRU v. Fântâna, Părău.
DORUȚ v. Ulița.
D0RVOȘU „teren de față, arabil; a fost al unui
ora, Dorvoș” I (183); „loc și șesos și deluros, arabil
și Binețe și sus către Bic îi pădure” I, „Ioc drept,
arabil” II (206); „loc drept, fânaț” II (210).
V. și Fântâna Dorvoșului, Părău
- Din n. pers. Dorvoș.
DOSÉNI v. Dosu.
DÓSOCUTI 1 sau Dosocúte II „deal, pădure,
fânaț, spini, arabil” I, „deal, pădure, arabil și pășune,
sânt case acolo; e la un dos” II (263).
DÓSU „îi zice Dos că-i cam întors de către sat;
soarele ajunge acolo cam de pe la zece oare” I (4);
„pantă dulce la ieșirea din sat, expoziție nordică” I
(6); „deal mare cu pădure, graniță cu Trăznea” I (8);
„o coaste de pășune sub Meseș; îi Ioc de dos” 1(10);
„coastă spre miazănoapte, pășune” I (12); „o
așezătură; îi în spatele satului, la miazănoapte” I
(36); vo doștină, cam coaste” [*] (38); parte de sat
(70; 214); „coaste cu umituri; îi în dosu dealului”
[*] (93); „pădure într-un fund de hotar; are și arător"
I (132); pădure (24; 28; 39; 42; 98; 102; 113; 154;
276; 278); loc unde nu bate soarele, Ioc ferit, ascuns
(13; 19; 21; 29; 31; 32; 33; 51; 52; 55; 61; 62; 64;
66; 67; 71; 72; 76; 77; 80; 82; 83; 86; 91; 99; 109;
115; 124; 137; 156; 163; 192; 234; 240; 259; 260;
272; 279; 283); Dósu sau D6su Văii Tréznii sau
Dósu lu Fițeg „pădure; îi la dos, mai umbrit” I (37);
Dósu III, IV sau Dósu Băicii I „îi în dosu satului”
IV (58) - v. Baica; Dósu sau tllița de Dos (59);
109
DÓSU
Dósu sau Pădurea Iui Ceâus (68) - Ceauș, n. pers.;
Dósu sau Dósu Adalinului (70,71) -v. Adalin.
Dósu Adalinului la a lui Mihăieș (70) - v.
Adalin-, ~ Agrfjului (12) - v. Agrij; ~ Alb = Deâlu
Alb; - Alunișului (34) - v. Alunișu; ~ Anglistului
(155) - v. Angustu; ~ Arinului (93) - V. Arin;
- Bârcului (29) - v. Bercu; ~ Băii „un fel de dos; a
fost o baie de cărbune acolo” II (27) - v. Baia-,
~ Bălănului (75) - v. Bălan; ~ Bănuții (66) - v.
Bănuia; ~ Bărcâșului (21) - v. Bărcașu; ~ Barsii
Bătrâne (174) - V. Bârsa; ~ Béltelui (144) — v.
Balta; ~ Bénchii (76) - Benchea, n. pers.; - Benéii
(29) - v. Beneia; ~ Bénii (66) - Benea, n. fam.;
— Berbecănoâii (21) - Berbecănoaia, por.;
~ Berceoâii (25) - v. Berceoaia; ~ Berchenișului
(33) - v. Berchenișu; ~ Beriștii (70) - v. Beriștea;
-Bășii (11 \)-Beșe, n. fam.; — Binii (146; 147)-v.
Bina; ~ Blénchii (107) - Blenchea, n. pers.; - Bócii
(107) - Bocea, n. pers.; - Bocoăii (284) - Bocoaia,
n. pers.; - Bódii (21) - v. Bodea; ~ Bdgătului (36) -
v. Bogătu; - Bogdănii (33) - v. Bogdana; - Bolâgii
[bolóji] (18) - v. Bologa; - Bónului (284) - Bonu,
prob. n. pers.; - Borșovăiului (68) - v. Borșoveiu;
-Bórzii (25) - v. Borza; — Brăniștii (70) - v.
Braniștea; ~ Brezăii (98) - v. Brezaia; ~ Buhătelor
(61); - Bâlciului (67) - v. Bulciu; ~ Călului (97) -
v. Calu; - Căpușului (68) - v. Căpușu; ~ Cătânii
(55) - Cătana, por.; - Căricii (17) - v. Căuceaua;
-Ceăchii (96) - v. Ceaca; ~ Cearăiului (213) - v.
Cearăi; - Cecănilor (89) - n. grup cecani < Cecan,
n. fam.; - Cehăii (74) - v. Cehaia; - cel Domnésc
(34; 54); - cel Máre (111; 114; 148); - cel Mic
(148); - Certéjului (97) - v. Certeju; - Chichirișii
[t'it’irâși] (21) - Chichireasa, por.; - Chiliii (56) - v.
Chilia; ~ Chiuzoșii (240) - v. Chiuzoșa; ~ Cicherii
(54) - v. Chicera; ~ Cioâtelor (54) — v. Ciot; ~
Ciónchii (97) - v. Cionca; ~ Ciorócii (26) - v.
Cioroca; ~ Cioróiului = Ciutújii; - Cirășilor (21);
- Cirășului (81) - v. Cireșu; ~ Ciubăncii (96) -
Gubanca, sat în CJ; - Ciucâșului (114);
-Ciúngilor (53; 54; 97) - v. Ciung; - Cocórii
(146) - v. Cocoara; ~ Cornésii (91) - Comeasa,
spm.; - Cornétului „pădure în dos” II (124);
-Cernitului (62) - v. Cornetu'; ~ C0rții (70) - v.
Corfa; ~ Coșârului (108) - v. Coșaru; - Gramului
„pantă de dos” III (283) - v. Cramu; - Crăiăsii (25)
- v. Crăiasa; ~ Crăieșiții (25) - v. Crăieși/a;
- Crinții (96) - v. Crinta; ~ Crâstii (97) - Cristea,
n. pers.; - Crâstului (109) — Crâstu, n. pers.;
-Crucii (10; 52); - Crucilor „o parte de teren în
dos” (25) - v. Crucea; — Dăncii (240) - v. Dancea;
~ Diâcului (68) - Diacu, spm.; - Didéului „partea
către Ciureni” I (86) - v. Dideu; - din Jos (21);
-din Vâlea Sâcă (37) - v. Valea; - Doâgelor
[d^jelor] (83; 144) - subst. doagă (pl. doage) „alea
cu care se fac căzi de curechi și butoaie de vin, nu
cercurile” I (144); - Dódii (7) - Dodea, n. pers.;
-Dólului (65) - v. Dolu; ~ Drăcoăsii „dos, o fost
 DÓSU
Dodea, n. pers.; - Dólului (65) - v. Dolu;
-Drăcoâsii „dos, o fost pădure mare” I (284) -
v. Drăcoasa, - Drănii (282) - v. Drana', - Drúii (2)
- v. Druia; ~ Dublii „o șezut dubleștii acolo” I (284)
- Dublea, n. pers.; - Fágételor „loc înclinat, îi după
Făgete” V (279) - v. Făgetu; ~ Fântânii (54; 97) -
v. Fântâna’, -Fârșoârelor „coaste cu pădure și
păraie, loc de dos” I (143) - v. Fârșor; ~ Fiții (7);
- Fâții Mari (97); - Féfei cei Mici „o coastă cu fața
spre apus” I (275) - v. Fața; ~ Firézului [h’irézulujj
„deal lung, arabil; a fost un om Ia care i-a zis Firezu,
nu mai trăiește” I (63) - Firezu, por.; - Fițului
„pădure pe-o coaste” I (56) - Fițu, por.; ~ Fódorii
„un dos cu pădure, mejdă cu Fodora” III, IV (97) -
v. Fodora; - Folii „coaste; a fost un om care-a avut
locu” I (74) - v. Folea, n. pers.; - Frânturilor (107)
- v. Frântura; - Fugii [fuji] (284) - v. Fuga;
- Fundăturii (9; 36) - v. Fundătura; ~ Galaréului
(37) - v. Galareu; ~ Gârdu Țărinii [gar țărini]
(108) - v. Gardu; - Gălpaii (54) - v. Gălpâia;
-Gáúcii (97) - v. Găuca; - Ghiúrchii [d'úrki] (55)
- Ghiurca, pren.; - Glódului (35) - v. Glodu;
-Gogulâștio [gogulâșt'o] (96) - n. grup gogulești
< Gogu, hip. < Grigore, pren.; ~ Gorâștilor (66) -
n. grup gorești < Gore, n. pers.; - Gorónilor (56) -
v. Gorun; ~ Gropii (82); - Gropilor (109) -
v. Groapa; ~ Grúiu Brádului (7); - Grúiului (9; 72)
- v. Gruiu; - Gúgii [gúji] (109) - Guga, n. pers.;
-Hâitii (143, 146) - subst. hâită; ~ Hâții [héfí]
(269) - v. Hețea; - Horâițului (94) - v. Horaifu;
-Horincâriului „pădure de dos” I (120) -
Horincar, por.; — Hórjului (66) - v. Horju;
- Hotărelor [hotârălor] (59) - v. Hotaru; ~ Hrăii
„coaste, pantă mare acoperită cu pădure și păraie” I
(146) - v. Valea Hrăii; ~ Hú iții „dâmb cu pășune” I
(283) - v. Huita; ~ Huzmezăului (84) - v. Valea
Lungă; ~ Ghirănâștilor [d'irănâșfilor] (7) - n. grup
ghirănești < Ghirân, n. fam.; ~ i Du mii (98, 100) -
Duma, n. pers.; - lertáóii (63) - v. lertăoaia; ~ Ilii
(7) - llea, n. fam; - i Scúrte (109; 123) - v. Scurta;
~ Itúrilor (64); - Julii (105) - Jula, n. pers.;
-Láriului „loc mai îndosit” III (107); - Lázului
(94) - v. Lazu; ~ Lácurélelor „pantă, fostă pădure,
acum îs tufari, loc de dos” III (61) - v. Lăcurel;
-Léului „un dos de pășune” III, IV (97) - Leu,
n. pers.; ~ Lúchií (21) - Luca, n. pers.; - lui Âcoș
(34) - Acoș, pren.; ~ lui Aurél (10) - Aurel, pren.;
~ lui Birău (9) - Birău, spm.; - lui Boăii (10) -
Bai, n. pers.; ~ Iui Bócor (283) - Bocor, por.; - lui
Căusu (11) - Căusu, n. pers.; - lui Ceăus (68) -
Ceauș, n. pers.; - lui Cirișâr (55) - Cirișer, por.;
~ Iui Fițeg (37) - Fițeg, por.; - lui Grâu Morâcii
(98) - v. Gruiu; ~ lui Indréi (55) - Indrei, pren.;
— lui Ionéi (103) -Ionel, pren.; - lui Manión (284)
- Manion, por.; - lui Măriuân (83) - Măriuan,
n. pers.; - lui Mátéi (56) - Matei, n. pers.; - lui
Múrani (34) - Murani, n. pers.; ~ lui Nicoără (52)
- Nicoară, n. fam.; ~ lui Osóiu Lung (82) -
110
DÓSU
v. Osoiu; ~ Iui Páli (29) - Pali, n. fam.; - Iui Pătru
(54) - Pătru, pren.; - lui Sigheti (41) - Sigheti,
n. fam.; ~ Iui Streâț (102, 103) - Streuț, n. pers.;
- Iui Șimon (37) - Șimon, n. pers.; - Iui Ștepâc (55)
- Ștepec, por.; —Iui Tórdoi (89) - Tordoi, por.;
- lui Véber (29) - Veber, n. fam; - Iui Vâreș (49) -
Vereș, n. fam.; -lui Ziciu (21) - Ziciu, n. pers.;
-Luncii (13, 39; 95; 109) - v. Lunca; - Lúngii
(125) - v. Lung; -Lúpului (11; 103) - v. Lup;
-Lupuțului (52) - Lupuț, n. pers.; - Mârcului
(146) - Marcu, n. pers.; - Marișchii (55) -
Marișca, pren.; — Măgurâlii (105) - v. Măgureaua;
-Măgurii (7; 11; 97)-v. Magwra;-Mălăiștii(11) —
v. Mălăiștea; -Mănăstirii (62; 63; 144) -
v. Mănăstirea; - Mestecă nó ii (97) - v. Mestecănoaia;
~ Mestécenilor (72) - v. Mesteacăn; ~ Mic (96);
- Miércii (107) - v. Miercea; ~ Mihăiesii (82) -
v. Mihăiasa; - Mijlociii (82); — Milii (15) - Milea,
n. fam.; - Miluânului (34) - v. Miluanu; ~ Mișinii
[mnișini] (54, 64) sau - Mișinii (61) - subst. mișină
„loc cu multe tufișuri, spini, golomoațe, scai mult”
III (61); - Moghirăului [mod'irăyuluj] (74) -
v. Moghirău; - Mórii (15; 75; 81; 82; 87; 90; 143;
145); - Mórilor (11) -Moara; - Muncélului (266;
282) - v. Muncelu; - Nădișului (92) - v. Nadiș;
-Nădului (59) -Nadu, n. pers.; -Neágului (96) -
v. Neagu; ~ Négrii (9) - v. Neagra; ~ Néjului (65) -
v. Neju; - Nișchii (55) - Mișca, n. pers.; - Nițului
(29) - Nițu, n. pers.; -Nucului (81) - v. Nucu;
-Oágii [yâji] (7) - Oaga, n. pers.; - Oltoánului (84)
- v. Oltoanu; - Osóiului (60) - v. Osoiu; ~ Oșeiții
(74) — v. Oșeița; -Oțdcului (66) - v. Oțocu;
-Pâielor (62) - v. Pai; ~ Pântii (97) - Pantea,
n. fam.; - Păduriții (66) - v. Pădurița; ~ Păușii (10)
- v. Păușa; - Pacului (53) - Pâcu, por.; - Pâșterii
(120; 284) - v. Peștera; -Petéului (61) - v. Peteu;
- Pétrii (279) - Petru, n. pers.; - Pâțului „celălalt
versant al Feței Pețului” I (15) - v. Pețu; - Piétrii
(7; 36) - v. Piatra; ~ Pirloâgelor [pirlpjelor] (86) -
v. Pârlog; -Piticilor (96) - v. Pitic; Plăiului
(108) - v. Plaiu; ~ Podinóci I sau - Podinoácelor II
„o coaste cu pădure și jos îi șes; îi în dosu soarelui” I
(96) - v. Podinocu; - Podiréiului (100) - v. Poderei;
-Pogórului (56) - v. Pogoru; ~ Poiénii (56; 113);
- Poienilor (8; 29) - v. Poiana; - Poiâților (69) -
v. Poiata; Póiului (107) - v. Poiu; - Ponórului
(275) - v. Ponoru; ~ Pópii (63; 64; 68; 71; 86; 100)
- subst. popă; - Preâvătului (95) - v. Preavătu;
-Presăcii (11) - v. Prisaca; -Prihodiștii (97) -
v. Prihodiștea; - Purcărâții (64) - v. Purcăreața;
-Pústii (72) - v. Pusta; -Pușcășânului (116) -
Pușcășanu, n. pers.; -Putur6șii (57) - v. Puturoasa;
- Rădăcinii „pădure de fag” I (109) - v. Rădăcină;
Răspătocii „e pășune, s-a iertuit acum” I (235) -
v. Răspătoaca; ~ Răului „a fost pământ rău acolo” I
(52); „a fost teren rău de dos, mâncături de apă” III
(54); - Rázurélelor (97) - v. Răzurel; - Rapilor (2)
- v. Râpa; - Râtului (21) - v. Râtu; Récii [răci]
DOSÚTU
— v. Recea; ~ Rudă ii (82) - Rudaia, n. pers.;
~ Rúncuiui (109) - v. Runcu; ~ Rupturii (52; 56) -
v. Ruptura; ~ Sacaiașului (240) - v. Sacalâșu;
— Sarcăului (213) - Sarcău, sat în BH; ~ Sátului
(93) - v. Sat; ~ Sációrii (18) - v. Săcioara; ~ Sălhii
(107) 7 v. Sălha; ~ Săliștii (59; 69; 73) - v. Săliștea;
~ Sărății (45; 186) — v. Sărata; ~ Sâncrâiului (68)
— v. Sâncraiu Almașului; ~ Sângerișului
[sînjenșului] (109) - v. Sângerișu; ~ Sánmihélului
(34) -v. Sânmihelu; - Sântămărfii (34; 36) - v.
Sântă Măria; ~ Secăturii [săcătâri] (100; 107; 283;
284); - Secăturilor (86; 104) — v. Secătura;
~ Sócilor (59; 275) - v. Soc; ~ S6moșei (235) - v.
Somoșea; ~ Soriți i (82) - Sorița, n. pers.;
~ Standului (21) - Stanciu, n. fam.; ~ S tán ii (145)
- Stana, n. pers.; ~ Stăoinii (54) - v. Stăuina;
~ Strâmbii (60) - v. Păduriș; ~ Strandi (91) - v.
Strâncea; ~ Subicului (69) - Subicu, prob. n. pers.;
~ Susénilor parte de sat (70); ~ Șârbii (90) - v.
Șerba; ~ Șinteoănului (74) - Șinteoan, n. pers.;
~Șirișului (71) - v. Șirișu; ~ Șugărisii (15) - v.
Șugăreasa; ~ Șuvârului (107; 122) - v. Șovaru;
~Târcii (125) - Tarcea, n. fam.; -Tătărului (107)
- Tătar, n. pers.; ~ Tăului (16; 59; 82; 279) - v.
Tău; - Tetâșului (107, 109) - v. Teiușu; ~ Tinii
(54) - v. Tina; ~ Tireácului [t'irgâculi] (56) - v.
Tireacu; ~ Todoronésii (56) - v. Todoroneasa;
~ Tómii (96) - Torna, pren.; ~ Tomú|ii (82) -
Tomuța, n. pers.; ~ Treoașului (86) - v. Trăoașu;
~Tréznii (82; 95) - v. Treznea; ~ Túrii (257) - v.
Turea; ~ Țăgii (26) - v. Țaga; ~ Țiclâului (37) - v.
Țicleu; ~ Uliului (264); - Úrlului (56) - Urlu, prob,
n. pers.; ~ Ursóiului (97) - v. Osoiu; ~ Úrsului (85;
109) - v. Ursu; ~ Văcilor (82); ~ Vălii li Pătru
(54); ~ Văii Agrijului (13); ~ Văii Beséricii (34);
~ Văii Dumbrăvii (94); - Văii Fântânii (94); ~ Văii
Mérelor (35); - Văii Ogrâțului (70); - Văii Réle
(56) - v. Valea; ~ Válcélii (61) - v. Vâlceaua;
~ Váivodésii (21) - v. Voivodeasa; - Vóinii (283) -
v. Volna; - Zădfdului (59) - v. Zădidu; ~ Zălții
(65) - v. Zălfa; - Zápódii (68; 97); - Zápózii (25) -
v. Zăpodea; ~ Zărâstii (59; 73) - v. Zărastea;
~ Zméului [zmăyului] (93) - v. Zmeu.
Către Dos „parte de sat” III (36); După Dos
(113); în Dos (10; 25; 49; 289); în Dos la
Băicănâști (74) - n. grup hăicănești < Baica, top.;
La Dos (27; 149; 266); Pe Dos parte de sat (2; 39;
59); Sub Dos (16; 17; 28; 39; 43; 44; 75; 93; 98;
108; 110; 111; 114; 115; 117); Sub Dos I, II sau
Sub Dósu Pușcânului III (117); Sub Dósu Cicherii
(54); Sub Dósu Cernitului (62); Sub Dósu i Scurte
(109); Sub Dósu Aitúrilor (64); Sub Dos la Runc
(107) - v. Runcu-, Sub Dósu Măgurii (97); Sub
Dósu Miére» (107); Sub Dósu Pópii (64); Sub
Dósu Preăvătului (95); Sub Dósu Ursóiului (97).
V . și Cápáin Dosului, Capu ~, Cioroiu din Dos,
Dealu Dosului, Drumu de pe Dos, Drumu din Dos,
Drumu Dosului, Drumu la Dos, Drumu pe Dos,
111
DRĂGUȘOÂIA
Drumu pe Dosu Zădidului, Dunga Dosului, Fântâna
de sub Dosu în Poiană, Fântâna de sub Dosu Recii,
Fântâna din Dos, Fântâna din Dosu Zăpodii,
Fântâna în Dosu Săliștii, Gura Dosului, Huciu ~,
La Fântână-n Dos, Malu din Dos, Măgura Dosului,
Pădurea de la Dosu Mișinii, Pădurea de pe Dos,
Pădurea de sub Dos, Pădurea din Dos, Părău din
Dosu Gropii, Părău din Dosu Tăului, Părău Dosu
Doagelor, Părău Dosului, Părău Dosu Tomii, Podu
de la Dosu Tăului, Podu pe Dos, Ponicioara sub
Dos, Pustă Dos, Silvaș Dos, Valea Dosului, Vârvu
~, Zăpodea ~.
Dósurile „pantă, pășune; îi în dosu soarelui” II
(56); pășune (114); pădure (116; 158); „pantă, fănaț
și pădure” I (134); „un loc cam de dos, arabil; îi și
pădure” II, IU (175); „deal; îi în dos” I (257);
Dósurile sau Dósu Măre (137).
Dósurile Beséricii „pantă de deal, lângă sat” I,
„îs în spatele bisericii” IV (288) - v. Biserica.
V . și Drumu Dosurilor, Părău —.
- Din subst. dos (pl. dosuri) „pantă care peste zi
îi în umbră” I (10); „versant neînsorit, umbros” II
(107).
DOSÎIȚU „coaste de dos în capu dealului” I
(62); „pantă cam pe dos, fănaț și arător” II (64); „loc
mai îndosit, către pădure, arător” I (137).
- Din subst dosul (pl. dosu/uri) < dos + suf. -uf.
DOȘTI0RU „loc costiș rău; îi loc de dos” I
(56); teren situat spre nord (81; 90; 95; 96; 104;
109; 117; 134; 173); Doști0ru I sau Doscióru II
„teren în pantă” I, „loc de dos” II (19).
Sub Dojtiór „arabil pe lângă o vale” I (81).
Doștioârele „pădure, e dosaștină” I (76).
- Din subst. dim. dosciâr, cu var. doșciâr,
doștiâr < dos + suf. -dor.
DRAC v. Biserica, Părău, Piatra, Puiuțu,
Valea, Vâlceaua.
DRAGHÎA v. Leordișu.
DRAGOMÍR v. Via.
DRÂGOȘ v. Dealu, Moara, Vâlceaua, Via.
DRÂGOTĂ v. Valea.
DRÁGU sat, c.; 1332 sacerdos de Drag, 1398
Drag, 1399, 1427, 1437 Dragh, 1587-1589 Draagh,
1733 Dragul, 1750 Drag, 1854 Drag, Drag (Suciu,
DILT).
V . și Valea Dragului, Valea Odragului.
- Din n. pers. Drag (Kniezsa, KH, 225/34;
DOR, 264; Kiss, FNESz, 1, 388-389).
DRÁJU v. Dealu.
DRÂCOÂLA „loc mai sus, la deal” I (21).
V . și Dâmbu Drăcoii, Fântâna ~, Părău ~,
Râpa
- Din spm.
DRĂCOÂSA v. Părău.
DRÁGÁN v. Dealu, Via.
DRÁGOSÉSTI v. Valea.
DRĂGÎIȘ v. Valea.
DRĂGUȘOÂIA v. Valea.
DRÁGLA
DRÁGLA „pantă ridicată” I (81).
Dráglele „pantă” I, „făna( și pădure; îi un loc ca
o drâglă” UI (7).
Dráglele lui Aurél „pantă și putină pădure,
câte-un lemn” 1 (8) - Aurel, pren.; ~ Puiului „o
pantă și cosalău” I (8) — Puiu, por.; — Țăudânului
„un rât pe coaste” I (8) - Țăudan, n. pers.
V. și Coborâșu Drăglelor.
— Din subst. drâglă (pl. drâgle) ‘ridicătură de
teren asemănătoare cu o drâglă’; cf. drâglă „cu care
tragi jani din cuptor când faci pâne” III (7).
DREÁHOTA „un părău, o vălicică, vine de la
Săcătura” I (111), „pășune, deluros, pământ cam
slab” I (116), „deal, e pășune" I (117).
- Din prob. n. pers. ~.
DREGÁN v. Dâmbu.
DREPT, DREAPTĂ v. Părău, Valea.
DREȚE „un șes arător” 1, „șes pe lângă Someș,
îi pământ prundos” II (125).
- Din subst dréfe „o buruiană care și vara și
iama îi tot verde, are frunza lată, rotundă” I (125);
‘lintiță (Lemna minor)’ (Borza, DE, 97).
DRÉVU v. Dealu.
DREVEȘTU „porțiune de sat” I (2).
V . și Șicatoru Dreveștilor.
— Din n. grup - < Drévu, por.
DRÍGHIU [drid'u] sat c. Halmășd; 1216 villa
Detreh, 1341 tena sessionalis habitatoribus destituta
Dethrehhaza, Detrehaza, 1497 Detrehe, 1518
Dethreh, 1546 Delres, Detthre, 1548 Detrech, 1559
Dettreh, 1575 Detre, 1646 Detreh, 1733 Dridiul,
1760 Detrehen, 1795 Detrăd, 1850 Drigyu, 1854
Detrehem, Drigiu (Suciu, DILT).
V . și Drumu Drighiului, Valea
- Din n. pers. - (cf. și Kniezsa, KH, 270/46;
Kiss, FNESz, 1, 368).
DRÓBU v. Drumu, Lazu.
DRÓCEA v. Părău.
DROD v. Valea.
DRÓJU v. Coasta, Dâmbu, Dealu, Fântâna.
DRONCɧTD „un grup de case și grădini” II
(84).
- Din n. grup - < Dronca, por.
DROȘCUNȚI „pantă, arabil” IV (215).
- Din n. pers.
DRUHĂLEȘTI v. Ulița.
DRÚIA „vârv de munte din Meseș; este
considerat sfânt” 1(1), pădure și pășune (2, 186).
V . și Dosu Druii, Drumu la Druia, Valea Druii.
- Din prob. n. pers.
DRUJÍNCA „loc drept rât” III (267).
- Din subst drujlncă (pl. drujinci) ‘fâșie de
pământ îngustă’.
DRULÉNI v. Buia, Pădurea, Via.
D RUM. Drumu Agrijului (40; 43) - V. AgriJ;
- Aleușului (258; 262) - v. Aleuș; ~ Almășului (26)
- v. Almaș; ~ Arduzălului (162) - Arduzel, sat în
MM; ~ Arghișului (26) - Arghișu, sat în CJ;
112
DRUM
-Bânului (273) - v. Ban; - Bărcului (32) - v.
Bercu; ~ Băbiului [băbd'ijului] (282) - v. Băbiu;
-Băcăștilor (214) - n. grup bocești < Baciu, n.
pers.; — Bădăcfnului (217) - v. Bădăcin; - Băicâții
(57) - v. Băicu/a; ~ Băilor (264) - v. Baia; ~ Barsii
sau Drumu spre Barsa (173); - Bársíi Bătrâne
(174) - v. Bărsa; ~ Benăii (26; 29) — v. Beneia;
~ Bărcii (29) - V. Bercea; ~ Bărcului sau Drúmu pe
Berc (4); - Bărcului (6; 250) - v. Bercu; — Bicului
(217) - v. Bic; ~ Bóbii (166) - V. Boba; ~ Bocoâii
(282) - Bocoaia, n. pers.; - B6cșii (209) - v. Bocșa;
- Bocșiții (199) - v. Bocșifa; - Bdgâșului
[b6gîșului] (253; 256) - v. Boghiș; - Bóilor (243) -
v. Bou; ~ Bortii (101) - v. Borta; ~ Boziășului
(255) - v. Bozieș; ~ Bozólnicului (26; 68) - v.
Bozolnic; ~ Bucurului (45) - v. Bucuru; ~ Búii
(166) - v. Buia; ~ Camărului (247) - v. Camăr,
-Căselor (85) - v. Casă; ~ Catricii (286) - v.
Catriciu; - Cărăstălecului (241) — v. Carastelec;
-Cătămărălului (64) - v. Cătămărelu; ~ către
Băile Zăuăn (252) - v. Zăuan; ~ către Fizeș (265)
— v. Fizeș; ~ către Ilfna (4) — v. Ilina; ~ către
Lăpuș (98) — Târgu Lăpuș, or. în MM; — către
Măseș (2) - v. Meseșu; ~ către Miluâni (57) - v.
Miluani; ~ către Poiână sau ~ Ia Poiănă (64) - v.
Poiana; ~ către Purcăreăță sau - Purcărății (64) -
v. Purcăreafa; ~ către Românăș (61) — v. Românași;
- către Sânpătru (61) - v. Sânpetru Almășului;
-către Toldeș (216); - către Vălcău de Sus (265);
- către Vălăni (147) - v. Văleni; ~ către Zalău
(210); - Cățălului (11; 288) - v. Meseșenii de Sus;
-Cârligății (166)-v. Cârligatu; -Cehălului (241)
- v. Cehalu; ~ cel Făcut (65); - cel Măre (5; 208);
- Cerișii (259) - v. Cerișa; - Cetății (17) - v.
Cetatea; ~ Chăndrii (55) - v. Chendrea; ~ Chărtiului
(6) - v. Chertiu; ~ Chiralăului (178) - Chiralău, n.
pers.; - Chirilii (258) - Chirilă, n. pers.; - Chilului
[t'ijuluj] (270) - v. Cheiu; ~ Cigleănului (50) - v.
Ciglean; - Clujului (41; 42) - Cluj, top.; - Copósului
(232) - v. Coposu; ~ Córnilor (54) - v. Cornu';
— Coróndului (227) — Corund, sat în SM;
- Cosnicănilor (251) - n. grup cosniceni < Cosniciu,
top.; - Costișului = Pe Costiș; - Covoreănului
(223) - v. Covoreanu; ~ Cózmii (46) - Cozma, n.
fam.; - Crăsnii (253) - v. Crasna; ~ Cristolțălului
(143) - v. Cristolfel; ~ Câbleșului I sau - cătă
Ctibleș II (32) - v. Cubleșu; ~ Culmii (240) - v.
Culmea; ~ Curățărilor (119) - v. Curătura1;
-Curechiștii (16) - v. Curechiștea; ~ Cutișului
(282) - v. Cutiș; ~ Dăncii (240) - v. Dancea;
-Deălului (64; 101) - v. Dealu; ~ deasupra Viilor
(231) - v. Via; ~ de către Zălogmezeu (210) - v.
Zalogmezeu; ~ de Cetăte (269) - v. Cetatea; ~ de
Crăsna (210)-v. Crasna; ~ie după Grădini (212)
- Grădina; ~ de la Adăpătâri (288) - v.
Adăpătoarea; ~ de la Arini (3) - v. Arin; - de la
Brusturi (49) - v. Brusturi; ~ de la Budulăuă (86)
DRUM
— v. Budalăw, — de la Dâlnițe (37) - v. Delnița', - de
la Grâu Úrsuiui (148) - v. Grâu; - de la Lútu Alb
(47) - v. Lut; - de la Mocân (43) - Mocan, n. pers.-
de la Móisa (47) - Moisa, n. pers.; - de la Păduriță
(215) - v. Păduriță; ~ de la Pódu Luncii (16) -
v. Podu\ ~ de la Poiâna Ticului (31) - v. Poiana;
~de la Pomărie (173) - v. Pomăria; - de la Râpă
(47) - v. Râpa; - de la Ratu Flórii (47) - v. Râtu;
-de la Șiml6u (210) - v. Șimleu Silvaniei; ~ de la
Tăietură (120) - v. Tăietura; ~ de la Teștălice (69)
- v. Teștelicea; ~ de la Válea Piétrii (47) -
v. Valea; ~ de la Válea Plopului (173) - v. Valea;
~de la Válea Scoârții (47) - v. Valea; - de pe
Coáste (287) - v. Coasta; - de pe Deal (39) -
v. Dealu; ~ de pe Dos (39) - v. Dosu; - de pe Fâță
(39; 61) - Fața; ~ de pe Lab (4) - v. Labu; ~ de
peste Apă (176) - v. Apă; ~ de peste Vâle (38) -
v. Valea; ~ de pe Ulicioâră (47) - v. Ulicioara; ~ de
pe Vâle (10); - de sub Cherti (155) - v. Chertiu;
~de sub Mârgine (68) - v. Margine; ~ de sub
Piâtră (10) - v. Piatra; - de sub Vii (148) - v. Via;
- Didáciului (246) — v. Didaciu; - din Câpătu
Sátului (186) - v. Capăt; - din Dos (83) - v. Dosu;
~ din Grui (43) - v. Gruiu; ~ din Ratu Mâre (13) -
v. Râtu; ~ din Sus (114); - Divorăgii (231) -
v. Divoraga; ~ Dóbei (179) - v. Dóba; - Dóhului
(240) - v. Doh; ~ Dólului (65; 67; 69) - v. Doi;
-Dósului (174); - Dosului I sau - pe Dos II (64);
- Dósurilor (257) - v. Dosu; - Drighiului [drfd'ulujj
(253) - v. Drighiu; - Dumbrăvii (132) -
v. Dumbrava; - după Deal (174) - v. Dealu; ~ după
Oârzâna (50) - v. Oarzăna; - Diișii (61) - v. Dușa;
- Fágételor (35); - Fágétului (262) - v. Făgetu;
-Fânâțelor (175) - Fânațu; - Férului drum pe
lângă calea ferată (236; 243; 246); - Fetindiii (4) -
v. Fetindia; - Fițelor (175); - Féfii (257) - v. Fața;
- Firminișului (187) - v. Firminiș; ~ Fundátúrii
(286) - v. Fundătura; ~ Fúndu Dúchii (14) -
v. Fundu ; - Gălpaii (55) - v. Gălpâia; ~ Gárbóului
(143) - v. Gârbou; ~ Glódului (114) - v. Glodu;
- Goroni$élului (174) — v. Goronișelu; ~ Gr€pșii
Fetindiii (6) - v. Grepșa; ~ Groslăului (173) -
v. Someș-Guruslău; - Hagăului (49) - v. Hagău;
- Hărăștilor (207) - v. Harastu; ~ Hirăștii (247) -
v. Hireștea; ~ Hizii (41; 59) - v. Hida; ~ Horoâtului
(3) - v. Horoatu Crasnei; - Husasăului (216; 217)
- v. Huseni; - Husénilor (253) - v. Huseni;
-lázului (255; 262; 264; 265) - v. Iar,
- lerdánélului sau - Lișiii (207) - v. Ierdănelu;
v. llișua; - Iernăului (61) - v. lemău; - Iernăuțului
(61) - v. Iernăuț; - Iertâșului (45; 49) - v. Iertașu;
- Jácului (46) - v. Jac; - Jimboruiui (9) -
v. Zimbor; - la Bale (241) - Bale, n. pers.; - la
Bârcu Găboroâii (57) - v. Bercu; ~ la Beriște
(214) - v. Beriștea; ~ la Bíró (6) - Biro, n. fam.;
- la Biséricá (184) - v. Biserică; - la Bóbota (232)
- v. Bobota; ~ la Bórza (49) - v. Borza; - la Brebi
113
DRUM
(43) -v. Brebi; - Lábului (61; 120; 166) - v. Labu;
~ la Cápu Dealului sau - de la Cheț sau - de la
Dos (31); — la Căstâuă (231) — v. Acastău; — la
Ceârdă (214) - v. Cearda; ~ la Ciúcea (7); - la
Creáca (49) - v. Creaca; ~ la Cubleș (69) -
v. Cubleșu; ~ la Curitău (229) - v. Sălăjeni; ~ la
Curmătură (11) - v. Curmătura; ~ la Dâmbu Mórii
(61) - v. Dâmbu; ~ la Dos (31) - v. Dosu; -la
Drúia (2) - v. Druia; -la Fúndu Văii (89) —
v. Fundu; - la Gura Vărului (207) - v. Gura; - la
Ivăneâsa (86) - v. Ivăneasa; -la Jibóu (43) —
v. Jibou; ~ la Lázu Drobului (86) - v. Lazu; ~ la
Lăpâg (69) - v. Ruginoasa; ~ la Lupoâia (43) —
v. Lupoaia; - la Mése$ (8) - v. Meseșu; - la
Mormânt (231) - v. Mormântu; ~ la Pădurea
Dónului (5) - v. Pădurea; ~ Ia Păltiniș (86) —
v. Păltinișu; - la Pășânea Băncii (3) - v. Pășunea;
~ la Păușa (8) - v. Păușa; - la Poiână (43; 86); - la
Poiâna Mâțului (5) - v. Poiana; ~ la Ratu Pintii
(174) - v. Râtu; - la Secátúri [săcătiirl] (43) —
v.Secătura; ~ la Solóna (143) - v. Solona; -la
Șumâl (241) - v. Șumal; - Ia Toáder (64) - Toader,
pren.; - la Turbâța (143) - v. Turbuța; - la Válea
lui Barb (50) - v. Valea; ~ la Váléni (82; 145) -
v. Văleni; - la Zála (1) - v. Zalha; - Lăzuțuluî
(269) - v. Lăzuțu; - Lés ului (25) - prob. n. pers.;
-Letcánilor (124; 127) - n. grup letcani < Letca,
top.; - lui Bércovici (224) - Bercovici, n. pers.;
- lui Ciocói (33) - Ciocoi, n. pers.; - lui Ciúlu I sau
- Ciúlului [♦] (33) - v. Ciulu; - lui Filip [h’ilip] (5)
- Filip, n. pers.; - lui Harâp (281) - Harap, n. pers.;
- lui Hústi (206) - Husii, n. pers.; - lui Ni6lțoloș
„un duleu pe unde scoteau oamenii bucatele cu
căruța” I (224) - Niolțoloș, n. pers.; - Iui T6măș
(223) - Tomăș, n. pers.; - lui Traián (1; 27; 45; 68)
- Traian, n. pers.; - Iui Tréji (208) - Treji, hip.
< Terezia, pren.; - Iui Troián (37; 38) - Troian
< Traian, n. pers.; - lui Zócor (287) - Zocor,
n. pers.; - Lúncii (61) -v. Lunca; ~ Mâlului (120)
- v. Malu; - Mâre (11; 13; 216; 256; 262);
-Mârginilor (231) - v. Margine; -Măgdănii (3) —
v. Măgdana; — Mébálii I sau — Méhelii II (282) —
Mehelă, por.; - Miércii (31) - v. Miercea; - Minișului
(16) - v. Minișu; - Mitrii (6) - Mitru, hip. < Dumitru,
pren.; - Mocănilor (23) - subst mocân; Moiádului
(223) - v. Moiad; - Moldóvii „pe aici au umblat niște
drumeți din Moldova cu ceva comerț” I (208) -
Moldova, top.; -Mórii (102; 176; 224; 250) —
v. Moară; - Mórii = Olița P0știi; ~Muscáné?tilor
(215) - n. grup muscănești <Muscanu, por, — Nâdișului
(163) - v. Nadiș; -Neâmțului (41) - Neamțu,
n. pers.; -Negrénilor (11) - v. Negreni; -Néjului
(65) - v. Neju; - Nimișăgului „o avut nemișii acolo
pământ” I (257) - v. Nimișagp; - Nou (10; 39; 287) -
adj. nou; Nușfalăului (217) - v.Nușfalău;
-Ogoarelor (256) - v. Ogoru; -Osiórului (112) -
v. Osioru; - Pâlișului (246) - v. Palișu; — Pânicului (3)
 DRUM
- V. Pante; ~ Pădurii (179) - v. Pădurea; — Pălăntii
(240) - v. Paianta; ~ Pălinciii (223) - v. Pálincia;
— Păncănilor (174) — n. grop pănceni < Pane,
n. pers.; — Păiișii (10; 41) — v. Păușa; ~ pe
Arinoăsa (86) - v. Arinoasa; — pe Berc (4) -
v. Bercu; - pe Brătineăsa (13) - v. Brătineasa; ~ pe
Cărări (148) - v. Cărarea; -Pecăiului (286) -
v. Pecei; ~ pe Ciordi (39) - v. Cioroiu; ~ pe Culme
(207) - v. Culmea; ~ pe Cute (148) - v. Cutea; ~ pe
Deal (7); — pe Deălu Ghiúrchii (13); - pe Deălu
Goronétului (16); - pe Deălu Gros (13); - pe
Deălu lui Gligor (240); — pe Deălu Moșcolicului
(197); — pe Deălu Nalt (11); - pe Deălu Năjului
(59); - pe Deălu Pópii (86); - pe Deălu Rătesii (7);
- pe Deălu Ursului (82) - v. Dealu; - pe Dădiță I
sau - Didi ții (174) - v. Dedița; ~ pe din Sus de Sat
(83); - pe D6su Zădfdului (59) - V. Dosu; — pe
Dumbrăvă (47) - v. Dumbrava; ~ pe Fundătura
(13) - v. Fundătura; - pe Lab (144) - v. Labu; - pe
la Lăisa (5) - Leita, n. pers.; - pe la Pădurea
Grúmii (215) - v. Pădurea; ~ pe la Pup (16) -
v. Pupu; ~ pe Lărga (13) - v. Larga; ~ pe la
Șchiăpu (39) - Șchiopu, n. pers.; - Pălii (1) -
v. Pelea; - pe Luncă (2; 11) - v. Lunca; - pe Părău
(174); - pe Părău Dumbrăvii (13); - pe Părău Sec
(16) - v. Pârău; ~ pe Picióru îngust (267) - v. Picioru;
~ pe Pirloăge (86) - v. Păriog; ~ pe Poiănă (267) -
v. Poiana; -Pericăiului (209; 217) - v. Pericei;
~ pe Ruiăn (148) - Ruienu; ~ peste Hăbiăci [hăbd'ijăc]
(13) - v. Hăbieciu; ~ peste Poiăna Mocănului (89)
— v. Poiana; — pe Stăguri (47) — v. Stogu; ~ pe sub
Cebăl (7) - Cehalu; ~ pe sub Cără (257) - v. Cera;
~ pe sub Coăste (39) - v. Coasta; ~ pe sub Dâmb
(231) - v. Dâmbu; - pe sub lernăăț (61) -
v. lernăuț; ~ pe sub Poic (14) - v. Poicu; ~ pe sub
Piiste (205) - v. Pusta; ~ pe sub Vie (270) - v. Via;
~ pe Șanț (50) - v. Șanțu; - pe Șes (11; 143) -
v. Șesu; — Petăului sau - către Petău (61; 64) -
v. Peteu; ~ pe Trestie (13) - v. Trestia; ~ pe Vălea
Fețfții (82); - pe Vălea Miărții (29); - pe Vălea
Mijlociii (82); - pe Vălea Oășii (50); - pe Vălea
Poiănilor (92); - pe Vălea Purcărățului (88); - pe
Vălea Sătului (7); - pe Văle-n Jos (89) - v. Valea;
- Plăiului (243; 245) - v. Plaiu; ~ Plășii (243) -
v. Pleșu; ~ Plopișului (253; 256; 258) - v. Plopișu;
- Poderăiului (4) - v. Podereu; ~ Póicului (284) -
v. Poic; ~ Poiănilor (50; 287) - v. Poiana; - Pópii
(50) - subst popă; ~ Pótoco? (216); - Prfii (287) -
v. Pria; - prin Coăstea Hotărelor (240); - printre
Coăste (205) - v. Coasta; ~ printre Únguri sau
Ulița printre Únguri (4); - printre Viile de la
Crămă (231) - v. Via; ~ prin Zănoâgă (143) -
v. Zánoaga; ~ Pústii (220; 240) - v. Pusta; - Pustuții
(42) - v. Pustuța; -Răcășului (41) - v. Racâș;
-Rácovii (187) - v.Racova; - Răgului (289) -
v. Ragu; - Ratovădiului (265) - v. Ratovei;
-Răstilțului (7)-v. Răstolf, - Rătii (218)-v. Ratin;
114
DRUM
-Râturilor (232; 258) - v. Râtu; ~ Răcii [răci]
(210) - v. Recea; — Ritcii (223) - v. Ritca; - Romiții
(55) - v. Romira; - Roșu (143; 289) - adj. roșu;
-Ruginoăsii [rujinpsî] (32) - v. Ruginoasa;
- Saca lașului (240) - v. Sacalâșu; ~ Sărchii „un
drum prin pădure” I (177) - Sarea, n. pers.; -Sătului
(63) - v. Sat; ~ Sángeórzului (11) - v. Sângeorgiu
de Meseș; -Sânpătrului (62) — v.Sânpelru
Almașului; -Sântămăriii (41) - V. Sântă Măria;
-Scăunului (264) -v. Scaunu; - Secăturii (47; 112) -
v. Secătura; ~ Siloșului (212) - v. Siloșu; — Sflvașului
(255) - v. Silvașu; - spre Âlmaș (15) - v. Almaș;
-spre Buciumi (15) - v. Buciumi; ~ spre Chichișa
(2) — v. Chichișa; ~ spre Chiășd (229) - v. Chieșd;
- spre Deal (214) - v. Dealu; - spre Pășune în
Plășa sau - spre Poiăna Cărului (2) - v. Pășunea,
Poiana; — spre Românăși (43) - v. Românași;
-spre Teștioăra (147) - v. Teștioara; - spre Viile
Jăcului (2) - v. Via; — Stănii (23) - v. Stana;
-Starciului (286) - v. Stârciu; — Stobórului (69) -
v. Stoboru; - Stobóru Mic I sau - spre Stobóru
Mic V, VI (32) - v. Stoboru; - sub Bigheci (216) -
v. Bigheciu; - sub Figurie (216) - v. Figuria;
~ Șeredăiului (286) - v. Șeredeiu; - Șăsii [șăsî] (98)
— v. Șasa; - Șăsului sau - pe Șes (11); - Șăsurilor
(257) - v. Șesu; — Șimlăului (253) - v. Șimleu;
-Șoimoșului (177) - v. Șoimuș; -Șolomănului
(289) - v. Solomon; ~ Șorăiului (3) - v. Șoreiu;
- Tășnădului (232) - v. Tășnadu; - Teiășului (232)
- v. Teiușu; — Temetăului (174; 209) - v. Temeteu;
- Tenăiului (57) - v. Teneiu; —Tihăului (143) -
v. Tihău; - Toderăștilor (148) - n. grup toderești
<Toader, n. fam.; - Tógurilor „drum care a fost
printre pământuri” III (7) - v. Togu; - Timpii (6) -
Tompa, n. fam.; -Trănișului (173) - v. Traniș;
— Trăstiii (54) — v. Trestia; -Troiănului „drumu
împăratului Traian” II (42); -Turuții sau Peste
Turijța I, II sau - de pe Turuța IV (288) -
v. Turuța; — Țărinii (25; 179; 270) — v. Țarina;
-Țării (2; 4; 8; 14; 28; 48; 52; 58; 61; 88; 98; 138;
164; 173; 177; 205; 210; 214; 243; 250; 251; 259;
260; 265; 286; 289) - v. Țară; - Țurcășăștilor (3) -
n. grup țurcășești < Țurcaș, n. fam.; - Vădului (122) -
v. Vadu; ~ Văii (214); -Văii Ciurănilor (88) -
v. Valea; - Vechi (39) - adj. vechi; - Vervăghiului
(212)-v. FervegAru;~Viilor(3;6; 174;214;215)-
v. Via; - Vrăniții (8) - v. Vranița; ~ Zalăului (178);
- Zălăului (3; 7; 45; 288) - v. Zalău; - Zălnocului
(230); - Zănăcului (224) - v. Zalnoc; - Zălții
[zălțî] „duce-n fundu Zălții” I (65) - v. Zălța;
-Zmlzii (217)-v. Smida.
Din Jos de Drum teren agricol (30; 111; 120;
152; 169); La Drúmu Gúlii „șes, loc arabil care iese
la pășune” I (49) - subst gúle ‘ciurdă’; Pe Drum
prin Sat (146) -v. Sat.
V . și Crucea Drumului, Crucile Drumului,
Lancea din jos de Drum, Lancea din sus de Drum,
DRÎIȚĂ
Podu de la Drumu lui Husii, Ulifa spre Drumu
Țării.
Drúmurile „o groapă mai largă, loc arător” I, II
(74).
Intre Drumuri teren agricol aflat între două sau
mai multe drumuri (3; 16; 24; 25; 44; 75; 120; 150;
154; 156; 243; 270; 280; 286); între Drúmurile
Pecéiului „șes; îi între două drumuri care merg la
Pecei” III (286) - v. Peceiu; Pe Drumuri „o vălcea,
are o bărăciune mare de apă, o mlaștină; îs mai
multe drumuri la hotar” [“] (85).
V . și Dealu Drumurilor, Fața ~, Părău ~, Râtu ~. Lazu, Părău, Poiana, Ulița.
- Din subst. drum (pl. drumuri).
DRÎIȚĂ v. Ulița.
DUBĂNEȘTI v. Ulița.
DUBÁU „pantă, fânaț și teren arabil” I, „teren
agricol situat pe o față, este ondulat” II (18).
V . și Părău Dubăului.
- Din n. pers. Dubău.
DUBELIȘTEA „o coaste între Ciocârlău și
grădinile de după sat; s-o fi dubălit, s-o tăbăcit ceva
piei” I, II (161).
- Din subst. dubăliște, cu var. dubăliște (pl. fructiferi” I, „loc de față, puțin în pantă, arător” U
dubăliști) ‘loc în care se tăbăcesc pieile’.
DÚBINA „deal, îs case și pământ arabil, mai
mult fănațe; a fost oarecând numai stejar, goronet” I
(245).
- Din top. sl. *Dubina < ucr. dubina < sl. *dt}bu oamenii, o iertuit ș-o făcut pământ” I, „șes, arător"
‘stejar’ (Iordan, Top., 70; Petrovici, Studii, 200).
DÚBLEA v. Dosu.
DIJBOȘ v. Via.
DUB0ȘI v. Coasta.
DÚBU v. Via.
DUBUGÂU v. Dobogău.
DÚCA v. Drumu, Fundu, Pădurea, Părău,
Râtu, Sinu, Togu.
DUCȘÂN „deal, pădure de goron, carpen,
plopi” 11 (227).
- Din n. pers. ~.
DÚDU v. Iertașu, Lazu, Picioru.
DÚHA. Su Dúha „pantă și șes, arabil; mai
nainte era și moară acolo” I, „deal și șes” IV, V (33).
- Din n. pers. ~.
DÚIA v. Dealu.
DULBÍCU I, II sau Dúlbicu [*] „pantă mai
mare, fânaț” I, „pantă cu fața spre miazănoapte” II
(208).
V . și Părău Dulbicului.
DÚLCELE „loc neproductiv pe Fața
Mâncclului, pantă, loc pietros, sânt numai tufari” III,
„pantă, pășune la oi; este și o fântână acolo cu apă
cam dulcie” II (61).
V . și Fântâna de la Păru cel Dulce, Fântâna din (146); „pădure de cer și carpen, pădure tânără” I
Dulcele.
- Din adj. subst. dulce.
DULÉU „drumu care trece prin mijlocul
satului” 1 (245).
Dulău Hurducuții „drumu prin hotar pe care
umblă oamenii cu carăle vara” [*] (230) -
115
DUMBRÁVA
v. Hurducufa; ~ Sordșii „drumu care leagă Sorușa
de Valea Tăului, cătun al Jurtelecului” II (237) -
v. Sorușa; Dulău Tăurilor sau Tăurile „loc într-o
parte, nu-i drept, vine roată sub Ulmi; îi pământ cam
șuaios, nu-s tăuri” I, „drum pe lângă Tăuri” II (272).
- Din subst dulău, cu var. dulău (pl. duleaua)
(< dűlő) ‘drum de care, răzor’ (Pașca, G, 26; Tamás,
EW, 308).
DIJLIȚA „teren drept, frumos” I (81).
- Din top. Dulău + suf. -ifă.
DUMA v. Ciung, Dâmbu, Dosu, Dumbrava,
DUMBÁRCU sau (înainte) Mânzăria „un teren
care s-a rupt, dar pe care se poate cultiva grâu,
porumb” I, „pantă lină, teren de față, teren fugitiv; a
fost pădure care s-a tăiat și de aceea îi zice așa” II
(202).
DUMBRÁVA „deal, pantă lină acoperită cu
pădure; loc care a fost tot acoperit cu pădure, dar s-a
defrișat pentru arat” 1 (4); „coaste mare, pășune” I
(6); „delușor, au fost lemne” I, „pădure tânără de
mesteceni” [*] (10); „loc deluros, arător și pomi
(13); „deal; înainte a fost pădure” I (16); „pantă spre
pădure, teren arabil” I (18); „pădure de fag; nu-i o
pădure mare” I, „pădure nouă în apropiere de
Gălășeni” II (24); „a fost pădure; o tot scos-o
III (39); „pantă de deal, graniță cu lacu; pădure
multă, deasă, codru” I, II (43); „pantă de deal, loc
pustii; a fost productiv și cu pădure” I, II (45);
„pășune pe deal” I, II (46); „o tarla mare pe deal,
da-i drept și se ară” I (57); „loc așezat, pășune; a
avut oarecând un pic de pădure” I (63); „pădure de
acăț acum; a fost tăietură de lemn de cer” I (71);
„pășune; a fost pădure și s-a tăiat” 1 (73); „pădure de
stejar” I (76); „loc frumos, pădure și ceva fânaț” I
(77); „loc în pantă, trup mare de deal, fața-i mai
părăietă; pășune de animale” I (92); „teren drept, pe
vârvu dealului, arător; a fost tot pădure” I, „teren
întins, arător; către vârvu dealului, cândva a fost
pădure de goron” II (95); „cândva a fost pădure
mare de stejar” I (102); „pădure de stejar și ceva
cărpiniș” I, „pășune și spini” III (105); „loc arător; a
fost pădure de gorun” I (119); „loc puțin înclinat; a
fost o pădure frumoasă de gorun, acum îi pășune și
puțin arător” I (129); „loc întins, așezat, este și câte
un foit de pădure, porțiune mai mică de pădure” I
(130); „loc drept, pășune; cândva a fost pădure” I,
„loc arător și pășune; a fost demult pădure; deal
înalt” II (132); „vârv de deal și pantă spre sat,
pădure comunală rară și trecătoare pentru animale” I
(149); „teren arabil lângă pădure" 1, „un loc fără
copaci, lângă pădurea Firiminișului, pădurea e
deasupra” II (151); „pădure de stejar, foarte deasă” I
(154); „pădure de goron; s-a tăiat și s-a pus pini” II
(159); „pădure dc cer, carpăn” I (178); „pădure de
goron și cer, acum e de rășinoase; a fost mare, acum
 DUMBRĂVÎȚA
e mică” II (184); „loc în pantă, pământ arabil, un loc
care-i în marginea pădurii” II (186); „pășune de vite;
se pare că a fost pădure” I (192); „pășune, pantă
dulce” 1 (211); „pășune, pantă” I, II, „pășune pe
două coaste de deal” V (212); „pământ arabil; a fost
pădure de cer, goron” II (220); „loc fără copaci, a
fost pădure de goron și ceri’ I (234); „deal, case și
teren arabil” I, „deal; și cultivat și ceva smidă pe el”
II (245); „loc deluros, arabil și pășune; a fost pădure
acolo, și-amu sânt lemne pe pășune” II (257); pădure
(258); „deal, pășune și pădure” I, „pantă mare,
pământ rău” II (262); „o pantă nu mare, arabil” I
(264); „deal mare, pășune, a fost pădure pe el” I,
„pășune sclabă, cu heciuri” II (267); „legheleu, loc
puțin înclinat” II (269); „pășune, cu ruptături și
pantă, a fost pădure înainte” I (270); „loc deluros și
ruptături, pășune și arător, a fost pădure o parte” I,
„deal mare; a fost pădure cândva, acuma-i gol,
pășune” II (272); „loc arător; a fost cândva pădure” I
(278); „deal, arabil, cam drept, cumva; a fost loc
domnesc cu pădure” III (281); „a fost pădure mare
de goron” I (282); „loc arător” n, „oarecând a fost
pădure pe-acolo” IV (287); „Ioc drept, arabil” I, II
(288); Dumbrăva sau (mai demult) Mușăta „pădure
în creștere, a fost un loc frumos ca o dumbravă” I
(28); Dumbrăva sau Dumbrava „pășune pe deal”
V, VI (32); Dumbrăva sau (acum) Grădini în Sat
„parte de deal mai mare" V, „acolo mai demult a
fost satul” III (99); Dumbrăva = Pe Plai;
Dumbrăva sau Dâmbrăva „loc neted, arabil; i-a zis
așa pentru că-i loc frumos ca o masă, pământ bun” I,
„șes, tot dincoace de Valea Agrijului” II (11);
„poiană în pădure” II (42); „pădure și teren; a fost
defrișări’ I (75); „un podiș, tot îi arător; îi înconjurată
în partea de nord cu pădure” 1, „cam în coaste,
arător; numai pe o parte îi cu pădure” II (93); „deal
pleșug; o fost pădure de goroni” I (109); „a fost
pășune; este și acum pădure, dar mai puțin” I,
„pământ arător și ceva pădure puțină” II (116); „o
pantă repede și vine mai drept deasupra; au fost
spini și huciuri, acum e porcărie” I, „îi pe coaste,
mai întins, arător și livadă” II, „o coaste din sus, cătă
Arduzel, o bucată mai țugluiată” III (160); „acolo a
fost oarecândva, demult, pădure, arabil îi tot acum; îi
un deal” 1, „a fost acolo un teren unde s-a tăiat
pădurea, arabil și o bucată de pășune” IV (175);
Dâmbrăva „groapă cu cosalău, deal în pantă” I,
„izvor cu apă, fânaț, unde sânt niște topile” II (19);
„pădure pe deal, goron, cer” I, „pădure de cer și
stejar, îi pe pantă” II (62); „pantă, fânaț, pășunat,
arabil și pomi” I (81); „loc mai așezat, pășune; ține
până la hotaru Ceachii” I, „rât, pășune” II (96); „loc
mai drept, o fețâie așa, lungă” II, „loc drept, acolo
sus, loc rău, c între păduri, loc mai deschis, ca pe
palmă” III (107); Dâmbrăva II sau Dâmbrăva
Ciocășului I, III „cosalău” I, „loc arător și ciupuri
de pădure” II (108) - Ciocușu, por.
Dumbrăva Bébului „a fost un fel de livadă de
pruni" I (102) - Bebu, por.; ~ Fântânălelor „un loc
116
D UMBRĂ VIȚA
frământat; bătrânii au lăzuit și se ară acum; îs două
fântâni acolo” [*] (93) - v. Făntănea', ~ Pódurilor
„arabil”! (70)-v. Podu2.
Pe Dumbrăva „loc sus, teren pustii, deal mare;
era acolo o comandă” I (47); Pe Dâmbrăvă =
Vârvu Dumbrăvii; Sub Dumbrăvă „loc de deal,
acum o tarla de ovăz și porumb” I (149); „pământ
arabil care duce către Ortelec, e lângă pădure” I
(186); „un pic de deal, arător; îi sub o pășune care se
cheamă Dumbrava, dar care nu-i în hotaru nost, ține
de Valcău de Sus” I (266); „arător pe șes, sub
pădurea asta mare” I (282); Sub Dumbrăvă III sau
Sub Dumbrăvă la a Dúmii I „o coaste între Poiana
Rațuli și Zăpodia Bălăieștilor” III (70) - Duma, n.
pers.
V. și Buza Dumbrăvii, Capu Cornu
Dâmbrăvii, Dealu Dumbrăvii, Dosu Văii ~, Drumu ~,
Drumu pe Dumbravă, Drumu pe Părău Dumbrăvii,
Fântâna Fundu Văii ~, Pădurea Dâmbrăvii,
Pădurea de la Dumbravă, Părău Dumbrăvii,
Poiana ~, Tău ~, Ulița ~, Valea ~, Vârvu
Dumbrăvile [dumbrăd'ile] „pământ arător, e loc
pe deal; nu-i lângă pădure” I, „teren arabil, loc în
pantă dulce; a fost pădure, acuma nu mai este” II
(179); Dâmbrăvile II sau Pe Dâmbrăvi [dîmbrăvi] I
„cam coaste; îi deal înalt, rât, până la el îi pădure” I,
„o coaste cu pășune, îi deasupra satului” II (111).
- Din subst. dumbrăvă, cu var. dumbravă,
dâmbrăvă (pl. dumbrăvi, dâmbrăvi) „pădure” I (4);
„pădure de gorun” I (129); „pădure rară, pe loc
drept” I (146).
DUMBRĂVÎȚA [dumbrăd'lța] „loc mai așezat,
mai drept, loc rece, rău, de pădure oarecând, arabil și
pășune” I (90); „pădure de cer și carpăn și pășune de
vite” I (149); Dumbrăvița I sau Dumbrănița
[dilmbrănița] „o bucată din Dealu Crucilor, fânaț și
arabil” I (64); Dumbrăvița [ddmbrăd'ița] „și coastă
și-n toate felurile; pășune și pădure de fag” IV (43);
„deal mare, loc rău, cu răpi” I (45); [dúmbrág ița] „îi
pantă, îi și mai drept, cosalău” 1, „fânaț, are un ciup
de pădure” II (84); [diimbrăd'ița] „loc drept sus pe
deal, deasupra, pe din sus de pădure, pășune și
arabil” II (89); „un pământ mai așezat, arător” I,
„arător, aproape de sat” II (95); pădure (98); „a fost
pădure de stejari’ III (99); „loc arabil, bun” I (120);
„tot pășune și pădure” I (131); „pășune pe deal; îs
mulți spini acolo” I, „pășune, lângă hotaru Topliții”
II, „imaș, îs numa spini” III (133); „pășune și arător”
III (136); „pășune comunală, a fost pădure cândva”
II; „pășune, e și pădure în juri’ III (155); „un pic de
dâmb și deasupra îi șes, pășune, în jur e pădure” I,
„arător, pe margini a fost pădure roată” III (156);
„teren arabil, loc în pantă, e în hotar cu Cehu
Silvaniei” I, „au fost mai multe vii, nu-i lângă
pădure” I (164); „pământ arător” I, III (166); „hotar
mare, este o pantă lină ce se poate lucra” I (202); „a
fost pădure a domnilor, amu-i arâtor, loc drept; parte
de sat” I (260); Dâmbrăvița sau Cllița Pădurănilor
„uliță care merge până-n Preuteasa; acolo începe
DUMEȘTEA
dealu” I (266); Dămbrăvița [dămbrăd'ița] „loc
arabil, înclinat” I, II (46); Dijmbrănița [diimbrăriița]
„loc arâtor; a fost pădure mare acolo” II (39); „acolo
era înainte o parte de sat, ca un fel de dumbravă și
de aceea i-a dat denumirea; coastă, pășune și arabil”
I, „loc în pantă” II (67); „loc drept ca pe masă, are o
coastă către Someș cu tufe, e pământ bun, arător”
I (122).
După Dumbrăviță „pășune” [*], „coastă” IV, V
(99); Pe Dumbrăviță „loc drept pe vârvu dealului,
teren arabil” I (47); Pe su Dumbrăviță „drum de
cară, duce în Văleni” II (84); Su Diimbrănița
pădure (122); Su Dumbrăviță pădure (98); Su
Dumbrăviță „loc drept, arabil, îi sub Dumbrăviță”
I (260).
V . și Capu Dumbrăniții, Fântâna Dumbrăviții,
Părău ~, Podu -, Râpa ~, Ulița —, Vârvu ~.
- Din subst. dumbrăviță, cu var. dumbrăviță,
dămbrăviță, dumbrăniță (pl. dumbrăvițe) < dumbrăvi
+ suf. -iță ‘pădure mică’.
DUMEȘTEA „loc drept, înconjurat de căsi, îs
grădinile oamenilor acolo”.
- Din prob. n. pers. —.
DUMITRU v. Cetatea, Lazu, Părău, Ponița.
DUMOÁIA „parte de sat, așa are denumire apa
ce cură p-acolo; vale, izvorăște de la pădure și se
varsă în Valea Mosâieștilor” I (257).
- Din spm. - < Duma, n. fam.
DUMUSLÂU [dumuzlăy] sat, c. Carastelec,
1418 poss. Domozlo, 1459 predium Domozlo, 1553
Domozlov, 1750 Domoszlou, 1760-1762 Domoszló,
1850 Dumusleu, 1854 Domoszló, Dumuslău (Suciu,
DILT).
- Din top. magh. Domoszló < n. pers. sl. Domaslav
(Kiss, FNESz, I, 384).
dCtvăt
DÚNCA v. Lazu, Măr, Ponița.
DÚNDU v. Groapa.
DUNÉSCU v. Purcărețu.
D UNEȘTI v. Ulița.
DÚNGA „deal, pădure de fag, carpin, alun, o
dungă de pădure” I (84).
Dúnga Dósului „un vârv de deal, pe culme, loc
așezat” [♦♦] (85); - Pădurilor „o margine împădurită
tot pe deal, de la ca se ajunge la Poduri” II (27) -
v. Podu2.
Su Dungă „pantă, căsi și grădini, îi sub Dungă”
I, „coaste pe sub poala pădurii, arător și grădini”
II (84); teren agricol (98).
V . și Părău de sub Dungă.
— Din subst. diingă (pl. dungi) ‘latură, marginea
unui teren, coastă’.
DÚRE v. Vălceaua.
DURIȘU „o piatră mare în vatra satului unde
pruncii se dau cu scânduri” I (48); Pe Duriș „e un
duriș acolo, mai ales iama de merg copiii de se dau
cu sania; uliță” II (83).
- Din subst duriș (pl. durișuri, durișe) ‘loc
înclinat povârniș’.
DÚSU „parte de sat care se află pe Dosu”
n (62).
- Din adj. subst. dus,-ă ‘îndepărtat’.
DÎJȘA „pantă în jos până-n Părău Racâșului;
acuma-i pășune și cosalău” III, „deal, fânaț și
pășune; îi o fundătură între un deal și un părău” IV
(58); „teren mare, pantă, surpat de ploi” II, „un
teritoriu cu pășune; a fost arabil” III (61).
V. și Dealu i Dușii, Drumu Dușii, Fața
Fundu ~, Gura i ~, Părău ~.
- Din por.
DUȘOÂIA v. Părău.
DUVĂT v. Părău.
 E

ECLÉJIA v. Iclejia. ÉGHE?TOG v. Coasta.

EGERÉ? v. Aghireș. ÉLEC v. Fața, Groapa, Râtu.
EGHELÉU v. Legheleu. EMBROÂIE v. Ponița.

118
 F
FÁBIÁN. Fábiénele „pășune, loc mai deschis,
mai oblu” II, „asta-i pășunea Ruginoasii, nu-i a
noastră; ei au cumpărat-o prin 1910 de la un boier
de la Gârbou” I, „nu-i a Stoborului” IV (31).
- Din prob. n. pers. Fábián (DOR, 56).
FABRICA sat, c. Gârbou.
La Făbrică „șes, fănaț; a fost fabrică de spirt
acolo” HI (173).
- Din subst. făbrică.
FAG. V. și Dâmbu Fagului, Fântâna de la Fag,
Fântâna Fagului, Valea ~.
Fagii „pădure de stejar, înainte au fost fagi mulți
acolo" II (27).
între Fagi (98, 100); La Fagi „părău” I, „sânt
fagi pe părău” II (19); La Fâgii Vlădicului „loc
cam așezat, cam pe deal; au fost fagi cândva” I (2) -
Vlădicu, por.; Sub Fagi teren arabil și fănaț (27;
83); pădure (65).
V. și Dâmbu Fagilor, Groapa —, Gura ~, Părău
Picioru cel cu Fagi.
- Din subst. fag (pl.fagi) ‘specie de arbore’.
FÂIOȘll „pădure mare, numai cu gorun” I,
„pădure de fag” III (155), „deal cu pădure de
foioase” I, „deal împădurit, îi ascuțit și înalt” 111
(156).
V. și Poiana Faioșului.
- Cf. top. magh. Fagyos < fagyos ‘rece,
friguros*.
FALCA „pășune” III (36); Fălcea „un pic de
pantă, cam groapă” III (110); „șes, o bucățea de
pământ arător” I, „șes, merg din drum la Someș” III
(125); Fâlcea „teren arabil” I, „bucăți mai mici de
pământ arător, cum mere drumu la Voivodeni” 11
(72).
La Fâlce „teren drept, arător, lângă sat; a fost o
falcă mai mare, o bucată de teren" I (124).
V . și Dămbu Fălcii.
Fălcile II, III sau în Fălci [♦} „teren mai drept, o
platformă” [♦], „loc de deal” III (100).
- Din subst. fălcă, cu var. fálce, falcé (pl. fălci)
‘bucată de pământ arabil*.
FÁNE v. Bucă.
FÁNU v. Colibă, Șură.
FÂRCAȘ v. Dealu, Groapa, Moara.
FÂȘĂ v. Râtu.
FÂTĂ. La Făta Cătinii sau Grădina Zméilor
„pășune la vie, izvoare; a fost o fată și a venit un
119
zmeu și a furat-o” I (56); La Făta cea Moărtă „Ioc
în pășune, fostă pădure, a fost o movilă de găteje,
unde punea fiecare un gătej; îi o movilă numa de
găteje" I, II, III (45); La Fâta cu Vica-n Cap „loc în
pădure unde este o piatră care seamănă cu o fată cu
vică-n cap” I, II, III (45) - subst. vică [d'Ică] „o
măsură de 25 kg, o mierță” III (45).
V . și Fântâna Fetii, Groapa Hagău ~.
V . și Calea Fetelor, Poni/a ~.
- Din subst. făta (pl.fete).
FÂȚA sau Pe Fâță versant de deal cu expunere
estică sau sudică, de obicei loc arabil sau cu vii,
lănaț (7; 12; 19; 29; 39; 47; 55; 57; 58; 60; 61; 66;
68; 69; 70; 78; 83; 104; 108; 109; 110; 112; 113;
119; 120; 121; 123; 125; 132; 133; 134; 142; 145;
161; 163; 166; 175; 192; 214; 235; 258; 260; 283).
Fâța Adrinélului (71) - v. Adrinelu; ~ Atnbreâșului
(77) - v. Ambreușu; - Angústului (155) —
v. Angustu; ~ Ardeâlului (83) - Ardeal, top.;
-Arinului „pădure în dreapta Văii Arinului” [**]
(93) - v. Arin; ~ Arsurii (14) - v. Arsura;
~ Așchilâului (73) - Așchileu, sat în CI; - Biciului
(125) - v. Baciu; ~ Bălânului (54) - v. Bălan;
~ Bănuții (66) - v. Bănufa; - Băscânului (29) -
Băscanu, por.; - Barlii (63; 72) - v. Bârlea; ~ Bénii
(66) - v. Bana; ~ Berchenișului (33) - v. Berchenișu;
~ Blăjii (109) - Blaja, n. pers.; - Bdcșii (209) -
v. Bocșa; ~ Boghéscului „feție costișe” I (104) -
v. Boghescu; ~ Bogatului (36) - v. Bogătu; ~ Bóilor
(82) - v. Bou; - Bolâgii (18) - v. Bologa;
~ Bontăului (95) - v. Bontău; ~ Borlâcului (69) -
v. Borlacu; ~ Borșovâiului (68) - v. Borșoveiu;
-Brátinésii (13) - v. Brătineasa; ~ Broșoiiștilor
(29) - n. grup broșoiești < Broșoi, n. fam.;
- Brusturilor (74) - v. Brustur; ~ Bâlciului (67) -
v. Bulciu; ~ Bușului (66) - Bușu, por.; - Câldă (81)
- adj. caldă; - Călului (93) - v. Calu; ~ Câprii
(115) - v. Capra; ~ Căcâtii (66) - Căcata, por.;
- Cămăușului (54) - v. Cămăușu; - Căpușului (68)
- v. Căpușu; - Cătușâlii (107) - v. Cătușă; ~ cea
Brudeâscă (103); - cea Domneăscă „a fost loc
domnesc” I (92); - cea Măre (34; 36; 54; 275);
-cea Mică (275); - Cehăii (74) - v. Cehaia;
~ Céhului (54; 166) - v. Cehu; - Centălânuli (94) -
v. Centălanu; ~ Cerboâii (85) - v. Cerboaia;
-Cérbului (113) - subst cerb; - Chilfii (56) -
v. Chilia; — Chirii (36) - Chira, n. pers.; - Chișgănii
 FÂȚA
(34) - v. Chișgana; - Cbiiizoșii (240) — v. Chiuzoșa;
- Cicherii (77) - v. Chicera; -Cigleănului (61) -
v. Cigleanu; - Cinepiștii [cinet'iști] (77) — v.
Cânepiștea; ~ Ciocănului (94) - Ciocan, por.;
-Ciorócii (26) - v. Cioroca; -Cioróiului (15; 18;
64) - v. Cioroiu; - Ciducașului (36) - v. Ciocașu;
-Ciúlului (11) - v. Ciulu; - Ciurmelindii (9) - v.
Ciurmelindea; ~ Clițului (96) - v. Clip, ~ Cócii sau
- i Rusoáie (109) - Coca, top. în Chiuiești CJ;
-Cócinii (74) - v. Cocină', ~ Colibilor (107) - v.
Colibă', - Córbului (49) - v. Corbu; ~ Córnilor
(47; 54; 75) - v. Cornux; ~ Corobiștinii (125) - v.
Corobiștina; ~ Cótului (34) - v. Cotu; - Crăcii (48)
- v. Creaca; ~ Crinții (96) — v. Crintă’,
~ Cristolțălului (82) - v. Cristolțel; ~ Cristălțului
(86) - v. Cristolț", ~ Crfstorului (190) - v.
Cristur-Crișeni; ~ Cristului [costului] (109) - Crist,
n. pers.; - Crístii [crísti] (97) - Cristea, n. fam.;
- cu Córnii (103; 109) - v. Comux; - Cucului (54)
- v. Cuc, - Cutișului (19) - v. Cutiș; ~ Dăncii (240)
- v. Dancea; — Deálu Bóului (275); - Deálu
Coșului (275); - Deálului „o feție mare, oablă, se
rădică la deal” II (107) - v. Dealu; ~ de Dincólo
(98); - Dincoace (98); - din Jos (66; 73; 98); - din
Sus (66; 73; 98); - dintre Hotâre (66) - v. Hotaru;
~ din Vâlea Săcă (37) - v. Valea; ~ Dólului (65) -
v. Dolu; - Drăcoâsii (284) - v. Drăcoasa;
-Drumurilor (74) - v. Drum; - Făgătelor (35);
- Fágétului (67) - v. Făgetu; - Fânățelor (35) - v.
Fânafu; ~ Fântânii (97) - v. Fântâna; Fâța-n Jos la
Fântâna Pópii (70) - v. Fântâna; Fâța-n Jos (73);
Fâța-n Sus (73); - Frânturilor (107) - v. Frântura;
- Fugii [fuji] (284) - v. Fuga; - Fundátúrii (9; 34;
36) - v. Fundătura; ~ Gânii (36) - v. Gana; -
Găvrii (2) - Gravra, n. fam.; - Găboroăii (57) -
Gaboroaia, spm. < Gábor, n. pers.; - Găvojdănii
(110) - v. Găvojdenea; ~ Gâlgăuțului (109) - v.
Gâlgăuțu; - Gliméii „o coastă mai alungită” I (94) -
v. Glimeiu; — Glódului (123) - v. Glodu;
-Gorónilor (56); - Gorónului (107) - v. Gorun;
~ Grópii Răntii (29) - v. Groapa; ~ Gruiului (9) -
v. Gruiu; ~ Hagăuălor (95) - v. Hagău; ~ Hății
(269) - v. Hețea; — Higiului (109) - v. Heghiu;
- Hfzii (57; 59) - v. Hida; ~ Horăițului (94) - v.
Horaițu; - Horhágelor (74) - v. Horhagea;
~ Hórjului (66) - v. Horju; ~ Hotârelor (69) - v.
Hotaru; ~ Huzmezéului (76) - v. Valea Lungă; - i
Cfcheră (98) - v. Chicera; - i Ciâcă (108) - Ciucă,
n. pers.; - i Dușii (61) - v. Dușa; - leprénii (90) -
leprenea, prob. n. pers.; - lerboăsă „loc de față; era
multă iarbă și pășunau vitele acolo” II (243);
-lerbós (245); - lériului (54) - v. Ieriu; - i
Măgurii (97) - v. Măgura; ~ loănii (128) - loan,
pren.; - Izvórului (56) - v. Izvoru; - Jibului (93) -
Jibu, prob. n. pers.; - Jimboruiui (67) - v. Zimbor,
~ Jurchénii (48) - v. Jurcheana; ~ Lăcului „o
toloacă după deal; îi teren mai mlăștinos, îi un
cobâltău, o groapă” I, „un podinoc, un loc drept, un
120
FÂȚA
rât ce ține apă” III (138) - v. Lacu; - Lăzului (15);
- Lăzurilor (172) - v. Lazu; ~ Leocușoăii (29) - v.
Leocușoaia; ~ lașului (124) -Leș, n. pers.; - Lónii
(78) - v. Lona; ~ Lopoiții (97) - v. Lopoifa;
-Lúchii (19) - Luca, n. pers.; - lui Bânioai (26;
29) - Banioai (Banyai), n. pers.; - lui Bălăn (103) -
Bălan, n. fam.; - lui Bicău (125) - Bicău, por.; - lui
Bíró (9) - Biro, n. pers.; - lui B6coș (76) - Bocoș,
n. pers.; - lui Bóján (15) - Bojan, n. fam.; - lui
B0lcâș [bdlcîș] (103) - Bolchiș, n. pers.; - lui
Brunăr (68) - Brunăr, n. pers.; - lui Chiș Văreș
(26) - Kis Veres, n. pers.; - lui Ciocán (125) -
Ciocan, por.; - Iui Crăciun (66) - Crăciun, n. pers.;
- lui Élec 1, II sau - din Jos II (98) - Elec, n. pers.;
- lui Gheórghe (120; 122) - Gheorghe, pren.; - lui
Ghiuriță (166) - Ghiurifă, n. pers.; - lui lónu
Mărfii (9) - lonu Măriii, spm.; - lui Í țic (68) - Ițic,
n. pers.; - lui Lázár (68) - Lazar, pren.; - lui
Mârmoștain (26) - Marmoștain, n. pers.; - lui
Osóiu Lung (82) - v. Osoiu; - lui Púiu Ștef (82) -
Puiu Ștef, n. pers.; - Iui Sigheti (41) - Sigheti, n.
pers.; - Iui Ștăfan (97) - Ștefan, pren.; - lui Tódor
(66) - Todor, pren.; - lui Ursói (54) - v. Osoiu; ~ lui
Zicii (68) - Zicii, n. pers.; - Lúncii (77) - v. Lunca;
~ Lungii (125); - Lungă (146)-v. Lung; - Lupilor
(63); - Lupului (103) -v. Lup; - Mâlurilor (107) -
v. Malu; - Mâre (59; 80; 93; 97; 101; 144; 257);
- Măgurii (11; 85) - v. Măgura; - Măguricii (84;
110) - v. Măguricea; ~ Mălăiștinilor (29) - v.
Mălăiștină; ~ Mănăstirii (52, 54; 97) - v. Mănăstirea;
~ Mărinuții (35) - v. Mărinuța; ~ Máncélului (61)
- v. Muncelu; - Mandră (52; 85); - Méchii (284) -
Meca, n. pers.; - Mică (119; 257); - Mihului (108)
- Mihu, n. pers.; - Milii (15) - Milea, n. pers.;
-Móghii (146) - Moga, n. fam.; - Mórii (59; 26;
29; 75; 81); - Mórilor (11) - v. Moară; Muncélului
(82; 282) - v. Muncelu; - Nadaștăului (57) - v.
Nadaștău; Neâmțuiui (284) - Neamțu, n. pers.;
- Neâroșii (27) - v. Nearoșa; ~ Néjului „o față de
deal în hotar cu Jimboru” II (59) - v. Neju;
-Nimișeâscă „a fost a nemișilor” IV (115) - v.
Nemișeasca; Nițului (29) - Nițu, n. pers.;
-Nucului (118) - v. Nucu; ~ Ogruțului I, II sau
Coăsta Ogruțului II (67) - v. Ugrufiu; - Óii (107;
144; 188) - v. Oaia; ~ Oroiâșului (74);
- Ortéleceior (73) - v. Ortelec; ~ Osiórului (116) -
v. Osioru; - Osóiului (60; 86) - v. Osoiu;
-Oț6cului (66) - v. Ofocu; Pândorului (68) -
Pandor, n. pers.; - Pârilor (61) - subst. par;
~ Păsării sau - lui Tódoru Păsării (66) - Todoru
Pasării, spm.; - Pășcului (111; 122) - Pașcu, n.
fam.; - Păcăleăscă [pacalțăscă] (97); - Pătrânăsii
(104) - Pătrâneasa, n. pers.; - Pâșterii (96; 120;
124) — v. Peștera; Pățului (15) - v. Pețu;
~ Piclăuălor [pt'iclâuălor] (67) - v. Piclău; - Piétrii
(80; 140) - v. Piatra; Pobrâtului (74) - v.
Poprâtu; - Pódului (86) - v. Podux; - Pădurilor
(61) - v. Podu2; - Pogórului (123) - v. Pogoru;
FÂȚANOȘ
-Poiinii Ráduli (128); - Poiénilor (25; 29; 35;
118) - v. Poiana', ~ Póiului (80) - v. Poiu;
-Ponorátii (123) - v. Ponorátu; - Ponorâțâlii
„pădure, cu piatră sfărâmicioasă” I (107); -Pórcului
(107, 109); - Pozmăgului (74) - v. Pozmagu;
~ Presăcii (11) - v. Prisaca; ~ Prihódului (113) —
v. Prihodu; ~ Purcărițului (64) - V. Purcărețu',
-Pustii (72) - v. Pusta', - Rădăcinii pădure (107;
109) - v. Rădăcină; — Răspăt6cii (235) - v.
Răspătoaca; - Răstolțenilor (29) - n. grup răslolțeni
< Răstolțu, top.; - Rătunzii (85) - v. Rotunda;
- Răpii (94) - v. Râpa; - Râtului (69) - v. Râtu;
- Răcii [răci] „o față de deal cam îndosită” I (135) -
v. Recea; - Roătii „îi rotund dealu” III, IV (97) - v.
Roata; ~ Rúncului (109; 176) - v. Runcu;
-Sacalâșului (240) - v. Sacalășu; ~ Sălcilor (73);
-Sarcăului (213) - Sarcău, sat în BH; - Săcăgii
(72) - v. Săcaga; — Săcidrii (18) - v. Săcioara;
-Săliștii (59) - v. Săli;tea; - Sâmbătăii (70) - v.
Sâmbătaia; - Sâncrăiului sau Coăsta Sâncrăiului
(27; 68) - v. Sâncraiu Almașului; - Sánmihélului
(34) - v. Sânmihelu; - Secăturii [săcături] (109;
118); - Secăturilor (104) - v. Secătura; - Séntii
[sănt'i] (65; 66) - v. Sentea; - Silincului (97) -
Silinc, n. fam.; - Sócilor (59; 96) - v. Soc; - Spoiélii
(284); - Stăulelor (59); - Stăulului (284) - v.
Staul; - Stânăii (61) - v. Stânaia; - Străncii (91) -
v. Strâncea; - Strâmbii (60, 63; 80) - V. Păduri;;
- Strúgului (76) - Slrugu, n. pers.; - Suliții (123) -
v. Sulița; - Susénilor (70) - v. Suseni; - Șărbii
[șârg i] (96) - v. Serba; - Șibiului (76) - v. Șibou;
- Știpățului (275)-v. Știpățu; -Șugărisii (15)-v.
Șugăreasa; - Șuvărului (122) - V. Șovaru;
- Tabâicii (75) - v. Tăbăica; - Tărâții (94); -
Tăului „loc lăpăstos” I (11) - v. Tău; ~ Târgului
(96) - v. Tărgu; - Tenéiului (29) - Teneiu;
~Tești6rii (146; 147) - v. Teștioara; ~ Tișii (96) -
v. Tisa; - Titireăgului (75) - Titireag, prob. n.
pers.; - Tóutului (61) — Toutu, n. pers.; - Tréznii
(95) - v. Treznea; ~ Tufelor (74) - V. Tufă; ~ Túrii
(257); - Túrii sau Pe Fâță (260) - v. Turea; - Țăgii
[țăji] (26) - v. Togo; - Țiclăului (37) - v. Țicleu;
-Țintolii [țîntdli] (72) - v. Țintolea; — Úliului
(264); - Ungurului (114) - v. Unguru; - Ursúii
(56); - Ursóiului (29) - v. Osoiu; - Vărului (118;
120) - v. Var, ~ Văii Beséricii (34); - Văii
Ciumérnii (37); - Văii Fânâțelor (29); - Văii Mari
(52); - Văii Mérelor (35); - Văii Ogruțului (57);
-Văii Réle (56); - Văii Tréznii (37); - Văii
Vițăilor (29) - v. Valea; - Válcélelor (58);
- Vălcălii (54) - v. Vâlceaua; ~ Vicii (162) - Vicea,
sat în MM; - Viii (29); - Viilor (54; 56; 57; 75) - v.
Via; - Vilii (74) - Vila, por.; - Zarástei l sau
-Zărăstii II (59) - Zărastea; - Zădidului (57, 59)
- v. Zădidu; - Zălții (65) - v. Zălța; - Zápódii (34;
36; 68; 97); - Zápózii Hórjii (74) - v. Zăpodea;
— Zmeului (93) — v. Zmeu; — Zuturénilor „coastă
deasupra de Zutureni, pășune” I (15) - v. Zuturenii.
121
FÁGÉTU
Pe Fâță din Jos de Sat „pantă, loc de față” I,
„coastă de deal cu fața cătă soare și cătă sat” II
(199); Pe Făță-n Sus „o coaste” III (70); Pe Fâța
Temetéului „o tarla în pantă, lângă temeteu vechi” I
(199); Sub Făță „loc lucrător, cam în pantă; îi sub
Fața Mare” I (144); Sub Făță-n Purcăreăță „loc
mai așezat, pământ arător; îi pe față în Purcăreăță" II
(64); Sub Fâța Roătii „pantă” III, IV (97) - v.
Roata;
V . și Capu Feții Ponorâțelii, Coastele din Față,
Dâmbu Feții, Dealu —, Dosu -, Drumu de pe Față,
Drumu Feții, Fundu Hagău ~, Icurile ~, Pădurea
de la Fața Parilor, Părău Feții, Părău — Lungi,
Părău - Mari, Păraiele de la Fața leprenii, Podețu
de Ia Fața Pandorului, Pusta Față, Râturile din
Față, Ulița Feții, Vâlceaua ~, Vârvu —.
Fățele „coaste cu fața către soare" II (38); „teren
drept, p-îngă Vale” I (45); „pantă mare; vine până-n
sat, loc de față” I (54); „versantul sudic al Văii
Paielor” II (63); „coaste, loc de față, pășune” II (72);
„pământ de față” II (172); „deal, teren unde bate
soarele; e pe un deal” 11 (185); „deal mai mic în fața
soarelui” I (186); „loc rădicat, îi loc de față” I (257);
„deal în pantă; a fost pădure” I (283); „pădure și
pășune, graniță cu Fildu de Mijloc” I (284).
Féfele Bóznii I sau Déalu Fețelor II „deal,
arător mai la poale și mai sus pășune” I (8); „o față
de deal mare; îi cătă Bozna” I (10) - v. Bozna; — lui
Lăpădât „pantă ușoară” I (8) - Lăpădat, n. fam.;
-Sânteoânii „Ioc de față, a fost proprietatea
grofului” I (283) — Sânteoane, n. pers.; - Scurte
„loc împădurit’ [**] (269); - Tachiii „coaste” I (8)
- Tachie, por.; - Văii Lungi „niște costi; îi loc de
față” H (53)-v. Valea.
Sub Feți „loc mai așezat, mai jos de Zăpodea” II
(72); Sub Fițe „pășune, s-a ținut de pădure; îi spre
asfințit’ 1 (158).
V . și Dealu Fețelor, Drumu Peștera Fețelor
Boznii, Vâlceaua dintre Fețe.
- Din subst fâță (pl. fețe) ‘partea dealului
orientată spre soare’.
FÂȚANOȘ v. Bercu.
FAȚÎICA „arător, a fost cosalău” II (108).
- Din top. Fâța + suf. -ucă.
FÁUR v. Coasta, Fântâna, Groapa, Lacu,
Părău, Poiana.
FÂGĂDÂU v. Fogădău.
FÁGÉTU, pop. Vâlea Úngurului, sat c. Plopi;;
1830, 1850 Valia ungureaszka, 1854 Magyarpatak,
Valea Ungurească (Suciu, DILT).
Fágétu [fájétu] „livadă; cu ani în urmă aici era o
pădure de fag” [*] (10); pădure de fag (25; 57; 141;
156; 167; 172; 173; 177; 217; 219; 235); „o parte
din Berec, pășune; a fost pădure de fag și carpen” I,
„pășune, pantă și răpi; au fost fagi mai mulți acolo”
II (30); „coastă, loc arător pe deal” I, II (46);
„coastă, fânaț” I (55); „loc de față, pantă, fânaț” I
(67); „loc drept arător” I, „loc cam mic către
 FĂGEȚÎLU
Gâlgău” III (107); „a fost pădure, au fost lemne de
fag și gorun, amu îi cu spini” I, „coaste, pășune
comunală, a fost pădure acolo” II (139); „pământ
arabil” I (165); „pășune; e un teren rupt” I (168);
„teren arabil înconjurat cu o pădure mică” I (169);
„pământ arător, a fost pădure” I (276); Fágétu II sau
Fágétu Paltinilor I „pădure de stejar și fag” I (174);
Fágétu = Pádúrea Bidonului; Făgetea [făjefa]
„pășune, au fost ceva tufe de fag, era făget” I, „imaș;
se face multă făgete, niște buruieni cu creste mari”
III (133); Făgitea [făjita] „pomărie” I (120).
Fágétu lecubúlii sau ~ Icubúlü „pădure de fag”
I, „pădure către Valea Dracului” HI (156) - v.
lecubula', - Lat „pădure de fag mai mult, goron” II,
„a fost un făget lat, platou” III, IV (31); ~ lu tgnaț
„pădure înspre Valea Hotarului” III (156) - Ignaț, n.
pers.; - Lupului „coaste, fânaț și pășune; a fost
pădure cândva” II, „au fost lupi” UI, IV (31); - Măre
(157; 230); - Mic (230); - Mórii „loc pe coaste; a
fost oarece moară acolo și lemne de fag” I, II (176).
După Făget „o pantă mai dulce” II (167); Sub
Făget „coastă sub pădure” I (57); „teren arabil lângă
pădure” I (237).
V. și Barcu Făgetului, Coasta ~, Cornu ~,
Dealu Drumu ~, Fața ~, Fântâna în Făgetu Lat,
Iertașu în Făget, Izvoru din ~, La Scaun în ~, Părău
Făgetului, Părău Făgitii, Ulița pe Făget, Valea
Făgetului, Vârvu -.
Fágétele „deal, pădure de fagi” I (9); „o vale, o
toloacă, loc izvoros; tot roată îi pădure, sânt și acum
fagi” I (35); Fágétele III sau Fágétu II „pășune; a
fost pădure de fag oarecăndva” III (61); Fágétele I,
III sau La Fágéte II „loc mai deschis, mai lung” II,
„groapă cam de dos” III (283).
între Fágéte „coaste, îs și vii acolo; a fost
pădure acolo pe timpuri și poate c-o fost făget” II,
III (55).
V. și Dosu Făgetelor, Drumu ~, Fața ~, Fundu
—, Viile de la Făgete.
- Din subst. făget, cu var. făgete, făgite (pl.
făgete) <fag + suf. -et ‘pădure de fag’.
FĂGEȚÎLU „o groapă; este și o fântână cu
izvor acolo” I, „fânaț și teren arabil, groapă; a fost
pădure” II (19); teren arabil (50; 166; 235); „loc
drept în vârvu dealului; îi lângă pădure” I (53);
„coaste, fânaț” I, „fânaț, îi costiș” II (55); „fânaț; or
fi fost ceva fagi acolo” I (73); „pădure de fag” I, „o
față de deal” III (156); „loc fugitiv, alunecă mereu; îi
pământu mai fraged acolo” I (175); „pădure de
lemne mestecate” I (184); „pantă; îi pământu mai
fraged, mai puhab” I, „loc deluros, arător; a fost
cândva pădure de fag acolo” II (257).
Fágefélele I sau în Făgețâle II „loc de fânaț,
puțin coaste” I, „fântână cu apă pentru vite, pășune”
V, VI (32).
V. și Fântâna din Făgețele.
- Din subst. dim.făgețâl (pl. făgețele) < făget +
suf. -el ‘făget tânăr’.
122
FĂȚÎIICA
FĂGÎȘTEA „pădure cu carpăn și fag către
Ortelec și Mitșid” I (186); Făgiștea = Pășunea
Făgiștii.
V . și Pășunea Făgiștii.
- Din subst. făgiște <fag + suf. -iște ‘făget’.
FĂGÎJȚU „pășune, tufiș” 1(113).
- Din subst. fagăț < fag + suf. -uț ‘făguleț’.
FĂINEȘTI v. Ulița.
FĂLC0I v. Grădina, Zăpodea.
FĂLCÎIȘA sat, c. Poiana Blenchii; 1590
Falkosan, 1649 Falkusa, 1750 Felkusche, 1850
Félkusá, 1854 Falkusa, Fălcușa (Suciu, DILT).
V . și Valea Fălcușii.
- Din n. pers. - sau subst. ffălcușă <fâlcă + suf.
-uș(a/
FĂM’.ȘTII „un grup de case pe deal” I (275).
- Din n. grup - < Fanea, n. pers.
FĂRĂGĂU v. Tabla, Togu.
FÂRCĂȘ v. Dâmbu.
FĂRCĂȘOÂIA „pantă, loc izvoros” I, „pământ
arabil, cam pantă” II (243).
- Din spm. Fărcășoaie < Fărcaș, n. fam. + suf.
-oaie.
FĂRINOĂSA v. Fântâna.
FĂRIN0SU v. într-a Fărinosului.
FĂRTĂI. Fărtăile „șes, arabil; au fost
pământuri căpătate de la reforma agrară” I, II (161).
- Din subst. fărtâi (pl. fărtăi) (< magh. fertály)
‘veche unitate de măsură de un sfert’.
FĂȘÎE. Fâșiile I sau Sfășlile III sau Sfășiile [*]
„loc șes, lung și nu prea lat, merge din sat până-n
hotarul Românașului” I, „arător și cosalauă” III,
„fânațe; acest teren a fost împărțit prin reformă” [*]
(10); Sfășiile „șes și un pic de deal, mai îngustuț” II,
„șes, arător; pe acolo cresc halduri, păhui, din care
se scot sfășii pentru funii și bice” III (37).
- Din subst. fășie, sfâșie, sfășie, var. a lui fâșie
(pl. fășii, sfășii) ‘suprafață îngustă și lungă de teren’;
v. și ALRII, s. n., voi. I, h. 8/279; cf. și sfășie „coaja
din care se fac funii” III (37).
FĂȘTIȘEÂ. Fâștișălele „o coastă pe-ntins,
pășune” I, „pășune pe deal, costos” III (139).
FĂTĂCIÎJNEA „o toloacă în Dealu Budii, rât”
I, „o groapă, o viroagă” II (40); „un podeț mai sus,
pășune” I (55); „coaste, fânaț și pășune" II (61).
V . și Fântâna în Groapa Fătăciunii, Groapa ~.
- Din subst fătăciâne (pl. fatăciuni) ‘groapă,
depresiune’ (cf. și Iordan, Top., 510: ‘loc unde fată
oile și alte animale’; ‘spurcăciune, stricăciune’).
FĂTOÂIA v. Fântâna, Poiana, Ponicioara.
FĂTU v. Coasta, Cobâltău, Fântâna, Groapa,
Hârtopu, într-a Fătului, Labu, Lazu, Păr, Părău,
Peștera, Șesu, Ulița, Vâlceaua, Via.
FĂTÎJȚ v. Prun.
FĂȚÎIICA „râpi, loc rău, coaste” [**] (66); „loc
de față, dar nu mare” II (83); „o ridicătură în fața
soarelui” I (95); „pădure pe-o coaste” I, „cosalău,
amu-i pășune pe deal” II (125); Fațiiica „un vârv de
deal, o culme-naltă-n bătaia soarelui” II (63).
FÁURÓIU
Fățuica Hórjului „pantă ușoară” I (66) - v.
Horju.
Sub Fățâică „rât, fânaț sub o pădure” I (81).
Fățuicile „teren de față, pădure de gorun și fag”
I, „niște coaste în față” II (124); „un deal, o față” II groapă; este o fântână acolo cu apă alboaie, aproape
(128).
- Din subst fițuică, cu var. fațiiică (pl. fițuici) cu apă așa albă, nu tumna albă, așa alboaie” III (57)
< fiță + suf. -uică „o față mai mică” [**] (66) sau
top. Făța + suf. -uică.
FÁURÓnj „îi ca un platou, arabil” 1(10).
- Din n. pers. ~.
FÂNÂȚU „rupturi și coaste, fânaț” II (27);
„teren pe coaste” I (168); „deal, loc de fânaț” II
(180); „loc în pantă, fânaț și teren arabil” I (193);
Fânățu II sau Fânățele III „parte de hotar, coastă,
pantă mică, fânaț” II, „deal, pantă ușoară; o fi fost
fânaț acolo” III (1).
Fânățu de la Stâni „partea de jos a locului
numit Stâni, fânaț” I (11).
Pe Fânăț „arabil” I (70).
V . și Calea Fânaței, Ulița de la Fânaț.
Fânățele „a fost tot cosalău înainte” I (30);
„fânaț, mejde cu Chendremal” I (35); „loc ca pe
masă, îi apătos, se face fân” II (122); „loc pentru
fân, Ioc de șes, pe lângă o apă” II (151); „loc de șes” ~ Beșinoâsa (286); - v. Beșinoasa; ~ Bfțului (16) -
II (163); „loc de fânaț, lângă pădurea comunală” II
(168), „rât și fânațe” I (169); „loc de coaste, pământ
arabil, cu fânaț acum” II (172); „pantă, are păduri și
râturi, o fost multe fânațe acolo” V (175), „loc de
fânaț” I (177); „pantă spre nord, loc cu fân” I (185);
„Ioc arabil și fânaț, așezat pe dealuri” I (186); „loc
cu fân, de la pădure încoace” I, „înainte aici au fost
numai fânațe” II (187); „o bucată de teren de față” I
(192); „un pic de pantă și un pic de șes, fânațe” I,
„loc mai șes, așa mai pe vale, fân bun, subțire” II
(197); „pantă, poate o fi fost fânaț odată” I, „loc
drept și cu un pic de coaste, loc arabil” IV (288);
Fânățele sau Dălnițele „loc în pantă, cosalău” I
(190).
Fânățele de Jos „loc drept, pământ arabil,
aproape de sat” I (165); ~ de Sus „loc drept, mai
departe de sat” I (165); ~ Frfdului „loc șes, la
poalele Dealului Fridului, numai fânațe” I (4);
Fânățele în Puste „loc drept, fânaț, chiar pe lângă
sat” II (179) v. Pusta-, Fânățele Petrfndului „pantă,
fânaț; cândva s-a ținut și de Petrind” I (33) - V.
Petrindu.
în Fânățe „loc drept, din jos de drum, loc numai
de cosit” I (43); Pe Fânățe 1 sau Fânățele I, II „loc
drept, a fost pădure” I, „șes, platou, a fost arabil,
acum pășune” II (120); Sub Fânățe „loc drept,
fânaț” 11(169).
V . și Dealu Fânațelor, Drumu ~, Fața ~, Fața Buleandra; ~ Bumblchii (93) - Bumbica, por.;
Văii Părău Podu de la Valea Râtu de sub
Fânațe, Valea Fânațelor.
- Din subst. finâț (pl. finațe, finețe) ‘loc pe pământ” I (56) - v. Burtuca; ~ Bușii „fântână cu
care crește iarba pentru fân’.
FÂNTÂNA „fântână cu două cioroaie” [•] (78); „e
o fântână, a fost bortă de lemn” (♦] (102); izvor (154).
123
FÂNTÂNA
Fântâna Ajăgului „fântână cu apă” I (283) - v.
Aghiagu; - Âlbă „loc arabil” II (34); „îi și drept și
deal, este o fântână acolo cu apă albă” I, „acolo îi și
o fântână cu apă mai albă, calcaroasă” II, III (55); „o
ca laptele” II (61); - Âlbă din Dâmburăle „fântâna
- v. Dămburel\ ~ Alésii „o fântână lângă părău” II
(272) - Alesă, pren.; - Ancănilor „fântână în sat” I
(143) - n. grup anceni < Ancean, n. fam.; - Băciuli
sau - Hiluărului „apă curgătoare din stâncă de
piatră de granit; s-a schimbat pe numele unui păstor
de oi” I (11) - subst. baci ‘cioban’; - Baciului (69)
- Baciu, n. fam; ~ Bâdiului „un izvor în câmp, care
iese din pământ, n-are cioroi, n-a format nici părău”
II (279) - Badiu, n. pers.; - Bărculi „fântână în
Bare, îi din piatră” I (32) - v. Bercu; - Barónului
„fântână în sat, a fost a baronului” I (166);
- Bărcăriului (154) - Bărcar, spm.; ~ Bâdichii (15)
- Bădica, por.; - Ba r ii (21) - v. fiára; - Beleânului
(76) - Beleanu, por.; ~ Béndrii (25) — Bendrea,
por.; ~ Bențoâii „izvor amenajat cu un budi
(= copac, stejar scorburos, ars pe dinăuntru ca să nu
putrezească stând în apă)” 1(11)- Bențoaia, spm.;
Bițu, por.; — Blăjeștilor (10) - n. grup blăjeșii <Blaj,
n. fam.; ~ Boânii „îi o toaie, un tău numa jos” I
(266) - Boanea, por.; - Boârnii (143) - Barna, n.
fam.; ~ Bóchii [bófi] (19; ,21) - Boca, n. fam.;
-Bocșânului „apă foarte bună, au pus valău și
cetemă” I (231) - Bocșan, n. fem.; - Bódii (31);
- Bódii IV sau - lui Bódea III (142) - Badea, n.
fam.; - Bodroâii (265) - Bodroaie, por.; — Bóilor
„fânaț; o fost o fântână acolo, poate o fost pășune de
boi” 11, III (55); „fântână cu apă bună; aici se adăpau
boii” I (166); ~ Bóldii „o fântână din sus de căsi,
vine un părău slab de Ia ea” II (126) — Boldea, n.
fam.; - Bolóndului „coaste; proprietarul fântânii a
bolunzit” IV (255); - Bónta „fântână de piatră” IV
(214) - Bonta, n. fam.; - Bonțăștilor (274) - n. grop
bonțesti < Bonțea, n. fam.; ~ B6nții (281) - Bonțea,
n. fam.; ~ Bórtelor sau - la Borte (41) - v. Borta;
- Bótii (68) - Bota, n. fam.; ~ Bóului „fântână mare
din care se formează Părău Drăgușoaii care se
varsă-n Valea Agrijului” I (11); - Bouțului (155) -
v. Piatra Bouțului; ~ Bâcșii (111) - Bucșe, n. fam.;
~ Budureănului (18) - Budureanu, n. pers.;
- Bâlciului „unde-o fost borcutu” 1 (90) - v. Bulciu;
~ Buléndrii „on loc gol în pădure unde este o
fântână și unde să zice că o fost muma pădurii ori o
fată a pădurii cu păr lung până-n pământ” I (60) - v.
~ Bână „fântână cu apă foarte bună, bea tot satu” I
(7); (69); (184); (237); - Burtúchii „o fântână în
cumpănă în sat” I (273) - Bușa, por.; ~ Buțulăștilor
(273) - n. grup buțulesti < Buțu, n. pers.; - Căilor
(155; 227); - Căprii (11; 17) - Capră, por.;
 FÂNTÂNA
— Căsuții (267) - v. Căsuța', ~ Cficációsului (33) -
Câcăciosu, por.; - Cámpénii „izvor cu apă nu prea
bună; este ceva unsuros în ea; locul din jur e
pășune” 1(13)- Câmpeanu, n. fám.; — cea Amără II
sau Bălța cea Atnără [*] „fântână, loc băltos” [*]
(123); - cea Bătrână ,.fântână în pădure pe Făgetu
Mare” [♦] (230); - cea cu Roătă (98); - cea de
Piătră (111) - v. Piatra', ~ cea Lărgă sau Lârga
(230); - cea Mâre (105; 111; 119; 214); - cea N6uă
„o fântână părăsită” I (36); - cea Réce (104; 116;
117); - Cheriűgii (229) - Cheriuga, prob. n. pers.;
- Châții (144) - Cheța, hip. < Lucreția, pren.;
- Chflip (2V1) - Chiiip, prob. n. pers.; -Chirii (27)
- Chira, n. fam.; - Chirflii (231; 257) - Chirilă, n.
fam.; - Chitului [fitului] „izvor mare care face
părău; să varsă în Valea Todii” II (287) - Chit, n.
fam.; - Cicherii (93) - v. Chicera; ~ Cigleânului
„fântână cu izvor” IV (45) - v. Ciglean;
~ Cimpoiăștilor (35) - n. grup cimpoiești < Cimpoi,
n. fam.; - Cioncului (39) - Cioncu, n. pers.;
-Cióntului I sau - Ciotului IV (215) - Ciontu, n.
pers.; v. Ciot; ~ Ciorgăului (251) - v. Ciorgău;
-Cioróiu Călului (10); - v. Cioroiu; ~ Cirésului
„o baltă cu un izvor” V (211) - Cireșu, n. pers.;
-Ciungii Sfătuli (8) - v. Ciung; ~ Ciúrzii (251);
- Clocoțăilor „loc mai așezat, deasupra sus pădure
de fag, goron, plop, mesteacăn; este o fântână care
curge din piatră” III (267) - v. Clocoțelu;
- Comunală (5); - Contrășănilor (230) - contrășeni(i)
< Contraș, n. fam.; - Copăcele (57) - v. Copăcelu;
- Corătunduli (142) - v. Corătundu; — Córbului
„un izvor, formează Părău Corbului” I (4); „fântână
c-o apă foarte bună ce iese dintr-o piatră de arină” I
(11); „izvor, de acolo se formează Valea Corbului” I
(275); - Córnilor (76; 230; 266) - v. Cornup,
-Cornioâii „e un izvor, sub poalele dealului, pe rât;
îi un loc mlăștinos în juni fântânii” I (138) -
Comioaia, spm.; — Córnului (271) - v. Comu1;
-Cărții (70) - v. Corfa; - C6șului (283) - Coș, n.
fam.; - Cotúnii (250) - Cotuna, por.; - Crețânii
„fântână din beton, înainte a fost o bortă de răchită”
I (28) - v. Crefenii; - Crețoăii „fântână sus la
Măgură” II (11) - Crefoaia, spm. < Crețu, n. fam.;
— Crâțului (21) - Crețu, n. fam.; — Crăcii „loc mai
drept și coaste, este o fântână, on izvor mare” II (32)
- v. Crucea; - Căiului „fântână cu cumpănă, are și
vălauă” II (271); -Călii (\1)-Culă, hip. <Nicolae,
pren.; - cu Pódu „o fântână, îi podită de se poate
trece peste ea” I (28) - v. Podu'; ~ cu Roătă „în
vatra satului” V (211); - Cărpănului (231) - V.
Curpen: - Dâscalului (148) - subst. dâscăl, cu var.
dăscal sau spm. Dascalu; — Dănilâsii (133) —
Dănileasa, spm. < Dănilă, n. fam.; - Débrii sau
magh. [débre cut] „o fântână din lemn și cu gardină
de ciment” I (206) - Debre, n. fam.; - de Cărpăn
(119) - v. Carpenu; — de Cimént (17); - de după
Dâmb (120) - v. Dămbu; ~ de dăpă Fâță (47) - v.
Faja; — de Fetáli II sau — din Fetáli I „fântână mare,
124
FÂNTÂNA
izvor ca și ăia nu-i în tăt hotaru, de acolo s-o adus
apa în sat, arc și cumpănă și vălauă; au fost
oarecândva fetali pe lângă ea” I (272) - subst. fetáli
„lemne drepte, mândre" I (272); - Dehénciului sau
- Moloâsă „fântână cu două izvoare, molitură” I
(16) - Dehenciu, n. pers.; - de la Arinii (40) - v.
Arineiu; - de la Bâscă (29) - v. Basca; - de la
Bărcărfe (17) - v. Bărcăria; ~ de la Besérica
Pântii (287) - Pantea, n. fam.; - de la Borșovâi sau
- din Gârlă (68) - v. Borșoveiu; Gârla; - de la
Budalău (58) — v. Budalău; ~ de la Cârpini „o
fântână făcută în pământ cu sapa” I (56) - v.
Carpenu; - de la Călcâiăsa (7) - v. Călcâiasa; - de
la Ceârdă (214) - v. Cearda; ~ de la Cfba I sau
- din Cfba (197) - v. Ciba; - de la Ciorói (61) - v.
Cioroiu; - de la Cotețe (227) - v. Coteț, - de la
Crémeni I sau - de la Dâmbu Créminii II „fântână
de piatră” II (62) - v. Cremenea; - de la Curte
„fântână cu izvor; acolo s-adăpau marhăle boierului”
1(16)- v. Curte; - de la Dilniță sau - Dâlniții „de
aici izvorăște Părău Delniții” I, II (136) - v. Delnița;
- de la Fag (128) - v. Fag; - de la Găvrilâști (69) -
n. grup gâvrilești < Gavrilă, pren.; - de la Góia (29)
- v. Goia; - de la Grind (124) - v. Grindu; — de la
Groapa Păstăiului (267); - de la Groăpa
Știubăiului (133) - v. Groapa; - de la Gura Săcii
(38) - v. Gura; - de la Halaștâuă „o fost o fântână
până s-o răsipit dealu; o fost fântână cu cumpănă și
cu adăpătoare de vite” IV (58) - v. Halaștău; ~ de la
Hidacút „izvor, îi de piatră; îs făcute bârne de lemn
la el” [•] (4); - de la Hodlău „izvor mare” I (232); -
v. Hodlău; - de la Húrgoi (69) - Hurgoi, n. fam.;
- de la Hútá „o fântână, îi băgată piatră dedesupt și
acoperită cu lemne; acolo este valău pentru marhă”
III (267) - v. Huta; ~ de la Izvoâre (38; 207; 223) -
v. Izvoru; - de la Jugrâst (32) - v. Jugastru; - de la
Lăcurâle (8) - v. Lăcurel; - de la Mal = Izvóru de
la Mal; - de la Mestécini „fântână; o fost acolo
câțva mesteceni” II (27); - de la Mótor „prima
fântână mecanizată, avea un fel de cupe, cu pompe”
I (215); - de la Nucuț (175) - v. Nucup, ~ de la
Obârșfe II sau - Obârșfii IV (27) - v. Obârșia; - de
la Olteân (59) - Oltean, n. fam.; - de la Părău
Mftrii (43) - v. Pârău; - de la Păru cel Dulce
„fântână de unde izvora Părău Beșicurilor; era un
păr acolo” II (72) - v. Păru; - de la Pétrea lui
loânu lui Toâder (193); - de la Piâtră (215); - v.
Piatra; - de la Piétri (76) - v. Piatra; - de Ia
Poiâna din Jos (47); - de la Poiâna Fătoâii (62);
— de la Poiâna Núlii (45); - de la Poiâna Pópii
(227); - de la Poiâna Téiului (61); - de la Poiânâ
(47) - Poiana; - de la Pojâr (90) - v. Pojaru; - de
la Puști (190) - v. Pusta; - de Ia Râpă (287) - v.
Râpa; ~ de la Rátu Ardilénilor sau - Iu Nea Ion
(288) - v. Râtu; ~ de la Roșiori (47) - V. Roșior;
-de la Ruginoâsa II sau - Ruginoâsii II (59) - V.
Ruginoasa; - de la Rúsu „fântână sătească” I (209)
- Rusu, n. fam.; - de la Sfârșoâre (2) - v. Fârșor;
FÂNTÂNA
~ de la Sileărca (30) - v. Silearca ; - de la Stânăie
„o adăpătoare” III (61) - v. Stânaia; ~ de la Tăbără
I sau — Táberii II (41) - v. Tabăra', - de la Tăpilă
(7) - v. Topila; ~ de la Ulicioâră (193) - v.
Ulicioara', - de la Valău „o fântână de piatră cu
valău; acolo să adapă vitele” II (266) - v. Valău;
~ de la Várva (209) - Várva, prob. n. pers.; - de pe
Ciorgău (211) - v. Ciorgău; ~ de pe Deal (287) - v.
Dealw, - de pe Fire (38) - v. Firea', ~ de pe Gropi
(148) - v. Groapa', ~ de pe Făță (58) v. Fața; ~ de
pe Jip (192) - v. Jipu; ~ de pe Suliță (116) - v.
Sulița; - de pe Tâblă (120) - v. Tábla; - de pe
Vâlea Bocșfțiî (199) - v. Valea; - de Piătră (62;
119; 162; 207) - v. Piatra; - de Poiéni (39) - v.
Poiana; ~ de sub Acăstăi (29) - v. Acastău; ~ de
sub Coáste (271) - v. Coasta; - de sub Dósu în
Poiână (64) - v. Dosu; ~ de sub Dósu Lúpului (11)
- v. Dosu; ~ de sub Dósu Récii [ră£i] (86) - v.
Dosu, Recea; ~ de sub Rădăcină „este o fântână, on
izvor chiar de supt o rădăcină, on lemn” I (92) - v.
Rădăcină; ~ de su Tăuăș (15) - v. Tăuașu; ~ de su
Vătâștină (91) - v. Vataștina; ~ de su Vârv (6) - v.
Vârvu; - de su Vâșteni (62) - v. Veștene; ~ de su
Zmeu (58) - v. Zmeu; ~ Diácului (122; 125) - v.
Diacu, spm.; - Dichii (214) - v. Dica, por.; ~ din
Bărcu Mic 1, II sau - lui Ursân III (29) - Ursan, n.
fam.; ~ din Berc „fântână de piatră” I (266) - v.
Bercu; ~ din Brăniște (49) - v. Braniștea; - din
Broăsca „fântână în pășune, adăpătoare” I (146) - v.
Broasca; din Broscări „fântână cu cumpănă; acolo
cântă broaștele, îs tăuri” I (273) - v. Broscar; ~ din
Căcova (227) - v. Cacova; ~ din Căpu Deălului
(283); - din Căsa Ânchei (46) -Anca, n. fam.; - din
Călimăn (42) - v. Călimanu; ~ din Căurga
„fântână de piatră” IV (68) - v. Căurga; - din Câlc
(27) - v. Câlcu; ~ din Ciorói (30) - v. Cioroiu;
~ din Ciungi sau - lui Gábor (7) - v. Ciung; ~ din
Ciuturi (48) - v. Ciutur, - din Coástea Bórzii „un
izvoraș cu o țâră groapă de unde poți bea apă” I (3);
- din Coástea Luncii (7) - v. Coasta; ~ din
Coboraș (29) - v. Coborâșu; - din Córnu
Máncélului III sau - la Córnu Máncélului II (61) -
v. Cornu2; ~ din Deal (68); - din Deálu Beséricii
(88) - v. Dealu; ~ din Dălniță (2) - v. Delnifa;
- din Dos „un izvor, o fântână în Dos” I (25); - din
Dósu Zápódii (68) - v. Dosu; - din Drumu
Bercului „în drum este o fântână amenajată; poți lua
apă cu cânceu” I (6) - v. Drumu; ~ din Dúlcele (61)
- v. Dulcele; -din Făgețâle (32) - v. Făgețelu; ~
din Fántánéle (90) - v. Fântânea; ~ din Fundătură
(215) — v. Fundătura; ~ din Fúndu Bóchii (16); -
din Fundu Căpușului (68); - din Fúndu Ciúcului
(13); ~ din Fúndu Dóhului (235); - din Fúndu Iui
Văsiloâie „o fântână cu valauă; beau vitele apă de
acolo” II (13); - din Fúndu Mesteâcănului (25);
~din Fúndu Purcărâții (64); - din Fúndu Ursóii
„îi fundu gropii de cătă pășune” II (25) - v. Fund;
- din Găunoâsa „izvor, acolo merezam cu vacile”
125
FÂNTÂNA
I (25) - v. Găunoasa; - din Gârlă sau ~ de Ia
Borșovâi (68) — v. Gârla; Borșovei, por.; — din
Gózuri (175) - v. Gozu; - din Grăitoâre (31) - v.
Grăitoarea; - din Groâpa Birtului „izvor amenajat
cu un trunchi de copac găurit” I (13); - din Groâpa
cea Mâre (210); ~ din Groâpa Gordoâii (29); - din
Groâpa Nițului (29); - din Groâpa Rântii (29) - v.
Groapa; - din Gropi sau — lui lónu Húrchii (7) -
Hurca, por.; - din Gruiâțu (267) - v. Gruiețu; - din
Gudurfe (6) - v. Gudulie; ~ din Gúra Ruginoásii
(31) - v. Gura; ~ din Háitúri „on izvor cu apă bună,
cură așa p-on cioroi” II (53) - v. Hâitură; - din
Hotăre (59; 68) - v. Hotaru; ~ din Icléjie (6) - v.
Clejia; ~ din Jos (162; 166); - din Jos de Sat (38);
- din Lac (175; 187) - v. Lacu; ~ din Lóra (266);
„izvor, cură în hotaru Lazurilor, îi făcută numa cu
piatră” I (272) - v. Lera; - din Lunci (48) - v.
Lunca; - din Mărginea Pádúrii Beséricii (7); — din
Măgurice (7) - v. Măguricea; - din Mânzărie
(199) - v. Mânzăria; ~ din Miazănoapte (46); - din
Mijloc (166); - din Míjlocu Sătului (47); - din
Ogrâdă (39) - v. Ograda; ~ din Ovese (215) - v.
Ovăs; - din Păltini (174) - v. Paltin; - din Părău
Dumbrăviții (89) - v. Părău; - din Părău Ursului
(13) - v, Părău; ~ din Pășdne (38; 47) - v.
Pășunea; — din Pátrunjéi (199) - v. Pătrunjel;
-din Piaț(139)-v. Piațu; - din Pietrâri (120)-v.
Pietrariu; — din Plâșe (2) - v. Pleșa; - din Plopi
„izvor, o toaie (= o scobitură) cu apă de izvor, în
pădure” III (271); - din Poderéi (57) - v. Podereu;
~ din Pogór (139) - v. Pogoru; - din Poiăna (6);
-din Poiăna Mătiului (5); - din Poiéni (7) - v.
Poiana; - din Pomi (88) - v. Pom; - din Râpă
(166) - v. Râpa; ~ din Rât (36; 208) - v. Râtu;
-din Ratu Năduli (59); - din Ratu Popii (281);
- din Rátúf (211) - v. Râtuțu; ~ din Rúbin (271) -
v. Rubinu; ~ din Rúget „izvor bun; fântână
neamenajată sus în deal; acolo apa izvorăște așe, cu
prund, parcă fierbe” I (90) - v. Rugetu; - din
Secături (43; 48) - v. Secătura; ~ din Smfdă (205)
- v. Smida; - din Sódoc (265) - v. Sodocu; - din
Stánjeréi (227) - v. Stânjerel; ~ din Sus (162; 208);
- din Șes (121); - din Șâsu Piétri (148); - din
Șâsuri (38) - v. Șesu; ~ din Tăblă (206) - v. Tabla;
~ dint-a Púichii sau - su Deálu Púichii „on singur
izvor bun și nește mlaștini; acolo se topea cânepa” I
(3) - Puica, n. pers.; - din Tălhăreăsa III sau
- Tálhárésii II (39) - v. Tâlhăreasa; ~ din Tietúrá
(286) - v. Tăietura; din Tómpo$ (I) - Tompoș,
prob. n. pers.; - din Trecátóri (7) - v. Trecătoarea;
- dintre Craci (11) - v. Crac; - dintre Dâmburi
(61) - v. Dâmbu; dintre Picioâre (279) - v.
Picioru; ~ din Țânca I sau - la Țânca II (272) - v.
Țânca; ~ din LJlița cea Lârgă „fântână în sat” I
(197); - din Uliță (141) - v. Ulița; - din Văca
(227) - Vaca; din Válea Cocórii (146); - din
Válea Piétrii (47); - din Vâlea Săcă (265); - din
Vâlea Ungurâșului (61); - din Válea Únguruhii
FÂNTÂNA
(11); - din Válea Zálhii (82) - v. Valea; ~ din
Vătăștină (7); - v. Vătaștina; ~ din Zápóde (25) —
v. Zăpodea; ~ Doámnii (116; 131); - Dóhului sau
magh. Dóhi-kút (241) - v. Dohu; - Domneâscă
(41); - Dómnului (142) - Domnu, spm.; - Dórului
(105); - D6rvoșului (206) - v. Dorvoș; — Drăcdii
(21) - v. Drăcoaia; ~ DrAjului „izvor bun, fântână
amenajată su Dâmbu Drojului” 1(15)- Droju, por.;
- Dumbrăvii (95) - v. Dumbrava-, - Dumbrăviții
(271) - v. Dumbrăvița; ~ după Deal (21; 31) - v.
Dealu; - Făgului (39; 45; 142; 155; 176) - v. Fag;
~ Făurului (288) - Faur, n. pers.; - Fărinoăsii sau
- FărinAsului (57) - Fărinoasa, Fărinosu, por.;
- Fătului (45; 90) - Fătu, spm.; ~ Feciorilor
„fântâna unde beau apa feciorii care fugeau de
armată” I (234); - Fétii „fântână cu izvor în
Păstăiasa; zice că acolo s-a arătat fata pădurii” I, II
(289) - v. Fata; - Florii (46; 54; 73) - v. Florea;
- FlArii Niúcului (214) - Florea Niucului, spm.;
- Florichii (21) - Florica, pren; - Frențănii II sau
- Frențănilor III (155) -n. grup frenfăni < Frenf, n.
fam.; - Fundului „fântâna cu apă bună, ca o
băltoacă, nu-i adâncă” 11 (202) - v. Fund;
~ Fuscâșului sau — Fâscâșului (288) - Fuscașu, n.
pers.; - Găboroâii (68) - Găboroaia, spm. < Gábor,
n. fam.; - Găieștilor (271) - n. grup găiești < Gaie,
por.; - Gardii (121) - Gárda, n. fam.; -Gheorghichii
Crfșchii (143) - Gheorghica Crișchii, spm.;
-Ghizii [d'ezî] (212) - Gheza, n. pers.; - Ghilii
(214) - Ghilea, n. fam.; - Ghioârii [d'iyâri] (78) -
Ghioara, por.; — Ghiúrchii (1) - Ghiurca, por.;
- Gllghii „o fântână în pășune, afară din sat; o fost
un om acolo, Gliga Hatului, el o făcut-o” II (267) -
Gliga, n. fam.; - Gligoroâii „fântână sătească, în
uli(ă” I (209) - Gligoroaia, spm. < Gligor, n. fam.;
- Gloduțului „fântână la marginea satului” I (166) -
Glodu/, top.; — GArghii (9) - Gorga, por.; - GAronului
„loc cu pășune din Coastea Topliții; este și-un izvor;
o fi avut cândva gorun” I (275) - v. Gorun;
-Grădiștii sau - Dăscălului (148) - v. Grădiștea;
-Grădului (90) - Grad, n. fam.; - Gripșii „o
fântână în Grepșa Mare” I (4), „on izvor jos, la
părău, lângă hotaru Aghireșului” 1 (5) - v. Grepșa;
— Grúiului (59) - v. Gruiu; — Gúiului (224) - Gui,
n. fam.; - Hâbrii (281) - Habrea, n. pers.;
-Haităilor „fântână cu izvor folosită de haităi și
marhă” 1 (8) - subst. haitău „paznic de câmp” I (8);
- Hánciului (40) - Hanciu, n. fam.; - Hășmășului
„o fântână la hotaru Hășmășului” I (97) - v.
Hășmaș; - HAsului (231) - Hosu, n. fam.; - Hulpăș
„fântâna comunală” I (237) - Hulpaș, n. fam.;
— Húlpii (175) - Hulpe, por.; - lăncului (110) -
lancu, n. fam.; - lăpurelui (28) - v. Iepurele;
~ iertășului sau - din lertăș (21) - v. Iertașu; ~ Ilii
(7) - Ilea, n. fam.; - Ilfnii (4) - v. Ilina; - i Lupii
„un izvor marc, de acolo s-a adus apă în sat; de
acolo se formează Valea Brăniștiorilor; s-ar putea să
fi fost lupi” II (159) - v. Lupu; - lóvului „o fântână
126
FÂNTÂNA
lângă Lazuri” II (95) - Iov, pren.; - Irinioăii (215) -
Irinioaie, pren.; - lúghii (93) - luga, n. fam.;
- IzvArului „de unde se formează Părău Izvorului” I
(232) - v. Izvoru; - în Bobe (69) - v. Bobe; - în
Campu Nou (4) - v. Cămpu; -~n Deal (146) - v.
Dealu; - în Dósu Săliștii (69) - v. Dosu; - în
Făgetu Lat (31) - v. Făgetu; - în Fundu
VârticAlului (35) - v. Fundu; - în Groăpa
Fătăciiînii (55) - v. Groapa; - în Hârtoape (73) -
v. Hârtopu; - în Lab (231) - v. Labu; — în Lăzuri
(73) - v. Lazu;-în Sat (191) -v. Saru; - în Săliște
la lAnu Dănii „acolo îi adăpătoare pentru marhă” III
(69) - v. Săliștea; - în Sanu (73) - v. Sânu;
- Jășcăienilor „izvor; să formează Părău Făgetu
Mic și se varsă-n Crasna” 1 (230) - n. grup Jâșcăieni
< Jașca, por.; - Jebucânilor „fântână; o avut
oamenii din Jebuc vite acolo și ei o făcut-o” 1, II
(29) - n. grup jebucani < Jebuc, top.; - Jidovului
(2; 80) - Jidovu, spm.; - la Babarát (4) - v.
Babărâtu; - la Bare sau - în Bare „o fântână în
Bare, unde adăpăm vitele” II (31) - v. Bercu; - la
Bisărică (1); - la Bőca (231) - v. Boca; - Ia Bórla
„fântână sătească, în crucile cele de drum” I (209) -
v. Borla; — la Bulbúc sau Bulbúcu (1) - v. Bulbucu;
- la Bulei (55) - v. Bulciu; - Lăbului (95) - v.
Labu; — la Burcă (11) - v. Burca; — la Căpu
Dealului (27) - V. Capu; - la Călădău = Călădău;
- la Căpuș sau - lui Lázár (68) - v. Căpușu; - la
Cărbuneăua (61) - v. Cărbuneaua; - la Chirca (2)
- Chirca, n. pers.; - la Chlrcut „fântână în sat” I
(197) - v. Chircutu; - la Chirpinfș (272) - v.
Cărpinișu; - la Ciónca (73) - v. Cionca; - la
Ciorgău (231) - v. Ciorgău; ~ la Ciordi (13) - v.
Cioroiu; - la Cior6iu PApii (90) -v. Cioroiu; - la
Colibi [colfbd’] (32) - v. Colibă; - la Cruce „în sat
îi și cruce de drumuri în centru” I (231) - v. Crucea;
- la Cruce = La FântânAscu; - Lâcului (77) - v.
Lacu; - la Lâcu Sărăt (32) - v. Lacu; - la Dănea
(69) - Danea, n. pers.; - la Dănilă (209) — Dănilă,
n. fam.; - la DănilAști (229) - n. grup dănilești
< Dănilă, n. fam.; - la Doámna (73) - Doamna,
spm.; — la Fódora (73) - Fodora, spm. < Fodor, n.
pers.; - la Fundătură „adăpătoare; s-adăpa ciurda”
III (61) - v. Fundătura; - la Gogoreása (221) -
Gogoreasa, por.; - la Grajd (89) - v. Grajdu; - la
Groăpa Cérbului (32); - la Groăpă „îs niște tăuri
acolo” (61) - v. Groapa; - la Gura Săliștii (69) - v.
Gura; ~ la Halâuă (57) - v. Halău; - la Hârtoăpe
(35) - v. Hârtopu; - la lăpure (2) - subst iépure
sau Iepure, n. fam.; - la lertăș „a fost iertuit locu,
pădure tăiată” I (43) - v. Iertașu; - la Izvoâre (231)
- v. Izvoru; - Ia Măru BAznii (66) - v. Măru; - la
Mitrdțu (11) - Mitru/, n. pers.; - la Moăra din Jos
(231) - v. Moara; - la Moâra Jecănilor [jăcânilor]
(62) - n. grup Jecani < Jecan, n. fam.; - la Mónié
(205) - Monie, n. pers.; - la Morfinára (2) - v.
Mortioara; - la Muncél sau - Muncâlului (46) - v.
Muncelu; - la Nistorăști (1) - n. grup nistorești
FÂNTÂNA
<Nistor, n. fam.; - la Novácéni (43) - n. grup
novăceni < Novac, n. fam.; - la Núcu Dóchii (231)
- v. Nucu; - la Părău Béchii (227) - v. Părău; ~ la
Părău MAșului (87) - V. Părău; ~ la Pirii Iui
Filipâș (148) - v. Păru; ~ la Petrelești (73) - n.
grup petrelești < Petrelea, n. pers.; - la Plopi (73);
- la Poiăna Ilii I sau - din Poiăna Ilii II (92) - v.
Poiana; ~ la Păiaș sau magh. [póias cut] (206) - v.
Poieșu; — la Poiéni (59) - v. Poiana; - la Ponoăre
(27) - v. Ponoru; ~ la Pópa „o fântână în sat; o stat
popa acolo, aproape” II (27); - la Récea = Récea;
-la Rogoáze (231) - v. Rogozu; ~ la Ró?u (27) -
Roșu, por.; - la Stână (58) - v. Stâna; ~ la Străjă
„fântână în mijlocul satului; acolo pe vremuri a fost
casa comunală, a avut strajă, a păzit noaptea” II
(272) - v. Straja; ~ la Șforț (1) - Șforț, por.; - la
Tulbureăua (61) - v. Tulbureaua; ~ la Țărina din
Jos (206) - v. Țarina; ~ la Vălea Mórii (50) - v.
Valea; — la Văsălia Flórii (7) - Văsălia Florii,
spm.; - la Zărăstea (73) - v. Zărastea; ~ Lăzului
(156) - v. Lazu; ~ Lăpădătului (7) - v. Lăpădatu;
~ lângă Ghérzan (230) - Ghérzan, n. pers.; - lângă
Tusănu (230) - Tusán, n. fam.; - Lébedii (56) —
Lebăda, por.; - Legheléului (5) - v. Legheleu;
~ Lăncii (48) - v. Leanca; — Lesóii (192) - Lesoaia,
spm. < Lesa, n. pers.; - Leurdăriului (14) - v.
Leurdariu; ~ li Ónului (21) - Onu, hip. < Ion, pren.;
- Iui Bárbói (42) - Bărboi, por.; - lui Bénedi (143)
- Benedi, n. pers.; - lui Bodigău „un izvor cu
cioroi” [**] (85) - Bodigău, por.; - lui Bógar (7) -
Bogár, por.; - lui BAitar „fântână; o picat un cal în
ea la care i-o fost numele Boitar” [**] (28) - Boitor,
zoon.; - lui BArtoș (271) - v. Bortoșu; ~ lui
Brancău (116) - Brancău, por.; - lui Cârcăl (271)
— Cârcel, por.; - lui Cernăi (14) - Cernai, n. pers.;
- lui Chéler sau magh. Kéler-kút (206) - Cheler, n.
pers.; - lui Chffor (289) - Chifor, n. fam.; - lui
Ciarnău (21) - Ciarnău, n. pers.; - lui CiAntoș
(289) - Ciontoș, n. fam.; - lui Cdrniș (158) -
Corniș, n. fam.; - lui Costănâș (148) - Costănâș, n.
pers.; - lui CrăciAn „un teren arabil lângă Arini; e o
fântână acolo de-i zice așa” I (124) - v. Crăciunu;
~ lui Dăni (43) - Dani, n. pers.; - lui Făchete (61) -
Féchete, n. fam.; - lui Flităn (10) - Flitan, por.;
-lui Frenț (10) - Frenf, n. fam.; - lui Gábor (7;
139) - Gábor, pren; - lui Gâsc6i (148) - Gâscoi,
por.; - lui GheArghe a lui Ionică (142) - Gheorghe
a lui Ionică, spm.; - lui GheArghe a Mártii (156) -
Gheorghe a Marții, spm.; — lui GheArghe Șincai „el
când o trecut p-aicea o poposit acolo” (230); - lui
GheorghiAș (67) - Gheorghieș, n. pers.; - lui
Ghérman (104) - Gherman, n. fam.; - lui Ghiran
(31) - Ghiran, por.; — lui GAron (98) - Goron, n.
fam.; - lui Hăgheș (271) - Hegheș, n. pers.; - lui
Holojmán „o fântâniță din care beu apă oamenii la
câmp; holojman = un fel de deputat, de subaltern al
primarului în trecut; el cu patru-cinci holojmani luau
hotărârile și pe urmă le comunica cu doba-n sat”
127
FÂNTÂNA
II (67); - lui lănoș „o fântână mică făcută cu câteva
pietri” I (53); „un izvor cu o băltoacă de bagă și
cânepa acolo” II (84) - lanoș, pren; - lui íli-a CiArii
(72) - Cioară, por.; - lui IțidAr (25) - Ițidor
< Izidor, pren.; - lui Lázár „adăpătoare de marhă”
II (40) - Lazar, pren.; - Iui MaștAi (101) - Maștei,
n. pers.; - lui Mălăi „groapă” I (21) - Mălai,
n. fam.; - lui Miclăiiș din Părău (119) - Miclăuș,
pren.; - lui IVtihăuț „o fântână; acolo să adapă și
marhăle vara; o avut loc acolo un om” I (126) -
Mihăuț, pren.; - lui MitrAi (11) - Mitroi, n. pers.;
-lui MAroti (37) — Moroti, n. fam.; — lui MArți
(162) - Morți, n. pers.; - lui Niculâș (35) - Niculaș,
n. pers.; - lui Păvel (46; 184) — Pavel, n. pers.; — lui
Pépe (271) - Pepe, por.; - lui PeșchelAu [peșfelăy]
(289) - Peșcheleu, por.; - lu Pești (192); - lui Péter
(37) - Peter, pren.; - lui Purcél (139) - Purcel, n.
pers.; - lui Rómán (119) - Roman, n. fam.; - lui
ȘtAițăr = La ȘtAițăr; - lui Toderói (277) - Toderoi,
pren.; - lui Tómi (212) - Tomi, pren.; - Iui Ursăn
(29) - Ursan, n. fam.; - lui Zimbrái (11) - Zimbrai,
n. pers.; - Luliului (274) - Luliu, por.; - Lupului
(138; 154) -Lupu, por.; - Mâlului (116) - v. Malu;
- Măndălii (21) - Mandăla, por.; - Măndii (289) -
Mandea, n. pers.; — Mârcului (122; 215) - Marcu,
pren.; - Măre „un izvor de unde pornește Valea
Sacă" II (131); „a fost o fântână mare acolo, în
mijlocul hotarului; pantă, teren arabil” III (286);
- Mării „o fântână din piatră; a fost o femeie Maria
a Danii care avea pământ acolo” I (138); -Marișchii
(31) - Marișca, pren.; - Măguricii „îi un părău; de
la el să formează Părău Feții cei Mici și să varsă în
Toplița” I (275) - v. Măguricea; - Măgurii (95;
186) - v. Măgura; - Mălciului (142) — Mălciu,
prob. n. pers.; - Mănăstirii (45) - v. Mănăstirea;
- Mărfii (111) - Maria, pren.; - Mărului (229) - v.
Măru; - Mâțâriului (65) - Mâțariu, por.;
-Merézului (9; 13) - v. Merezu; ~ MezărătArii
„fântână; acolo au stat vacile la amiazăzi” I (262) -
v. Mezerătoarea; — MiAlii [mnéli] (42) — v. Miaua;
~ Miércii [mnérői] „o fântână ieșită din piatră; îi
lângă Miercea” II (31) - v. Miercea; - MiAriii
[mnéríji] (282) - v. Mieria; - Miluânuiui (70) - v.
Miluanu; - Miștireănului (278) - Miștirean, por.;
-Moășii (166) - subst moâșă sau Moașa, spm.;
-Móchii (57) - Moca, por.; - MAcului (231) -
Mocu, por.; - Mogocióii (2) - Mogocioaia, por.;
- MonulAștilor (3) - n. grup monulești < Monea,
n. fam.; - Moráréscului (148) - Morărescu, spm.;
- MArchii (57) - Morca, n. pers.; - Mórii (3; 40;
77) — v. Moară; - Moșului „fântână cu un tub de
răchită cu apă bună; locuia un moș aici” II (202) - v.
Moșu; - Múscului (11) - Muscu, por.; - Năstii (13)
— Nastea, n. fam.; - Nâșului (21) - Naș, hip.
<Ionaș, pren.; - Nâtului (272) - Natu, n. pers.;
- Neăghii (6) - Neaga, n. fam.; - Neâgră „o fântână;
aruncă pământ negru de acolo” II (122); - Nédii „îi
o rămășiță de nume bătrân” I (39) - Neda, n. fam.;
 FÂNTÂNA
— Négrului (123) - Negru, n. pers.; - Negiții „îi o
fântână hirujlită (= vestită)” I (42) - v. Neguța;
-Néjului „dint-aceea izvorăște Părău Nejului” II
(59) - v. Neju; - Niculâii (231) - Niculae, pren.;
-Nistii (123) - Nistea, n. fam.; - Nónuli (131) -
Nonu, hip. < Ion, pren.; - Nduă (167; 237);
-Nucâțului (142) - v. Nucuf, - Nuțului Indréi „o
fântână la Săcături; a avut pământ Nuțu lu Indrei” I
(156) - Nuțu lui Indrei, spm.; - Oănii (135; 229) -
Oane, hip. < Ion, pren.; - Oărghii (149) - Oarga, n.
fam.; - Óilor „fântână cu halauă pentru vite” II (41);
- Olului (47) - Olu, prob. n. pers.; - Ónii Pirului
(231) - Onu Pirului, spm.; - Onfții [yănlțî] (287) -
Onița, n. fam.; - Ónului (232) - Onu, hip. < Ion,
pren.; - Orbului (243; 245); - Orzului „fântână în
Groapa Largă” II (11); - Ovéselor „fântână în
Ovese; acuma s-o molit” [**] (230) — v. Óvás;
-Ozgrézii (267) - v. Pârău Ozgrezii; ~ Pântii
(211) - Pantea, n. fam.; - Parâschii (166) -
Parasca, pren.; - Păsării „groapă cu apă bună de
băut, sus pe deal” III (37); „o fântână de lemn; p-on
om care o făcut fântâna așe l-o ciufulit” V (66) -
Pasărea, por.; - Pâșchii „uliță” I (65) - Pașca, n.
fam.; - Păduricii (262) - v. Păduricea', ~ Pășcoâii
(134) — Pășcoaia, spm. < Pășcuț, n. fam. disp.;
-Fardului (30) - v. Pârciu; ~ Pârjolltelor (284) -
v. Pârjolită', — Péchii (39) — Pecea, n. fam.; - pe
Ciorgău (50) — v. Ciorgău; — pe după Râturi (266)
- v. Râtu; ~ Pilii (40) - v. Pelea; — pe Pietriș (50) -
v. Pietrișu; - pe Șanț (50) - v. Șanțu; ~ Pétrii Óprii
(10) - Petrea Oprii, spm.; - Petrindânilor (29) - n.
grup petrindani < Petrind, top.; - Picioăii (77) -
Picioaia, por.; - Picúiului sau - de la Picúi (59) -
v. Picuiu; — Piétrii (154; 281; 287) - v. Piatra;
-Pilichii (7) - Pilica, n. pers.; - Pintéscului (148)
- Pintescu, n. pers.; - Pintii (246) - Pintea, n. fam.;
- Pipului (45)) - Pipu, por.; - Piscrénilor (227) —
n. gruppiscreni < Piscrean, n. pers.; - Plópului (71)
- v. Plopu; — Pocăitului (131) - Pocăita, spm.;
-Poderéiului (120) — v. Podereu; ~ Poiénii (70) -
v. Poiana; - Popii (50; 68; 70; 98; 111; 122; 125;
131; 133; 166; 175; 193; 224; 232; 289) - subst
popă; ~ Priporilor (70) - v. Priporu; ~ Prundărului
(148) - Prundaru, spm.; - Púii (289) — Puia, n.
pers.; - Purcărițului „fântână în pășune; aici sta
porcarul cu porcii la amiază” I (10) - v. Purcărețu;
- Puturoăsă sau - Bocomoâia „nește mlaștini
aproape cu mol mult și puturos” II (57) - v.
Puturoasa, Bocomoaia; - Racului (202) - subst.
rac sau Racu, n. pers.; - Ridului (111) - Rad, n.
fam.; - Râțului (230) - Raț, n. fam.; - Răcâșănului
(29) - Răcâșan, spm.; - Râdăii (65) - v. Râdaia;
- Rapilor (70) — v. Râpa; - Réce (28; 30; 32; 160;
245; 275; 286; 288) - adj. réce; - R6șie „locu o fost
cu pământ mai roșu” I (45); „o fântână care are apa
cam roșie” I (61); „are apă așe, roșietică” 1 (227) -
adj. roșu, -ie; — Rișului (70) - Roșu, n. fam.;
- Rugilor [rújilor] (7) - v. Rug; ~ Râsului (223) -
128
FÂNTÂNA
Rus, n. fam.; - Rușilor „o fântână făcută de doi frați
ruși, care s-o însurat aici, la noi” II, III (55); - Săcă
„on loc rău, unde se fac gropi pentru marhăle
moarte; on fel de temeteu de animale” I (16); „e în
vârvu dealului; acolo bagă marhăle moarte” I (282)
- v. Saca; - Samazlăului sau - din Samăzlău (209)
- v. Samazlău; ~ Sătului (2; 10; 11; 16; 29; 30; 33;
37; 38; 55; 78; 87; 89; 96; 126; 136; 155; 283; 287)
- v. Satu; - Săliștii (59) - v. Săliștea; ~ Sărății
„izvorăște din Stânca Măgurii, cu apă bună de băut”
1 (186) - v. Sărata; ~ Săreânului (228) - Sárán. n.
fam.; - Săteâscă (215; 277); - Sârbului (39) -
Sârb, n. fam.; - Scorușâșchii „un izvor, este lemn
de scoroș” II (97) - v. Scorușasca; — Selveșoâii
(213) - Selveșoaia, n. pers.; - Sfărășului „izvor;
vine pe Sfărașu în jos, se bagă în niște știoluri
(= gropi) pe sub pământ” I, II (142) - v. Forașu;
-Sfătului (40) — v. SJăt; — Slmbii (171) - V.
Simbea; - Simulăștilor (3) - n. grup simulești
<Sima, n. fam.; - Sócilor „fântână în jurul căreia
sânt mulți soci” I (10) - v. Soc; - Sofichii (155) -
Sofica, pren.; - Stâneănului (37) - Stâneanu, n.
fam.; - Sticoâii (208) - Sticoaie, por.; - Strájérului
(48); - Strâmtdrii (17) - v. Stâmtoarea;
-Strejérului (186) - subst străjer ‘paznic, strajă’;
- Stúrzului (21; 37) - Sturz, n. fam.; - sub Bare
(73) - v. Bercu; - sub Coáste a lu Gheórghii Anii
(133) - v. Coasta; ~ sub Stan (119) - v. Stanu;
-Surdului (95; 288) - Surdu, por.; - Surupoâstelor
(138) - v. Surupoasta; - Șăcrii (54) - Șacră, por.;
- Șchilioânuli [șfiliyânuli] I sau - Șchirioănului 11
(34) - Șchilioanu, n. pers.; - Șchiopoăii (35) -
Șchiopoaia, por.; - Șchiopului (104) - Șchiopu, n.
pers.; - Șiirii (223) - Șeira, n. fam.; - Șelăroâii
(95) - v. Șelăroaia; - Șândrii (68) - Șendrea, n.
fam.; - Știpățului (275) - v. Știpățu; - Șuâriului
(266) - Șuar, n. fam.; - Tántii (156) - Tantea, por.;
- Tălhârilor „o fântână clădită în mijlocul Pădurii
Bubii; oamenii care jefuiesc s-aduna acolo” II (1);
„o fântână, izvor bun în mijlocul pădurii; acolo zice
că s-aduna haiducii” 1 (2); (4; 86); „fântână cu apă
foarte bună; on gropoi mare, aici își împărțeau prada
tâlharii” [*] (122); - Tălhăriului (11; 89; 93; 95;
116; 208); „fântână amenajată; este așe, ca o colibă
de hodină; să zice că acolo umbla tâlharii de codru
mare” II (60); - Tătârului (208) - Tătar, n. fam.;
- Tâuli (11) - v. Tău; - Téiului „a fost oarece lemn
mare deasupra fântânii” I (34) - v. Teta; - Tibii
(186) - Tibea, n. pers.; - Tișittirilor (95) - v.
Teșetară; — Tómű (34) - Torna, pren.; - Tópii
„fântână de piatră: îi terenu Topii, da ne luăm și noi
apă din ea” [*] (27); „fântână în Joseni” IV (148) -
Topa, top.; - Tritului (166) - Trita, por.; -Turcului
(217, 219; 281) - subst turc sau Turcu, n. pers.;
- Túrii (258) - v. Turea; - Tutârii (289) - Tuturea,
prob. n. pers.; - Țănii (21) - v. Țana; - Țâpului
(42) - Țapu, por.; - Țâlichii (277) - Țâlica, hip.
< Vasile, pren; - Țălhii (10) - v. Țelhea; ~ Țfclii
FÂNTÂNEÂ
[țicli] „o fântână sub stâncă” III (155) - v. Țicla;
-Țigănilor (177); ~ Țigânului (16; 155) - v. Țigan-,
~ Țurcășului „este acolo în Poiana o gropiță înt-on
țărmure” (6) - Țurcaș, n. fam.; - Ursului (77; 229)
- v. Ursu; ~ Váidii (142) - Vaida, n. fam.; ~ Văii
Chéiului „izvor bun de la poalele dealului”! (138) -
v. Valea’, - Văsăltâiului (266) - Văsălioiu, por.;
~Vășcutului (211) - v. Vășcutu; - Véche (143);
~ Vilii sau Butrúca Vilii (42) - Vila, hip. < Găvrilă,
pren; ~ Viloăiei (129) - Viloaia, por.; ~ Vimănului
[d'imánului] (113) - Viman, n. fam.; ~ Vónuii (56) -
Vonu, n. pers.; ~ Zápódii I sau ~ de la Zápóde II
(59); ~ Zápózii Glighii (70) - v. Zăpodea-,
~Zărâstii (59) - v. Zărastea; ~ Zghidănului (274)
- Zghidan, n. fam.; ~ Zuzunichii (77) - Zuzunica,
por.
Deasupra Fântânii „on pic de pantă” III (86);
La Fântană-n Deal „pantă dulce, arabil” I (146) -
v. Dealu; La Fântână-n Dos „o fântână în Dos” II
(31); „o groapă și pădure pe din jos de ea; era o
fântână acolo și-i loc cam de dos” 111 (52) - v. Dosu;
Sub Fântână „coaste, pășune; deasupra e o fântână”
IV (142).
V. și Coasta Fântânii, Dâmbu Dealu ~, Dosu
Dosu Văii Fața Fața-n Jos la Fântâna
Popii, Fundu Văii Fântânii, Grădina Groapa cu
Fântâna, Groapa Fântânii, Groapa la Fântână,
Gura Fântânii, Ieruga Lazu Văii Părău
Părău de la Fântâna Bențoaii, Părău de la Fântâna
din Iclejie, Părău de la Fântână-n Deal, Părău de
la Fântâna Faurului, Părău de la Fântâna Rece,
Părău de la Fântâna Tălhariului, Părău din Poiana
Ilii, Părău din Poiana Popii, Părău din Poiană,
Părău la Fântâna Fâscașului, Pe Rât la Fântână,
Podu Fântânii, Poiana cu Fântână, Ulița Fântânii,
Ulița la Fântâna Satului, Valea Fântânii.
Fântânile „o dărabă de loc arător; acolo îs
fântâni” II (108); (166).
Fântânile de sub Cariără (50); ~ din Pășunea
Catricii (286) - v. Pășunea; * Ghății (131) - v.
Gheța; ~ Ilúchii (234) - Iluca, n. pers.; ~ Léului
„două fântâni pe Dosu Măgurii; îs cu oale” [♦] (97)
- Leu, n. pers.; ~ P6știi (105); ~ Tălhărilor „sus pe
Meseș, în Dosu Meseșului îs nește izvoară; acolo era
locu lor de atac, loc împădurit” III (281).
La Fântâni „pământ arător, îs două fântâni” I
(119); teren agricol (123; 284).
V. și Părău de la Trei Fântâni.
- Din subst fântână (pi.,fântâni).
FÂNTÂNEÂ. Fántanélele teren pe care (sau în
apropierea căruia) se află fântâni, izvoare (11; 32;
48; 55; 67; 72; 73; 90; 95; 118; 125; 132; 134; 135;
139; 141; 142; 149; 153; 202; 209; 215; 274); „două
lăzurele” I (98); „nu-s fântâni, doar pădure” I, „o
poieniță” II (101).
V. și Buza Fântânelelor, Calea Dumbrava
Fântâna din Fântânele, Fundu Fântânelelor,
Groapa ~, Părău
129
FÂRȘ0R
- Din subst fântâneâ (pl. fântânele) < lat
fontanella.
FÁNTÁNÉLE, pop. Fogădăuă, sat c. Dragu.
V. și Valea de la Fogădăuă.
- Din subst. fántánéle; subst fogădău (pl.
fogădăuă) < magh. fogadó ‘cârciumă’.
FÁNTÁNÉLE-RUS, pop. lăpa; sat c. Rus;
1554 Kabalapatak, 1591 Kis-Zurdok alio nomine
Kabalapatak, 1594 Guezfalva alio nomine
Kabolapataka, 1632 Prezlup, 1694 Jâpa, 1733
Kabalapataka, 1750 Iapa, 1854 Kabalapataka,
Eapa (Suciu, DILT).
V . și Calea lepii, Ciuha Ciungii ~, Ciupu
Tabla-, Valea-.
- Din n. pers. Iapa sau subst iâpă.
FÁNTÁNÉSCU v. La
FÂNTÂNIOARA „o fântână mică, un izvor cu
o piatră” I (223). '
Fântânioăra d-îngă Sileștău „o fântână la poala
la un dâmbuț” I (223) - v. Sileștău; ~ Iui B6biș
„fântână mică cu apă bună” 1(171)- Bobiș, por.
- Din subst. fântânioâră (pl. fântânioare)
<fântână + suf. -ioară.
FÂNTÂNIȚĂ fântână mai mică (54; 66; 110;
144; 158); „o vale și o pășune, aici este o fântână cu
apă de băut” II (172); „loc drept arător și de cosit a
fost cândva acolo o fântână mică” [♦] (175).
Fântânfța Âlbă „izvor cu apă tulburie, nu-i
bună de băut vitele beau că-i cam sărată” I, II (69);
~ de după Cicheră „o fântână mică neamenajată,
chiar pe după Cicheră, de unde se formează Părău de
după Cicheră” I (92) - v. Chicera.
La Fântâniță „câteva căsi mai răzlețe de sat” II
(130); „uliță cu o fântâniță” II (144); „teren de dos,
fânaț; a fost și o fântână acolo” I (283); La
Fântâniță sau Fântâna Mâțăriului „pășune; îi un
izvor cu apă bună, cură în halauă” I (65) - Mâțariu,
n. pers.
V . și Dealu Fântâniții, Pe Ulicioară la
Fântâniță, Valea Fântâniții.
- Din subst fântâniță (pl. jantânițe) < fântână +
suf. -iță.
FÁNTÁNÚJA „acolo este o fântână cu apă
foarte bună; terenu e arabil” I (36).
- Din subst. fântânuță (pl. fântânuțe) < fântână
+ suf. -uță.
FÂRȘ0R. Fârșoărele „sus pe deal; loc arabil”
I, „loc drept sui până acolo, dar acolo este un
podaș” II (53); „a fost poiană, acum s-a împădurit îi
mai coastă; o fi fost fiirișori, albine sălbatice p-acolo
în boarte, în scorbura de la copacii bătrâni” (143);
Fârșoărele III sau Fârșoălele II „o groapă, o intrare
între două dealuri” III (70); Sfârșoărele sau
Sfârșdrile „coastă, pădure, loc arabil și rât” I (2);
Sfârșoărele „loc productiv și fânaț” I (56).
V . și Dosu Fârșoarelor, Fântâna la Sfârșoare,
Părău Fârșoarelor, Valea
- Din subst fârșâr, sfârșâr, var. ale lui furișor
‘specie de viespe’.
 FÂRȚA
FÂRȚA „loc pe deal și mai șes, pășune” I,
„podiș pe deal” III (282).
- Din n. pers.
FÂRȚOÂIA v. Pădurea.
FÂȘCA deal (249).
V . și Dâmbu lu Fâșcă, Izvoru Fâșchii, Ulița
- Din n. pers. ~.
FÉCHETE v. Fântâna, Gorunu, Ulița.
FÉCICHES „coastă sub pădure, teren arabil” II
(252).
- Din top. magh. Fecskes < fecske ‘rândunică’ +
suf. -s.
FECIOR v. Arin, Fântâna.
FȚiNEȘ v. intr-a lui
FEJNICU „e un pic de loc întins” I, „loc drept,
frumos, arabil” II, „pământ cam drept, pământ bun”
III (113).
- Din subst fejnie, var. a lui sfeșnic, cf. și
Jejnică ‘mlădiță’ (V. Bidian, D. Loșonți, Gr. Rusu,
înCL, 1988, 1,20).
FELDERÁRU „mai mult deal, loc amestecat și
arător” I, „șes și coastă, arător și fânațuri” II (96).
- Din n. pers. ~.
FELEMÂNGÂIA „loc de pantă, arător și
pădure” I, „deal, ridicătură” II (17).
FELEȘEGU „uliță așezată pe deal” II (190).
- Din top. magh. Feleség < feleség ‘nevastă,
muiere’.
FELSÂMU „un tău în pășune” [•] (129), „un
tău mare în pășune, jumătate-i în hotaru Letchii” I
(132).
- Din prob. n. pers. ~.
FELȘORÂT „șes pe lângă Vale, arabil și
cosalău; Râtu de Sus ar fi, ori Fâneața de Sus, dar
nu-i zicem decât ca ungurii” I (223).
- Din top. magh. Felső-rét < felső ‘de sus’ + rét
‘rât fânaț’.
FENCHÉU „deal, plantat cu vie” II (248).
- Din top. magh. Fenkő < fen ‘a ascuți’ + kő
‘piatră, cute, gresie’.
FENEȘU „coaste, un trup de pomărie și vii” I,
H m,rv(i62).
- Din top. magh. Fenes <fenfkő) ‘cule, gresie’ +
suf. -es; cf. și n. pers. Fenes', magh. fenyös, fenyves
‘brădet’; magh. fényes ‘strălucitor’ (cf. Drăganu,
Rom., 283; Giuglea, CRR, 363).
FERCHEȘTI v. Groapa.
FERDEÁNU v. Dâmbu.
FEREDÉU „pantă, îs mai multe izvoare acolo,
este niște apă vindecătoare de reumatism” III (69);
„cosalău, rât întins” I (77); „un fel de față pe lângă
un părău” I (80).
La Feredéu „loc special amenajat pentru băi” III
(39).
V. și Grădina Feredeului, Groapa
- Din subst feredéu (pl. feredeie) (< magh.
feredő) ‘baie; izvor’.
FERENȚ v. Cioroiu, Hagău, La ~.
130
FEȚIȘOÂRA
FÉRI v. Pădurea, Poiana, Ulița.
FERICÉRI v. Părău.
FERICÍRE V. Izvoru.
FÉRIGA. Férica II, III sau Féreica I „mai
multe poieni între păduri, cosalău” 1, „poiană între
păduri, fânaț” II, „poiană, rât pe Meseș” III (39);
Férecea I sau Féricea II „un șes deasupra unei
păduri; este bugăt ferece” I, „este o costică în vârv
unde se face numai ferice” II (96); Fericea „este
ferice multă” I (113); „un loc cu pădure și loc arător;
este ferice acolo, o iarbă ca și laba la gâscă” II (159).
V . și Dâmbu Fericii, Dealu Ponița cu
Fericea, Valea Fericii, Vârvu Ferecii.
Firicele „coaste, pantă dulce, o poiană și roată
pădure” I (2); „rât” I, „o bucată de teren în pădure”
[•] (283); Férigile „coaste mai mare, cu ruptături în
jos; îi zice după planta aia cu frunze late care crește
în pădure” 1 (272).
Sub Férice „e sub coasta ce se termină la
carieră” III (104); „o viroagă, un loc așezat mai
lăsat gropos. între păduri” II (111).
- Din subst. ferigă, cu var. ferică, férece, férice
(pl. ferigi, ferice) „un fel de iarbă crengoasă” II
(111); „o plantă cu crestături” I (96).
FERMA „uliță în sat unde stau oamenii care au
primit pământ după război” I (233).
V. și Podu de la Fermă.
— Din subst. fermă (pl. ferme) ‘gospodărie’.
FERSÍGU [fersig] I, II sau Pe Fersíg III, IV
„parte de sat din sus de biserică, un pic de coaste” I,
11(162).
- Din top. magh. Felszeg < felszeg ‘parte de sat’.
FERȘEDI v. Ulicioara.
FERȘETI v. Poiana.
FEȘTEU v. Poiana.
FEȘTIOÂRA [feșt'^ra] „e pe deal, un rât așa,
mare, au fost și câteva lemne” I, II (75); „și costiș și
necostiș, cosalău” I, „o coastă, arător” II (97).
Feșttârile [feșt'0rilej „teren împădurit pe un
deal, cu înclinație cam spre răsărit” I (75); „pădure,
pământ deluros” I (80).
FEȘU „dâmburi, teren în pantă” I (193).
FETÁLI v. Fântâna.
FET1NDÍA sat c. Meseșenii de Jos', 1549
Gurzofalwa, 1594 Gorzofalu, 1733 Fetidia,
Filindia, Fetindea, 1760-1762 Gurzofalva, 1850
Fetyingye, 1854 Gurczófalva, Fetinge (Suciu, DILT).
Fetfndia „un fel de pantă mică, cu pădure” I,
„loc gropuros, îs mărăcini mulți” II (61).
V . și Drumu Fetindiii, Drumu Grepșii ~, Grepșa
~, Pădurea ~, Pășunea Valea ~, Viile ~.
- Din prob. n. pers. ~.
FEȚIOÂRA „vârv de deal, nu-i prea de față, s-a
împădurit” I (109).
- Din subst. fețioără < față + suf. -ioară.
FEȚIȘOARA „pădure în Hanoșa, are un părău,
Părău Fețișorii” I (157); „pădure de gorun și fag,
deal, coastă, loc de față” III (173).
FEȚIA FÎZEȘ

După Fețișoăra „poieniță, loc înclinat” III FILIMÓN v. Fundu, Groapa, Părău, Via.
(114). FILIMONEÁSA v. Poiana.
V . și Dâmbu Fețișorii, Părău Fețișorii. FILIMONEȘTI v. Pădurea.
- Din subst fețișoăra (pl. fețișoare) < față + suf. FÍLTP v. Drumu, Grădina, La Părău,
-ișoară. Ponița, Togu.
FEȚIA [fețiia] „loc drept, pășune, un platou sus FILIPÂȘ v. Fântâna, Păr.
după coastă, e și puțin arător” I (125) FILIPEȘTI v. Pământu.
Pe Feți ie „loc de față, părăios, spălat de apă” I, FILIPOÁIA v. Togu.
„loc înclinat, acolo apare prima dată soarele” [♦] FILIPtJȚ v. Pârău.
(102). FÍLU v. La
V . și Vârvu Fețiii. FÍNCA „teren drept arabil; o fi fost al unui om
- Din subsL feție (pl. feții) < față + suf. -ie. pe care l-a chemat Finea” I (124); „teren arabil și vie
FEȚIȚA v. Dealu, Drumu, Valea. pe un deal” I (188).
FÍCA v. Coasta. - Din n. pers.
FIER v. Drumu, Podea, Podu1, Poinița. FINÉTU v. Dâmbu, Părău.
FIGURIA „pantă ridicată, acolo a fost pășune și FIRÁN v. Râtu.
copiii au făcut acolo niște figuri, jucând pe lângă FIREA [h’frga] „loc arător, e un izvor” I, „o
capre și pe lângă oi” III, „deal cu livadă” 1, II (216). coaste” [♦], „un deal mare, arător” II, „deal, pantă”
V. și Dealu Figuriii, Drumu su Figurie. III (37), „o groapă și coaste” I, „coaste și pe lângă
- Din subst figurie „o grămadă de lemne, de părău mai drept” II (38), „o poiană în pădure, îi cu
pământ, o ridicătură de ceva” I (216). denivelări” II, III (55).
FILDÁN v. Ograda, Părău. Firea lui P6itaș „o poiană în pădure; a fost a
FÍLDU DE JOS [h’fldu d'e jos], sat c.; 1249 unui om pe care l-a ciufulit Poitaș” II, III (55) -
terra Fyld, 1393 villa Fyld, 1412 poss. Fyld cum Poitaș, por.
aliis terris sive possessionibus similiter Fyld V . și Fântâna de pe Fire, Fundu Firii, Gura
appellatis, 1415 tres possessiones volahales Părău
Harumfyld, possessiones volahales Felsewfyld, - Din n. pers. ~ (DOR, 366; Pătrut Nume, 88).
Kezepfyld, Alsofyld, 1433-1438 tres possessiones FIRÉZ v. Dosu, Părău, Ulița, Valea.
Fyld, 1435 Alsowfyld, Alsofyld, 1446 tres Vild, 1458 FIRMĂ v. Togu.
tres Fywld, 1733 Also-Füld, 1808 Fildul de dzosz, FIRMINÎȘ sat c. Mirșid', 1332 poss.
1839 Fildu-gyin-zsosz, 1850 Füldu din zsosz, 1854 Feermenus, 1341 Olfermenes, 135% Fermenes, 1423
Alsó Füld, Fildu de Jos (Suciu, DILT). Olahfermenyes, 1570 Fewrmenyes, Furmenyes,
A Fildului „drum ce duce la Fild” I (17). 1733 Firminiss, 1750 Firmenyes, 1850 Firminyis,
V . și Valea Fildului. 1854 Fürményes, Firmeniș (Suciu, DILT).
FÍLDU DE MÍJLOC [h’fldu d'e mniljoc], sat - Din top. magh. Fürményes < n. pers. Fermenis
c. Fildu de Jos', 1415 poss. Kezepfyld, 1435 (< lat Firminus) (cf. Kiss, FNESz, I, 486).
Kezepse-wfyld, 1472 Kezepsevfyld, Kezebsewfywld, FÍRPOTU [h’írpotu] I sau Fírpodu II „fost
Kezepfyld, Kezebsejfyld, Kezepsefywl, Kewzepsewfyld, pământ domnesc, loc deluros, este și șes un dărab,
pășune de vite” I, „deal și șes, pășune” II (227), „o
Kezepjfyld, 1733 Közep-Füld, 1808 Fildul de
minslok, 1850 Közép Füld, Füldu din mislok, 1854 coaste, arabil” I (229).
V . și Coasta Firpotului.
Közép Füld, Fildu de Mijloc (Suciu, DILT).
FIRȚU v. Dâlma.
FÍLDU DE SUS [h’fldu d'e sus], sat c. Fildu de
FISCÂU v. Cioroiu.
Jos‘, 1415 poss. Felsewfyld, 1433 possessio seu
FISCUTÁIA „o groapă, îs și căsi pe ea” 1 (74).
predium Felsefyld, 1437 poss. Fyld superior, 1472
V . și Părău Fiscutăii.
Felsewfyld, Felsewfywld, Felsefwld, Felsewfywl,
— Din prob. n. pers. —.
Felsewfyld, 1733 Felső Füld, 1808 Fildul de szusz, FIȘCÂRĂȘU v. Togu.
1850 Felső Füld, Füldu din szusz, 1854 Felső-Füld, FÎȚEG v. Dosu.
Fildu de Sus (Suciu, DILT). FIȚIGÂU „pădure de stejar și fag pe deal” I,
- Din n. pers. Fild (Pătruț, OR, 41-42); cf. și n. „un deal rotund cu pădure” II, „un deal rotunjit’ III
pers. Fii, Fyl + -d (Kiss, FNESz, I, 79). (160).
FÍLEA [h’ílga] „o groapă cu mai multe păraie, Sub Fițigău „teren mai drept, arător și cosalău”
arabil, pășune și loc neproductiv” I (59). III (160).
V . și Coasta Filii, Dealu Fundu Groapa —, V . și Vârvu Fițigăului.
Părău între Păraiele Temeteu din Filea, Ulița — Din prob. n. pers. —.
Filii. FIȚU v. Dosu.
- Din n. pers. - (DOR, 57; Pătruț, OR, 42). FIÚRDA v. Moara.
FILERtȘTI v. Pădurea, Ulița. FÎZEȘ sat, c. Sâg", 1341 villa olacalis Fyzes,
FÍLERU v. Părău. Fizes, 1491 Füzes, 1508 Fiwzes, 1549 Fyzes, 1568

131
 FÎZEȘU FORÂȘU

Feuzes, 1733 Füzes, 1850 Fixes, 1854 Fízes, Fizeș
(Suciu, DILT).
Fizișu „a fost un fel de răchițaf” I, „șes, arabil, a
fost un râchițar mare” II, „șes; a fost o pădurice din
răchiți” III (150); „teren agricol, au fost râchiți și
plopi, acum ține de Jibou” I, „teren drept lângă
Someș” II (153); „o lăsăturâ, are două fețe”, „loc
arător, de Ia Dealu Ciuhii în jos către sat” III, IV
(162).
V . și Dealu de Fixes, Drumu către Părău
Fizeșului.
- Din top. magh. Füzes < magh. fiizes ‘sălcărie’
(Kniezsa, KH, 271/51; Iordan, Top., 101; Kiss,
FNESz, I, 805).
FÎZEȘU v. Stupini.
FLĂMÂND v. Dâmb, Dealu.
FLEÂCÂR v. Ulița.
FLEÁNCA v. Șesu.
FLÉNTER V. Cioroiu.
FLITÁN v. Fântâna.
FLÍTU IV sau La Flit I, II, III „o râpă în
pădure” I, „o dungă de pământ între două crengi de
părău” IV (48).
V . și Părău Flitului.
- Din subst flit (pl. flituri} „un teren ca un flit,
ca un rât de porc” IV (48).
FLOÁNCA „o pădure de gorun” (II (II); „o
gaurâ prin mijlocu pădurii, o văgăună prin pădure,
mlăștinoasă” II (12).
- Din n. pers. ~.
FLOÁRE v. Dealu, Fântâna, Grădina,
Groapa, Moara, Părău, Prunu, Râpa, Râtu, Ulița,
Vâlceaua, Via.
FLÓNTA v. Ulița.
FLÓREA „teren arabil foarte bun; vine până
lângă sat pantă dulce” I (10); „puțină pantă, mai
mult șes, loc arător” III (39).
La Flórea de su Coâste „o casă sub Râpa
Muierii” II, III (281) - v. Coasta.
N. și Coasta Florii, Dâmbu ~, Dealu Fântâna
Groapa ~, Hagău Lacu Pădurea Poiana
Râtu Râturile Tabla de la Florea, Ulița
Florii.
- Din n. pers. ~.
FLORÉSC v. Lazu.
FLOREȘTI v. Dâmbu, Poiana.
FLORÍCA v. Fântâna, Via.
FLOROÁ1A „pantă în jos, spre sat, arător” 1
(13); „pădure, vecină cu Bobdana” I (21).
V . și Poiana Floroaii, Ulița
— Din spm. - < Florea + suf. -oaie.
FLOROIEȘTI v. Poiata.
FLÚDERU sau (mai demult) Moâra Boiârului
„acolo a fost o moară care avea un gat” I (224) -
Boieru, spm.
- Din subst flúder „ușă de lemn care închide
apa la moară” II (224); cf. și Tamás, EW, 346-347.
FLUGÂȘU „coastă, fânaț și pomi” I (83).
- Din prob. n. pers. —.
FOC v. Moara, Ulița.
FODÓCA v. Groapa.
FÓDOR v. Groapa, Părău.
FÓDORA, anterior Fódora Română, sat c.
Gâlgăw, 1508 Fodorhaza, 1597 Olâh-Fodorhaza,
1750 Fodora, 1854 Oláh Fodorhaza, Fodora
(Suciu, DILT).
Fódora „o groapă mai mică, pășune și pădure” I
(73).
V . și Calea Fodorii, Dosu ~, Răstoaca ~, Râpa ~.
- Din n. pers. ~.
FODÓRA, Fódora (n. pers.) v. Fântâna, Via.
F0DOȘU „loc deluros, fânaț” I (24).
- Din prob. n. pers. Fodoț.
FOGÂȘU „deal cu livezi, ca o măgură” II, „este
o bucată de fânaț și teren arabil” I (24); „pantă lină,
arător, este o fântână acolo” I (54); Fogâșu sau
magh. Fogás „pantă, un făgaș, o bucățică” I (198);
teren arabil (206; 210).
- Din subst. fogás (pl. fogasé) (< magh. fogás)
‘lizieră, fâșie de pădure’ (Tamás, EW, 349).
FOGĂDÂUĂ v. Fântânele.
FOGĂDÂUĂ v. Poarta Sălajului.
FOGĂDÂU „loc arabil, pantă ușoară” I, „a fost
oarecând fogădău acolo, o crâșmă” 11, III (207);
Fogodău „o fântână, a fost și o crâșmă acolo” (179).
Fogădău Crăsnii „un loc mai drept pe lângă
drumu vechi care duce la Ciucea, a fost cândva un
fogădău, se opreau acolo numai drumarii” II (279) —
v. Crasna;
Su Fogădău „îi loc drept șes, a fost o crâșmă
acolo” III (219); (220).
V . și Dealu Făgădăului, în Deal la Făgădău, La
Rât la Podu de la ~.
Fogădâuăle parte de sat (169; 174); Făgădâuăle
„teren de vie și agricultură, vecin cu Ortelecu” I,
„acolo au fost clădiri, la marginea hotarului către
Ortelec” II (184).
între Fogădâuă „șes, arabil, înainte au fost
fogădauă” I (176); La Fogădâuă „coastă, loc arabil;
aici a fost crâșmă” III (48); La Fogădâuă „loc mai
mult șes, arabil, sânt vreo 3-4 căsi acolo; a fost acolo
un fogădău oarecând” I (230).
V . și Grădina Făgădauălor, Părău Fogădauălor.
- Din subst. fogădău, cu var. fogodău, făgădău
(pl. fogădâuă, fagădauă) „cârciumă, crâșmă” (174;
176; 207; 230; 279).
FOGLÁRU sau magh. Foglár „deal mare, vie
cu terase” I (251); Fóglaru „deal, arabil” I (239).
- Din top. magh. Foglár < foglár ‘paznic’.
FÓLEA v. Dosu, La ~, Labu.
FONÎȚA „loc înclinat e lângă sat un fel de
gredini” I, „pustă mare” II (123).
- Din n. pers. ~.
FÓNTU v. Crenguria.
FORÂȘU III sau F0rașu IV „un tău” III (30);
F0rașu izvor (183; 203); Sfărâșu „pantă, teren

132
FORÂU
pustiu” I (47); „șes, dar e puțin înclinat, arabil” I
(54); „parte de sat” I, „e un izvor la o cruce de
drumuri” III (139); „coaste, arător” I, II, „e o
fântână, un izvor care face zgomot, sfarâiește” III
(142); Sfârăoâșu „este un izvor acolo și sfârâie apa”
1(243).
V. și Dâmbu Sfârașului, Dealu Șfârașii,
Fântâna Sfârașului, Părău
- Din top. magh. Forrás <forrás ‘izvor’.
FORÁU. Foroâuăle [forpyăle] „loc ajegos, e un
teren întins, nu-i tare drept” I, „un loc așezat” II
(113).
-Cf. magh. forró ‘fierbinte, dogorâtor’.
F0RCOȘ v. Dealu.
FORCOȘOÂIA v. Râpa.
FORGÁU v. Izvoru.
FOROGÁU „pădure de stejar și de carpen” I
(204); „pădure pe un deal tot de fag și gorun; parcă
este cioplit, este un munte de piatră” III (219).
V . și Tabla lu Forogău, Togu lu
- Din n. pers. Fórogo.
FOROȘOÂ1A „vârf de deal, pășune” I, „deal
lung, mere până-n Ciuhă” III (86).
- Din n. pers.
FORȚÂTA „pășune, a fost pădure pe deal, luată
cu forța de la Jibou, a fost a grofului; s-au băgat
oamenii, au iertuit locu, l-au curățat și l-au folosit ca cursături din cauza apei, loc degradat’ 1 (16); (98);
pășune” I, II (50).
V . și Pământu Forțat.
Forțâtele Sărăcitor „șes, acolo s-or dat locuri
forțate la săraci prin reforma agrară” I (231).
- Din adj. subst forțât, -ă.
F0ZOCOȘ v. Pădurea.
FRÁSINU „pădure, aparține de Higiu” I (109);
Frăcsânu [frâcsînu] „loc de șes, a fost o pepinieră,
de-aia îi zice așa” III (188); Frăpsânu [frâpsînu]
„pădure de fag și carpin, oarecândva a fost acolo
lemn de-ăl tare, frasin” II (14); „un lemn mare, nu-i
voie să-l taie nimeni” I (266); Frăpțănu [frâpțănu]
„loc cam drept, fânaț, a fost cândva frasin și-o rămas
numa numele” 11 (279); „un teren cu pădure mai la
deal” I (287).
Deasúpra lu Frâpțănu „pădure de fag,
să-ntinde până să lovește de înhâituri” II (279).
V . și Groapa lui Frâpțănu, Lazu Frasinului,
Părău Frapsânului, Ponița Frasinului.
Frăsinii „pădure și arabil” I (76); „poieni între
păduri, arabil și pășunat” I (81); „loc ridicat, pantă
înclinată spre soare, cred că a fost pădure” I (108).
- Din subst. frásin, cu var. frâcsân, frăpsăn, -ele).
frâpțăn (pl. frasini) ‘specie de arbore’.
FRÁSINÉLU „o pădure de goron și frasin” I,
„deal, pădure, în dosuri era și ceva lemn de frasin”
III (156); Frăpsânâlu [frăpsînâlu] II sau Frăpțânelu
[frăpțînilu] IV, V „a fost cu vii oarecând, amu-i
pășune; este un lemn la care-i zicem frasin” II (207).
- Din subst frásinél, cu vaT.frăpsânil.frăpțânil poalele lui este un izvor foarte mare care iese din
< frásin + suf. -el.
133
FRÚNTE
FRĂSINÎE. Frăsinfile [frăsînijile] „loc șes,
arabil, au fost frasini și s-a iertuit locu” I (148).
- Din subst. frăsinie (pl. frăsinii) ‘loc cu
frasini’.
FRĂS1N1ȘU [frăsînișu] „loc întins” I (77).
V. și Părău Frăsinișului.
- Din subst. frăsiniș < frásin + suf. -iș.
FRĂSINOÂSA „ceva tufe” I, „pământ bun,
arător, jumătate e la Vima” II (123).
V. și Dealu Frăsinoasii.
- Din adj. subst. frăsinâs, -oasă < frásin + suf.
-oasă.
FRANCA v. Picioru.
FRÂNCENII DE PIATRĂ sat c. Gâlgău;
1592 Frinkfalva, 1597 Fringfalva, 1760-1762
Kö-Frinkfalva, 1850 Fruntsény, 1854 Kőfrinkfalva,
Frânceni (Suciu, DILT).
- Din n. grup frânceni < Frâncu, n. pers.
FRÂNCEȘTI v. Dâmbu.
FRÁNCU v. Dâmbu.
FRÁNTÚRA „loc drept pășune” I (264).
Frântura Mâre [frăntiira măre] „un loc rupt
da-i mai mare prăpastia la capătu ei; pădure de
goron” 1 (243); - Mică „un loc mai rupt în pădure, o
ruptură de teren” I (243).
Frânturile „loc cam în pantă, dar cu rupturi,
„o feție de la arător în sus; e pe pantă cu denivelări”
III (107); „pădure; îs păraie ce despart dealurile” I
(110); „deal; pădure de goron, fag și mesteacăn” I
(259); Fruntúrile „loc gropos, delurețe, pantă” II
(281).
Su Frânturi „rât” 1(110).
V . și Balta Frânturilor, Capu ~, Dosu ~, Fața ~.
- Din subst frântură (pl. frânturi) ‘frângere,
ruptură’.
FRENȚ v. Dâmbu, Fântâna, Părău.
FRENȚÂNI v. Fântâna.
FRÎDMAN v. Labu.
FRÍDU v. Dealu, Fânațu.
FRÍGU v. Cotu.
FRÎȘU v. Casa, Părău.
FRIȚENII „uliță în sat’ II (233).
- Din n. grup ~ < Frițu, por.
FRUMOÁSA „deal, pășune” I (9).
- Din adj. subst. frumós, -oasă.
FRUMUȘÎCĂ. Frumușâlele „pădure și cu
drum, un teren mai frumos” I (186).
- Din adj. dim. frumușel, -ică (pl. frumușei,
FRÚNTE. Fruntea Cărbunâriului „un cap de
deal; de-acolo începe Cărbunariu” I (284) - v.
Cărbunarii', - Deălului „o frunte de coastă, la
capătu Dealului Zălhoaii, lângă sat” I (95) - v.
Dealu-, ~ Izbótuli „deal cu pășune; chiar așa-i dealu,
ca un cap de om, așa arată ca o frunte de om; la
pământ drept în sus” I, „deal; deasupra-i mai întins,
 FRUNZÁRIU
mai lung” II (11) - subst *izbot, var. a Iui izbuc; -
Trânchiului „e o râpă cu fața spre Someș” I (98) -
v. Trunchiu.
Frunțile [ftunț] „îi un teren mai înalt ca satu,
pantă, jumătate-i acoperit cu pădure” II (262).
- Din subst frunte (pl. frunți) ‘partea superioară
a unei ridicături de teren’
FRUNZÁRIU [frunzárju] „un dâmb mare” II,
„pășune, loc întins, frunzar, e și pădure” III (108);
„teren în pantă mai lungă” I, „loc de șes; au fost
frunzări, e aproape de pădure” II (204).
V . și Dâmbu Frunzariului.
— Din subst frunzâr (pl. frunzare) < frunză +
suf. -ar.
FRUNZĂRÂȘU „un frunzar” II, IU (108).
- Din subst frunzărâș < frunzâr + suf. -aș.
FRUNZULICĂ v. Părău.
FUFEÂZĂ. Fufézele [fufézéle] „loc în pantă”
II, „un loc înconjurat în pădure, niște râturi, pășune,
înainte era fânaț” III (287).
— Din subst fufeâză, var. a lui fofeâză (pl.
fitfeze).
FUFÉZ, sat, c. Halmășd.
FÚGA pășune (284).
V . și Dosu Fugii, Fața Părău ~.
- Din subst fugă (pl. fugi) ‘înclinare a unui
versant’.
FUGLĂȘU 1 sau Fâglașu II „teren arabil pe
dealuri și gropi” I, „e între o văgăună și dealuri” U
(149).
V . și Coasta Fuglașului.
- Din top. magh. Foglalás < foglal ‘a lua cu
forța’ + suf. -âs.
FÚLGER v. Ulița.
FUND. Fundu Arinilor „o bucată mai mică de
pământ din Arini, un fel de poiană, mere roată pe su
pădure” II (64) - v. Arin; - Arșicoăii [arșîcpii] (62)
- v. Arșicoaia; ~ Bârcului (32); - Bărcului (67;
101) — v. Bercu; - Bărcâșului „groapă deschisă,
mare” I (21) - v. Bărcațu; - Baliii (85) - subst.
bálié (pl. bálit) „bota, tulpina de la floarea-soarelui”
I, II (85); - Barlii (72) - v. Bărlea; ~ Bârnelor (72)
- v. Bârnă; - Bălții Julii (105) - v. Balta; ~ Benéii
„îi capătu gropii, capătu Beneii” III (29) - v. Beneia;
- Bénii „îi chiar în capătu hotarului” (*] (66) -
Berna, n. pers.; ~ Berceóii (25) - v. Berceoaia; -
Beții „un fund de groapă” II (36) - v. Beța; -
Bobdănâsii (25) - v. Bobdăneasa; - Bóburilor „o
fundătură între dealuri, miezunie cu Așchileu Mic” I
(71) - v. Bob; ~ Bóchii „loc adâncit între Zăpode și
Pietriș” IJ (16) - v. Boca; - Boghéscului (104) - v.
Boghescu; - Bológii [bolóji] „unde se termină
pământul agricol” II (18) - v. Bologa; - Bórii „parte
de sat” I, „o fundătură, acolo începe pădurea” III
(70) - v. Bora; - Bdrzii (25) - v. Borza; -
Brusturiilor (25) - v. Brusturie; - Buchii „un teren
mic înfundat între păduri” III, IV (97) - Buchea, n.
pers.; - Budiului (81) -v. Budiu; - Bunii (41; 80) -
134
FUND
v. Bun; - Cilului „un pic de pantă ca-ntr-o albie” III
(61) - v. Calu; ~ Căselor „au fost case acolo” II
(36) - v. Casa; ~ Călmărâsii „un fund între pădure”
I (71) - V. Călmăreasa; - Căpușului (68) - v.
Căpușa; - Cărâmbiculi [cărîmbd’iculi] „unde se
gată Cărâmbicu” I (57) - v. Cărămbicu;
-Cătămărelului (64) - v. Cătămărelu; — Chețului
[rtțuli] „groapă cu teren arabil și fânaț” III, IV (31)
— v. Chețu; ~ Chiliii [tilfji] „îi tumna înt-un fund
între păduri” III, „către hotaru Boiuli, acolo să
mejdelcște” II (116) - v. Chilia; ~ Chișb0gătuli „o
lăsătură, o groapă” II (36) - v. Chișbogătu;
-Chizălții (65) - v. Chizălfa; - Cicherii (109) - v.
Chiceră; ~ Cingóii (52) - v. Cingoaia; ~ Cioarecilor
(134) - subst. cioareci; - Ciobânului (21) - subst.
cioban sau Ciobanu, spm.; - Ciociohiciuli
[cocohiculi] (63) - v. Ciociohiciu; - Cioróiului (25)
- v. Cioroiu; - Cioucâșuli [Coycâșuli] (36) - v.
Ciocașu; - Ciúcului „teren înconjurat cu pădure pe
trei părți” (13) - Ciuc, prob. n. pers.; - Ciungilor
(104) - v. Ciung; - Cólnicelor (71) - v. Colnicu;
-Copácélului „un fund, îi miezurie cu a Chendrii”
II (64; 70) - v. Copăcelu; - Corpăzii „un capăt de
hotar unde se înfundă” III (204) - v. Corpadea;
- C6rții „o fundătură, acolo se gată Corța” III (70) -
v. Corța; ~ Coșârelor „un fund de pădure, o vălcea
mare” II (137) - v. Coșaru; - Cotrópii (107) - v.
Cotroapa; - Cózmii (128) - Cozma, n. fam.;
- Crăciunului (62) - v. Crăciunu; ~ Crăiâsii (25) -
v. Crăiasa; - Crăii „o poiană mare în pădure; îi
chiar în fiind acolo, de-acolo încolo este alt hotar,
pentru altă comună” I (52) - v. Craia; - Creieșiții
[creieșițî] (25) - v. Crăiețița; - Crinții „un fund, o
holoampă, o lăsătură între dealuri cu pășune” I (96)
- v. Crinta; ~ Crucilor „acolo s-a gătat hotaru nost”
II (64) - v. Crucea; ~ Deâlului (38; 101; 107; 160;
186); ~ Dealurilor „capăt de hotar, dealu trece și în
Răstolț” II (40) - v. Dealu; - Dódii „un capăt de rât,
tot un fel de podereu” I (284) - Dodea, n. pers.;
~ Döhului „aici a fost satu Doh și-apoi au plecat, e
un loc de vale înconjurat de deal” II (240) - v. Doh;
~ Dúchii „loc de întâlnire a două dealuri, este o
toibă (= loc lăsat mai jos)” I, „acolo dealu vine roată
ș-acolo să face on fund” II (14) - Duca, n. pers.; -
Făgâtelor (35); - Făgetului „partea mai cătă
Răstolț” I (9) - v. Făgetu; ~ FSntânâlelor (72) - v.
Fântănea; ~ Fâții (98) - v. Fața; ~ Filii [h’ili] (59)
- v. Filea; - Firii (38) - v. Firea; ~ Fundăturii (9);
„o fundătură, o toloacă, mejdic cu Pusta” I, „o
lăsătură, tumna acolo se termină hotaru” II (36) - v.
Fundătura; — Gălișului (35) - v. Galișu; -Găvojdânii
(114) - v. Găvojdenea; - Gâlgăuțuli „un fund, un
podireu” I (56) - v. Gâlgăuțu; -Gerúnilor
IJerúrtilor] „o groapă în pădure” II (31); ~ Ghiúrchii
[d'úrki] „o groapă și-n fund un deal mare” I (16) -
Ghiurca, n. pers.; ~ Giortélecului [jortélecului] „îi
un fel de albie” I (80) - v. Giortelecu; - Góguli „un
loc în Dos, intră un ciot în pădure” II, III (55) -
FUND
Gog, n. fam.; - Gózului „pășune, îi o pantă și are un
fund acolo” II, III (175); „un fund între spini, a fost
gőz pe-acolo, au fost ruji” III (177) - v. Gozw;
— Grăitării (31) - v. Grăitoarea; — Grópii (25);
— Grópii Iui Irimfe (70) — Irimie, n. pers.;
- Grópilor (62) - v. Groapa; ~ Grășilor (75) - v.
Gros’, ~ Guiégii (17) - v. Guiaga; ~ Hălăușului
(70) - v. Hălăușu; - Haiturilor „o ruptură mare de
teren, o alunecare” [*] (230) - v. Hăitura; ~ Hóiului
(283) - v. Hoia; - Horgâtuli (56) - v. Horgatu;
~ Hotârelor „o groapă înconjurată de păduri, are o
gură de intrare" II, „graniță cu hotaru Almașului” III
(282) - v. Hotaru-, ~ Hdțului (125) - v. Hopi; - i
Dușii „tot același cu Gura Dușii, că nu-i mai larg,
mere până-n com cătă pădure” III (61) - v. Dușa;
-lertășului „îi o pantă dulce, un fund ce dă-n
pădure, acolo să gată hotaru satului” I, II (44); „o
poieniță mică între păduri” III (174) - v. Iertașu;
~ lerúgd „șes, în capu hotarului cu Trăznea și
Păușa” I (8) - v. Ieruga-, ~ Ilii „un capăt de sat,
acolo se-ntoarce un drum de hotară” I, II, „o
văgăună ca o covată” III (85) - Ilea, n. pers.;
- loasălii = Groâpa loasălii; ~ Lâii „o groapă
înfundată" II (72) - Laie, hip. < Nicolae, pren.;
- Lăpuhâșului (75) - v. Lăpuhașu; ~ Lărgii „locul
de sus unde se-nchide Larga” I (13) - v. Larga;
- Lăunoii „fundu închis sub muchia dâmbului” 1
(25) - v. Lăunoaia; - Leocușoâii „îi băgat între
dealuri, unde se termină Leocușoaia” I, II (29) - v.
Leocușoaia; - Leóntii (18) - Leonte, n. pers.;
~ Leurzéiii (62) - v. Leurzaua; - Lúchii (21) -
Luca, n. pers.; - lui Aléisá „un fund de teren între
dealuri și între păduri” I sau Ín Fund la Alésa
„acolo să gată hotaru nost” II (64) - Alesă, n. pers.;
- Iu Bâlmoș (18) - Balmoș, por.; - Iu Birău (9) -
Birău, spm. sau birău; ~ lui Bódor (177) - Bodor,
por.; - lui Capeciór (56) - Capecior, por.; - lui
Căbăuș „îi așa, băgat cătă o pădure” I (282) -
Căbăuș, por.; — Iu Cuduș „un fund de groapă lângă
Cetățele” I (71) - Cuduș, por.; - lui Filimón
[h’ilimón] (55) - Filimon, pren.; - lui Gábor (77) -
Gábor, n. fam.; - lui Hagău „teren în fundu
hotarului, îi ca o poiană” VI (98) - v. Hagău; ~ lui
Hurdău (283) - Hurdău, por.; - lui iélec „un rât în
fund de poiană” I (81) - lelec, n. pers.; - Iui Inát „îi
ca o groapă, ca o fundătură” I, „îi pădure roată” II
(13) - Inat < Ignat, pren.; - lui Indreân (9) -
Indrean, n. pers.; - lui Idnaș (36) - lonaș, pren.;
- Iui Lévi „acolo două dealuri se-ntâlnesc laolaltă,
fund de hotar” I (86) - Levi, n. pers.; - lui Macarie
„o coaste mai în fund, în mezunie cu Horoatu” I, II
(161) - Macarie, pren.; - lui Mangău (21) -
Mangău, por.; - Iu M6riț (38; 41) - Mori;, n. pers.;
- lui Sigheti (41) - Sigheti, n. pers.; - lui Simión
[sámrtón] (82) - Simian, pren.; - Iu Țâbfnic (21) -
Țâbinic, por.; - Luncii (118; 119; 120; 132; 283);
- Luncilor (48) - v. Lunca; ~ Lupilor depresiune
(63) - v. Lup; - Mâcodiștii (177) - v. Macodiștea;
135
FUND
- Mâlului (191; 192) — v. Malu; - Mâniului „acolo
să gată hotaru nost, îi miezurie cu a Chendrii” II
(64) - v. Mania; - Măgurii (93; 96; 287) — v.
Măgura: - Măzărelelor (63) - v. Mazărea;
- Mesteâcănului (25) — v. Mesteacăn; — Meșterâgii
„loc de față, aici se termină Meșterega” I (17) - v.
Meștereaga; ~ Micăului (57) - v. Micău; ~ Miélii
„o fundătură, acolo să ară dă Părău Mielii” I (42) -
v. Miaua; — Mărcii (31) - v. Mercea; — Mieriórii
[mnerîyări] (64) - v. Mierioara; ~ Mocirlășii ‘acolo
e capătu Mocirlășii, îs dealuri roată” I (33) - v.
Mocirlașa; - Mocojvéiului (25) - V. Mocoșveiu;
- Mâlului „e un loc drept, a fost mal, aici e hotaru
dintre Var și Turbuța” I (149) - v. Molu;
- Mughiurușului (30) - v. Moghiorușu; - Neâroșului
„aici se termină dealu” I (171) - v. Nearoșa;
~ Negoiésii (282) - v. Negoiasa; ~ Néjului (65) - v.
Neju; ~ Nițului „pășune, îi tot la Groapa Nițului” IV
(29) -Niftt, n. pers.; - Nuțichii „loc deluros în fund
cătă Nușfalău” II (257) - Nuțica, n. pers.; - Osóiului
„fâneață și la un cap cu un deal roată” I (63) - v.
Osoiu; ~ Pădurii (19) - v. Pădurea; - Păloăie
= Groâpa Păloăii; ~ Părăsciiții (70) - v. Părăscufa;
~ Părăului (16; 25; 60); - Părău Córbului (140) -
v. Corbu; - Părăului Dcâlului (118) - v. Părău;
~ Părincilor „de-aici izvorăște Părău Părincilor” (62)
- v. Părinc; ~ Părului (64) - v. Păru; - Pârcălăzii I
sau - Pârcălădii II (25) - v. Părcăladă; - Perșăii
„pășune, se-nfundă în pădure și de-acolo nu mai are
unde merge” II (282) - v. Perșoaia; ~ Petrăii
„fundu gropii” I (17) - v. Petraia; ~ Plișii „îi chiar
în fund, cu pădure” 1 (283); - Plâșului „loc așezat, îi
chiar su pădure; un fund de loc” II (64) - v. Pleșu;
~ Plópilor (37) - v. Plopu; ~ Pódurilor „loc arător,
acolo se termină arabilu; se lovește în Covata, în
pădure” III (70) - v. Podu2; - Poiénii „gropi și mai
mari și mai mici” I (56); „teren arabil lângă malul
Someșului” I, „parte de sat și teren agricol din jos de
sat până la Valea Bolovanuli” II (103); „e acolo,
într-un fund, în marginea hotarului Babii și ai Vinii”
II (113); ~ Poiénii la Coșârcă „pășune” (70) - v.
Coșarca; ~ Poiénilor (2; 25; 37; 64; 71) - v.
Poiana; ~ Póiurilor „un fund, o groapă mare
înconjurată de deal” I (21) - v. Poiu; ~ Ponórului
„acolo-i fund, se termină, îi granița cu Măgura” II
(107) - v. Ponoru; - Pópii pășune (36); „o groapă
ca o poiană între păduri” 11 (61); „un fund mare, un
deset, un deal roată cu o groapă în cârligu ăla, numa
tufe și zrniduș” I (63) - subst popă; ~ Porcărățului
pădure (98) - v. Porcărefu; ~ Presăcii „un delușor
cu dos și față, cu ăsta se gată Presaca” 1(11)- v.
Prisaca; - Priloâgelor [priitelor] „un fund între
păduri” I (177) - v. Părlog; - Pripéghii [pripéd’i]
pășune și pădure (36) - v. Pripeghea; ~ Prundului
„acolo se gată terenu spre Cormeniș” II (118) - v.
Prundu; - Purcărâții (64) - v. Purcăreafa; - Pústii
(72) - v. Pusta; - Răchișârului [răt'ișdruli] „un
fund înconjurat de pădure” 1 (177) - v. Răchișoru;
FUND
- Rástócii „o fundătură, unde o făcut un cot
Someșu” III (156) — v. Răstoaca; — Răstocuții
„acolo era nisip adunat de Someș” I (98) - v.
Răstocufa; ~ Răpii (25); — Răpitor (70; 109) - v.
Râpa; - Râtășului „un loc între dealuri” I, „o limbă,
o luncă pe lângă niște răpi” II (63) - V. Râtașu;
-Râtului (17) - v. Râtu: ~ Râșului pădure (56) -
Roșu, n. pers.; - Ruginâșii [rujin6și] „este un părău,
are ceva rugină în apă, iese apă roșie” II (116) - v.
Ruginoasa; ~ Ruj ii (56) - v. Ruja; ~ Sâcului „îi tare
departe acolo, partea cea mai îndepărtată” III (105) -
v. Sacu; ~ Sălhii pădure (109) — v. Salha;
-Sărăcinului „acolo, mai în fiind, o fost pădure,
acuma-i pășune” I (62) - v. Sărăcinu; ~ Sărății „îi
așa ca un cot între păduri” I, „o groapă între păduri”
n (282) - v. Sărata, - Sâmbătăii pășune (70) - V.
Sămbătaia, - Scăiâsii (25) - v. Scăiasa; ~ Scândurelelor
(25) - v. Scândureaua; - Scorobănului „fund de
groapă” III (25) - v. Scorobanu; ~ Secăturii
[săcături] „de aici se arăduie Valea Săcăturii” I (80);
„arător și restu-i cosalău, e și câte-un lemn răzleț și
câte-un răzor cu spini, se făceau cărbuni aici” I
(109) - v. Secătura; - Sântii (70) — v. Sentea;
-Simbii pădure (171) - v. Simbea; ~ Sócilor „un
teren ocupat numa de soci, îi băgat pe-o hudă-nainte
câtă deal” I (59); „teren arabil, fânaț și pădure” I
(70); - Sócilor Cărții (70) - v. Corfa, Soc;
~ Spânzului „o fundătură, de acolo începe pădurea”
II (72) - v. Spânzu; ~ Stâulelor „fânaț, îi în fundu
gropii, de acolo începe dealu” 1 (59) - v. Staul;
- Stânăii „coaste mare cu pădure” III (61) - v.
Stânaia; ~ Strâminii „o fundătură între dealuri” I
(71) — v. Stârmina; ~ Súciului „niște holoambe de
rât, cu rupturi” I, „un fundalău de fânaț, mai îndosit"
II (95); „o fundătură de pământ mejdă cu Iapa” I
(97) - Suciu, n. fam.; - Șârpilor pădure (74);
- Șerpilui (62) - v. Șarpe; ~ Șâsului „șes, arător pe
lângă Someș” I (111); „șes; îi în fundu hotarului
către Ciocmani, îi un capăt de hotar” I (143) - v.
Șesu; — Șităului (70) - v. Șitău; - Știubâiului (69) -
v. Știubeiu; ~ Șutăii pădure (177) - v. Șutaia;
-Tâurilor (71); - Táurilor I sau Fundalău
Taurilor sau Fúndu Tâurului IV „fundalău” IV
(98); - Taurului de Ghibol „rât” (98); - Tâurului
de Văcă (98) - subst taur, - Tălhărâsii (39) - v.
Tălhăreasa; - Tărcii „loc înfundat cu pădure” 1(13)
— v. Torcea; - Tâiului „capăt de deal, locul unde a
fost satul” I, II, „a fost tei mult pe vremuri” 111 (46)
- v. Teiu; - Titului „un loc îngrădit în pădure roată,
rât” I (21) - Titu, n. pers.; - Toâderuiui (64) -
Toader, pren.; - Toloâcii „o afundătură, un părău
adânc, o toloacă” I (35) - v. Toloaca; - Tomâștilor
(13) — n. grup tomeșli < Toma, n. fam.; - Trecátórii
(97) - v. Trecătoarea; ~ Túsii „îi o groapă și acolo
se înfundă dealu” I (21) - v. Tusa; ~ Țibânii „o
fundătură, din sus îi pădure” III (70) - v. Țibenea;
-Jinghiróiului [(índ'irójuli] „un fund, pășune cam
împădurită" II (101) - v. Ținghiroiu; ~ Țintdlii
136
FUND
[țîntâli] (72) - v. Țintolea; - Uihâghiului
[uihéd'ulujj „e în capătu hotarului” I (171); - (iliții
„îi o uliță care de la un loc se închide și nu mai poți
merge” II (7) - v. Ulifa; - Unghiului „șes, acolo
s-au găsit crengăriile celea de apă” III (61) - v.
Unghiu; - Uróii „o coastă roată și jos îi un podireu,
îi în fundu dealurilor” I (56) - v. Uroaia; - Ursóii
(25) - v. Osoiu; - Ursului (18) — Ursu, n. pers.;
- Vasflii sau - cel Domnâsc (21) - Vasilii, n. pers,
gen.; - Vasiloâii I sau - lui Văsiloăie „un fund cu
pădure roată, o groapă” II (13) — Văsiloăie, por.
< Vasile, pren.; - Văii (6; 14; 17; 44; 89; 93; 94; 96;
103; 110; 122; 128; 133; 275); - Văii Bisericii (34);
- Văii Córbului (95) - v. Corbu; - Văii Dumbrăvii
(94) - v. Dumbrava; — Văii Fântânii (94) - v.
Fântâna; - Văii Gurâțelor (125) - v. Guruiefu;
-Văii Lăzărucului (109) - v. Lâzărucu; - Văii
Lâșului „o pădure, de-acolo izvorăște Valea Leșuli”
II (124) - v. Leșu; - Văii lui Pătru (52) - Patru,
pren.; - Văii Lúpului (25) - v. Lup; - Văii Merelor
(35) - v. Măru; - Văii Ogruțului (70) - v. Ugrufiu;
— Văii Plâșii „de aici izvorăște Valea Pleșiî” I (109)
- v. Pleșa; - Văii Pórcilor sau - Văii Pórciului
(94); - Văii Tărcii „rât în pădure, mlăștinos” II (21)
- v. Tarcea; - Văii Vărului (122) - v. Valea, Varu;
- Vălcâii (232); - Vălcâlii „acolo se lărgește
vâlceaua și se închide” I (15); (25) - v. Vâlceaua;
- Vârticâlului (35) - v. Vărticelu; - Viezuniilor
[d'ezuniiilor] „o poiană la poalele Dealului
Viezuniilor” I (63) - v. Viezunie; - Viilor (29; 57;
283) - v. Via; - Vilii (18; 60) - Vilă, hip. < Gavrilă;
~ Vlădâsii (98; 100) - v. Vlădeasa; ~ Vládóii (25) -
v. Vlădoaia; - Voievodâsii (140) - v. Voievodeasa;
~ Zădidului (57) - v. Zădidu; - Zălții (65) - v.
Zălfa; - Zăpădii Nireșului (282); - Zăpăzii (25);
-Zápózii Glighii la Comăndă (70) — Gliga, n.
pers.; - Zápózii Soánii Uțului (70) - Soanii Ufului,
spm., v. Zăpodea; - Zbângului (80) - Zbângu, por.
V. și Drumu la Fundu Văii, Fântâna din Fundu
Căpușului, Fântâna din Fundu Ciucului, Fântâna
din Fundu lui Văsiloăie, Fântâna din Fundu
Mesteacănului, Fântâna din Fundu Purcâreții,
Fântâna din Fundu Ursoii, Fântâna Fundului,
lertăoiu din Fund, Pădurea din Fundu Arinilor,
Părău de la Fundu Vilii, Părău de pe Fund, Pârău
de pe Fundu lui Sigheti, Părău din Fundu Duchii,
Tău fără Fund.
Fundurile „loc între dealuri” II (47); „o pantă
către Moigrad” I, II (48); „loc mai dreptuc, ferit de
vântu aiesta rece” II (84); „o fundătură de pădure în
Cornet” I (124); „o poiană între păduri, îi mejdă cu
Cozla” I, „într-o fundătură, un teren ascuns” II (130).
Fúndurile Biboâii „un fund, loc cam drept, rât’
I (56) - Biboaia, por.
- Din subst. fund (pl. funduri) ‘loc îndepărtat,
situat în marginea hotarului; extremitatea, partea din
spate a unui teren; loc închis la un capăt, care se
înfundă, înfundătură; locul unde se înfundă o vale’.
FUNDÁCU
FUNDÁCU „e fundu ăla acolo, ín Fundu
Ținghiroiuli” I (101), „un teren înconjurat de păduri,
fânaț” I, „e chiar acolo un fundac, un fundalău în
pădure” II (103).
V. și Dealu Fundacului.
— Din subst fundâc (pl. fundacuri) ‘loc
înfundat’ < fiind + suf. -ac (cf. Porucic, L, 34;
Loșonți, Top., 138).
FUNDALĂU [fundalăyu] „un fund, intră în
pădure de pe pășune, o groapă” 1 (98), „e fundu
lângă Muncel” II (100); „loc cosalău; e fundalău, se
ridică coastea de amândouă părțile” II, „un fundac,
printre niște păduri, ca o hălăoaie” III, „un fund, o
fundacă” IV (107), „e un fund printre păduri, loc
ascuns” I, „o hălăoaie printre păduri, e la Poiana
Blenchii” III (108).
Fundalău din Jos „câmp, o așezătură, o
irogoaie” I (107); - din Mijloc (107); Fundalău
Tăurilor = Fúndu Tăurilor.
V. și Gura Fundalăului.
- Din subst fundalău (pl. fimdalauă, fundalaie)
< fiind + suf. -alău ‘capătul sau marginea unui teren,
partea cea mai îndepărtată a sa’ (Loșonți, Top., 138).
FUNDÁTU „e drept, arabil, loc mlăștinos, între
calea ferată și șosea” (105).
- Din adj. subst (în)fundăt, -ă.
FUNDĂTLJRA „pădure într-un fund așa de saf’
III, „unde-i un drum fără ieșire” II, „uliță, intră cu
capătu-n pădure” III (I); „uliță mai prin dos" III
(10); „loc coborât, groapă între Măgură și Gruiețe, o
deșelătură” 1(11); „loc închis pe trei părți, vale între
dealuri” I (13); „un fund, de acolo pornește Valea
Țăudului” 1 (25); „o țâră de pământ în fúndu
hotarului” II, „acolo s-a gătat arătoru” I (42); „loc
lăsat către un capăt de părău, îi chiar în capu
hotarului” III (61); „un fundac [*] (93); „un loc așa,
înfundat, printre niște păduri, cam ascuns” I, „e un
loc drept, podinocaș, poienucă” II (113); „loc ce
merge până în hotarul Vimii Mari” II, „ieroagă” IV
(115); „o toloacă adâncă, îi dincolo de deal, spre
Husia” III, „pădure mai afundată” IV, V (142); loc
înfundat, închis la un capăt sau în marginea
hotarului, depresiune (9; 27; 31; 36; 46; 49; 54; 60;
62; 64; 67; 75; 76; 77; 150; 156; 159; 168; 174;
175; 184; 188; 190; 215; 246; 266; 270; 276; 277;
279; 286; 287; 289; - I sau Fundătura Păulinilor
II „un fund de pământ între păduri, miezunie cu
Ciurenii” I, „o lăsătură între dealuri” II (128) - n.
grup păuleni < Paul, n. fam.; Fândătura „o pădure,
merge până în hotaru Poniții” I (157); Funditúra
„fund de pădure, capăt de hotar, se învecinează cu
Cehu” 1(166).
Fundătura Bâtâculi „un fund într-o groapă” II
(174) - Bătâcu, por.; - Căsdții „o fundătură din sus
îi izvor, a fost o căsuță acolo” II (129) -v. Căsuța', ~
Ceăchii „pe hula aceea, între dealuri, cum te-ai băga
într-o mină” I (90) - v. Ceaca; - Cicherii (93) - v.
Chicera-, ~ Costfții „o adâncitură în pădure, ca un
defileu” I (93) - v. Costița-, ~ Deasupra ‘pantă,
137
FURDULÁU
deasupra la Părău Fundăturii” I, II (286); - de Jos
(286); - Ghidii „o fundătură, o așezătură între
păduri” I (93) - Ghida, n. pers.; - Gróhotului (105)
- v. Grohot; ~ Horoătului I, V sau - Iui Hórvat II
(98) - Horvat, n. pers.; ~ Măre (286); ~ Mică
(286); - Mocănilor „pădure și în poale sânt case, a
fost ioc de fugă” III (219) — n. grup mocani
< Mocanu, n. pers, sau subst mocan-, ~ Orășului
„un loc între dealuri, ține de orașul Șimleu” IV
(219); - Popii sau - Pópii Góron I sau Văiceăua
Pópii Góron II (98) - Goron, n. fam.; - Pópii „iese
din Groapa lu Achim și se închide cu pădure, îi ca
un ic” II (111); ~ Sătului „un fund de pădure” IV
(219) -v.Satu.
Su Fundătâră „loc arabil, după Lazuri, mai
departe de saf’ I (47).
V. și Coasta Fundăturii, Dâmbu Dosu ~,
Drumu ~, Drumu pe Fundătura, Fața Fundăturii,
Fântâna din Fundătură, Fântâna la Fundătură,
Fundu Fundăturii, Pădurea ~, Părău de la
Fundătură, Părău de pe Fundătură, Părău
Fundăturii, Poiana ~, Poienile de su Fundătură,
Râtu din Stanu Fundăturii, Su Părău ~, Țicla
Valea Vâlceaua ~.
Fundăturile „un prund așa, băgat su coaste
într-o groapă” I (2); pădure (53); „pășune mare, de
acolo începe pădurea” I (153); ~ I sau Fundătura II
„un loc așa, mai ascuns, de către Muncel” I (145).
Su Fundături „cosalău, îi su o coastă” II (132).
V. și Părău Fundăturilor.
— Din subst fundătură (pl. fundături) ‘teren,
drum sau vale care se înfundă; loc situat într-o
margine de hotar; depresiune’.
FÚNIE. Funiile „pământ cam sâcâit și lung,
teren în pantă și răsucit” I, „teren arabil între două
duleauă, drumuri” II (234).
- Din subst funie (pl. funii) ‘fâșie îngustă de
pământ’.
FURCĂ. Furca Deălului „un loc așa, o gură de
părău, un loc în Dealu Mare, pășune” III (267) - v.
Dealu-, - Părăului „loc în pantă, unde se formează
trei brațe ale Părăului Turzii” I (6) - v. Părău-,
~ Văii I sau ~ Văii Cérbului IV „o furcă de păraie,
o iroagă, acolo se întâlnesc laolaltă” IV (113) - V.
Valea.
V . și Dâmbu Furcilor, Podu Dâmbu
- Din subst furcă (pl. furci) ‘răspântie,
încrucișare’.
FURCUȚA „groapă cu versanți laterali pe trei
părți; jos cosalău și în fund și pe laturi îi pădure;
poate pentru pantele astea îi zice furcuță” I, „îi o
pantă cu două poieni care au forma unor furcuțe” II
(63); „îs niște furci de păraie” I, „îs două păraie care
se-ntâlnesc și curge Părău Tomii în Someș” II (101).
- Din subst furciiță (pl. furcuțe) < furcă + suf.
-uță ‘încrucișare, confluență’.
FURDULÁU „un părău cam larg” I (140); „o
pădure; acolo se întorceau drumurile” II (150).
FURIȘOÂRA
Fordulău de sub Cearăi „pantă, arabil; îi su
pădure” II (210) - v. Cearăi; ~ din Mijloc sau
magh. Kézep-furduló „loc cam șes, arabil; ăsta-i în
mijloc” II (210); - Doi sau magh. Második-furduló
„loc drept, arabil; așa a fost împărțit pe vremuri”
I (210); ~ Unu sau magh. Első-furduló „loc cam drept,
arabil; mai demult să ara și tot al treilea an rămânea
ogor negru” I (210).
Furdulâuăle teren arabil (168).
— Din subst furdulău, cu var. fordulău (pl.
furdulâuă) „o parte dintr-un hotar” II (64); 'pământ
agricol mai întins; parte de hotar; cotitură de teren’
(< magh. forduló); cf. Tamás, EW, 367.
FURIȘOÂRA v. Bârna.
FURNICÂRU „teren înclinat mai mult cu fânaț
și goz, tufe mici” V (279).
FUTOHÉIU
- Din subst furnicar (pl. furnicare) ‘ridicătură
mică de pământ mușuroi’.
FÚRU v. Dealu.
FUSCÂȘU v. Fântâna.
FUȘTEȘTII v. Dealu.
FUȘTÎCU „o delniță de pământ mai lungă, pe
vârvu dealului” I, „ca un ic între două păraie”
II (95); „un fund de pădure în hotar cu Iapa” I (128).
- Din subst. fuștic (pl. fufticuri) < fuște ‘suliță’
+ suf. -ic ‘teren ascuțit ic’.
FUTOHÉIU II sau Fútohei III „șes, arabil, a
fost a baronului, acolo a fost un fel de teren de
alergare pentru cai” I, „șes, ca masa, a fost un teren
unde baronu dresa caii, îi preumbla” II (150),
Futohéiu Hl sau Fútoheghiu 1, II „șes, arabil, acolo
se făceau cândva curse de cai” III (173).
- Din top. magh. Futóhely < futó ‘alergător’ +
hely ‘loc’.
 GÁBORA „pădure de cer, goron” II (171).
- Din n. pers. Gábor + suf. top. -a.
GÁBORI! „pășune și vie pe deal” I (22);
„pășune, a fost a unui domn, arător” I (168).
V și Dâmbu lui Gábor, Fântâna lui ~, Fundu lui
—, Groapa lui ~, Iertașu lui ~, La Tăietura lui —,
Ograda lui ~, Pădurea lui Râtu lui Râtu de sub
Vâlceaua lui ~.
- Din n. pers. Gábor.
GAFÍA v. Părău, Picioru, Ulița.
GÁGA v. Groapa, Izvoru, Râtu.
GÂIDOȘ v. Dâmbu.
GAL v. Togu.
GALARÉU v. Garaleu.
GÁLBEN, -Ă v. Calea, Peica, Râpa.
GÁLEA v. Dâmbu, Ulița.
GÂLIȘ v. Piatra, Valea.
GÂLIȘU „un loc mai așezat, fănaț” I, „deal,
fănaț” II (35).
V . Fundu Galișului, Părău -.
- Din n. fam. Galiș.
GÂLIȚA v. Poiana.
GÁLPOTOCU „pantă cu niște rupturi, cu vreo
trei părauă și spini” I (3); „părău, izvorăște din Câmpu
Plopișului, se varsă în Valea Plopișului” II (256).
- Din top. magh. Gal-patak ‘părău lui Gal’.
GÁNA „un platou, e și un pic de pantă, nu-i sus;
e o vălicică pe el” II, „pășune” III (36); Gána II sau
Gânașu pășune, dâmb; a fost pădure mare cândva”
II (254).
V . și Fața Ganii, Părău Podu
- Din n. pers. ~.
GANALÍCI v. La ~.
GÂNAȘU „pantă, teren arabil, cu grâu” II
(180); Gânașu = Găna.
- Din n. pers. Ganaș.
GÁNGOR v. Iertașu.
GÂNGOȘU „deal, aici erau livezi, vii și păduri”
VIII, „partea de către răsărit a Măgurii, deal cu
pădure și vie” II, III, „deal, o parte-i a noastră, o
parte a Bădăcinului, vii; denumirea o dat-o
bădăcinanii” IV (217).
- Din top. magh. Gangos < n. pers. -.
GÁNGUR v. Vâlceaua.
GARABÓU I, II sau Garabău III „loc deluros,
arabil” HI, „loc în pantă, destul de mare, arabil tof’ I, II
(286); Garabóu „loc cam în pantă, arabil” I, II (288).
139
V . și Valea Garaboului.
GARALÉU „un deal rotund cu pădure” I, „gură
între două delușoare” II, „un deal roată, îi ca un ou”
[*], „un deal rotund ca un bote de iăn” [**] (34);
„puțin pantă, arabil” I (53); Galaréu „deal, arător; e
un pic de platou și apoi îi coastă în sus” I, „un deal,
mai sus ca Dealu Săcii” II, „deal; drept, sus în vârf’
HI (37).
V . și Dosu Galareului.
GARĂ. La -„parte de sat, câteva case, lângă
cabină” II (138); Spre — Măre „drumu care merge la
Aghireș” III, IV (31).
V . și Podu dincolo de —, Ulița Gării.
- Din subst gară.
GÁRDA „teren arabil, are și o coaste cu
răsipituri și pădure” II (36); „pădure de cer, goron și
salcâmi; îi pe deal" I (251).
V . și Dâmbu Gărzii, Părău ~.
- Din subst gardă (pl. gărzi) ‘pază’.
GÁRDONU „rât loc drept” II (210).
- Din top. magh. Gárdán < n. pers. ~.
GÁRDU IV sau Pe Gard II „un fel de culme
care ne mejdiază cu Bogdana” II, „pădure, pășune;
acolo îi gardu, capătu hotarului nostru” IV (287).
Gârdu Blidirésii „loc cam păntos, cu un gard de
spini pe mijloc, arător” I (287) - v. Blidireasa;
~ Curții „parte de sat din jos de drum; a fost curte
domnească” I, „fănaț, curtea moșierului” II, „un pic
de rât pe sub sat; a fost curte domnească” [*] (34) -
v. Curte-, ~ Mânzărlii „pășune cu rogoz între hotarul
nost și Șoimuș, a fost pășune boierească și o
crescătorie de cai acolo” [*] (175) - v. Mânzăria;
~ Tógului „gard de salcâmi care ne desparte de Tog”
II (192) - v. Togu; -Țârinii gardul viu sau
împletitura din nuiele care desparte țarina de pășune,
dar și terenul agricol din jur (19; 44; 49; 50; 52; 91;
105; 108; 113; 116; 123; 130; 134; 138; 144; 164;
175; 179; 258; 283; 287); „drum între Dealuri și
Dealu Budii” II (40); -Țârinii II, IV sau Húciu
Gârdu Țârinii I, II „e huci; o fost gard la mejda de
către Frânceni” I (HO); -Țârinii = Pietrfșu;
-Țârinii III, IV sau -Țârnii V (207) - v. Țarina;
- Viilor „gard viu între Senchert și Viile Horvatului,
locul de pe lângă el” I, II (286) - v. Via.
După Gard „loc lângă marginea satului" II
(122); „loc cam drept, tot pe lângă grădini, la
capetele gardului de după grădini” I (146).
GÁTU
V . și Capu Gardului, Dealu Dosu Gardu
Țărinii, Huciu Gardului, Valea —.
Din Sus de Gârduri „o groapă lângă sat, pășune
și livadă de pruni” I, „dincolo de grădini în sus,
pantă către Dâmbu Mare” II (59); Dăpă Gârduri
„locul imediat după sat, loc mai șes, au fost și case
aici” 1(13); „un pic de ridicătură” II (18); „loc lângă
sat în spatele grădinilor, arător și fânaț” III (281);
între Gârduri „cam pantă, arabil și căsi” III (61);
„loc mai drept, pășune; îi un loc între garduri” I
(266).
- Din subst gard (pl. gârduri) ‘construcție de
lemn sau nuiele care împrejmuiește un teren;
plantație de tufe care delimitează un loc’.
GÁTU „a fost locu unde s-a gătuit apa la moară”
1(171).
- Din subst gat (pl. gâturi) ‘zăgaz de-a
curmezișul unei ape curgătoare’.
GÂURĂ. Gâura Búhuli „nu-i nici deal mare,
nici drept loc înclinat ceva buhă a fost pe-acolo,
cânta acolo; este și o râpă acolo” II (83); - Coțâii
sau Garla Coțiii „o trecere din Coțoaia în Valea
Totului, îi îngustă, numai un drum este, îi pădure
pe-acolo” II (61) - v. Coțoaia', - lui Zaharie „părău
din Valea Burdii, a făcut o cascadă, a fost acolo o
gaură de la sondaj de cărbuni; a rămas o gaură de
vreo 7-8 m, mergi în picioare și acolo se termină cu
o baltă, o fântâniță cu o apă rece de tot” II, III (148)
- Zaharie, n. pers.; - Mâlului „este ceva loc mai
drept acolo, dar sânt și niște stânci” I (2) - v. Malw,
-Pétrii Lésii „o surpătură, prăpastie” I (56) -
Petrea Lesii, spm.; — Pișoâii [*] sau - Pișoăie II sau
Gâura-i Pișoâie [♦•] „sună apa și țurgălesc
bolovanii; pe gaura aia iese apa pe Valea Lazului,
care se băgase în pământ’ II, „este o apă ce vine de
la Bărsăuța, se strecoară prin pământ și iese printre
stânci” [*•] (104); -Piș6ii „peșteră prin care vine
apa pe sub pământ, e în hotar cu satu Frâncenii de
Piatră” II (105); - Ponórului „este o bortă de piatră
acolo, un teren cu făneață” I (275) - v. Ponorw,
~ Sticóii „e pe lângă o vale” II, „groapă” 111 (116) —
Sticoaia, spm. < Stic, por.; ~ Úrsului „gaură” I (78)
- subst urs', ~ Vântului „un ponor pe sub pământ, o
peșteră; nu stau vulpi, că-i rece tare” I, „o gaură în
stâncă, un ponor, bate vântu” II (134); -Zméului
[zmăyuluj] „o gaură în Boiște, deal ce ține de Păușa,
în hotar cu Poarta Sălajului” II (41); „e o gaură
într-o dungă de stâncă” IV (107) - subst zmeu.
La Găuri „pământurile alea-s pline de găuri de
vulpi, coaste” I (209).
- Din subst gâură (pl. găuri, găuri) ‘adâncitură,
scobitură, prăpastie’.
GÁVA v. Piatra.
GÁVRA v. Fața, Groapa.
GAVRÎLĂ v. Coasta, Ograda, Pădurea,
Purcăreții, Uricu.
GAVRILEÁSA v. Ciinu, Poiana.
GÁZDA v. Corătura, Pădurea.
140
GĂUNOĂSA
GĂZGORU v. Dealu, Râtu
GĂBĂNĂȘ v. Groapa, Râpa .
GĂBOIUEȘTI v. Ulița.
GĂBOROAIA v. Bercu, Coasta, Fața, Fântâna,
Pădurea, Zăpodea.
GÂBRIĂN v. Coasta.
GĂBU v. Gâbu.
GĂBUR0I v. Dealu
GĂDÂRE v. Poienița.
GÂGEĂSCA [găjsâsca] „Ioc deluros, arător și
fânaț, e pe lângă Vale” 1 (273).
V. și Părău Găgețtii.
- Din spm. ~< Gagea, por. sau adj. găgesc,
-ească ‘care aparține lui Gagea’.
GĂLÂSCĂ v. Vâlceaua.
GĂnjȘTI v. Fântâna.
GĂINĂ v. Dâmbu, Dealu, Picioru, Vârvu.
GĂLĂNU v. Șanțu.
GĂLĂȘENI, pop. Totélec, sat c. Cuzăplac;
1523 poss. Thoth Thelek, Toththelek, \Ti?> Totelke,
1750 Tólelek, 1850 Tyotyelék, 1854 Tóttelke,
Totelec (Suciu, DILT).
Gălășânii „parte de sat” 1 (30).
- Din n. grup - < Galoș, n. fam.; cf. top. magh.
Tóttelek.
GĂLBENEĂSA „acolo s-au făcut flori galbene”
I, „e pământ cam argilos” III (166).
- Din spm. ~.
GĂLBENEĂȚĂ v. Pădurea.
GĂLBINUȚU [gălbîniâț] „o porțiune de pădure
între Peștirele și Láb” I, „un foltuc, foit mic de
pădure” II, „e o bucată de pădure” 111 (117).
- Din adj. subst. gălbimiț < galben + suf. -uț.
GĂLPĂIA sat, c. Bălan-, 1350 poss. Galpuna,
1473 Gelponya, 1492 Kalponya, 1602 Galponia,
1733 Gelpéje, 1750 Galponya, 1760-1762
Gálpönya, 1837 Gelpuje, Galpija, 1850 Gelpije,
1854 Galponya, Gelpiea (Suciu, DILT).
V. și Dosu Gălpâii, Drumu ~, Părău ~, Valea
- Din top. sl. *GluponJa < n. pers. Gluponü,
Glupina, Glupona (cf. Kniezsa, KH, 274/90; Kiss,
FNESz, 1,495).
GĂREĂȚA v. Dealu.
GĂUCA [găjjuca] „coastă, arabil” III, IV (97);
„o groapă mai micuță” I, „e o fundacă, o așezătură,
un miez de troacă” II (109).
V. și Dosu Găucii.
- Din subst găucă (pl. găuci) < câucă ‘groapă,
adâncitură de teren’ (Loșonți, Top., 142-144).
GAÚNI v. Ulița.
GĂUNOÂSA „loc cu păraie și o groapă” I, „loc
rău, rupturi” II (76); „pășune, aparține de Valea
Glodului; iese un izvor de acolo” III (104);
Găunoăsa II sau La Găunoâsa I „loc mai așezat
mai jos de Poduri” I, „un pic de pantă” II (25).
În Găunoâsa „o groapă înconjurată de niște
dealuri mai mici, cu tufe și pădure” I (77); Su - „îs
niște stani, a fost pășune” I (104).
GÁUNÓS
V . și Dâmbu Găunoșii, fântâna din Găunoasa,
Părău Găunoasii, Râpa
- Din adj. subst găunăs, -oasă (pl. găunoși,
-oase) ‘depresiune’.
GÁUNÓS v. Dealu.
GÁURÉNII „pășune, e lângă pădure, sânt
izvoare multe; de acolo se formează și Părău
Găurenilor” I, „loc oblu” III, IV (118).
V . și Cotu Găurenilor, Părău ~.
- Din n. grup ~ < subst. gaură sau top. Gaura.
GÁVÁNU „deal, arător, da-i mai mult pustii” I
(205).
- Din subst. găvan (pl. găvane) 'groapă,
depresiune, scobitură de teren sub forma unei linguri
adânci’ (cf. Porucic, L, 34, 43, 46, 71; Iordan, Top.,
27; Loșonți, Top., 150-154; Avram, NCO, 101-103).
GÁVOJDÉNEA [găvojd’ânș] III sau în
Găvojdâne I „e un dos acolo pe vale-n sus” I, „e o
bucată de vale; tot legat de valea aia îi o pantă” III,
„fâșie de pământ între un huceag și pădurea mare”
IV (104); „un fundalău, un fel de iroagă între două
răpi oable și se strâng formând un unghi la
terminare” IV (108); Găvojdânea II, III sau La
Găvojdâne 1 „în capătul ei o fântână cu izvor bun
tare; pe lângă pădure merge un părău; a spălat apa”
I, „fântâna cu pământ cu tot se numește așa; a fost
un rât fain; la mijlocul Iui a fost o adăpătoare" U, III
(110); Gávójdina „o groapă, o așezătură” I, „o
toloacă, o iroagă” II, „loc ca o covată, teren
denivelat, pantă dulce către Jugăștreni” III (123).
V. și Fața Găvojdenii, Fundu ~, Părău
Găvojdinii.
- Din subst. *găvojdăne, *govojdenie, *găvâjdină
'groapă, văgăună, depresiune, adâncitură ascuțită la
un capăt’ (Loșonți, Top., 155-157).
GĂVRILÂȘ v. Grădina.
GÁVRILEÁSA v. Coasta.
GÂVRILEȘTI v. Fântâna, Prun.
GĂZDÂCI v. Bercu, Dealu, Pășunea, Pietrosu.
GÁZDÁCU v. Lemn, Picioru.
GÁZDÁCÓI v. Valău.
GĂZDÂCÎIȚA v. Coasta, Iertașu, Valea,
Râtu.
GĂZDĂCÎJȚU v. Iertașu, Pădurea, Părău,
Podireu, Poiana.
GÁBU „coastă, pășune; îi mai mare decât toate
dealurile” I (83); Găbu „o parte de hotar pe coastă,
arător” I, II, III (48).
La Găbu „partea din jos a satului” I, II, III (48);
Sub Găbu „partea de jos care intră-n vatra satului”
1, II, III (48).
- Din adj. subst. gâb, -ă, cu var. găb ‘încovoiat,
cocoșat’ sau por. Gâbu.
GÁDEA v. Fundătura.
GÁLEA v. Ghilea.
GÂLGĂIEȘTIv. Dealu.
GÂLGÂU sat, c.; 1405 villa olachalis Galgo,
1733 Galgó, 1750 Gilgeu, 1850 Galgeu, 1854
Galgâ, Gălgău (Suciu, DILT).
141
GÁRDA
- Din prob. n. pers. —.
GÂLGÂU ALMÂȘULUI sat, c. Bălan-, 1560
Chalgo, 1733 Galgo, 1837 Gilgo, 1854 Galgâ,
Gălgău (Suciu, DILT).
- Din prob. n. pers. Gâlgău.
GÂLGĂ0ȚU „loc drept și dâmburi, fânaț” I
(56); „parte de sat construită după primul război” II,
„uliță” IV (98).
Pe Gâlgăuț „pășune pe sub un deal” I (109).
V . și Fața Gâlgăuțului, Fundu ~, Părău ~, Podu ~.
- Din top. Gâlgău + suf. -uț.
GÂLTÂNA II sau Pe Gâltănă I „e o gâltănă, un
loc mai strâmt, o strâmtoare între dealuri; e o troacă,
o văgăună, o iroagă” I, „o ieroagă” II (109).
- Din subst gâltănă, var. a Iui găitan (pl.
găitane) ‘văgăună, loc mai strâmt între dealuri’
(Loșonți, Top., 157).
GÂNȚ0I v. Poiana.
GÂRBOÂNU v. Tabla.
GÁRBÓU sat, c.; 1315 poss. Vrbou, 1325
Wrbo, 1335 Orbo, 1393 Orbou, 1553 Arbo, 1566
Olâh-Orbo, 1733 Gorbo, 1750 Garbou, 1850
Girbova din Szusz, 1854 Felső-Orbó, Gârbova de
Sus (Suciu, DILT).
Pe Gárbóu „pantă, pe-o partc-i părău și pe-o
parte îi coaste; mere spre Gârbou” I (53).
V . și Dealu Gârboului, Drumu ~, Părău —,
Valea ~.
- Din top. magh. Orbă (< sl. Vorbov > Orbov) <
sl. vruba ‘salcie’; vürbovo ‘sălcărie’ (E. Petrovici, în
DR, X, 243; Kniezsa, KH, 260/57; Iordan, Top.,
100-101).
GÂRBOVA „pământ arabil pe niște dealuri
prăpădite” II „loc păntos” II (151).
V . și Dealu Gârbovii.
- Din top. sl. *Vrübovo (contaminat cu
*Grübovo) < sl. vürbovo ‘sălcărie’ (cf. E. Petrovici,
în DR, X, 243; Studii, 149); cf. și rom. gârbov.
GÂRBOVIȚA „teren arabil chiar lângă sat,
teren mai de pantă” I (172).
- Din top. Gârbova + suf. -iță.
GĂRBU „pantă, arabil” IV (215); Garba „ca un
vârv de deal, dar nu ascuțit; e un platou” I (13).
V . și Valea Gârbii.
- Din adj. subst gârb, -ă ‘încovoiat’.
GÁRCÉIU sat, c. Crișeni' 1405 Gercsen,
Cerchyn, Gerchen, 1413 Georchyeon, 1464
Gbrtsen, 1547 Geurchium, 1555 Geârchen, 1570
Görchön, 1733 GercsiJ, 1750 Görcsön, 1850
Girtsiu, 1854 Görcsön, Girciu (Suciu, DILT).
V . și Dealu Gârceiului.
— Din subst *gárcéi < gârci + suf. -ei; cf. și n.
fam. magh. Görcsön (Kiss, FNESz, II, 579).
GÂRCI. GÜrcile II, V sau Pe Gârci II, III „loc
drept, șes, loc bun” II, „loc șes, fănaț și arabil” V, „o
umblat Someșu cândva pe partea aia” III (99).
- Din subst. gârci, var. a lui zgârci.
GÁRDA v. Coasta, Dealu, Fântâna, Iroaga.
GÂRLA
GÂRLA „o coaste întinsă” I, „un deal din sus de
Preluci, cu pășune și pomărie” II, „o coastă cu pomi
și fănaț” III, IV (97); Gârla = Groăpa GarIii; Gârla
Coțâii = Gâura Coțăii.
Sub Gârlă „teren arabil, mai drept” III, IV (97).
V. și Fântâna din Gârlă, Groapa Gârla, Părău
de la Gârla.
Gârlele „un picior de deal; sânt izvoare” I (77);
„loc pe vale, loc unde valea e mai largă puțin” IV
(118).
- Din subst gârlă (pl. gârle) ‘apă curgătoare
mai mică; depresiune alungită aflată în lunca unei
ape curgătoare”.
GÂRLEA „un șes deasupra Varticelelor; le
desparte un tufiș, fănaț” (96).
- Din n. pers.
GÂRLÎCIU „pantă, loc arabil pe lângă pădure”
I (7); „un deluț, un dâmb pe-o curbă de părău” II,
III, „părău care se formează de aici din sat de la
fântâna satului, se varsă-n Prodănești în Valea
Agijului" IV (47); „pășune și o peșteră mare, cam
drept dar și pantă; îi chiar în fundul pâraielor” II
(56); „e o groapă așezată, e mai strâmt, apoi vine
mai larg” 1, „o așezătură și pe dincolo de el e pădure,
dincoace e o coastă și e mai așezat” 111, „teren ca o
gură de părău” IV (108); „e un teren ca un gârlici de
sticlă, loc strâmt ca o formă de gârlici” I, „un
podinocaș, îs nește păraie, curgători de ape” II, „o
delnicioară ce merge cu capătu în părău” III, „îi ca
un gârlici între niște coaste” IV (113); „un părău
între două coaste” III (133); „pășune; sânt aici niște
mormane de cenușă acoperite de pământ” II, „niște
movile” III (235).
V. și Groapa Gârliciului.
Gârliciurile „loc denivelat, pantă dulce cu
locuri rupte, nu-i loc stabil, îi apătos; are izvoare
acolo în lunecușuri; forma terenului a fost așa-ndoită
ca gârliciu de la vioară” I, „loc de pantă” III (86).
V. și Cioroiu din Gârliciuri.
- Din subst gârlici (pl. gârliciuri, gârlice) „loc
ca un tolcer, hârtop” II (114); cf. gârlici „gâtu de la
sticlă” III (133); „gâtu sticlei și intrarea la pivniță,
gura” III (86); v. și Loșonți, Top., 157.
GÂRLOÂBA III sau Gârloâba lui lácob II, [*]
„e o poiană, e coaste și dincoace și dincolo; e un loc
de podinoc” II, „gârloabă, o ieșire, un fel de părău
între păduri” III (115) -lacob, n. pers.
Hârloâbele „niște dâmburele și niște irogi între
păduri” II (113).
- Din subst. gârloâbă, cu var. *hârloabă (pl.
gârloabe, hârloabe) ‘groapă, văgăună’ (Loșonți,
Top., 157-158).
GÁRLÓI v. Părău.
GÂRZOÂIE v. Dâmbu.
GÂSCĂ v. Dealu, Laba, Valea, Vârvu.
GÁSCÓI v. Fântâna.
GĂTEA v. Părău, Secătura.
GÂȚU v. Lazu.
142
GHEȚÂRU
GÉMENEA [jémeúa] „loc drept, arabil; acolo
se-ngemănează două păraie” I (146).
- Din subst gémen, -ă, var. a lui geâmăn, -ă.
GEÓLGI v. Valea.
GERÚNE. Gerúnile [jerúnile] „un loc peste o
groapă, este și pe-o parte și pe alta un pic de
păduriță” II (31).
V . și Fundu Gorunilor, Gura ~.
— Din subst. genine (pl. geruri) (< lat.
*gyronem) ‘groapă’.
GHEBÓSU v. Piipoșu.
GHÉCEA I, IV sau Deâlu Máre II „un dâmb, îi
vie și pomărie” I, IV, „deal mare, cândva au fost vii,
dar acum au perit” II (255), „pantă, pășune” II (256).
- Din prob. n. pers. Ghécea.
GHÉNA v. Valea.
GHENCEÂNU v. Podu1.
GHEÓRGHE v. Dâmbu, Dealu, Fața, Fântâna,
Iertăoiu, Lazu, Moara, Pădurea, Părău, Poiana,
Râtu, Stupătura, Șuaiu, Togu, Ulița.
GHEORGHEOÂIA [d'ord'pia] „deal, pădure
cu brazi” I (65).
- Din n. pers. ~.
GHEORGHÍC v. Iertăoiu.
GHEORGHÍCA v. Dâmbu, Fântâna, Părău,
Poiana, Râpa.
GHEORGHIEȘ v. Fântâna, La ~.
GHEORGHÎȚĂ v. Dealu.
GHEORGHIȚOÂLA v. Podu'.
GHERÂN v. Moara.
GHERASÍM v. Dealu, Groapa, Iertașu.
GHERĂNEÂSA „loc deschis, pășune e acuma,
cândva s-a arat’ II (123).
V . și Părău Gherănesii.
- Din spm. - < Gheran, n. fam. + suf. -easă sau
‘proprietatea lui Gheran'.
GHÉRE v. Dealu, Ulița.
GHÉRGHEI V. Șura.
GHÉRGHEL v. Dâmbu, Groapa, Társa.
GHERGHELÉU „un platou deasupra la Picioru
Pustii, arabil și pășune” I (146).
- Din subst. ghergheldu (pl. ghergheleie,
ghergheleauă) < gurguleu ‘platou; ridicătură de
pământ dâmb, vârf de deal’ (cf. Loșonți, Top.,
70-73).
GHÉRMAN v. Dealu, Fântâna, Iertașu,
Podu1.
GHÉRZAN v. Fântâna.
GHEȚA „arător, e grădină” III (155).
V . și Casa Ghelii, Fântânile Părău Poiana
- Din n. fam.
GHEȚÂRU „deal; mai demult se punea gheața
pentru vară la crâșmă, ca în peșniță (= beci)” IV
(279); „a fost un ghețar amenajat în urmă cu 30-40
de ani” 111 (283).
V . și Părău Ghețarului.
Ghețării I sau în Ghețâri III sau Ghețăriu V
„acolo a fost ghețari, au cărat gheață acolo; era o
GHÉVEA
groapă în pământ” I, „au fost ghețari pe timpul
boierilor” III, „a fost un ghețar a Urănoaii” V (98);
Ghețării [*] sau Pe Ghețări IV „pantă, față” [♦] (118).
La Ghețări „acolo era un loc unde se punea
gheața” II (31).
- Din subst ghețar (pl. ghețari) ‘depozit
improvizat de gheață folosit în timpul verii’.
GHÉVEA [£6vța] „o coastă lângă Văraștină, un
dărab de pământ pustii, mal, nu face bucate” I, „o
coaste pustie” II, „loc de coastă, piatră” III (39).
Sub Ghéve „loc rău, pustiu, fostă carieră de
piatră” III (39).
GHÉZA v. Fântâna, Lazu, Pădurea.
GHÍCA v. Dealu, Iertașu, într-a Ghicii.
GHIDA v. Fundătura.
GHÍDALI v. Podu'.
GHÍDU v. Râtu.
GHÍDURA 1 sau La Ghidură II „o coastă,
mejdă cu Colibi, arător” I, „pădure” II (34).
GHÍGHERU. Pe Ghigheru [d’fd’eru] „deal
înclinat” (109); Sub -„bun de arat; apoi e un țâgloi
de deal” 1(109).
V. și Calea Ghigherului.
GHÍLANH „ulița care merge spre Tămașa; a
fost ceva nume de om mai demult” I (26).
- Din n. grup - < Ghilan, n. pers.
GHÎLCOȘ „aici a fost o bătălie mare pe vremea
turcilor și de aceea îi zice așa” I (163).
Ghilcoș Cut „izvor cu apă bună” I, II (20);
- Hagău „deal mare, pădure” IV (29).
V. și Ulița Ghilcoțului.
- Din top. magh. Gyilkos < gyilkos ‘ucigător’.
GHÎLEA v. Cotu, Fântâna, Groapa, Ograda,
Părău, Râpa.
GHILIALÉU [éiliialéy] „deal” I (77).
GHILOÁIA v. Râpa.
GHIMÂNEÂSA v. Iertașu.
GHINDĂ v. Dâmbu, Tăietura.
GHINDĂRÎA „pădure, e un fel de lemn care
face ghindă, bună pentru porci” I (17).
- Din subst. ghindărle < ghindă + suf. -arie.
GHÍNEA v. Dealu.
GHIOÁRA v. Fântâna.
GHI0CROȘU [d’6croș] „pădure de goron și
cer” 1(171).
- Din top. magh. Gyakros < gyakor ‘des, -easă’
+ suf. -s.
GHEORGHÍCA v. Poiana.
GHIORLÁIJ v. Tău.
GHIPTÉIA [d’ipt'éja] „pantă mare, arabil; ăsta
o fost ceva nume de iarbă pe ungurește” I (26).
GHIRÁN v. Coasta, Dealu, Delnița, Fântâna,
Poiana, Ponița, Zăpodea.
GHIRĂNEȘTI v. Dosu.
GHÍREA [d’Irț] 1, [*♦] sau Cherpenétu „deal,
un pământ rău, cel mai rău pământ, pășune și
mărăcini” I (262).
143
GLIGÓRE
- Din prob. n. pers. —.
GHIRÓLCIU [d'iróieu] II, [*], [»»] sau
Ghirólgiu [d'irólgu] I sau Părău Briii I „teren arabil
și fânaț, pantă lină” II (67) - Bria, n. pers.
V. și Pădurea Ghirolciului.
GHIRÓS v. Părău, Poiana.
GHIRÚI v. Ulița.
GHÍRVA v. Ulița.
GHÍTA v. Prun.
GHÍULA v. într-a Ghiulii.
GHIULOI „pantă, arabil; așa l-a chemat pe
proprietar” II, III (217).
- Din n. fam. ~.
GHIÚRCA v. Dâmbu, Dealu, Dosu, Drumu,
Fântâna, Fundu, Groapa, Părău.
GHIURCOÁIA v. Râtu.
GHIÚRFI v. într-a Iui ~, Pășunea, Poala,
Râtu.
GHIÚRI v. Coasta, Dâmbu, Dealu, Groapa,
Lazu, Părău, Togu.
GHIURIȚĂ v. A Ghiuriții, Fața, Iertașu,
Poiana.
GHIUȘÂNA v. Părău.
GHIUȚA v. Părău.
GILEȘTI v. Ograda, Tău.
GIORTÉLECU [joifélecu] „pantă” (80).
V . și Fundu Giortetecului.
- Din top. magh. Gyűrtelek < Győr, n. pers. +
telek ‘loc’.
GIREÁDA [jirțâda] „teren arător” I, „loc drept,
nu-i deal” II (151).
Pe Girézi „pășune, un dâmb mai înalt” I, „a fost
merezuș acolo, stăteau girezile de vite” II (129).
- Din subst gireădă (pl. girezi) ‘șiră (de paie, de
grâu); ridicătură de pământ având forma unei girezi,
a unui stog de paie’; cf. și ALRII, s. n., voi. I, h. 66;
ALRM H, s. n., voi. I, h. 49.
GIÚLA v. Togu.
GIUMELCÎȘ v. Plopiș.
GIURTELÉCU ȘIMLtULUI, pop. Giurtélec
[jurt'élec], sat c. Măeriște', 1259 terra Ghywrthelek,
1351 Gyurgteluke, 1416 Gyűrtelek, 1475 Gerthetek,
1733 Győrgy-Telke, 1750 Györgyietek, 1760-1762
Somlyo Győrietek, 1850 Zsűriztek, 1854 Gyűrtelek,
Jurtelec (Suciu, DILT).
V . și Pădurea Giurtelecului, Râpa ~.
- Din top. magh. Győrietek < Győr, n. pers. +
telek ‘loc, teren’.
GLÁDA v. Părău.
GLĂDIȘU „pășune, ține de Osoi, pe lângă
hotarul Cizerului” [*] (273).
- Din n. fam. Gladiș.
GLÍGA v. Aria, Coasta, Dealu, Fântâna, Gura,
Lazu, Ograda, Părău, Râtu, Ulița, Zăpodea.
GLÍGOR v. Dealu, Drumu, Groapa, La ~,
Râpa, Zugău.
GLIGÓRE v. Dealu, Părău, Pomăria.
GUGOREÁSA
GUGOREÁSA v. Vâlceaua.
GUGORTȚĂ v. Poiana.
GLIGOROÁlA v. Fântâna.
GUJENII sau In Glijéni „parte de sat au fost
multe familii Gliga” L „partea de jos a satului” II
(120).
— Din u. grup — < Gliga. n. fem.
GUJEȘTI v. Iertăoia.
GLIMÉIU „un deal nu prea mare, locu a fost a
MîrșiduluL acum este a Crișenilor” I, „deal, nu prea
înalț în hotar cu Onelecu și CrișenF II (184); „un
deal mai înalț îi mai drept deasupra’’ I (275);
Gliméiu IL HI sau Dealu Gliméiuiui II im vârv de
deaL sus h mai laț mai întins, cum ieși din sat” II,
„un deaL căzre sat încoace, de la Marin încoace” IU
(276); Gliméiu sau DeáJu Gliméiuiui „deal mai
rotund- IV (279); Gliméiu IL III sau Gliméia I „o
pantă desml de ruptă, mare, un deal rotunjit” I, „un
dărab. u pământ Imos" IL HI (207); Gliméia „teren
ooduLs. mai apătos, cu glii arabil” IL „pantă și șes,
pământ bun” IU (1); „o coastă țăpișe, a fost goală,
acum îi cu pîzrtane” II (94); Joc pe dealuri” ț
„teren de deal și șes. în hotar cu Onelecu” ni (188);
Gteméia „deaL pădure de stejar, au fost acolo fel de
tei de Lemne crescute, tot felul de spini, tot ce-a ieșit
mr pferârr" E (27).
Gliméia Mire sac La Gliméie „de la un Ioc
srae-n sus dîc-r-o dară. nu poți merge cu căruța, e
pomărie” I (209); Gliméia Mică sau Pe Gliméie
Jzcepe de lângă saț de Ia temeteu. loc mai așezat
ca un podiș” I (209 ).
V. șf Deaîu Giîmeiuîxâ. Ftșa Gibneii. Pârău —.
— Din sucsc gíánét gizneîe. gîenvie < gâLmă — suf
-ef (pL gjneL găanef) 'ridicide Erem movilă5; ct și
giâzrde 'calmă raaî mare’ (Porucic. L, 25).
GLOD sar. c. Găgăuz 1538 Sosmenra. 1550
Scsmezeă, 1733 Sós-Mező. 1760-1762 Scmező.
1850 Gicd. 1854 Scósmező. Glod (Socri. D1LT).
Glcda .deait accic a fest temesu” L „deaL loc
'^rr^á .-r-r cu acăr~ a test cirafúr” E (62); „o coaste
■rin voie în sus* L _£> coastă, e un izvor acolo- H
; 96.c „téren araxriL pământ bum. párral' I (283).
Gícdn Máre „pádure" I (117)c ~ Pópii -parti
•ergn mirii” L ,'eren al pecii- acolo éra búgat un ic
ín pácure” ü (283 ț
în Glod -rânire- ț „e ín. ijetaru Fddxüui Ar
MTLűc” n 232'1 L> -„pancL -‘X sraral” L E (46>
pgrre din Tâmcu \lare. dar a. zice așa după
□enni fia ie-accio: urâor' EL > 591
V. ș JtKzu* Gúrznuaí. racsa —. Drumu. *% refn
Xztm —, Pârâu. ~ Padurzúe - Sdxa - Saca Taiu:a
—. -i.
ijwmrfe js zxeaz pârâu bum & xcocm
fi 39*1 Ji ms® accrâacx. risefc de «ren
áe=r Z 31; -xx mscr 9 .tm oc ăcâscs. r.ciâca
y~^yT 2 XJi 2 5 i 33hh5 tare, cu ârăscs
H 7; jji; <t 3t tamă ir rarge L—
árv?. at üc jnBii.ca.w7 J -L*.;.
GOLÉNI
- Din subst glod (pl. gloduri) ‘teren noroios’.
GLODEÁNU v. Ponița.
GLODÚJ v. Fântâna.
GLOGONEȘU [glogonâș] „teren arabil și
pășune” I, „e un teren sub pădure, pășune în pantă”
D (178); „loc cam la deal, vie; au fost spini
pe-acolo” II, „pantă dulce, cu viță de vie” V (210).
- Din top. magh. Galagonyás < galagonya
‘fructe de pădure’ + suf. -5.
GLOMB0Ș v. Prisaca.
GOÁRDA „loc de deal nu prea înalț pășune de
oi și pământ arabil” I, „pășune de oi folosită și de cei
dinGârcei” 11(188).
- Din subst *goârdă, var. a lui coârdâ ‘funie’.
GODÉIU „un pic de pantă, teren arabil” II,
„teren arabil în pantă” II (23).
- Din prob. n. pers.
GODOVÁNA „pantă, loc stricat râsipit” IV
(58); ~ II sau Godovánele I „loc de față, costiș și
puțin șes” I, „o fățucă, la mijloc are o așezătură
mică” II (96); Codována „un podireu” I (56); „teren
în pantă” I (82).
Godovâna Călniî „o așezătură. un pic de ponor,
în hotar cu Calna” II (96) - Calna, sat în CI.
V. și Pârău Godovănii, Părău Godovenii, Podu
de la Godovana.
Godovénile „o coastă în fața soarelui, sânt și
rupturi” II (84).
— Din subst godovănă, cu var. codovănâ (pl.
godovane, godoveni) ‘depresiune, groapă, surpătură
de pământ’ (Homorodean, VS, 147; LoșonțL Top..
141-142).
GOG v. Fundu. Iertașu. Picioru.
GÓGORA Joc arător. cam în pantă; a fost un
om la care i-a zis așa” II (27).
- Din n. pers.
GOGOREÁSA v. Fântâna.
GOGÓNT v. Păriu.
GOGULEȘTI v. Dosu.
GÓLA „pontă, arabil” L „pantă, dar nu mare,
arabil” HI (29); „pantă duke. teren arabîr L „un
deaL nu mare, hotar cu Finnîniș” 11 (15IX
V . și Fâncâna de la Gaia. Pârâu Gom Tcgu Zar
Gcia.
— Din n. tara
GÓJA v. TU.
COJEȘTI v Vlița.
GOL. GOÁLÁ v. CnragBrie. Daaab». Vîa.
GOLA$ v Dârntx
GOLaȘTIXA ^arabil* L IU (l(M\ „e ih S.'cirJ
Gkxiului. usjjeă cu oei și Fritecemi ce Frac*! mcL-
IV. la Frxxvei” V. VI (Ut)k
V . și Coasw Gaujî:>u*.
- Din suSt gcia,'* (pl. gviaștt/uV < gy» ■*
-csrvtc 'kv
GOLEA v IMawt.
GOLEMx IhH
GOLGĂNEÂȘU
GOLGĂNEÂȘU [golgănâș] „părău, izvorăște
din Pădurea Șimleului, trece prin Bic și Șimleu" I,
„loc deluros pe o suprafață mare, teren arabil; nu e
de la nume de om” 111 (218).
- Din top. magh. Galganesz.
GOLGOTA „acolo au oamenii pivnițe și vinuri
și coboară mai greu” V, VI (210).
- Din top. biblic —.
GOLIȘE v. Coaste.
GOLIȘELU „teren arabil” I, „teren arabil slab,
pe un vârf de deal, e coastă și golaș” II (191).
- Din adj. subst galișei < gol + suf. -iș + suf. -el
‘loc defrișat’.
GOLÎȘTEA „deal, o frunte de deal care
coboară până la Vale, lucrător, nu prea bun” I (62).
- Din subst. goliște < gol + suf. -iște ‘loc
defrișat’.
GÓMBA „un loc șes în hotar, a fost o căsuță de
vară de-a baronului” 1 (143).
- Din subst. gămbă (pl. gambe) „căsuță de vară
în formă de ciupercă” I (143).
GOMBÂȘ v. Poiana.
GOMBOȘU „pantă, pământ arabil; a fost a unui
boier” IV (215).
V . și Coasta lu Gomboș.
- Din n. pers. Gomboș.
GÓNCEA v. Părău.
GÓNGU „un deal, arabil, o pantă în mijlocul
dealului; se pare că se aude ecoul foarte tare” II (168).
- Din subst. gong.
GÓRBAN v. Lacu.
GORBĂNEÂSĂ. Gorbăneăsa Nastaslii „pantă,
cosalău” I, „poiană frumoasă în pădure, cu două
izvoare, fânaț; a fost a unui om și după femeia lui i-a
zis așa” III (287) - Nastasia, pren.; - Păntii „costi,
cosalău” I, „pantă, pășune” III (287) - Pantea, n. pers.
- Din spm. ~ sau ‘proprietatea lui Gorban’.
GÓRCA v. Părău.
GÓRCEA v. Părău.
GÓRDAN v. Dealu.
GORDÂNA „parte de sat; poate vine de la
numele de Gordea” II, III (33).
- Din spm. ~ < Górdea, n. fam.
GÓRDEANU [górd'an] „loc cam deluros,
arabil, îs și pomi și vie” II, IV (244).
- Din subst. górdean ‘strugure cu boabe
galbene, care se coace timpuriu’.
GORDOÁIA v. Groapa, Fântâna.
GÓREA v. Coliba, La a Gorii.
GORÉSCU v. Groapa.
GORÉȘTI v. Dosu.
GÓRGA v. Fântâna.
GORGÁNA „o așezătură mai rotundă, arabil și
pădure” I, „rât; acolo a fost granița, a fost o poartă
de fier” [*] (34), „pădure în hotar cu Sânmihaiu; e
un fel de dâmb; acolo îi zice Poarta de Fier, acolo a
fost granița” I, „deal cu pădure” II (41); „loc cam
drept, fânaț și pășune” IV (115).
145
GORÚN
- Din subst gorgână (pl. gorgane, gorgăni)
„ogaș larg, strâmtură de părău” I (113); „văgăună”
IV (115) (v. și Loșonți, Top., 158).
GORGÂNU „acolo îs trei căsi ce aparțin de
Valea Goșului; zice că-i poreclă” I (102).
V. și Valea lui Gorgan, Valea Gorganului.
- Din por. Gorgân sau din subst. gorgân (pl.
gorgane) ‘movilă ridicată deasupra unui mormânt
străvechi’.
GÓRMOJU III, IV sau Gârmoșu II „un deal
înăltuc cu pădure” II, „teren cu pășune și pădure pe
pantă" III, IV (97).
V. și Vârvu Gormojului.
- Din prob. n. pers. ~.
GOROBÍNA v. Corobina.
GÓRON (n. pers.) v. Fântâna, Părău, Vâlceaua.
GORONÂȘU „pantă ușoară, pășune, aici sânt
cinci băi” I (6); „livadă, înainte a fost pășune și arător”
I, „arător, fost pădure de goron” III (133); „loc drept,
pășune” I, „loc drept și deal, pășune” II (264).
La Goronâș „teren arabil și pășune; fost pădure
de goron” II (130).
V. și Părău Goronașului.
- Din subst. goronâș < goron + suf. -aș.
GORONÉTU „pantă, o parte dintr-un deal mai
mare, loc arător, o fi fost pădure” I, „locu-i cam șes,
un pic de pantă” II (13); „cam pantă, pășune cu
tufișuri; cândva au fost goroni” 1 (16); „deal; a fost
oarecând pădure de goron” II (257); „un vârv de
deal mai ascuțit; a fost pădure de goron și s-a tăiat” I
(274); Goronétu III, IV sau Goronâțu II „pădure; îi
mai mult goron acolo” IV (207).
V . și Dealu Goronetului, Părău ~.
- Din subst goronét < goron + suf. -et ‘pădurice
de gorun’.
GORONEȚU v. Goronétu.
GORONIȘtLU „pomărie, plantație pe deal;
înainte a fost pădure” I, „acuma-i pășune și pomi” II,
111(174).
V . și Drumu Goronișelului.
- Din subst. dim. goronișâl < goroniș + suf. -el.
GORONÎȘTEA v. Goruniștea.
GORONÎȘU „e și câte un goron, și de cosit și
pădure de fag” I (109); „rupturi, râpe mari” I,
„pădure” II (113); „loc arător, a fost pădure de
gorun și s-a tăiat” I (119).
-lestárűchii „pădure de stejar” [*] (102) -
lestăruca, n. pers.
V . și Coasta Goronișului.
- Din subst. goroniș < goron + suf. -iș
‘goronet’.
GORONÍTU „pădure pe-un deal, așa pe coastă
spre apus; îi pădure de goron” 1 (209).
- Din subst. goronit < goron + suf. -it.
GORÚN. Gorúnu cel Mâre „în vârvu dealului
unde este o cruce de dramuri a fost un goron foarte
mare, gros” I, II, III (45); - Mâre „deal cu pădure, e
GORUNÎȘTEA
un gorun mare, cam de vreo două sute de ani și în
jur e pădure de gorun” I (140); Gorónu lui FAchete
„un goron mare în Pădurea Meseș, are o sută de ani,
era și punct de reper pentru toată lumea, tocmai în
marginea pădurii” II (1) - Fechete, n. pers.; - lui
Mihái Viteâzu „acolo o poposit Mihai Viteazu și
s-o bărbierit, ș-o acățat cotătoarea ș-o plecat mai
departe la Guruslău” II (228).
In GArun „i-a zis așa la un loc de la Ciungărești,
desparte hotaru Sârbilor de a Tușii, pășune” 1 (274);
La Góron „șes, arător; a fost un goron înainte” II
(132); „o fântână; a fost un lemn mare” III (156); La
Gorun „rât, teren în pantă; au fost goruni” [•] (177).
V . și Fafa Goronului, Fântâna Goronului,
Părău Goronului, Vâlceaua Goronului.
GAronii „loc drept, șes și o țâră pantă către
Grepșa Mică; a fost pădure, dar s-a spart” I (4);
„acolo a fost curat lemne de goroni; au tăiat pădurea,
acum îi arabil” I (28); „loc fain, au fost doi goroni
mari acolo” I (56); „cam deal, arabil și pădure
rămasă de goron” II (259).
GAronii LAchii „loc în pantă, mai așezat, arabil
și fănaț; au fost ceva lemne mari de tot” I (2) - Luca,
n. pers.; -Pâșchii „pantă, fănaț și arabil, mai ales
sus” I (2) - Pașca, n. fam.
In GAroni I sau La GAroni II „pășune, a fost
pădure de goroni și s-a tăiat’ I, „pășune, mai sânt
goroni rari” II (125); La GorAni „un deluț arător” 1
(138); La GAruni „fănaț și pădure, au fost goruni”
IV, V (33); La GAronii Búculi „au fost goroni” I
(101) - Bucu, n. pers.; Sub GAroni „loc arabil pe
deal” I, „pantă, arabil” II (78); „un teren de pășune
mai așezat’ I (125); Sub GorAni „loc mai șes, pantă
mică” I (148).
V . și Coastea cu Goroni, Coastea Goronilor,
Dealu Gorunilor, Dealu Goronilor, Dosu Fața
Groapa ~, Gura Părău Valea —.
- Din subst. gorun, gorun, cu var. góron (pl.
goruni, goroni) ‘specie de stejar, stejar’.
GORUNÎȘTEA „pădure de gorun” II (178);
Goroniștea „cândva au fost goroni, acum e pământ
arător” I, II (166); „pantă, pădure de goron și cer” 1,
II, „coaste, pădure de goron” IV (288).
V. și Părău Goroniștii, Vărvu Goroniștii.
— Din subst goruniște, cu var. goroniște <
gorun, góron + suf. -iște.
GOSTILA sat, c. Poiana Blenchii; 1553
Gostille. Goztilla, 1570 Costylla, 1599 Goztella,
1602 Gosztilla, 1733 Gosztila, 1850 Gosztyilla,
1854 Gosztilla, Gostila (Suciu, DILT).
- Din n. pers. - (Pătruț, OR, 14).
GOSTILÎȚA „Valea Runcului și Valea
Tămoșinesii se întâlnesc la Gura Văii și formează
Gostilița, care curge prin sat până la biserică, unde
se întâlnește cu Valea Mare” I (109).
— Din top. Gostila + suf. -iță.
G0ȘTAN v. Grădina, Râtu.
146
GRADÍCIU
GOȘTILEÂNU v. La ~.
GOTÁRU „grădină, livadă” II (24).
- Din n. pers. Gotar.
GOTÓIU „la margine e teren arătof’ I (17).
- Din prob. n. pers. ~.
GÓTOSARU „stradă în sat sub formă de crac”
11(189).
GOȚÎȘTEA „pantă în două laturi; pe timpuri
aici oamenii și-au pus goțe (= cartofi)” III (287).
- Din subst. goțiște < goță ‘cartof + suf. -iște
Toc cu cartofi’.
GOȚ0I v. Râtu.
GOUȚ v. Ulița.
GÓVORA v. Dealu.
GOZÁRIU v. Iertașu, Ograda, Pinu.
GOZĂREȘTI v. Pădurea.
GÓZU „teren agricol așezat pe deal” I (194);
„pășune mare; a fost mare goz acolo pe ea, spinăt
mult” I (247); „o groapă mare, pășune” I, „pădure de
stejar și goron” III (251); „pășune mare, șes” I
(253); „pantă, pășune; era plin de huci și sturzuci
(= tufe mâncate de animale, roase)” IV (279).
Gâzu de Zăuân „pădure de stejar și cer; a fost a
Zăuanului cândva; au fost ceva desături, așe gozos”
I (249) - v. Zăuan; Goz de Rât „pantă pe sub
pădure, pășune; a fost heghi, acuma-i distrus, îi șișcă
(= iarba ce crește-n viile pustii)” I, „loc în pantă,
acoperit cu pădure și vie; a fost multă vreme pustii”
II (197) - v. Râtu-, -Ciorgăului „îs numai rupturi,
un fel de tăietură, un fel de goz; a fost un izvor făcut
cu un lemn scobit” I (211)— v. Ciorgău; - Lung
„pământ arabil, loc cu multe buruieni, teren lung” I
(178); -Mâre „deal mare, pășune; a fost goz
oarecând, acum l-a curățat, pășune” II (248); - Mic
„un pic de coaste, pășune; a fost cu mărăcini” II
(248); -Mării „șes, arabil” II (191) - v. Moara;
-Țigănilor „deal, pădure de cer; de acolo au adus
țiganii lemne, locuiesc în apropiere” IV (255).
Din Sus de Goz de Rât „pantă și șes, pădure
amestecată, arboret” I (197).
V . și Fundu Gazului.
GAzurile „loc izvoros; aici se strâng gozuri cum
aduce apa de pe vâlcele" I (167); „un teritoriu mai
alinat; mărăcini, pășune” I, „arabil; acolo este un
izvor” III (175); „pădure de tot felul de lemne, sânt
multe uscături” II, III (207); GAzurile I sau Pe
Gózuri II, III „teren de dos, rece, sărăcăcios” I, „a
fost arător, apoi au rămas moine” II, „pășune pe
deal” III (25).
în GAzuri „fântână cu apă bună, izvor” VI, VII
(175); La -„pantă cu spini și câte-o mejdă între
oameni, între proprietăți” I (199); Sub -„teren
arabil și vii, lângă pădure” II (167).
V . și Fântâna din Gozuri.
- Din subst goz (pl. gózuri) „gunoi” IV (279).
GOZURÉLE v. Dealu.
GRAD v. Fântâna, Părău.
GRADÍC1U „un loc îngrădit să nu vină Crasna”
IV (219).
- Din subst gradici ‘îngrăditură’.
GRĂDIȘTEA
GRĂDIȘTEA „un platou pe un deal; aici este și
Cetatea Oroieșilor” I (11); „un platou, dar nu chiar
drept” I (148).
V. și Fântâna Grădiștii, Valea
- Din subst grădiște, var. a lui grădiște (pl.
grădiști) ‘așezare fortificată, loc cu ruine’ (v. și
Porucic, L, 27; Iordan, Top., 441; Homorodean,
VS, 52).
GRĂJDU sau Grăjdu Țârinii „se pare că aici a
fost satul demult” I (179); - Căilor „pădure; a fost
un merez acolo” I (56).
Sub Grajd teren agricol (153).
V. și Fântâna la Grajd.
Grăjdurile sau La Grăjduri locul unde se află
(sau au existat) grajduri (46; 156; 165; 184; 227).
Grăjdurile din Sus (48).
După Grăjduri „coaste, arător; îi după grajduri”
1 (177); La Grăjduri = Căpătu Sătulul din Jos.
- Din subst. grajd (pl. grajduri).
GRĂMA „deal lin” I, „loc de pantă” II (202);
„pășune, un pic de pantă; se zice c-o fost și oarece
casă” I (209).
- Din n. pers. ~.
GRÁNI v. La —.
GRAS v. Dealu.
GRĂUR v. Groapa, Părău, Valea.
GRĂDINA „loc mai așezat; fânaț, arabil și pruni
mulți” III (61); Grădina „o gredină a grofului,
livadă” 1(71).
Grădina Arăcului [*] sau - Răcului I, II (66) -
v. Aracu; - Armânului „aici au fost mai demult
niște armeni” 1 (52) - Arman, spm.; - Beséricii (29;
86; 117) - v. Biserica; - Birăului Bătrân „a fost a
primarului” I (17); - Blăghii (31) - Blaga, n. fam.;
— Blójului (174) - v. Bloju; -Bonțăștilor = La
Bonțăști; -Bordfcului (17) - Bordicu, por.;
- Brândeștilor (37) - n. grup brândești < Brânde,
n. fam.; -Brebănuiui (211) — Breban, n. fam.;
— Bucului (284) — Bucu, n. fam.; — Călneănului
(103) - Călnean, spm.; -Căprărului (178) -
Căprar, n. fam.; -Chișății (17) - Chișufa, spm.;
-Ciocolénilor (57) - n. grup ciocoleni < Ciocolea,
n. pers.; -Cirășului „aici a fost un cireș mare” III
(116) - subst. cireș; -Códrului (178) - v. Codru;
-Cósmii (66) - Cosma, n. fam.; -Curții „a fost
curtea lui Mihály” I (101); „grădină boierească” III
(116); „grădina grofului” I (120); „o grădină mare,
acolo a fost curtea boierului” I, II (122); „aici o
șezut cei care administrau averea popilor de la Blaj”
II (173) - v. Curtea; -Dăscălului „a fost a unui
învățător” II (103) — Dascălu, spm.; - de la B6rtă
(136) - v. Borta; - de la Monuliști (3) - n. grup
monulești < Monu, n. pers.; - de la Nuc (114) - v.
Nucu; - de Pomărit (282); - Diăcului „a fost un
om, a fost diac la biserică” II (122) - Diacu, spm.;
— din Băgăruța (25) - v. Băgăruța; - Dobrinului
(151) - v. Dobrin; ~ Dolănilor (66) - n. grup doleni
< Dolu, top.; -Domneăscă (114); -Făgădăuălor
147
GRĂDINA
(22) - v. Fogădău; -Fântânii „e lângă Fântâna
Monuleștilor” I (3) — Fântâna; — Feredăiului
„cosalău, lângă Popas, au fost oarecând băi” I, „au
fost băi, îi cosalău” II (39) - v. Feredeu; - Flórii
(197) - Florea, n. pers.; -loănii Toăderii (207) -
Ioana Toăderii, spm.; - losivăștilor (67) - n. grup
iosivești < losiv, pren.; Grădina în Șfriș „livadă” II
(71) - v. Șirișu; - la Múscu (II) - Muscu, por.;
- lui Ăndriș (17) -Andriș, n. pers.; - lui Aramă (4)
-Aramă, por.; Grădina lui Bálint (202)-Balint, n.
fam.; - lui Bădi (18) - Bedi, n. pers.; - Iui Bógar
(9) - Bogár, n. pers.; -lui Breglezânu (178) -
Breglezan, por.; - lui Câroi (67) - Caroi, n. pers.;
-lui Coâto = Muieriștea; -lui Costăn (118) —
Castan, n. fam.; - lui Cóstea (17) - Costea, n. pers.;
-lui Crișăn (37) - Crișan, n. pers.; - lui Dihor „îi
în pădure, un pic de poiană” II (31) - subst. dihor;
-lui Fálcói I sau Ogrăzile lui Fălcdi II (282) -
Fălcoi, por.; -lui Filip [hilipj (113) - Filip, n.
pers.; - lui Găvrilâș (116) - Găvrilaș, n. pers.; - lui
Goștan sau Ratu lui G6ștan (66) - Goșlan, n. fam.;
- lui Honvíz = La Honvíz; - Iui Ion de la Moâră
(31); -lui Macău (3) - Macău, n. pers.; -lui
Olteăn (31) - Oltean, n. fam.; - lui Plășu (178) -
Pleșu, n. pers.; - lui Pólgar (188) - Polgár, n. fam.;
- iui Purece (56) - Purece, n. fam.; - lui Scorțoi
(34) - Scorțoi, por.; - lui Toderói (178) - Toderoi,
n. pers.; -Iu Viștăi (17) - Viștoii, n. pers.;
— Lupului = La Lúpu; - Mandălii (21) — Mandâla,
por.; -Mârcului (284) - Marcu, n. pers.;
-Metăștilor (43) - Metea, n. fam.; - Morii (98;
101; 111; 118; 168; 280; 282) - v. .Moara;
-Mdșului (140) — subst moșu; -Neágului (58) —
Neagu, n. pers.; -Nistorăsii (5) - Nistoreasa, spm.
< Nistor, n. pers.; - Notărâșului (202) - Notăraș,
spm.; -Ónului I (282) — Onu, hip. < Ion, pren.;
- Pălincărului (17) - Pălincar, spm.; - Păscălânului
(207) - Păscălanu, por.; - Pichărului (66) - Picheru,
spm.; - Popăsca (8) - Popasca, spm.; - Pópii (119;
282); -Puiului (138) - Puiu, n. pers.; -Pupului
(140) - Pup, por.; - Piișchii (141) - Pușca, n. fam.;
- Răului (178) - Râu, por.; - Róiului (248) - Roi,
por.; - Râsului „a fost acolo un rus, care a fost pază
la grof și a avut și el pământ acolo” II (27) - Rus,
spm.; -Samfirii (113) - Samfira, pren.; - Satului
„era în vatra satului” I (3); -Sălbâtică „acolo era
trestie, tot felul de broaște, șerpi, păsări de apă” V
(217); -Sâmulăștilor (3) - n. grop sâmulești
<Sintulea, n. fam.; - Savii (284) - Sâvu, hip.
<losif, pren; -Súrzilor (123) - Sun, n. fam;
- Șcălii (86); - Șomoi6gului (178) - Șomoiog, por.;
-Știrbului (103) — Știrbu, n. fam.; — Tódii (248) —
Todea, n. pers.; -Trónului = Rástócile Trónului;
-Triițului (6) - Truț, hip. < Dumitru, pren.;
- Țuțului (284) - Țuțu, n. pers.; - lirsului (4; 5) -
Ursu, n. pers.; - Vințăștilor (43) - n. grop vințești
<Vinfe, n. pers.; — Vóidii (31) - Voida, n. pers.;
- Zmăilor = La Făta Cătânii; Grădina Bumbăscă
GRĂDINIȚA
(104) - Búmbu, por.; -Cióciului (71) — Ciociu,
por.; -Crístii (115) - Cristea, n. fám.; ~ Flórii
Nánii II (35) - Florea Nanii, spm.; - li Bálán (103)
- Bălan, n. fam.; — lui lacóbe (113) - lacobe, n.
pere.; - lui Indréiu Dóchii (103) - Indreiu Dochii,
spm.; -lui Șerbăn (104) - Șerban, n. fam.;
Grédina lui Tirheș I sau GrSdína lui Télhe; II, III
(103) - Telheș, n. fám.; Grédina lui Vási (80) —
Vasi, n. pere.; — Iui Zaharie (80) — Zaharie, n. pere.;
-lui Zúmir (122) - Zumár, n. pere.; -Mesteche-
reánului (104) - Mestechereanu, n. pere.
După Grădina Curții „arător, nu chiar drept, a
fost grădina boierului, avea acolo casă” I (177);
După Grédina Popii „loc dept, arabil, a fost grădina
popii” I (32); La Grădină „pantă, acolo au tot pus
sămânță de bagrini” I, II, IU (289); La Grădină în
Pădure (110) - v. Pădurea.
V . și Câmpu Grădinii, Câmpu Gredinii, Părău
Grădinii, Părău Gredinii.
Grădinile „teren pe lângă sat” II (101); „îs niște
grădini în vatra satului” I (210); „pe lângă sat, în
spatele caselor” V (212); Grădinile „acolo să spunea
că o fost gredinile când s-o făcut satul” I (102).
Grădinile Bărăiții „grădini sub pădure” I (282)
— Bărăifa, n. pere.; — Bobului (131) - Bobu, n. fam.;
-Cengăștilor (282) - n. grup cengești <Ceăngu,
por.; -Ciocănilor (175) - n. grup cioceni
<Cioceăn, n. fam.; -de după Deal „grădini pe
lângă Părău Tetișului” II (282); - din Băgărtița (25)
- v. Băgăruța; -din Mijloc „coastă, fânaț între
Măgură și Părău Șendrii” 1 (52); - din Sus „p-îngă
vatra satului, lângă Valea Almașului” II (61);
-Domnăști „au fost ale unui domn” II (27);
Grădini la Vervăghi (212) — v. Verveghiu;
Grădinile lui Măriăn (212) — Marian, n. pere.; -lui
Mitruț (118) - Mitruț, hip. < Dumitru, pren.;
- Mítrii I sau Grădina Mftrii II (282) - Mitru, hip.
< Dumitru, pren.; Grădinile Oămenilor „șes, chiar
lângă vatra satului” I (3), „o fâșie de teren între șirul
de case și poalele dealului” I (57); - Perș6ii I sau
-din Perșoăie II (282) - v. Perșoaia-, Grădinile
Nămișilor (98) - Nemeș, spm.
Din Sus de Grădini „din jos e arabil și grădinile
sânt dincolo” II (179); Din Sus de Grădini „pantă,
loc de față” II (27); După Grădini „arabil, în capătu
satului” I (24); „pantă, arabil și vie; îi un loc de la
grădinile oamenilor” I (66), „loc cam drept și pantă”
IV (113); „o tarla pe o coastă” (212); „arabil; mai
jos de el îs grădinile oamenilor” II (286); După
Grădini (78); După Grădinile Borzăștilor (282) -
n. grup borzești <Borz, n. fam.; în Grădini „loc
lângă grădini” III (169); în Grădini în Sat „acolo a
fost satul mai demult” III (99); în Grădini pe
Póduri = Pódurile Glódului; La Grădini „îs lângă
drum” II (108); „un loc din sus de sat” 1 (121); „au
fost mai multe grădini acolo” II (123); Pe Grădini
„arător, nu-i drept, au fost de la boieri rămase” V
(177); Sub Grădini teren arabil (66; 110; 119).
148
GRÉPSA
V . și Capătu Gredinilor, Drumu de după
Grădini, Râtu de sub ~, Tufe la Gredini, Valea după
Grădini.
- Din subst. grădină, cu var. grădină, grădină
(pl. grădini, gredini).
GRĂDINIȚA v. Ulița.
GRĂDINOĂIA „teren în pantă, fânaț” II (17).
în Grădinoăie sau Grădinoăia Barónului „loc
șes în vatra satului, arabil și pomărie; a fost a
baronului și era foarte mare" I (143); La Grădinoăie
„fânaț și lucrători’ I, „loc cam șes” II (64).
- Din subst. grădinoăie < grădină + suf. -oaie.
GRĂDIN0I. Grădinâiu Mitrului „grădină
mare în vatra satului” I (48) - Mitru, hip. < Dumitru,
pren.
— Din subst. grădinăi < grădină + suf. -oi.
GRĂDINLIȚA „loc cu grădini dat oamenilor
după reforma din 1918” I (186).
- Din subst. grădiniifă < grădină + suf. -ufă.
GRĂDIȘTEA v. Grădiștea.
GRĂITOĂREA „o groapă; de acolo când
grăiam se auzea la Părău Coltauălor, este și un
izvor” II, „o groapă unde se-aude ecoul” III, IV (31).
V. și Fântâna din Grăitoare, Fundu Grăitorii.
- Din subst. grăitoare.
GRÂU v. Gruiu.
GRÂU. La Grâu [gnyu] Ursului „loc șes,
arabil; lunca dreaptă a Văii Almașului; acolo a avut
Ursu grâu” I, II, III (148) - Ursu, por.
V . și Drumu de la Grâu Ursului.
— Din subst. grâu.
GREÂBĂNU [grțbăn] „un platou mare; face
parte din Dealu Mărginesii, îi în vârvu lui” 1 (6);
Greâbănu I sau Grăbânu II „pădure pe deal, coamă
a Vlădesii” 1 (283); Greâbănu sau Grăbânu sau La
Greăbân „deal, pășune și pădure” I (284); Grfbănu
„deal, dincolo de Măgura Priii; îi un deal înalt cu
forma ca un gribăn, unde începe spinarea la vacă, aci
după cap, unde se gată grumazu” III (281).
V . și Dealu Grebănului, Valea Grebânului.
- Din subst. greâbăn, cu var. grebăn, grebăn,
gribăn (pl. grebene) ‘spinarea unui deal, coamă’ (cf.
Porucic, L, 25; Iordan, Top., 28).
GREBLĂ v. Valea.
GREBLOÁIA „un rât pe Vale, prin capu Văii”
I, „fânaț, îi mai întins” III (125).
- Din subst. grebloáie < gréblá + suf. -oaie ‘loc
întins’.
GRÉCU v. Crucea, Groapa, Mormântu, Via.
GRÉDINA v. Grădina.
GREPȘA „o tarlauă mare” I (6).
Grăpșea Fetindfii „loc cam șesos, arător; îi zice
grepșe că-i ca o drâglă cu care se scoate pâinea din
cuptor” I (5) - v. Felindia; - Măre „loc drept, un
pic costiș, arabil” I (4); - Mică „deal, pantă mică,
către soare” I (4).
V . și Drumu Grepșii Fetindii, Fântâna Grepșii,
Gura Părău Viile -.
GRÎBĂNU
- Din subst. *gripșă, o contaminare între greblă
și tapșă ‘loc neted’.
GRÎBĂNU v. Greăbănu.
GR1GORĂȘ V. Picioru, Poiana, Ponița.
GRIGÓRE v. Dealu, Groapa, Iertașu, Ponița.
GRINDĂ v. Podu2.
GRÍNDU „pantă, vine până la Vale; e delos”
III, „pământ lucrător; sânt păraie cu păduri” II (108);
„pășune și în hotare Clițului; au fost multe băltoci” I
(124); „pășune pe deal; a fost pădure de gorun” I
(140).
— Mâre „un platou întins, sus, după ce urci
Coasta la Peri; are câteva gropi mai mari, un hârtop
mai mare de stă apa în el” I, „un deluț întins, are o
surpătură mare” II (124); - Mic „un platou înspre
sat, are și hârtopi” 1, „un deluț mai mic” II (124).
V. și Coastea Grindului, Cornu ~, Fântâna de
la Grind, Ulicioara de sub Grind, Valea Grindului,
Vârvu
Grindurile „șes, între drumu țării și ștrec; a fost
un loc mai năltuț și nu stătea apa pe el, de aceea i-a
zis așa” I (138).
- Din subst. grind (pl. grinduri) ‘ridicătură mică
de teren de formă alungită, situată pe malul unei
ape’.
GRIȚĂR v. Groapa, Moara, Râpa.
GRTVÉI v. Părău.
GROĂPA „pășune pe care e o fântână” I, „uliță
în sat, e mai jos” II (23); „loc gropuros, au fost
înhâituri de pământ” I, „o groapă, un teren deschis”
II (53); „o iroagă” I (109); „o groapă mare, prin care
poți umbla cu carele” I (153).
Groăpa Ăciului „o groapă pe coaste” V (210) -
Aciu, n. pers.; - Aghireșânuiui „groapă, fânaț” 1, II
(29) - Aghireșan, spm. < Aghireș, top.; - Agrijului
„o groapă, uliță către Agrij” I (9) - v. Agrij;
-Alunilor „teren arabil în pantă” II, „au fost aluni”
I (17) - v. Alun', -Ănii „fănaț și pădure" I (77) -
Ana, pren.; - Băichii „o groapă pe coaste” I (77) -
Baie, n. pers.; — Băclții (80) - Băcița, por.;
- Băieliștii „groapă sub Osoiu Popii, pășune, acolo
a fost ceva culcătoare de boi” V (279);
-Bălăjânilor (197) - n. grup bălăjeni <Bălaj, n.
fam.; - Bărăiții (283) - Bărăifa, n. pers.;
- Bârldgului „groapă între poduri, dormeau vitele”
[*] (102) - v. Bârlogu; ~ Bârnelor „de la ea în sus e
pădure” II (72) - v. Bârnă', ~ Bédii (17) - Beda, n.
fam.; - Béli i „poiană în pădure” I (25) - Belea, por.;
- Béndrii (25) - Bendre, n. pers.; - Benoâii (21) -
Benoaia, spm. <Benea, n. fam.; -Bențoâii „o
groapă cu o ieșire” I (11)- Benfoaia, spm. < Bențe,
n. pers.; - Bflii „groapă, a fost rât, amu-i pășune” II
(287) - Bila, n. pers.; - Bilicoâii „o groapă lângă
Bilicoaia” I (64) - v. Bilicoia; - Birtului „o groapă
mai către sat, pantă destul de mare” I (13) - subst.
birf, -Bisâricii „acolo a fost biserică” I (100);
~ Blidăroâii (2) - v. Blidăroaia; - Bóncii „o groapă
strâmtă” I (2) - Bonca, n. pers.; - Bâșchii (281) „loc
149
GROÂPA
gropos, ca o boșcă” III (281) - subst. boțea „cofă
făcută din doage" III (281); — Borbiliștii (68) - v.
Borbelițtea; ~ Bótii (97) - Bota, n. pers.; - Bózghii
[bózd'i] (17) - Bozga, por.; -Brandii (39) -
Brânda, n. fam.; -Brébilor „rât, fânaț, e în sat” I
(41) - v. Brebi', - Briscului (270) - Brisc, n. pers.;
- Briștăști (267) - n. grup brițtești < Brisc, n. fám.;
- Buciștii (66) - v. Buciștea; - Búcului (101) —
Bucu, n. pers.; -Buhâtelor „loc de pădure” III (61);
-Butăștilor (17) - n. grup butești <Buta, n. fam.;
-Câlului (174); -Câșului (67); -Călăbuciului
(210) - v. Călăbuciw, - Careului „o groapă, de la
Valea Sacă în stânga, loc arător” I, „loc neted, dar
adâncit puțin” III (37) - Careu, por.; -cea Mâre
(210); - cea Podită „o așezătură” VI (98); „groapă,
pășune” 1 (100); - cea Pustie „poieniță în pădure” I
(152); -Cérbului (32); -Cérilor „a fost pădure de
cet” 1(17);- Cherejâștilor (17) - n. grup cherejești
< Chereji, n. pers.; - Châșii „coaste, arabil” I (52) —
v. Cheșa; - Chirii „groapă mică ca o covată” (13) -
Chira, n. pers.; -Cioânchii „loc de baltă” I (143);
„pământ un pic ridicat, are jos un fel de groapă” I
(146) - v. Cionca; - Ciocănii „un teren mai jos” II
(279) - Ciocana, por.; -Ciocânului „o așezătură, o
șeștină mai mare” II (103); -Ciocóiului „o groapă
p-între două păduri” I (77); - Ciogolâștilor (69) - n.
grup ciogolețti <Ciogolea, n. pers.; -Ciorócii „o
gropiță care fuge până lângă pădure” 1 (17) - v.
Cioroca; -Cioróiului (23; 279) - Cioroiu;
- Cireșilor „teren mai lăsat” 1 (75); - Cirâșului (81)
- v. Cireșu; — Ciucioâiii sau lertâșu „e ca o
fundătură între dealuri” I (186) - Ciucioaia, spm.;
- Ciocului „groapă largă, loc arător” I (21) - Ciuc,
por.; -Ciufâștilor „o adâncitură” II (17) - n. grup
ciufești <Ciuf, por.; - Ciulii „o așezătură de teren,
un hârtop; îi miezunie cu hotare Ciulii” I (131) - v.
Ciula; - Ciungul! „o gropiță, o lăsătură” I, „pășune”
II (34) - v. Ciung; - Coâstii „groapă la poalele unui
deal” I, „teren cam rupt de răzoare” II (13) - v.
Coasta; -Córbului „e înconjurată de pădure” I
(77); „groapă cu pomi” I (80) - v. Corbu;
- Córnilor (70) - v. Cornu1; - Cóstii „o râpă, pe
margine e fânaț; a fost a lui Costan” I, „o râpă lungă,
din vârvu dealului până jos” II (40) - Costan, n.
fám.; -Cotâțelor „o adâncitură în pădure; au fost
cotețe pentru porci” III (271) - v. Coteț; -Cózmii
(283) - Cozma, n. pers.; - Crâșmărului (70);
- Crâstii „o groapă înconjurată roată de un deal cu
pădure” I (21) - Crâstea, n. pers.; -Crițuli (63) -
Crețu, n. pers.; -Crintului „o groapă mai blândă” I
(25); -cu Arini „o toloacă, o groapă pe lung,
împădurită cu arini” I (156); - cu Corni „pădure, a
fost lemn de corn” I, II (173) - v. Cornu1; - Cúcului
„o așezătură micuță” (34) - v. Cuc; - cu Fântana
(81) - v. Fântâna; -cu Leurdă „o groapă între
dealuri, unde se face leurdă” 1 (186); - cu Peri „sânt
pe pășune mai mulți peri” 1 (25) - v. Păru; - cu Scai
„pădure cu umituri, a fost un tău, s-a umplut cu
GROÁPA
heciuri (= lemne dese)” I, II (173); - cu Sócii „arabil
și pădure” I, II (75) - v. Soc, ~ cu Túfe „o groapă, o
cocină unde fineau domnii porcii; teren mai așezat”
II (287) - v. Tufa-, - cu Urzici „cresc multe urzici
acolo” I (6); -Dânii (77) - Dana, n. pers.;
~ Danului (59) — Dan, n. pers.; -Dăscăliții (63) -
Dăscălița, spm.; -Dăvidoăii (70) - Dăvidoaia,
spm.; — Dalnii (56) - Dâlna, n. pers.; ~ Dârliî (53)
- Dârlă, por.; -Deăsă „un fel de adâncitură” II
(17); - de la Vie „o lăsătură sub coastă” I (127) - v.
Fia; -Diácului (69; 136; 283) - Diacu, spm.;
-Dicului (70) - Dicu, por.; -din Fâța Măre (101)
- v. Fața; - Dolții (17) - Dolța, por.; - Dósului „o
afundătură la mijloc de Dosu Ponorului” I (275) - v.
Dosu; ~ Drájénilor (69) - n. grup drăjeni < Drejan,
n. fam.; - Dúndului (69) - Dundu, por.; - Făgilor
„pășune înconjurată de fagi” I (17) - v. Fag,
— Faurului (35) - Faur, n. pers.; - Fátáciúnii „o
groapă în Fătăciune” II, III (55) - V. Fătăciunea;
~ Fătului (77) - Fătu, spm.; - Fántánélelor (72) -
v. Fântânea; - Fântânii (60) - V. Fântâna;
— Ferchiștilor (17) — n. grup fercheșii < Fercheș,
por.; - Feredéului „acolo baronul a făcut o groapă
de scăldat; au fost izvoare multe acolo” I (65) - v.
Feredeu; - Fétii „o deșelătură; a murit o fată acolo
oarccând” II (269) - v. Fată; ~ Filii [h’ili] (59) - V.
Filea; ~ Flórii (54; 197) - Florea, n. pers.; - Flórii
Oacheșii „o așezătură mai mică” I (34) - Florea
Oacheșii, spm.; -Găghii (281) - Gaga, n. fam.;
- Gâvrii III sau - lui Lâioș II (29) - Gavriș, n. fam.;
-Găbânâșului = Râpa Găbânășului; - Galii [gfli]
(270) - Ghilea, n. fam.; - Gârliciului „o groapă mai
strâmtă” III, IV (97) - v. Gârliciu; — Gârlii „groapă
unde sânt fântâni de adăpat marhăle” III (37);
-Gârlii sau Gârla „groapă, fána(” IV (68) - v.
Gârla; — Ghiúrchii (17; 42) - Ghiurca, n. pers.;
-Gordoăii (29) - Gordoaia spm. <Gordea, n.
fám.; — Goréscului (63) — Gorescu, por.; - Gorónilor
„a fost pădure de goron” I (185) — v. Gorun;
-Graurilor „pășune în pădure, sânt grauri” II (17)
— subst graur, -Gréculi (74) - Grecu, n. pers.;
Groâpa i Bârnii „o așezătură” VI (98); „pe acolo se
țipau multe lemne jos” IV (100) - v. Bârnă;
- Hărnăștilor „un pic de așezătură; îi o băltoană, o
groapă mare cu apă” 1 (34) - n. grup hămești
< Hăran, n. fam.; - Hârțului „loc gropos, cosalău”
II (93) - Herțu, n. pers.; -Holbănului (166) -
Hóiban, n. pers.; - Hotărelor „groapă, în marginea
hotarului nostru” II (28); „o groapă între hotaru nost
și a Cuzăplacului” III (92) - v. Hotaru; ~ Hoții
„groapă, ca o căldare mare; acolo atacau hoții
oamenii care veneau Ia târg” I (11) - v. Hofu;
- Mucului (62) - Hucu, por.; - Huliúli „o groapă
lungă, loc moinos” I (77) - Huliu, por.; - Húlpii
„parte de sat; o fost tot gropi de hulpi” II, III (207);
— Húlpilor „o scobitură în pădure” III (271) — v.
Hulpea; ~ Hurdoâii „arabil, îi cam pe groapă” II, III
(55) - Hurdoaia, por.; ~i Durlúc (105) - Durluc,
150
GROÁPA
por.; -lipii „groapă lângă saf’ I, „loc de dos” II
(41)- subst iapă; - lerúgii „uliță, groapă” 1 (9) - v.
Ieruga; - lliștilor (67) - n. grup ilești <Ilea n.
fam.; - Ilii „poiană în pădure” I (25) - Ilea, n. pers.;
- loasălii sau Fúndu loasălii „o groapă cu pădure,
poiană” I (57) - losăla, n. pers.; — Jendâriului (27)
-Jendaru, por.; - Jidovului „arabil, a fost a unui
jidov” I (2); -Júncilor (17); - la Ciuturi „loc în
pășune foarte puțin adâncit” III (37) - v. Ciutur; — la
Colibă „o poiană unde dormeau vitele” [*] (102) -
v. Colibă; -la Fântână (103) - v. Fântâna;
- Lârgă (10; 11; 55; 273); - Lârului „râpă abruptă,
cu salcâmi” II (40); - Lázár „fănaț” (281) - Lazâr,
n. pers.; -Leórculi „un podireu; mai în sus îi
coaste” I (53) - Leorcu, n. pers.; - Lésului (25) -
Lesu, n. pers.; - Lidăriuli „o groapă unde se gată
Lidariu” III (70) - v. Lidariu; ~ Liordișuli (82; 101)
- v. Leordișu; - Liscănului (279) - Liscan, n. pers.;
- Lucăciului (283) — Lucaciu, n. pers.; - lui Achlm
„o așezătură” II (111) - Achim, n. fam.; - lui Achlm
III, IV sau - Bercénilor I, n, III „a lui Achim, ăsta-i
numele mai vechi” III (29) - Achim, n. fam.; n. grup
berceni <Bercea, top.; - lui Ândriș (17) - Andriș,
n. pers.; - lui Ânti (51)-Anti, n. pers.; - lui Avrâm
(32) - Avram, n. pers.; - lui Bâboș „gropiță” I (17)
- Baboș, n. pers.; - lui Bânioi [bânpji] (29); - lui
Băndicăț (17) - Băndicuț, por.; - lui Bógdan (29) -
Bogdan, n. fam.; —lui Bubuióg (67) - Bubuiog,
por.; - lui Bútan „e o deșelătură între dealuri” II
(15) - Butan, por.; - lui Câlmiș I sau -Călmișoâii
II (197) - Calmiș, n. fam.; - lui Cároi (27) - Caroi,
n. fam.; - lui Chélemen (77) - Chelemen, n. fam.;
-lui Chișii (17)-Chișei, n. pers.; -lui Chiș I0șca
(29); - lui Ciociói „pădure în hotar cu Almașu” I
(282) - Ciocioi, n. pers.; - lui Ciocói (17) - Ciocoi,
por.; - lui Clfton (17) - Cliton, por.; - lui Cóstan
(32) - Castan, n. fam.; - lui Costănăș (35) -
Costănaș, n. pers.; -lui Cósti Lázár (37); -lui
Covaci (17) - Covaci, n. fam.; - lui Crișân (19) -
Crișan, n. pers.; lui Élec (40) - Elec, n. pers.; - lui
Fârcaș (65) - Farcaș, n. fam.; -lui Filimón
[h’ilimón] (12) - Filimon, pren.; - Iu Fiți (24) -
Fiți, n. pers.; - lui Fódor (77) - Fodor, n. fam.;
-lui Frâpțănu „coaste; or fi fost oarccând frapțăni”
II (279) - v. Frasinu; - lui Gábor (34) - Gábor,
pren.; - iui Gherasim [gerasfn] „o groapă, pășune,
mejdă cu Gălpâia” II, „o viroagă” III (38) -
Gherasim, n. pers.; -lui Ghérghel (146) —
Gherghel, n. pers.; - lui Ghiuri (25) - Ghiuri, pren.;
-lui Gligor (36) - Gligor, pren.; - lui Grigóre „o
toloacă, o groapă între două dealuri” II (137) -
Grigore, pren.; - lui Grițâr (19) - Grițar, por.; - lui
H6diș (70) - Hodiș, n. fam.; - lui Hribani (56) -
Hribani, n. pers.; — lui lâcob (284) - lacob, n. pers.;
-lui Îgnaț (275) - Ignaț, n. pers.; - lui Irimie (70)
- Irimie, pren.; - lui Iștăoân „o groapă, stă apa tot
timpul” I (160) - Iștăoan, n. fam.; - lui Léri (24) -
Leri, n. pers.; - lui Mârchiș (73) - Marchiș, n. fam.;
GROÁPA
-lui Marmoștian (29) - Marmoștean, n. pers.;
- lui Măștii (69) - Maștei, n. pers.; - lui Márián
„teren deșelat” I (75) - Marian, n. pers.; - lui Mihâi
(15; 267) - Mihai, pren.; - lui Mih6c (29) - Mihoc,
n. fam.; — lui Minaghi (56) — Minaghi, por.; — lui
Miron (56) - Miron, pren.; -lui Náchitói (21) -
Năchitoi, por.; -lui Nicoâră (71) - Nicoară, n.
fam.; - lui Pantilimón „o poniță într-o pădure” 1
(109) - Pantilimon, n. pers.; -lui Păvel (21) -
Pavel, n. pers.; - lui Păhuș (29) - Păhuș, n. fam.;
— lui Póivan (43) — Poivan, por.; - lui Pópoi
[pópoji] (74) - Popoi, n. pers.; - lui Por (55) - Por,
n. fam.; - lui Porumbâc (33) - Porumbâc, n. pers.;
- lui Púra (34) - Pura, n. fam.; - lui Pușcău (64) -
Pușcău, n. fam.; - lui Rablău (146, 147) - Rablón,
n. fam.; - lui Sáláéi (21) - Salad, n. pers.; - lui
Șofrdn (13) - Șofron, n. pers.; - lui Ștlfan (71) -
Ștefan, pren.; - lui Șuștli (74) - Șuștei, por.; - lui
Tanasie [tanasfje] (13; 62) - Tanasie, pren.; - lui
Tarcău (70) - Tarcău, n. fam.; - lui Tănâsie (34) -
Tanasie, pren.; - lui Tătâr (279) - Tătar, n. pers.;
- lui Toâder (67) - Toader, pren.; - lui Todoruț „o
adâncitură între două coline” II (40) - Todoruț,
pren.; - lui Tűié I, II sau -Túii 111 (70) - Tuia, por.;
-lui Țibiric (13) - Țibiric, por.; -lui Țurțurii
(109) - Țurțurel, por.; - lui Úngur (56) - Ungur, n.
fam.; -lui Uréche (52) - Ureche, n. fam.; - lui
Vandróc „o lăsătură, un loc mai întins” IV (279) -
Vandroc, por.; -lui Zaharie (63) - Zaharie, n.
pers.; - Lupâcului (80) - Lupac, por.; - Lupóii (53)
- v. Lupoaia; ~ Lupúcului (93) - Lupucu, por.;
-Lupului (17; 207; 209) - v. Lup', -Luștilor
„groapă și râpă, teren rău” V (279) - v. Luștea;
- Lutului „o răsâpitură, râpă în sat, pământ
gălbănoi, roșioi" II (38) - v. Lut', - Mâlului (98) -
v. Malu\ ~ Mârcului (29) - Marcu, n. fam.; - Mâre
(6; 11; 288); -Mâșchii (25) - Mașca, n. pers.;
- Mărinuții (35) - Marinuța, n. pers.; - Măridții
(15) - Măriuța, pren.; -Mânzăriii (177) - v.
Mânzăria; - Mațului (283) - Mâțu, por.; - Mércii
(31) - v. Mercea; - Mestécenilor „pădure; au fost
mesteceni mulți” II (56) - v. Mesteacăn', - Miculi
„un pic de gropică” I, „poiană” II (74) - Micu, n.
pers.; -Mocânului (69) - Mocanu, n. pers.;
-Móchii (29)-Moca, n. fam.; -Mónului (21; 270)
- Monu, n. pers.; -Mórii (43) - v. Moară',
- Munteanului „o deșelătură” II (25) - Muntean, n.
pers.; -Mutului (17) - Mutu, por.; -Nátului „o
doalmă, un loc lăsat mai în jos” I (272); „un pic de
deșelătură” l (284) - Natu, hip. < Ignat, pren.;
- Nănoâii I sau - Nonoáii II, III (207) - Nănoaia,
por.; -Neâgră „o râpă în pădure" 11 (17);
- Négrului „groapă pe sub un deal” I (284) - Negru,
n. pers.; — Nicórii (72) - Nicoară, n. fam.; -Ninii
(17) - Nina, pren.; -Nițului (29) - Nițu, n. pers.;
— Nónului (69) - Nonu, n. pers.; - Nucului (6; 98) -
v. Nucw, — Oâidii (35) — Oaida < Vaida, n. fam.;
-Oânii (90; 139; 209) - Oana, n. pers.; -Óilor
151
GROÁPA
(17; 153); -Onâșii [pănăși] „rât înconjurat cu
pădure” I (21) - Onaș, hip. < Ion, pren.; - Ónii (88)
— Onea, n. pers.; -Onoâii (281) - Onoaia, spm.
<Onu, hip. <lon, pren. ; -Ónului [yănului] (15) -
Onu, hip. < Ion, pren; - Óprii (39) - Oprea, n. fam.;
-Orzlștilor (17) - n. grup orzești <Orza, n. fam.;
- Pădureânului „o groapă așa mare, lungă; acolo a
stat un om în pădure” II (270) — Pădureanu, spm.;
- Păloâii „pădure” I (38); - Păloâii [*] sau Fúndu
Păloâie II „o groapă, o laștină, cu pădure [*] (41) -
Păloaia, por.; - Păstâiului „înainte o fost pădure de
carpen, da’ s-o tăiet” III (267); - Pétrii Flórii (17)-
Petrea Florii, spm.; -Pintii sau Pe Groâpă la
Pintea (101) - Pintea, n. fam.; -Pipâșului (186) -
Pipașu, por.; - Pirului „o râpă mare, o prăpastie, loc
pustiu” II (270) - Piru, n. pers.; - Plivii „uliță” II
(207) - subst pleavă', -Póiului „o viroagă de
groapă" II (287) - v. Poiu; - Pópii (25; 34; 36; 56;
95; 149; 177); -Porcâruli (155) - Porcaru, spm.;
- Porcilor „groapă unde se duceau porcii la pășune”
IV (105); - Porumbului (70) - Porumb, n. fam.;
-Prunilor (58) - v. Prun; -Racatăului „o groapă
fără fund” II, „are tot timpul apă" III (160) - v.
Racatău; -Răduli (12) - Radu, n. pers.; -Răntii
(29) - Ranta, n. fam.; - Rădâii (65) - v. Rădaia;
- Râturilor (5) - v. Râtw, ~ Ristinii (147) - Ristina,
hip. <Aristina, pren.; -R6șului (65; 73) - Roșu,
por.; - Rúsului „o gropuță mai mereauă, mai lină" I
(37) - Rusu, n. pers.; -Săschii „loc gropos, fânaț și
pruni” I, „deal cu pădure în mejdie cu Meseșu” II
(11) -Șasea, n. pers.; -Sávii (279)-Sava, n. pers.;
-Sălăjânului (21) - Sălăjan, n. fam.;
-Sămătescului I sau - Sumăclscului UI (70) -
Sumăcescu, n. fam.; -Săteâscă „a avut tot satul
pășune în ea, celelalte au fost domnești” II (62);
- Scorușului„coaste” I (52); „o albie cu pomi
fructiferi" I (80) - v. Scorușu; -Scridiului „loc mai
așezat, pășune și plantație” I, II (69) - v. Scridiw,
-Séciului „o fundătură” I, „groapă, o așezătură de
pământ” II (95) - v. Seciu; - Simlștilor (80) - n.
grup simești <Sima, n. fam; -Spânzului sau Râtu
Spânzului „o groapă lungă” II (72) - v. Spânzu;
-Spinului (21; 41) - v. Spin', — Sténii (70)-Stena,
por.; -Strâmturii „o deșelătură” III (61) - v.
Strâmtura; - Șchiopâștilor [ștoplșt'ilor] „o lăsătură,
pădure” I (13) - v. Șchiopeștii; - Șicului (267) -
Șicu, por; -Șfâițerului (146) - Șfaițer, por.;
-Șimânchii = legheléu; -Șirișuli = Șirișu;
-Știubeiului „o groapă pe imaș; e o fântână cu
pietre” III (133) - v. Știubeiu; -Șutlului (175) -
Șuteu, n. fam.; - Tăieturii „a fost pădure” I (45); „o
tăietură de loc” 11 (202) - v. Tăietura-, -Tăului
„mai sus a fost un tău” I (17) - v. Tău; ~ Tarbii „o
lăsătură lângă Zăpode" [*] (155) - Tárba, por.;
- Temetéului „groapă în capu de jos al temeteului” I
(6) - v. Temeteu; -Ticului (12) - Ticu, n. pers.;
-Tólii (269) - Tolea, n. pers.; -Toménilor „groapă
înconjurată de pădure” II (25) - n. grup tomeni
GROĂSA
< Torna, n. fam.; ~ Tómii (15) - Torna, n. pers.;
-Trăscăii pășune (65) - Trăscaia, prob. n. pers.;
-Trébii (29) - Trebea, n. fam.; -Țapurstștilor
[țapursâșfilor] (25) - n. grup țapursești < Țap, n.
fam.; — Țăgii [țăji] (26) - v. /aga; — Țârloâii (207)
- Țărloaia, n. pers.; -Țtițului (284) - Țuțu, por.;
— Ursoăii (173); -Ursóii sau Ursoâia (146) - v.
Osoiu; -Urzinélului [urzínéluluj] „îi tot ruptături,
pășune” III (281); -Vărăticului (105) — v.
Văratecu; -Vácului (85) - Văcu, por.; -Vâlcoăii
(55) - Vălcoaia, spm.; -Vereșiiului I sau
— Vereșighiului IV (207) - v. Vereșeiu; - Viii (24;
26); - Viilor (2; 24) - v. Via; - Vilii (33; 35) - Vila,
por.; -Vfrgoăii „groapă a virgeștilor” 1 (77) -
Virgoaia, spm. < Virgu, por.; - Zăvoiului „o groapă
sub pădure” [♦] (102) - v. Zăvoiu; -Zânoăgilor „o
groapă mare, dar nu adâncă, mai mult alungită” I (6)
— v. Zănoaga.
în Groăpă „un picuț de groapă, teren arabil” I
(152); în Groăpă la Vie „o așczătură, pășune” II
(111); La Groăpă „un loc ca o groapă, fânaț și
pășune” 1(16); „o groapă mare; îi numai o fântână”
III (61); Pe -„ioc mai jos, mai lăsat pe lângă Drumu
Țării” 1 (8); „loc mai adâncit, pășune” I (44);
„groapă bugăt de mare, arabil” I (56); „șes pe lângă
Someș” II (93); „o groapă, imaș” III (133); „îi
groapă, da-i mai sus ca satu” I, II (214); „un pământ
mai șes, loc mai așezat, la poalele dealului” I (231);
Pe Groăpă la lósiv „pantă, coboară tare către Valea
Teștiorii” I (147) — losiv, pren.
V. și Câmpu Gropii Mari, Coastea Gropii,
Dâmbu pe Groapă, Dealu Gropii, Dosu Gropii,
Fața Gropii Rantii, Fântâna de la Groapa
Păstaiului, Fântâna din - Birtului, Fântâna din
- cea Mare, Fântâna din Groapa Gordioaii,
Fântâna din ~ Nițului, Fântâna din -Rantii,
Fântâna in - Fătăciunii, Fântâna la Groapă,
Fântâna la - Cerbului, Fundu Gropii, Fundu — lui
Irimie, Gura Gropii, Lacu —, Părău de la Groapa
Cioroiului, Părău din Dosu Gropii, Părău Gropii,
Valea cu Groapă, Valea Gropii, Valea Gropii Mari.
Grópile (grópfile) „îs și dealuri și gropi” III (7);
„o lăsătură; acolo se-ngropau vitele moarte” I (15);
teren accidentat (17; 31; 56; 91; 172; 174; 188; 234;
246; 257; 279; 287; 288; 289); Grópile I sau
Groăpele II „îi locu așa care se risipește, se rupe” II
(62); Groăpele „teren gropos” IV (107).
Grópile Brăhămoăii sau La Vărărie „au făcut
mai demult gropi pentru var ș-o rămas brahă de var,
praf’ I (275) - Brăhămoaia, por.; — Dănciului (103)
- Danciu, n. fam.; - Fodóchii (279) - Fodoca, n.
pers.; - Helirii (52) - Helerea, por.; - Húcii (11)-
v. Huciu; -lui Anicău (7) - Anicău, por.; -lui
lósiv [grópt'ile li iósív] (32) - losif pren.; Groăpele
li Riiți (109) - Ruți, por.; Grópii lui Júrcan (103) -
Jurcan, n. fam.; Grópile Iui Mihai (2) - Mihai,
pren.; Grópile Mórii „două gropi cu mesteceni” II
(40) - v. Moara; -Năchitâștilor „loc muntos” IV
(289) - n. grup năchitești <Năchita, por.;
152
GROS
- Oltenilor (76) - n. grup olteni < Olteanu, n. fam.;
- Pópii „o tablă cu gropi, volboros, groporos; a fost
al bisericii” (148); Groăpele Pópii (128); Grópile
Ștefănâștilor (281) - n. grup ștefanești < Ștefan,
pren.; -Zburdiștilor (275) - n. grup zburdești
< Zburdea, n. fam.
în Gropi „locu-i un pic lăsat jos” 1(7); „loc
pornit, se tot urnește” III (100); „un părău” I (162);
„mâncaturi de teren rupturi” I (207); „îi o groapă
așa, mai mare” I (266); în Grópile Morăriului „o
coastă cu niște așezături” I (101); La Gropi „loc
arător; e o vale” 1 (155); La Groăpe (113; 123); Pe
Groăpe VI sau Pe Gropi VII (98); Pe Gropi (109;
154; 161; 166); Pe după Gropi „deal, fânaț” II
(279); Su Groăpe „țarină” 1(117).
V . și Dealu Gropilor, Dosu ~, Fântâna de pe
Gropi, Fântâna din ~, Fundu Groapelor, Marginile
Gropilor, Părău de pe Gropi, Părău din ~, Părău
Groapelor, Părău Gropilor, Râtu cu Gropile, Tău
din Gropi.
- Din subst. groăpă (pl. gropi, groăpe)
‘depresiune; alunecare de teren*.
GROÁSA v. Părău.
GRÓFU v. într-a Grofului, Ulița, Via.
GROFÎJȚ v. Părău.
GROHOTÎȘU „deal, pădure de stejari’ I (262),
„deal, pășune” I, „sânt căsi acolo, pășune, pădure și
arător” II (263).
- Din subst. grohotiș (pl. grohotișuri) < grohot
+ suf. -iș ‘loc acoperit cu grohot’.
GROHÓTU „pădure și pășune, niște stânci” I,
„cură pietriș mărunt” II (105), Gróhotu 111 sau Pe
Gróhot II „e de la carieră dincoace” II, „pădure” IV
(104), Gróhotu sau Pe Gróhot IV sau La Gróhot
II, III „pădure” II, III, „în hotarul Glodului, pădure”
IV (110).
V . și Fundătura Grohotului, Fundu —.
- Din subst grohât, cu var. grohot (pl. grohote)
‘grămadă de pietre’.
GROPÉNI v. Ulița.
GRÓP1LA sau în Grăpilă „groapă” I (102).
- Din subst. gropilă, cu var. grâpilă (pl. gropile)
‘groapă mică, adâncitură’.
GROPIROÁ1A [gropt'injje] „o așezătură, fânaț;
au fost păraie, șiroaie de apă” I (134).
GROPIȚA II sau La Gropiță I, III „niște
ieroguțe” n, „acolo au fost niște izvoare, mlaștini” I,
„e în jos, pe Vale” III (113); „niște hârtopi”! (131).
- Din subst gropiță (pl. gropițe) < groapă +
suf. -iță.
GROPÓIU „o groapă afundă, cu coltăi de piatră
înjur” 1 (275); „pădure, îi pe-o groapă” I (283), „un
pic de rât între păduri” I (284).
— Din subst. gropâi (pl. gropoaie) < groapă +
suf. -oi.
GROS. V. și Dealu Gros, Drumu pe Dealu
Gros, La Lemnu Gros.
Grășii „fânaț pe pantă” I (62); „loc arător și
cosalău, loc mai drept” I, „arabil; or fi fost cândva
GROSLÂU
lemne, pădure” III, IV (97); „teren arabil și o coastă”
I (172); „parte de sat” I, „partea de sus a satului" II
(264); Gr6șii II sau Pe Groși I „pădure de fag; au
fost copaci mari, groși” [*] (124).
în Groși „șes, arabil; îi pământ bun, nu stă apa
pe el” I (124); La Groși „pantă, teren accidentat,
rupturi” I, II, III (48); „teren arabil; și acuma sânt
lemne mari, rare” I (81); Su -„pământ arabil cu
tufe” II (172); „pantă, loc gropos, tufoi” II (281).
V. și Fundu Groșilor, Valea —, Vârvu —.
- Din adj. subst. gros, groâsă (pl. groși, groase)
‘butuc’.
GROSLÂU v. Someș-Guruslău.
GROȘEN1 v. Ulița.
GROTOÂPĂ. Grotoâpele „loc între Glod și
Gâlgău” III (104), „niște gropi, fânaț și pășune” I,
„groape, îi tare gropos” II, „îs groape, tot dâmb și
groape” III (105).
- Din subst. *groloâpă (pl. *grotoape) ‘groapă,
depresiune’ (Loșonți, Top., 159).
GROZ v. Pășunea.
GRÓZA. Pe - „parte de sat” I (97).
V . și Coastele Grozii, Dâmbu ~, Lazu Picioru
-, Togu lui Groza, Ulița la Groza, Valea Grozii.
- Din n. fam. —.
GROZLÂU v. Someș-Guruslău.
GRÚA „o poiană într-o pădure, imaș” I (15).
- Din subst. grâă, var. a lui gruhă, grui „pasăre
călătoare ca și gâștele sălbatice, fac gruuu, gruuu” I
(15).
GRUIA „o groapă mare, alungită” I, „pădure și
fâneață” II (34).
V . și Tău Gruii, Vâlceaua ~.
- Din n. pers. ~ (DOR, 289; DNFR, 232).
GRUIEȚU „loc drept, arabil” I (264); „deal mai
alungit, are numai o culme” I (273); Gruiéju I sau
Guruiățu II „deal între păraie, îi cam rotund” I, „un
dâmb” II (267); Guruiețu „un dâmb frumos, înalt,
da’ nu lung, cam rotund” I, „ca un ou" II (12); „un
dâmb, un loc rădicat de oameni” I (52); „loc costos;
are un dâmb mai mic și unu mai mare, îs lunguiețe”
1(119); „un deal, un picior de pădure” III (125); „un
picior de deal” I (131); „un dâmb, îi ca un ou” I, „un
dâmb sus, mai rădicat, o mohilă mare pe imaș” III
(133); „parte de sat înspre Someș, un pic mai ridicat
decât satu” II (138); „pantă, loc arător pe un loc așa,
mai ridicat, ca un ou” II (144); „loc întins” I, „e un
fel de părău, are izvoare” II (157); „deal mare, drept
în sus, un cot de deal” I (249); „deal; îs niște munți,
așa, mai mulți, ascuțiți; îi tot o vălceauă ș-un deal” I
(262).
Sub Guruiăț „sub deah 's numai grădini acolo”
I, „loc drept; îs căsi și grădini” II (53).
V . și Capu Gruiefului, Fântâna din Gruieț,
Părău Gruiețului, Părău Guruiețului, Peștera de pe
Guruieț, Poiana în Ulița pe sub Vârvu
Guruiețului.
Gruiâțele „deal ca o culme” II (269);
Guruiâțele „niște gropi cu râturi” I (21); „dâmburi,
153
GRÚIU
dâmburele mai mari, cât casa” II, „deal” m (105);
„pământ mai gropos, un pic de deal” I, „îi sus, pe
deal, are mai multe dâmburi” III (155); „un deal
mare; îi așa, mai lopoș, ca un ou” III, „deal mai
rotundoi” IV, „pădure, îi ca un ou” V (177);
Gurițele sau Pe Gruiițe „parte din sat, arător” II
(40).
La Gruiățe I sau La Guruiițe n „pantă mare,
arabil; îi zice așa pentru ascuțitura aceea, rămasă
după ploi” 1(11); Peste Gurițe „puțină pantă; niște
păraie cu gurile toate au ieșit acolo” I (59); Sub
Guruiițe „coaste, îi sub Guruicțe” III, „un loc de
pădure în hotar, pădurea e mai sus de el, arabil” V,
„teren arător, rât și pădure; are guduri, rupturi de
pământ” [*1 (177).
V . și Fundu Văii Gurețelor, Valea Valea
Guruiețelor.
- Din subst gruieț, cu var. guruieț (pl. gruiețe,
guruiețe, gurețe) <grui + suf. -e; ‘ridicătură de
pământ’.
GRÚIU „Ioc deluros, pantă mică” I (9); „pădure
de gorun pe un deal” [♦] (10); „sub Meseș, cam șes
și puțin deal, dar nu mare” II (11); deal (43; 56; 67;
281); „un pic de deal îndulcit” I, „puțină pantă” II
(278); „deal cu mai multe încrestări, mai multe
vârfuri, îs mai țuguiate” II (279); „teren arabil, pe o
ridicătură în pantă” I, „deal” II (283); „coaste” II,
„pantă mare” IV (287); „pantă bună” 1, II, „un pic de
deal, îi rotund” IV (288).
Grúiu Brâdului „pantă, arabil, nu-s copaci, nici
livezi" I, „loc șes, da-i sus pe deal” II, „coaste” III
(7) - v. Brad-, -Chistului [fistuluj] „deal; sus îi
drept iar pe de lături îi coastă mare” II, „cosalău și
spini și pădure, coaste” II (7) - Chistu, por.;
-Ciónguli I sau -Ciungului II „loc drept Șes
frumos” I, „a lu un om ciung de-o mână” II (8) -
Ciungu, por.; - Ciórii „dâmb cu pădure” II (72) - v.
Cioara; Grui de lépuri „un dâmb împădurit’ [*]
(269); Grúiu Dódii sau Grúiu lu Peșcheliu „coaste,
arător; îi un teren ca un grui de ol” IV (279) - Doda,
Peșcheleu, por.; - li B61aș „deal, mai mult gol; e un
țuclui” I (77) - Bolaș n. pers.; - Lfii „deal, pășune”
III (267) - v. Liua; Grúiu Lung „deal lung” I, „o
spinare de deal” II (269); Grúiu Măre „un țuclui,
nu-i mare, așa, ca o statuie” III (58); „începe cu
coaste, apoi vine șes și iară coaste” I, „o coastă mai
lină, este un pic țâpișug” II (96); - Mórii „un deal
așa ca ș-un mormânt chiar în mijlocul satului; sub el
au fost două mori” I, „un pup de deal acolo-n sat a
fost moară în apropiere” III (267) - v. Moară;
~ Prunului „un pic de pantă; au fost acolo pruni” II
(91) - v. Prun; -Sechedoăii „un deal ridicat
rotund” I (59) - Sechedoaia, spm. <Sechedi, n.
pers.; -Úrsului „deal, pădure” I (264) - v. Ursu;
-Vântului „un deal mare, ascuțit; acolo suflă vântu
în veci” IV (289); Grâu Lupului „pădure cu o
poiană, îi pe culmea dealului; e o buruiană de-i zice
așa, n-o mănâncă nimeni” I (124); cf. și subst grâul
lupului ‘jabdie’; Grâhu Morâcii [grîhu monci] sau
GRUIÚT
Frânturi I sau Grâu i Morácii II „arabil, cosalău și
livadă” I, „deal” III, IV, „o bălăraie, o așezătură, loc
pe coaste” V (98).
Deasúpra Grúiului „podireu fain” I (56); După
Grui „teren arabil, mai drept” II (67); „teren după
un dâmb” I (76); La -„șes; la mijlocu lui e o
ridicătură ca un ou” I, „șes, cu o colină în mijlocu
râtului” II (59); Su - „loc drept, arabil; îi sub Grui” I
(56); „pantă oablă” III (281); Su Grúiu Mâre „loc
așezat, șes” I (96).
V. și Coastea Gruiului, Costile Dâmbu
Dealu Dosu Dosu lui Grâu Morácii, Drumu
din Grui, Fața Gruiului, Fântâna Părău ~, Părău
Gruiu Ursului, Picioru lu Grui, Podu la Gruiu
Mare, Vârvu Gruiului.
— Din subst. grui, cu var. (prin etimologie
populară) grâu (pl. grúiuri) „o coaste ca un picior de
deal” II (91); cf. și Porucic, L, 28; Iordan, Top., 30;
Homorodean, VS, 131-132.
GRUIUȚ. Gruiuțu Pintii „deal, loc frânt; a fost
un morman așa mare” IV (58) - Pintea, n. fam.
- Din subst. gruiu' < grui + suf. -uf.
GRÚMA v. Drumu, Pădurea.
GRÚNA. -Radului „o coamă de deal cu
pădure” II (144).
— Din subst *grună, var. a lui grum, grumă
‘ridicătură, înălțime’.
GUBĂRÎA „șes” I, „loc de șes între Boiște și
Topile” II, „șes; acolo oamenii purtau gube” iii (37);
„șes, arător și fânaț; a fost o piuă de făcut gube” II
(256).
La Gubărie „șes, arabil; a fost acolo o piuă de
vălea gubele, le mesteca-n apă până se făcea deasă”
III (38);
V . și Șesu Gubăriii.
Gubăriile „loc drept, arabil; a fost acolo un
gubaș care găcea gube” I (262).
- Din subst gubărie (pl. gubării) ‘locul unde se
făceau gube’ < gúbá (pl. gube) „un fel de cojoc cu
mâneci” III (37); „un fel de manta din lână” III (38);
„bundă din lână” II (256).
GUBÉRNA v. Laz.
GUDÍU v. Părău.
GUDULIE. Gudurfa Măre „o ruptătură mare,
o râpă, da-i legată cu băgrini acuma, să nu se mai
întindă, pășune” I (6); Guduria Mică sau
-Hurezânului „altă ruptătură; și aici este un izvor”
I (6) - Hurezan, n. fam.
V . și Fântâna din Gudurie, Izvoru din Guduria
Mică, Părău Guduriii Mici.
Gudullile „loc drept o fugit acuma pământul;
spini și tufișuri, îi un loc rău” I (56); „poieni, poniți
mari în pășune, îs hâite; a rămas câte o dâlmă” I,
„păraie între mai multe ridicături" [*] (109);
Gudurfile „gropi, dâmburi, ruptături; îi loc cam
zdrențuros, cam înhâit” II (64); „pantă și deal; acolo
este și o râpă mare” I (199).
între Gudurfi „bucata dintre Guduria Mare și
Guduria Mică” I (6).
154
GÚRA
- Din subst gudulie, cu var. *gudurie (pl.
gudulii, *gudurii) (<magh. gödör) ‘râpă, văgăună’
(v. și Loșonți, Top., 160).
GUDURIE v. Gudulie.
GUDURÓIU „pantă, pășune” II, „un izvor de
unde izvorăște Valea Rupturii, pășune și sturzuci
(= lemnele care le tund vacile)” IV (279).
V. și Părău Guduroiului.
- Din subst gudurai ‘noros, închis, gata de
ploaie’ (Pașca, G, 31).
GÚGU v. Dealu.
GUGULEÁSA „coastă de toate părțile, arabil și
fânaț, terminare de deal” I (86).
- Din n. pers. Gugúlea + suf. -easă.
GUGURÉNII „partea de apus a satului” II (62).
- Din n. grup - < Gugu, n. pers.
GÚIU v. Fântâna, La ~, Podu1, Ulița.
GUIÁGA „vale productivă, pășune și pădure de
fag” II (17).
V . și Ciuha Guiegii, Fundu ~, Gura Tău ~.
- Din prob. n. pers. ~.
GU1EȘTI v. Prun.
GUJÁNU v. Spin.
GÚGA v. Dosu.
GÚLE v. Drumu, Ulița.
GÚMBA „pantă ușoară, teren mare, arabil” I, II,
III, „loc cam costiș” IV (289).
V . și Coasta Gumbii, Dealu —, Șesu Valea -.
- Din prob. n. pers. —.
GÚRA. - Arinéilor „gura gropii, arător” I (62)
- v. Armei; -Arșicoâii I (62) - v. Arișcoaia;
~ Bărcăului „locu unde iese Bărcău dintre dealuri”
[*) (269) — v. Bărcău', -Bârsăuțului (104) - v.
Bârsăuțu; -Bénii „poiană, pășune” V (66) - v.
Bana; - Berceoâii „gura gropii” I (25) - v. Berceoaia;
- Berchenișului „loc drept arabil; îi la începutul
unui deal la care-i zice Bercheniș” I (26) - v.
Berchenișu; ~ Biții „locu pe unde se intră în Beța”
II (36) - v. Beța; - Bobdănâsii (25) - v. Bobdăneasa;
- Bogdănii „îi din jos de Bogdana, acolo se lărgește
puțin locu” I (33) - v. Bogdana; - Borzii (25) - v.
Borza; -Brézii „de aici izvorăște Părău Brezii” I
(97) - v. Breaza; -Broștii „un triunghi, are trei
intrări” I (55) - v. Broasca; - Brusturiilor „la
ieșirea din Drăgușoaia” I (25) - v. Brusturie;
- Bulbúcului „acolo iese apa care intră de la Ponor”
I (107) - v. Bulbucu; -Câprii „acolo intrăm pe
Valea Capiii” III (115) - v. Capra; — Călinesii „de
acolo a ieșit groapa de la Călineasa” 1 (21) - v.
Călineasa; —Căpușului „loc oblu, apoi începe
dealu; îi o groapă mare, la aia îi zice Căpuș” IV (68)
- v. Căpuțu; - Cărbunârului „gura văii Cărbunari”
I (25) - v. Cărbunaru; ~Cert6șului (98); -Cérului
„loc arător pe o culme de deal” II (131); „pășune; de
acolo încoace începe hotaru nost” III (135) - v.
Ceru; ~ Chéiului [t'éjulujj „cum ai intrat între stani”
I, „de la carieră încoace” II (104) - v. Cheiu;
-Chițului „loc cam drept de acolo începe Chețu în
GÚRA
sus” II (31) - v. Chefu; -Chilíii „de acolo începe
Chilia, arabil” I (56) -v. Chilia-, ~ Chioâsii „acolo-i
loc mai strâmt, pe urmă se lărgește” I (284) - v.
Chioasa-, -Chizălții „intrarea în porțiunea aia de
teren, loc drept” I (65) - v. Chizăl/a-, - Cioróiului
„îi o gură de groapă” II, „la ieșirea din groapă în
Valea Crăiesii” I (25) - v. Cioroiu; -Ci0ucașuli
„pășune” III (36) - v. Ciocașu; -Ciulului „cum
intri-n sat” I (62) - v. Ciulu; — Cobâltăului (105) -
v. Cobâltău; -Cólnicului „îs două colnice” I (107)
- v. Colnicu; - Córbuli „groapă largă” II (62) - v.
Corbu; - Córnilor „pășune; de acolo încep Cornii”
[*] (93) - v. Cornu'; ~Corniș0ruli I sau
-Cornișorilor II „loc șes, mai drept” I, „loc
deschis, larg; gura-i jos în vale-n podereu” II (62) -
v. Cornișoru; ~C0rții „rât între două văi” II, „o
groapă lungă, de acolo începe Corța” III (70) - v.
Corfa; -Cotrópii „o strâmtoare, loc strâmt între
dealuri” I, „intrare strâmtă între păduri și apoi se
deschide Cotroapa” IV (107) - v. Cotroapa;
-Crăciunului (62) - v. Crăciunu; -Cráiésii sau
- Văii Crăiesii (25) - v. Crăiasa; - Crăieșiții II sau
-Creieșiții I (25) - v. Crăieșifa; -Curmăturii „e
între două dealuri” IV (105) - v. Curmătura;
— Dealului (69) - v. Dealu; - Dobroâii „loc drept la
capătu pădurii” I (126) - v. Dobroaia; -Dósului
(107); „o strâmtoare” I, „acolo se intră în Dos” II
(115); „o coaste; îi în Dosu Topliții” II (133) - v.
Dosu; - Drănii „locul de întâlnire a două râuri,
Drana și Valea Fildului” I (282) - v. Drana;
- Fâgilor „dâmb; a fost cândva pădure mare de fag"
I (53) - v. Fag; - Fântânii „o groapă dulce, dar și
coastă, jos îi strâmtă și sus se lărgește, de aceea îi
zice gură; o fi fost și fântână acolo, undeva” 1(15)-
v. Fântâna; - Firii (38) - v. Firea; - Fundalăului
„acolo-i strâmt, de acolo pornește Fundalău” IV
(107) - v. Fundalău; -Gerúnilor [jerúnilor] „loc
drept, la intrarea în Geruni” II, „gura gropii” III, IV
(31) - v. Gerune; -Gorónilor „loc drept chiar în
capătu satului” II (56) - v. Gorun; - Grăpșii „un fel
de cotitură, până acolo ține drumu satului, de acolo
îi drum către Meseșeni” I (4) - v. Grepșa; - Grópii
(25) - v. Groapa; -Guiégii (17) - v. Guiaga;
- Gurișoârilor „loc drept, mai deschis, nu-i mare”
fi (62) - v. Gurișoară; - Hădărăului „o ieșire din
pădure” II (27) - Hădărău, prob, por.;
- Horhâgelor „loc unde se despart trei drumuri” II
(74) - v. Horhagea; -Hotârelor „locul unde
Vălceaua Hotarelor se lărgește” I (215) - v. Hotaru;
- i Dușii „cum intri în Dușa, de către sat” 111, „de
acolo se-ncepe Dușa, acolo-i intrarea, strâmtoarea"
II (61) - v. Dușa; -Iernăului „teren șes între două
ridicături” I (61) - v. Iernau; — lerúgii „o ierugă, o
așezătură unde se varsă apa de la deal la vale” I
(134) - v. Ieruga; -Ivănâsii „loc pustiu; de acolo
începe Ivăneasa” [*] (29) - v. Ivăneasa;
~ Jugrâștilor „partea din față de la groapă, aci-i mai
155
GÚRA
șes” I (62) - v. Jugastru; ~ Lâzului „e o intrare la
Lazu Farculi” I (77) - v. Lazu; — Lăundii „intră în
Valea Crăiesii” I (25) — v. Lăunoaia; — Leocușoâii
„locul de unde începe Leocușoaia” I (29) - v.
Leocușoaia; — Leordișului „un tăuț; de aici se
formează pășunea” I (131) - v. Leordișu;
- Leurzélii (62) - v. Leurzaua; — Loznișoârii „unde
se varsă Loznișoara în Vale” I (126) - v.
Loznișoara; - Luncii „loc drept; de aici a început
lunca” I, „șes pe lângă Someș și calea ferată” II
(129) - v. Lunca; -Lúpilor (63) — V. Lup;
- Matiașvăiului „pe aici curge Părău Matiașveiului”
I (23); - Măcii sau Șesu Măcii (17; 18) - v. Maca;
-Mălinilor (115) - v. Măleni; -Mărișdii „unde
cură groapa, e chiar lângă vale” I (21) - v.
Mărișoaia; -Mesteăcănului (25) - v. Mesteacăn;
-Mărcii (31) - v. Mercea; -Meșterâgii (17) - v.
Meștereaga; - Micăului (57) - v. Micău; - Mihâii
(144) - v. Mihaia; - Mocirlășii (33) - v. Mocirlașa;
- Mocojvéiului (25) - v. Mocoșveiu; — Moșăsii (21)
- v. Moșasa; - Negoiésii „de acolo, la deal, începe
Negoiasa” I (282); - Órrnului [yărmuli] „loc destul
de fain, nu-i șes” III (86); - Osoâii „un pic de pantă,
de acolo începe Osoaia” I (73) - v. Osoaia;
~ Osóiului „partea de jos dintre Dosu Osoiului și
Fața Osoiului, loc deschis” II (60) - v. Osoiu;
- Oșchănii [oșfâni] „locu unde se termină dealu, o
cruce de drum” V (279) - v. Oșcheana; - Ovéselor
„locul unde Vălceaua Oveselor se lărgește spre
Valea Marinului” I (215) - v. Ovăs; -Pâielor „loc
șes, gură de teren; aici-i mai strâmt și-ncolo-i mai
larg” I (63) - v. Pai; - Păiușului (275) - v. Păiușu;
-Părăului Unghiului (25); - Părăului cel Măre
(100) - v. Părău; - Părincilor „o groapă mai largă,
șes; la gură se lărgește” II (62) - v. Părinc;
- Părului (64) - v. Păru; - Pârcălăzii „îi ieșire în
Valea Crăiesii” I (25) - v. Pârcăladă; -Pășterii
(133) - v. Peștera; - Petrăii sau Șăsu Petrăii (18) -
v. Petraia; - Piétrii (74) - v. Piatra; ~ Pódurilor
„de aci începe un fel de podereu” III (70) - v.
Podu1; -Poiénii (56; 81); -Poiénilor „niște
izlazuri” I (105); -Poiénilor Bénii (75) - v.
Poiana; - Póiului (38; 62) - v. Potir; - Ponórului
„intră așa o vale și acolo îi un lărguș” III (107) - v.
Ponoru; - Porcărățului „aici se întâlnesc mai multe
păraie, Strungăreasa, Valea lui Barbor și Porcărețu"
I (98) - v. Porcărefu; -Purcărății (64) - v.
Purcăreafa; -Pustii =Sub Pustă; -Răbfcului
„teren în gura gropii” I (18) - v. Răbicu; ~ Ráchésii
„o deschizătură între două dealuri” II (7) — v.
Răcheasa; -Răiițului „șes; acolo a ieșit Valea
Loznii la Someș” 1 (124); - Răpii (132) - v. Râpa;
-Ruginoâsii (31) - v. Ruginoasa; -Sâcului „o
porțiune mai strâmtă” II, „e intrarea în Sac” III (105)
- v. Sacu; - Săcii „teren arabil, de aici începe un
părău” 1 (38) - V. Saca; - Sălhii (108, 109) - v.
Sălha; - Săliștii (59; 69) - v. Săliștea; - Sărăcfnului
GÚRA VLĂDESEI
(62) - v. Sărăcim', ~ Scăiâsii „acolo se adună mai
multe vii” II (25) - v. Scăioasa; - Scándurélelor
(25) - v. Scândurea; ~ Scorobănului „acolo-i mai
așezat, e intrarea pe Scoroban” III (25) - v.
Scorobanu; - Secăturii [săcături] (107, 109; 133) —
v. Secătura; -Sinașuiui (17; 31) - V. Sinaș;
-Sócilor „șes, fănaț; îi la intrare spre Fundu
Socilor” I (59); -Sócilor C6rții (70) - v. Soc;
— Spinilor „Ioc mai așezat; acolo se deschid mai
mult dealurile" în (69) - v. Spin; -Stráminósului
„un loc între dealuri, un pic îi drept” I (52); „îi zice
gura pentru că sus groapa îi strâmtă, iar dacă vine la
vale se lărgește” II (62) — v. Străminosu;
— Strámtórilor [strintórilor] „o intrare, o gură între
dealuri” II (160) - v. Strâmtoarea; - Streghinoâsii
III sau -Sreghinâșii IV „acolo iese părău din
pădure” III, „locul unde se varsă Streghinoasa în
valea ce vine de la Frânceni” IV (105) - v.
Stârminoasa; - Șârpilui (62) - v. Șarpe; - Șăsii „un
drum ce pleacă pe Șasa” HI (98) - v. Șasa;
-Tălpălăii (126) - v. Tălpălaia; -Toâderului „loc
în pantă puțin; îi sub groapa numită Toadei” II (62)
- v. Toaderu; -Țăgii (26) - v. Țaga; -Țibinii
[țîbdni] (70) - v. Țibenea; -filiții (122; 133; 135;
136; 266; 286) - v. Ulifa; - Úngurului „gura de sub
Unguru” I (62) — v. Unguru; — Ursóii (25; 56) - v.
Osoiu; - Vărului „râpe urâte; îi ca un fel de căldare
lângă Dealu Varului" I, „se spune că a fost cândva
acolo o cetate” [*] (207); - Văii (52; 98; 100; 105;
140; 143; 155; 156; 262); -Văii lui Pătru (52);
— Văii Lupului (25); -Văii Piâșii „îs niște
mâncături de ape” I (207); - Văii Pórcului (107);
-Văii Rúncului (109); - Văii Spălnâșului (98);
- Văii Viilor (34) - v. Valea; - Vărșii „la intrare pe
Vărșa în sus” III (283) - v. Vărșa; - Vlădâsii (98,
100) - v. Vlădeasa; ~ Vlădâii (21) - v. Vlâdoaia;
— Zápódii (33; 65; 97); -Zápódii Largi (283);
— Zápózii (25); — Zápózii Glighii (70) — v.
Zăpodea; - Zărăstii (59) - v. Zărastea.
V . și Drumu la Gura Varului, Fântâna la
- Săliștii, Părău de la - Dealului, Părău la
— Soliștii, Podu din - Uli/ii, Viile din - Meșteregii.
- Din subst. gură (pl. guri) ‘locul (uneori mai
strâmt) de unde începe un teren; locul de unde iese
sau se varsă o apă curgătoare; deschizătură’.
GÚRA VLĂDESEI sat, c. Gâlgău.
GÚRBANU „loc mai așezat, arător” I, „loc
drept; acolo a fost așezat satu cândva” 11, „loc
așezat; acolo a fost vatra veche a satului” III (271).
- Din n. pers. Gurbán (DOR, 290).
GURGHÉIU „deal, fănaț, a fost vie” II (130);
„un băltoc; a venit din Valea Pleșii, se scurge în
Valea Satului” I, „o vale mică prin sat” III, IV (158).
V . și Tabla de sub Gurghei.
- Cf. subst gurgúi ‘ridicătură, loc ascuțit’.
GUZURÂLI
GURGOIÉTU „o vale joasă, teren arabil; are un
gurgoi, loc unde s-adună apa, se face baltă” I (15);
Gurguiétu „loc mai întins” I, „teren arabil” II (76).
V . și Părău Gurgoietii, Șesu —.
— Din adj. subst. gurguiet,-ă ‘țuguiat’.
GURGUIÁTA v. Piatra.
GURGUTEȚU „cel mai înalt punct din hotar;
este mai guguiat, mai ascuțit, mai gurguțat, mai
huhuiat, mai vârfuit” II (25); „cel mai rădicat loc din
sat; deasupra îi șes, un podiș” I (28).
Gurguiâțu cel Mic „deal, mai mic ca Gurguiețu” I
(28).
- Din subst. gurguie/ (pl. gurguiele) < gurgui +
suf. -eț ‘movilă, vârf (Loșonți, Top., 77).
GURGULÉU „un deal; apucă în sus și face un
vârv ca un gurgoi de la opincă" 1 (275).
- Din subst gurguléu (pl. gurguiele, gurguleauă)
< gurgui + suf. -uleu ‘deal ascuțit vârf (cf.
Homorodean, VS, 120-121; Burețea, CT, 50;
Loșonți, Top., 77-78).
GURIȘOÂRĂ. Gurișoârile „groapă mai mică
și nu prea afundă; arabil și pe pantă-i pădure” 1 (62).
V. și Gura Gurișoarilor.
- Din subst gurișoără (pl. gurișoare) < gură +
suf. -ișoară.
GÚRU. - lui Stran „un pic de dâmb, de deluț” 1
(45) - Stran, n. pers.
GURU1EȚU v. Gruiețu.
GURUSLĂU, pop. Gruzlău, denumire
anterioară; Guruslău Ungurésc, sat c. Hereclean;
1441 Gorozlo, 1472 Két Magyar Gorozlo, 1475
Gorozlofalwa, 1584 Guruzlo, 1601 Gorozlou,
Gorozlo, 1760-1762 Magyar Goroszló, 1854 Nagy
Goroszló, Guruslău (Suciu, DILT).
— Din top. magh. Goroszló < n. pers. sl.
Gorislav, Goroslav (Kniezsa, KH, 274/98; Kiss,
FNESz, II, 70).
GURZÉNI v. Pădurea.
GÚSTA. Su - „loc sub o pantă” I, „livadă” II (76).
— Din prob. n. pers. -.
GUȘĂTA „loc arabil jos, unde-i mai șes, și sus
îi pădure; nu-i ca o gușe, îi o groapă așa, și deal la
stânga și deal la dreapta” 1 (62).
V. și Părău Gușefii.
- Din adj. subst gușât, -ă Toc gropos’.
GUTEȘTII „loc de șes, teren arător și rât’ I,
„teren arabil și fănaț” II (179).
- Din n. grup - < Gut, n. fam.
GUTÍU. Gutfii „groapă cu oltoani, acum se
cosește” I (109).
- Dinn subst. gutlu, var. a lui gutui (pl. gurii)
‘pom fructifer’.
GUTOĂIA v. Coada.
GUZURĂU „un teren între dealuri, pășune” I,
„loc de coaste" II (55).
- Din subst. *guzurău, var. a lui guzurói
‘cârtiță’.
 HÁBREA v. Fântâna.
HÁCfU v. Vâlceaua.
HAGÁU [hagăpu] teren în pantă, pe care se află
un drum de hotar (7; 18; 26; 42; 49; 52; 54; 55; 74;
78; 85; 96; 113; 115; 175; 193; 197; 218; 220; 232;
240; 267; 273; 287; 289) sau o cărare (12); drum în
pantă (49; 100; 109; 257; 274); uliță în pantă (55;
103; 249).
Hagău Bénii drum în pantă (21) - Bene, n. fam.;
- Bóncii drum în pantă (284) - Bonca, n. pers.;
- Chillii drum în pantă prin pădure (21) - v. Chilia;
-din Jos „un drum de pădure” I (146); - din Sus
drum în pantă prin pădure (146); — Fétii „drum pe
pantă” 1 (98) - v. Fată; — Flórii coastă înclinată,
pășune (85); - la Dâmbu Văii (118) - v. Dâmbu;
-la Dcâlu Săcăturii (118) -v. Dealu; -Lésii drum
pe un dâmb (93) - v. Leasa; ~ li Ferenț deal foarte
înclinat, pășune (57) - Ferenț, pren.; -Ii iâcobu
loânii drum de hotar (97) - lacobu loanii, spm.;
-Luncii (118) - v. Lunca; -Mórii „urcă de la
Someș în sat” III (118) - v. Moară; — Șâbii (98) -
Șuba, n. fam.; -Tămșii drum în pantă (33) - v.
Tamșa.
La Hagău deal și șes pe o adâncitură mai întinsă
(11); Su Hagău coastă, teren arabil (36; 55; 220);
pășune (138); „fânaț, pantă mai moale” IV (287).
V . și Coasta Hagăului, Dealu Hagău, Dealu
Hagăului, Drumu Fundu lui Hagău, Părău
Hagăului, Ulița pe Hagău, Vărvu Hagăului.
Hagâuăle deal cu mai multe drumuri în pantă
(95; 243; 288); drum în pantă (100; 139).
Hagâuăle li Lisândăr Anișchii „drum cu urcuș”
III, IV (97) - Lisander Anișchii, spm.; - Zăpidii
„drumuri ce urcă greu, e pantă mare” III, IV (97) -
v. Zăpodea.
V . și Fața Hagauălor.
- Din subst hagau (pl. hagauă) „un drum care
urcă pe-un deal, da-i mai jos decât dealu” I (83); „un
drum care-i țâpiș, de mere-n jos” II (83); „drum pe
pantă, unde se împiedică roțile carului” I (98).
HAIDÚC v. Poiana.
HAITÂU v. Fântâna, Poiana.
HÂITĂ v. Dosu, Pădurea.
HALAȘTEU [halaștâgu] „groapă bună, o
bucată mlăștinos în ea, mai este ceva tău micuț” 1
(109); „loc arător, este un pic de tău, nu mare” IV
(105); Halaștău „mlaștini, e un izvor care băltește”
157
1(157); „părău cu apă prin el, lângă legheleu;
izvorăște din Dosu Heții, se varsă în Barcău” I
(269); „teren arabil cam drept dar apătos tare” III
(281); „ulița principală; în groapa asta în veci era tot
apă, era ca un tău de pește” III (286).
V . și Dămbu Halașteului, Vâlceaua —.
Halaștâuăle „loc cam răsturnat, cu dâmburi, cu
gropi, prundiș, apătos, au fost niște tăuri acolo” III,
IV (58); „pământ drept șes, e o fântână într-un loc,
au fost și halaștauă mai demult” II (155).
V . și Fântâna de la Halaștauă.
- Din subst heleșteu, cu var. halașteu, halaștau
(pl. halaștauă) ‘iaz; lac mic; loc mlăștinos’.
HALÂȘU „pășune, acolo au dormit vitele vara”
I (253).
- Din subst *halâș < magh. állás ‘bătătură,
ocol’.
HALÂU v. Valău.
HALIPEȘTH un grup de case în vatra satului
(60).
- Din n. grup - < Halipa, por.
HÂLMĂȘD, pop. Hâlmăj, sat c.; 1341 villa
olachalis Halmas, 1491 Halmusd, 1508 Halmos,
1537 Halmasd, 1733 Halmâgy, 1850 Halmâsd,
Halmesd, 1854 Halmasd, Hâlmașd (Suciu, DILT).
V . și Valea Halmăjului.
- Din top. magh. Halmosd < halmos Toc cu
ridicături’ + suf. -d; cf. și Halmos, n. pers. (Kniezsa,
KH, 270/48; Kiss, FNESz, I, 563).
HANABÉC v. Ulița.
HÁNCIU v. Fântâna, Părău.
HÁNDRU v. Dâmbu.
HÁNGA „deal acoperit de pădure de stejar” I
(23).
- Din n. fám.
HÂNOȘ v. Lazu.
HÂNOȘA „teren în pantă și jos îi drept pășune”
I, II, „coaste” III (142); pădure (157; 158).
V . și Valea Hanoșii.
- Din spm. - < Hânoș, por. + suf. top. -a.
HÁNTOCU sau Pietrócu Hântocului „piatră
cât o biserică de mare” I (243).
- Din top. magh. Hăntok < hantok, pl. al lui
hant ‘moviliță’.
HÁPA v. Lazu.
HARÁP v. Drumu.
HARÁSTU „pământ de față, în pantă, teren
arător” 1(171).
HARAȘTEU
V . și Dealu Harastului, Podu ~, Șiru ~.
Hărăștii șes, teren arabil (207).
V . și Drumu Hărăștilor, Viile ~.
— Cf. magh. haraszi ‘frunziș, iarba uscată’.
HARAȘTEU. Harașteii „o coaste, pășune”
1(56).
Su Haraștâi „un loc drept’ I (56).
- Cf. top. Harăstu.
HARLÎȘCA parte de sat (36).
- Din n. pers. -.
HÂRȘA v. Ulița.
HAȘ v. Părău.
HÂȘCA v. Dealu.
HÂȘURĂ. Hâșurile „a fost loc parcelat’ II, „îi
râpos tare” IV (287).
V . și Ulița Hașurilor.
- Din subst. hașură, cu var. hașură (pl. hașuri)
‘loc delimitat în mai multe porțiuni’.
HAT. între Hățuri „imaș, îs haturi, tot
coboară” III (133).
- Din subst. hat (pl. hățuri) ‘fâșie de pământ
nearat’.
HÂȚEL (neart) „loc pe deal, folosit ca teren
agricol; e după numele omului, un evreu” II (235).
- Din n. pers. Hațel.
HĂBÂȘU v. Părău.
HĂBĂDÎCU „teren gropros, costos, printre
păduri; are și un platou mai jos” II (137).
Hăbădicu Mic platou, pășune (137).
V. și Valea Hăbădicului.
- Din subst hăbădic (pl. hăbidicuri) (< magh.
apadék) ‘vreascuri uscate căzute din copaci sau
lăsate de ape’ (v. și N. Drăganu, în DR, IV, 762).
HÁBIÉCIU [hăbd'ijecu] „pantă bruscă, coastă
mare” 1(11), „deal cu pantă” 1 (13); „îs mâncături de
pământ” II (258).
Hăbiâcele „pășune pe pantă” II (107).
V. și Drumu peste Hăbieci.
HADÁDɧTI v. Ulița.
HĂDĂRĂU v. Gura.
HÂDUA „un izvor dintre pietre” III (138).
HĂI v. Moara.
HĂITĂÎȚA v. Iertașu.
HĂLĂOÂIA II sau Hălăoâia Tăutului I „a
făcut Someșul o hălăoaie, o groapă” I, „acolo a fost
o vărsare de apă și a rămas ca o groapă” II (101) -
Tăutu, n. pers.
Hálióile „o porțiune mică, cam joasă, șes” I
(63).
- Din subst. hălăoăie, cu var. halăoăie (pl.
hălăoi) < halău + suf. -oaie ‘depresiune, groapă
întinsă, prelungă’ (Loșonți, Top., 161).
HĂLĂȘC&ȚA teren arabil în pantă (145).
HĂLĂIÎȘU III sau Hălădșu Dincoâce I sau
Hălăușu din Jos II „o groapă” II, „o pantă dulce, e
un pic de izvor” III (70).
Hălătrșu Mic III sau Hălăușu Dincólo I sau
Hălăușu din Sus II „o gropică, o vălcică” III (70).
158
HÂNDREIȘTI
V . și Fundu Hălăușului.
V . și Dâmbu dintre Hilăușuri.
- Din subst *hălăâș (pl. hălăușuri) < hălău +
suf. -uș ‘groapă, depresiune’.
HĂLMÂGA v. Vâlceaua.
HAMÚCÁ v. La ~.
HÁNɧTI v. Ulița.
HÂNȚÂIA „o groapă mai mare, arător și loc
pustii, loc părăios, cu rupturi” 1 (74).
V . și Dâmbu Hănțăii, Părău —, Poienile —.
- Din prob. n. pers. ~.
HĂNȚOÂIA v. Poiana.
HĂRĂOÂIA șes (76).
- Din spm. ~ < Hărău, n. pers. + suf. -oaie.
HĂRDĂBÎJȘU deal, teren arabil (249).
- Din n. pers. Hărdăbuș.
HĂRHĂCEÂSCA coastă, teren arabil, livadă și
fâneață (274).
- Din n. pers. Hărhăciu + suf. -esc.
HĂRMÂNHII sau Hărmanii deal, teren arabil
(151).
Pe Hărmani „deal; îi hotar cu satul Cuceu” IV
(177); Sub - pantă, teren arabil (151).
V. și Viile Hărmanilor.
- Din n. grup - < Hărman, n. pers.
HĂRNEȘTI v. Groapa.
HĂȘMÂȘ sat, c. Rus, 1325 possessio seu villa
Hagmas, 1405 Haghmas, 1579 Hagymás, 1733
Hadgymăs, 1750 Hezmas, 1839 Hasmas, Hatzmâs,
1850 Haczmăs, 1854 Alsó-Hagymás, Hăzmaș
(Suciu, DILT).
V. și Fântâna Hășmașului.
- Din top. magh. Hagymás < hagyma ‘ceapă’ +
suf. -s; cf. și rom. hâjmă, hâșmă, hâgimă.
HĂȘMĂȘELU coastă, pășune (96).
- Din top. Hășmâș + suf. -el.
HÁCA „pădure; a fost hâcă, bătaie cu
Huzmezău” I (76); „râpă” [*] (262).
V . și Părău Hâcii.
- Din subst. hacă (pl. hâci) „bătaie” I (76).
HÂITURA VI sau Háitúrile I „coaste” VI (98).
Háitúrile loc cu alunecări de teren (25; 48; 52;
53; 54; 56; 90; 95; 100; 102; 105; 109; 136; 149;
172; 175; 185; 273); „pantă cu surpături” II (287);
Hâiturile sau în Hiitúri (58); Hiitúrile (2; 44; 104;
110; 123; 125; 135; 137; 142; 161; 279).
Háitúrile cele Mari (48); -cele Mici (48);
- Șimoșilului (102) - v. Șimoșelu.
După Hiitúri IV sau După ínhiitúri II „coaste”
II, „o șcauă între Capu Dealului și Dealu
Câmpurilor” IV (279); în Hiitúri sau Ruptúrile
(274); în Háitúri = Surpitúrile.
V. și Fântâna din Haituri, Fundu Hâiturilor,
Părău de la Inhâituri, Valea Haturilor.
- Din subst hâitură, cu var. hiitiiră (pl. hâituri,
hiituri) < hâit + suf. -ură ‘loc surpat*.
HÂNDRÎIȘTI v. Ulița.
HANGI
HANGI. Hangii [hfnji] I sau Háncii II „loc mai
deluros, cu răzoare, arabil, sânt și răpi în jos” 1 (71).
- Din subst hângi, cu var. hânci ‘huci, huceag,
pădurice, desiș’.
HÂNJEȘTH șes și coastă, pășune (116).
- Din n. grup - < Hânja, n. pers.
HÂRB. Harbu Lupului „pantă mare, numai
oile și caprele merg pe acolo” I (145).
- Din subst. hârb (pl. hârburi) „vas de lut în
care se duce mâncarea la câmp” I (145).
HARBUȚU „loc înclinat, îi ca o groapă mai
largă, îi sub dealuri” I (175).
- Din subst hârbuf < hârb + suf. -uț „hârb mai
mic”.
HÂRCA v. Dealu.
HÂRDÂU v. Valea.
HÂREȘTII pantă, teren arabil (204).
- Din n. grup - < Hâra, por.
HÁRJA v. Clin.
HÂRLOÂBĂ v. Gârloaba.
HÂRTEA v. Coasta.
HÁRTÉNI v. Ulița.
HARTÓPU „loc de coaste, nu-i loc neted, îi loc
gropuros” I (32); „un fel de podinoc” II (104); „o
groapă afundă într-un părău” I (267); Hârtoâpa „loc
mlăștinos în pădure, îi și ruptură acolo și un pic de
poiană” I, II, III (48); „loc arabil, îi și hârtoapă și
drept și deal" I (57); „loc arător, are un părău pe
mijloc” III (136); Vartopu II, III sau Vártópii
[vírtópfi] I „loc drept e pășune și râf’ I, „teren
arabil, puțină pantă, este și un pic de pădure” II,
„teren arător, bun, nu-i chiar șes” III (174).
Hártópu Dânului „e un hârtop mare acolo” I
(14) - Dan, n. fem.; -în Deal „o groapă mare și
înfundată” III (114) - v. Dealu; -Diăcului (114) -
Diacu, spm.; - Fătului (114) - Fătu, spm.; - Lichii
„un hârtop, o mâncătură de pământ” II (141) - Lică,
hip. < Vasile, pren.; -lui Prunduș „hârtop cu
pruni” III (114) - Prunduș, n. fam.; Hártópu Tréjii
lui Tămâș (114) - Treja lui Tămaș, spm.;
- Țigăncii „groapă, pășune” III (105).
V . și Coastea Vârtopului, Părău Hârtoapii,
Părău Hârtopii, Peșlera la Hărtopu lui Aureluc.
Hârtoăpele Ioc cu denivelări (28; 73; 76; 81;
129; 177), loc cu alunecări de teren (32; 35; 234);
„loc așa, gropuros, hodropos” 1, „o troacă deschisă”
II (53); „o groapă mare, cu multe gropi făcute în ea,
îi tot un dâmb și-o groapă” I (59); „o groapă, o
așezătură” IV (110); „au fost gropi, cu ceva gârlici
(gârlici =loc ca un tolcer, hârtop)” II (114);
Hârtdpii loc cu gropi (2; 63; 82; 118; 125; 129;
132; 138); „o groapă de rât între păraie” I (95);
„coaste puțină; s-o înhâit pământul acolo cândva” I
(52); „un loc larg, pădure, o culme de deal” I (140);
„o poiană într-o groapă” I, „o ruptură de Vale în saf’
111(156).
Hârtoăpele de Jos groapă (101); -de Sus
groapă (101); Hártópii Mihului „hârtop, așezătură
159
HÉMPU
cu o fântână” I (110) - Mihu, n. pers.; —după
Știbăuț „niște hârtopi într-o așezătură” I (131) -
Știbăuf, n. pers.; -Tohăcănilor „un hârtop, o
așezătură de pădure” III (136) - n. grup tohăceni
< Tohat, n. fam.
După Hârtopi „loc cu livadă” III (86); La
Hártópi = Tábla Hártópilor.
V . și Dâmbu Hârtoapelor, Fântâna în
Hârtoape, Fântâna la Hârtoape, Părău Hârtopilor,
Râpa ~, Tabla
- Din subst. hârtop, cu var. hârtoapă, vârtâp
(pl. hârtopi, hârtoape, vârtopî) ‘adâncitură, groapă,
scobitură în pământ, loc înfundat’ (cf. și Porucic,
L, 32).
HARȚA v. Șesu.
HARU „o coaste, se poate merge cu cam; a fost
loc domnesc” I (42).
- Din n. pers. ~.
HEBEȘTH șes și un grup de case (84).
- Din n. grup - < Hébea, por.
HÉDEA v. Coasta.
HEGHEDÂR v. Părău.
HEGHEȘ v. Dealu, Fântâna.
HEGHIȘA „deal cu pădure, dâmb mare” II
(197).
- Din top. Héghiu + suf. -iș(ă).
HÉGHIU [héd'u] „deal cu vie” I (204); Higiu
[hiju] coastă, vii și teren arabil (246); pădure (101;
145); teren arabil (61; 146); pășune și tănaț (147);
deal, pădure și vie (156); carieră de alabastru (28);
„au fost vii, acuma-i pământ neroditor, pantă mare”
(244); platou pe deal, teren arabil (282).
Héghiu Căcodii „coastă cu vie” I (227) -
Cacodea, por.; Héghiu cel Măre „coastă acoperită
cu vie” I (227); Héghiu Máre „coastă, vie" II (229);
Héghiu din Puste sau Puștile „deal lângă sat, cu
vii” I (205); Higiu Măre sau Viile deal, vii (247);
Higiu Mic pantă, vii și teren arabil (247).
Diipă Higi șes și coastă, pășune (55); șes, teren
arabil (61); coastă, teren arabil și livadă (246); Su
Higi deal, teren arabil (244); șes, teren arabil (246);
Su Higiu Mic pantă, teren arabil (247).
V . și Fața Higiului, Poiana Tău Uli/a
Vâlceaua -.
Héghiurile Bobhții (231) - v. Bobota.
- Din subst. heghi, cu var. higi (pl. heghiuri)
< magh. hegy, diai, higy ‘(deal cu) vie’; v. și ALRII,
s. n„ voi. I, h. 224; Tamás, EW, 420-421;
Homorodean, VS, 197.
HEGHltlȚU „un deal cu vie” II (205); „coastă
cu vie” I (227).
- Din subst. heghiúf < heghi + suf. -uf.
HELÉREA v. Groapa.
HELIU. - Luntrii „locul luntrii, locul unde se
leagă luntrea” II (122).
- Din subst. heli, var. a lui hei < magh. hely
‘loc’.
HÉMPU v. Dealu.
HÉNDEA HOÁNCA

HÉNDEA șes (191); pădure (204). HIETÁN. La ~ „un pic de deal și șes; tomna în
V . și Togu Hendii. dunga drumului e un lemn de goron" [*] (34);
- Din n. pers. „dâmb, pășune; e un copac mare, un stejar, doi
HÉNDLER v. Moara. oameni nu-1 cuprind” I (59).
HENTÉREA deal, pădure (62). Hietănii pădure, deal (27); „o poiană în Dealu
- Din n. pers. ~. Mare” (156); Hietănii sau Dealu Hietănilor „un
HENȚA coaste, teren arabil (161). dea! lung; era pădure înainte, erau niște lemne,
V. și Picioru Henții. hietani” I (60); „pantă, pășune” I (63).
- Din n. pers. Hietănii Răpii coastă, pășune, a fost cu pădure
HENȚU „părău, vine pe pășune și mere-n (55) - v. Râpa.
V. și Dealu Hietănilor.
Crasna” I (230); coastă, teren arabil; drumul spre
- Din subst hietán (pl. hietani) „un lemn gros,
pășune (233).
un copac bătrân” [*] (34); „lemne mari, bătrâne,
V . și Ulița Henții.
izolate” I (60).
— Din n. pers. —.
HIGHEDÁRU v. Ograda.
HÉRDEA v. Părău.
HIGHÉI. Sub -„teren arabil, în hotar cu
HERECLEÁN sat, c.; 1415 Harakyan, 1429
Măieriște” I (236).
Haraklyan, 1512 Haroklyan, 1549 Haroklan, 1622 - Din top. magh. Higy.
Haraldăn, 1715 Harokján, 1733 Hereklanul, 1750 HIGH1RÎȘU v. Ulița.
Haraklány, 1850 Hareklyán, 1854 Haraklyán, HIGILÉU „o ridicătură mare, parte de sat” I, II (2).
Hereclean (Suciu, DILT). - Cf. subst higiu.
V . și Coasta Herecleanului, Dealu Tabla din HIGIOÁIA „deal, pășune, a fost pădure înainte,
Dealu Viile-. loc rece, de dos” I (86).
— Din top. magh. Haraklány (v. Kiss, FNESz, I, - Din top. Higiu + suf. -oaie.
567). HÍGIU v. Heghiu.
HEREOÁIA pantă (78). HÍLO pășune (170).
- Din subst hereoáie, var. a lui háráoáie - Din n. pers. —.
‘hotar’. HÍNDER v. Râtu.
HEREÎIȘU „o vale și de lături îs păduri” 1, „loc HINTEOÁ1A pantă, teren arabil, făneață și
blăștinos, rogozos” II, „e un izvor și pe urmă se face pădure (17), pantă, teren arabil și teren neproductiv
părău” m (99). (26).
- Din subst *hereuș < heréu ‘uliu’ + suf. -uș. - Din n. pers. —.
HÉRING v. Dealu, Moara, Pădurea, Tabla. HÍNTEREA v. Moara, Ulița.
HÉRLEA v. Labu. HIREÁSCU v. Colțu.
HERLEȘTI V. Ulița. HIRESCÂNn deal, parte de sat (258).
HÉRMAN v. Togu. - Din n. grup — < Hiriș, n. fam.
HÉRMENA v. Părău. HIREȘTEA „pantă” 1, „loc deluros, arabil”
HERȘ v. Coasta. III (247); „o pantă către Ban” I, „a fost pădure și s-a
HÉRTEA [hérfa] teren arabil (75, 81). scos” II, „loc arător, și la Ban îi zice tot așa”
- Din n. pers. ~. III (276); „pantă cu vie și pomi” I, II, III (289).
HÉRJA v. Râtu. V . și Drumu Hireștii.
HERȚU v. Groapa. Hirăștile „pășune, loc mai drept” II (243);
HÉJEA deal, pășune (269). Hirâștile I sau Hirăștele II „loc drept, pe lângă
Vale” II (264).
V. și Dosu Heții, Fața Tău ~.
-Cf. adj. híres ‘renumit, chipeș’.
— Din n. pers. —.
HÎRGHIȘ v. Vălceaua.
HÍDA sat c.; 1333 sacerdos de Hydalmas,
HIRIBÉNI v. Ulița.
1587-1589 Hydalmas, 1733 Hida, 1750 Hidalmas, HIRIBÎȘTEA deal, teren arabil (268).
1854 Hidalmás, Hida (Suciu, DILT).
- Din subst hiribiște (pl. hiribiști) „loc cu hiribe
V. și Cărarea către Hida, Drumu Hizii, Fața (= cartofi)” 1(268).
Podu Râtu Șoldu ~. HÎRȘv. Părău, Ulița.
— Din top. magh. Hida < híd ‘pod’ + suf. -a. HIT1OÁ1A [hit'țja] pădure (21)
HIDÁCU deal, pădure (21). - Din prob. n. pers. ~.
Su Hidâc pădure (21). HOÁNCA „un pic de văgăună, are apă pe fund,
- Din top. magh. Hidak. izvorăște de Ia Iertăoaia, vine până la Valea Șesii”
HIDACÚT v. Dealu. 1(85); „o lăsătură între coaste” II, „un dâmb, o
HIDÁNU v. Tabla, Via. coastă întinsă” I (130).
HIDÍG v. Mă(i)eriște. La Hoănce Joc în pădure, cu denivelări” III (118).

160
HOBĂNÂSA
- Din subst. hoánca (pl. hoance, honcí) ‘o
adâncitură în formă de vale mică între dealuri;
afundătură naturală mai mare sau mai mică, lipsită
de apă, între două dealuri; așezătură dintre dealuri și
coline; gaură mare în pământ’.
HOBĂNÂSA „o pantă mare tare, între păduri” I
(81).
- Din spm. ~; cf. și subst. hoăbă, *hobănă
‘adâncitură de teren’.
HOCIOROÁBA „loc unde s-a risipit, s-a așezat
pământul” I, „niște dâmburi și loc mai drept,
așezături ca și cum s-ar fi rupt cândva de ceva apă;
acum e rât” II, „dâmburi rămase și groape pe lângă
ele; a rămas pământul de când s-a așezat” III,
„groapă” [*] (108).
- Din subst. *hocioroăbă < *horcioroabă
< *hârcioroabă ‘groapă’ (Loșonți, Top., 186).
HODÁIA „un teren arabil” [*] (29).
Hodăile uliță (240); Hodăile III, IV sau La
Hodăi I „teren arabil, o fost case înainte” III (97).
Hodăile Mórchii (57) - Morca, n. pers.
La Hodăi la Firenț = La Fârenț.
V . și Via Hodăii.
— Din subst hodâie, var. a lui odaie (pl. hodăi)
‘locuință izolată, situată în afara vetrei satului’.
HODIȘÂNA „loc drept, arabil” III (82).
- Din spm. - < Hodiș, n. pers.
H0DIȘU „loc de unde izvorăște Valea
Almașului” I (20).
V . și Coasta lui Hodiș, Dâmbu lui Hodiș, Dealu
Hodișului, Groapa lui —.
- Din n. fam. Hodiș.
HÓDIU v. Ulița.
HODLĂU „teren în pantă, arabil, pășune și
pomărie, îi zice așa pentru că aici o fost depozit de
sare, de aici se ducea sarea cu șase cai” I (232).
V. și Viile Hodlăului.
HODOBÁNA „o vale, trece prin mijlocu
satului” II (131); „o lăsătură de teren, ca-ntr-un blid”
II (137); „pădure de corn, cu piatră, pe o ridicătură”
II (149); „o toloacă între două delurele, o lăsătură în
capătu satului” 1, „o așezătură între două dâmburi”
III (155); „o pădure, îi ca o șea, ca un găvan, o
lingură mare” I, „îi mai lăsată, ca o râpă mai mică, o
deșelătură” II (157); „un pic de deșelătură” II (158);
„un teren între dealuri, mai lăsat; îi fără apă” 1 (159);
„loc arător, cam deluros” IV (177); Hodobána IV
sau în Hodobéne I „șes” I, „Ioc drept în lunca
Someșului” IV (122).
V. și Valea Hodobănii.
- Din subst. hodobănă (pl. hodobane, hodobene)
‘depresiune, groapă’ (Loșonți, Top., 166).
HODOBÂȘTEA „platformă, e mai joasă puțin”
II, „îi ca un fel de groapă, îs case pe ea” IV (100).
- Din subst. *hodobâște < "hodoăbă + suf. -așîe
‘depresiune, groapă’ (Loșonți, Top., 166).
HODOBĂȘTINA „părău, izvorăște de la Călin
și se varsă în Bărcău”! (267).
161
HOLOJMÂN
- Din subst hodobăștină (pl. hodobaștini)
< "hodoabă + suf. -aștină ‘depresiune, groapă’
(Loșonți, Top., 167).
HÓIA „coaste” II, „vârf de deal, pășune” III
(31); Hóiu „groapă, pășune împădurită” I, „îi mai de
dos” II (283).
V . și Fundu Hoiului, Părău
-Cf. top. sl. "Chvoja < chvoja ‘brădet’.
HOIDĂHÂZA I, II, III, V sau Oidăhâza IV,
VI, VII, „parte de sat” I (175).
V . și Valea Oidăhăzii.
-Din top. magh. Hajdahăza ‘casa lui Hajda’.
HOJBÁNII „pantă cu vie” I (197).
-Din n. grup. ~.
HOLBÓC v. Hornoiu,
HÓLBURA „e stan de piatră, e o iarbă, holbură,
de se face prin grâu; arător” II (125).
- Din holbură, var. a lui volbură.
HOLDĂ. Hóldele „teren arabil, în pantă” I
(137).
Hóldele Bológ „loc drept, puțin deal, loc așezat,
arabil” I (249) - Bolog, n. pers.; - Iui Buhoăie teren
arabil (137) - Buhoaie, n. pers.; - lui Indriș teren
arabil și fânaț” I (137) - Indreș, pren.; - Lungi „un
teren așezat, loc fain între dealuri, loc bun pentru
grâu” I (91); „deal lung, îs niște pământuri lungi,
teren arabil” I (249); „șes, arabil, pământurile-s pe
șes și au fost lungi” IV (289).
V . și Părău Holdelor.
- Din subst hăldă (pl. holde) ‘câmp semănat cu
cereale’.
HOLDÎȚĂ. Holdițele Mérchii „teren arător, cu
grâu, porumb” 1(137)- Merca, n. pers.
- Din subst holdifă (pl. holdife) < holdă + suf.
-r/d. _
HOLHOȘEȘTH sau La Unguri „nici pantă,
nici șes, loc mai așezat un pic, arabil și fânaț” II
(268).
- Din n. grup - < Hâlhoș, n. pers.
HOLM. Hólmurile „teren arabil și fânaț” I,
„dealuri mai mici” II (190); „arător, acolo își făceau
vulpile vizuini” II (227); „patru movile, se pare că e
un lucru istoric; nu se cultivă nimic” I (235); „șes, îs
două holmuri pe el” I, „niște movile făcute de turci”
n (253).
V . și Tabla de la Holmuri.
- Din subst. hóim (pl. hólmuri) ‘gâlmă, movilă’.
HOLMÚJU „o movilă făcută de oameni pe
pășune” III (204).
- Din subst. holmúf (pl. holmuțuri) <holm +
suf. -uf ‘movilă mică’.
HOLOĂMBĂ. Holoămbele „îs niște gropi” I
(100).
între Holoămbe (100).
— Din subst. holodmbă (pl. holoămbe)
‘adâncitură, groapă’ (Loșonți, Top., 169).
HOLOJMÂN v. Fântâna.
HÓLOMU
HÓLOMU „teren arabil” II; „este plin de
dâmburi” I (189); „Ioc de dâmb” I (203); Holómpu
„fânaț, este și pădure” III (125).
V . și Părău Holompului.
Holómburile „în rât îs două movile de pământ,
îs niște movile cam de 30 de metri” I (30).
La Holumburi „două dealuri, parcă îs fâcute de
mână” II (23).
— Din subst. hólom, cu var. holómp, holómb,
holúmb (pl. holomburi, holumburi) ‘ridicătură de
pământ, movilă’.
HOMORÂCIU „un deal nu prea înalt, dar
destul de mare ca suprafață, cam drept, arabil” I (2);
„deal mare, mult” I (53); „teren mare, pantă dulce,
aproape șes, sus îi pădure” I (145); „loc pe pantă,
arător” V (279); Homărâciu „deal, nu-i prea înalt,
pantă lângă sat” I (152).
V . și Părău Homorâciului.
HONGÂȘU „un deal mare” I (251); H6ngaș
deal (213; 231).
HONVÍZ v. Grădina, La
HOP. Hópurile „pământ gropos, arător” II (6).
- Din subst hop (pl. hópuri) ‘groapă’ (v. și
Porucic, L, 46; Loșonți, Top., 169).
HOPOÁIA „loc șes pe lângă Valea Almașului”
I (62).
Deasupra Hopóii „pantă, arabil și mai sus
pășune” I (62).
V. și Podu Hopoii.
- Din n. pers. ~ sau subst *hopoâie < hop + suf.
-oaie.
H0PȘA v. Părău.
HÓRA v. Râtu.
HORĂIȚU „pădure la Buzaș, deal” I (120).
V. și Dosu Horaițului, Fața Vârvu ~.
- Din subst horâiț (pl. horaițe) ‘prăpastie, râpă,
loc surpat’.
HORBÓNCÜ „a fost loc împădurit unde era un
izvor” III (37).
HORDOVÍZ v. Păru.
HÓRGA. Sub Hórga „pantă” II (283).
V . și Părău Horghii.
— Din n. pers. - (DOR, 297).
HORGÁTU „pășune; îi pe vârful dealului, da-i
loc drept” I (53), „un platou fain pe deal în sus,
arabil” I (56); „o fost pădure, un deal mare” I (75),
„teren frumos, poiană mare, cam în pantă” I (81).
V . și Fundu Horgatului, Labu
HORGOȘÂGU „teren arător în pantă de față,
vii” 1(171).
V . și Dealul Horgoșagului.
— Din top. magh. Horgoság < horgas ‘încârligat’
+ -ág ‘ramură’.
H0RGOȘU „loc drept pe lângă Valea Șirișului,
teren arabil” III (70).
- Din top. magh. Horgas < horgas ‘încârligat’.
HORHÁGEA I sau Horhăgele [horhâjele] „o
groapă mare, o fost arabil, acum îi cu pomi, este un
162
HORNÓIU
izvor” I (74); Horhigea „izvor cu apă foarte bună” I,
„izvor, fânaț” II (19).
V . și Gura Horhagelor, Părău ~.
HORHÓN v. Poiana.
HOR1NCÁR v. Dosu.
HORÎNCĂ v. Dealu, Părău.
HORINCÍE v. Dealu, Părău.
HORIOÁIA v. Dealu.
HÓRJA v. Fața, Zăpodea.
HORJÉNI v. Șicatoru.
HORJEȘTI v. Părău, Ulița, Valea.
HORJOÁIA v. Podu1, Via.
HÓRJU „pantă" I, „teren accidentat pășune;
lunecă mereu, izvoros, se horjește, lunecă jos, are
ceva stâncă de arină” V (66).
V . și Dosu Horjului, Fața Fățuica Părău
—, Picioru ~.
- Din subst horj (pl. horjuri) ‘jgheab,
scobitură’.
HORLĂIEȘTI v. Ulița.
HORMODÍCU „loc deluros’ II (195),
Hórmodicu deal (194).
- Din top. magh. Harmadik < harmadik ‘al
treilea’.
HÓRNEA v. Ograda.
HORNÉIU I sau Hornéiele I, III, IV „e în dos
de soare, e dâmbos și spinos” I, „rupturi, pământ de
dos, fugitiv” II, „loc costos, cam ruinat de ape” IV
(117).
- Din subst *hornéi (pl. ★ horne ie) ‘adâncitură,
văgăună’ (Loșonți, Top., 171).
HORNEȚU „o poiană, văgăună în pădure” I
(75); „loc în pantă; îi între două dealuri, îi ca un fel
de părău” I, „loc așa între dealuri, ca un părău” [*],
„o fundătură” II (120); „deal mare” III (121).
V . și Părău Hornețului.
Hornâțele „loc drept înfundat ca un fel de
homeț de pe casă” II (94); „coaste cu stâncă” II
(102); „pășune, coaste, îs gropi, o iroagă cu umituri”
I, „îi pe deal, îs surpături” II (111); „loc costos” I
(119).
Sub Hornâțe „o coaste accidentată, pământ
fugitiv” 1(161).
V . și Părău Hornețelor.
— Din subst. *horneț (pl. *hornețe) < horn + suf.
-eț ‘adâncitură, văgăună, vale strâmtă’ (Loșonți,
Top., 171).
HORNICÍA „rât loc drept” II (32).
- Din subst hărnicie (pl. harnicii), prin
metateză de la horincle „locul unde se face pălinca”
11(32).
HORNICIÓRU „ca un taluz” III, „e de-a lungul
coastii, e o fâșie printre tufe” IV (118).
- Din subst. *horniciór (pl. *horniciâare)
< *horneț + suf. -lor ‘depresiune’ (cf. Loșonți, Top.,
172).
HORNÓIU „o hulă printre păduri” I, „rât între
păduri, îi așa pe-o hulă” (53); „o chingă de rât între
păduri, îi băgată ca pe un horn” I (95); „o pantă, au
HORNORÉL
fost ponoare” III, „pădure, huceag, adică o pădure
tânără, vine o vale” IV (142).
-lui Achlm „vâlcea între pădure” V (98) -
Achim, n. pers.; - lui Holbóc „un homoi, un loc
îngust între două dealuri” I (56) - Holboc, por.;
-lui Măteuț sau - Măteuțânilor (98) - n. grup
măteufeni <Mateuf, n. fam.; -lui Révnic (98) -
Revnic, n. fam.; - lui Tódor (98) - Todor, n. fam.;
— Mire (98); -Mămâii „cum te-ai băga printre
două dealuri, un loc strâmt’ I (56) - Mămaia, por,;
-Mic (98); -ZSbúrchii „tot homoi îi, între două
dealuri, îi ca un hora” I (56) - Zăburcă, por.
V . și Valea Hornoiului.
Hornoâiele „îs trei vălcele în pădure, Homoiu
lui Măteuț, Homoiu lui Revnic și Homoiu lui
Todof’ II (98).
- Din subst. hornói (pl. homoaie) < horn + suf.
-oi ‘adâncitură, groapă, văgăună’ (cf. Loșonți, Top.,
172).
HORNORÉL. Hornorélele „o coaste acoperită
cu smidă, pășune” IV (279).
- Din subst. *hornorél (pl. *hornorele) ‘dim. al
lui horn'.
HÓRNU „deal cu fanaț; îi așa, un teren, care
arată ca un horn, cum ar fi un horn de cuptor de ăla
marc, de făcut mămăligă” I (52).
V. și Dealu Hornilor.
- Din subst. horn (pl. hórnuri, horni) ‘ridicătură
de teren’.
HOROÁTU CÉHULUI sat, c. Cehii Silvaniei;
denumiri anterioare: Horvátul Român, Horoatul
Român; 1220 villa Chroat, 1390 villa Horuaty, 1450
Horwath, Horwat, 1596 Chehoreath, 1640
Cze-Horuat, 1750 Cseh Horvát, 1750 Oláh-Horvát,
1850 Horwáth, 1854 Oláh-Horvát, Horvat (Suciu,
DILT).
La Horoát „loc arător, în partea Horoatului” III
(162).
V . și Valea Horoatului, Viile
HOROÁTU CRÁSNEI sat, c.; denumiri
anterioare: fíoroat, Crasna Horoat; 1213 villa
Huruat, 1270 terra Huruath, 1353 Horváth, 1476
Honvathy, 1710 Also-Horváti, Felső-Horváti,
1760-1762 Kraszna Horváth, 1854 Kraszna
Horváthi, Horvat (Suciu, DILT).
V . și Coasta Horoatului, Drumu Viile
Horvatului.
- Din n. pers. Horvát (Kiss, FNESz, I, 805).
HOROCLÁNU „pășune în hotar cu
Herecleanu; e pe deal” I (194).
- Din n. grup ~ < Hereclean, top.
HORÓGA v. La ~.
HÓROSCHI v. Dâmbu.
HÓRTI v. La ~.
HÓRVAT v. Fundătura, Podu'.
HÓRVATI v. Coasta.
HORVÁTOÁIA v. Togu.
HÓSIA „pășune” 1(172).
163
HOTÁRU
HOSOIEȘ v. Osoiâșu.
HÓSU „pantă ușoară, loc arabil; acolo o fost
lungi tarlale și înguste” I (3); „cam pantă, loc în
dreapta drumului spre Huseni” I (216); „șes,
pășune” I, „îi un pământ lung” II (256); „deal pe
care e un șes” I (285); Húsú „pădure pe deal” II
(125); „teren arabil, loc drept; e un loc lung și vine
până în sat; aici s-au construit case, e o parte de saf’
11(168).
Hósu Măre sau magh. Nagy-hosszú „șes,
arabil” V (213); - Mic sau magh. Kis-hosszú „șes,
arabil” V (213); Hósu Rât „loc în pantă cu fân” I
(171).
V . și Fântâna Hosului.
-Din top. magh. Hosszú < hosszú ‘lung’.
HOSÚBA „loc drept, arător, cel mai bun
pământ îi ala la noi; parte de saf’ I (30).
V . și Vârvu Hosubii.
— Din top. magh. Hosszúba < magh. hosszú
‘lung’ + ba.
HOȘTADUI sau Hoștăgu II parte de sat (286);
Hóstacu „uliță, merge p-îngă sat în sus” I (253).
V . și Podu de la Hoștag.
- Din top. magh. Hasiad < hasiad ‘margine,
periferie’.
HOSTURÉL. Hoșturâlele „e puțin înclinat, o
groapă frumoasă” I (109).
V . și Dealu Hoșturelelor.
HOTÁRU „loc arător, vecin cu pășunea
comunală și cu loznenii” I (126); „teren arabil și o
parte fănaț; loc în pantă” II (167).
La Hotar „deal destul de mare, arabil; îi acolo la
hotar în capătul de jos al comunei” II (248).
Hotaru Bicului „loc agricol pe pantă, e
marginea satului cu Șimleu" III (218) - v. Bic;
~ Crăsnii „e în hotar cu Crasna, loc agricol” I (22);
„loc în hotar cu Crasna” III (218); -din Sus
„pământ agricol” I (182); Hotăru Dâmb „pantă; îi
dealu de hotar cu Cățălușa” I (6); - Râtinului „loc
arător pe dealuri în hotar cu Ratin” III (219) - v.
Ratin-, - Valcăului (255) - v. Valcău de Jos.
V . și Coastile Hotarului, Podu ~, Valea ~.
Hotârele „o fost un hotar între Mierța și
Cuzăplac; arabil” I (26); „o groapă întinsă cu fănaț,
o parte-i arabil; îi între hotarul Hizii și-ai
Miluanului” I (59); „un pic de față, pășune; acolo se
termină hotarul nostru” IV (68); „loc de graniță cu
comuna Crasna, o vălcea cu iarbă” I (215); „teren în
pantă, în hotar cu Almașu, pădure; îi o toloacă și
acolo în fund un rât” I (282).
Hotârele din Jos „pădure și pășune, pantă; îi
mai jos ca celelalte" III (69); Hotârele din Sus
„pășune și pădure, o groapă, îs în partea din sus” III
(69).
După Hotâre „pantă mică, loc arător; îi mejde
cu Gălpâia” I (61); între Hotâre „loc sub pădure
unde se întâlnește hotarul Bogdanii cu cel al
Sângeorzului” I (13), „coastă; mejdie cu Bogdana și
pădurea Șumandii” I (16); „pășune; o parte aparține
HOTÁRÉLU
de Stobor, o parte-i a noastră” II (27), „loc de fânaț,
îi în hotarul nostru și a Cubleșului” I (32); „șes; îi
mejdaș cu Chechișa” I (37); „șes, loc arabil în vecini
cu Borza, Prodănești, Creaca” I (49); „loc drept,
arabil; îi între hotarul nostru și-a Tihăului” II (56);
„pantă, arabil; îi aproape de hotarul Bercii” V (66);
„șes, între Ciubanca și Hășmaș” II (96); „către
Fălcușa; e câmp” I (107); „arător, îi mejdă cu
hotarul Negrenilor” III (125); „îi un pământ între
hotarul Cristolțelului și Surduc” I (145); „șes, în
hotar cu Gâlgău” 1 (148); „loc unde se mărginește
Ciogmenii, Romna și Turbuța” III (149); „a fost
hotar cu Jibou” I (151); „unde este hotaru! între
Bulgari și Domnin” III (169); „coastă de deal dulce,
așa, o tarla mare; îi în hotar cu Dioșodu și Bocșița” I
(199).
V . și Coasta Hotarelor, Coasta-ntre Hotare,
Dâmbu Hotarelor, Dosu —, Drumu pân Coasta —,
Fața dintre Hotare, Fața Hotarelor, Fântâna din
Hotare, Fundu Hotarelor, Groapa -, Gura ~, Părău
~, Vălceaua dintre Hotare, Vălceaua Hotarelor.
- Din subst határ (pl. hotare).
HOTARELU „pantă de deal, pășune; o
aparținut de Voievodeni, numa cu noua socoteală o
căzut la noi” I (63); „loc arabil, acum e în hotaru
Stupinilor, o fost a făgădăuanilor” II (72).
- Din subst határéi < hotar + suf. -el.
HÓTCA v. Dealu.
HOTROÁPA „o poniță între păduri; e o
hotroapă pe teren mai lăsat” II, „așezătură” III,
„groapă” IV (100); Hotroămpa „un capăt de părău,
ca o farfurie” II (284).
Hotroăpele „un teren rău, tot gropi îs în el” II
(31); „nu-i chiar coastă, niște rupturi, niște
amestecături de teren, loc mai hotrâmpos, gropos” I
(90).
- Din subst. hotroăpă, cu var. hotroămpă (pl.
hotroape) „cursătură, unde lunecă locu” I (21);
„groapă” IV (100); v. și Loșonți, Top., 172-173.
HOȚILEȘU „loc ascuns, înfundat, spre Coastea
Morii” II (134).
HOȚOÂIA v. Nucu.
H0ȚU „pădure mare, ține până în Fundu
Hoțului” II (125).
V . și Fundu Hoțului.
- Din subst. hoț (pl. hoți).
HRÁIA v. Dosu, Valea.
HRIHORɧTH „un teren înhâit, o fost deal” I,
„arabil” II (55).
- Din n. grup - < Hrihor, n. fam.
HÚBÁ. La - III sau Huba Dudului I „un dâmb
cu vie; o fi fost vreun dud acolo” I (276);
-Mărcului „pantă cu coline ușoare” IV, V (148) -
Marcu, n. fam.
- Din subst hiibă ‘fiecare din cele două rude la
trăsura sau căruța cu un cal’.
HÚCHEA [hOfț] „loc drept, pe vale-n jos,
arabil” 1 (43).
HÚCHIU v. Râtu.
164
HÚHU
HUCIȘ0R. Hucișoărele „costos; sânt spini
bugăt acolo” I, „îi cu păraie, cu hârtopi” III (116).
- Din subst hucișâr (pl. hucișoare) ‘dim. al lui
huci'.
HÚCIU I sau La Huci II, III „arător; o fost un
dâmb mare cu mărăcinișuri, este chiar huci în
capătul pământului” 1(110).
Húciu cel Măre „huci lung, mare” I (110);
-Chélmului [t'élmuluj] „pădure de tufișuri” I (284)
-Chelmu, por.; - Dărmătiirilor II sau La Huci I, II
„un huci, un foit de pădure” I (111); ~ Dogărului „o
fost o pădure, un huci, o fost a unui dogari’ II (132);
- Dósului „îi și pădure, jos o fost stâncile, se mai și
ară” I (109) - v. Dosu; -Gărdului „o fost ceva
huceag, pădure deasă, tufari” I (116) - v. Gardu;
-lertășului „huci și amu” I (110) - v. lertașu;
-Lâbului „arător, o apucat niște tufe, amu nu-s” I
(107); „e către Poiana Blenchii, loc arabil, în fața
soarelui” IV (110) - v. Labu; -Măguricii „loc cu
tufe, loc drept” IV (110) - v. Măguricea; - Morii
„pădure, cândva a fost huci; îi o moară de vale în
capătul pădurii” I (129) - Moara’, ~ Pădurilor „e un
huci acolo” I, „loc drept” IV (110) - v. Podu';
~ Poiénii pădure de stejar, nu-i loc drept; acolo în ea
este o poiană” II (31) - v. Poiana.
Sub Huci „arabil și cosalău, o fost o drujincă de
pădure, o dungă, un huci” II (132); Sub Húciu
lertășului „loc între păduri, o groapă” IV (110).
V. și Groapa Huciului.
între Húciuri „loc cu fânaț, sânt multe tufișuri,
huciuri” 1(121).
- Din subst. huci (pl. húciuri) „loc cu tufe” I
(110); „pădure mai mică” I (109); „tufe mânințele” I
(107); „pădurice” II (111); „tufe dese” I (129);
„desătde pădure mică” II (31).
HÚDA „o parte de sat, unde s-a săpat o baie” II
(37).
Húda Ciógmanilor „o intrare în pădure, de aici
cobori în Ciogmani” II (153) - v. Ciocmani;
-Măgurii „o gaură mare în mijlocul Măgurii; dacă
arunci o piatră auzi cam un sfert de oră cum tot
merge piatra” I (16) - v. Măgura; — Sâncrăiului „o
hudă într-o pădure” I, „un loc prin care se trece la
Sâncrai” V (177) —v. Sâncraiu Silvaniei.
La Húda Sâchișii „teren arabil, a fost aici o
baltă mare, fără fúnd” II (23) - v. Sechișa.
- Din subst. hâdă (pl. hude) ‘groapă, văgăună,
fundătură, deschizătură’.
HÚDRE v. Baia.
HUDUDOÁIA „loc arabil cu pomărie și fânaț”
11(186).
- Din prob. por. ~.
HUHU „un ou, un dâmb, o ridicătură de pământ
mai înaltă” II, III, „dâmb mare, ca un ou” IV (110);
Húhu ül sau Húhurile I, V „niște dâmburele" I, „un
dâmb întins, un deal mare; pentru aia-i zic Huhu,
că-i deal mare” III (98).
- Din subst huh (pl. húhurí) ‘ridicătură, vârf
(Loșonți, Top., 78).
HÚITA
HÚITA III, IV sau La Húitá II „un deal și pe
acolo coboară în jos o cărare, nu poți umbla cu caru
p-acolo; pășune” II (31); „fântână pentru adăpat
vitele, e și pășune” I (17); „un loc sub Creanga,
arător; e o fântână acolo” I (34); „loc costiș, nu-i
chiar deal; mai mult îs rupturi acolo” III (281); La
Huită „fântână în sat pe Groapa Huiții; uliță așa, ca
o groapă” I (9); „o pantă frumoasă, oablă” II,
„pășune lângă pădure” V (32).
V . și Dealu Huiții, Dosu ~, Groapa ~, Părău ~,
Podu ~, Valea
HULIÚ v. Groapa.
HL'LPAȘ v. Fântâna.
HÚLPEA III, IV sau Dâmbu Húlpii II „au fost
ponoare, hulpi” III, IV (31).
V . și Cioroiu Hulpii, Coada —, Dâmbu ~, Dealu
~, Fântâna Părău ~, Peștera ~, Ponoru
Húlpile [hűlt'] „o pădure cu tufișuri, desăt; au
fost hulpi multe” II, „pădure, sânt ponoare cu hulpi”
111(155).
V . și Groapa Hulpilor, Părău ~.
- Din subst. ht'dpe, var. a lui vulpe (pl. hulpi).
HULPERÍA „un loc pe Dealu Soacrii, acolo-s
hulpi p-o bucată mare, că-i țârfă (=arină), loc
nisipos; își fac gropi hulpile” II (228).
- Din subst. htdperie (pl. hulperii) <húlpe +
suf. -ărie.
HULPÍNA [hulfina] „loc deluros; îi un părău
acolo, au fost oarecând poate hulpi” 1 (177).
- Din subst. rhulpíná (pl. hulpini) < húlpe + suf.
-ină.
HULPIȘTEA „deal, și de-o parte și de alta;
acolo-i locul hulpilor” I (262); „acolo pe păraiele
alea au șezut vulpile și-or făcut găuri prin pământ” I
(270).
V. și Izvoru de la Hulpiște.
Hulpiștile „gropi de vulpe, păraie” I, „un
furdulău de teren, gropi” II (234).
Pe Hulpiști „pământ arabil; e un ou de deal” I
(179).
- Din subst. hulpiște, var. a lui vulpiște (pl.
hulpiști) ‘loc în care se adăpostesc vulpile’.
HULUBĂ. La Hliibă „nu știu ce om, când o
fost fugile pe aici, și-o făcut acolo casă” III (104).
Hulubele I sau Hulúbile II „pantă lină, Ioc
arător, a fost cu case; loc mai ferit sub poala pădurii”
I, „șes aproape de Valea Porciului; o fost viezuri” II
(49); „pădure de cer și stejar, pe deal” IV (58);
Hiúbele „loc costos, arător, când o fost satu acolo o
fost fâcute hlube” I (95); „loc denivelat, s-o tot
urnit” III, „nu știu, fost-o ceva hlube” II (115); „o
pășune, o fost pădure, acuma îs spini și râpi și pietri”
I (125); „loc drept, arabil; o șezut oarecând niște
țigani care o avut hlubă acolo” 1 (146); „arător și
pădure, loc mai costos” III (158); „loc costos, în
Dealu Mare” III (156); „deal, pădure; îs râpi” III
(155); „o parte de sat, de la crucile drumului înspre
grajduri; cea mai lungă uliță din sat” III (161); La
165
HUSMEZÉU
Hiúbe I sau Hiúbele II „teren ajegos, înhâit, niște
lunecări” I (134).
La Hulúbe „pământ arător, bun. îi pe dos; o fost
oameni acolo și o avut case mici acolo” I (29).
V. și Părău Ulubelor, - Hulubelor.
- Din subst. hulubă, cu var. hlubă (pl. hulube,
hlube) „căsuță acoperită cu paie, cu pereții din
pământ, o colibă” I (29); „casă ca un bordei,
jumătate în pământ ca să nu le ardă năvălitorii,
barbarii” I (49); „un căsoi din lemn pentru animale
sau în pământ’ I (95); „casă rea, cocioabă” III (115);
„colibă mai mult în pământ ca afară" I (146); „o casă
ruinată” III (156).
HURDÁU v. Fundu.
HURDUCÚJA „părău cu apă după ploi, în
Crazna se trage” I, „părău, dar se ară; pantă mică;
cine știe, s-o fi hurducat careva pe acolo, pe Dealu
Hurducatii” [*] (230).
V. și Duleu Hurducuții.
- Din subst *hurducúfa < vb. hurduca + suf.
-uță.
HURÉZ sat, anterior; Hurézu Mic,
Huréz-Póni(a, c. Horoatu Crasnei; 1481 villa
olachalis Bagolyfalwa, Bagolhaza, 1546 Bacholhaza,
1733 Hurez, 1750 Bagojfalva, 1760-1762 Bagolyfalva,
1854 Bagolyfalwa, Huhurez (Suciu, DILT).
Hurézu parte de sat (262).
- Din subst huréz ‘huhurez, bufniță de pădure’
(v. și Iordan, Top., 370).
HURLÚPU „niște ciuran, niște piatră de aia,
mărunțea, pe pășune” I (131); Hurlúpu sau La
Piátra (137).
- Cf. vb. hurlui ‘a se dărâma, a se nărui’.
HURN1JOÁRA „mai mult fânaț, a fost tufărie
multă acolo, rupturi, pietrărie, îs umituri multe
acolo” II (174).
- Cf. vb. urni.
HÚSÁR v. Râtu, Vâlceaua.
HUSASÂU v. Huseni.
HÚSÁU „șes, arabil” I (243).
- Cf. top. magh. Hosszú.
HUSÉNI, pop. Husasău, sat, c. Crasna; 1341
Huzyazo, Hwzyazo, 1533 Hoszuaszo, 1556
Hosszúaszó, 1850 Hosszuszeu, 1854 Hosszúaszó,
Hususău (Suciu, DILT).
V . și Drumu Husasăului, Drumu Husenilor,
Valea Huseniului.
— Din n. grup huseni; top. magh. Hosszúaszó
< hosszú ‘lung’ + aszó ‘(vale) seacă, vad’ (v. și Kiss,
FNESz, I, 805).
HÚSIA sat or. Jibou; 1405 Hozywfalu, 1475
Hwzwfabw, 1582 Hosszúfalu, 1733 Huszie,
1760-1762 Hosszú Újfalu, 1835 Huszia, 1850
Husszia, 1854 Hosszú-Újfalu, Husia (Suciu, DILT).
V . și Dealu Husii.
- Cf. top. magh. Hosszú.
HUSMEZÁU, Huzmezău v. Valea Lungă.
HUSMEZÉU, Huzmezău v. Câmpia.
HÚSOM HUTÂȘU

HÚSOM v. Părău. drept, dar sus, pe deal; acolo se ardea lemnu și se

HÚSTI v. Drumu, Ulița.
HUSUÂRU [husuyăr] „deal, vârf împădurii’ I,
„un dâmb mai rotunjit” 11 (70).
HUSUBÍCU „o groapă cu pășune și puțină
pădure” I (69).
- Din top. magh. Hosszúbükk < hosszú ‘lung’ +
bükk ‘fag’.
HUȘTUIUELE v. Coasta.
HÚTA sat, c. Buciumi.
Huta „șes, loc arabil” I (46); „un pic înclinat,
arabil și fânaț; îi acolo, între păduri" II (248); „loc
făcea o grămadă de cenușă” I (267).
La Hiită „o groapă lucrătoare” I (80); „o bucată
din Dealu Bisericii; o fost fabrică de cărămidă” 1
(88); „pe vale în sus, Ioc arător; s-o tăiat pădurea
și-o pus niște cazane acolo ș-o ars lemne de alun
de-o făcut cenușă” I (147).
V. și Fântâna de la Hută, Pârău Hu/ii, Picioru ~.
- Din top. magh. Huta <huta ‘atelier de
turnătorie’; cf. și slov. huta ‘colibă’ (cf. Iordan,
Top., 515).
HUTÂȘU v. Ograda, Vălceaua.
 I
IÁCOB v. Grădina, Groapa, Hagău, Părău,
Râtu, Ulița, Uricu.
IÂGĂR v. Coasta, Pădurea, Prun.
IÂNCĂL v. Buia.
IANCĂU v. Picioru.
IÁNCO v. Moara.
IÁNCU v. Baia, Coasta, Dealu, Fântâna,
Nucu, Părău, Podu1, Vâlceaua.
1ANOȘ v. Ciutur, Fântâna, Poienița, Ponoru,
Râtu.
1ÁPA v. Fântânele.
IÂPĂ v. Groapa, Lacu, Părău.
IÂRBĂ v. Picioru.
IAZ, anterior: lâzu de Jos, lâzu de Sus, sat,
c. Plopi?, 1342 vaivoda ipsorum (olacorum) de Jazi
et ceteri olaci de eadem, Jazi, Jar, 1481 Alsowyaz,
Fetsewyaz, Also-Wyaz, Felse-w Wyaz, 1497 Jaaz,
Felsö-Jaáz, 1549 Also-Yázz, Felsö-Yázz, 1641
Jászó, 1589 laz, 1733 Jazul, 1750 Jeasch, 1839
Jázu-gyin zsosz, 1850 Jazz, Jázu, 1854 Jáz (Felső,
Alsó), laz (Suciu, DILT).
V . și Băile lazului, Drumu ~, Valea
lázu „a fost o moară acolo” I (80) „a fost iaz de
moară de vale III (97); „zăgaz în Someș" HI (114);
„partea din mijloc a satului” II (264).
lâzu Căluțului „pășune; o avut acolo moară un
jidov” III (173) - Călufu, por.; -Mórii (40);
- Mórii sau Pe la Iaz „acolo a fost un iaz de moară
de apă” II (38) - v. Moara.
La Iaz „șes, îi lângă moară; acolo o fost făcut
iaz, tău, o fost oprită apa” II (31); „șes pe lângă
vale” I (49); șes, teren arabil (50); Su Iaz „loc
arabil, șes, îi în fața apei” I (143).
V . și Bărcu lazului, Părău Pe Șes la Iaz,
Ulița lazului.
lâzurile „loc șes” II (41).
între lâzuri „șes” III (37).
- Din subst. iaz (pl. iazuri) ‘lac mic format în
albia unui râu; canal de aducție la moară; zăgaz’.
ICLÉJIA [icléjija] „o coaste; acolo a fost a
bisericii” I (6); „pășune; a fost a popii” II (174);
„pădure mare; a fost a bisericii” II (281); „o bucată
care a fost iclejie bisericească” II (259); Icléjea
[iclăjț] locul bisericii dat în folosință preotului (156;
172; 185; 235); Icléjea I, III sau în Icléjea Pópii II
sau Cléjea Pópii [*] (282); Cléjia [cléjija] teren
agricol parohial (2; 37; 39; 40; 42; 45; 48; 50; 58;
167
68; 76; 113; 141; 146; 186; 190; 267; 270; 272);
Cléjia sau Din Jos de Sat (38); Cléja „acolo a fost
o clejă popască” II (64); proprietate care a aparținut
bisericii (101; 102; 103; 114; 120; 122); Cléija „loc
preoțăsc” II (61).
Icléjia Beséricii (232; 282); Icléjia
învățătorului (193); Icléjia Pópii (193; 209);
Cléjia Biséricii (215); Cléjia Beséricii (265);
Cléjia Pópii (1; 8; 46; 53; 56; 71; 78; 131; 147;
154; 166; 173; 176); Cléjia Pópii = Tábla Pópii;
Cléja Pópii (107).
Pe Cléjie „o parte de sat” I (137).
V . și Coasta Clejiii, Fântâna din Iclejie,
Pădurea Iclejiii, Pământu de la Iclejie, Părău
Clejiii, Poiana
Cléjiile „pășune; a avut popa clejie acolo, îi în
Dumbrava” II (269).
- Din subst icléjie, cléjie, clejă, var. a lui
ecléjie, eclésie (pl. icleji, eleji) (<magh. eklézsia)
‘proprietate aparținând comunității ecleziastice, pe
care o folosește preotul pe toată perioada activității
sale’.
ÍCU „un loc între două râpe făcute de păraie” I
(6); „o bucată de teren între două păraie" I, U, „îi un
loc ascuțit” IV (288).
îcu Brudânului „un ic de pământ între păraie; o
fost locu lu Abrudan” I (95) - Brudan < Abrudan, n.
fam.; - lui Cecăuț „o bucată de pământ un ic între
Podu Iui Mărieș și Podu îngust’ I (146) - Cecăuț,
por.; - lui Lázár „un ic de pământ” I (146) - Lazar,
n. pers.; - lui Pitiu sau Ratu lui Pitiu „loc șes în
formă de ic” I (3) - Pitiu, hip. < Pista, pren; - lui
R6caș Trifăn „un ic de teren, arător" I (95);
- Pâltinilor „un picior de deal” I (275) - v. Paltin-,
~ Sătului I sau - cel Sátésc II „un pământ așa ca un
ic” I (61) - v. Satu', - Sfanțului „un teren între două
păraie, ca un ic” II (95); - Spoiélii „o pantă dulce cu
înclinație mică, unde se întâlnesc două păraie” I (6);
- Știpățului „un teren între două păraie, mai coaste”
I (275) - v. Știpăpi; ~ Vilii „pădure și puțin arător, îi
între păraie” II (128) - Vila, por.
V. și Ciungii Icului, Părău
icurile Crăii „niște pășuni ascuțite I (55) - v.
Craia; - Fâții „un teren cu mai multe scurgeri de
apă, are vreo nouă pârâiașe care se unesc” I (275) -
v. Fața.
- Din subst. ic (pl. icuri) ‘teren în formă de
triunghi’.
ICÎIȚU
ICIÎȚU „un ic de pădure și un pic de poiană”
1(124).
V . și în Vale la Icuf.
— Din subst iciiț (pl. icúfurí) < ic + suf. -uf.
lECOBLIȚ v. Coasta.
IECUBÚLA I, II sau kubúla III „un deal cu
pădure și cu poieni” II, „un deal rotund” III (156).
V . și Făgetu lecubulii, Valea ~, Vârvu ~.
- Din por. ~.
IEGHELÉU v. Legheleu.
IÉLEC v. Fundu.
IÉLEG v. Moara.
IENCÂȘEÂSCĂ v. Corabia.
IÉNCIU v. Dâmbu.
IENOȘEL v. Buia, Coasta, Pădurea, Părău.
IENOȘOÂIE v. Lazu.
IEPÁNI v. Părău.
IEPÉNI v. Părău.
IEPINEȘTI v. Părău.
IEPRÉNEA v. Fața, Părău.
IEPURÂRTU sau La lepurâri „o groapă, fânaț
și arabil” II (283).
- Din subst iepurâr (pl. iepurari) <iépure +
suf. -ar.
IEPUREÁSCA „loc pe vârvu dealului, arător și
pe o parte e o pădurice de goron și cer; acolo a
crescut mult măcriș iepuresc” IU (271).
— Din adj. subst iepuresc, -ească.
IÉPURELE drum (17; 23); La lépure pantă,
teren arabil (2; 59).
V . și Coasta Iepurelui, Fântâna ~, Fântâna la Măgura', Iertâșu sau Iertâșu Nisiii (257) - Nisia,
Iepure, Poiana lu —, Râtu Iepurelui.
V . și Grui de Iepuri, Poiana Iepurilor.
- Din n. pers. — sau din subst iépure (pl. iepuri). (180; 198; 201; 213; 254).
IEPURÉNI v. Ponița, Ulița.
IEPUREȘTI v. Ciung.
IEPURÎNĂ. lepurinile „pășune între păraie” III
(136).
V. și Pârău lepurinilor.
— Din subst *iepurină (pl. iepurini) < iepure +
suf. -ină.
lEPURÎȘTEA „tufiș, lângă Someș, au stat
iepuri” 1 (149); „teren lângă Someș, loc drept au
fost iepuri mai înainte” I (152); „loc drept pe lângă
Someș, au fost iepuri pe acolo” I (153).
Su lepurfște „pantă cu pășune și tufișuri” I (13).
- Din subst iepurele < iepure + suf. -iște ‘Ioc în
care trăiesc iepuri’.
IERB0S,-OÂSĂ v. Fața.
IERDÁNÉLU „un vârv de deal, pădure, numai
culmea dealului se numește așa” I (207).
V. și Drumu Ierdănelului.
- Din prob. n. pers. ~.
IÉREA „loc pe coastă, îi aproape de vârvu
dealului, ioc cam întins, pășune” I, II (91).
- Din top. lériu + suf. -ea.
1ÉRIU „coaste mare, țăpișe, și spini și pietri; loc
rău de tot nefolositor, numai o țârucă într-o
margine, jos către părău îi lucrător” III (58).
168
IERTÂȘU
V . și Fața Ieriului.
- Din subst ier (pl. ieruri) „strat de pământ
ajegos, lutos” 111, „loc unde se găsește piatră,
cărbuni” IV (58).
IERNÁTICU „șes, arător; era mai departe de
sat îl ara mai târzior” I (138).
- Din adj. subst iernâtic, -ă ‘teren agricol care
se cultivă mai târziu’.
IERNÂU v. Jarnău.
IERNĂljȚ. Su -„loc cam șes, dar nu neted,
dâmburos, a fugit locu; arabil și pășune” III (61).
V . și Dâmbu lernăufului, Drumu ~, Drumu pe
sub Iernăuf.
- Din top. Iernau + suf. -uf.
IEROȘÂGU „pădure și pășune pe coastă”
fi (197).
IERTÂȘU loc de pe care s-a tăiat pădurea (2;
10; 12; 21; 39; 40; 44; 45; 46; 58; 64; 81; 83; 105;
110; 129; 130; 133; 135; 136; 139; 140; 145; 153;
155; 157; 158; 160; 166; 168; 169; 174; 184; 185;
160; 166; 168; 169; 174; 184; 185; 192; 193; 195;
197; 199; 207; 209; 214; 215; 223; 234; 237; 238;
246; 259; 260; 267; 270; 272; 274; 276; 277; 279;
280; 281; 283; 286; 287); „cosaștină, îi pe lângă
pădure” II (38); „o pășune; a fost pe lâgă el pădure
care s-a iertuit s-au curățit spinii” I (42); „niște
poieni în pădure” I, „îi un iertaș, un loc înconjurat
de pădure” IV (177); „locu a fost iertuit defrișat” V
(211); lertâșu sau Iertâșu Lupului (289) - Lupu, n.
fam.; Iertâșu I sau Iertâșu Măgurii II (128) - v.
hip. <Anisia, pren.; Iertâșu = Groâpa Ciucioâiii;
Irtâșu (20; 181; 182; 183; 244; 248; 251); îrtaș
Iertâșu Bánfii „o poiană pe Frăsânel” I (156) -
Banfă, por.; -Boghișului „un loc gol în pădure,
pantă, fânaț” II (268) - v. Boghiș; - Briscului „deal,
arabil, îi în marginea pădurii” I (257) - Brisc, n.
fam.; - cel Lung „o poiană pe o pantă de deal” I
(44); - cel Măre „pădure și o poiană” I, II (161);
pășune (86); -Ciocioâii (186) - Ciocioaia, por.;
- Coscâșului (173) - Coscașu, por.; - Coșărcârului
„un iertaș, o poiană; a folosit-o unii care făceau
coșărci” III (156) - Cofărcaru, spm.; - Crâstii „e o
poiană lângă pășune și intră în pădure” I (187) -
Cristea, n. fam.; — Cúlii „e între păduri, un iertaș” I
(282) -Culă, hip. <Nicolae, pren.;~Cupșii (151)-
Cupșa, n. fam.; -Dănăii „un șes lucrător lângă
pădurea Plopiș” II (12) - v. Dănaia-, - Diâcului (36)
- Diacu, spm.; - din Jos fânaț (153); - Duduii „un
podireu înconjurat de pășune” I (56) - Dudu,
por.;~Găzdăcâții sau -Găzdăcuțuli „coastă, râpă,
pășune și pustiu; i-o zis așa c-o fost înstărit gazdă”
(146); -Ghichii sau într-a Ghichii (258) - Ghica,
n. pers.; -Ghimănâsii „o pășune între dealuri” II
(186) - Ghimăneasa, spm. <Ghiman, por.;
-Ghiuriții = Poiâna Ghiurfții; -Góghii (39) -
Gog, n. fam; -Gozâriului (258) - Gozar, n. fam.;
IERTĂOÂNU
- Hăitălții „ierta? înconjurat de pădure, pantă,
fanat” 1(13)- Hăităița, por.; ~în Făget „un ierta?,
îi în Făget” III (173) - v. Făgetu; ~ Jújii (146; 262)
- Juja, n. pers.; - Leonichii (283) - Leonica, n.
pers.; - Lésului „ierta? în pădure, fănaț, loc de dos”
I (25) - Lesu, n. pers.; - Liânului „poiană" (21) -
Hon, hip. <Leontin, pren.; -Lâchii „deal, a fost
poiană, loc iertuit” I (146) - Luca, n. fam.; - lui
Andrân (144) - Andron, n. pers.; - lui Câstan „un
ierta?, loc drept” I (56) - Castan, n. pers.; -lui
Cotorói „ierta? în pădure, fănaț” I (25) - Cotoroi,
por.; - lui Dâmbân „pășune, a fost pădure și s-a
iertuit; e pe deal, un dâmb” I (155) - Dâmbon, prob,
n. pers.; -lui Dânaș III sau -lui Dâneș I, II
„toloacă” I, II, „un ierta? în pădure” III (173) -
Deneș, pren.; -lui Gábor „mai multe bucăți de
fănețe” 1 (154) - v. Gaboru; -lui Gábor =
Crâmcnea; - lui Gángor „un ierta? într-o pădure” I
(56) - Gangor, n. pers.; — Iui Ghérman „ierta?, o
poiană” I (56) - Gherman. n. pers.; - lui Grigóre „a
fost pădure și s-a iertuit” II (124) - Grigore, pren.;
-lui Indrâi (187) - Indrei, pren.; - lui Lázár „a
făcut un ierta? în pădure, Lazar și l-a făcut arabil” 1
(25) - Lazar, pren.; -lui Mihái (264) - Mihai,
pren.; - lui Piláf „un ierta? în pădure, fănaț” I (56) -
Pilat, n. pers.; -lui Tódor (156) - Todor, pren.;
- lui Văsii (283) - Văsii, hip. < Vasile, pren.;
-Lupului (177) - Lupu, n. pers.; -Magóghii
„pădure de salcâm, coastă” I (144) - Magoga, por.;
- Măre (65; 247); - Mic (65; 247); - Mirișânului
„coaste, pă?une, s-a iertuit ceva pădure acolo” III
(287) - Mirișan, n. fam.; - Mórii (47) — v. Moara',
~M6șului (21) - Moșu, por.; -Nátului (246) -
Natu, hip. < Ignat, pren.; — Niucului „o fost un cot”
III (283) — Niucu, por.; - Nulii (186) - Nule, n.
pers.; -Oânchii „pădure și acolo e un rât, o
poieniță” I, „cosalău, un ierta? în pădure” II (174) -
Oancă, por.; -Onițoâii „pă?une, pantă” II (287) -
Onifoaie, n. pers.; - Onticului „loc arător, s-a iertuit
cândva” II (124) - Onucu, hip. <Ion, pren.; - Pinii
(123) - Penea, n. fam.; - Piști! (156) - Pișta, n.
pers.; - Pițiguțului „loc așezat" I (209) - Pifiguș,
por.; - Puiului (156)-Puiu, n. pers.; -Rúsului „un
picuț de ierta?” I (52) - Rusu, n. pers.; -Șchiopoâii
(257) - Șchiopoaia, por.; -Tomânilor (158) - n.
grup tomeni < Tonta, pren.; - Țfplii [țipii] „un ierta?
în mijlocu pădurii, o fost fănaț, dar acuma-i pădure
de acăț” 1 (56) - Țiplea, n. fam.; - Úrsului (243) -
Ursu, por.; -Úrsului = Via lui Ionic; -Văsălfii
(259) - Văsălie, pren.
Dtipă Iertă? „pantă” I (197); „loc înclinat” IV
(215); Sub — „o lăsătură de vale” IV (279).
V. și Drumu Iertatului, Fântâna din Iertat,
Fântâna Iertatului, Fundu ~, Huciu Părău ~,
Părău lertășii, Ulița Iertatului, Valea ~.
Icrtâșurile „deal cu pășune; a fost pădure și s-a
iertuit” III (1); locuri de pe care s-a tăiat pădurea
169
IERTĂ0IU
(18; 45; 136; 146; 156; 176; 186; 231; 249; 257;
258; 262; 265; 269; 283); lertășele pantă, teren
arabil (48; 227; 231); pantă, pășune (49); „coastă
către pădure, s-o iertuit și-i lucrător” I (229);
„grădină, îi sub sat; acolo a fost oarecând pădure” I
(241).
Iertâșele lui Gherasim I, II, III sau Poiăna lui
Gherasim IV „platou mai drept, puțină pantă,
pășune” I (48) - Gherasim, n. pers.
V. și Părău Iertatilor.
- Din subst iertat, cu var. irtát (pl. iertaturi,
iertate) (< magh. irtás) „loc unde s-a tăiat spinét
tufișuri” I (16); „o bucată de pământ gol, înconjurată
de pădure” I (52); „poiană, un loc deschis” II (64);
„când ai defrișat un teren de pădure, l-ai iertuit” I
(145); „un rât fără lemne în pădure” I (176); „poiană
între păduri” I (177); „loc fără lemne, între păduri” I
(209); „loc fără copaci” I (282).
IERTĂOÂNU „pantă plantată cu acaț” II (13).
Su lertăoăn „Ioc în pantă, îngrădit pentru
plantația de salcâmi” 1(13).
lertăoănii „pantă dulce, arabil mai jos și pășune
mai sus” I (11); livadă (283).
- Din subst. iertăoân (pl. iertăoani) (<magh.
irtovány) ‘loc defrișat’.
IERTĂOÎȚA [iertăuăilța] „poiană” I (81).
- Din top. Iertăâiu + suf. -iță.
IERTĂ0IU „un deal; a fost pădure cândva, și
amu sânt tufe” II (31); „a fost pădure și s-a iertuit,
s-a tăiat” III (54); loc de pe care s-a tăiat pădurea
(53; 58; 75; 78; 80; 146; 174); Iertăâiu sau-Didii
„o groapă, un părău, chiar cum se gată satu; a fost
pădure, îs zmidaiuri, tufe” 1 (35) - Dida, n. pers.;
lertóiu „fănaț și pădure” II (130); Iertăoâia „deal,
arabil” I, II (57); „pantă mai slabă, loc arabil” I,
„cândva o fost iertăoite” n (63); „pădure și teren
arabil” I (75); „un teren mai așezat, are și pădure” I,
II, „o poiană largă” III (85).
Iertăâiu Bâdii „pantă, arabil” I (26) - v. Bodea;
~ Bâșchii (30) - v. Bașca', ~ Bulbucânii (28) —
Bulbuceana, por.; -Chirilii „o bucată de teren
înconjurată de pădure” 1 (28) — Chirila, por.;
-Cucului I, III sau Deálu Cucului 1 (82) - Cucu,
por.; - din Fund „o bucată de pășune îngrădită; a
fost acolo, într-un fund la marginea pășunii, ascuns”
III (30) - v. Fund; - Gligâștilor „o poiană mare în
pădure, fănaț” I (28) - n. grup gligești < Gliga, n.
fam.; - lui Dodovic „iertăoi, o fost vie și pomi” I
(28) - Dodovic, por.; - lui Gheârghe „fănaț mare,
loc drept” [**] (28); -lui Gheorghic „iertăoi,
cosalău între păduri" I (28) - Gheorghic, por.;-lui
Petrișâr „o poiană în pădure” I (28) - Petritor, n.
pers.; -lui Văleân „un fănaț înconjurat roată de
pădure” III (69) - Vălean, n. pers.; -Lupșii „un
platou înconjurat de pădure” III (69) - Lupte, n.
fam.; - Mâiului „rât” I (77) - Maiu, n. pers.;
-Moánii „poiană în pădure, pășune” I (28) -
Moane, por.; -Mâcului „un fel de poiană” I (77) -
IERTĂȘÂNU
Mocu, por.; ~ Pópii „teren cosalău în pădure; a fost
a popii” I (30); - Sărchii „o poiană în pădure, fânaț”
I (28) — Sarca, n. fám.; ~ Sócii „fânaț” [**] (28) -
Socea, n. fam.; ~ Șichii „o poiană în pădure" I (75)
- Șica, n. pers; -Tónchii „groapă pe deal” I (80) -
Tonca, n. pers.
La lertăâi „niște rupturi pe sub Dealu Moghii” I
(61); „coaste, arabil" 1 (83); Su lertăăi teren arabil
(31); „deal, arabil” IV (68); Su iertáói „cam pantă și
șes, îi cam învăluit pământu” FII (61).
V. și Dosu Iertăoii, Părău ~.
lertăoăiele „loc întins cu pădure, cosalău” I
(30); „pășune, loc mai mult drept; a fost pădure
cândva și s-a tăiat" I (33); „pantă arabilă” I (76);
„pământ arător și fânaț” I (77); „loc arabil lângă o
pădurice” I (78); „arabil, în pantă” 1 (81).
V. și Părău Iertăoilor.
- Din subst iertăâi, cu var. iertăoâie iertai (pl.
iertăoaie, iertăoi) „loc cu iarbă înconjurat de
pădure” III (69); ‘loc defrișat’.
IERTĂȘÂNU „un grup de case și cu ogrezile
lor, i-a poreclit așa, fiindcă unul din strămoșii lor a
iertuit pădurea acolo” III (271).
- Din por. —.
IERTĂȘtLU „pantă domoală cu ceva pruni și
fânaț” III (61); „un pic de deal, îs pomi pe el, înainte
a fost arabil” I (264); „loc drept fanat o câmpie” I
(267).
V . și Dâmbu Iertășelului.
Iertășelele „costi cu tufișuri și spini, pășune” II
(47); „costi, arător și cu tufișuri; o fost numa tufe și
le-o iertuit oamenii” 1 (126); „niște poienițe pe
Săcături” I (156); „pomi și cosalău între păduri” I,
„poienițe mici" III (174).
Su lertășâle „pantă dulce în dos, pășune” I (16).
V . și Dealu Iertășelelor, Părău ~, Vârvu
— Din subst iertășel (pl. iertatele) < iertâș + suf.
-el.
IERTICIÓRU „pantă mică, dar locu-i cam
fugitiv, lunecos, fânaț și arabil” I (2).
- Din subst ierticiâr (pl. ierticiori) „un rât mai
mic” I (2).
IERT1TÚRA „loc cu coaste și râpi, pășune; a
fost pădure și s-a iertuit”! (273); „o culme de deal, îi
în vatra satului; s-a iertuit pădurea” I (274).
V . și Râpa Iertiturii.
— Din subst iertitură, var. a lui ierluilură ‘loc
defrișat’.
IERÚGA „nici coaste, nici șes” 1 (7); „loc
gropos, lăpăstos” I, „cam pe coaste, locu-i apătos și
este o scurgere prin el, un părău” II (12); „o vălcică”
1 (15); „îi locu umed, are izvoare multe” V (66);
„groapă” I (33); „un fel de deal; nici nu prea este apă
pe ca” I (80); „o ierugă, o ruptură de ape” II (134);
„o baltă în Pogaci, a rămas de Someș” III, IV (158);
„vale” [*] (262); leroăga „așezătură printre două
coaste, strâmtoare; când îs ploi, cure apă pe ea” I,
„vale" III (121); „șes, pe acolo o umblat apa și a
rămas un pic de ieroagă, de baltă” I (156); Iroâga
170
ILEÁNDA
„o groapă în pădure” I, „o iroagă, ca o poieniță” V
(98); Irúga „un șanț pe lângă Someș, către Benesat”
1,11(161).
lerúga Fântânii „văgăuna aceea pe lângă Dealu
Fântânii, merge o groapă în sus cu rogoz și
mlăștinos” 1 (12); -Lărgă „loc în pantă mică,
pășune” I, „Ioc larg, loc deschis, fără pădure” II (9);
-Téiului „loc potrivit, mai mult deal ca șes, pădure
întreagă” I (9) - v. Teiw, — Văisului „pantă, loc
arător” II (9) - Vais, n. pers.; Iroâga Gardii „o
iroagă între păduri” III (98) - Gárda, n. pers.;
Iroâga Sărătiirii „un fel de iroagă, de așezătură” I
(113) — v. Sărătura.
V. și Dâmbu Ierugii, Fundu Groapa Gura
Gura - Mălăieșe.
Ierugile „teren mai ridicat un pic spre Pădurea
Pețului” I (15); „pădure de stejar” II (27);
- Din subst. ierugă, cu var. ieroâgă, iroâgă,
irugă (pl. ierugi, ierogi, irogi) „un teren ca o
vălceauă, adâncit și alungit” I (12); „un pic de
malaștină, crește acolo pipirig” I (21); „pe unde s-ar
slobozi ceva apă” V (98); „loc ca o covată între
coaste” 1(113).
IESTÁRÚCA v. Goronișu.
IE§TÉR v. Ulița.
IEZERÉLU „coastă împădurită” II, „un colț de
pădure” [•] (42).
- Din subst iezerél (pl. iezerele) < iézer + suf.
-el.
IÉZERU [jézáru] „teren între dealuri, loc cam
mlăștinos, se face rogoz, pipirig” I, II, III (43); „o
pantă împădurită” I (45); „o vălicică lungă, un tău
lung” 11(111); „un trup de pădure chiar sus, în vârvu
dealului, cu două tăuri mari” 1 (146).
Su lézer „rât, poiană” II (111).
V . și Cioroiu din Părău Iezerului, Luncile
Părău ~, Picioru ~, Tău ~, Vâlceaua ~.
- Din subst iézer (pl. iezere) ‘lac, tău; teren
mlăștinos’.
IEZURÉL. lezurélele „deal, fânaț și pădure” IV
(279).
- Din subst. iezurél (pl. iezuréle) < iaz + suf.
-urel.
IGNÂȚ v. Făgetu, Groapa.
IGNĂTEÂSA v. Tău.
IGOÁIA „o groapă între două dealuri” I (21);
„deal mare, o coaste” I (76).
V. și Părău Igoii.
- Din n. pers. ~.
ÍLBATU „ulița principală” I (200).
ÍLEA v. Dâmbu, Dealu, Dosu, Fântâna,
Fundu, Groapa, Părău, Podu1, Poiana, Tău, Ulița.
ILEÁNA v. Dâmbu, Picioru, Poiana, Purcărețu,
Ulicioara, Ulița.
ILEÁNDA sat, c.; 1390 Ylandameze, 1467
Ronda, 1615 Nagy-llonda, 1750 Ilanda, 1850 Nagy
Illonda, Illanda, 1854 Nagy Honda, Honda (Suciu,
DILT).
ILENZÁUA IONIC

V . și Valea Henrii. INÂȚIA I, II sau Pe Inăție III „o tablă dreaptă,

- Din n. pers. ~. ca șesu” I (116).
ILENZÁUA II sau în Ilenzeá I „o așezătură pe Inățiile „o față de deal, pășune” II (278).
deal, sâni și căsi; e și un izvor mare, de acolo curge - Din subst. inâție (pl. inafii) < inâf + suf. -ie.
Valea Ilenzelii” II (111). INĂTEȘTI v. Ulița.
V . și Valea Ilenzelii. INĂȚEL. Inățălele „loc mai drept, teren arabil”
- Din top. Ileânda + suf. -ea. 1,11(161).
ILɧ v. Zăpodea. - Din subst. ină/el (pl. inăfele) < inaf + suf. -el.
ILEȘTI v. Groapa. INÁU sat, c. Someș-Odorhei', 1387 Ineu, 1733
ILÉTU „o fost un pământ mai jos, loc mai bun, Inno, 1750 Jenő, 1850 Inou, 1854 Inâ, Ineu (Suciu,
lângă sat” II (123). DILT).
ILÍA v. Fântâna. - Cf. top. magh. Onő <ünö ‘ciută’ (v. Kiss,
ILÍCA v. Ulița. FNESz, I, 629).
ILÍE v. Coasta, Dâmbu, Dealu, Labu, Poiana. INCÉNI v. Ulița.
ILIEȘ v. Dâmbu, Groapa, Ulicioara. INDRÁNEÁSA v. Poiana.
ILÍNA „parte mare de sat, șes și deal” I, „pantă INDREÁN v. Fundu.
mică, arător” II (4). INDRÉI v. Dâmbu, Dealu, Dosu, Grădina,
V . și Drumu către Ilina, Fântâna Urnii, Părău Pădurea, Părău, Peștera, Poiana, Râpa.
~, Tău Viile INDREÍCA v. Picioru.
— Din n. pers. ~. INDREICÎIȚA v. Dâmbu.
ILÎȘ v. Dâmbu. INDREIEȘTLI „un deal în hotar cu Sârbi, două
ILIȘÎIA, pop. Lișua, sat, c. Șărmășag; 1321 grupuri de case, arător” I (275).
poss. Ilswa, 1441 lloswa, 1503 Ilosva, 1551 Ilosfa, V. și Ciungii Indreieștilor.
1688 Iloszva, 1760-1762 Ilosva , 1854 Ilosva, - Din n. grup ~ < Indréi, n. fam.
Ilișuva (Suciu, DILT). INDREOÁIA v. Podu'.
V . și Drumu Lișiii, Valea Lișiii. INDREȘ v. Holda.
— Din top. sl. *Jelsava <jelcha, jelsa ‘arin’ INDREUȚ v. Vălceaua.
(Kniezsa, K.H, 269/27; Kiss, FNESz, 1,625). ÍNEA v. Poiana, Valea.
ILIL1Ț v. Burtuca, Cioroiu, Ulicioara. INEÁSA [inása] I sau Sineása [sînâsa] II „o
ILÚCA v. Fântâna. groapă largă” I (21).
ILUȚĂ v. Ulița. Su Ineâsă „pantă țâpișe, păraie la capătu
IMÂȘU pășune (105; 114; 141; 142; 156); pădurii” 1(21).
„fânaț, a fost oarecând legheleu” I (277); „pantă V . și Calea Inesii, Valea Sinesii.
lină, arător; cred că din iertuitură se trage" I (243). - Din spm. ~<ínea, n. pers, sau ‘proprietatea
- Din subst. Irnaș (pl. imașuri, imașe) (< magh. lui Inea’.
nyomás) „pășune” III (114); „pământul lăsat de INTOVÁNU „teren arabil, loc unde s-a tăiat
pășune să se îngrașe și să-l lucre” IV (177). pădurea” II (196).
IMĂȘELU „acolo a fost un imaș, pășune pentru - Din top. magh. Hintovány < hintó Toc
mișcător, mlaștină’ + suf. -vány.
oi” IU (177).
ÎNȚE v. Pădurea, Togu.
- Din subst. imășâl (pl. imășeluri, imășele)
IOÂSĂLA v. Fundu, Poduțu'.
< imaș + suf. -el.
IMOÁSÁ v. Valea. IOÂȘCA v. Vatra.
IOBÁG v. Pădurea.
INÁT v. Dâmbu, Fundu, Plop, Șesu, Tău.
IOBĂGIA „pădure, o fost a oamenilor cândva"
INÂȚ. La Inaț „loc în pantă, a fost arabil, acum
pășune, rămas în pădure, o fost o poiană” I, II, III [***] (175).
- Din subst iobăgie (pl. iobagii).
(44).
1ÓJI v. Moara, Poiana.
In ițele „loc arător, mai șes, cândva au fost
ION, loan v. Dâmbu, Dealu, Fața, Fântâna,
fănațe acolo” I (4); „cosalău” TV (30); „un dâmb” I, Grădina, Lazu, Moara, Părău, Podu1, Poiana,
„loc arabil și fănaț pe deal” IV (33); „pantă, arabil și
Puntea, Râpa, Râtu, Săliștea, Șanțu, Ulicioara,
fănaț” IV (113); „un pic de pantă, arabil” II (120);
Ulița, Vârvu, Via.
„pășune de vite, o parte e arabil” I (191); „parte de
I0NAȘ v. Fundu, Tufa, Ulița, Via.
sat” (235); „șes, arabil” I (243); Inățele „loc drept,
I0NAȚ v. Prun.
sus pe deal, arabil” I (207). IONĂȘOÂLA v. Ponița.
Pe Inâțe „parte de sat lângă tarlaua Inațc” II
IÓNCA v. Tău.
(120).
IONEL v. Dosu, Părău.
V. și Părău Ina/elor.
IONEȘTI v. Părău.
- Din subst. inâ) (pl. ina/e, inețe) ‘fănaț’ sau Toc
IONIC v. Via.
cultivat cu in’.

171
IONIȘCĂU IZVORĂȘU

IONIȘCĂU v. Moara. ITÚRI v. Dosu.

IÓNUC v. Dâmbu. IȚ v. Ulița.
IÓSIF. lósipu Ilénii „un fund de deal” I (128). IȚĂ v. Coastea, Dealu.
V. și Dâmburile lui losiv, Dealu lu losif, ÎȚIC v. Fața.
Groapa la ~, Gropile lui losiv, Togu lui losif. IȚID0R v. Fântâna.
— Din pren. —. IUCLȚȘTII „un grup de case” I (275).
IOSIFOÁIE v. Dealu. - Din n. grup — < ludea, n. fam.
IOSIPÉNI v. PSdurea. IÚGA v. Dealu, Fântâna, Poiana.
IOSIVÉNI v. Dealu. IIÎGĂR. lúgherele „loc întins, arător” I (94);
lOSIVtȘTI v. Grădina, Ulița. lúghere sau La lúghere „arabil” II, „acolo o fost
IOSIVÓC v. Uricu. pămăntu cumpărat de la domni” I (34).
IÓSU v. Părău. lugărele din Sus (34); lúgherele Pópii „loc
IOSUVĂȘ v. Poiana. arător, o fost pământu bisericii” I (70).
I0ȘCA v. Groapa, Poiana, Râtu, Vâlceaua. - Din subst. iugăr, cu var. iúgher (pl. iugăre,
IOV v. Fântâna, Moara, Podu1. iughere) ‘veche unitate de măsură pentru suprafețe
IOVOÁIA v. Dealu. agrare’.
IP sat, c.; 1208 Ypu, 1213 villa Ip, Ipu, 1414, IÚLIA v. Podu1.
1435, 1450 Iph, 1572 Ipp, 1850 Ipu, 1854 Ipp, Ip IULIÁN v. Râtu.
(Suciu, DILT). IÚLIU v. Soroșu.
- Din hip. Ip <Ipolit, n. pers. (Drăganu, Rom., IUNCĂLA v. Pădurea.
212-213). IURCĂȘU „loc arător, acum e pășune” I (104).
IRIMIE. Irimía Lúchii „coaste, e un drum de - Din n. pers. ~.
care acolo” 1 (277). IUSTIN v. Moara.
V . și Crucea lui Irimie, Dealu Înmiii, Groapa IVĂN v. Părău.
lui Irimie, Pe Deal la Irimie, Togu Irimiii, Vâlceaua -. IVĂNEĂSA „cam pantă, arabil” I, II „o groapă”
- Din n. pers. ~. III (29); „coastă” I, „pantă domoală” III (86).
IRIMÎIȘ v. Poiana. V. și Drumu la ~, Gura Ivănesii, Su Râpa ~.
IRINA v. Casa. - Din spm. ~<Ivân + suf. -easă sau
IRINOĂIA v. Fântâna. ‘proprietatea lui Ivan'.
IRIȘ0RU „coaste de la drumu țării, arător” I IVĂNÎȘU „pantă mare, pășune” II (64).
(97). V. și Vârvu Ivănișului.
V . și Părău Irișorului. - Din n. pers. Iván + suf. -iș.
ISÁI v. Râtu. ÍVU v. Dâmbu.
ÍSEC (neart) „puțin la deal, îi și arabil și IZÁRÉLU „pășune, loc drept și coaste mai
pășune, îi legheleu comunei” I (252); Isócu „o pantă mult” II, III (55). V. și Dâmbu Izărelului.
cu loc arător și pe vârvu dealului sânt vii, nu prea-i IZBÓT v. Frunte.
soare pe el” I (206). IZBÚC. Izbúcu Măre „izvor mare, iese apă
- Din top. magh. Iszak < észak, diai, iszak ‘nord, multă de sub un dâmb de piatră” I (275) - adj. mare',
loc de dos’. -Mic „câmp, cam costos, are deasupra coltăi de
ISOĂIE v. Valea. piatră; are un izbuc cu un vojoi (= șuvoi) puternic” I
ISTRÁTE v. Casa. (275) - adj. mic; - Pâltinilor „un loc mai mare, are
ÎȘCA v. Poiana. și un izbuc, un izvor cu apă multă; au fost cândva
IȘFĂN v. Piruța. paltini” 1 (275) - v. Paltin.
IȘLltlȚA „teren arabil și pădure mai mult” III, Deasúpra Izbúcului „un câmp cu pășune” I
IV (97). (275).
- Din n. pers. ~. V . și Dâmbu Izbucului Paltinilor, Părău
IȘFĂN v. Casa, Părău. Izbucului Mic, Valea Izbucului cel Mare.
IȘTĂUĂN v. Groapa. - Din subst izbúc (pl. izbucuri) ‘izvor de apă cu
IȘTENE v. Ulița. debit intermitent’.
IȘTENLA v. Râpa. IZVORĂȘU „pământ arabil, este un izvor cu
IȘT0C v. Dealu, Râtu, Via. apă” I (165); „un izvor cu apă bună și teren arabil” I
IȘTOCOĂIA „arabil și fânaț, loc mai drept” I (169); „sânt izvoare multe” I, „a fost loc mlăștinos,
(175). acuma e arător” II (204); Izvorășu I, II sau
- Din spm. - < Iștâc, n. fam. - Diácului II „rât și arător, în mijloc e o făntâniță” I
IȘTONEĂSA v. Părău. (141)-subst. diac.
ÍTA „o groapă unde sânt și căsi și vie și pomi, V . și Râturile de la Izvoraș.
uliță” [*] (63). - Din subst. dim. izvorâș (pl. izvorașe) < izvór +
- Din n. pers. ~. suf. -aș.

172
IZVÓRU
IZVÓRU sau La Izvór izvor de apă și terenul
aferent (16; 21; 56; 75; 119; 123; 133; 138; 139;
186; 232; 240; 272; 278; 283).
Izvóru Bándic (261) - Bandié, n. fám.; - Búlii
(261) - Bula, n. fám.; - Chirílii (257) - Chirila, n.
fam.; -C0stiții (93) - v. Costița; -de la Călea
Bălănuiui (49) - v. Calea-, -de la Fruntea
Izbótului (11) - v. Fruntea; ~ de la Hulpiște (270)
- v. Hulpiștea; - de la Mal sau Fántana de la Mai
(232) - v. Malu; ~ de la P6ștere (132) - v. Peștera;
~ de la Pietriș (55) - v. Pietrișu; - de la Plop (120)
- v. Plopu; ~ de la Poderéi (120) - v. Podereu; - de
Ia Șim6ș (102) - v. Șimoșu; ~ de la Știub0ie (136) -
v. Știubeiu; -de la Țigluri (169) - v. Țiclu; - de
sub Piătră (132) - v. Piatra; - din Bujulău (10) -
v. Bujulău; ~ din Cărbunăr (96) - v. Carbunaru;
~ din Fágét [ftjét] (61) - v. Făgetu; - din Guduría
Mică (6) - v. Guduria; -din Jós (114); -din
Păltiniș (86) - v. Păltinișu; - din Sat (132) - v. Sat;
-din Sus (114); -Fașchii (257) - v. Fâșca;
-Fericirii (98); -Gághii (282) - Gaga, por.;
-între Părăie (157) - v. Părău; - la Dealu Țiîider
(250) - v. Dealu; ~ lui Crăciunăș (4) - Crăciunaș,
n. pers.; - lui Déac (129) - Deac, n. fam.; -lui
Forgău (98) - Forgău, por.; - lui 0șvat (265) -
Oșvat, n. pers.; - Marcului (129) -Marcu, n. pers.;
IZVÓRU
-Moșincăt (257) - Moșincat, n. fam.; -Pétrii
Șubii (261) - Petru Șuba, n. pers.; - Pópii (111) —
subst popă; — Rimîliî (213) - Rimila, n. pers.;
-R6șu (160) - adj. roșu; -sub Dâmb (231) -
v. Dâmbu; — Tichii (284) - Tică, por.; — Tómii „un
izvor cu citămă” III (85) - Torna, n. pers.; - Vărului
(149)-v. Var.
La Izvór în Văle „un izvor dincolo de stan”
(121) - v. Valea; La Izvór pe Răchițele (10) —
v. Răchițea; La Izvór pe Stupătoăre (10) - v. Stu-
pătoarea.
V . și Dâmbu de la Izvor, Dealu Izvorului,
Drumu Fața Fântâna ~, Părău Râpa
Râtu ~, Valea de la Izvor, Valea Izvorului.
Izvoărele sau La Izvoăre locuri pe care se află
mai multe izvoare (12; 27; 31; 32; 36; 44; 81; 109;
114; 130; 131; 151; 161; 184; 187; 199; 207; 231;
258; 265; 266; 288).
Izvoărele cele Mari „pământ izvoros” IV (100);
Izvoărele cele Mici (100).
La Izvoăre = Bádincénii; Sub Izvoăre „un
teren în pășune” III (281).
V . și Coastele Izvoarelor, Dealu ~, Fântâna de
la Izvoare.
- Din subst izvór (pl. izvoare) ‘loc de unde
izvorăște o apă curgătoare; fântână neamenajată’.
 î

ÎN ÁLBU „teren arător cu o pantă mică, e și ÎNTR-A GRÓFULUI (214).

șes” I (4). - Din spm. Grófit.
- Din n. fam. ÎNTR-A ILIUȚU FIRUȚOĂH [iliyú(u h’iruțpii]
ÎNĂLT, -Ă v. Dealu. „teren arabil” I (57).
ÎNCÂRLIGĂT v. Podu. - Din spm. Iliiițu Firuloáii.
ÎNCÂRLIGĂTÎIRĂ v. Cârligătura. ÎNTR-A JIDOVULUI „șes, arabil” I (267).
ÎNCHUĂTA „Ioc drept, lângă sat” I (82); - Din spm. Jidovu.
„izvor; acolo s-o închiiat, s-o unit hotarele între ÎNTR-A JUJICHII v. Într-a Fóichii.
Poni(a și Grozlău” III, „o fântână unde se adapă ÎNTR-A LĂZĂREA „coaste, arător și cosalău”
vitele; a fost mejdă cu hotaru Grozlăului” IV (142). I (272).
- Din adj. subst. încheiat, -ă. - Din n. pers. ~.
ÎN CHIRIÁC „o poiană” I (49). ÎNTR-A LI ĂCOȘ „pășune, pantă” I (59).
- Din n. pers. - Din n. pers.
ÎNGRĂDIT v. Râtu. ÎNTR-A LU ALBÁC I sau în Pădure II (237).
ÍNGÚST v. Părău, Picioru, Podu. - Din n. pers. ~.
ÎNHAÎT, -Ă v. Bercu, Lazlu, Valea. ÎNTR-A LI ANDREI „teren arabil” I (57).
ÎNHÂ1TÎTRĂ v. Cioroiu. - Din pren.
INTORSÚRÁ. întorsurile „niște drumuri ÎNTR-A LUI BERȚI „arabil și șes” III (173).
întoarse, încolăcite” IV (29). - Din n. pers.
- Din subst întorsură (pl. întorsuri). ÎNTR-A LUI BÓRCIOI [b^râoîi] „pășune” I
ÎNTR-A BELÉNI1 „câmp cam neted” I (247).
(21).
- Din n. pers. Beléni. - Din n. pers. ~.
ÎNTR-A BIRÂÎȚĂI teren arabil (220). ÎNTR-A LUI CHÉLER „șes” 11 (280).
- Din spm. Birăi/a. - Din n. pers. ~.
ÎNTR-A BÓTII (68). ÎNTR-A LI CHÍFA „teren arabil” I (57).
- Din n. pers. Bora.
- Din n. pers. ~.
ÎNTR-A CÁPRII (214).
ÎNTR-A LU CHÎȘLER „loc arător” II (158).
- Din n. pers. Capra.
- Din n. pers.
ÎNTR-A COCOÁNII „pantă, arător” II (65).
ÎNTR-A LU CIORECÓI sau Ogreăda lu
- Din spm. Cocoana.
ÎNTR-A DONULUI „loc mai rău, râsâpitură, Ciorecói (271).
- Din por.
pășune, coastă rea” II (5).
ÎNTR-A LUI DEINEȘ (3).
- Din n. pers. Dónu.
ÎNTR-A FĂRINOSULUI (57). - Din n. pers.
ÎNTR-A LU DR0ȘCOLȚI pantă, arabil (215).
- Din por. Fărinosu.
ÎNTR-A FÂTOĂII „arabil și rât” II (141). - Din n. pers. ~.
- Din spm. Fătoâia. ÎNTR-A LUI GHIÚRFI ÎN DEAL (193).
ÎNTR-A FĂTULUI (57). - Din spm. ~.
- Din spm. Fălu. ÎNTR-A LUI FÉINEȘ „pantă mică, teren
ÎNTR-A FÓICHII sau într-a Jujichii sau arabil” III (1)
într-a lu Victor „îi cu jip, făna|” [*] (272). - Din n. pers.
- Din n. pers. Foica, Jujica, Victor. ÎNTR-A LU F0ZOCOȘ (220).
ÎNTR-A GHÍCHII (258). - Din n. pers.
- Din n. pers. Ghica. ÎNTR-A LI LOÁII pădure (68).
ÎNTR-A GHIÚLII (286). - Din n. pers. ~.
- Din n. pers. Ghiúla. ÎNTR-A LU NÁNDOR v. Nandoru.
ÎNTR-A GHIÚRCHII (159). ÎNTR-A LUI NÓSA (57).
- Din n. pers. Ghiurcă. - Din n. pers.

174
ÎNTR-A LUI 0STRIȚA
ÎNTR-A LUI OSTRIȚA „șes, arabil” III (286).
- Din n. pers.
ÎNTR-A LUI PAPÚC „loc arabil” I (57).
- Din por. ~.
ÎNTR-A LU RÉME? „o grădină” [♦] (272).
- Din n. fam. ~.
ÎNTR-A LU ȘERBAN „coaste mai mică” I (272).
- Din n. fam. ~.
ÎNTR-A LU ÚLMAN „pantă, arabil” I (215).
- Din n. pers.
ÎNTR-A LU VICTOR v. într-a Fóichii.
ÎNTR-A NOTĂRÂȘULUI „pantă, teren arabil;
a fost ceva notăraș ce-o avut pămânf’ II (229).
- Din spm. Notărâșu < notár + suf. -aș.
ÎNTR-A NÚCHII „șes, arabil” I (267).
- Din por. Nuca.
ÎNTR-A PLEȘÂNULUI „teren mai așezat,
arător” [*] (272).
- Din por. Pleșan.
ÎNTR-A PÓPII (57; 159; 166).
- Din subst. popă.
ÎNTR-A RÁBULUI sau Ogreăda Rabului (271).
- Din por. Râbu.
ÎNVÂȚĂT0R
ÎNTR-A RÁPÁRULUI „loc în pantă, fugitiv;
terenu i-o dat numele și la om” III (281).
- Din por. Râparu.
ÎNTR-A SÂRCWI,jip și arător” [*] (272).
- Din n. pers. Sarea.
ÎNTR-A SIMINÉ?TILOR „fânaț” II (279).
- Din n. grup siminești < Simina, n. fam
ÎNTR-A ȘTEFĂNEȘTILOR (275).
- Din n. grup ștejănești < Ștefan, pren.
ÎNTR-A TÂURILOR „o fost un pământ care
s-a dat la ăia care o ținut taurii” I (26).
ÎNTR-A TÂRLII I, II sau Țârleâsca II „loc
înclinat către Vale, arabil” I (269).
- Din n. fam. Țărlea.
ÎNTR-A VILULUI (11).
- Din n. pers. Vilu.
ÎN VÁLEA UNGURÂȘULUI LA CÂSA LUI
ZAHARÎE „loc șes, loc sălbatec; acolo a fost o
casă” I (61).
- Din n. pers. ~.
ÎNVĂȚĂT0RV. Iclejia.
 J
JAC sat, c. Creaca; 1499 Sakfalva, 1543
Sakfalu, 1545 Sakfalwa, 1564 Zakfalwa, 1582
Zsákfalva, 1607 Sakfalu, 1733 Sakul, 1750 Zsaka,
1850 Saku, 1854 Zsákfalva, Jac (Suciu, DILT).
V. și Coastea Jacului, Drumu Părău Viile ~.
— Din n. pers. - (DOR. 304; Pătruț, OR, 13); cf.
și top. magh. Zsák; cf. rom. jâcă < magh. zsák ‘sac’.
JÁNGHI v. Șură.
JARNÂU „cărare străjuită și de-o parte și de
alta de maluri abrupte și urcă sus, în mijlocul
Dealului Stârciului” V (49); Jernău „o vălcea și
păduri pe părți” II (54); „Ioc mare, întins, și deal și
șes; îs păduri și văi, păraie” I (57), „și deal și groapă,
acoperit cu pădure" 111 (58); Iernău „loc în pantă
mică, arabil” I (61).
Jernău Călului „gropi printre dealuri, cosalău”
I (52) - Calu, por.; Jernău Tóutului „parte din
Jernău, cosalău și arabil” I (57) - Tout, por.; Iernău
Călului „vale, pășune înconjurată de pădure ca o
poiană” I (61).
V. și Drumu lernăului, Gura Părău
— Din subst jarnău, cu var. Jernău, iernău (pl.
jamauă, jernaud) 'râpă, groapă, adâncitură de teren’
(cf. și Loșonți, Top., 175).
JĂȘCĂIENI v. Fântâna.
JEBUCÁNI v. Fântâna, Pășunea.
JEBÚCU, anterior: Ș6boc, sat, c. Almașu; 1391
Sobok, 1399 Sabouk, 1446 Zobok, 1760-1762
Zsobok, 1830 Subuk, 1850 Sobaku, 1854 Sobok,
Șobocu (Suciu, DILT).
V. și Valea Jebucului.
- Din top. magh. Zsobok < n. fam. Sobok (Kiss,
FNESz, IL 820).
JECÁNI v. Fântână, Moara.
JECÁRA „pădure de goron pe vârvu dealului”
II (65), „locu de pășune de la poalele Dealului
Jecării” II (67).
V . și Dealu Jecării, Pădurea
- Din prob. n. pers.-.
JELIȚA II sau Jilița I „partea de sus a unui deal
mai rotund; acolo bate un vânt cald de primăvară
după iarnă, semn că se moaie vremea” I (213); Jilița
„vârvu dealului, cel mai mare din sat” I, II, „pantă
mare” HI (286).
- Din subst. Jélifű, cu var. Jtlifă ‘vânt rece’
(Frățilă, LTR, 61-62; Avram, NCE, 103-105).
JENDÁR v. Groapa, Râtu.
176
JERCOÁIA v. Ograda.
JGHEAB v. Valea.
JIBOU, pop. Jibău, oraș; 1219 villa Chybur,
1387 Zsibotheleke, 1423 Sybo„ 1460 Zybo, 1545
Sibo, 1582 Zsibo, 1733 Dsibo, 1750 Zsibou, 1850
Sibeu, 1854 Sibó, Jibău (Suciu, DILT).
V . și Drumu la Jibou.
- Din top. magh. Zsibó < n. pers. Zsibót < germ.
Seibot (Kniezsa, KH, 274/94; Kiss, FNESz, II, 817).
JIBÓU v. Șibou.
JÍBU v. Fața.
JÍCA v. Râtu.
JIDÁNA „pământ șuai, păduros; a fost pădure
cândva” I, „loc drept, arător” II (280), „loc drept,
arabil; a fost a unui jidov” III (287).
V . și Ulifa Jidanii.
- Din spm.~.
JIDOV v. Aria, Bercu, Cimitir, Ciung,
Coasta, Crucea, Dâmbu, Dealu, Fântâna, Groapa,
într-a Jidovului, La Jidovu, Moara, Pădurea,
Râpa, Temeteu, Togu.
JIDOVÉSC v. Temeteu.
JIDOVÍNA „coaste și șes sus, începe din sat” I,
„un șesuc, un pic de poiană” II (96); „șes, lângă
ștrec” I (139), „șes, mal de Someș” I (143); „o
coaste cu râpi, pădure” II (155), „un deal ascuțit,
puțin mai lung” III (156).
V . și Tău Jidovinii.
- Din subst Jidovină (pl. jidovini) ‘drum între
două dealuri; tăietură naturală într-un mal, pe care
coboară un drum; năruitură, surpătură de mal; râpă
greu de străbătut’.
JÍGHI „coaste, arabil” IV (217).
- Din n. fam. ~.
JÍMBOR v. Zimbor.
JÍNDEA „arabil și uliță” I (71).
Jindea Mică „fânaț, case” II (71)
V . și Părău Jindii.
- Din por. —.
JÍPU „a fost pajiște mare” V, „a fost un loc
domnesc” III (177).
Jipu de la Moară sau Dâmbuțu „un deluț; aici
a fost o moară” I (179) - v. Moară; - lui Chirilă „o
poiană în pădure” I (231) - Chirilă, n. fam.;
- Nichiții „fânaț și imaș de oi” I (179) - Nichita, n.
pers.
V . și Ulifa Jipului.
La Jlpuri „fânaț, îi loc mai așezat’ II (258).
JÍVA
- Din subst. jip (pl. jipurí) (< magh. gyep) „un
fel de pajiște, un loc cu iarbă” III (177); „loc cu
iarbă nefolosit ori cosalău” I (231); „după ce s-o
cosit și până nu-i iarba mare” II (258).
JÍVA „coastă, pășune și arător” III, IV (97).
V. și Stanii Jivii.
- Din n. pers. - (DOR, 305).
JOÁMPA „un teren mai gropos, mai lăsat” III,
IV (97); „un fel de teren rupt, niște râpe, teren de
pantă, alunecos” I, „groapă pe deal” II, „depresiune
pe pantă abruptă, ce se lărgește în jos” III (113);
Zoámpa [zQmpa] „o lăsătură, da-i și dâmb și groapă
pe tot locu, îs mai multe dâmburi și zoampe” I,
„pantă, teren care se rupe în toate formele” II (63);
„o groapă lângă șosea” I (210); Zoâpa „drumu care
merge la Urșescu; îi un deal și-i cam greu de ieșit cu
căruța de acolo” II (243), „un pic de deal” I (249);
„loc cam cu coaste, îi loc zopos, nu-i asemenea”
II (272), „ca o jumătate de șa, tăiată în două, un
teren ca o covată” I (274); „a fost un tău în sat cu
mol, acum s-a astupat” I, „o lăsătură în sat, a stat
apa” II (278).
Zoámpa Crástii „o râpă mare” II (83) - Cristea,
n. fam.
V. și Părău de la Zoampă, Vălceaua Zopii.
Joâmpele „gropi, joampe” III, „păraie rele” IV
(111); „pășune” I, „loc cu denivelări” IV (115);
Zoâpele „loc cam în pantă, cu niște gropi” III (61).
- Din subst. joâmpă, cu var. zoâmpă, zoăpă (pl.
joampe, zoampe, zoape) ‘mâncătură făcută de apă,
afundătură într-un drum, într-o apă; râpă, groapă,
depresiune’; „tot un dâmb și-un bolovan, o știolnă, o
groapă în pământ și când meri cu caru tot zognește”
II (63).
JOC v. Dealu.
JÓRZA v. Șura.
JOS. Din Jos parte de sat (159); „parte de sat, îi
din jos de Vale” III (173); Pe din Jos parte de sat
(12; 66); „pământ arabil, pe lângă sat” I (159).
V. și Bărcu din Jos, Bercu din Jos, Capătu
Satului din Câmpu din Chertiu din ~,
Cioncaciu de ~ Coastea din Coastea-n
Coșerele din Dâmburelele din ~, Dealu din
Dealu Varului din Din Deal în Dosu din —,
Fața din Fânațele de Fântâna din ~, Fundalău
din Fundătura de ~, Hagău din Hotarele din
Izvoru din Labu din Lancea din ~de Drum,
Lunca de Moara din La Mocanu din
Pădurea din Pământu din Părău din
Podereiu din Poiana din Pologu de ~, Popaga
din —, Prislopu de Pusta de Râtu din Râtu-n
—, Râturile din Ritca de ~, Săcăturile din Spinii
din Sus și-n Șesu din Șesu Morii din
Șeșurile din Șurile din ~, Togu din Trevâlcelele
din Țarina de Țarina din Ulița de Ulița
din Ulița din ~ de Sat, Ulița în Valauăle din
177
jCșca
Valea din Valea în Vălceaua din Viile de
Viile din
- Din adv. jos.
JOSENII „capu satului din jos” II (41); partea
de jos a satului (28; 36; 45; 52; 54; 55; 62; 67; 71;
82; 93; 96; 131; 135; 139; 142; 148; 154; 155; 156;
160; 167; 186; 206; 209; 254; 262; 283); Josânii
partea de jos a satului (175; 177; 249; 257; 258;
279).
- Din n. grup joseni, josani ‘care locuiesc în
partea de jos a unui ținut, a unui sat’.
JUGASTRU „pădure și cosalău; o fost ceva
jugastru mare, scorburos” I, „o moinucă” II (117);
Jugrâstu „pantă, arabil" II (227).
La Jugrást „coaste, fânaț” II (32),
V. și Cornu Jugrastului, Fântâna de la Jugrast,
Valea Jugraștului.
Jugrâștii „groapă mare pe deal” II (62); „coaste,
fânaț și pădure” V (279).
V. și Gura Jugraștilor, Părău Jugraștilor.
- Din subst. jugâstru, cu var. jugrást (pl.
jugaștri, jugraști) ‘specie de arbore’.
JUGÁSTRÉNI v. Calea.
JUGRESTÉII „deal, pășune” II, III (55); „o
pădure de fag și gorun” I, „pădure, e și jugrast, un
lemn” 111(155).
- Din subst. jugrestéu (pl. jugrestei), dim. al lui
jugâstru.
JÚJA v. Coasta, Iertașu, Ulicioara.
JUJÍCA „loc păntos, pășune, a fost pădure” I
(4).
V. și Cotu Jujichii, Părău
- Din n. pers.
JÚLA v. Balta, Dealu, Dosu, Vârvu.
JUMINÉLE „o coastă, e un izvor mare acolo;
așa îi spune și la izvor” I (159).
JÚNCA v. Groapa.
JUPOÁIA v. Poiana.
JÚPU v. Râtu.
JURCÁIA „o coaste, pășune; îi pământ rău,
ajag” 1 (277).
V. și Părău Jurcăii.
- Din spm. ~ < Jurcă, n. fam.
JÚRCAN v. Groapa, Tabla.
JURCĂ v. Măgura, Prun.
JURCHEÁNA [jurt'âna] „loc mai așezat pe
lângă vale, fânaț” I (2), „părău mare” II (42),
Jurcheâna sau Vâlea Jurchénii „vale, părău, vine
de la Bulbuc și se varsă-n Valea Agrijului, face hotar
între Jac și Romita” I, II, HI (48).
V. și Fafa Jurchenii.
— Din spm. ~ < Jurcă, n. fâm.
JURCOÂIA v. Valea.
JURJ v. Poiana, Tău.
JURLÚP v. Coasta.
JÎIȘCA v. Dealu, Coada.
 L

LA A CASÍRIULUI (25). pic de pantă” I (77); „o fost arător, acuma-s numa

- Din spm. Casiriu < casier.
LA A CIÓCIULUI teren agricol (25).
- Din por. Ciociu.
LA ÂCOȘ „pădure” II (34).
- Din n. pers. ~.
LA A DÍDII (25).
- Din n. pers. Dida.
LA A GÓRII „loc de dos, loc frumos, fânaț și
pomi” I (25).
- Din n. pers. Gorea.
LA A ÍMBRII (25).
- Din n. fam. Imbre.
LA A MOCĂNÂȘULUI „fânaț” I (284).
- Din por. Mocănașu.
LA A VILULUI „loc mai mult muntos decât
șes, arător și fânaț” II (11).
- Din n. pers. Vilu.
LABA v. Soroșu.
LA BÉNCHI „loc arabil” III (188).
- Din n. pers. ~.
LA BERBÉCI „șes, arabil; acolo era o casă și o
crâșmă” UI (286).
- Din por. ~.
LA BIRĂOÂIA „șes, a fost o casă” IV, „socrul
ei a fost birău” [**] (158).
- Din spm. -.
LA BÍRTA „loc arabil” 1(131).
- Din n. fam. ~.
LA BOBÓCU „șes, arător” II (12).
- Din por. ~.
LA BOCIOÂCĂ „o groapă mai micuță” I (66).
- Din por.
LA BOJÓR „pantă înaltă” III (98).
- Din n. pers. ~.
LÂBOȘ v. Coasta, Părău.
LA BRÂȚII „șes, cosalău” II (255).
- Din n. pers. —.
LÁBU „parte de deal, destul de mare, loc
arător” I (4); „deal mai așezat; o bucată lângă
pădure” II (12); șes, teren arabil (24; 36; 37; 41; 42;
43; 50; 51; 57; 58; 94; 122; 148; 270; 288); „un
teren pe pantă tare” I (25); „un pic de pantă, pășune
și arabil” II (27); deal, teren arabil (45); „loc drept,
ca pe masă” I (52); „teren neted, frumos, îi ridicat
așa, pe un deal” I (59); „un pământ arabil, întins”
(74); „loc pe coama dealului” I (76); „arabil; mai un
case acolo” I, „parte de sat” III (82); „pantă întinsă,
se poate lucra bine, loc arabil, bun” I (93); „o coastă
mai ușoară; îi ca un ic între două păraie” I (95); „îi
costiș, arător și un tufoi de pădure” I (96); teren
arabil (100; 105; 283); „un teren mai de coastă;
arabil și grădini și căsi” I (101); niște grădini, de la
case în sus; a fost pământ mai mult” I (111); teren
arabil, parte de sat și uliță (114); poiană (115; 117);
„tarla din sus de cimitir” I (120); „loc întins, din sus
de sat, arător și fânaț” I (121); „coastă, cosalău” II
(123); „șes, în capătu satului” III (125); „rât și puțin
arător, și deal și drept” [•] (129); „o coastă mai sus,
arător, o tablă mai mare” I (131); „pășune, loc
întins” I (140); coastă, teren arabil și pășune (144);
„șes, o bucată mare de fânaț” I (145); pășune și teren
arabil (149); „pământ arabil, fânaț; e o vale între
dealuri, pământ întins” I (151); „fânaț, deal” I (153);
pantă lină, pășune și teren arabil (166); uliță (166);
„un dărab de deal” II (172); „teren drept, lângă
Sâncrai” II (178); „fânaț și teren arabil pe un deal
mare” II (182); pantă, teren arabil (184; 185; 193;
197; 231; 235; 236); „pășune pe coastă” II (199);
„deal, dar așa, mai așezat, îi arător” I (205); „pantă,
pășune; foarte puțin arabil în partea de jos” I, II
(214); „un loc între două vâlcei, deal nu mare”
I (249); „pășune a fost, dar acuma-i carieră de
cărbune; îi deal așa, ca un ou, bombat” II (250);
„deal, arător și pășune” 1 (262).
Lábú Armânului coastă de deal, pășune (176) -
Arman, n. pers.; -Barónuiui = La Pământuri;
~ Barlii „pantă lină, pășune largă” 1 (63) - Bărlea,
n. fam.; - din Jos „loc arabil și fânaț, pantă lină"
1 (49); șes, teren arabil și fânaț (61); șes, teren arabil
(153) - adv. jos- - din Sus „pantă lină, loc arabil și
fânaț” I (49); șes, teren arabil (61); „teren în pantă,
spre sat” II (153) - adv. sas; - Fătului „o parte de
pășune, îi între două păraie” I, II (162) - Fătu, spm.;
-Fólii „loc arabil, ca pe o masă, drept” I (74) -
Folea, n. fam.; - Hérlii (288) - Herlea, n. fam.;
- Horgâtului „platou fain” I (56) - v. Horgatu; ~ ia
Párúj „șes, arabi; a fost un păruț acolo” I, II (176) -
v. Párul; ~lu< Avrúm (38) - Avrum, n. pers.; - lui
Béni (286) - Béni, n. pers.; - lui Dârlâg pantă, teren
arabil (55) - Dârlog, por.; - lui Frldman II (34) -
Fridman, n. pers.; -lui Iile „e o porțiune din
gredina bisericii” 1(117)- llie, pren.; - lui Péci „un

178
LA BULÉNCIU
clinț de pământ de la ștrec la Someș, aproape de
pădure, cu răchiți; era bărc” I (138) - Peci, n. pers.;
-Mic șes, teren arabil (250) - adj. mic, ~M6rii
= Lunca sub Leâsă; - Negóii „o fost lângă pădure”
II (123) - v. Negoaia; -Pâșcului șes, teren arabil
(83) - Pașcu, n. fam.; - Poștii „șes, lângă șosea” II
(42); - Rădâii pantă, teren arabil (67) - v. Rădaia;
-Sălăjănilor pantă, teren arabil (82) - n. grup
sălăjeni < Sălăjân, n. fam.
în Lab la Peri „teren arabil, fânaț” II (75) - v.
Păr.
V . și Capu Lobului, Costile Dâmbu Drumu
de pe Lab, Drumu Lobului, Drumu pe Lab, Fântâna
în Lab, Fântâna Lobului, Huciu ~, Părău ~, Părău
Labu Fătului, Picioru Labului, Râpa de pe Lab,
Ulița pe Lab, Vadu Labului, Vâlceaua ~, Vârvu -.
Lăburile „a fost pășune comunală, loc mai
întins, acum îi arător” II (134); șes (173; 282);
„teren arabil, cu vie, pe un deluț” III (188).
- Din subst. lab (pl. láburí) „o tablă mai mare” I
(122); „loc mai întins” II (134); „parcelă mare de
pământ” 111 (173); cf. și Tamás, EW, 485.
LA BULÉNCIU „acolo o avut căsi, s-o urnit
terenu și s-o mutat jos, în sat” IV (45).
- Din n. fam. ~.
LA BUTUZÁRU „un grup de case; a fost
pădure ce s-a tăiat” III (279).
- Din por.
LA CEÂTĂRĂ „teren drept, lângă drum;
pleacă din grădina ultimului proprietar din sat’ I
(146).
- Din por.
LA CJHNTIOÁIA „șes, loc lucrător” II (12).
- Din por. -.
LA CHÍRCA teren arabil (2).
- Din n. pers.
LA CHÎȘNER „arător” II (157).
- Din n. pers.
LA C1OTÁCA „coaste, îs trei căsi; pe acolo a
fost drumu care mergea la Sâg, ținea acolo crâșmă” 1
(272).
- Din por.
LA CFÚRII „uliță” 1(184).
- Din por.
LA COPRÉI „un deal la drumu țării” I (162).
— Din por.
LA CORNEL „acolo o avut pământ’ I (157).
- Din pren. ~.
LA COSTINEȘTI „gredini” I (80).
- Din n. grup - < Castan, n. fam.
LA COZMIIȚA „uliță” II (34).
- Din n. fam.
LA CRÍSTEA „pământ slăbuț, păraic” I (81).
- Din n. fam. ~.
LÁCU „pădure; au fost oarece tăuri” (39); „o
ierugă, cu pipirig, rogoz și cu mol negru sub
rădăcinile pipirigului; locu-i moale ca o păcură” II
(67); „tău mare” I (78); „lac, băltoc” I, „poiană între
păduri și niște tăuri” II, „loc cu băltoance” IV (115);
179
LA FÁNTÁNÉSCU
„cosalău, chiar între păduri, nu-i Ioc drept, e în
poiană” I (152); „loc drept, îi locu mai jos acolo” [•]
(175); „pământ arabil, este cu apă și a fost o fântână
cu apă bună” I (187); „a fost lac, acum e arabil" I
(236); „teren arabil, podiș” I, „când erau ploi multe
s-aduna apă” II (282).
Lăcu Bătrân „cosalău, îi loc de deal” 1(111)-
adj. bătrân-, -Cioánii „lac mic” II (63) - Ciona,
por.; -Crățului „lac mic cât o topilă” II (63) -
Crețu, n. fam.; ~cu Zmeu „groapă; nu mai e Iac” I
(80) - subst zmeu; - de Deal „deal cu pădure și sus
a fost un tău cu apă” I, „Ioc cam lăcos, apătos” II
(62) - v. Dealu; ~ Faurului „acolo o fost un om, a
avut casă; este și un pic de lac” III (100) - Faur, n.
fam.; - Flórii „fântână, fânaț; a fost și un tău, dar a
secat; se semăna floare de soia” I (134) - subst
floare; -Grópii „un dărab îi coaste, un dărab îi
drept; loc izvoros, o bărăciune” 1 (82) - v. Groapa;
~ lépii „un izvor, era stava de cai, erau adunați mai
mulți cai la pășune; a fost tău” I (134) - subst iapă;
-lu Górban „o lăsătură de pământ între două
coaste” I (95) - Gorban, n. pers.; - Lupului „o fost
ceva tău” II (134) - Lupu, n. pers, sau subst. lup;
~ Măre „niște hârtopi, îs niște băltări și izvoare” I
(131) - adj. mare; -Negru „este un tău mic, o
baltă” I (100) - adj. negru; -Ómului „pășune și
arabil” I (75); - Pargului „nu-i nici un lac, nici tău;
teren cam drept făneață și o bucată de pământ
arător” I (63) - Pârgu, n. pers.; - Pietrós „un tău cu
mai multe pietre” II (95) - adj. pietros; -Sărăt „îi
vorba c-o fost ceva sare acolo și o fost și un izvor cu
apă cam sărată; pășune” I (32) - adj. sărat;
-Tăurului (98) - subst. taur, -Úrsului „un tău în
pășune” II (72) - subst urs sau n. pers. Ursu.
în Lac „loc apătos, parte de sat” (177).
V. și Fața Lacului, Fântâna din Lac, Fântâna
Lacului, Fântâna la Lacu Sărat, Tău Lacului, Tufele
~, Valea
Lăcurile „îs tăuri multe, locuri tăuase” III (100);
„îs niște tăuri”, „e un tău mare și acum, îi o groapă
acolo” I (101); „un podiș mai întins, pe deal,
cosalău” II (111); „un loc și deluros și șes, pășune,
sânt tăuri multe” I (139); „au fost lacuri și sânt și
acuma, ține apa tot timpul și e nămolos” I, „au fost
ochiuri de apă” II (184).
între Lăcuri „loc mai așezat arabil; sânt două
tăuri acolo; sânt și două oucele, dâmburele pe lângă
tăuri” I, „un teren între două tăuri, Lacu Crețului și
Lacu Cioanii” II (63).
V. și Pădurea Lacurilor.
- Din subst. lac (pl. lâcuri) ‘apă stătătoare
înconjurată de uscat mai mult sau mai puțin adâncă;
tău; loc apătos’.
LA DÓJI „pământ arabil; a fost al unui boier” I
(186).
- Din n. pers.
LA FÁNTÁNÉSCU sau Fântâna la Cruce (2).
- Din n. pers.
LA FtRENȚ LA ÓNU ODONÍCHII

LA FTRENȚ „pantă, arabil și pruni; a fost a - Din spm. ~.

unui ungur pe care l-a chemat Ferenț” I, II (240); LA LÍPO II sau Deálu Surdului III „pantă
„arabil” III (251); La Ferenț sau La Hodăi la mare” II (220).
Ferenț „coaste și șes” I, „pantă dulce, arabil; a fost a - Din n. pers. ~.
li Ferenț” II (57). LA LÎȚA „uliță” II (34).
- Din pren. ~. - Din n. pers. ~.
LA FÍLIP „loc mai așezat, teren arabil” I (2). LA L0ȚI (81).
- Din n. pers. ~. - Din n. pers. ~.
LA FÍLU „teren arabil, loc drept; a fost al unuia LA MARÍA CÓSTH „teren arător” II (280).
numit Teofil” II (190). - Din spm. ~.
- Din hip. - < Teofil, pren. LA MIHÁIU NÁTII „a fost acolo o cașa și o
LA FÓLEA (74). șură” I (11).
- Din n. pers. - Din spm. ~.
LA GANALÍCI „e de la moară din jos” II LA MfTRUȚ „pantă” III (37).
- Din n. pers.
(282).
LA MOCÁNU „arabil” ni (36).
- Din por. ~.
LA GĂVRILĂ sau Moăra Dobriánului sau - Din n. pers. ~.
LA MONICOÁIA „o gropiță, o vălcea” [*]
Moăra Iui Tuns „moară de apă, îi pe Valea iui
(34).
Dobrei” I (275).
- Din spm. ~ < Monică, hip. < Filimon, pren.
- Din n. pers.
LA MÓNIÉ [móáiie] „pășune multă, este ș-o
LA GLÍGOR DE LA MOÂRÂ „loc lângă
fântână” I, „se zice că acolo o fost cândva satu” [*]
Gligor, morar” I (282).
(205).
- Din n. pers. ~. V . și Fântâna la Monte.
LA GOȘTILEÂNU „teren, era o casă, trăiește
- Din prob. n. pers. ~.
feciorul, bătrânul era din Gostila de fel” III, „este o LA MÓRCA „pantă mai dulce, arabil” II (57).
casă a unui om din Gostila, peste drum dincolo” IV - Din n. pers.
(98). LÂMPAȘU „pe o coaste, la marginea satului,
- Din spm. - < Gostila, top. teren arabil” II (22).
LA GRÁNI „loc fain, pășune” II (32). - Din subst lâmpaș, var. a lui lămpâș.
- Din prob. n. pers. LA MÚSCU „pomărie și fânaț” I (11).
LA GÚIU „o fost oarece boier pe timpuri și-o - Din n. pers. ~.
avut pășune mare acolo” 1 (224). LA MUȚ „teren drept, arabil” I (146).
- Din n. pers. ~. - Din n. pers. ~.
LA HĂMÎICĂ „uliță” I (289). LÁNCEA „parte de sat” I, „un pic de pantă, o
- Din por. delniță de pământ” II (72); „loc deluros, teren
LA HONVÍZ sau Grădina lui Honvíz „pantă, arabil” III (286); „pantă, loc arător; îi ca un ic,
fânaț” I (46). se-ngustează la capăt, către Horoat” I, II (288).
- Din por. —. Lâncea din jos de Drum teren arabil (72); - din
LA HORÓGA „îs rupturi, izvoare multe și Sus de Drum teren arabil (72) - v. Drumu.
tăuri” I (59). - Din subst lance (pl. lănci) ‘suprafață de teren
- Din n. pers. -. ascuțită la un capăt’.
LA HÓRTI „șes” 1(101). LANȚ. Lânțurile „loc drept împărțit mai
- Din por. -. demult în mai multe parcele cu lanț” I, II (43);
LA HULUBÁN sau în Căpătu Sátului din Sus „pământ lung, bun de agricultură” II, „fâșii de
„pantă, loc arabil” I, II (286). pământ” [♦] (172); „un loc mai îngust a fost pământ
- Din n. fam. Huluban. arabil” I (186); „loc drept arabil; așa s-o împărțit cu
LÂIBIȘ v. Moara, Rodina. lanțu oarecând pământu ala” IV, „a fost parcelat
LÁICNER v. Legheleu. măsurat cu lanțu” II (287).
LÁIE v. Fundu. V. și Părău Lanțurilor.
LÁINER v. Părău. - Din subst. lanț (pl. lânțuri) ‘unitate de măsură
LA IÓNU BÎLȚULUI „o grădină pe Vale” I agrară’.
LA OLTEÁN „loc arabil” I (59).
(134).
- Din spm. ~. -Din n. fam. ~.
LA IONÚC (178). LA ONEȘTI „cosalău” [♦] (37).
- Din pren. ~. - Din n. grup ~ < Onea, Onu, hip. < Ion, pren.
LÂIOȘ v. Dâmbu, Groapa, Prun. LA ÓNU ODONÍCHII „coastă, pământ arabil”
LA JIDOVII „fântână cu apă bună în sat” I 1(51).
— Din spm.
(186).

180
LA PÉNJU
LA PÉNJU v. Prun.
LÂPIȘU v. Lapoșu.
LÂPOȘU „deal, coastă împădurită” I, II (44);
Lâpășu I, IV sau Lâpișu [•] „o vale care vine de pe
Măgura, se varsă în Valea Zălaului” I, „așa-i numit
pentru că umblă apa p-acolo” IV, „o văliță, îi un
teren care ținea apa” [*] (207); Lâpișu „îi un Ioc
lăpăstos, îi o mlaștină acolo” II (260); Lăpișu „un
fel de șes acolo-n marginea pădurii, a fost pădure, îi
până-n grădinile oamenilor” II (197); Lăpișu I sau
Lăpișu II „pădure de goron” I, „îi loc drept ca masa
și pentru aceea se numește Lapiș” II (253).
V . și Vârvu Lapoșului.
- Din adj. subst lâpoș, cu var. lapăș, lapiș, lâpiș
< magh. lâpos ‘(loc) mlăștinos’.
LA PÚIU „dâmb” IV (117).
- Din n. pers. ~.
LAR v. Dosu, Groapa, Picioru.
LA RĂDOÂIA „fântână” IU (116).
- Din spm. — < Rad, n. fam.
LA RĂPĂGUȘ „arabil” II (34).
- Din por.
LA REGHÍNA „loc în pantă, arător” II (280).
- Din pren. ~.
LARG, -Ă. V. și Fântâna din Ulița cea Largă,
Groapa Largă, Gura leruga Poiana Ulița
Zăpodea —.
Lărga „o depresiune între două pante, pe mijloc
cu un părău” I (13); „o deșelătură pe o coastă, o
toloacă mai blândă” I, „loc mai deschis” II, „groapă”
UI (25); „îi loc de față, îi o groapă mai largă acolo,
pășune” I, II (29); „uliță în sat, e largă” II (202).
Larga Măcii „o groapă lărgită la capătu văii,
fânaț” I (17) - v. Maca.
V. și Drumu pe Larga, Fundu Lărgii, Părău
Poiana
V. și Pleșii cei Largi.
- Din adj. subst. larg, -ă.
LA SÁNDU „uliță” II (34).
- Din hip. ~ < Alexandru, pren.
LA SÁVU ÎN BÉTA „cosalău" III (36).
- Din n. pers. ~.
LA STÂNCIU „teren mai drept, fânaț” U (61).
- Din n. fam.
LA STÂNEÂNU „arător și pășune; e o fântână”
1(37).
- Din n. fam.~.
LA STÚRZU „acolo o fost case” VI (98).
- Din n. pers.
LA ȘÂMOI „loc arător” I (48).
- Din n. pers.
LA ȘCHJ0PA „livadă cu pomi” II (12).
- Din por.
LAȘÎOȘ „uliță” II (190).
- Din n. pers.
LA Ș0NI (77).
- Din n. pers. ~.
LA ȘTEFAN „teren pe coaste, a fost a unui om
bătrân” II (190).
- Din pren. ~.
181
LÁZU
LA Ș'H.IȚĂR sau Fântâna lui Șteițăr
„fântână” I (40).
- Din n. pers.
LAT, -Ă v. Calea, Cărarea, Cioroiu, Coasta,
Dâmbu, Dealu, Făgetu, Fântâna, Lazu, Părău,
Piatra, Picioru, Ursoiu.
LA TODERÂȘ „furdalău” II, „teren arabil în
pantă” UI (204).
- Din dim. - < Toader, pren.
LA TODÎIȚ „pășune și adăpătoare” II (191).
- Din dim. ~ < Toader, pren.
LA TRAIÂNU DE PE VÁLE sau Pe Văle „o
parte de uliță, dar nu-i zice uliță că-i valea pe-acolo”
I (146).
- Din pren. Troian.
LAȚ v. Râtu.
LA ȚÂNU „fântână lângă Vale, în sat” II (272).
- Din por. ~.
LA ȚÂRA sau La Tog (156).
- Din n. fam.
LÂȚI v. Butucu, Moara, Poiana.
LAȚOLOÂMBĂ (281).
- Din por. ~.
LA VASALÍCA IRÍNH „fântână bună în sat” I
(193).
- Din spm.
LA VASÍCA DIN CĂRBUNAR sau La Măria
pe Vile „o casă singură” II (281).
- Din sprn. ~.
LA VISA [d'isa] „loc arabil pe lângă drumu care
merge spre Năpradea” II (158).
- Din n. pers. ~.
LA VÎȘCU „o margine de sat, a fost o familie
de vișcheni” I (148).
- Din por.
LÂVIȚA „loc drept, îi un loc de odihnă acolo;
este o laviță acolo; pădure de goron” II (243).
La Lâiță „acolo era un lemn prins pe alte lemne
și când soseai în deal ședei pe el” II (31).
- Din subst. laviță, cu var. lâiță (pl. lavițe, lăiți)
„un fel de scaun, un lemn bătut pe alte lemne” II
(31).
LA ZAHARIA „loc în centru satului” 1 (275).
- Din n. pers.-.
LÁZÁR v. Coliba, Cotroapa, Fața, Fântâna,
Groapa, leu, Iertașu, Măru, Pădurea, Poiana,
Pom, Ulița.
LÁZEA v. Poiana.
LÂZU „teren arabil într-o groapă" 1 (21); fănaț
(81; 98); „coastă mare, fânaț și pădure” 1 (102);
teren arabil (110); pășune, fănaț și teren arabil (115);
„a fost mai demult cu tufișuri pe de lături și s-a
iertuit” I (118); „un platou drept, sus, deasupra
coastei, arător” III (136); „coastă cu huceaguri; a
fost pădure, îi lângă sat, pășune" I (139); „Ioc șes,
arabil” I (143); „arabil; o pantă mică, îi un loc mai
întins sub pădure” II (174); „pădure de acaț” II
(180); „locul unde a fost vatra satului” I (182); „loc
pe unde e plantat cu răchită, loc de șes” I (184); „loc
LÁZU
pe deal cu vii; e chiar lângă sat” II (236); șes, teren
arabil (246); „pantă cu pășune” I (287); - sau ~ cel
Mic „arabil, lângă sat; e tufiș și din sus și din jos de - Dumitru, pren.; - lui Dúnca „laz în pantă, între
el” II (129).
Lâzu Bâbelor „o poiană de cosit, e și pădure;
s-a lăzuit cândva pădurea, s-a curățit" II (111) - v.
Baba; -Blentúchii (107) — Blentuca, n. pers.;
- Bóchii poiană, pășune (99) -v. Baca; ~ Bológului
pășune (108) - Balog, n. fam.; ~ Borii șes, teren
arabil (52); „loc costiș, cosalău; locu o fost lăzuif’ I, pers.; - iui Mirón „pășune, poiană” 1(101)- Miron,
II (91) - v. Bora; ~ Bórzului „laz, o bucată de șes, îs
grădini” I (81) - Borz, n. fam.; - Bóului „loc drept,
arabil; demult acolo stăteau de merează boii” II
(114) - v. Bou; ~ Búnului „dărabă mare de pământ
arabil” I (109); -Bureneștilor coastă, fânaț (54) -
n. grup burenești < Burlan, n. fam.; -Cătrinii „o
poieniță” I (101) - Catrina, n. pers.; ~cel Blăjâsc
„coastă, fănațe și ceva arabil” II, „a fost terenul
blăjenilor” I (103) - adj. blăjesc <Blăjan, Blaj, n.
fám.; -cel Măre „pășune, un laz” 1 (99) - adj.
mare; -cel Mic (129) - adj. mic; -Cirului sau
-Sâtului „un platou, acolo o fost satu mai întâi”
I-II1 (148) - subst cer, -Cimpoiâșului „e chiar
acolo, într-un fund de părău” II (103) - Cimpoieș, n.
fam.; -Cióbrii „cosalău și pădure” I (104); „câteva
folturi de pădure și două poieni de pășune” II (113)
- v. Ciobii; -Ciorii „loc pe deal” IV (105) - v.
Cioara; -Cornii „pășune” V (98) - Cornea, n.
pers.; -Crețului „pășune și pădure” I (105); „laz, o
roată între păduri” III (107) - Cre/u, n. fam.;
- Cucului „coastă, pădure; o fost laz” II (94) - v.
Cuc; -Dróbului I sau -Zdróbului III sau Lúnca I
„teren productiv, și-n pantă și mai drept” I (86) -
Drobu, prob. n. pers.; -Dudului „o față de rât,
costos, pășune” 1 (95) - subst dud; - Dúmii „coastă,
arabil și fânaț” II (103) - Duma, n. fam.; - Fârcului
„o groapă de dos” I (77) - Farcu, prob. n. pers.;
- Floréscu (I) sau La Florésc (II) „pământ ce a fost
a ceva om ce l-o chemat Flora” II (104);
-Frâsinului (98) - v. Frasinu; -Gațului (113) -
Gâf, n. fam.; -Ghizii (98; 108; 109) - Gheza,
pren.; - Glfghii „pășune” I (98) - Gliga, n. fam.;
- Grózii „a fost arabil, acum e fânață între păduri” II
(103) - Groza, n. fam.; -Gubérnii „laz, între
păduri; îi ca pe-o icoană, așa, la deal; îi oablă tare
acolo la fund, de-abia stai în picioare la coasă” III
(107) - v. Guberna; -Hrițului „pădure și pășune”
II (113) - Hrițu, n. pers.; — i Lăzuiâte I sau Lâzu i
Lázuiéce II „laz” II, „poiană” [*] (98) - v. Lâzuiete;
~ loânii pantă (108) - Ion, pren.; -Lat „îi în
Pădurea Cornilor, se face fânaț acolo; s-o tăiat
pădurea” [’♦♦] (95) - adj. lat; - lui Antónie „un loc
drept pe vârvu dealului; a fost pădure” I, „o
poienuță, fânaț” II (95) - Antonie, pren.; - lui Borz
„teren așezat și pe-o parte și pe alta de vale, arabil”
I (2) - Borz, n. fam.; - lui Chifor (107) - Chifor, n.
pers.; - lui Ci6ncaș „pășune” II, „lăzuc slab între
păduri” III (99) - v. Cioncașu; - lui Dávid „o coastă
182
LÁZU
băgată între păduri” IV (98) - Dávid, n. pers.; - lui
Dumitru „loc pe un pic de coastă; pășune” II (103)
păduri” V (98) - Dunca, n. fam.; - lui Gheórghe „a
fost poiană, s-o împădurit’ II (101) - Gheorghe,
pren.; -lui Ghiuri (104) - Ghiuri, pren.; -lui
Hânoș (77) - Hânoș, n. pers.; - lui lenoșoâie „lăzuc
printre păduri” III (107) - lenoșoâie, n. pers.; - lui
Mihăilă „e între păduri” III (108) - Mihăilă, n.
n. pers.; - lui Pâvel „arător, o fost lăzuit din pădure”
II (95) - Pavel, pren.; - lui Rujenuț IV, V sau - lui
Rujinâț 111 sau - i Rujenăț II „laz, acum l-o plantat
cu cireși” III (98) - Rujenuț, por.; - lui Savín (98) -
Savin, n. pers.; -lui Simión (107) - Simian, pren.;
-lui Siridón (108) - Siridon, pren.; - lui Șândor
„un fel de laz, s-o cultivat pe vremuri pădurea” II
(94) - Șandor, n. pers.; - lui Șitău „o poiană între
păduri, rât” I (95) - Șitău, por.; - lui Țârb6c „loc în
pantă, fânaț” II (103) - Țârboc, por.; - lui Văsii (77)
- Văsie, n. pers.; — lui Zuâte „fânaț” I (98) - Zuata,
n. pers.; - Ltișii „pantă de deal, teren arabil” I (50) —
Lușa, n. pers.; -Măre „are și fânaț și arător, îi
pământ mai slab” I (129); - Mărtinâștilor II, IV sau
— i Mărtinâștilor [*] sau - Morărâștilor III (98) -
n. grup mărtinești < Martin, n. fam.; n. grop
morăreșli < Morar, n. fam.; -Mónii „o poiană, o
fost lăzuit” II (95) - Manea, pren.; - Mușchii „o
poiană între păduri, pășune” I (95) - Muscă, n. fam.;
-Nucului teren arabil (103) - Nucu, hip. <lon,
pren.; -Oânii „loc în pantă, arabil” I (103) -
Oanea, n. fam.; - Pântii „laz în pădure; e
împrejmuit de pădure” I (107) - Pantea, n. fam.;
- Pópii (75; 77) - subst popă; - Prunârului (104)
- Prunaru, n. pers.; - Pustiânului (75) - Pustianu,
prob. n. pers.; -Sávului I sau Laz Sávuli III
„ridicătură” 1 (108) - Sav, n. fam.; - Strătâștilor
pășune (99) - n. grup strătești <Strete, n. fam.;
-Surdului pășune (99) - Surdu, n. pers.;
-Șemuchii pășune (108) - Șemuca, por.;
— Tăutului „o fost o tăietură” I (113) - Tăut, n.
fam.; -Tóbii (98) - Toba, n. pers.; - Tómii pășune
(99) - Torna, pren; -Turcânilor „laz” 111 (107) - n.
grup turceni <Turcu, por.; -Turcului „coastă și
numa fânaț” I (52) - Turcu, por.; -Țigăncoâsii „o
coadă printre păduri” III (107) - Țigăncoasa, por. ;
-Văii Fântânii „laz, acum îi pădure” II (94) - V.
Valea; -Voidâștilor coastă, fânaț (54) - n. grup
voidești < Vaida, n. fam.; Lâzlu înhâit „fânaț, o
așezătură; a fost ca un fel de laz, teren cu pășune” I,
„niște înhâituri, pământ fugitiv” II (134) - adj.
inhăit.
Sub Laz teren arabil și pădure (174); Sub Lâzu
Hâpii „un laz sub Poieni” I (108) - Hapa, por.
V . și Capu Lazului, Coastea ~, Dâmbu ~, Dosu
Drumu la Lazu Drobului, Fața Lazului, Fântâna
Gura ~, Părău —, Părău ~ Băncii, Poiana -,
Valea —, Viile la Laz, Vârvu Lazului.
LÁZURI
Lazurile pantă, teren arabil (1; 2; 98; 172; 284);
„coastă pe lângă sat roată, îi drept; pomărie și fânaț”
I (8); șes, teren arabil (44; 53); „loc arabil și o pantă
de deal, îs și vreo șase căsi” I (45); „fundătură,
pădure, pantă mică” I (47); „pantă puțin înclinată
spre miazănoapte, fânaț" I (54); „pantă dulce, fănaț”
II (57); „deal mare, înalt, cu pădure” II (62); fânaț
(73); „a fost pădure” I (76); „mai mult gropi” I (77);
„dâmb cu spini” I (78); „loc și drept și mai pantă
domoală și câte un dâmb; tot îi arabil” I (82);
„poiană mare, cosalău" I (95); „arabil și pășune și
spini" II (99); „lazuri, coastă oablă, cosalău” IV
(100); „lazuri, o fost prin pădure” I (107); pădure și
pășune (113); „e între drumuri” II (119); „pământ
bun, arător, îi între drumuri; o fi fost tufișuri, la
capătul din jos sânt și acuma” I (121); „fănaț și
arabil, îi între păduri; a fost și pe el pădure” II (129);
„cosaștină, loc de fănațe, îi șes pe lângă vale”
I (133); „loc drept pe lângă drum” I (146); „loc râpos
și apoi drept” II (166); „arător și fănaț; îi înconjurat
de pădure” I (283); „loc mai neted, cu pășune și
pădure” I, II (288).
Lâzurile la Secătură [săcăturâ] I sau Pe Lăzuri
la Secătură II sau Lăzu Secăturii [*] „coastă cu
spini, cu mai multe lemne, pădure” II (100) - v.
Secătura', - lui Boboș „lazuri o fost, acum îs
împădurite" V (98) - Boboș, por.
Sub Lăzuri „coastă plantată cu pădure de acaț” I
(62).
V . și Coastea Lazurilor, Coastea de Lazuri,
Fântâna în Lazuri, Părău Lazurilor, Ulița Lazurilor,
Valea de Lazuri, Valea Lazurilor, Vârvu
- Din subst. laz (pl. lazuri) „loc unde s-a curățat
pădurea, s-a iertuit” II (129); „loc gol între păduri”
II (107).
LÁZURI sat, c. Valcău de Jos; 1481 villa
olachalis IVywagas, 1492 Uj-Vâgâs, 1550 Vyvagas,
1733 Lazur, 1850 Újvágás, Lázár, 1854 Újvágás,
Lazuri (Suciu, DILT).
- Din subst. laz (pl. lăzuri).
LĂBȘ0RU „teren arabil, lângă el e o pădure” I
(81).
- Din subst. *lăbșAr < lab + suf. -șor ‘lab mai
mic’.
LÁBÚCA v. Dâmbu.
LĂBIÎȚU „arabil” I, „bucată mai mică, lângă
Lab” II (100); teren arabil (120); „șes, pe lângă
Someș” III (156); „pe deal, teren arabil” I, „un ic de
teren” III (160); „un fund, arător” I (177); „loc șes,
arabil” [*] (230); „șes și coaste, arabil și puțin fânaț"
I (282); „pășune mai mică pe pantă” I (283).
- Din top. Lab + suf. -uf.
LĂCȘ0RU „loc cu grădini în sat” I; „loc așezat
între două dealuri, într-o groapă” II (184).
- Din subst. lăcșâr <loc(u)șor <loc + suf.
-(u)șor.
LÁCURÉL. Lăcurâlele „deal cu gropi, arabil;
au fost mai multe lacuri, a fost apătos” IV (58);
„coaste cu pășune; am apucat acolo niște tăuri sub
183
LĂPUȘÂNU
pădure” III (61); pășune în Cehaia, sânt niște tăuri
când plouă” I (74); „pământ mai drept, arabil”
I (90); „teren mlăștinos” I, „sânt belți și izvoare”
II (105); „un teren drept cu câteva hârtopi, ici-colo
mai băltește apa” III (138).
V . și Dosu Lăcurelelor, Fântâna de la Lăcurele,
Părău Lacurelilor, Părău Lăcurelelor.
- Din subst loc + adj. rele; cf. și lăcurel (pl.
lăcurele) < lac + suf. -urel.
LĂC0Ț v. Dâmbu, Tău.
LÂDÂRIU v. Ulița.
LĂDĂNEÂSCA „o grădină, dă în Bordea,
unde-i fântâna” IV (142).
- Din spm.
LÁDÉNL Peste Lădeni. către Zălau” I (45)
- Din n. grup - < Ladea, n. pers.
LADÓIU v. Șanțu.
LĂIEȘEȘTI v. Delnița.
LĂMĂȘ0IU „deal, coastă” I; „un fel de ieroagă”
II(H5).
- Din n. pers. —.
LĂNȚÂR. în Lănțăre „coaste, arabil” I (6).
- Din subst lănțâr (pl. lănțare) < lanț + suf. -ar.
LĂPÂSTU „teren arabil, este destul de neted” I,
„a fost loc cu lăpăstău, dar îi puțin” II (165); „loc în
pantă și șes, teren arabil” I (233).
Lăpâsturile „loc apătos, îi mult pipiring acolo,
loc înclinat’ I (269); „pășune, loc drept; îi acolo
locu drept și stă apa, îi tot lăpăstos, tot ud” II (270).
- Din subst. lăpâst (pl. lăpasturi) ‘noroi afund,
mocirlă pe marginea pârâului’ (Pașca, G, 39).
LĂPĂDÂTU „pășune, loc mai deluros” II (243).
Lăpădâtu Măre „deal, pășune; îi dealu pleșuv”
I (243); - Mic „îs dealuri pleșuve” 1 (243).
V . și Fântâna Lăpădatului, Fețele lui Lăpădat.
- Din n. pers, -sau adj. lăpădat, -ă ‘(loc)
părăsit’.
LĂPĂSTÂUI, II sau Lăpăstău [*] „loc drept îi
tot apă pe el, loc apătos” I, „loc frumos, drept îi un
lopai” II (122).
- Din top. Lăpâstu + suf. -ău Toc mocirlos’.
LĂPȘ0R v. Pădurea.
LÁPTÁR v. Prun.
LÁPÚG v. Ruginoasa.
LÁPTÁR v. Prun.
LĂPUHÂȘU „teren de șes, pe lângă părău”
1(75).
V . și Fundu Lăpuhașului, Părău ~.
LĂPljȘ v. Drumu.
LĂPUȘÂNU „e între păduri, un lăzuiac, a fost
cosalău” III (108).
Lăpușânu Mănocânilor 1 sau ~ Monócului II
„e cam costos, dar e între păduri” II (108) - n. grup
mănoceni < Monocu, n. pers.
între Lăpușăne „este tot pășune, dar mai mare
suprafață, Ic desparte un părău” III (108).
- Din subst. •lăpufân (pl. lăpușene) <lăpuș
‘brusture’ + suf. -an Toc cu brusturi’.
LĂȘTI0RU
LĂȘTI0RU [lășt'dr] „pantă, arabil și cu laturi” I
(76).
- Din subst *lăștior, var. a lui lăscior, lăzcior
<laz + suf. -cior ‘laz mai mic’.
LÁTURÉNH „o parte de sat, de la biserică în
sus” I (82); „parte de sat; îi de-o lăture” 1 (240);
„uliță in sat” I (186).
V. și Ulița Lăturenilor.
— Din n. grup — ‘care locuiesc cu gospodăria în
afara satului, locuitori de Ia marginea satului, dintr-o
latură’.
LĂUNOĂLA I sau Plugărița II „o groapă largă,
numa-i scurtă; intră sub deal” I, „o groapă în pășune;
îi locu deschis” II (25).
V. și Dâmbu Lăunoaii, Fundu ~, Gura ~.
— Din n. pers, -sau subst *lăunoâie <lăun
‘plantă de apă’ + suf. -oaie (cf. Iordan, Top.,
384-385).
LĂZÂREA v. Părău.
LĂZĂRENI v. Părău.
LÁZÁRÚC v. Dealu, Fundu, Valea.
LÂZ1ACU [lăzîjâc] „pantă și pe urmă-i Ioc
drept; teren arabil și fânaț” I (52); „o coastă
frumoasă, întinsă; mai mult fânaț” I (77).
— Din top. Lazu + suf. -uiac ‘loc defrișat’ (v. și
Pascu, Suf., 192).
LĂZLĂOÂIA „deal mare, arabil și
neproductiv” II (52).
- Din prob. n. pers. ~.
LÁZÚCA v. Ponița.
LĂZUIET. Lăzuiâtele „o pădure mare în care
sânt mai multe lazuri” I, „a fost și o poniță bună” IV
(98).
La Lázuiéte „pădure” II, „a fost un laz acolo,
l-o împădurit’ V (98).
V. și Lazu-i Lăzuiete.
— Din subst. lázuiét (pl. lăzuiete) < vb. lăzui +
suf. -ei ‘teren care a fost defrișat’.
LĂZUITURĂ. Pe - „coastă, pădure” V (98).
Sub - „fânaț sub pădure, înainte era și arabil” IV
(98).
- Din subst. lăzuitiiră (pl. lăzuituri) ‘loc
defrișat’.
LÁZURÁNU „pantă, arabil, acolo a locuit un
om din Lazuri” IV (215).
V. și Părău Lăzuranilor.
- Din spm. - < Lazuri, top.
LĂZURELU „o față de deal, îi lângă Runcuri;
într-o parte a lui îi pădure” 1, „a fost pădure” III
(133); „pământ arabil și cosalău; are fântână” III
(136).
Lăzurâlele „o coastă; a fost pădure și s-a lăzuit”
II (97); „între Gâlgău și Bârsău” I (98); „loc arabil,
lângă Someș” I (103); „hotar cam costiș, de deal” I
(107); „niște lazuri” II (108); pantă, teren arabil
(172); „loc înclinat un pic, arător, jos spre Vale are
pădure de fag” I (274).
V. și Ulița Lăzurelelor, Vârvu ~.
184
LEGHELÉU
- Din subst. lăzurâl (pl. lăzurele) <laz + suf.
-urel.
LĂZÎIȚU „un fund de rât, gropos, a fost
pădure” I (95); „grădină, livadă cu pomi” II (113);
„o poiană” II (122); „coaste pe lângă Vale, o
păntucă întinsă; l-o curățit oamenii c-o avut seciuri,
tufișuri” I (125); „cam costos, are și arabil și fânaț,
tufișuri; a fost ceva mai puțin de iertuit’ 1 (129); „pe
deal, livadă” III (139); „pădure, pământ arabil,
grădini, loc drept, da-i cam deluros” II (270);
Lăzuțu I, II sau -Manócului III „un Iaz; e roată
înconjurat de pădure” I (108) - Manoc, n. pers.
Sub Lăziiț „un laz, o poienică; a fost arabil” I
(104).
V. și Drumu Lăzuțului, Podu ~, Vâlceaua
Lăziițurile I sau Lăziițu II „loc mai drept, puțin
înclinat, arabil” I (269).
- Din subst. lăziiț (pl. lăzuțuri) <laz + suf. -uț.
LÂNCEȘTII „case cu livezi” II (19).
- Din n. grup - < Lancea, por.
LEÁNCA „locu din preajma părăului, o fâșie
lungă, dreaptă, aproape șes, pantă dulce” I (48).
V . și Fântâna Lencii, Părău ~.
- Din n. pers, -sau subst. leâncă ‘unealtă
folosită la țesut’.
LEÁNCA (n. pers.) v. Părău.
LEÁSA „loc mai drept, sânt căsi” [***] (93).
Sub Leăsă „Ioc tâuos, apătos, deasupra îi
temeteu” [***] (93).
V . și Hagău Lesii, Lunca sub Leasă, Părău
Lesii.
Lésele „teren arabil, drept; au fost părțele când a
fost a oamenilor” II, „șes, poate a fost îngrădit cu
lese” III, IV (158).
V . și Linia Leselor.
- Din subst. leâsă (pl. lése) „lemn din care se
face gardul, o bucată dreaptă” I (93); „niște rude
bătute mai dese de par” III, IV (158); cf. și ‘desiș
într-o pădure’.
LEBĂDA v. Fântâna.
LEBENIȚÎȘTEA II sau Lebenițfștile I „teren
arabil, s-o cultivat lebenițe” I (233).
Lebenițăștile [lebenițășt’] „deal, pășune; au pus
oamenii lebeniță acolo” I (243).
- Din subst lebenifipe (pl. lebenifețti, lebenițiști)
‘teren cultivat cu lebeniță’.
LÉCA v. Dealu, Șura.
LÉCIU v. Piatra.
LÉGE v. Copac.
LEGHELÉU [led’eléuu] pășune (39; 45; 185;
186; 191; 229; 233; 244; 266; 277); teren arabil
(167; 185); „dealuri mai mici cu vii” II (236);
Legălău „pășune pentru oi” II (155); „teren arabil,
deasupra îi pășune” III (158); legheléu I, II sau
Egheléu [♦] sau Groâpa Șiminchii I „pășune, până
la hotaru Ciumemii” I (37); Egheléu „a fost pășune,
acum plantație de pădure” I, „legheleu, pășune” II
(42); Legheléu sau - Bâmfii „a fost legheleu
oarecând, da amu-i arabil” I (247) - Bamfi, n. pers.
LÉIBU
Legheléu Boghișului = Curtabéju; -cel Máre
„a fost pășune și acuma e vie; loc de deal” I (202);
-cel Măre sau Pășunea Măre (286); -cel Mic
„pășune pe deal” (202); - lui Lăicner deal, pășune
(223) - Laicner, n. pers,; - lui Séichei pășune (223)
- Seichei, n. pers; - Oilor „loc de pășune pentru oi”
I (237); - Pórcilor = Pășunea lui Cherechăș.
In Legheléu „platou pe o pantă ușoară; a fost
pășune” I (3); în Legheléu sau în Câmp „pășunea
satului” I (215); La Legheléu în Dos = în Pustă în
Dos; Sub Legălău „teren arabil, deasupra îi pășune”
III, IV (158).
V . și Fântâna Legheleului, Părău
Legheleâuăle „tot hotaru din deal, către Tusa” I
(271); legălăuăle „loc puțin ridicat, pășune” II (61).
- Din subst. legheléu, cu var. legălău (pl.
legheleâuă) < magh. legelő ‘pășune’ (Tamás, EW,
496-497).
LÉIBU v. Dealu.
LÉISA v. Drumu, Părău.
LELÉI, La Leiéi „tarla, vecină cu satu Lelei;
pantă pe deal, arabilă toată” I (199).
- Din top. Leiéi, sat în SM.
LEMN. Lémnu la Dănțâș6r „partea cealaltă de
pădure, către Chiejd; era acolo un lemn mare” I
(231) - Dănfâșor, n. pers. La Lémnu Gros „un loc
de vârv pe Dealu Mare; acolo a fost un lemn gros
tare tomna-n pupu dealului” II (14) - adj. gros.
Lémnele Găzdăcului (283) - Găzdacu. spm.
V . și Părău cu Lemnele.
— Din subst, lemn (pl. lemne) ‘arbore, copac’.
LEMNÉNI v. Picioru.
LEMNIU, pop. Lemni, sat, c. Letca; 1405
Lemyn, 1424 Lemen, 1600 Lemhinj, Lemhinjj, 1733
Lemhény, 1750 Lemnij, cca 1800 Limniiu, 1839
Lemnyiu, 1850 Lemnyi, 1854 Lemény, Lemniu
(Suciu, DILT).
Către Lemn! „loc drept, de la gară spre Someș;
e în hotar cu Lemniu” I (129).
V . și Șesu cătă Lemni, Valea Lemniului.
- Cf. magh. Lemény.
LÉNTEA „cam deal, da-i teren arabil” I (221).
- Din n. pers. ~.
LEOCUȘOÂIA „pășune și arabil, pantă bugăt
de mare” I, II, „o groapă” III, „loc cam frământat”
IV (29).
V . și Fafa Leocușoaii, Fundu Gura
- Din prob. n. pers. ~.
LEONFÎCĂ v. Ulicioara.
LEONÍCA v. Iertașu.
LEÓNTE v. Fundu, Podu1.
LEÓRCU v. Groapa.
LEORDÎȘU v. Leurdișu.
LÉRA „deal; arabil și pomi și cosalău” I (266);
Léra 1 sau Léra Nedéii II „loc mai deluros, arător” I
(272) - v. Nedeia; ~ Onichii Nuții „cam coaste, vine
roată pe după Ograda Pleșanului” [*] (272) - Onica
Nufii, spm.
185
LEURDĂ
V. și Fântâna din Lera, Părău Lerii, Pietrocu —.
- Din n. pers. —.
LÉSA v. Părău.
LESÁIA v. Via.
LESĂNDREȘTI v. Ulița.
LESOÁIA I, II sau Leisoáia IV „pantă, arabil și
pomi răzleți” I, II (214).
V. și Fântâna Lesoii.
- Din spm. - < Lesa, n. pers.
LESPEDEA „îi o piatră mare în Valea Colibii,
numa la aia îi zice așa, îi ca o lespede” III (173).
Léspezile „loc drept, arător” I, „sânt pietri” II
(141); Lespezélele „loc și costos și drept, arător,
sânt și pietre, dar se ară printre ele” I (139); „teren
arabil, loc bun, lângă deal” IV (177).
V . și Pădurea din Lespezi, Părău Lespedelor,
Părău Lespezilor.
— Din subst. léspede (pl. lespede, lespezi) ‘piatră
ce se găsește mai ales în malurile stâncoase ale
râurilor’.
LÉSU v. Drumu, Groapa, Iertașu.
LEȘ v. Coasta, Dealu, Fața, Fundu, Peștera,
Valea.
LEȘENI v. Vâlceaua.
LEȘENȚEA „șes, pământ arabil” I (222).
V . și Valea Leșenții.
LEȘMÎR sat, c. Marca; 1213 Nesmer, Nezmer,
1318 Lechmer, 1423 Oláh Lechymer, Lechymer,
1496 Lychmyr, 1553 Lechmyr, 1692 Lecmer, 1850
Lecsmér, Lesmér, 1854 Lecsmér, Leșmer (Suciu,
DILT)>
V . și Podu Leșmirului.
- Din n. pers. ~.
LÉSTA „pantă, teren arabil” I (241).
- Din top. magh. Lesta.
LÉTCA sat, c.; 1405 Lethka, 1424 Lithka, 1650
Litka, 1723 Letka, 1733 Letzka, 1800 Letca, 1854
Létka, Litcu (Suciu, DILT).
V . și Cărarea Letchii, Cotu ~, Valea -.
- Din subst. létca ‘unealtă folosită la țesut’.
LETCÁNI v. Drumu.
LÉTEA v. Poiana, Râtu.
LEU v. Dosu, Fântâna, Părău, Râtu, Ulița.
LÉUCA „groapă; îi ca o leucă” 1(15).
- Din subst. léuca (pl. leuci) ‘loc adâncit
asemănător cu leuca de la car’.
LEURDÁRIU „pantă cu fănaț” I, „loc râpos” II
(11); „loc puțin în pantă, înconjurat de pădure;
arător și cosalău” II (13); „deal împădurit, coastă;
jos îi puțin arabil și oarece rât’ I (14); „loc arabil
pe-o groapă” I (16).
V. și Fântâna Leurdariului, Pădurea Valea
- Din subst. leurdár <leurdă + suf. -ar ‘loc
unde crește leurdă’.
LEURDĂ. La - „poiană” IV (118); Sub - „loc
pe lângă Valea Pietricelii” II (118).
- Din subst leurdă (pl. leurde) ‘plantă erbacee
bulboasă cu miros și gust de usturoi’; „o buruiană rea,
n-o mănâncă vacile” I (85); „aiul sălbatic" I (114).
LEURDÎȘU
LEURDÎȘU I, II, [**] sau Leordișu III „o
poiană împrejurată cu păduri și dealuri” III, „un
teren sub o poală de pădure” [**] (85); Leurdfșu II
sau Leordișu IV sau Liordfșu I „loc arabil și fănaț
pe sub pădure” II, „un fundalău, un fundac, toloacă”
IV (115); Leurdișu II sau Leordișu 1 „pășune și
arător” 1 (123); Leordișu „de o parte și de alta sânt
niște costi; e mai lăsat” I (75); „loc gropos, îi
pășunea comunală” I (131); coastă, teren arabil
(149); „aici este și pădurea care e în hotar cu
pășunea care are același nume I (186); Leordișu II
sau Liordișu III, IV „fănaț; se face iarbă bună” III,
IV (97); Liordișu [lipărd'ișu] „un fiind de teren,
pășune și fânaț” I (95); „teren agricol, o poiană
printre păduri” I (101); „e între păduri roată; este
multă leurdă, iarbă de aia lată” I, „un fundalău, o
groapă; este leurdă, îi ca usturoiul” II (103); „poiană
mare” IV (105); „este într-o furcă, între Valea Mare
și Valea Săcăturii” I (109); „pantă până către vârvu
dealului, pășune” 1(114); coastă de deal, teren arabil pădure înainte” II (260), „loc drept, pe deal în sus” I,
(119; 128).
Liordișu Drăghiii „pășune și la noi și la
Draghia” I (109) -v. Draghia.
V. și Dealu Liordișului, Groapa ~, Gura
Leurdișului, Părău Liordișului, Râpa ~, Valea
Valea Leordișului, Vârvu
- Din subst. leurdiș, cu var. leordiș, liordiș (pl.
leurdișuri) < leurdă + suf. -iș ‘loc unde crește
leurdă’.
LEURZÁUA „Ioc arabil, îi o groapă în pantă
mai mărișoară” II (62).
V . și Fundu Leurzelii, Gura
- Din subst. leurz(e)â < leurdă + suf. -ea.
LEVELE§ÉIA „loc de deal și pășune,
înconjurat de pădure; îi un teren mai slab” II (26).
- Din top. magh. Levelesája < leveles ‘frunziș,
cu frunze’ + ója ‘vale’.
LÉVI v. Fundu.
LÉZER v. Tău.
LIBIDĂU v. Ulița.
LÍCA v. Hârtopu, Părău.
LICĂ v. Dâmbu, Moara, Ograda, Prun,
Prundu, Râtu.
LIDÁRU „coastă cu pădure, loc arabil I (57);
[lidârju] „pantă, arător și deasupra îi pădure” III
(70).
V . și Groapa Lidariului.
- Din n. pers. —.
LIGHETOÁIA „teren arabil, loc deluros” VII
(217).
- Din top. Lighet + suf. -oaie.
LIGHETÎȘU [lid'efiș] „pantă mică, teren
arabil” II (197).
- Din top. Lighet + suf. -iș.
LÍGHETU [lid'et'] „pășune, coaste și loc drept”
I, II (161); „pantă, pășune” I (164); „coastă; ăsta-i
nume pentru teren cu copaci rari” I (198); pantă,
teren arabil (180; 199; 217); „deal, pășune și arabil”
I (223); Lighétu „teren arător, în pantă” II (171).
186
LÓCU
V . și Părău Lighetului, Viile din Lighet.
— Din top. magh. Liget < liget ‘crâng, pădurice’.
LIHÁTU „arabil, loc rădicat, da-i mai drept” I
(30).
LÎLĂ v. Părău, Picioru, Râtu, Ulița.
LILOȘÉȘTI v. Poiana.
LÍMPA v. Valea.
LINIE. Linia Liselor „un drum de care prin
Lesă, duce la Popaci” III, IV (158) - v. Lesa',
~ Viréului „drum de care pe Vireu spre Luncă” [*]
(158)-v. Vireu.
între Linii „arător. între două drumuri de hotar,
două lenii” 111(156).
- Din subst. linie (pl. linii) ‘uliță principală
într-un sat, șosea; drum despărțitor; cărare (prin
pădure)’.
LIÓN v. Iertașu.
LIPÁIA „puțin la pantă, vii și arător” II (258),
„loc drept, pășune, parte de sat” 1, „pășune, a fost
„pământ slab, rece, a fost pădure” II (262).
Sub Lipăia pantă, teren arabil, pășune (258,
260).
V. și Ulița Lipăii.
- Din top. sl. *Lipaja <lipa ‘tei’ (Iordan, Top.,
102-103).
LISÁNDRU, Lisandăr v. Coasta, Dealu,
Hagău.
LÍSCAI v. Ulița.
LISCÁN v. Groapa.
LISÍE v. Unghiu.
LÎȘU v. Ulița.
LIȘtlA v. Ilișua.
LIȚÂU „o pădure; a fost a baronului” 1, II
(162).
- Din n. pers. ~.
LÍUA „părău, izvorăște de la Călin și se varsă în
Bărcău” II (267).
V . și Gruiu Liii.
- Din n. pers. ~.
LFVÁDA pantă, livadă (3; 66); coastă de deal,
livadă (206; 217).
Livada de Pomi livadă (57) - subst. pom.;
- Ortelecăniții „livadă cu plantație, fostă a
Ortelecăniței, dar pe atunci era cu vie” I (197) -
Ortelecănița, spm. < Ortelecan, n. fam.
- Din subst. livădă (pl. livezi) ‘teren plantat cu
pomi roditori (mai ales cu pruni)’.
LOÂGĂR. La -„cătun de vreo zece case; de
acolo se încărcau lemne pentru Jibou” I, II (43).
- Din subst. loâgăr ‘lagăr, adunătură’.
LOCIOGÁU „loc drept, șes, băltește apa pe el
când plouă” II, „loc de șes, foarte apătos” IV (217).
- Din top. magh. Locsogó ‘izvor care
bolborosește’.
LÓCU teren arabil (282); „teren domnesc care a
fost împărțit” I (285).
Ldcu Căpitânului = Pe Șes la Căpitănu; Lócu
Iui Bănii șes, teren arabil (236) - Banfi, n. fam.;
LÓGA
~ de la Moára din Sus „a fost acolo o moară, acum
s-a pustiit” III (98) - v. Moara-, ~de Pășiine
„pășunea satului” I (167) -v. Pășunea; ~ lui Dóni =
Tógu lui Dóni; ~ Iui Matéu I, II sau Coásta Iui
Mateúf teren arabil (103) - Maieu, Mateuț, n. pers.;
~ Notârășului „pantă mare, fânaț; a fost locu la un
notar” II (84); - Podârului „a avut podarul aici loc”
(101) - subst. podar; ~ Pópii (27; 71; 177) - subst.
popă; ~ Sávii „teren în toate formele, îi încărcat cu
movile, fânaț” II (279) - Sava, n. fam.; -Tâurului
(8) - subst. taur.
Locuri Réle [lócu réle] sau Deálu Zgádului
„loc sterp, pe unde ies vitele la pășune; îi zice așa
pentru că o fost locuri rele” [*] (28) - Zgâdu, por.
- Din subst loc (pi. locuri) ‘o porțiune, o bucată
delimitată, formând proprietatea cuiva’.
LÓGA v. Balta.
LÓGERU „deal, arabil” I (239).
LÓGHIN v. Moina.
LOLA „parte de hotar și de vatră; este ș-un
părău” II (144); „loc deluros, arabil și fânaț; îs căsi
acolo pe un dărab” II (257); „vale, izvorăște de la
Valea Varului, se varsă în Valea Turii” III (258).
V. și Părău Lolii.
- Din n. pers.
L0MBOȘ v. Dâmbu.
LOMPÍRT sat, c. Șărmășag; 1321 poss.
Lomperth, 1416 Lampert, 1733 Lompérd,
1760-1762 Lompért, 1850 Lumptyerd, 1854
Lompért, Lumperd (Suciu, DILT).
- Din n. pers. Lompért, Lompérd (Kiss, FNESz,
II, 579).
LÓNA „este peste deal; are o culcătură largă” I,
„loc deschis” [♦] (78).
V. și Fața Lonii, Unghiu
- Din prob. n. pers. ~.
LÓNCHI v. Dealu.
LOPÁIU „uliță mică” I (90); „o dărabă de
pământ mai mare, mai întins” 1 (104); „teren mai
mare, însă drept” I (120).
- Din subst lopăi (pl. lopaiuri, lopaie) (< magh.
lopály) ‘platou’ (Tamás, EW, 508; Loșonți, Top.,
189).
LOPÂȚU „îi pe trei costt, arător, pomi și vii, pe
lângă drumu țării” I, II (162);
Sub Lopâț „loc mai drept, arător, vine până la
șosea” 1,11(162).
V. și Părău Lopafului.
- Din top. magh. Lâpoc.
L0PIȘU v. Lâpoșu.
LOPOÎȚA „loc așezaf’ [♦], „teren arabil, și
drept și pe pantă” III, IV (97).
V . și Fala Lopoifii, Părău ~.
- Din subst *lopoifă < lopai + suf. -i/â ‘platou’
sau top. Lopăiu + suf. -ifă.
LÓRÁNT v. Șesu.
L0RINȚ v. Ulița.
LOȚÎCA v. Dealu, Vâlceaua.
187
LUHERÎȘTEA
LOȚÎCU v. Cehu.
L0ȚOI v. Teneiu.
L0ȚUCA „vie și livezi pe un deal mare” II
(168).
- Din n. pers. ~.
LÓZA „loc drept fânețe” I, „a fost o colibă și
lângă ea o loză” II (63); „pantă dulce, loc arabil; a
fost loziște acolo, un fel de salcie de pădure” I (86);
„un bărc de răchiți lângă sat” III (136).
Lózele „teren de șes, pământ arător; se făceau
loze” I (233).
V. și Tău cu Lozele.
- Din subst liză, var. a lui loază (pl. loze)
„salcie căprească, salcie de pădure” II (63); „un fel
de răchită” III (136); v. și ALR II, s. n., voi. III,
h. 628; ALRMII, s. n., voi. II, h. 432.
LÓZNA, anterior: Lózna Mâre, sat c.; 1338
Loznapataka, 1554 Nagh-Lozna, 1600 Lozna,
1760-1762 Nagy Lozna, 1808 Prelucz Mare, 1854
Nagy-Lozna, Lozna (Suciu, DILT).
V . și Falea Loznii.
- Din top. sl. *Loztna <loza ‘viță (de vie)’
(Kniezsa, KH, 257/12; Iordan, Top., 104; Petrovici,
Studii, 146; Kiss, FNESz, II, 199).
LOZNIȘOÂRA „o vale, vine un pic de vale pe
mijlocu ei; e o coaste și pe-o parte și pe alta, se varsă
în Valea Loznii” I (126).
V . și Gura Loznișoarii, Părău ~.
- Din top. Lozna + suf. -ișoară.
L0ZNIȚA teren arabil și pădure (113).
V . și Părău Loznifii, Poienile ~.
- Din top. Lozna + suf. -ifă.
LÚCA v. Coasta, Dâmbu, Dosu, Fața, Fundu,
Gorun, Iertașu, Ograda, Părău, Poiana, Ulița,
Valea.
LÚCACI v. Dealu, Groapa, Părău, Poiana.
LUCĂCI0IU coastă, pășune (96).
V. și Coasta Lucăcioii, Părău Lucacioi.
— Din n. pers. ~ < Lucaci + suf. -oi.
LÚCHEA v. Ograda.
LUCHIÁN v. Moara.
LUCIE v. Piatra.
LÎICȘA „șes, arabil” II, „a fost loc apătos, de
aici îi vine numele” III (150).
Lucșa de Sus șes, teren arabil (150) - adv. sus.
- Din top. magh. Lucsok < lucsok ‘mâzgă’.
LUDÁIÉNII uliță (175).
- Din n. grup ludăieni < Ludău, por.
LUDVÁNU I, II sau Lúdvanu „părău mic, vine
de pe un deal de la Marin și se varsă în Crasna” I, II
(213).
V . și Podu Ludvan.
LÚGOJ v. Togu.
LUHÉR. Din Sus de Luhéri „loc sub pădure în
sat, loc în pantă tot” I (218).
- Din subst. luhér (pl. luheri) Tucemă’.
LUHERÎȘTEA „teren agricol, a fost fânaț pe-o
porțiune” II (185).
LÚLIU
- Din subst. luheriște (pl. luheriști) ‘loc cu
lucemă’.
LÚLIU v. Fântâna.
LUMINÎȘU, pop. Secătura [săcătâra], sat, c.
Ileanda; 1546 Zskathura, 1566 Szakathura, 1603
pagus Szakatura, 1750 Szeketura, cca 1800
Săcătura, 1854 Szakatura, Secătură, 1964 Luminișul
(Suciu, DILT).
- Din subst luminiș ‘poiană’; secătură Toc
defrișat’.
LUNCA „loc mai drept pe lângă Vale, arabil” I
(2); șes, luncă, teren arabil de-a lungul unei ape
curgătoare (7; 11; 13; 16; 39; 40; 50; 55; 63; 75; 77;
82; 95; 100; 109; 111; 118; 119; 120; 124; 126;
140; 153; 154; 156; 161; 202; 204; 237; 246; 264;
278; 283; 286); șes, teren arabil și fanat (50; 56);
șes, fanat (125; 219; 233); „șes, lângă sat” III (105);
„rât e lângă o apă” I (172); „teren arabil, apoi
pădure; e lângă o vale” II (19); „coaste, îi lângă
părău” I (73); „o vale lungă care se varsă pe la
Cristolțel” III (85); „loc deluros pe lângă părău” I,
„o fâșie de pământ” II (137); „loc drept 'eren pe
lângă calea ferată și pădure” I (184); „e la marginea
satului” I, „vie” II (238); „îs pământuri lungi” II
(250); Lunca II, HI sau - Várului I „șes, pe lângă
Someș, mejdic cu hotani Varului” I (150) - v. Far;
Lunca III, IV sau în Luncă I sau La Luncă II „șes,
pe marginea Someșului” II (158); Lunca - Lâzu
Dribului; Lánca = Plópii; Lánca = Șâsu.
Lánca Alánilor „o groapă pe lângă vale, sânt
aluni, pădure și arabil” I (71) - v. Alun;
-Așchileului „o luncă pe lângă o vale” I (71) -
Așchileu, sat în CJ; ~B0cșii „luncă, e lângă apă,
lângă Valea Siciului și Valea Zălaului” I (202) - v.
Bocșa; -Boșchânilor șes, teren arabil (219) - n.
grup boșcheni < Bașca, n. fam.; - Cetățiii „un câmp
mai neted” IV (279) - v. Cetățeaua; ~ Crăciânilor
șes, teren arabil (93) - n. grup crăciuni < Crăciun,
n. fam.; - Dósului „rât cosalău” III (276) - v. Dosu;
- de Jos șes, teren arabil (236; 264) - adv. Jos; ~ lui
Bálint „șes, pe lângă Someș” II (140) - Balint, n.
fam.; -Mórilor „teren drept arabil; au fost două
mori cu apă” IV (219) - v. Moara; -Picului
„luncă” I (284) - Picu, n. pers.; - Pódurilor (110)-
v. Podu1; ~ Rușilor „fânaț și arabil” (284) - n. grup
ruși < Rus, n. fam.; - Sócilor „șes, teren arabil, fânaț
și pădure” I (172) - v. Soc; -sub Leâsă sau Lábú
Móni șes, teren arabil I (93) - v. Leasa; - Șoimului
„șes, între drum și deal” IV (105) - subst șoim;
~ Văii Almâșului = La Cernéle. în Lâncă parte de
sat (82); în Lâncă „șes, îi lunca Someșului” I, II
(176); Pe Lâncă „o luncă, îi un loc pe lângă Vale” 1,
II, „teren arabil, grădinile oamenilor” III (176); Pe
Lâncă parte de sat (II; 95); Sub Lâncă „pământ
arabil în pantă și în coaste” I (165).
V . și Balta in Luncă, Cioroiu din Luncă, Coasta
Luncii, Dealu Dosu ~, Drumu Drumu de la
Podu ~, Drumu pe Luncă, Fundu Luncii, Gura ~,
188
LUP
Hagău ~, în Șes in Luncă, Pe Mol în Luncă, Părău
Luncii, Pășunea Podu ~, Ulița ~, Valea ~.
Luncile pantă, teren arabil (48; 175; 207); „loc
arabil, mai șes și mai deschis” I (45); „arător și
spini; e un pămâncior drept” II (116); șes, teren
arabil (262).
Lâncile Boșcbănilor „loc arabil, lângă apă” III
(220) - n. grup boșcheni < Boșca, n. fam.; - lézerului
(45) - v. lezeru; - lui Rusalim șes, fânaț (279) -
Rusalim, n. pers.; — Pópii „îi luncă, teren neted,
cosalău” II (279) - subst popă.
Sub Lunci „șes, pe de-o parte de drumu țării” I
(138); pantă, pășune (175).
V . și Coasta Luncilor, Fântâna din Lunci,
Fundu Luncilor, Părău de la Lunci.
- Din subst. luncă (pl. lunci) „un Ioc întins, un
fel de vale” II, III (55); „loc drept pe malu apei” II
(56); „șes” I (93); „vale, loc întins” II, III (175); „o
vale întinsă” V (175).
LUNCÁNI v. Dealu.
LUNCĂNEÂSA v. Dealu.
LUNCÉNI1 „șes, este și coaste cu pomi, vine
până Ia Someș; fânaț, sus îi pășune” I (124); „șes pe
lângă Someș, arabil” I (140).
- Din n. grup - < Lunca, top.
LUNCȘOÂRĂ. Lunșoâra „teren arabil între
ștrec și drum” VI (98); „loc drept lângă șosea,
Someș și calea ferată” IV (100); Lânșoâra „teren
arabil lângă Someș” I, „șes” II (99); „șes, fânaț;
acolo-i clădită biserica noastră din lemn” I (231);
Lucșoâra „o coaste pășune; de aici pornește Părău
Poienii” II (72); „pășune, pe lângă un părău” I (74).
- Din subst. luncșoâră, cu var. lunșoără,
lânșoâră, lucșoără (pl. luncșoare) < luncă + suf.
-șoară.
LUNCÚJA „luncă, șes pe lângă Barcău, arabil
și fânaț” I (243); „deal, pantă cu pășune și tufiș” II
(281).
V . și Vălceaua Luncuții.
— Din subst. lunciîță (pl. luncuțe) ‘luncă mică,
lunculiță*.
LUNG. V. și Coasta Lungului, Dealu Picioru
cel Lung, Valea Lungului, Vălceaua ~.
Lângă „o groapă lungă, fânaț este și pădure” I
(33).
V . și Coasta Lungii, Dealu —, Dosu Fața
Lungă, Poiana ~, Ponița cea ~, Talpa ~, Țara —,
Valea Lungă, Valea Lungii, Zăpodia ~.
V . și Cărările cele Lungi, Pământurile cele-,
Părău Feții ~.
- Din adj. subst. lung, -ă.
LUNTREA [♦] sau La Lántre I, II „o pădure
așezată într-o groapă, ca într-o troacă” [*♦] (85).
V . și Heliu Luntrii.
- Din subst luntre (pl. luntre).
LUP. Lápu cel Pușcât „pădure de stejar, pe
deal” I (58) - adj. împușcat.
La Lup „curmătură, pe aici trece un drum” II
(25); La Lápu sau Grădina Lápului „capu satului,
nu numai grădina Lupului” I, II (48).
LUPÁC
V . și Borta Lupului, Coasta Dealu ~, Coasta
Văii Dealu —, Dosu —, Fața —, Făgetu -, Fântâna
i Lupii, Fântâna Lupului, Fundu Văii Grâu ~,
Groapa Gura Văii Hârbu ~, Ieriașu ~, Între
Dâmburile ~, Lacu ~, Măru ~, Ograda Părău ~,
Podu ~, Râpa ~, Râtu Lupii, Ulița Lupului, Unghiu
—, Vălceaua Valea —.
Lúpii [lúpt'i] sau între Părâie „o așezătură, o
groapa între trei păraie care se întâlnesc chiar în
Fundu Lupilor” I, „îi și loc drept și fânaț; acolo se
retrăgeau lupii după ce atacau satu” II (63).
V . și Costile Lupilor, Fața ~, Fundu -, Gura ~,
Părău ~, Poienile ~, Râtu ~.
- Din subst lup (pl. lupi) și/sau Lúpu, n. pers.
LUPÁC v. Groapa.
LUPÁNCEA v. Ulița.
LUPÂRIȚA „aici au făcut oamenii o groapă,
încercând să prindă lupi; nume recent de
aproximativ 30 de ani” II (25).
- Din subst. lupâriță (pl. luparițe) < lupar + suf.
-iță.
LÚPEA v. Râtu.
LUPÉNI v. Dâmbu.
LUPÎȘTEA [lupt'ișt'e] „loc cam înclinat către
Valea Morii; o fost staniștc, locuință de lupi și
oamenii i-au omorât și-au spart pădurea și-au făcut
loc arător” I (5); „acolo îi vorba că au prins un lup
și-au făcut o groapă și în groapă au băgat o oaie și
lupu a picat în groapă și l-au prins” II (31); „o
groapă unde prindeau bătrânii lupi, dincolo de
Țiglă” I (34); „vârv de dâmb” I, „un ou de deal; o fi
fost oarecând pădure” II (59); „groapă; crește iarbă
acolo și pădure, apa-i până-n genunchi” I (62); „în
Dealu Crucilor a fost o groapă făcută oarecând de
bătrâni de prindeau lupi” II (64); „a fost un loc mai
blăștinos; iama ședeau lupi prin bărcu ala” V (98);
„mai demult făcea o groapă în pământ și punea o
leasă, punea și o oaie; când sărea pe leasă, leasa se
învârtea și lupu cădea în groapă” II (113); „deal; au
făcut ceva lupiște de prins lupi, ponor și cu leasă;
călca pe leasă și cădea acolo” II (115); „o fost
cândva groapă de prins lupi, jumătate e la
Românași” I (123); „un deal împădurit, înalt” II
(139); „coaste; au fost lupi acolo” II (174); „îi cam
groapă, a fost pădure” [*], „au făcut un părău acolo
să prindă lupi” V (175); Lupiștea sau Lopiștea sau
Prilógu „teren acoperit cu câteva case, un fel de
cătun; loc deluros, cu pante” III (281).
V . și Dealu Lupiștli, Vârvu
- Din subst. lupiște (pl. lupiști) „groapă de prins
lupi” II (123).
LUPOÁIA sat, c. Creaca-, 1469 Farkasmezev/,
1642 Farkas Pataka, Farkaspataka, 1733 Lupoje,
Lupaje, 1760-1762 Farkas Mező, 1854 Farkasmező.
Lupaiea (Suciu, DILT).
Lupoáia „loc drept, pe deal sus, arător, pe lături
sânt păraie cu pădure” I (97).
LÚZER
V . și Drumu la Lupoaia, Gropile Lupoaii,
Pârău ~, Podu
- Din n. pers. ~ sau subst lupoâie < lup + suf.
-oaie.
LUPÓIU „un teren de dos, pantă mică; o fost un
teren împădurit și-o fost defrișat’ I (250).
- Din subst. lupái < lup + suf. -oi sau Lupoi, n.
pers.
LÎJPȘA, Lupșe v. Iertăoiu, Moara, Vălceaua,
Vârvu.
LUPÚC v. Groapa.
LUPÎJȚ v. Dosu, Ograda, Pădurea, Ulița.
LUPÎJȚA v. Valea.
LIJȘA v. Lazu.
LLIȘCA „o groapă” II, „teren de dos, teren
arabil, crește luște” I (19).
V . și Coasta Lușchii, Dealu ~, Podu ~.
Luștele „loc drept cu fânaț și coaste cu pădure;
i-a zis așa pentru ceva flori de pădure, albe” V (279).
V . și Groapa Luștilor, Părău —.
- Din subst Itlșcă (pl. luște) ‘specie de plantă
erbacee’.
LÎIȘCĂ v. Ulița.
LUȘ0RU „vale, izvorăște din Bihor, se varsă în
Valea Mare; o fost pruni mulți pe valea aia și-au făcut
lușori mulți, că-i frig acolo și pământul rece” I (262).
- Din subst lușăr (pl. lușori) „aia care-i fac
prunii când nu fác prune, îs așa ca prunele, dar mai
lungi și-i mănâncă copiii” I (262).
LUT. Lútu cel R6șu „un pământ roșu, în capătu
căsilor, îi arinos, ca fărina; cu el se vopsea, făceau
prime pe lângă case, pe dedesubt” I (127); Lútu
R6șu „o coastă cu pădure; s-o luat de acolo pământ
roșu de lipit la căși” 1 (140).
La Lut „un loc unde s-a săpat lut, teren sterp [*]
(29).
V . și Crucea din Dealul Lutului, Dealu ~,
Drumu de la Lutu Alb, Groapa Lutului.
- Din subst lut ‘rocă sedimentară, galbenă sau
cafenie; argilă’.
LUTÁNA v. Părău.
LUTĂRÎE. La - „un loc cu pământ arinos, se
lipea prin case pe jos și arina se răsipea peste
lipitură” I, II (162).
- Din subst. lutărie (pl. lutării) Toc, groapă de
unde se scoate sau din care s-a scos lut’.
LUTÉRNÁ. Pe Luțărnă [luțămă] „loc drept,
loc bun; s-a cultivat lucemă” II (151).
- Din subst. luțernă, var. a lui lucérná ‘plantă
perenă din familia leguminoaselor, cu frunze
compuse din câte trei foliole și cu flori albastre-viola-
cee, cultivată ca plantă furajeră’.
LUȚERNÎȘTEA „loc șes, arabil, dar o seamănă
cu diferite culturi, nu numai cu luțernă, cum a fost
înainte” I (143).
- Din subst. luțerniște < luțernă + suf. -iște Toc
unde crește lucemă’.
LÚZERv. Coasta.
 M

MAC v. Ulița. unde-s băile” II (255); Mâlu III sau Pe Mal I

MACA „o vălicică” I, „vale cu o grădină cu
pruni” II (17).
V . și Gura Măcii, Larga
— Din por. —.
MACÁRIE v. Fundu.
MACÂU v. Grădina, Osoiu.
MACODIȘTEA „loc de deal” IV, „pantă" V
(177).
V . și Dealu Macodiștii, Fundu
— Din por. ~.
MÁCREA v. Dâmbu.
MÁCSIN v. Păru.
MÁDA v. Piruța.
MÂGDAȘ v. Ulița.
MAGÓGA v. Iertașu.
MAGU „pășune pe teren în pantă, din două
costi" I (232).
V . și Oașu Magului, Părău ~, Valea
- Din n. fam. - (DOR, 314; Pătruț, Nume, 96).
MÁ1A v. Coliba, Dealu.
MÁIER v. Coasta, Râtu.
MÂIOR v. Togu, Ulița.
MAIU v. Iertăoiu.
MÁJA „teren arător” I (227).
- Din n. pers. - (DOR, 515; Pătruț, SOR, 35).
MÁJARU „o coaste” I, „un dâmb” III (276); „o
pășune, între Dos și hotaru Bănișorului” I (278);
„coaste, loc dâmburos” I, „pământ ajegos” II (280);
„pantă; este și pădure mai sus” III (286).
Măjaru Boiânului „o coaste, o pantă cu râpi,
pământ rău, galben, ajag” I (279) - v. Boian;
~ Pléschii (280) - v. Plesca.
V. și Valea Majorului, Vârvu
- Din n. pers. —.
MAJÓRU v. Podu.
MAL sat c. Sâg; 1454 Barla, 1537 Barlahaza,
1733 Malul, 1854 Ballahăza, Baiu [= Malu] (Suciu,
DILT).
Mâlu „deal cu vie" I (9); „Ioc arabil, loc bun”, I
„coaste cu mal” II (120); „este într-un colț piatră de
mal” I, „îi pământ mălos” II (134); „teren cu vie și
spini” I (172); „loc agricol; e pe deal” I (191); „de o
parte c pășune, dincolo e teren arabil” II (192); „e pe
un dâmb” I (194); „coastă de deal” I (205); „pantă
mare, loc arabil” 1, II (213); „uliță lungă I (232);
„deal” I (251); „coaste” I, „costiș” II (253); „șes,
„platou” I, „loc drept” III (100).
Mâlu Alb = Pe Pietriș; Mâlu din Dos pantă,
teren arabil (213) - v. Dosu-, ~ din Fâță pantă, teren
arabil (213) - v. Fața-, ~ Pópii sau Pe Mal „a fost
clejie” VI (98).
După Mal „loc așezat după un deal” II (172);
Pe Mal „râpă” I, „pădure cu poieni” III (116); „un
stan de piatră de mal pe malu Someșului” II (122);
„este piatră de mal, îi albă și moale” II (130); „loc
unde e podu peste Someș, care leagă Turbuța de
drum” I (149); Pe Mal sau Pădurea de pe Mal „a
fost o carieră de piatră de mal” 1 (197); Sub Mal „o
fost o râpă de arină înaltă de tot și mălos” 1(116).
V . și Calea de Mal, Coasta Malului, Culmea ~,
Dâmbu —, Dealu Drumu Fântâna de la Mal,
Fântâna Malului, Fundu —, Gaura —, Groapa ~,
Izvoru de la Mal, Părău Malului, Părău de la Podu
Podu Râpa Valea Vâlceaua Viile ~,
Vârvu -.
Mâlurile „coaste mai întinsă” III (85); „părău cu
mal” I, „e ceva pământ mălos, pământ slab, ce fuge”
IV (107); îi mălos pământu; îi chiar mol” I (109);
„teren mlăștinos, e izvoros, apătos” I (188); „loc
drept, arabil” II (264).
Intre Mâluri „o luncă între două dealuri” [*]
(175).
V . și Fața Malurilor, Părău Valea —,
Vâlceaua
- Din mal, var. a Iui mea! (pl. mâluri) „pământ
albiu” I (2); „pământ mălos, care se ia ca un fel de
spoială” I (116); „pământ albăstrui” I (120); „un fel
de rocă, stan de culoare gri închis” II (120); „pământ
ca clisa, galben ca argila [•] (175); ‘(un fel de)
pământ alb, argintiu sau vânăt cu care se spoiesc
casele în loc de var; pământ argilos; ardezie’; v. și
mal ‘ridicătură de pământ; margine (abruptă) a unei
adâncituri de teren; țărm; râpă’; cf. și Porucic, L, 22,
25, 38, 46, 50, 62, 74; Drăganu, Rom., 115-116;
Iordan, Top., 32.
MÁLCA v. Moara.
MAN v. Dâmbu, Togu.
MÁNCIU v. Ograda, Ulița.
MANDÂLA v. Fântâna, Grădina.
MÁNDEA v. Fântâna.
MÂNEA v. Valea.
MANGĂU v. Arin, Dâmbu, Fundu.

190
mánü
MÂNII v. Ulița.
MANIÓN v. Dosu.
MÁNIU [mânu] „pantă mărișoară, fănaț, arător”
II (64).
V . și Fundu Maniului, Tufele ~.
- Din n. pers. ~.
MANÓC v. Lăzuțu.
MAOTEA [mâpăt'a] IV sau Máoteie I, II sau
La Máote IV „îs mai multe șiruri de rât prin
pădure” I, „păraie” II (100).
V . și Valea Maotii.
MÁRCA sat, c.; 1314 Márkus, 1327 Scek, 1479
Marka, Szék, 1733 Szicul, 1750 Szék, 1760-1762
Márkaszék, 1850 Markasziku, 1854 Markaszék,
Marcasic (Suciu, DILT).
- Din top. magh. Márka < n. pers. ~ (Kniezsa,
KH, 270/39; Kiss, FNESz, II, 96-97).
MÁRCA-HÚTA sat, c. Marca.
MÂRCHIȘ v. Deluțu, Groapa, Părău, Râtu.
MARCOȘU „pământ galben, se seamănă grâu”
I (180).
- Din n. pers. Marcoș.
MÁRCU v. Dealu, Dosu, Fântâna, Grădina,
Groapa, Hubă, Izvoru, Moara, Ograda, Părău,
Picioru, Podu, Râpa, Vâlceaua.
MARE, MARI v. Acațoșu, Almașu, Balta,
Bârlea, Bârsău, Bercu, Bicu, Borșoveiu, Borzicu,
Câmpu, Certeju, Chicera, Coasta, Coposu, Cotu,
Cubleșu, Curmătura, Dâmbu, Dealu, Dosu,
Drumu, Fața, Făgetu, Fântâna, Frântura,
Fundătura, Glimeia, Glodu, Gorun, Gozu,
Grepșa, Grindu, Groapa, Gruiu, Guduria,
Hâitura, Heghiu, Hornoiu, Hosu, Huciu, Iertașu,
Izbucu, Lacu, Lazu, Lăpădatu, Măguricea,
Meleușa, Merezătoarea, Moară, Moșasa,
Muncelu, Pădurea, Părău, Pășunea, Piatra,
Picioru, Podu, Poiana, Ponița, Priporu, Prundu,
Purcăreața, Pusta, Rânșoru, Râpa, Râtu,
Săcioara, Săliștea, Secătura, Șesu, Tamșa, Tău,
Temeteu, Trecătoarea, Țarina, Țicăoi, Țiglete,
Țolcăș, Ulița, Unghiu, Valea, Varu, Via,
Vrănicior, Zăpodea.
MÁRGINE. Mărginea Bérecului [mârjina
bérecului] „loc mai drept; îi la marginea pășunii” I
(30) - v. Bercu.
La Mărgine pășune (133); Sub Mărgine „pantă
cu gropi, teren frământat” I (49); „deal cu pantă
mare; pășune; îi în marginea hotarului nostru, de
acolo se-nccpc pădurea” IV (58); „loc cam drept, loc
lung, fășie” I (63); „nu-i șes, loc potrivit; acolo-i
marginea hotarului nostru” IV (68); „pantă
împădurită și cu tufișuri; și moine-s acolo” III (281);
Su Mărginea Pușcășului „pășune, din sus îi
Pădurea Pușcașului” I (49) - Pușcaș, n. pers.
V . și Drumu de sub Margine.
Mărginite Grópilor „pășune, îi lângă Gropi, loc
costiș, umitor" I (56) - v. Groapa.
Sub Mărgini „un loc sub pădure, e sub poala
pădurii” III (98).
191
MAȘTEI
V . și Drumu Marginilor, Râturile pe Margini,
Ulița pe Margini.
- Din subst margine (pl. margini) ‘extremitate,
capăt hotar’.
MÂRHĂ v. Târgu, Temeteu.
MARÍA. Măria Mică „loc drept arabil;
oarecând a șezut acolo oarece femeie, a avut căsuță,
îi afară din sat” I, II (286).
V. și Dealu lui Maria Trejii, Fântâna Marii,
Fântâna Măriii, Pe Ulicioară la Măria Mohichii,
Piatra Măriii, Ulița Măriii Florii, Ursoaia Marii lui
Isidor.
- Din pren. ~.
MARIÁN v. Dâmbu, Dosu, Grădina, Groapa,
Părău, Peștera, Picioru, Poiana, Râtu.
MARÍCA v. Valea.
MÁRIN sat c. Crasna; 1458 Marón, 1497
Mărony, 1733 Marinul, 1760-1762 Mâron, 1850
Mârin, 1854 Mâron, Marin (Suciu, DILT).
V . și Calea de Marin, Dealu de ~, Valea
Marinului.
- Din n. pers. ~.
MÂRIȘ v. Râtu.
MARÎȘCA v. Dâmbu, Dosu, Fântâna, Poiana.
MÂRIȘU „un fel de teren denivelat” I (80)
- Din n. pers. Mariș.
MÂRMOȘTAIN v. Fața.
MARMOSTÉAN V. Groapa.
MÁRTA v. Balta, Dealu, Râtu.
MARTIN v. Lazu.
MARTÓMBA V. Dealu, Valea.
MÁRTONU „teren arabil” I (20).
- Din n. pers. ~.
MART0ȚA IV sau Mărtiița sau Părău Galii
[gíli] I (214) „părău, izvorăște din hotarul
Nușfalăului, se varsă în Crasna” IV, „vale prin sat’
I, II, III (214) - Ghilea, n. fam.
- Din por. ~.
MARȚI v. Poiana.
MARUȘCA v. Prun.
MÁSÁ. Mása Córnului „vârvu unui pinten de
munte, în pădurea Rubin; acolo făceau bătrânii
popas, mâncau, de aceea i-o zis masă” III (271) -v.
Cornu; ~ Crăiului „teren drept da-i sus, înalt tare”
III (1) - subst. crai', ~ Pintii „niște pietre cioplite;
acolo ziceau bătrânii c-o umblat Pintea Viteazu” 1
(232) - Pintea, n. pers.
Célé de Măsă „teren plan și roată pe lângă el în
jos îs dealuri, rămâne sus ca o masă” 1 (3).
Măsele [tnisăle] I, III sau La Mése II „o iroagă
mare, ca o covată” I, „o groapă și de lături îs
dâmburi; e o vâlcea” II, „o hălăoaie așa la deal; și pe
o parte și de alta pădure” IU (108).
V. și Dealu Meselor, Părău ~.
- Din subst. masă (pl. mese) ‘podiș, platou; loc
șes, scufundat’.
MÂȘCA v. Coliba, Groapa, Părău.
MAȘTEI v. Dâmbu, Fântâna, Groapa, Soroșu.
 MÁTCA
MÁTCA „teren arabil și fănaț, apoi urmează o
pantă; de aici s-o făcut umplutură pentru drum și
locului rămas i-a zis matcă” I (169).
V . și Tabla de pe Matcă.
Mătcile Crăiâsii „loc cam lăpăstos, umed” I
(25).
- Din subst mâtcă (pl. matei) ‘albie, făgaș’.
MATEI v. Dosu, Părău.
MATIAȘVtlU v. Gura, Părău.
MATÉU v. Locu.
MATEÎJȘ v. Părău.
MATELIȚ v. Hornoiu, Părău.
MATIU v. Fântâna, Poiana.
MAȚILUȘ v. Coasta.
MAXÍM v. Coliba, Tăbluța.
MAZARE. V. și Ulifa Mazerii, Vârvu Mazării.
Mâzările sau Pe Mâzări „teren neproductiv, a
fost spălat de tot, îi numai stâncă” I (45); Mâzările 1
sau Mâzurile II „loc arabil, cam pantă, o groapă” II
(62).
V . și Părău Mazurilor, Poienile Mazărilor.
- Din subst măzăre, cu var. mázere ‘fasole’
și/sau Mazere, por.
MĂCÂREȘTI v. Ulița.
MĂCEOÂCE „loc drept; a fost ograda unui
om” I (262)
- Din por.
MĂCIUCA v. Pleșa.
MÁCSÁNÉSC v. Dâmbu.
MÁDÁNɧTI v. Dealu, Poiana.
MĂERÎȘTEv. Mă(i)eriște.
MÁGÁR v. Podu.
MÁGDÁNA „un fel de platou” I (3).
V . și Drumu Măgdânii.
- Din prob. n. pers. —.
MĂGHERtJȚA [măd'eriița] uliță (28; 59); „o
așezătură în sat, cu căși” I, „parte de sat” II (34);
Moghiorâța „uliță, cred c-o șezut ungurii acolo” I
(32); „parte de sat” I, „uliță; acolo o avut niște
proprietăți niște unguri” II (262).
V . și Pârău Măgheruții, Țarina Moghioruții.
— Din top. magh. Mogyoró-utca < mogyoró
‘alun’ + utca ‘uliță’.
MĂGURA sat, c. Poiana Blenchii; 1590
Magúra, 1615 Nagy-Magura, 1715 Kis-Magúra,
Maguricza, 1733 Magúra, 1750 Megura, 1854
Magúra, Măgura, 1890 Galgó-Magura, Kishegy
(Suciu, DILT).
Măgura „pantă, îi tot piatră” I, „îi un loc sus,
deasupra îi teren drept și mai jos coastă” II (7); „un
deal rotund și puțin alungit” II (11), „deal mare,
munte de piatră” I (16); „deal mare, îi deal lunguieț,
nu-i cucuieț” II (31); „un deal mare, pe lung, la vârv
îi rotunjită” I, „vârv înalt” II (34); „un deal mai lung,
lângă sat” I, „o coaste mai lungăreață, un deal, îi
numai singur lângă sat” II (39); „cel mai înalt deal
din hotar” I (52); „deal mare, ascuțit” I (56); „coastă,
pădure” I (77), „o râpă mare, un fel de prăpastie” I
192
MĂGURA
(80); „coastă, este și drept un pic” II (83); „coaste
așezată între pădure” I (93), „un deal, o coaste mai
lungă are pădure pe culme” I (95); „deal înalt, are
formă cam rotundă” I (144); „coaste-n jos, către
Văleni” I (146); „loc drept, sus pe deal” I (148);
„deal împădurit” I, „deal înalt; sus e un platou drept”
II (186); „deal mai alungii’ [*] (199); „deal singur,
la marginea satului” II (202); „deal mare, rotund” I
(225); „un deal singuratic, înconjurat de loc drept,
de șes" II (235); „deal singuratic” I (238); „deal mai
înalt” I, „un deal mai rădicat” II (263); „un deal sus,
înalt” 1 (267); „dealu cel mai mare” III (281); „deal
mare, cu spinare lungă” II (287); Măgura I sau
-Bóznii II „deal mare” I (8); Măgura sau
-Ciumârnii „deal de mare întindere, îi lung tare” I
(10) - v. Ciumăma; Măgura II, III sau Măgura
Șimlâului IV „un deal mare, înalt’ (217) - v. Șimleu
Silvaniei.
Măgura Bfsii „vârv de deal, pădure” I (53) -
Bisa, por.; - Bodiii (11) - v. Bodia; ~ Bóznii (10) -
v. Bozna; ~ Dósului „deal, o pantă loc de dos” II
(8) - v. Dosu; ~ Júrchii „un vârv de deal, o coastă
mare” I (95) - Jurcă, n. pers.; - Iui Căpriân „un
vârv de deal” II (95) - Căprian, pren.;
-Móigradului (1) - v. Moigrad; — Prlii „munte” I
(11); „cel mai înalt deal” III (281) - v. Pria;
-Sángeórzului (11) - v. Sângeorgiu de Meseș;
- Stanii „vârv de munte” 1(1); „partea de sus, vârvu
dealului, acolo-i cel mai înalt loc” I (2) - v. Stâna;
~ Téiului „îi drept, da-i deasupra, chiar pe deal; erau
cândva tei acolo, cu ei legam via” I (56); „deal înalt,
îi ca un ou și deasupra îi loc drept; o fost cândva
ceva tei” III (85); „deal mare, ca o movilă a fost
ceva tei mare” I (128);
După Măgură „loc de dos, costiș” I (56); „loc
în spatele Măgurii, către Sărata” I (186); La
Măgură = Pădurea Măgurilor; Pe Măgură „un
planșeu pe la jumătatea dealului” I (146); Sub
Măgură „un pic de coaste” I (52); „loc fain, drept, îi
sub Măgură” I (56); „loc așezat sub Măgură e mai
drept’ I (186).
V . și Buza Măgurii, Ciuha ~, Ciungii ~, Coastea
~, Colnicu ~, Cornu Dealu ~, Dosu ~, Fața ~,
Fântâna ~, Fundu ~, Huda ~, Iertașu ~, Pădurea ~,
Părău ~, Părău Cioroiului ~, Podu ~, Poiana ~,
Stânca ~, Țăgla ~, Ulița ~, Valauăle de sub
Măgură, Valea Măgurii, Vălceaua ~, Vârvu ~, Viile
de la Măgură, Vranița Măgurii.
între Măguri „un platou între dealuri” III (85);
Sub Măguri „din vale îi puțină pantă apoi îi șes” I
(96).
V . și Pădurea Măgurilor.
— Din subst. măgură (pl. măguri) „o ridicătură
care îi între deal și munte” IV (217); „o rădicătură
mare, mai mare ca dealu” VIII (217); ‘munte mai mic;
deal înalt, izolat, cu culmea ușor ondulată și de obicei
împădurit; deal nu prea înalt și rotund’ (v. și Porucic,
L, 25; Drăganu, Top., 123-125; Rom., 203-205).
MÂGUREÂNU
MĂGUREANU „un deal mare, ține până la
Drumu Carelor care duce la Șimleu” IV (219).
- Din top. Măgura + suf. -ean sau n. pers.
MĂGUREÂUA „deal” I, „coastă cu pielri” II,
„un ou” 111(105).
După Măgureâ „loc lângă șosea” I, „teren
arabil” III (105); Sub Măgureâ „șes, arabil” III
(105).
V. și Dosu Măgurelii.
— Din subst măgureâ (pl. măgurele), dim. al lui
măgură.
MĂGURENI v. Coasta.
MÁGURÍCEA „pantă domoală” III, „pădure”
II (1); „deal, îi o măgură mai mică” III (7); „deal mai
mic” [*] (10); „deal gol, slab, rău, sânt și câteva
căsi" III (16); „graniță cu Măgura, se pare că înainte
a fost a măgurenilor” 1 (98), „vârv de deal” IV
(105), „e la Măgură, unde a fost înainte satul vechi”
IV (107), „partea superioară e mai ridicată” I (110);
„coaste lungă” II (111), „un deal mai înalt, are un
vârv mai înalt” 1 (112); „loc drept; are la mijloc un
dâmb mai rotunjit” I (119); „un deal întins, o coamă
de deal cu un vârv mai rădicat și mai rotunjit” I
(121); „pădure mare pe un deal” I (186); „pădure”
[*] (262); pădure (281); „pantă de deal” I, „loc
muntos, cu poieniță” III (287); Măguricea sau
Deálu Nâdișului sau Nâdișu „un țuclui așa mai nalt
un deal pietros” I (82); Măgulicea „un deal, un vârv
de dâmb mai sus din care se vede în toate satele” I
(96).
Măguricea cea Mică „dâmb mai ascuțit are
numa piatră aspră, acoperit cu pădure” I (275);
Măguricea Máre sau Púpu Măguricii „un vârv de
deal mai înalf’ 1 (275): Măgulicea cea Măre „deal
rotund ca ș-un stog de grâu” I (87); Măgulicea
Mică „deal rotund, dar mic, îi în pădure” I (87).
V. și Baia de la Măgurice, Cioroiu de la
Măguricea, Fața Măguricii, Fântâna din Măgurice,
Fântâna Măguricii, Huciu Părău Părău
Măguricii cei Mici, Picioru ~, Pietrariu ~, Ponița ~,
Pupu ~, Vâlceaua sub Măgurice, Vâlcelele
Măguricii, Vârvu Vârvu Măgulicii.
V. și Vârvu Măguricilor.
- Din subst. măgurice, cu var. măgulice (pl.
măgurici), dim. al lui măgură.
MĂ(I)ERÎȘTE, pop. Hidig, sat c.; 1351
Hydueg, 1352 Hydweg, 1453 Hidvegh, 1570
Hdwegh, 1733 Hidvegh, 1750 Hidvég, 1850 Higyig,
1854 Kidvég, Hígig (Suciu, DILT).
- Din top. magh. Hideg < hideg ‘rece’ (Iordan,
Top., 121).
MĂIERÎȘTEA [**] sau Meieriștea II, III sau
La Meriște [’] „pășune și arabil” III (108);
Meriștea I sau in Meriște II „acolo o fost
măieriștea la grofi; acolo și-o ținut grofii stava de
cai” II (123); Muieriștea sau Grădina lui Coăto
„grădină bună” I (3) - Coato, n. fam.; Muieriștea
sau Ográda Gâdii „o bucată de pământ cam între
văi, unde sc întâlnesc văile; când plouă tot locu-i
193
MĂLOĂSA
învălit cu apă, o fost și moară, sânt răchiți” I (6) -
Gudea, n. fam.; Muieriștea „pantă, arabil și fânaț” I
(33); „pășune de deal; a fost a unui domn” I, „loc de
dos” II (283).
V . și Podu Muieriștii.
- Din subst. măierișle, cu var. muieriște (pl.
măieriști) ‘gospodărie care se află în afara vetrei
satului, fermă, loc îngrădit’ (v. și Frățilă, STD,
133-134).
MĂIOȘEȘTI v. Dealu.
MĂLĂI v. Dâmbu, Fântâna.
MĂLÂN v. Dealu, Pădurea, Valău.
MĂLĂDÎA sat c. Măeriște', 1259 villa tena
Maledei, 1439 predium Maiadé, 1553 Puszta-Maiad,
1850 Maiadé, Malagyie, 1854 Maláde, Malgie
(Suciu, DILT).
Mălădia „coastă, arabil și câte-un lemn” II
(225).
V . și Valea Mălădiei.
- Din top. magh. Maiadé < n. pers. sl. *Mladij
(Kniezsa, 269/34; Kiss, FNESz, II, 84).
MĂLĂltȘ. Mălăiâșele „teren arător, se samănă
mălai” 1(134).
V . și Gura Ierugii Mălaiele.
- Din subst. mălăieș (pl. mălăiețe) < mălai +
suf. -eș ‘porumbiște’.
MĂLĂIEȘTINĂ. Mălăiâștinile „livadă cu meri
și pruni; plantație tânără; o fost un fel de pământ
bun, aproape de sat; acolo s-o semănat mai demult
numa mălai” I (116).
V . și Fața Mălăiștinilor, Pădurea Mălăieștinilor.
- Din subst. mălăieștină, var. a lui mălăiștină
(pl. mălăieștini) ‘porumbiște’.
MĂLĂÎNĂ. Mălăinile „loc în pădurea
Șumandii, un gol cu tufiș și pășune; o fost arător
cândva, s-o semănat mălai” 1(16).
- Din subst mălăină (pl. mălăini) < mălai + suf.
-ină ‘porumbiște’.
MĂLĂÎȘTEA „loc arabil, plan și pantă dulce,
loc șuai” I, „șes pe lângă Valea Agrijului, arător, cu
mălai” 11 (11).
V. și Dosu Mălăiștii.
Mălăiștile „teren arabil, cu o formă mai dreaptă;
se face mălai mult” I (10); „teren arabil; acolo o fost
numa mălai pe tipuri” [**] (28).
- Din subst mălăiște (pl. mălăiștf) < mălai +
suf. -iște „loc semănător cu mălai” II (11).
MÂLCIU v. Dâmbu, Fântâna, Valea.
MÁLÉNI sat c. lleanda.
V . și Gura Mălenilor, Valea
- Din n. grup ~.
MĂLÎNA „un fel de așezătură” V (98).
V . și Părău Mălinii, Vâlceaua
- Din n. pers - (DOR, 319).
MĂLOÂSA I sau Moloâsa [**] „cam deluros
locu; îi pământu molos acolo" I, „când vine apă
mare îi mol tnulf’ [**] (266).
- Din adj. subst. mălâs, -oasă, var. a lui mâlos
‘plin de mâl, nămolos’..
MĂLÎJȘU MĂTĂRĂNGA

MĂLÎ1ȘU „pădure; e un fel de teren de mal ce MĂRCEȘTI v. Poiana, Ulița.

se macină tot” III (117). MĂRCUIA sau Válea Mâre „vale, se varsă în
- Din subst mălăș < mal + suf. -uș. Barcău, brăzdează satu” I (243).
MĂLÎIȚU „un deluț mic; este un fel de mal, ca V . și Cărările Mărcuii.
creta în el, un pământ sterp de moale” II (174). — Din top. Marca + suf. -uie.
- Din subst. măluț < mal + suf. -uf. MĂRCUȚ v. Dealu.
MÂMÂIA v. Hornoiu. MĂRGĂOĂN v. Moara, Ulița.
MĂNĂSTIREA „teren arabil, fănaț; a fost MĂRGĂONEĂSCA 1, II sau Todeásca II „îi
mănăstire” I (19); „un deal mărișor” I, „un deal; zice așa pentru că o fost a unui om pe care l-o
poate să fi fost mănăstire în vechime” II (37); „loc în chemat Mărgăoan; și pantă și drept între el, arabil” I,
pantă, pădurărit; o fost cândva o mănăstire, o mai „o fost și a unui om la care i-o fost numele Todea” II
rămas niște urme de pietriș și cărămidă roșie” I (45); (270).
„o biserică” I (52); „îi o biserică veche, o mănăstire; - Din adj. subst mărgăonesc, -ească ‘proprietatea
acolo îs fănațe, râturi” IU (54); „o biserică de pe Iui Mărgăoan'-, todesc, -ească ‘proprietatea lui
timpuri, îi pe-un deal” I (62); „deal mare, mai Todea’.
alungit” I, „o coaste și sus un platou; acolo a fost MĂRGĂRĂȘ v. Părău.
demult vatra satului” U (139); „loc unde a fost MĂRGHITA [mărd'ita] „pantă, loc arător și de
vechea vană a satului, pe un deal” I (149). cosit” II (144).
Mănăstirea Strâmba „se numește așa biserica V . și Părău Mărghiții.
și terenu din juru ei” I (60). - Din prob. n. pers. ~.
La Mănăstire „o fost mănăstire acolo; un dâmb MĂRGINEĂSA v. Dealu.
ascuțit, mare” I (53). MĂRÎCA v. Podu.
V . și Ciorgău Mănăstirii, Dealu Dosu ~, Fața MĂRICĂNI v. Poiana.
—, Pădurea —, Părău ~, Poiana -, Valea —. MĂRIENI v. Poiana.
Mănăstirile „loc în pantă, numa fănaț; a fost a MÁRIÉS v. Pădurea, Podu.
bescricii” II (279). MĂRINĂNEĂSCA „loc drept un câmp arabil”
- Din subst. mănăstire (pl. mănăstiri). I (269).
MĂNOCENI v. Lăpușanu. - Din spm. - < Marin, n. pers, sau ‘proprietatea
MĂR Măru Albului „arabil, cam pantă” II, lui Marin’.
„este un măr pădureț” V (211) - Albu, n. pers.; MĂRÎNCA v. Coasta.
Măru i Nică (104) - Nică, n. pers.; -lui Dăbiiș MĂRINÎIȚA „o așezătură, cu coastă, fănaț” I
„pantă mare, pășune” 1(101)- Dăbuș, n. pers.; - lui (35).
Dănilă „porțiune cu o coaste” I (166) - Dănilă, n. V . și Dealu Mărinuții, Fața ~, Groapa ~.
pers.; - lui Lázár „loc șes” I (146) - Lazar, n. pers.; — Din spm. - < Marin, n. pers. + suf. -uță.
-Lupului „coaste, loc arabil” I, „au fost mere MĂRIȘOĂIA „groapa de la deal încolo” I (21).
pădurețe” V (32) - v. Lup-, ~ Pópii „arabil; a fost V . și Dealu Mărișoii, Gura ~.
pămăntu popii” I (284); - Șofrdnii „loc în pantă, o - Din spm. ~.
fost un măr aici” II (179) - Șofron, n. pers.; MĂRIÎJȚA v. Groapa, Pădurea, Togu.
- Ștefănăsii deal (88, 89) - Ștejăneasa, spm. MĂRTINEĂSA „puțin coastă, arabil” I (146).
La Măr „era un măr pădureț acolo, mai bunicel; V. și Vâlceaua Mărtinesii.
pășune, coaste” II (31); La Măru Bóznii = - Din spm. ~< Martin, n. fam. sau ‘proprietatea
Delnicioára; La Măru cel Moále (113). lui Martin'.
V . și Fântâna la Măru Boznii, Fântâna Mărului, MĂRTINEȘTI v. Lazu.
Părău ~, Șesu ~, Valea ~. MĂRTONEĂSA v. Dealu.
Mérii Bichii „poiană cu meri” I (75) - Bica, MĂRȚÂNI v. Poiana.
por.; -cei Deși „rât, au fost meri” I (42); - lui MĂRÎJȚ. La - teren arabil (123).
Dúnca (95) - Dunca, n. pers. - Din subst. mărâț < măr + suf. -uf.
între Meri „livadă cu pomi” I (47); „a fost MĂSÂNEȘTI v. Moara, Ulița.
livadă cu meri” I (101); La Meri „pantă potrivită, cu MÁSCURÉN1I „uliță în sat” II (233).
fănaț Și arător” II (64); „e pe Valea Porcului; au fost - Din n. grup - < Mascuru, por.
meri acolo” III (107). MĂȘCĂȘU „pășune” II (78).
V . și Coastea Merilor, Dâmbu ~, Dealu ~, Dosu Mășcășu Cernutului „e un teren mai sălbatic,
Văii Merelor, Fața Văii ~, Fundu Văii ~, Părău un fel de deal mai ridicat” I, „teren de dos, loc
Merilor, Pe Vale la Meri, Valea Merelor, Valea sărac” II (75) - v. Cernuc.
Scoarței între Meri, Zăpodea Merilor. N. și Cornu Mășcașului, Părău ~.
- Din subst. măr (pl. meri). - Din top. magh. Macskás < macska ‘pisică
MÂRCEĂSCĂ v. Coasta.
sălbatică’ + suf. -s.
MÁRCÉNI v. Poiana, Râpa, Valea. MĂTĂRĂNGA v. Coasta.

194
MÁTEA
MÁTEA v. Poiana.
MĂTEÎIȘ v. Părău.
MĂTEL1Ț v. Hornoiu.
MÁTIOÁIA v. Uricu.
MĂZĂREÂ. Măzărâlele „loc la marginea
satului, un râtuț, arabil și fânaț” I (63).
V. și Fundu Măzărelelor, Părău ~.
— Din subst. mazărea < mazăre + suf. -ea.
MĂZĂRÎCHE v. Coasta.
MĂZÂRÎNA sau Deâlu Măzărinii I sau Pe
Măzărină II, III „coaste, o față de deal, îi cu pomi, a
fost arător” 1(118).
V. și Dealu Măzărinii, Pârău Valea
- Din subst. măzărină < mâzăre + suf. -ină.
MĂZĂRÎȘ. La -„fânaț pe deal mic” IV, V
(33).
- Din subst măzâriș < mâzăre + suf. -iș.
MĂZĂRÎȘTEA „arabil, pe culmea dealului” II
(25); „coastă către vârvu dealului, cosalău” I, II
(91); „loc bun, șes; s-a cultivat cândva măzăriche cu
orz laolaltă, pentru vite” I (124); „loc de vie pe deal”
I (188); „loc drept este și un pic arabil, dar mai mult
rât” I (227); Mazariștea 1 sau Măzdăriștea II „loc
așezat; o fost grădini la oameni, loturi; acuma se pun
legume” I (96).
V . și Coasta Măzdăriștii.
Măzăriștile „coaste, arabil și fânaț” I (28); „deal
lung, pe de-o parte-s vii, pe de-o parte-s fânațe” I
(53).
- Din subst. măzăriște, cu var. mazariște,
măzdăriște (pl. măzăriști) < mazăre + suf. -iște „un
fel de goz din grâu” II (25); ‘loc semănat cu
mazăre’.
MĂZĂRUIA „loc arător, îi pământ șuai” II
(278).
- Din subst. măzăruie < mâzăre + suf. -uie.
MÁCIÓC v. Podeuțu, Valea, Vălceaua.
MÂNÂNȚÎIȘU „teren arabil, mai mult drept”
III (97).
- Din subst. mânânțuș, var. a lui mărunțiș.
MÁNCÉLU v. Muncelu.
MÂNDRU, MÂNDRĂ v. Câmpu, Coasta,
Dâmbu, Fața.
MANJÂLA „loc mai apos, mai izvoros, loc care
se leagă de picioare” II (55).
La Mânjălă „coaste cu pădure, dar și arabil, loc
mânjelos” I (148).
Mánjélele „o coaste mai întinsă, arător și fânaț,
îi pământ mai ajegos, se prinde de plug” I (41).
- Din subst. mânjălă, var. a lui mânjeâlă (pl.
mânjele) ‘amestec de lut și baligă cu care se ung
casele țărănești din lemn (înainte de a se tencui și
vărui)’; cf. și mânjeâlă „cu care se ung firele, când
țes muierile, să nu se câlțoiască firele de cânepă” II
(55); „amestec din făină de porumb cu ulei și puțină
apă cu care se ung firele de cânepă ca să nu se rupă
la țesut” I (148); „un amestec din tărâțe și hátban,
bostan, se dă pe firele de războiu de țesut” 1 (41).
195
M ÉJDIA
MÂNZĂRÎA „a fost loc a baronului, arabil” I
(75); „loc arabil, o fost o crescătorie de cai a
baronului” II (150); „un loc în hotar, a ținut cai
acolo, îi pășune” I (156); „pășune; a fost a grofului
și a crescut mânzi acolo” V (177); „pășune, îi
aproape drept; acolo își creștea mânjii grofii” I
(199); Mânzurfa „teren arabil, a fost acolo
crescătorie de mânzi” I (233); Mânzăria =
Dumbărcu.
Din Sus de Mânzărfe „pantă; acolo și-o ținut
grofu caii tineri în țarc” II (199); Sub Mânzărie „îi
arabil, sub Mânzărie” V (177).
V . și Gardu Mânzăriii, Groapa Părău
- Din subst. mânzărie, cu var. mânzurie (pl.
mânzării) ‘locul unde este crescătorie de cai'.
MÂRJIȚA „șes, îi un loc cam moale, cam
izvoros” 1 (267).
- Din subst. marjifă (pl. mârjițe) „un loc
izvoros, moale, apătos, ori lăpastă” I (267).
MÂRZEA v. Părău.
MÂȚÂRIU v. Fântâna.
MÂȚĂ. La Mâță „pășune, loc de pantă; a fost
baie de piatră” II, „deal, pietros și fugitiv” III (202).
V. și Coasta Mâții, Valea
- Din subst mâță (pl. mâțe) sau n. pers. Mâță
(DOR, ,324).
MÂȚU v. Groapa, Podu.
MÉCA v. Fața.
MÉCEA v. Vălceaua.
MÉCIU V. Părău.
MÉCU v. Merezătoarea.
MEDREÂNU v. Osoiu, Purcărețu.
MEDVEȘHAGÂU II sau Midveș Hagău I sau
Mădveiș Hagău V, VI, sau magh. Medveshágó I
„coaste, arabil” II (210)
- Din top. magh. Medveshágó < medve ‘urs’ +
hágó ‘hagău, drum în pantă’.
MEGHÉU [med'éyu] „coaste și puțin drept” II,
III (55).
MÉHELÁ v. Drumu.
MEHELEÁNA „vie pe deal și pomărie” IV
(219)
- Din n. fam. Mehelean + suf. top. -a.
MEHELEÁNU „vie și pășune, deal” II (217).
- Din n. fam. Mehelean.
MÉICA v. Șesu.
MÉITER. între Méitere „loc puțin înclinat
unde s-a tăiat pădurea, s-o făcut meitere” I (43).
- Din subst. méiter (pl. meitere) ‘metru’.
MÉJA v. Méjda.
MÉJDIA sau La Méjdie „pășune; am tot lățit-o
în sus, am cam furat din pădure” 1 (6); Méjda „loc
unde s-o despărțit pădurea noastră de-a Cigleanului,
linie dreaptă” 1 (43); Méjea „șes, pământ arabil cu
puțină arădicătură; vine o apă pe ea cum se adună
după toate dealurile și este un părău” II (224);
„pășune, o fost arabil; curge o apă mică pe ea, se
varsă în Crasna” I (233); Méja „pantă, sânt și niște
MELEG
livezi prin el” I (232); „pădure de cer și goron,
pădure mare” II (235); „pădure de goron și cer" II
(240).
Méjia Chéiurilor [méjija t'éiurilor] „cam delos,
arător” I, „puțină pantă; a fost o mejie, un fel de gard
de spini printre terenuri” II (266) - v. Cheiu.
V. și Părău Mejii.
— Din subst méjdie, cu var. mejdă, mejă, méjie
(pl. mejdii, mejde) ‘hat, răzor, hotar care desparte
două ogoare, două proprietăți’.
MÉLEG v. Togu.
MELEJDÉU [melejd'éuu] „arabii” II (34),
„pantă dulce, arabil” II (57).
V . și Părău Melejdeului.
MELELIȘĂ. Meleășa Măre „coastă, fănaț; e
mai întins” I (77); Meleușa Pădurlnii „groapă
frumoasă, întinsă; fănaț” I (77) - Pădureana, n.
pers.
MELIȘ0RU „poiană în Osoi” I (289).
Meliș6rii „o bucată de pământ arător, în vârvu
dealului, drepf’ III (39).
MELIȚA „coaste, arător” I (42), „îs niște păraie
acolo, îi și lucrător și pășune” I (55).
- Din subst melifă (pl. melife) „aia cu care
zdrobesc cânepa” II (55).
MÉNHEA [ménhc] „pășune în coaste” I,
„pădure de stejari’ II (168), „pădure de cer și goron”
11(171).
- Din por. ~.
MÉNTÜ v. Poiana.
MtNȚĂL v. Dealu.
MÉNU „pășune; este o fântână cu apă bună” I
(237)
- Din prob. n. pers.
MÉRA „pantă, livadă” II (217)
- Din n. fam.
MÉRCA v. Hold iță, Ograda.
MERCÉNI v. Poiana, Râpa.
MERCEOÁIA v. Ponița.
MERCIÚGA sau Deâlu Merciúgii [mercúji]
„un deal, pășune” 1, „o coaste; a fost pădure cândva”
II (38); Merciúga „coaste, pășune; se urnește
pământu, îi mai mult ajag; și parte de sat” I (42).
V. și Dealu Merciugii, Părău
- Din top. M(i)ercea + suf. -ug(ă).
MEREZĂTOÂREA „locu unde stau vitele la
merez; o întindere de teren așa mai drept în pășune”
II (281); Mezerătoârea „teren arabil, loc drept;
poate că acolo o stat mai demult vacile la amiazăzi”
IV (215); „arabil, loc drepf’ I (264); „pășune, loc
drept; acolo stau vacile la 12 și beau apă” II (270);
Mezeritoârea „grădină la marginea satului, e loc
drepf’ 11(185);
Mezerătoârea Bóilor „sus pe deal” [*] (230);
Mezerătoârea cea Măre „pădure de fag, deal;
cândva porcii se opreau acolo și ședeau de-amiază”
II (257); Mezerătoârea Micului „pădure de fag,
mesteacăn, deal” II (257) - Mecu, por.
196
MEREZLJȘU
V. și Capătu Merezătorii, Dâmbu Mezerătorii,
Fântâna ~.
Pe MerezăWri „arabil, în pantă; acolo stăteau
vitele la amiază” I (231).
- Din subst. merezătoâre, cu var. mezerătoâre
(pl. merezători, mezerători) „unde stau vitele și se
odihnesc la amiazăzi și beau apă” II (270).
MERÉZU „acolo adăpau vitele la amiaz; arabil
și fănaț” II (27); „arabil” 1 (80); „pădure amestecată,
coaste; acolo o stat la amiazăzi cu vitele” II (210);
„un teren aproape drept, este și-o fântână în
apropiere, pășune; locu unde stătea ciurda în pauză
de masă” IV (215); Merézu II sau La Meréz III
„loc arător și fânaț, este și o fântână, mai demult era
merez” II (36); Merézu IV sau La Meréz III „loc
șes pe lângă Valea Almașului; cândva o fost vite mai
multe și sta de merez la amiazăzi” IV (58); Merizu
„loc arabil, loc de coaste și drept; acolo o merezat
bătrânii vitele” I (32); „un vârv de deal, arabil” I
(73); „arabil, fânaț, pomărie” 1 (76); Merizu II sau
La Meríz I, [♦] „pantă de deal arabil” I; „cred că o
merizat ceva vite multe cândva” [*] (78); Mérizu
„loc cosalău; se poate că o merizat” I (77).
Merézu Bătrân „un teren în pantă, pășune; o fi
fost un loc de hodină a vitelor mai demult” IV (279);
- Bóilor „pădure de goron, carpin; deal mare; acolo
a merezat oarecineva în pădure boii” II (31); Merizu
lui Cúhii „pășune, loc drepf’ II (32) - Cuhii, por.
La Meréz „loc cam tot în hârtoape, nu-i pantă
mare, fânaț și arător; probabil o fost pășune și
merezau vitele acolo” I (63).
V. și Bărcu Merizului, Fântâna Merezului,
Părău Merizului.
Merézele „pământ agricol; au stat vite” II (18);
„a fost pădure și acum e pășune, unde au stat
marhele la merez” I (186).
La Meréze „deal, loc arător, o fost fântână de
merezau vitele” II (9).
- Din subst. merlz, cu var. meréz (pl. mereze)
„unde stau vitele la odihnă” II (27); „locu unde stau
vitele la amiazăzi” I (32); „acolo se culcă vitele
noaptea și ziua pe la amiazăzi” II (32).
MEREZÎIȘU „pășune și pădure; o fost cândva
merezuș pentru vite” I (123); Mereziișu I sau La
Merezăș II „coastă” I, „loc arător, mai așezat;
stăteau vitele la amiază” II (159); Merezlșu
[merezfș] „loc drept, arabil, puțin în pantă; acolo o
stat cândva vitele de amiazăzi” [*] (102); Merizușu
pășune (124); „îi deal, nu-i pantă mare, arător; o fi
fost loc de meriza vitele” I (138); „pantă, loc arabil;
mai demult acolo stăteau oamenii cu vitele la
amiază” I (145); „loc arădicat puțin, o dâlmă; o fi
fost oarecând pășune de merezau vitele acolo” I
(146).
La Mereziiș „era un pod pe unde intrau vitele la
adăpătoare” III (99); „un tău unde se scaldă bivolii”
[‘1(129).
V. și Dâmbu Merezușului, Părău Merizușului,
Picioru Vârvu Merezușului.
MERIȘ0RU
- Din subst. merezuș, cu var. mereziș, meriztlș
(pl. merizușuri, merezișuri) < meriz, merez + suf. -uj
„zăcătoare pentru vite” I (102).
MERIȘ0RU „deal, pădure de fag, mesteacăn,
carpen” I (264).
V . și Câmpu Merișorului, Vârvu -.
Merișării sau La Merișdri „loc drept” I (80).
- Din subst. merișâr (pl. merișori) ‘scoruș’.
MERÎȘTEA v. Măieriștea.
MESAGU „un loc ridicat, deluț, acolo este
temeteu” III, „loc arabil, acum e pomărie” IV (219).
MESEȘENI v. Ulița.
MESEȘENII DE JOS, pop. Cățălușa, Cățălu
Ungurésc, sat, c.; 1341 Kezel, 1345 pos. Kecel,
1349 Olsou Kechel, 1388 Magyarkeczel, 1498
Kecel-Alzeg, 1605 Magyar-Keczel, 1733 Kelzel,
1760-1762 Magyar-Ketzel, 1850 Ketzelu ungureszk,
1854 Magyar-Keczel, Cățălul Unguresc (Suciu,
DILT).
- Din n. grup meseșeni < Meseș, top.; subst.
cățelușă, cățel.
MESEȘENII DE SUS, pop. Cățălu, Cățălu
Románésc, sat, c. Meseșenii de Jos', 1213 villa
Kechel, 1217 Cocii, 1341 villa olakalis Fulkechel,
1342 Kechel, 1471 Olahkechel, 1553 Felsewkeczel,
1604 Oláh-Keczel, 1733 Ketzel, 1750 Oláh Kecsely,
1760-1762 Oláh Ketzel, 1850 Ketzelu rumuneszk,
1854 Oláh-Keczel, Căfălul Românesc (Suciu,
DILT).
V . și Calea Cățălului, Dealu ~, Drumu Ulifa
- Din n. grup meseșeni < Meseș, top.; subst
cățel.
MESEȘU [mâsășu] „pantă tot cam de munte” I
(2), „un munte pietros, acoperit cu pădure de fag” I
(6), „o parte din munte” I, „pădure, deal mare” II
(7), „munte mare, pădure de goron, fag” II (11), „un
picior de munte, pădure” I (39), pădure (281),
„munte, nu-i mare, da-i munte, îi pădure” IV (288).
Mâseșu Bóznii „partea Meseșului care desparte
hotaru satelor Bozna și Treznea” [*] (10) - v.
Bozna; -Zălăului „îi zic așa pentru că sub el
dincolo-i Zalău” II (11).
Sub Meseș „cu locurile Săcături și Stâni” 1(11).
V . și Creasta Meseșului, Drumu către Meseș,
Drumu la Pădurea de pe —, Pădurea ~, Valea
Meseșului.
- Din top. magh. Mészes < mész ‘calcar’ + suf.
-es.
MESTEÂCĂNU, pop. Nireșu [miîlreș], sat, c.
Almaș; 1431 Nyres, 1733 Nyires, 1760-1762
Mesztaken, 1850 Mnyires, 1854 Nyires, Nireș
(Suciu, DILT).
Mesteăcăn. Diipă - „o groapă, rât” II (25).
V . și Coastea Mesteacănului, Caturile Dealu
~, Fântâna din Fundu Fundu Gura ~, Râpa ~.
Mestécenii „o tarla mare, un platou puțin în
pantă, arabil; acolo se vorbea c-o fost mesteceni” I
(3); „loc drept, arător; oarecând o fost pădure de
mesteacăn, s-o spart ș-o rămas așa, fără copaci” I
197
MESTECÁNÉLU
(4); „arabil” I (72); „loc arabil; a fost pășune și
mesteceni” II (129); „cosalău, teren în pantă” I
(152); „pădure de tot felul, se găseau și mesteceni” I
(184); „pășune” II, „a fost un pâlc de pădure de
mesteceni” I (185); „teren agricol, au fost mesteceni,
acum nu mai sânt” 111 (220); „pășune, e pe deal, e
loc de dos, au fost mesteceni mulți” II (235); „teren
arabil, a fost pădure de mesteceni” I (237); „un pic
de pantă, dar nu mare, arabil; o fost oarecând
mesteceni aici, că-i tomna sub poala pădurii" I
(259); „coaste cu fața spre sat, pe vremuri o fost
pădure de mesteceni” II (272); „teren drept, pășune,
o fost acum vreo 30 de ani mesteceni, dar i-o scos,
i-o iertuit” I (273); „loc mai drept, arător, a fost
pădure de mesteceni” I (280); Mestécenii V, VI sau
La Mestécini II „pădure, o fost to mesteacăn acolo,
coastă” II (32); Mestécenii IV, V sau Mestécinii I
„pantă, pășune, acolo o fost mesteceni” I (33);
Mestécenii I sau Mestécinii II „loc arabil în pantă; o
fost cândva acolo pădure de mesteceni” II (62);
Mestécinii „pantă, fânaț, o fi fost cândva mesteceni”
I (2); „un platou pe la jumătatea coastei, aproape șes,
loc arabil” I (6); „pășune, loc înclinat, o fost pădure
de mesteacăn acolo” II (27); „un loc care nu-i deal
mare, arabil; o fost oarecând pădure de mesteceni
acolo” I (267); Mestécinii II sau La Mestécini III
sau La Cruce I „un platou arabil, jos, lângă drum”
Bl (61).
Mestécinii cei Mari „pantă dulce acoperită cu
pădure de stejar; o fost cândva mesteceni acolo și
apoi o perit” I (6); Mestécinii cei Mici „pantă dulce,
loc arabil; o fost cândva și lemn de mesteacăn; eu
am prins câteva tufe” I (6); Mestécenii Chiréstilor
[t'irășt'ilor] „pantă” II (287) - n. grup chirești
<Chira, n. fam.; Mestécenii Siréchii „tufe de
mesteceni” III (283) - Sireaca, por.
între Mestécini „dâmb cu pădure; a fost pădure
de mesteceni” I (101); „pășune; o fost tare mulți
mesteceni” I (283); între Mestéceni = Vădiițu; La
Mestéceni „fânaț și arabil; o fost un picuț de
pădure” II (130); „loc arabil, nu-i nici un mesteacăn,
o fi fost mai demult” I (131); „arabil și fânaț” I
(284); La Mestécini „loc drept, arabil” II (118); La
Mestéceni = La Ciutúci; Sub Mestéceni „teren
arabil sub o pădure de mesteceni” I (283); Sub
Mestéceni = Sub Cline.
V . și Capu Mestecenilor, Dosu Groapa ~,
Părău Picioru cela cu Mesteceni, Poiana cu ~,
Vâlceaua Mestecenilor.
- Din subst mesteâcăn (pl. mesteceni)', top.
magh. Nyires < nyires ‘mestecăniș’.
MESTECĂNÂȘ. La Mestecănâș „o bucată de
pământ cu trifoi, lângă pășune; o fost pământ arător”
1(135).
- Din subst mestecănâș (pl. mestecănași)
< mesteâcăn + suf. -aș ‘mesteacăn (mic)’.
MESTECÁNÉLU „pădure” H (98).
V . și Vârvu Mestecănelului.
- Din subst. mestecănăl < mesteacăn + suf. -el.
MESTECĂNÎȘU
MESTECĂNÎȘU „un părău cu pădure, are
mesteacăn mult, se scurge în Valea Clițului” I (140);
Mestecănișu = Nireșu.
— Din subst mestecăniș (pl. mestecănișuri)
< mesteacăn + suf. -ij ‘pădure mică de mesteceni’.
MESTECĂNOĂIA „teren drept, pe vârvu
dealului; au fost mesteceni” in, IV (97).
V . și Dealu Mestecănoaii, Dosu ~, Vârvu —.
— Din subst mestecănoâie < mesteacăn + suf.
-oaie ‘loc cu mesteceni’.
MEȘINEĂSA „parte de saf’ I (2).
V . și Șicatoru pe ~.
- Din por. ~.
MEȘTEREĂGA „vale, luncă” II, „a fost fânaț,
arător și pășune” 1(17).
V . și Fundu Meșleregii, Gura ~, Viile din Gura ~.
- Din prob. n. pers. ~.
MEȘTIOĂRA „dâmb, bucată de deal” I (80).
- Din subst meștioâră ‘mescioară’.
METEȘTI v. Grădina.
MÉZEI v. Nova.
MEZERĂTOAREA v. Merezătoarea.
MEZGUȘU „yn deal cu pădure” I (75),
„pășune” I (81); Sub Mezgâș „teren drept” I (75).
V . și Pârâu Mezgușului, Șesu
MÉZI v. Dâmbu.
MIÁUA [mnâya] „loc drept între dealuri, o vale
fără apă, pășune” II (42).
V . și Fântâna Mielii, Fundu Părău ~.
MIAZĂNOAPTEA „coastă de deal, pășune
spre miazănoapte” I (46).
— Din subst miazănoapte.
MIC, MICĂ, MICI v. Acaț, Acațoșu,
Bărăciunea, Bârlea, Bercu, Bicu, Borșoveiu,
Borzicu, Cărbunaru, Certeju, Chiceră, Coposu,
Curmătura, Dâmbu, Dealu, Delu(u, Dosu,
Drumu, Fața, Făgetu, Frântura, Fundătura,
Glimeia, Gozu, Grepșa, Grindu, Guduria,
Gurguiețu, Hăbădicu, Hâitura, Heghiu, Hornoiu,
Hosu, Iertașu, Izbucu, Jindea, Labu, Lazu,
Lăpădatu, Legheleu, Măguricea, Mesteacăn,
Moina, Moșasa, Muncelu, Părău, Piatra, Picioru,
Pleșu, Poiana, Ponița, Priporu, Prundu,
Purcăreața, Pusta, Rânșoru, Râtu, Satu, Săliștea,
Secătura, Someșu, Stoboru, Șesu, Tamșa, Tău,
Temeteu, Trecătoarea, Tufă, Țarina, Țicăoi,
Țiglete, Țolcașu, Ulița, Ursoaia, Ursoiu, Valea,
Varu, Via, Zăpodea.
MICA v. Ciung, Dealu.
MICÁCIU v. Valea.
MICÁIA v. Vâlceaua.
MICÁU [mnicăyu] „pantă dulce” I, „față de
deal, arător și pășune” II (59); „o groapă mare” III
(70); „pâdure de goron” I (190).
V. și Fundu Micăului, Gura Părău
MÍCHI v. Părău.
MÎCHIȘ v. Bercu.
MICIÓC v. Ponița.
198
MIHĂIĂSA
MICLĂÎȚA „pădure și poieni cu fânaț” I, „o
vale” IV (105).
- Din n. pers. ~.
MICLĂÎIȘ v. Fântâna, Moara
MÍCLEA v. Osoiu.
MÎCLOȘ v. Via.
MICODÍN v. Soroșu.
MICORÉL v. Poiana.
MICOTÉLECU „teren arător, e în pantă” I
(171).
- Din top. magh. Mikâtelek < Mikâ, n. pers. +
telek ‘teren’.
MÍCU v. Groapa, Poiana, Slatina, Ulița,
Vâlceaua.
MICÚLA v. Ulița.
MICÎIȚU v. Ulița.
MIEGĂI v. Părău.
MIEL v. Dâmbu.
MIÉLU (n. pers.) v. Moara, Zăpodea.
MIÉRCEA [mAérca] „o groapă cu arabil și
fânaț” n (31).
V . și Chertiu Miercii, Coastea ~, Dosu
Drumu Fântâna ~, Fundu Groapa ~, Gura
Râtu
- Din n. pers. ~.
MIÉRIA [mnériia] „loc drept, arabil; sânt niște
izvoare cu apă unsă, parcă-i petrol” II (243).
Mieriélele [mnerijéle] „e între păduri; acolo s-o
făcut afinele” I, „e un loc în dos” II (104).
V . și Fântâna Mieriii, Părău
— Din adj. subst mieriu, mierie, mierie (pl.
mierii) ‘albastru’.
MIERIOÁRA [mfierîpâra] II sau Mieruoâra
[mneruyâra] „un fund de hotar pe o pantă mică;
arabil și fânaț” II (64).
V . și Fundu Mieriorii, Părău Mirorii.
— Din top. Mieria + suf. -oară.
MIERLĂȘ v. Părău.
MIERLĂ v. Părău.
MIERȚA [mnér(a] sat, c. Cuzăplac, 1434 poss.
Nercze, 1435 Nerche, 1508 Neercze, 1525
Olahnercze, 1733 Nyercze, 1760-1762 Nyertze,
1850 Nyercze, 1854 Nyercze, Nierța (Suciu, DILT).
V . și Drumu Mierfii, Valea ~.
- Din top. magh. Nyerce < nyérc ‘vidră’, cf. și
top. sl. Nerica (Kiss, FNESz, II, 253).
MIFĂGĂȘU „a fost pădure mare cu goron,
acum e teren arător” I (168).
MIHĂI v. Coliba, Cotu, Dealu, Groapa,
Iertașu, Moara, Ograda, Pădurea, Părău, Păru,
Tabla, Togu, Vălceaua.
MIHÁ1A „pantă, arabil” I (26).
V. și Gura Mihaii.
- Din pren. Mihai + suf. top. -a.
MIHAIÉSC v. Vârvu.
MIHĂNȚA v. Moara.
MIHĂIĂSA „loc neted, șes; uliță" 1 (11); „un
teren în pantă, de dos, fânaț” I (81); „pantă, loc
MIHĂIÎȘ
arător” I (82); „loc deluros, c-un părău pe mijloc” I
(88). ■
V . și Dălma Mihăiesii, Dosu~, Părău Șesu
Valea
- Din spm. - < Mihai, pren. sau ‘proprietatea lui
Mihai'.
MIHĂIEȘ v. Dosu.
MIHĂILÂ v. Lazu, Poiana.
MIHĂLOĂIA v. Poiana.
MIHÁLUCÉNII „parte de sat” II (243).
- Din n. grup ~ < Mihăluc, n. pers.
MIHĂRȚOÂIA „o hâitură, dar un rât așa fain”
I, „o ruptură” II, ni (110).
V . și Râpele Mihărțoii.
- Din por.
MIHĂ0Ț v. Fântâna.
MIHERȚA v. Coasta.
MÎHIȘU [mnihiș] „pășune, pantă” ni (69).
- Din por. Mihiș.
MIHÓCU „loc dc pantă, a fost a unui om
Mihoc, e loc de vie” II (238).
V . și Groapa lui Mihoc, Șura lui ~.
- Din n. pers. Mihoc.
MÍHU v. Fața, Hârtopu.
MIHÎIȚv. Coasta.
MIJLOC. Mijlocii Poiénilor „loc cu mai multă
vale, îi în mijlocul Poienilor, rât” [*] (175); Mijlocu
Sâtului uliță (120).
V. și Dealu din Mijloc, Fântâna din Fântâna
din Mijlocu Satului, Fundalău din Mijloc, Furdulău
din Grădinile din Podereiu din ~, Podu din
Ulița pe Mijlocu Satului, Valea din Mijloc, Viile din
- Din subst. mijlâc, cu var. mijloc (pl. mijlocuri)
‘loc situat în centru’.
MIJLOCEÁUA v. Dealu, Dosu, Drumu, Valea.
MIJLOCÉNII „partea din mijlocul satului” I
(186).
- Din n. grup - ‘locuitori din partea de mijloc a
unui sat’.
MIJLOCÍE v. Coasta.
MÍLEA v. Bercu, Dosu, Fața, Valea.
MILÉR. Mileriile [mnilărijile] „sânt vetre de
cărbuni” 11, „acolo s-o făcut cărbuni, o fost pădure
mare” III (100); Milérii [mniléri] sau Milérele
[mnil'érele] „o coaste, începe din vale, o pantă mai
mare și sus îi șes” I, „dos, coastă, a fost pădure
înainte” II (96).
V. și Vârvu Milerii.
— Din subst. miiér (pl. mileri) „când se tăia
pădurea și se ardeau cărbuni” II (100); ‘grămadă de
lemne din care se obțin cărbuni prin ardere; bocșă’.
MILITÉR v. Togu.
MILONÉNI v. Pășunea.
MILUÁNI sat, c. Hida; 1461 census
quinquagesimalis de Miluan, 1733 Nyilván, 1750
Nyilván, 1760-1762 Milván, 1854 Milvány, Miivan
(Suciu, DILT).
Miluánu „loc pe deal” II (191); Miloánu „loc
deluros, fânaț” I (195).
199
MISTICÁNÉTU
V . și Calea Miluanului, Dealu —, Dosu —,
Drumu către Miluani, Fântâna Miluanului. Poiana
—, Râtu —, Valea
- Din n. pers. Miluan.
MÍNA „o mină de cărbune, de lignit" II (248);
- de Cărbuni „în pășune, dincoace de părău;
cărbunăria veche era dincolo de părău” II (227);
-dinTeștioăra(146) —v. Teștioara.
La Mină „mină nouă, nu se mai lucră, i-o
înfundat gura” III (5); La Mină = La Băie.
- Din subst mină (pl. mine).
MINÁRIU v. Ulița.
MINÉU sat c. Sălățig; 1335 sacerdos de
Mened, 1435 Menye, Menew, Meney, 1464 Menő,
1611 Menyeo, 1733 Mano, 1850 Minyou, 1854
Menyó, Mineu (Suciu, DILT).
La Minéu „e aproape de hotaru Mineului, loc
drept și în pantă” II (179); „pantă și șes și deal, l-o
luat de la Mineu” II (199).
V. și Calea Mineului.
- Din subst. minéu, var. a Iui mánéi ‘mâner,
lamă de cuțit’ cf. și top. magh. Menyö <n. pers.
-(Kniezsa, KH, 275/105; Kiss, FNESz, II, 122).
MÍNGAI v. Groapa.
MÎNIȘU „loc așa și șes, pe dreapta, și coaste, în
stânga, loc arabil cu pășune și tufișuri” 1(16).
V. și Drumu Minișului, Valea
- Din subst. miniș ‘herghelie’ (Tamás, EW,
537).
MÎOȘ v. Cioroiu, Ograda.
MÍRCA v. Togu.
MIRE. Mirii sau în Miri 1 sau La Miri III „o
tablă de pământ un platou frumos lângă sat” I,
„parte de sat’ III (82).
- Din subst mire (pl. miri).
MIRIȘÂN v. Iertașu.
MIRISÉL v. Părău.
MIRÎȘTINĂ. Miriștinile „pășune” III (36).
- Din subst miriștină (pl. miriștini) < miriște +
suf. -ină.
MIRÓN, MÍRON v. Groapa, Lazu, Poiana.
MIRȘÎD [mnirșid] sat c.; 1219 villa Roba,
1385 Nyirsed, 1411 Nyrsyd, 1423 Nyrsegh, 1564
Nyrseed, 1733 Mirssid, 1750 Mersid, 1850
Mnyirsid, 1854 Nyirsid, Mnirșid (Suciu, DILT).
V . și Cărarea către Mirșid, Pădurea Mirșidului,
Valea
- Din top. magh. Nyirsid < nyires ‘mestecăniș’ +
suf. -d.
MÍRU v. Dâmbu.
MIRUOÂRA v. Țicla.
MISERNIȚĂ. La ~„e un dos urât; se vorbea că
Pintea Viteazu o tăiat ceva” I, „se zice că a fost
misemița lui Pintea” II (115).
- Din subst. misérnifá, var. a lui mesérnifö (pl.
misernițe, mesernițe) „unde căsăpea vite” I (138).
MISIÁC v. Tabla.
MISTICÁNÉJU „teren întins. Ioc arabil, o fost
și pădure” I (13).
MISTICHINÉLU
— Din subst misticönéf < mesteácán + suf. -ef.
MISTICHINÉLU „pădure” I (110).
V. și Pontya sub Mistichinel.
- Din subst mistichinel < mesteácűn + suf. -el.
MIȘCA V. Părău.
MIȘCHENHI sau La Mișchâni II uliță (197).
- Din n. grup - < Mișca, n. pers.
MIȘÎNA v. Dosu, Pădurea.
MIȘTIREĂN v. Fântâna, Ulița.
M1ȘLJCA v. Moara.
MITRɧTI v. Râpa.
MITROFÁN v. Coliba.
MITRÓI v. Fântâna, Părău.
MÍTRU v. Dealu, Drumu, Grădina, Ograda,
Părău, Picioru, Râtu, Tabla.
MITRÚCA v. Ograda.
MITRULtȘTI v. Ulița.
MITRUȚ V. Fântâna, Grădina, La ~, Ulița.
M1TRUȚEȘTI v. Ulița.
MÍTU v. Dealu.
MITÚC v. Coasta.
MIZGÁI v. Părău.
MLÁCA „un teren întins, mai drept puțin și
cam mlăștinos” I (21); „loc drept din jos de drum” I
(43); „ioc drept fânaț și un izvor, loc apos, îi
mlăștinos” II (56).
- Din subst. miâcă (pl. mlăci) ‘loc apătos,
mocirlos; mlaștină, smârc’.
MLĂȘTINĂ. Mlăștinile I sau Pe Mlăștini II,
IV „loc jos, o toloacă, cam apătos” I, „loc așa
mlăștinos” II (118); Mlăștinile I sau Pe Mlăștini I,
II „loc mlășinos, un loc apătos, pășune” I (122).
— Din subst. mlaștină (pl. mlăștini).
MLĂȘTINUȚA „loc mai apătos într-un capăt
fânaț” [•] (129).
- Din subst mlăștinityă (pl. mlăștinu/e)
< mlaștină + suf. -uță.
MOÁLE v. Măr.
MOĂNCĂ v. Via, Vălău.
MOÁNE v. Iertăoiu.
MOARA. Moăra a loănii Crăcidnii Todérii „o
fost o moară de apă, pe Valea lui Dobrei” I (275) -
loan a Crăciunii Toderii, spm.; - Albului „a fost o
moară demult fânaț și arător” IU (271) - Albu, n.
pers.; - a lui Mihái Todérii Silénchii „moară de
apă, mere și-acuma, pe vale în jos, pe Barcău” I
(275) - Mihai Toderii Silenchii, spm.; -a Vilii
Flórii Ónului (275) - Pila Florii Onului, spm.;
- Bămfi „moară pustie” II (40); - Bănii (265; 270)
— Bamfi, Banfi, n. fam.; - Bódii [bód'i] „loc drept în
sat o fost o moară acolo” II (270) - Bodea, n. fam.;
-Boiérului = Flúderu; -Bórnii (*] sau -lui
Bdrna „îi o moară de apă pe vale, lângă Spria, îi și
acuma, dar nu funcționează” I (129) - Borna, n.
fam.; — B6ții sau Pe Văle (276) - Bofa, n. pers.;
— Búdii (101) - Budea, n. pers.; -cea Măre (7);
- Cârcii sau - Siminii „a fost o moară de apă lângă
Rugini, mânată de Valea Șcheii, acuma-i numa o
200
MOARĂ
casă acolo; zicea moșu că pe preluca aia s-o așezat
Simina ș-a făcut moară, apoi a fost a Florii Cârcii” I
(275) - Cârcea, por.; Simina, n. fam.; - Chirâștilor
[t'irășt’ilor] (287) - n. grup chirești < Chira, n. fam.;
-Córdii (155) - Cordea, n. fam.; ~C6șului (17) -
Coș, por.; -Cucului (11; 15) - Cucu, n. pers.;
- Dăscălului (57) - Dascălu, spm; - de Foc „o fost
o moară cu lemne, amu nu mai este, s-o dărâmată,
era purtată cu foc de lemne” I (59); - de Jos sau
- din Răchfți „șes și pantă ușoară, loc arabil” I, „a
fost pe vremuri moară acolo în Răchiți” IV (46) - v.
Răchită', - de la Blăjăști „moară părăsită” III (37) -
n. grup blăjești <Blaj, n. fam.; - de la Bolovăn sau
Moăra Véche sau Moăra de la Părău „moară de
apă, pe Someș, lângă sat” II (139) - v. Bolovanu;
-de la Pâdu Sălăjului II, III sau La Moăra la
Pódu Sălăjului VI, VII „o fost o moară acolo chiar
lângă pod” II (175) - v. Podw, -de Râturi „o
moară; îi zice așa pentru ce-i în mijlocu râtului” II
(255) - v. Rătu; -din Jos „a fost moară dusă de
apă” I (101; 121); -din Sus (97; 121; 249); -din
Șes „a fost aici o moară, acum nu mai este” I (7) - v.
Șesu-, - din Treoăș „o moară de foc” I (124) - v.
Trăoașw, ~ Dobriănului = - lui Tuns = La Găvrflă;
- Fiúrdii (97) - Fiurda, n. pers.; - Flórii Gogului
(275) - Florea Gogului, spm.; -Grițărului „o fost
o moară de apă pe Valea Șcheii, în sat” I (275) -
Grtyar, por.; - Hăi „deal mare unde se urcă ăla care
bate doba și strigă către sat: hăi” I (9); - Hinteni
(1 \)-Hinterea, n. pers.; - lóvului „o moară de apă”
II (31) - Iov, pren.; - Jecânilor [jăcânilor] (62) - n.
grup jecani < decan, n. fam.; - Lichii „a fost o
moară în apă, pe Vale” 1(134)- Lică, hip. < Vasile,
pren.; -lui Ananie (7) - Ananie, n. pers.; -lui
Bérei = Tózu Véchi = Bezoscăia; - lui Bódea (31)
— Bodea, n. fam.; -lui Bórna (129) - Borna, n.
fam.; - lui Bot (117) - Bot, n. fam.; - lui Búdii „loc
drept, arabil; zic oamenii bătrâni că oarecând
demult, când s-o făcut satu, o fi fost ceva moară” I
(264) - Budii, n. pers.; - lui Codăuș sau - Morichii
„arabil și fânaț, loc drept, o fost o moară nu demult
acolo; așa i-o rămas numele din bătrâni; amu mai
târziu i-o zis Moara Morichii; Mórica o fost o
femeie, amu o murit nu demult, bărbatul ei o fost
morar” U (270) - Codăuș, n. pers.; Mórica, pren.;
- lui C6șot „a fost moșier mare el, acolo mergeau
moiedanii la măcinat; acolo se încrucișează Crasna
cu Valea Zălaului” I (224) - Coșot, n. pers.; - lui
Crăciun „o moară de apă, cu iaz, nu demult s-a
stricaf’ I (34) - Crăciun, n. pers.; - lui Fârcaș I sau
- lui Farcâș II (34) - Farcaș, n. fam.; - lui Ghéran
(275) - Gheran, n. fam.; - lui Héndler sau Moâra
de Foc „moară cu site, o fost înainte presă de ulei și
c-o piatră pentru mălai, o fost a lu un jidan; acuma
nu-i mai zice așa, îi zice Moara de Foc, că erau
cazane” I (129) - Hendler, n. pers.; -lui Héring
(103) - Hering, n. fam.; - Iui lânco „bucată de teren
arabil; a fost a unui ungur” I (18) - lanco, n. pers.;
MOÂȘA
- Iui léleg (134) - leleg, n. pers.; - Iui lóji (119) —
loji, n. pers.; - lui lonișcău sau La Moără (230) -
lonișcău, n. pers.; -lui Iustin (118) - Iustin, n.
pers.; - lui Lăibiș (119) - Laibiș, n. pers.; - lui Lăți
Văsălichii „o moară cu iaz, în Vale, merge și
acuma” I (134) - Lăți Văsălichii, spm.; -lui
Miclăuș „moară, a avut și șitauă de ulei” I (124) -
Miclăuș, n. pers.; - Iu Móise (124) - Moise, pren.;
-lui Mdriț (111) - Moriț, n. pers.; -lui Óltean
(31) - Oltean, n. fam.; - lui Pișpâc (275) - Pișpec,
por.; -lui Pócol (129; 134) - Pocol, n. fam.; -lui
Răcii „moară a unui jidan” III (114) - Racii, n.
pers.; - lui Ștern (40) - Ștern, n. pers.; - lui Traiăn
„locu unde Traian și-o răsturnat sacii cu grâu și
cucuruz; o fost iarnă cu sania era” II (67) - Traian,
pren.; - Ltipșii (111) - Lupșe, n. fam.; - Lupului IV
sau La Moára Móisii Lupului I, II, III „o fost o
moară acolo, Lupu l-o ciufulit pe bătrânu ala a cui o
fost moara; șes, arabil” IV (289) - Lupu, por,;
-Mălchii (77) - Maica, n. pers.; -Mărcului (6;
129) - Marcu, n. pers.; - Mărgăoănului (17) -
Mărgăoan, n. pers.; - Măsinâștilor (271) - n. grup
măsinești < Maxim, n. fam.; -Miélului sau - lui
Cdciș (6) - Mielu, por.; Cociș, n. fam.; - Mihănții
(278) - Mihanța, n. fam.; -Mișuchii (7) - Mișuca,
n. pers.; - Móisii „a fost o moară pe Someș cu alvan
(= niște stâlpi de gorun care ține roata în apa)” I
(129) - Moisa, n. pers.; - M0șului (103) - v. Moșu;
- Patriții (206) - Patrița, pren.; - Petrésii „un deluț
și o parte de șes, fânaț; o fost o moară acolo” II
(265) - Petreasa, spm. < Petre, pren.; - pe Văle sau
- lui Luchiăn pe Văle „a fost moară acum îi numa
casa și roata” 1 (7); -Popeștilor „la gura Văii
Satului o fost cândva o moară” 1 (25) - n. grup
popești < Pop, n. fam.; - Pópii II sau La Moăra
Pópii I „o bucată de loc arabil la poalele Feții; o fost
cândva moară era a popii spuneau bătrânii, n-am
apucat-o noi” I (61); - Pópii (124; 129) - subst
popă\ -Rățului (129) - Raț, n. fam.; -Rădăii (53;
122) - Rădaia, n. pers.; -Săcă „un loc sub pădure,
zice oarecândva că pe acolo o trecut Someșu, de
acolo izvorăște Valeă o fost o moară demult” 1
(136) - v. Saca-, - Sătului (88) -v. Sat', -Șimoănii
(6) - Șimoana, spm. < Șimon, n. pers.; - Timișului
(133) - Tămaș, n. pers.; - TÂrbii (129) - Tárba,
por.; -Teléchi (34) - Telechi, n. pers.; - Turnirului
(7) - Turnant, n. pers.; - Vasiiichii lui Cărlin (7) -
Vasilica lui Cârlan, spm.
Deasupra Mórii „arabil, pantă; moara-i jos” III
(61); De Ia Moără în Jos „parte de sat” I (70);
După Moără teren arabil (43); „șes, între două
mori” III (150); „teren arabil, a fost și este și acum o
moară” I (154); La Moără „moară pe Valea Treznii
și locul din jurul ei” [•] (10); „oarecând o fost moară
acolo; arabil și fânaț, șes” II (27); „unde a fost
moara, șes, arabil” II (41); „loc arabil, o fost moară
acolo” I (43); „șes, lângă Someș, arător, a fost o
moară de apă” I (94); „o parte de sat la moara nouă”
201
MÓCIARU
[*•] (97); luncă (100; 101; 119); „loc drept cum ieși
din sat către Fălcușa” III, „parte de sat” II, „e câmp,
este și acuma moară” I (107); „șes, o fost o moară pe
bontauă” I (112); „teren lângă Someș, o fost moară”
III (118); „un loc arător în capătu Molului, a fost o
moară acolo” I (127); „loc lucrător, drept a fost
acolo o moară odată, cu apă” I (144); „este o moară,
loc așezat lângă șosea” I (164); „este o casă izolată;
a fost o moară” I (169); a fost moară de apă aici
cândva, e loc în pantă” II (179); La Moăra Códrii
„loc cu pășune, pe culmea dealului; o fost demult o
moară de vânt’ HI (135) - Codrea, n. fam.; La
Moăra din Jos „arabil” II (34); „pantă către apus,
probabil oarecând trebuie să fi fost moară acolo” I
(231); La Moăra din Sus „altă parte din Șes” I (46);
La Moăra Jidovului „loc arător pe lângă Someș, a
fost demult o moară de apă” II (133) -Jidov, spm.;
La Moăra la Pilea „o fost moară de apă pe lângă
Valea Gârboului” I (143) — Pelea, n. pers.; La
Moăra lui Cóstin „un loc pe Șes unde a fost o
moară pe Someș" 1 (133) - Costin, n. fam.; La
Moăra lui Drăgoș „arător, o avut o moară Dragoș”
III (158) - Dragoș, n. fam.
V . și Arinii Morii, Calea -, Cărarea ~, Câmpu
~, Coasta ~, Colacu Costile —, Dâmbu -, Dealu
~, Dosu ~, Dntmu Fala ~, Făgetu ~, Fântâna de
la Moara Jăcanilor, Fântâna Morii, Gozu —,
Grădina ~, Gruiu ~, Hagău ~, Huciu ~, lazu —,
Iertașu -, Jipu de la Moară, Lacu de la Moară din
Sus, La Gheorghe la La Gligor de la Pădurea
—, Părău ~, Piatra ~, Picioru ~, Podu de la Moară,
Prundu ~, Râtu de la Moară, Râtu Morii, Râturile
de la Moară, Scutu Spinii ~, Su Coastea ~, Șesu
—, Tabla Tufele ~, Ulița cătă Moara Veche, Ulița
Morii, Ulița - de Foc, Unghiu ~, Valea —.
Móriie Púii „loc pe șes, arabil și fanat 0 fost 0
moară de apă și pe proprietar l-a chemat Puie” 1(11)
- Puia, n. fam.
Deasúpra Mórilor „loc mai drept după un
urcuș, terasă; morile o fost pe Someș” III (114);
între Mori „teren arabil și pășune” I (24); „cosalău,
au fost două mori pe Someș” I (119); La Mori
= Ulița Mórilor.
V . și Cărarea Morilor, Dosu ~, Fața Lunca
~, Ulița la Mori, Ulița Morilor.
- Din subst moară (pl. mori).
MOÂȘA v. Fântâna, Ulița, Valea.
MOCA v. Fântâna, Groapa, Ulița, Via.
MOCÁN v. Calea, Dâmbu, Dealu, Drumu,
Groapa, La —, Poiana.
MOCÁNA v. Ulița.
MOCÂNI v. Dealu, Drumu, Fundătura, Părău,
Ulița.
MOCĂNEÂSA v. Fântâna, Podu.
MOCĂNEȘTI v. Ulița.
M0CHIȘ v. Părău.
MÓCIARU „pământ izvoros și pe aici curg
părăiașe mici” I, „sânt multe izvoare, e teren
MOCIRLA
mocirlos” II (189); „teren de șes” I, „deal, mlăștinos”
II (203).
- Din top. magh. Mocsár < mocsár ‘mocirlă,
mlaștină’.
MOCIRLA v. Valea Pomilor.
MOCIRLA „loc apătos în nordu satului; loc
drept” I (93); „o coaste dulce, pământ lucrător,
pământ sărac, șuai” I (157).
- Din subst. mocirlă (pl. mocirle).
MOCIRLÂȘEA I sau Mocirlâșa IV „pădure de
stejar, este și puțin cosalău” I (30); „un pic de pantă
și un pic de șes, apoi încep pădurile; acolo mai în
fiind este un izvor și îi cam moale locu” I (33).
V . și Fundu Mocirlășii. Gura
- Din subst. mocirlâșă < mocirlă + suf. -aș(ă).
MOCO$VÉIU sau Mocojvéiu „o groapă; o fost
cumpărături de la Almaș” I (25).
V . și Fundu Mocojveiului, Gura Țâcla
Mocoșveiului.
— Din top. magh. Makkosvölgy < makk ‘ghindă’
+ suf. -os + völgy ‘vale’.
MOCTÁR. La ~ „pantă, arabil; o fost un
moctar de-a grofului” II (199).
- Din subst. moctâr (pl. moctare) „un fel de
magazie de cereale” II (199).
MÓCU v. Fântâna, lertăoiu, Părău, Poiana.
M0CUȚI I sau Mducuți II „o coaste, îi vie” I
(253).
- Din n. pers. ~.
MÓGA v. Coasta, Dealu, Fața, Vălceaua.
MÓGDA v. Râtu.
MÓGHIORI v. Osoiu, Pârâu.
MOGHIORUȘU „loc în pantă, a fost arabil,
acuma-i vie” I (197); „pantă, pădure mai mult de
carpin, o fost tare mulți aluni în ea oarecând și i-o
spus Moghioruș” I, „deal împădurit” V (211);
„pădure de carpin mai mult și cer, pantă” I (212);
Mdghiorușu „o fost ceva vie acolo și mai multe
alune; pantă, arabil” I (239); Moghioroșu „un picuț
de deal, arător” I (223); Mughiuriișu [mud'unișu]
sau magh. [mud'uroyș] „deal, de la vii în jos; o fost
acolo mulți spini” I (3); „loc de deluț, au fost alune”
I (17); „pășune, deal, este și loc mai așezat în el” I,
„a fost pădure și poate că pe margini erau și aluni”
[*] (30).
Su Moghioruș „arabil” [•**] (211); Su
Mughiuriiș „arabil și cosalău, loc drept; îi sub
Mughiuruș până la sat” I (30).
V . și Fundu Mughiurușului.
- Din top. magh. Mogyorós < mogyoró ‘alun’ +
suf. -s ‘aluniș’ (E. Petrovici, în DR, XI, 229 ș.u.),
MOGHIORÎIȚA v. Măgheruța.
MOGHIRÁU [mod'irăyu] „o groapă de pășune;
îi cu păraie și parte de sat” I; „arabil” II (74).
V . și Dosu Moghirăului, Părău
- Din top. magh. Mogyoró < mogyoró ‘alun’.
MOGOCIOÁIA v. Fântâna, Poiana.
MOGOCIÓRA v. Poiana.
202
MÓINA
M0GOȘA „o pădure de fag și carpen, îi tot pe
deal; sânt la Șoimușeni cu numele de familie
Mogoș” II (131); „un deal pietros, durai de piatră,
stan” I, „un deal, acolo umblă iosagu la pășune II, „o
fost în Năpradea un proprietar Mogoș” III (135).
- Din n. fam. Mogoș + suf. top. -a.
MOHÂRCOÂSA [♦] sau Mohorcoása II
„groapă, așezătură mai pe-ntins” I, „loc cu iroagă”
11(123).
MOHÍLA sau La Mohrlă „o movilă, o bomă de
pădure când s-o delimitat, ca un ou, c-un lemn în el
plantai’ III (86).
Mohilele „la capătu de sus are o rădicătură” I,
„loc drept, are un părău acolo; arător” II (157).
- Din subst. mohilă (pl. mohile') ‘movilă, ridică­
tură'.
MOHÓNA v. Pădurea.
MOHÓR. Mohoârele „parte de sat” I (32).
După Mohoăre „loc arabil, coaste, îi după
partea de sat Mohoare” I (32).
- Din subst. mohor (pl. mohoăre) ‘numele mai
multor plante erbacee din familia gramineclor,
servind ca furaj’.
MOIÁD sat, c. Șărmășag, 1246 Mayad, 1850
Majád, 1854 Majád, Maiad(Suciu, DILT).
V . și Drumu Moiadului.
- Din top. magh. Majád < Mayad, n. pers. (Kiss,
FNESz, II, 153).
MÓ1GRAD sat, c. Mirșid', 1423 villa olachalis
Majlgrad, 1450 Majgrád, Maygrad, 1609 Maigrad,
1733 Mograd, 1750 Molgrad, 1760-1762 Majgrád,
1835 Moygrád, 1854 Majgrád, Mogigrad, 1894
Mojgradu (Suciu, DILT).
V . și Măgura Moigradului.
- Din top. sl. *Mojigordil < Moj, hip. + gradă
‘cetate’; cf. și sl. moj ‘al meu’ (Drăganu, Rom., 419;
Petrovici, Studii, 78).
MÓINA II sau La M6ină I „coaste, pășune” II
(31); Móina II sau Pe M6ină I „o pantă, arabil,
vârv, dâmburel” II (120); Móina III, [♦] sau Pe
M6ină I sau La M6ină II „loc drept, un platou” I,
„loc lângă pădure, loc băltos, face papură și pipirig”
II (122); „o fost vie și pomărie și pământ arător, loc
harducat” II (166).
Móina cea Mică „loc drept și vale, deasupra îi
un platou drept, pășune" 1 (122).
La M6ină „a fost ceva fânaț, acum e teren
arabil” II (19); Pe Móiná IV sau La M6ină [*] „loc
înclinat spre răsărit” IV, „o fost și arabil, acum e
pășune” [*] (118); Pe M0ină „o fost moină, o fost
apătos; amu l-o scosu-1 de la ape” II (123).
V. și Dealu Moinii, Valea
Móinele „teren arabil, pantă” I (18); „acuma-i
arabil, da o fost pășune înainte; loc drept” IV (54);
„poiană; primii doi ani e numai moină” I (75);
„arabil, moină” I (104); „o fost arător și fânaț, este
pe șes lângă vale” II (105); „erau fâșii printre spini”
II (117); „teren arabil, pantă dulce” II (153); „loc
drept, arător, o fost oarccândva pustii; îi lângă sat”
 MÓISA
II (157); „teren arabil; a fost lăsat nearat, le coseau
cândva” V (177); „loc de fân, e drept, pe deal”
11(178); „teren arabil, au fost pământuri pustii și
sărace” II (187); „loc arător, sânt niște rupturi de
pământ” I (191); „un pic de pantă, o fost pășune,
acuma îi teren arabil” I (197); „loc în pantă, loc
izvoros; la care o rămas nefolosit i-o spus moină”
1(211); „pantă în dos, pământ pădureț” II (212);
„pământ fugit între sat și hotar, îs ca două părți de
dealuri” I (234); „pășune în sat, mai demult o fost
arător și s-o lăsat de pășune” I (273); Moinele I sau
La Móine II „loc drept în vatra satului, grădini,
case” II (42); Móinele IV sau La Mâine I, II „teren
arabil, Ioc drept, o fost pământ lăsat câte un an
nearat" IV (288).
Mâinele lui Lâghin I, II sau Méinele Pépii II
„teren arător, a fost și pășune din el, pustii” II (157)
-Loghin, n. fam.
La Mâine „arător, loc de pantă, da nu tare;
acolo s-o spart oarece râturi, apoi s-o lăsat nearat”
II (25); „pășune, moină” III (70); „șes, amu-i arător”
II (125); „pe deal, loc cam în pantă, loc arabil; loc
cam apătos, mlăștinos, nu se prea poate ara, nici nu
se ară în fiece an” II (281); Pe Mâine „un teren mai
slab" 1(113); „arabil, moină” I (114); „pământ
arător și grădină, Ioc de coaste” II (233).
V. și Râpa Moinelor.
— Din subst. moină (pl. moine) 1. „un loc care o
fost cândva arabi! și l-o lăsat de fănaț ori de pășune”
II (31); „un pământ nelucrat” I (42); „un loc nelucrat,
lăsat de pășune” III (70); „o bucată de pământ care o
fost arat odată și l-ai lăsat de iarbă” I (104); „loc ce a
fost arat și s-a lăsat de rât” I (114); „pământ ce nu se
prea folosește” II (123); „pământ lăsat nearat”
I (177); 2. „pământ mai apătos, care nu se poate ara”
III (105); „loc mai mlăștinos” II (122).
MÓISA, Mâise v. Cheșa, Dealu, Drumu, Moara,
Prun, Ulița.
MOISEȘTI v. Ograda.
MÓITONI v. Tăietura.
MOLÁTU „loc mai drept, între Someș și drum,
arabil; înainte o fost un loc tăuos; valea o ieșit afară
și tăt o molit” I (102).
- Din adj. subst. molăt < mol + suf. -at.
MOLĂȚEÂ. Molățâlele „loc arabil, lângă
Someș” I, „cândva poate acolo o fost ceva
molaștină, molitură de Someș” III (99).
- Din subst. *molă!ea, var. a lui *molu[eâ (pl.
*molățele) < molúf + suf. -ea ‘loc mlăștinos’.
MOLDÓVA v. Drumu.
MOLDOVÁN v. Burtuca, Ulița.
MOLÎȘT1NĂ. Molfștinile I sau Pe Moliștini II
„fănaț; e pământ cam apătos, lângă vale; e mol,
pământ așezat” I (115)
- Din subst moliștină (pl. moliștini) ‘loc
apătos’.
MOLÎTU v. Ulița.
MOLOMÁRCA „părău, șanț” II (75).
203
MONUMÉNTU
- Din top. magh. Malomárka < malom ‘moară’
+ árok ‘canal’.
MOLÓSU „părău molos” I (98).
V. și Fântâna Moloasă, Valea ~.
- Din adj. subst molós, -oăsă ‘mâlos’.
MÓLU „șes, îi lângă țărmurea Someșului; când
a mers apa tot a molit” I (127); Mâlu I, II, III sau Pe
Mol [*] „șes; o fost pământ molit de Someș, o fost
pământ adus de apă, gras” III (173); Mâlu I sau La
Mol II, III „șes, o făcut Someșu molituri” III (125).
La Mol pe Osâi sau Pe Osâi la Mol „un teren
frământat cu apă, băltoace din sus de stâncă, îi
nămolos locu” I (148); Pe Mol „șes, unde o lăsat
Someșu mol” III (156); „șes, arabil, îi zice de când
s-o mutat Someșu, o rămas o molitură de apă” I
(160); „șes, arabil; o rămas molitură c-o trecut
Someșu pe acolo” I (176); Pe Mol în Luncă „loc
drept pe lângă Someș, s-a mutat apa și a molit” I
(129); Su Mol „o pantă de deal, o surpătură
moloasă, pășune; nu-i pădure, numa niște sturzuci,
tufoi” 11(281).
V. și Fundu Molului.
Mâlurile „curge dealu și să tă rupe pământu, s-o
stricat și drumu, îi tot izvoare, dărâmături de
pământuri, nu stă pământu! în loc numa să tăt duce;
pădure pe vârvu dealului și în jos îi pășune și fănaț”
I (53); Mâlurile III sau Pe Mâluri I „șes, pământ
bun, gras, îi cu mol adus de Someș” I (138).
- Din subst. mol (pl. mâluri) ‘mâl’.
MOLÚTU „loc drept lângă șosea; valea tot o
ieșit și o molit” I (102); „șes, pe marginea
Someșului, îi molitură adusă de apă, arător” I (138).
Molâțu Domnișoârei „șes, îi peste apă” [••]
(138); Molâțu Domnișoârei I sau Mâlu Domni-
șoârei II „șes, pe lângă Someș, arabil, pe-o parte îi
cu mol” I (140) - Domnișoara, spm. sau subst.
domnișoară.
Pe Molâț „luncă, arător” II (119); „teren arabil
lângă vale, loc nisipos, drept” I (146).
V. și Cotu Moluțului.
- Din subst. moluf (pl. molufuri) < mol + suf.
-«/.
MONACU v. Părău.
MÓNCA v. Colnicu, Valău, Via.
MONDROGÁNI v. Părău.
MÓNEA v. Lazu.
MONICOÁIA v. La -.
MÓNIÉ v. Fântâna, La ~.
MONOÁIA v. Părău.
MONÓCU v. Lăpușânu.
MÓNU v. Groapa, Ograda, Părău, Pivnița,
Râtu.
MONULEȘTI v. Fântâna, Grădina.
MONUMÉNTU „pe șosea, închinat eroilor
căzuți pentru eliberarea patriei, ridicat de vreo 15
ani" I (68).
La Monumânt „monument închinat eroilor din
Zalha, morți în războiul din 1914-1918” I (86).
- Din subst monumént.
MORÁR
MORÁR v. Cioroiu, Coasta, Groapa, Pădurea,
Piatra, Picioru, Poiana, Râtu, Tăietura.
MORÁRÉSCU v. Fântâna.
MORĂREȘTI v. Lazu.
MORĂȘÂNA I sau Morâșăna IV „arabil, rât,
vii; deal” I (177).
— Din n. pers. Morășân, Mureșân + suf. -a.
MORĂȘESCU v. Vălceaua.
MORCA v. Cioroiu, Fântâna, Hodaia, La ~,
Părău, Poiana, Tabla, Valea.
MÓRHANU „loc întins, mai sânt și căsi pe el”
III (114)
— Din n. pers. Morhan.
MÓRICA v. Coasta, Moara.
MORINȚOÂIA v. Cherchiu.
MORÎȘCA „moară, nu funcționează” I (7).
La Morișcă „o coaste, o fost arător, poate o fost
cândva ceva morișcă acolo” II (31); loc drept, așa ca
masa; îi zice așa că-i p-îngă Valea Zălaului ș-o fost
acolo o moară, dar n-am apucat-o nici eu, numa
lemnele alea de-o fost împlântate-n pământ’ I (223).
- Din subst morișcă <moâră + suf. -ișcă
‘moară mică’.
M0RIȚ v. Fundu, Moara.
MORMÁNTU „pășune; demult o prins lupii un
om și l-o mâncat că o luat puii de lup” I (273);
„pășune; îi o ridicătură, da nu prea mare” I (283);
Mormántu sau La Mormânt „pantă, pășune; acolo
o fost casa pădurarilor; demult o mâncat lupii pe un
paznic de pădure, i-o rămas numa picioarele în
cizme, le-o mormântat acolo” I (274); Mormántu
sau La Morman} „o groapă largă, dâmb, unde-o
fost mormántu” I (21).
La Mormántu Grécului sau La Mormânt (25)
- subst grec sau Grecu, n. pers.; La Mormânt sau
La Mormántu Turcului „se zice că oarecândva,
când venea după tribut, pe careva din turci l-o
omorât” I (25); La Mormânt „pământ în pantă;
acolo o fost mormântați niște eroi din ceva război” I
(231); La Mormânt sau Vârvu Mormântului „un
pic de delureț, o pantă; se zice că un om o omorât pe
altu pentru o ceapă” II (281).
V. și Drumu la Mormânt, Viile la Mormânt.
— Din subst. mormânt (pl. mormânturi,
morminte).
MORMÂNȚEL. Mormânțâlele [mormînțălele]
„pădure, e numa râpe și păraie, e costos, râpos; sânt
dealuri cât o șură, gândești că-i ca un mormânt”; „îs
un fel de dâmburele ca mormintele” III (99).
— Din mormănțel (pl. mormănfele) ‘dim. al lui
mormânt'.
MORÓNU v. Ulița.
MÓROTI v. Dâmbu, Fântâna.
MORȘÂNU „îi rât pe sub pădure; nu-i loc
drept” III, „așa l-o fi chemat pe proprietar; îi și
pădure acolo” IV (54).
V. și Dealu Morșenii.
- Din n. pers. Morșăn.
204
M0ȘU
MORT. La Morți „coastă, unde e și timiteu” III
(107); Pe Morți sau Bisérica Oroieșilor „loc de
săpat și loc agricol; aici o fost deschis un șantier
arheologic și s-au găsit oseminte, obiecte de
podoabă; sânt datate de vreo șase sute de ani” I
(166).
V . și Părău Marților.
— Din subst. mort (pl. morți).
MORTIOÁRA [mort'iuâra] „un loc mai așezat,
arabil; îi o ciufală de familie” I (2).
V . și Fântâna la Mortioara.
- Din spm. ~.
MORZÓC. Morzócii „teren arabil, cu vie; e un
loc cam gropuros, de aia îi zice așa” III (149).
- Din subst. *morzâc (pl. *morzoci), var. a lui
morjâc ‘bucățică de aluat dospit (adunată din
răzături); plămădeală’.
MOSÂIEȘTII „parte de sat; îs mulți Moise
acolo” I (257).
V . și Valea Mosâieștilor.
- Din n. grup - < Moise, n. fam.
MOȘÂSA. Moșâsa Măre „fânaț de pădure, vale
mai largă; curge apă și se unește cu Moșasa Mică” I
(21); Moșâsa Mică „vale cu fânațe, curge apa, se
varsă în Valea Almașului” I (21).
V . și Coastea Moșesii, Gura ~.
— Din spm. ~ sau ‘proprietatea lui Moș’.
MOȘÂTA „fântână, are furcă, iese izvoru din
piatră albă, îi între case” I (272); Moșăta = Părău
Nedéii.
V . și Ulița pe la Moșata.
- Din por. ~.
MOȘCOLÎCU v. Coasta, Dealu.
MOȘCÎIȚ v. Părău.
MOȘÎNĂ. La - „fânaț, îi tău acolo, stă apă când
vin ploile; o fi fost oarece moară de foc și de aia i-o
zis așa” III (52); „fânaț, înainte o fost grâu și o dus
moșina de îmblătit” III (155).
- Din subst moșină, var. a lui mașină.
MOȘINCÂT v. Izvoru.
MOȘINCĂTIȘTn „parte de sat; o fost mulți
acolo pe numele Moșincaf ’ I (257).
V . și Valea Moșincăteștilor.
- Din n. grup ~ < Moșincât, n. fam.
MOȘHS0IU „teren agricol” I, „o bucată de dos”
in (283).
La Moșindi „loc drept, îi cosalău și arabil” IV
(289)
- Din subst. moșinâi, var. a lui mușurâi.
MOȘTINEI. La -„șes și pantă, loc arabil” I
(47).
M0ȘU „o culme de piatră, îs rămași la suprafața
pământului, ca și cum ar fi fost ciopliți” I, „niște
clințuri de piatră, nu te poți urca, îs din piatră
arinoasă, un fel de gresie” III (142).
V . și Casa Moșului, Dealu Fântâna —,
Grădina lertașu ~, La Via Moara Pădurea
Părău ~, Râtu Moșului de pe Deal, Via Moșului.
- Din subst. moș sau Moșu, n. pers.
 MOȘUȚ
MOȘÎIȚ v. Coasta, Dâmbu, Dealu.
MÓTA v. Poiana.
M0TIȘ sat, c. Cehu Silvaniei', 1387 villa
olachalis Mutos, 1401 Mutus, 1545 Mwtos, 1733
Moțescul, 1750 Motos, 1839 Motyisu, Motis, 1854
Mutos, Motiș (Suciu, DILT).
- Din top. magh. Mutos <n. pers. Mutis
(Kniezsa, KH, 276/115; Kiss, FNESz, II, 167).
MOTOR v. Fântâna.
MÓTREA v. Coasta.
MOTRÓCEA v. Părău.
M0TROȘU „o lăsătură cu pădure și loc arător;
la omu care a avut casă acolo i-o zis Motroșoi, l-o
ciufulit” [**] (85).
- Din adj. subst. motroș ‘leneș’ sau n. pers. ~.
MRÁNE v. Poiana.
MÚCEA v. Via.
MUDÚREv. Tău.
MUDUREȘTII „au fost niște oameni care au
avut grădini, oamenii s-au chemat Mudure” II (19);
„vii bune; e un loc pustiu acum; a locuit acolo o
familie Mudure” I (237).
- Din n. grup - < Mudure, n. fam.
MUGÚR v. Ulița.
MŰIÉRE v. Râpa.
MUIERÁU IV sau Deâlu Muierăului I, II
„deal mare, cel mai ridicat, sus îi gol de tot, are
puțină iarbă” 1 (288).
V . și Dealu Muierăului.
- Din top. magh. Monyoró < magh. diai.
monyoró, monyaró ‘alun’ (v. E. Petrovici, în DR,
XI, 231; Studii, 154; Iordan, Top., 371).
MUIERÎȘTEA v. Măieriștea.
MULĂTĂU „o parte de sat către Negreni” II
(49).
- Din top. magh. Mulató < mulató Toc unde se
petrece’.
MULDÓVA IV sau La Muldúva II „pantă
dulce, arător” II (287).
- Din n. pers. ~.
MULT, MULȚI v. Arin.
MUNCÉL sat, anterior: Muncélu Gârboului, c.
Cristolp, 1557 Mwnczel, 1618 Muncsal, 1760-1762
Muntsel, 1805 Muntsal, 1850 Muntzelu, 1854
Muncsel, Muncel (Suciu, DILT).
Muncélu „o pantă” I (46); „îi deal, îi o colină, o
pantă lină” II (55); „un deal, așa, mai lungăreț, nu
rotund, nu-i cel mai nalt” III (58); „un deal rotund,
mai mărișor, începând din sat” I (73); „e un deal, cel
mai înalt, de peste o sută de metri, e și pantă pe unde
este arabil” I, „un deal alungit’ III (169); „o coaste
mai rotundă la vârv, o ridicătură cu două părți cam
în formă de movilă” I (175); „deal, o parte îi pădure,
în rest sânt case” I (245); „coaste cam potrivită” I
(265); „deal mărișor, îi un deal așa, rotund” II (266);
„deal, nu-i mare” I (270); „deal, o coamă cu mai
multe vârfuri” I (282); „teren de dos” I (283);
Muncélu II sau Máncélu I „un deal mai mic” I (42);
205
MÚRGA
Muncélu II, [•] sau Pe Máncél I „deal înalt” II (76);
Muncélu sau La Muncél I „un dâmbuc, ca un ou; e
cu pădure” I! (116); Máncélu „un deal mai întins,
pășune" II (159).
Muncélu Mic „deasupra la Muncei; partea de
sus îi drept” I (90); ~ Sălfșchii „deal, fănaț” III (108)
- Sălișca, sat în CJ; Máncélu Măre „un deal, cu un
platou mare pe el” III (61); Máncélu Mic „un platou
arabil pe-o ridicătură, p-un dâmb” III (61).
După Muncél „teren arabil, dincolo de Muncel”
III (116); La Muncél „dosu Muncelului” III (283);
Pe Muncél „o parte din Drumu Țării, îi pe dealu ăla,
care se numește Muncel, sânt căsi acolo” I (265); Su
Muncél „pantă, loc arabil” IV (58); „teren sub deal”
I (76); „loc întins pe pantă, îi sub Muncel” V (175).
V . și Calea Muncelului, Coastea Măncelului,
Coastea Muncelului, Cornu Măncelului, Cornu
Muncelului, Dealu ~, Dosu Fața Măncelului,
Fața Muncelului, Fântâna din Cornu Măncelului,
Podu Muncelului, Valea Vilié din Muncel, Viile
Muncelului, Vârvu ~.
Muncéii „deal rotund, ca o pită” I (8); „șes și
coastă, loc argilos” 111 (39); „pădure de stejar,
coastă” II (40); „o pădure, loc mai deluros, îs vreo
trei-patru dâmburi” I (41); „teren așezat, mai
dreptuț, izvoare bune, da locu-i cam rău” I (90); „un
șes, are și dâmburi și pădure pe părți” 1 (96).
După Muncéi „o pantă arătoare” II (40); La
Muncéi „arabil” III (36); „un deal ca ș-un ou, teren
pustii” I (47); Pe Muncéi = Vârvu Muncéilor.
V . și Părău la Muncei, Vârvu Munceilor.
- Din subst muncél, cu var. máncél (pl. muncéi)
‘formă de relief convexă sau plată, situată între două
văi și făcând parte din treapta mai coborâtă a unui
masiv sau lanț muntos; munte puțin înalt; parte mai
joasă a muntelui; deal în formă de căciulă; colină’
(v. și Porucic, L, 25).
MUNCELÉNII teren agricol care a aparținut de
satul Muncel (81).
- Din n. grup - < Muncel, top.
MUNCELUȘU „o pantă, se poate lucra” I, „loc
cam de dos, nu-i coasă mare” II (83); „o poiană între
păduri, pe vârv de deal” I (143).
V. și Dealu Muncelușului.
- Din subst. dim. munceltiș < muncél + suf. -uș.
MUNTEÁN v. Groapa.
MUNȚĂGA „loc arător, întins, urcă la deal
puțin; îi pantă destul de mare, i-o zis ca și cum ar fi
un munte” III, IV (162).
MÚRANI v. Dosu.
MURĂ v. Coasta.
MUREȘĂN v. Ponița, Picioru.
MÚRGA „o groapă înconjurată de pădure” I,
„este un izvor de apă bună” II (19); „pantă, acolo s-o
pășunat marhă” I (55).
- Din zoon. ~sau adj. murg, -ă ‘care are
culoarea roșcat (închis) sau negru (roșcat)’;
‘cenușiu, pestriț’.
MURGÁU MUȚ

MURGÂU sau magh. [mórgou hat] „o tarla în MÚSCÁ v. Lazu.

pantă, pământ șuai, rău, rece, sărac, arabil” I (3). MUSCĂNEÂSA „loc în pantă, teren mult
V . și Viile Murgăului. arător, fănețe, pe la poale îi și un pic de pădure; o
- Din subst *murgău < murg + suf. -Su. fost locu lui Muscanu” I (274).
MURGEȘTI v. Zăpodea. - Din adj. subst. muscănesc, -eăsă ‘aparținător
MÚRGU v. Dealu, Ulița. familiei Muscanu’.
MÚRSA „o vălcea cu pădure în ea și fânațe” MUSCĂNEȘTI v. Drumu.
II (54); „o groapă între păduri, fânaț” II (61). MUSCOÁIA v. Poiana.
V . și Podu Mursii.
MÚSCU v. Fântâna, La Păr.
- Din n. pers. ~ (DOR, 329; Pătruț, OR, 57).
MUȘÂTA „pădure din jos de calea ferată”
MURÚNA II sau Pe Murună III „o pantă
abruptă pe la jumătatea Coastii Borii; taie togu în I (24); „loc cam pe pantă, arabil, loc bun” I (62);
două, mai puțin la groapă ca la deal” II, „un loc Mușăta = Dumbrăva.
drept, îi mai sus, chiar pe buza coastii” III (279). V. și Părău Mușeții.
- Din subst murună (pl. murune) ‘culme, - Din adj. subst. mușăt, -ă ‘frumos’.
coamă, creastă de deal’; ‘partea de sus a unei coaste, MUȘUNOI v. Dâmbu.
locul de întretăiere a unei coaste cu un platou’ (v. și MÚTU v. Colnicu, Groapa, Părău, Poiana,
Loșonți, SSE, 85-88). Ulița, Valea.
MUSCÁNU v. Râpa, Ulița. MUȚ v. La ~.
 N
NAB. Nábu Glodului „loc întins, cam drept,
arabil; îs izvoare și glod mare, mol” I, „aici a fost
satu mai înainte” II (59) - v, Glodu.
- Cf. magh. nap ‘soare’.
NÁCA v. Via.
NADA „Ioc cu pantă mică; cândva au fost niște
mălăștini, loc apătos și se făcea nadă” I (16); „un
băltoc, era acolo nadă” I, „fânețe, și acum este nadă,
a fost loc apătos” II (165); „șes, teren drept; a fost
plin de răchiți și se făcea un fel de nadă” I (223);
„loc drept și mlăștinos, îi trestie multă" II (246), „loc
lăpăstos, mlaștină, este trestie acolo” II (259).
Sub Nâdă „teren arabil și mai încolo e rât; a fost
nadă” II (23).
V . și Valea Năzii.
- Din subst. nadă ‘trestie, papură’.
NADAȘTÂU „loc mai așezat, după Tău Gruii,
pășune și fânaț” I (34), „a fost un tău mare, era un
loc cu nadă” I (57).
V . și Fața Nadaștăului.
— Din top. magh. Nádastó < nádas ‘stufăriș’ + tó
‘tău’.
NÂDEȘ v. Dealu, Valea.
NÂDIȘ, anterior: Nădișu Român, sat, c. Cehu
Silvaniei', 1387 villa olachalis Nadasd, 1474
Olachnadasd, 1491 Olah-Nádasd, 1604 Ola-Nadasd,
1733 Nadassul, 1760-1762 Oláh Nádos, 1850 Nadis,
1854 Oláh-Nádasd, Nadiș (Suciu DILȚ).
V . și Dealu Nadirului, Dosu Valea —.
- Din top. magh. Nádas < magh. nádas ‘(vale)
cu trestie, stufăriș’ (v. și Iordan, Top., 103).
NÁDU v. A Nadului, Dosu, Râtu.
NAGÁU v. Vârvu.
NAIMÓN, pop. Nóimon [nóimon]; sat, c.
Dobrin-, 1214, 1217 villa Mon, 1219 Nyr, 1454
Nagman, Naghmon, 1636 Nagimon, 1715 Nagjmon,
1854 Nagy Mon, Monu (Suciu, DILT).
Nâimonu „teren cumpărat de la cei din Naimon,
arabil, nu-i pantă mare” 1 (169).
- Din top. magh. Nagymon <nagy ‘mare’ +
Mon, n. pers. (Kiss, FNESz, II, 202).
NALT v. înalt
NÁNA v. Grădina. _
NÁNDORI! I sau într-a lu Nándor II „loc
arabil, cumpărat de la un domn din Sărmășag” I,
„pământ de deal și șes” II (236).
V . și Dâmburile lui Nándor, Togu lui ~.
- Din n. fam. Nándor.
207
NÂPOȘ v. Râtu.
NÁSTA v. Fântâna.
NASTASÍA v. Gorbăneasca.
NÂȘU v. Fântâna.
NÁTU v. Bercu, Dealu, Fântâna, Groapa,
Iertașu, Părău, Podu, Poiana, Râtu, Tău.
NÁCHITɧTI v. Groapa.
NÁCHITÓI v. Groapa.
NĂDĂȘELU „teren drept, arabil” I (81).
- Din n. pers. Nâdeș + suf. -el.
NÁDU v. Valea.
NĂNĂȘÎCA v. Podu.
NĂNOÂIA v. Groapa, Valea.
NÁPRÁDEA sat c.; 1387, 1423 villa olachalis
Naprad, 1454 Napprad, 1472 Oláh-Náprád, 1549
Nabraad, 1636 Nagy-Náprád, 1637 Kis-Náprád,
1733 Naprade, 1750 Nabrad, 1760-1762 Náprád,
1850 Naprágye, 1854 Náprád, Napragie (Suciu,
DILT).
V . și Ceru Năprăzii, Valea Zăpodea
- Din top. magh. Náprád < n. pers. sl. *Neporad
(Kiss, FNESz, II, 222).
NÁSÁLNIC v. Vâlceaua.
NĂȘCIJȚA v. Poiana.
NĂȘTÉNI v. Casa.
NÁVÓRU „un platou întins, sus pe deal” I,
„pantă dulce și mai nedulce; dealu-i destul de nalt că
toamna se vede bine pe tot locu” II (59).
V . și Poiana Năvorului.
NÁZDRÁVÁNÁ v. Piatra.
NEÁGA v. Fântâna.
NEÁGU „loc potrivit puțină pantă” III; „deal
între păduri, teren arabil” IV (58), „o groapă și după
aia un deal, pe lângă el c-un părău” 1, „pădure de
salcâm” II (63).
V . și Dosu Neagului, Grădina Pădurea —,
Părău ~, Podu de la Neagu, Poiana Neagului.
- Din n. pers. —.
NEALÂU [nalăyu] „coastă, heghi și arabil” I,
„pantă cu pomi, vii și arabil” 11 (197).
V . și Părău Nealăului.
- Din top. magh. Nyárló < nyárló <nyaraló
<nyaral ‘văratic’.
NEÂMȚU v. Drumu, Fața, Părău, Râtu,
Ulicioara.
NEĂROȘA [tiâroșa] „teren arabil, loc nu prea
bun, e plin de dâmburi; aici este un ciurot, deasupra
NEÂROȘCA
e pădurea cu același nume” I (23), „Ioc deluros,
teren arător” I (24); Neăroșu „teren arător și pășune,
loc de dos” I (168), „teren arător, în pantă, lângă
marginea satului” I (171); „șes, teren drept pe lângă
Someș” I, II (173); „pădure de cer și carpen” I (178).
V. și Fața Nearoșii, Fundu Nearoșului.
- Din top. magh. Nyăros <magh. nyăros
‘plopiș’.
NEÂROȘCA II, VIII sau Near6șca DI „puțină
pantă, arabil, sânt și căsi” III, „teren în pantă,
înclinat” VIII (217).
NEBUN, -Ă v. Brad, Părău
NECHÍTA, Nichita v. Coasta, Jipu, Uricu.
NÉDA v. Fântâna, Râtu.
NEDÉIA „teren arabil, cam Ia deal” I, „cândva,
demult, a dispărut o fată” I (266), Nedéia II sau
Nedéile I sau Pe Deal I „loc gropos, arător; acolo a
fost la început satu” II (272).
V . și Lera Nedeii, Părău ~.
— Din subst nedéie (pl. nedei) ‘loc unde se
adună oamenii să petreacă la nedeie’.
NEGOÂIA „pădure" II (123).
Sub Negoăia „loc sub pădure” II (123).
V . și Dealu Negoii, Labu -.
- Din n. pers. ~.
NEGOLÁSA „fânaț, pădure, teren arabil, în
pantă” I (282).
V . și Fundu Negoiesii, Gura ~, Pădurea ~,
Părău
- Din spm. - < Negoiu, n. peis. sau ‘proprietatea
lui Negoiu'.
NEGORÂZĂ. Negorázele I, II sau Deálu
Negorázelor II „loc în pantă, spre nord; când sânt
neguri pe deal, adică se ridică ceață, va ploua, dacă
ceața coboară peste sat, nu va ploua” II (68).
- Din subst *negorăză (pl. negoraze) ‘negură’.
NEGRÁNII „parte de sat care dă spre Dealu
Negreanului” I (11).
- Din n. grup - < Negrean, n. fám.
NEGREÁN v. Dealu, Poiana, Tabla.
NEGRÉNI sat, c. Ileanda', 1591 Konkoliosfalva,
Nyegenyefalva, 1760-1762 Konkojfalva, 1850 Negrén,
1854 Konkolyfalva, Negreni (Suciu, DILT).
La Negréni „loc arător, l-am cumpărat de la
Negreni” 1, „arător și pădure; a ținut de Negreni” II
(125).
V . și Drumu Negrenilor.
— Din n. grup - < Negreán, n. fam.
NEGROÁIA v. Șesu.
NEGRU. Neăgra Răstâlțului sau Pădurea
Biséricii „pădure, pantă dulce către Bodia” I (15) -
v. Răstolțu.
V . și Dosu Negrii, Fântâna Neagră, Fântâna
Negrului, Groapa Neagră, Groapa Negrului, Lacu
Negru, Ograda Negrii, Picioru Negrului, Picioarele
Ponița ~, Valea Negrii, Tabla Neagră, Vârvu
Negrului.
Cele Négre „șes, arabil și o creangă de tău; îi un
fel de pământ negru” III (173).
208
N1DÍA
- Din adj. subst negru, neâgră.
NEGÎIȚA „șes printre dealuri, arător; îi și parte
de sat, la cei de acolo le zicem neguțeni” I (42), „loc
drept pe lângă un părău; îi o gură de mină dc
cărbuni” II (55).
V . și Fântâna Neguții, Părău ~, Podu ~.
- Din n. pers. ~.
NÉJU [nej] „o groapă cu vii, arabil și coaste” I
(34), „pășune și arabil; îi față, o pantă" I (59), „deal,
și față și dos” II (65).
V. și Dealu Nejului, Dosu ~, Drumu ~, Drumu
pe Dealu ~, Fața Fântâna —, Fundu ~, Părău —,
Piatra
- Din prob. n. pers.
NEMEȘ, Nâmiș v. Cioroiu, Dealu, Grădina,
Pădurea, Piatra, Poiana, Spin.
NEM1ȘÂSCU „pășune, loc drept; pe vremea
iobogiei au fost niște oameni la care li se zicea
nemeși” II (270); Nemeșăsca sau Pădurea
Nemișilor III „pădure; a fost a nemișilor, erau scutiți
de iobăgie” 1(174).
V . și Fața Nimicească.
— Din adj. nemișesc, -ească < nămeș + suf. -esc
Toc care aparține unui nemeș, om liber, nobil'.
NERGHEȘ v. Dâmbu.
NEȘ v. Dealu.
NÉTEDU „loc arabil în pantă, dar o pantă
netedă, frumoasă” I (45).
V . și Coastea Netedă.
- Din adj. subst neted, -ă.
NÎBUȚU „coaste, deasupra-i vie, dedesupt îi
arător" I (253).
- Din prob. n. pers. ~.
NÍCA v. Dâmbu, Măru, Podu.
NÎCHIȘU „deal, se face și grâu și porumb” I
(52).
- Din prob. n. pers. Nichiș.
NICHITEÁSA v. Râtu.
N1COÂRĂ „pantă, fânaț; a avut casă acolo, a
fost locu lui Nicoară” I (267); „groapă” I (281).
V. și Dealu lui Nicoară, Dosu lui Groapa lui
~, Groapa Nicoarii, Ulița lui Nicoară, Valea lui ~,
Zmida Nicoarii.
- Din n. pers. ~.
NICORÍCIU „coaste din Valea Ciubăncii în
sus, cosalău” I (96).
V. și Părău lui Nicorici.
— Din n. pers. Nicorici.
NICÚLA v. Cioroiu, Coasta, Dealu.
NICULÁIE v. Coasta, Pădurea, Părău,
Poiana.
NICULÂȘ v. Fântâna, Tăietura.
NICULÁIÉSTI v. Pădurea, Vârvu.
NICULEÁSA. Sub Niculeâsa „șes și un pic de
dâmb, arabil” II (7).
- Din n. pers. ~.
NICULÎȚA v. Pădurea.
NIDÍA v. Dealu.
NÍLA NÓVA

NÍLA [nila] „teren arabil și fânaț, așezat tot pe NOGHÉIU [nod'âju] „un teren arabil între
deal” 1(194). păduri, coaste mică” I; „pantă dulce, teren arabil, a
Niile „pantă, arabil; a fost pădure a baronului ș-o fost moșie” III (1); „pământ arător, a fost a unui
dat-o la oameni s-o iertuie” II (227); Nilile „pământ boier” 1 (188); „teren arător în pantă” 1, „teren arabil
arător” I, „cel mai bun pământ din sat” II (237). pe un loc păntos” II (190).
- Din subst. nilă (pl. nile) „bucată de pământ, o V . și Râpile Nogheiului.
porție” II (227); „tarla” I (237); cf. și Tamás, EW, Noghéiele „a fost pomărie, fânaț, loc cu tonei,
568. loc cu case” I (17).
NIMIȘÂGU II sau Nimișăgurile I „un platou, - Din top. magh. Nagyhely < nagy ‘mare’ + hely
arabil; a fost pământu nemeșilor” II (260). ‘loc’.
V. și Drumu Nimișagului. NOGHEȘTI v. Dâmbu.
— Din top. magh. Nemeság < nemes ‘nemeș’ + NOGHI. Nóghiu Birului „teren de arat lângă
ág ‘ramură’. pădure” 1(171).
NÍNA v. Groapa. V. și Togu Noghiului.
NIOÁNCA v. Râpa. - Din top. magh. Nagy-bikk ‘fâget mare’.
NIOCU [nócu] „loc drept, arabil; se întinde NOGHIMEZÂU „loc împărțit de jos în sus,
până lângă sat” I (30). părți din sat” I (223).
- Din top. magh. Nyak < nyak ‘gât; loc strâmt ca — Din top. magh. Nagymező <nagy ‘mare’ +
un gât’. mező ‘câmp.
NI0LȚOLOȘ v. Drumu. NOÍRE. Nofrile [nojlrile] „teren arabil, deal și
NIREȘ v. Mesteacănu. pantă; s-a înnoit pământul” II (191).
NIREȘU [mnireșu] „îi pe deal, da-i drept, - Din subst nőire ‘înnoire’.
arabil” 1 (30); [nireșu] „loc arător, a fost pășune, NÓNEA v. Râtu.
vecin cu Benesatu” III (162); Nireșu sau NONEȘTI v. Pădurea.
Mestecănișu „pădure de mesteacăn” II (196); „deal, NÓNU v. Fântâna, Groapa.
livadă și arabil; poate a fost pădure de mesteacăn” NOR v. Șesu.
VII (217). NORÁTU v. Ulița.
După Nireș „loc mai drept, îi după Nireș” I NOROÎȘTEA „o luncă, îi mai piezișă pe vale;
(17). are apă tot timpu, acolo să varsă un părău în Valea
V . și Coastea Nireșului, Cornu Fundu Malului, de-i zice Vâlceaua Rea” I (273).
Zăpodii Părău Zăpodii Părău Zăpodii Șesu - Din subst. noroiște < subst noroi + suf. -ișre.
—, Tabla de la Cornu Zăpodea —. NÓSA „pantă de deal până sus, vie și livadă” I
— Din top. magh. Nyires < nyires ‘mestecăniș’. (213).
NÍRI v. Togu. într-a lui Nósa „teren arabil, a fost a Iui Nosa” I
NIROȘÂGU [mriiroșâgu] „un loc unde sânt (57).
vreo două sau trei case și grădini, e loc foarte bun de - Din n. pers. ~.
agricultură” I (185). NOTĂRÂȘU, Notărășu V. A Notărașului,
- Din top. magh. Nyíráság < nyírás ‘tuns’ + ág Grădina, într-a Notărașului, Locu, Togu.
‘creangă’. NOTĂRÂȘÉNI v. Bercu.
NISÍA v. Iertașu. NOTĂRĂȘÎȚA v. A Notărășiții.
NÍSTEA v. Fântâna, Zăpodea. NOȚIG [noțig] sat c. Sălăfig-, 1387, 1423 villa
NÍSTOR v. Părău. olachalis Nagyzegh, 1462 Naghzegh, 1502 Nagzeg,
NISTOREÁSA v. Grădina. 1549 Nagzek, 1733 Noczigul, 1750 Nagy Szeg, 1850
NISTI^ȘTI v. Fântâna. Naczigu, 1854 Nagy-Szeg, Nacig(Swzm, DILT).
NÎȘCA v. Dosu. La Noțig „loc în hotar cu Noțigu, este arător” I
NÎȚĂ v. Podu. (166).
NÎȚU v. Dosu, Fața, Fântâna, Fundu, Groapa, V . și Togu Noțigului, Valea
Tău, Țicla. - Din top. magh. Nagyszeg < nagy ‘mare’ + szeg
NIÚCA v. Coliba. ‘colț’.
N1ÚCU v. Fântâna, Iertașu, Părău. NOU, N0UĂ v. Câmpu, Cimitir, Coasta,
NOÁNA v. Dealu. Drumu, Fântâna, Satu, Tăietura, Temeteu, Ulița,
NOÁNCA v. Pârlaz. Valea, Via.
NOÁTIN v. Dealu. NOVA „pantă, teren arabil, lângă capătu
NOCEÂGOȘ v. Pădurea. satului” I (222).
NOCÉRU v. Ceru. Pe N6va „uliță mai mică” I (223).
NOGHEÁSCA [nod'âsca] „un tău cu pipirig și Nivele sau Pe Nóve „teren arabil și fânaț; a fost
nadă” 1(131). loc domnesc și s-a împărțit s-a dat la oameni câte o
- Din spm. ~ sau ‘aparținător lui Nagy'. novă” 1 (137); Nóvele 1, III sau La Nóve I „pământ

209
novAcéni
de-a oamenilor; au fost părțile mai mici, n-a fost
tarla” III (155); Nóvele sau Nóvile „pământ arabil;
au fost poieni în pădure” II (164); Nóvele sau
Nóvele de la Bâncoș „loc lângă sat; au fost date de
grădini înainte” I (162) - Bancoș, n. fam.; Nóvele II
sau Nóvile de Ia Tău Pintii „teren arabil, e un pic de
ridicătură; au fost grădini, e lângă tău” II (192) -
Pintea, n. fam.
Nóvele din Sus de Sat „loc arător, au fost date
de grădini” I (162); - lui Mézei „grădini ce s-o dat
la oameni la reforma agrară” III (160) - Mezei, n. pers.
- Din subst novă (pl. nove} „parcelă” I (137).
NOVĂCENI v. Fântâna.
NOVÉNI v. Ulița.
NÚCA v. Dealu, într-a Nucbii.
NÚCU „teren drept, puțin frământat” I (81);
Núcu I sau La Nuc II, III „loc arător, o fi fost nuci”
I, „deal mai sus ca și Cetatea; poate a fost un nuc”
II (37), Núcu II sau La Nuc III „loc arător; au fost
nuci aici” II (39).
La Nuc „loc de deal; poate au fost nuci” I (32);
„livadă, a fost un nuc mare” III (114); Pe Nuc „un
dâmb, pășune pe lângă Drumu Țării” III (118).
V . și Dealu Nucului, Dosu Fața Grădina
de la Nuc, Groapa Nucului, Pârâu —, Tău —.
Núcii I sau în Nuci II „o grădină în sar, sânt
nuci” I (42).
Núcii Cúlii „un loc costos; au fost niște nuci”
1(138) - Cula, hip. <Nicolae, pren.; -Hoțoâii
„pomărie, îi deasupra satului II (38) - Hoțoaia, por.;
~ tancului „pantă de deal cu nuci” V (211) - lancu,
NUȚU
n. pers.; - Nitului „pantă și gropi, sânt nuci acolo”
I (2) - Natu, hip. < Ignat, pren.; - Pétrii sau între
Păduri „loc a unui om din sat, a fost un nuc mare” I,
„pășune între două păduri” II (178) - Petru, pren.
La Nuci „o groapă” I (80); „după deal, au fost
cândva nuci” I (151); „deal pe care sânt nuci”
II (238).
V. și Dealu Nucilor, Pe Vale la Nuci.
- Din subst. nuc (pl. nuci}.
NÚCU (n. pers.) v. Coasta, Din Sus de
Fântâna, Lazu, Poiata.
NUCÚJ. La ~„tufe, făneață și pădure; au fost
ceva nuci acolo” III (175).
V . și Fântâna de la Nucuf, Fântâna Nucuțului.
- Din subst. micuț < nuc + suf. -uf.
NUIÁ v. Valea.
NÚLE v. Dealu, Poiana.
NULÉNII sau La Nuléni „parte de saf’
V (177).
V . și Viile Nulenilor.
- Din n. grup - < Nule, n. fam.
NUȘFALÂU sat, c.; 1213 villa Nog, 1249 poss.
Nogifalw, 1391 Nogfalw, Nagfatw, Nogfolou, 1445
Naghfalu, 1760-1762 Nagyfalu, 1850 Nusfaleu,
1854 Nagyfalu, Nușfalău (Suciu, DILT).
- Din top. magh. Nagyfalu < nagy ‘mare’ + falu
‘sat’ (Kniezsa, EW, 270/45; Kiss, FNESz, II, 579).
NLJȚÎCA v. Fundu.
NUȚU v. Coasta, Dâmbu, Dealu, Fântâna,
Părău, Poiana, Vâlceaua.
 o
OÂCHEȘA v. Groapa.
OÂCHIȘU [yâfiș] „arabil" I (72).
- Din prob. por. ~.
OÁGA v. Dosu.
OAIA „cătun” I (188).
V . și Calea Oii, Fața Părău Poiana ~.
V . și Calea Oilor, Fântâna ~, Groapa ~,
Legheleu ~, Pășunea ~, Podu —.
- Din subst. oaie (pl. oi).
OÁIDA v. Vaida.
OÂLĂ v. Valea.
OANA, Oăne v. Fântâna, Groapa, Lazu,
Ograda, Părău, Poiana, Râtu, Ulița, Via, Zăpodea.
OANCĂ v. Dealu, Iertașu, Poiana.
OÁNCEA v. Coasta, Dâmbu, Poiana.
OÁNCIU v. Părău.
OÂNDIȘU [yăndișj „loc drept, teren arabil”
(264).
-Din prob. n. pers. ~.
OÁRGA v. Dealu, Fântâna, Părău.
OÁRZANA „pădure în pantă, valuri coborâtoare”
I, II (44); Oârzâna [yârzîna] III sau Oárjina I „loc
mai drept pe vârvu dealului, arabil, acolo s-o făcut
ce s-o semănat mai devreme” III (82); Oârzina
„pământ șes, acolo se pune tot ce se face mai
devreme, tot ce-i mai oarzin, mai timpuriu” I (145).
V. și Dealu Oarzânii, Drumu după Oarzâna,
Părău de după ~, Vârvu Oarzânii.
- Din adj. subst. oârzăn, -ă, cu var. oârzân, -ă, într-un capăt cu Obrejenile” II (155) - v. Temeteu.
oârzin, -ă „care îi mai timpuriu și mai mărunțel”
1(145).
OAȘ. Oășu Mâgului [yâșu măguluj] „loc drept
și la capăt, cătră pădure, îi o țâră pantă, loc arător” Frățilă, STD, 155).
I (8) — v. Magu.
După Oaș [yaș] „loc mai dâmbos, arabil” 1
(108); „loc ondulat, umitor, e și o fântână” III (116).
Oășurile „o porțiune de loc foarte mică, în
mijlocu pământurilor” III, „o groapă mai mică,
arabil și fânaț” II (61).
- Din subst. oaș (pl. oâșuri) ‘Ioc defrișat, cură-
tură’.
OÂȘA. După - „loc după grădini” III (99).
V. și Valea Oașii.
- Din subst. oâșă (pl. oașe) ‘loc unde este oprit
tăiatul copacilor, pășunatul sau vânătoarea’.
OBÂRȘÉIU I sau Obârșia II pădure de carpen
(172); Obârșăiu „tot cu coaste, cu un capăt îi întors
către sat, arător” II (272).
211
V . și Valea de Obârșei, Valea Obârșeiului.
- Din subst obârșei (pl. obârșeie) ‘obârșie,
capăt; culme, muchie; început.’
OBÂRȘIA „o groapă” I (21); pădure (27);
„pantă, de acolo se începe apa” I (54); „vârv de deal,
în Dealu Osoiului, mejdă cu Ceaca” II (96).
V . și Fântâna de la Obârșie, Râtu Obărșiii.
Obârșiile „pășune, de acolo se arăduie un izvor
ce vine în sat” I, „fimdalău, între Dealu Bălăii și
Pleșu” II (103).
V . și Părău Obârșiilor.
- Din subst obârșie, cu var. obârșie (pl. obârșii)
‘capătul umui teren, a hotarului unei așezări; loc de
unde izvorăște o apă curgătoare; loc unde începe să
se formeze albia unei văi’.
OBRÉJA II, III sau Obréjele I „teren arabil
situat mai jos față de sat’ I, „loc costos, sânt oarece
hârtoape” IV (135).
V. și Coastea Obrejii, Podu ~, Ulița ~.
Obréjele „un dâmb, are două fețe” I, „un fel de
pantă către Valea lu Drăguș” II (157).
- Din subst obrâjă (pl. obreje) ‘costișă pe malul
unei ape curgătoare; loc neted, platou’.
OBRÉJINÁ, Obréjinile I, III sau Obréjinile II
„loc șes, merge cu un capăt în Someș, arător”
II (155), Obréjinile „șes, arător, a rămas de Someș,
nu l-a mâncat” III (156).
Obréjinile su Timitéu „loc drept arabil, merge
Su Obréjini „îi mai jos, arător” III (155).
- Din subst obrejină (pl. obrejini) ‘obrejă, loc
neted pe marginea unei ape sau pe un deal’ (v. și
OBSERVATÓRU „un punct din care se vede
tot hotaru, e un observator construit din lemne”
1(208).
V . și în Deal la Observator.
- Din subst. observator.
OCHI. La Óchiuri [yăt'uri] „fântână în sat cu
apă bună” H (190).
- Din subst ochi (pl. ochiuri) ‘întindere mică de
apă; loc unde se adună apa; vârtej’.
OCH1ÉNI v. Delenii.
OCHIȘ0R. Ochișoărele „pășune de vite departe
de sat sânt ape pe aici când plouă” II (172).
- Din subst. dim. ochișor (pl. ochișoare) < ochi
+ suf. -ișor ‘ochi de apă’.
OCHIÎIȚU
OCHIÎIȚU „loc lucrător, a fost acolo moară
cândva, a fost vale și s-a mutat mai cătă sat” II, „șes,
arabil” III (38); „șes, îi chiar în marginea Someșului,
de-acolo s-a tras apa, și-a mutat matca și-au rămas
ochiuri de apă” I, „teren drept, arător, pe acolo a
trecut Someșul” II (139); „șes, are și un pic de baltă”
I, „a fost un fel de ierugă” II, „șes, a fost un ochiuț
de apă" III (155), „loc arător, șes. era o ierugă care a
rămas de apă” II, „a rămas o baltă când a ieșit
Someșu” III, IV (158).
- Din subst. dim. ochii/ (pl. ochiuțuri) < ochi +
suf. -uf.
ÓCINA „loc mai așezat, arător” I, „șes, de la un
Ioc în sus este coastă” II (96).
- Din subst. ocină (pi. ocine) ‘bucată de pământ
moștenită, proprietate’.
OCÓLU „loc lucrător, acolo ținea grofii vitele”
II (60); „un fel de staniște” I, „acolo au stat cu vitele
Ia o fântână de amiaz, am ocolit vitele în merezuș” II
(98); „coaste, arător” V (279).
Ocölu Căilor „arător, când aveau cai mulți se
strângeau vara acolo” IV (288).
Dijpă Ocól „când a fost grofii pe-aici a avut
ceva avere de vite acolo” 1(117).
Ocoălele „loc șes, probabil c-o fost satu
oarecânva, că-s tare mulți pomi” III (61); „un ic între
păraie, a fost pădure înainte” I, „erau niște poieni
mari, ca o curte” II (95); „poiană în pădure” II
(101); „loc drept, arabil, cândva au pus animalele în
ocol” III (174).
Ocoălele Bănierului [bánéruluj] „loc de adăpat
vitele” I (21). - Bănieru, por.
V . și Părău Ocoalelor, Valea ~.
— Din subst ocól (pl. ocoale) „o curte, loc
îngrădit” II (95); „unde se țin vitele” (60; 98).
ÓDOLU „teren care-i în hotar cu Sfărașu” I,
„mină pe un deal” II (20).
V . și Viile lui Odol.
- Din n. pers. ~.
ODOMIREÁSA [odomnirgâsa] „coaste, fânaț și
pădure” IV (279).
V . și Valea Odomiresei.
- Din spm. - sau ‘proprietatea lui Odomir'.
ODONÍCA v. La Onu Odonichii.
ODOR. Odóru Curții „loc drept; aici a fost
clădirea popilor de la Blaj, și pământurile care
aparținea de ea zicea că-s a Curții” III (173) - v.
Curte.
- Din subst. odor (pl. odoare) „ocol, curte” III
(173).
ODORHÉI v. Someș-Odorhei.
OGÓRU „loc arător către Crișeni” I, „unii
oameni îl lăsau ogor, pentru că nu era bun” II (191).
Ogoărele „loc drept, îi pășune, cândva a fost
producător și pentru aceea-i zice așa” I (249); „șes,
arător tot” I, „îi zice așa pentru arătura din el” II
(256).
V . și Drumu Ogoarelor.
212
OGRÁDA
— Din subst. ogor (pl. ogoare) ‘teren arabil lăsat
nelucrat un timp’.
OGRADA „loc arabil și fânaț” I (2); „pomărie și
fânaț” III (39); „loc șes, pe deal, l-o arat și-o pus pe
locurile alea goale, de-aceea l-o numit așa” [*]
(230); Ogrădea [ogrâd'a] „un teren mai așezat, a
fost îngrădit între păduri și păraie” II (27).
Ográda Alésii Mitrului „un dărab de pământ
arător, în hotar cu pădurea Topliții, îi înconjurat de
un gard viu” I (129) - Alesă Mitrului, spm.;
-Armânului „o ogradă, loc drept, arabil” II (270) -
Arman, n. pers.; - Bú Iii „loc în pantă ușoară, arabil”
I (6) - Bulea, por.; -Călușârului I, II sau
-Călușâriului IV teren arabil (288) - Căluțer, n.
fam.; ~ Cionâștilor „o ogradă, loc drept, arabil” I
(270) - n. grup cionești <Cionea, n. pers.;
- Dighilii [did'ili] (269) - Dighila, n. pers.; - Dólii
(21) - Dolea, por.; — Glfghii (137) - Gligă
<Gligor, n. pers.; -Gozârului (258) - Gozari,
por.; ~Gúdii = Muieriștea; -Hutâșului (268) -
Hutafu, n. pers.; -Jercoâii (258) - Jercoaia, n.
pers.; -Lűchii „o ogradă în mijlocul pășunii” I
(249) - Luca, n. pers.; - lui Gábor (21) - Gábor,
por.; -Iu Găvrilă (132) - Găvrilă, pren.; -Iu
Miháiu Dóchii (223) - Mihaiu Dochii, spm.; - lui
Noghi lânoș (224) - Nagy János, n. pers.;
-Lúpului (257) - Lupu, por.; -Lupuțului (247) -
Lupufu, por.; - Mârcului (288) - Marcu, n. pers.;
-Mitrúchii „a fost a Mitrucoilor, c-or fost mai
mulți, tata lor o fost Mitru” I (223) - Mitrucu, hip.
<Mitru, n. pers.; -Oănii Fechetânului „loc arător;
i-o zis după o femeie la care tată-su era venit de la
Fechetau” 1 (272) - Oana Fechetânului, spm.;
-Pădureânului (270) - Pădureanu, por.; - Pâtrii
Tónii Pavélii (272) - Petrii Ionii Pavelii, spm.;
-Pirului (270) - Piru, por.; -Póncii (129) -
Poncea, por.; - Pópii „o ogradă mai mică, o fost a
popii” II (270) - subst. popă-, - Puciúchii (270) -
Puciuca, por.; -Púrdii (249) - Purdea, n. pers.;
-Rădiștilor (287) - n. grup rădești <Rad, n. fam.;
-Rusului (287) - Rusu, n. pers.; -Sárchii I sau
- Sărcii (157) - Sarea, n. fam.; - Sfiitului sau Rapa
Sfiitului (247) - Sfitu, spm. sau sfat; - Sfeținilor
[sfățănilor] (270) - n. grup sfețeni < Sfeț, n. pers.;
- Stihii (287) - Staha, n. pers.; -Strâțului (21) -
Strefu, por.; -Șchidpuiui (287) - Șchiopu, por.;
-Tichii (270) - Tuca, por.; -Tusânului (267) -
Tusanu, spm. < Tusa, top.; -Țânii (21) - v. Țana;
-Țigânilor (267) - subst. țigan; -Vedinârului
(288) - Vedinar, n. pers.; - Vénter (258) - Venter,
n. pers.; Ogreáda Bótului (284) - Botu, por.;
-Butúchii (21) - Butuca, por.; -Ciúcului (21) -
Ciuc, por.; - Cóbii „grădină, livadă, loc îngrădit’ I
(21) - Cobe, n. pers.; -Cotânului (21) - Cotanu,
por.; - Culioâii (284) - Culioaia, n. pers.;
-Fildánului [h’ildânuluj] (21) - Fildan, spm.;
- Ghflii sau (acum) -Mérchii I sau -Bohóndului
III sau Zmeurfștea (283) - Ghilea, Merca,
 OGRĂD0IU
Bohondu, n. pers.; -Glighii (289) - Gltga, n. pers.;
-Heghedáriului [hed'cdánulujj (284)
Heghedariu, por.; -Hórnii (284) - Hornea, n.
pers.; - Líchii (284) - Lică, n. pers.; - Lúchii [lút'i]
„ogreadă lângă vale, o fost de-a Luchii, om de-aici,
i-o chemat Albu, Ie-o zis Luchea Ia bătrâni” I (21) -
Luchea, por.; ~Iu Ciorecói = într-a lu Ciorecói;
~ lui Crăciun (284) - Crăciun, n. pers.; — lui Mfoș
(21) - Mioș, por.; - lui T6loș (284) - Toloș, por.;
-lui Tulnic (21) - Tulnic, por.; -Mănciului „o
ogreadă înconjurată de gard viu în sat, loc arător” III
(271) - Manciu, por.; -Mănului (283) - Mânu,
por.; -Mărcului (283) - Marcu, n. pers.; - Négrii
Mestecănăriului „acolo a fost înconjurată ograda de
mesteceni” I (284) - Negrea Mestecănăriului, spm.;
-Pépii „un fel de cătun” III (271) - Pepe, por.;
- Pépii sau Coliba Pépii „a fost grădina bisericii”
III (283) - subst. popă-, -Prodănului (284) -
Prodan, n. fam.; -Robului = într-a Rabului;
— Roșioâii (284) - Roșioaia, por.; -Sécii (21) -
Șoca, por.; - Stănii (284) - Stana, n. pers.; - Șiâii
(271) - Șuia, por.; -Toménilor (25) — n. grup
tomeni < Torna, n. pers.; - Țițului (284) - Țițu, por.;
- Țunului (284) - Țunu, por.; - Voinicului (289) -
Voinicu, spm. sau subst. voinic.
După Ogrădă „un deal mare, pășune, dincolo
de deal sânt ogrăzi, grădini” I (266).
V . și Capu Ogrezii, Coasta Fântâna din
Ogradă.
Ogrăzile „loc șes între două dealuri, fănaț” I
(10); „loc arabil, a fost un loc domnesc” I (39);
„pantă dulce cu fănaț și teren arabil, se întâlnește cu
grădinile oamenilor” IV (47); teren arabil, grădini
(67; 136; 207; 224; 229); „loc arabil, oarecând o
fost satu pe-acolo și-apoi s-o mutat aici mai pe șes
și-au rămas acolo ogrăzile” I (247); -II sau - lui
Dúnca III „or fi fost ceva ogrăzi, căsi, colibi,
bordeie” II (98).
Ogrăzile Băndulăștilor (270) - n. grup
băndulești <Bandulea, por.; -Ghilăștilor (270) -
n. grup ghilești < Ghilea, n. fam.; - Hondăștilor
(270) - n. grup hondești < Hondea, por.;
- Moisăștilor [mojsășfilor] (270) - n. grup moisești
< Moise, n. pers.; - Pádurénilor „îs ogrăzi, gredini,
stau oameni acolo ce le-o zis pădureni; a fost pădure
acolo, da amu nu mai este” I (266) - n. grup
pădureni < subst. pădure; — Stremțănilor I sau - de
pe Stremț II (235) - v. Strem/u; Ogrézile lui Biléc
(284) - Biloc, por.; Ogrézile lui Fákéi = Grădina
lui Fálcöi.
Din Sus de Ogrăzi „loc până unde s-au întins
grădinile satului” I (185); După Ogrăzi teren arabil
lângă niște ogrăzi (6; 30; 164; 166; 174; 215); Diipă
Ogrézi „îi după grădinile oamenilor” II (25); între
Ogrăzi „pășune, loc drept; dincolo de ea a fost
pădure și dincoace au fost ogrăzi” II (270); între
Ogrézi „au fost râturi” I (21); Pe Ogrăzi „grădini,
lângă sat, au fost și căsi” II (133); Sub Ogrăzi
213
OLTOÁNU
„teren de șes, de aici sânt ogrăzile satului” I (202);
Sub Ogrăzi sau Sub Ogrăzile Ungurilor „loc chiar
su sat, su ogrăzile satului” I (223); Su Ogrăzi
„arabil, un loc su grădinile oamenilor” II (258).
V . și Dealu Ogrăzilor, Tufele ~.
- Din subst. ogrâdă (pl. ogrăzi), cu var. ogreâdă
„grădină mai mare” (2; 6; 223; 249); „loc îngrădit” I
(21); „îngrăditură” II (27); „loc arabil pe lângă casă”
II (174); „grădină mai mare din jurai căsii” II (270).
OGRĂDOIU I, II sau Prunii Tomăștilor III
„șes, arător, îi lângă sat, sânt grădini” I, „o parte de
sat” II (38) - n. grup tomești < Torna, n. pers.
Ogrădâiu de la Úrsu „o grădină mare în vatra
satului” I, II (48) - Ursu, n. pers.
- Din subst. ogrădâi < ogrâdă + suf. -or.
OGRĂZEÂ. Ográzélele „pantă de față, vii și
păduri” 1, „acolo au fost a oamenilor dealu ăla” III
(54).
V . și Dealu Ogrăzelelor.
- Din subst. ogrăzeâ (pl. ogrăzele) ‘ogradă mai
mică’, „grădină de zarzavaturi” II (174).
OGRÎIȚ v. Ugruțiu.
OIDĂHÂZA v. Hoidăhaza.
OIEGĂRtȘTI v. Coasta.
OIGĂRENI v. Părău.
OIȚA „șes pe lângă părău, arabil” III, IV (97).
V . și Valea Oifi.
- Din subst. oiță.
OLÁC. Olácu Cérbuiui „e un olac acolo, un
pic de mlaștină, e apă rea” I, „acolo a fost un olac,
apă de-aceea sărată, roșie” II (123) - v. Corbu.
- Din subst olâc „sărătură, apă sărată, roșie
deasupra” II (123).
OLĂHÂI [olăhăj] „loc șes și arător” I, „loc
unde au fost omorâți românii” II (17).
- Din top. magh. Oláh-hely > oláh ‘român’ +
hely ‘loc’.
OLĂREĂSA „un pic de coaste, arabil” I (259).
- Din spm. - sau ‘proprietatea lui Olaru'.
OLĂRÎȘTEA „pășune” II (35).
Su Olăriște „loc mlăștinos, cu tăuri, îi pământ
galben” 1 (35).
Olărlștile „arător, îi sub Măgură, îi pământ cam
ajegos, s-o fi făcut oale” I (34).
- Din subst olăriște (pl. olăriști) ‘loc cu pământ
argilos, unde se făceau oale’.
ÓLNIDER v. Togu.
OLOREȘTI v. Pusta.
ÓLSEGU v. Alsegu.
OLTEÁN v. Dealu, Fântâna, Groapa, La
Moara, Valea.
OLTENOÁIA „pantă, arabil, a fost a unei
femei” V (217).
- Din spm. - < Oltean, n. fam.
OLTOÂNU loc drept pășune (108,109).
V. și Dosu Oltoanului.
Oltoânii „loc drept ca pe masă, au scos oamenii
smidara și au făcut pământ arător; îi zice așa, c-au
ÓLTU
oltonit, au scos pădurea” I (5); „coastă și șes, arător”
UI (39); „loc în pantă, a fost terasat și cu pomărie”
III (48); livadă sau loc unde a fost o livadă (70; 75;
77; 96; 140; 143; 186; 214; 287); „deal cu două
costi, cosalău mai jos și pădure mai sus; n-a fost
niciodată pomărie” I, „poiană între păduri, se ară;
poate c-au fost oltoani” III (86); „o pădure, dincolo
de Someș” II (139); uliță (197); - sau La Oltódni su
Coâste (286); Ortoănii „a fost o grădină” n (190);
Ultuânii „teren în vatra satului, tot în pantă, îi multă
pomicultură” H (281).
Ortoănii din Sus „grădină lângă sat’ II (190).
între Oltoâni „pomărie” [*] (118).
V. și Coasta Oltoanio, Părău Oltoanilor.
- Din subst oltoán, cu var. ortoán, ultuăn (pl.
oltoani, ortoani, ultuani) (< magh. oltovány) ‘altoi’.
ÓLTU v. Dealu.
ÓLU v. Fântâna.
OM v. Dealu, Grădina, Lacu, Pădurea, Părău.
ÓMANU „o muchie de deal, e ca un ou” III,
„deal singuratic, cu pășune, deal rotund” IV (219),
„deal cu pădure” II (238).
Ómanu de la Uileâc „pădure pe deal, are o
ridicătură” III (219) - v. Uileacu Șimleului; - dintre
Urât „îi ca un ou, ca o bobină, acolo sânt câteva
case înstrăinate” IV (219) - v. Urătu.
ONÁCHA v. Ulița.
ONÂȘA v. Groapa.
ONĂȘU v. Poiana.
ÓNCIU v. Dealu, Pietrocu.
ÓNEA v. Groapa.
ONEȘTI v. La -, Ulicioara.
ONÍCA v. Lera, Părău.
ONÍGHA v. Dâmbu.
ONÎLĂ v. Dealu.
ONÍSIE v. Coasta.
ONÎȚA v. Coasta, Fântâna.
ONIȚOÂIA v. Iertașu.
ONOÁIA v. Groapa, Pusta.
ONOȘELv. Ulița.
ÓNTI v. Pe lângă ~.
ÓNTÓL v. Pădurea.
0NȚU v. Poiana.
ÓNU v. Dâmbu, Dealu, Fântâna, Grădina,
Groapa, lertășu, La Onu Odonichii, Părău,
Poiana, Pomița, Pomițariu, Râpa, Soroșu, Șura.
ONÚCU v. Iertașu.
ONLIȚ v. Poiana.
ONUȚOÂIA v. La ~, Peștera.
ÓPREA v. Coasta, Groapa, Poiana.
OPRIȘOĂLA „deal și groapă, teren arabil” I (52).
- Din spm. - < Opriș, n. pers.
OPRITĂ v. Pădurea.
ORAȘ. Orășu [yărășu] sau Orâșu [părfșu] II
„pantă dulce” I, „acolo a fost satu întâi, pe vremuri,
au fost căsi mai multe și-apoi de-aceea i-a zis așa” II
(62).
V . și Fundătura Grafului, Pădurea ~, Pășunea
214
0RȘULEA
- Din subst. oraș.
ORĂIEȘU v. Urieșu.
ORĂȘELU „pământ arător, aici o fost un sat
și-așa i-o rămas numele, acum nu mai este” I (188),
„loc arabil, au fost ceva case răzlețe” II (191).
- Din subst orășel.
ORBÁNU „vie și teren arător” I (17).
Su Orbânu „loc de vie” I (17).
V . și Părău Orbanului.
- Din n. pers. Orbán.
ORBARIÁLÁ v. Pădurea.
ORBARIĂNĂ v. Pășunea.
ORBĂREĂSCA sau Pădurea cea Mâre
„pădure bătrână de fag, o parte a fost tăiată” III
(271).
V . și Pădurea Orbărească.
— Din adj. subst. orbăresc, -eăscă, var. a lui
urbăresc, -eăscă ‘urbarial’.
ORBĂRÎA „teren cosalău, e în pantă și șes” I
(167).
ORBÓU [orbóu] „pădure de cer și goron; a fost
pădure domnească” I (208), Orbóu sau magh.
Orbó-erdő „Ioc în pantă, în dos, pădure de stejar și
fag” 1(210).
V . și Pădurea Orboului.
- Din top. magh. Orbó (< sl. Vorbov > Orbov)
< sl. vruba ‘salcie’ (E. Petrovici, în DR, X, 243;
Iordan, Top., 100-101).
ÓRBU v. Dealu, Fântâna, Părău.
ORDONĂNȚU V. Dealu, Dâmbu.
ORGĂȘ v. Părău.
ÓRIANU [órijanu] „pășune” I, „îi un nume
prescurtat de la Adorian” II (239).
- Din hip. Orián < Adorian, pren.
ORICÁRU v. Dâmbu.
ÓRMU v. Gura.
OROIEȘ v. Uriaș.
ORON10ȘU [oroniș] „teren arabil, loc de față
foarte bun” I (234), - sau magh. Aranyos „arător, a
fost cândva loc domnesc” I (251), teren arabil (252),
Oronioș „arabil, se zice că atât ar fi de bun pământu,
că-i ca aura” II (239), 0ronioș sau magh. Aranyos­
legeld „deal, pășune” I (241).
V . și Părău Oronioș.
- Din top. magh. Aranyos < aranyos ‘aurit,
prețios’.
OROSOÁIA v. Via.
ORSÉGU v. Olsegu.
ORSOIÉLU v. Osoielu.
ORSOÎȚA „tot ca și Orsoielu, din același trup
de teren și cu aceeași formă, numa că sus nu are loc
drept, arabil, îi rât tot” I (2).
- Din top. Orsói + suf. -iță.
ORSÓIU v. Osoiu.
0RȘULEA „deal, arabil; vale ce izvorăște de la
Cuti și se varsă în Barcău” I, „s-o găsit acolo
oarecând pe timpuri urși” II (263).
- Din prob. n. pers. ~.
ORTELECĂNÎȚA
ORTELECĂNÎȚA „pădure pe-o coastă și-o
livadă, a fost acolo unu cu gospodăria” I (197).
V. și Livada Ortelecăniții.
- Din spm. ~ < Ortelecân. n. fam.
ORTÉLEC sat înglobat în municipiul Zalău-,
1411 Varteleke, 1423 villa olachalis Vartelek, 1475
Varethelek, 1543 Wartelek, 1733 Ortelek, 1850
Vártyelek, 1854 Vártelek, Vartelec (Suciu, DILT).
V . și Valea Ortelecului.
Ortélecele I sau Ortelecéle II sau Ortilicéle
[yărt'ilicele] [*] „o groapă întinsă, fanaț și arabil”
K73).
Ortélecele Mari „fănaț, sânt lemne mari”
II (73).
V . și Fafa Ortelecelor.
- Din top. magh. Vártelek.
ORZ v. Fântâna.
ORZANU v. Dâra.
ORZICUȚA „pădure de fag și gorun, e o cărare
ce suie Ia Peșterea Buchii” I (126).
- Din subst. orzicufă, var. a lui urzicuță < urzică
+ suf. -uță.
ORZINÉLU „teren dâmbos, fanaț și pădure, n-o
fost arabil” fi, III (281).
- Din subst. 'orzinél < oárzin + suf. -el.
ORZÎȘTE. Su ~ „o pantă mai mare, avem acolo
un cioroi care iese din piatră” II, „un izvor” I (25).
- Din subst. orziște Toc care este sau a fost
semănat cu orz’.
ÓSARU deal (203).
OSIÓRU [osijóru] „mai mult îi loc așezat,
arător” 1 (112), „loc fain, nu-i tumna drept, da să
poate ara bine, loc de față, bun de rândul grâului”
111(116).
V . și Drumu Osiorului, Fața ~.
- Din subst. osiór <os + suf. -ior.
OSÓI (sat în CI) v. Valea.
OSOIÉLU „un platou cu pădure pe ambele
părți” I (131); Orsoiélu „deal cu pantă dulce către
sat, sus îi drept, arabil” I (2); Usuiélu „un deal mai
rotunjit, îi ca o hribă, o ciupercă” I, „deal, un ou
rotund” II (159).
V . și Pădurea Orsoielului, Valea Usuielului.
Osoiélele „pantă dulce, loc arător” I (63);
„coastă mai așezată, arător” I, „este câte un pic de
huceag de pădure” III (139); „pădure pe deal"
I (148); „partea de jos a culmii Osoielilor” II (287).
între Osiile „pășune dc vite, este așezată între
păraie” II (151).
V . și Culmea Osoielilor.
- Din subst. osoiél, cu var. orsoiel, usuiél < ásói
+ suf. -el.
OSOIEȘU „pantă, arabil și pomărie” I, II (46);
„o pantă mai dulce, arător” I (82); „teren arabil,
lângă el îi un deal mare la care îi zice Osoi” IV
(289).
Su Osoiiș „pantă, vii, un loc sub Osoieș” IV
(289).
- Din top. Osóiu + suf. -eș.
215
OSÓIU
OSÓIU „vârv de munte în Meseș” I (1);
„spinarea dealului, șes” II (13); pantă (63; 172;
287); deal (8; 21; 53; 73; 264; 269; 281; 289);
„pădure, loc nordic” I (10); „pantă mare, deal mai
ascuțit, înalt, poate fi picior de munte” II (27); „dos”
I, „o poiană, fânaț între păduri” II (72); „un vârv de
deal, rât înconjurat de păduri” I, „dos” II (74); „a
fost o ceriște, acum e arabil” III (86); „un pic de
culme de deal, întinsă” 1, „o coastă cu pădure”
II (134); „o culme de deal, un fel de dâmb ca un
acoperiș de casă” II (137); „mai multe culmi de deal,
pădure” 1 (140); „loc prăpăstios” III (149); „dealuri;
a fost pădure domnească și s-a iertuit demult’ I
(273); „un deal mare, o culme ridicată ca Gorometu,
îi un dâmb de deal, un osoi” I (274); „un vârv de
dâmb” I (275); Osóiu I, II sau Ursóiu III „pantă cu
pomi” I, „loc cam pustiu, îi cam coastă” II (7);
Osóiu II sau Usóiu I pantă, costiță (96); Osóiu III
sau Usóiu II, IV sau Ursóiu V „pădure, e loc de
față” III (99); Usóiu „o coaste mai mare” I (28); „loc
mai rău, de deal” IV, V (142); Ursóiu „față, arabil”
I, II (29); coastă (39; 161); „un teren cu penți, în
două părți arabil și la mijloc pășune” I (232); „pisc”
[*] (262); Ursóiu I, II sau Ursóile I „o parte de dos”
I, „loc mai închis între păduri” II (25); Osoâia
„pădure de goron, pădure frumoasă” III (1); „un
deal, fănaț” II (52); „deal gol, pășune și în dos
pădure” II (61); „pădure, vine locu ca și-o față” II
(120); „deal, pășune, a fost și teren arabil” I (151);
Ursoăia „un pic de vale” I, „o groapă” II (25);
„coaste lină” I (56); „loc costiș, de la Dumbravă în
jos” (*] (93); „uliță, teren arabil” I (71); „un loc
drept și mai lung, în vârv de deal” I (95); „loc arător,
îi și drept și mai costiș, are și păraie” I, „îi hotărâș cu
Iapa” II, „niște gropi, sus pe deal” III, IV (97); „o
vale cu pădure, îi și rât” I (175); „pădure” II (177);
„teren în pantă, pășune" I (186); Ursoăia = Groâpa
Ursóii.
Osóiu Aléxii „coaste, poiană cu fănaț” I (52) -
Alexa, n. pers.; -Aniiții (8) - Anuța, pren.;
- Bătrân „pantă de deal” I, II sau Usóiu Bătrân IV
(288); - Boiânului „un deal cu panta mai mare, îi
până-n hotarul Priei, îi împădurit” III (279) - v.
Boian-, Osóiu Câbii „pantă mică, arabil” IV, V
(148) - Caba, por.; - Cióntului „vârv de munte în
Meseș, face parte din Osoi” I (1) sau Usóiu
Cióntului „o ridicătură de pământ de jos de la poale
până sus, ca o spinare” I (6) - subst ciont ‘ciunt
ciung’; Osóiu Lat III sau Usóiu Lat II sau Ursoiu
Lat I „pantă, îi între păduri” I (55); Osóiu lu
Móghiori II sau Tăietura Iu Móghiori I „pantă de
deal acoperită cu pădure tânără” II (288) -
Moghiori, n. pers; - Lung „o groapă alungită, roată
e o pădure” I (77); „o coamă de deal” I, „loc drept
între pădure, îi pe-un Câmp lung” II (83);
-Macăului „vârv de munte în Meseș” I (1) sau
Usóiu Măcăului „o ridicătură de piatră” I (6) -
subst. măcău „un lemn subțire, un vreasc de lemn”
OSTOÁIA ÓU

I (6); Osóiu Medreánului deal (8) - Medreanu, n.
pere.; - Pópii „un câmp, un podiș în vârvu dealului,
pășune” V (279) - subst. popă; ~ Príei „niște coaste
rele și râpi” V (279) - v. Pria; -Râgului „deal
împădurit” I, II sau Usóiu Râgului III (288); Osóiu
Răchiții „un loc mai plat, cu pante, pășune” I (275)
- v. Răchita; -Sec „deal, deasupra-i platou” 1,
„arabil și fânaț” II (52); - Scurt „teren în pantă, are
și o coaste, are și câte-o groapă și câte-un dâmb” I
(82); „loc drept, îi mai scurt decât Osoiu Lung” I
(83); Osóiu Scurt 1, II sau Usóiu Scurt IV „pantă
de deal” I, II, „coaste, a fost pădure, s-a tăiat” IV
(288); Osóiu Tânăr I, II sau Usóiu Tânăr IV „pantă
de deal acoperită cu pădure tânără” I, II, „coaste,
pășune la oi” IV (288); Osóiu Úrsului I, II sau
Usóiu Úrsului „coaste” IV (288) - Ursu, n. pere,
sau subst urs; Osóiu Vărului I, II sau Usóiu
Vârului „coaste, probabil o fi fost var acolo” IV
(288); Orsóiu Blidaroáii (2) - Blidaroaia, n. pere.;
-Midii „o ridicătură mare, sus îi neted” I (2) -
Miclea, n. fam.; Usóiu lúghii „coaste, pădure” IV
(288) - luga, n. fam.; Usóiu Roșu „coaste mare, un
fel de piatră roșie și goală, fugitivă” III (5); Ursóiu
Lat „un dâmb mai lățit între păraie” I (95); „pantă și
mai drept pădure” IU, IV (97); Ursóiu Mic „loc pe
o față” IU, „îi micuț” I (54); Ursoâia Mică uliță
(71); Ursoâia Mării lui Isidâr „pășune” II (95) -
Maria lui Isidor, spm.
între Osoăia I sau între Usoăia II „o groapă ca
o covată” I, „albie, fânaț” II (73); Pe Osói „teren
drept loc arabil” I, „îi sus pe deal” IV (47); „partea
de sus a Coastii Osoiului, loc mai drept arător” I
(287); Pe Osói la Mol = La Mol pe Osói; Pe Osói
la Răcea [rica] „un pic de coaste” I (148) - v.
Recea; Pe Osoăie „loc în pantă, arabil” [*] (102);
Su Osói „asta-i mai sus, acolo su Meseș, coaste” 1
(10); „un răzor” II (19); pantă (86; 145); Sub
Osoăia „o pantă dulce, mai sus îi Osoaia” II (52);
pășune (120).
V. și Buza Osoiului, Calea Osoiului, Capătu
Osoiului, Capu Osoiului, Coastea —, Coastea
Ursoaii, Coastele ~, Dâmbu Ursoii, Dealu Osoiului,
Dealu Ursoaii, Dealu Usoiului, Dosu li Osoiu Lung,
Dosu Osoiului, Dosu Ursoiului, Fața li Osoiu Lung,
Fața li Ursoi, Fața Osoiului, Fața Ursoaii, Fața
Ursoiului, Fântâna din Fundu Ursoaii, Fundu
Osoiului, Fundu Ursoaii, Groapa Ursoaii, Groapa
Ursoii, Gura Osoaii, Gura Osoiului, Gura Ursoii,
Pădurea Ursoaii, Părău de pe Osoi, Părău Osoiului
Mare, Părău Ursoaii, Părău Ursoii, Părău
Ursoiului, Părău Ursoiu Lat, Părău Usoiu Bătrân,
Părău Usoiu Jughii, Părău Usoiu Scurt, Părău
Usoiu Tânăr, Părău Usoiu Ursului, Părău Usoiu
Varului, Peștira Osoiului, Picioarele Ursoii, Picioru
lui Ursoi, Picioru Ursoii, Podu Osoiului, Poiana
Osoiului, Râtu Osoiului, Su Dosu Osoiului, Su Dosu
Ursoiului, Valea Osoiului, Valea Ursoaii, Valea
Ursoiului, Vârvu Osoii, Vârvu Osoiului.
- Din subst osói, cu var. orsói, usói, ursói,
osoăie, ursoáie (pl. osoi, osoăie) „o culme ce pleacă
de jos până sus” I (6); „Ioc nordic” I (10); „dos” I
(72); „un dâmb de deal” I (274); v și E. Petrovici, în
„Balcania”, VII, p. 483-485; Iordan, Top., 524.
OSTOÁIA v. Togu.
OSTRÎȚA v. într-a lui Ostrița.
OȘCHEÂNA [oșt'ăna] „loc mai așezat are și
păraie și fâneață” I (275).
V. și Gura Oțchenii, Valea ~.
- Din prob. n. pere. -.
OSÉANA v. Valea.
OȘEIA „o groapă, arabil, are un părău la
mijloc” III (70).
Oșăia Drăgului „teren arabil” II (74) - v.
Dragu.
V . și Părău Oțeii.
OȘEÎȚA [oșeilța] „puțină coaste, loc arabil” I
(74).
V . și Dosu Oțeiții.
— Din top. Oțeia + suf. -iță.
OȘELU „vale cu apă puțină, fânaț” I (21).
V . și Coasta Oțelului.
Oșilele „platou frumos, șes arabil” I (25);
pășune (284).
- Din subst. oțel (pl. oțele), dim. al Iui oaț ‘loc
defrișat’.
OȘTEÂZA [yășt'âza] „o coaste mai dulce,
arător” I (71); „loc pe la marginea satului, arabil și
râturi” I (148); „loc arător, îi pe deal, da-i cam
drept” I, „loc între păduri” V (177).
V . și Dâmbu Oțtezii.
Oștfzele „uliță în sat” I (164).
- Din subst. oțteăză (pl. oțteze) (< magh.
hóstád) ‘loc situat la marginea satului, periferie’ (cf.
Tamás, EW, 581).
OȘTEZENI v. Ulicoara.
0ȘVAT v. Izvoru, Râtu.
OȘVÂTU v. Râtu.
OTĂȚOÂIA v. Poiana.
ÓTO v. Tabla.
OȚÂPOC. Oțăpocii [oțâpoâ] II sau Oțăpoș I „o
coastă, fânaț” II, „o coaste cu pădure și fânaț, dos” I
(96).
- Din subst. oțăpoc, cu var. ațapâc, oțâpoț
‘așchie, țeapă’.
OȚÎLU [yoțălu] „deal, pantă mare, loc de
cosit” [*] (63).
- Din subst. 'oufél (pl. *ouțele) ‘ridicătură de
pământ’ (Loșonți, Top., 84).
OJÉT v. Coasta, Dealu.
OȚ0CU „pășune lângă părău, pantă, a fost a
unui jidov” VI (66).
V . și Dosu Oțocului, Fața ~, Părău
- Din n. pers. Oțâc.
ÓU [țjăyu] I, III sau Vârvu Óului I, II, IV „deal
rotund, înalt, ca un ou” II, „vârv rotund ca un ou” IV
(107).

216
OUȘEL
Óu Cucului deal (102).
V. și Vârvu Oului. A goron și fag, oarecând a fost arat acolo și semănat”
- Din subst. ou ‘vârf de deal, ridicătură rotundă’
(Loșonți, Top., 82-83).
OUȘEL. Oușâlele [yoyușâlele] „niște ridicături
cum a fost surpat cândva pământul, ca niște ouă de
gâscă lungi” II (63).
- Din subst. oușel (pl. oușele) <ou + suf. -ușel
‘ridicătură rotundă de pământ’.
OUȚ v. Dealu.
OVÂS. Ovăsu Barului pășune (86) - Bar, n. pers.
(DOR, 191; Pătruț, OR, 43).
Ovésele „o bucată de pășune, îi drept, a fost
semănat ovăs” I (42); „pantă dulce, arabil, poate că
s-a cultivat mai mult ovăz acolo” IV (215); „arător și
OZGRÉZA
fânaț” I (230); „loc mai drept, pășune și pădure de
1(267).
V . și Fântâna din Ovese, Fântâna Oveselor,
Gura Părău Vălceaua
- Din subst ovas (pl. ovese).
OVEȘTtNEA [oveșt'6na] „pomărie” I (78);
„arabil” I (80); teren arabil (104); Oveștânia
[oveșt'ânija] teren care este sau a fost cultivat cu
ovăz (86; 149; 184; 186).
Oveștinile teren arabil (61; 192).
V. și Părău Oveștinilor.
- Din subst ove§ténie (pl. oveștini) „loc unde
sameni ovăs” III (86).
OZGRÉZA v. Fântâna, Părău.
 p
PÁDINA „coaste și câte un podereu mic” V
(279); „loc mai drept, atâtor” II (280); „loc muntos;
a fost acolo un teren arabil un pic mai drepf’ IV
(289); Pádina I, II sau La Popás II „un dărab drept,
șes, pădure” I, „loc întins, către Meseș” II (39).
V . și Părău Padinii.
Pádinile „pantă din vale și până-n culme” IV
(287).
- Din subst. padină (pl. padini) 1. ‘depresiune
mică’; 2. ‘platou’ (cf. Porucic, L, 34, 44; Loșonți,
Top., 179, 190-191).
PAH v. Poiana.
PAHÓNE v. Dâmbu.
PAL La Pâie „loc șes la intrare în sat, arabil” II,
„acolo se-mblătea” I (64).
V . și Costile Paielor, Dâmburile Dosu ~,
Gura ~, Poienile ~, Șesu ~, Valea ~.
— Din subst pai (pl. paie).
PÂJIȘTEA „loc mai drept, oblu, îi lângă Vale”
H(32).
- Din subst pajiște (pl. pajiști) ‘loc acoperit cu
iarbă măruntă și deasă’.
PÁLI v. Dosu, Ulicioara.
PALÍSCA „a fost pășune, acum e teren arabil”
I, „au fost tăuri multe acolo de topit cânepa” IV
(241), „deal, coaste, arabil și pășune” I (247).
- Din prob. n. pers. ~.
PÂLIȘU „pământ arabil, puțin înclinaf’ I (243),
„deal, plantație de acăț, ca să nu-1 spele apa; înainte
a fost pășune și spinét și acuma tot ca pășune a
rămas” I, „coaste” II (246).
V . și Drumu Palișului.
- Din n. pers. —.
PÁLTIN. Pâltinii „pășune” II (103); „pășune și
pomărie, a fost pădure de paltini” II (174).
Sub Păltini „o fundătură, pășune” III (174).
V. și Coastea Paltinilor, Dâmbu Izbucului
Făgetu ~, Fântâna din Paltini, leu Paltinilor,
Izbucu ~, Părău ~.
— Din subst păltin (pl. paltini) ‘specie de
arbore’.
PALȚÂU v. Valea.
PÁNA „deal mare, cel mai înalt vârv din hotar”
[*] (70); Peâna sau Déalu Pénii „deal, cel mai înalt
deal, îi mare în sus, așa, ascuțit” I (63).
V. și Dealu Penii.
218
- Din subst. până, cu var. peână (pl. pene) ‘vârf,
pisc, înălțime’ (Loșonți, Top., 84-85).
PÁNCU v. Dealu.
PÂNDEA v. Păru.
PÁNDOR v. Fața, Podeț, Râtu, Ulița.
PÁNIC sat, c. Hereclean', 1383 Panyit, 1429
Panyth, Panyth, Panyt, 1549 Pánit, Panyk,
1760-1762 Szilágy Pánid, 1850 Panyik, 1854
Panilh, Panic (Suciu, DILT).
V . și Drumu Panicului, Podu ~.
- Din n. pers. Pánit (Knieza, KH, 272/69; Kiss,
FNESz, II, 580).
PÁNTEA v. Biserica, Dealu, Dosu, Fântâna,
Gorbăneasa, Lazu, Podu, Poiana, Soroșu, Vâlceaua.
PANTÍCA v. Râtu.
PANTIL1MÓN v. Groapa.
PANTILIMONÉSTI v. Coasta.
PÂNȚICA v. Părău.
PAPÂLÂPTE v. Purcărețu.
PAPÚC v. într-a lui Papuc, Ulița.
PAR v. Fața, Pădurea, Ulița.
PARÁSCA v. Fântâna, Părău, Poiana, Ponița,
Râpa.
PÁRCEREA „pantă, jumătate arabil, jumătate
pădure; a fost o parcelă de pădure” II (239).
- Din subst "pârcere ‘parcelă’; cf. și top. magh.
Pâlcsere.
PARCHÉTU „pantă mică; a fost pădure și s-a
tăiat” I (64); „pădure de goron, un pic de deal; de
acolo și-au tăiat toți oamenii lemne” I (264).
- Din subst. parchet „un loc de unde se taie
lemne din pădure” II (64).
PARTÉNIE v. Ulița.
PARTENOÁIA v. Cotu.
PÁSÁRE v. Fața, Fântâna.
PASCÓLEA „teren pe deal; se face macriș
iepuresc” II (149).
- Din subst. pascale „macriș iepuresc” II (149).
PÁST AI v. Pădurea.
PÂȘCA v. Fântâna, Gorun, Pădurea, Poiana,
Tabla, Via.
PÂȘCU v. Ciung, Dâmbu, Fața, Labu, Părău,
Plopu, Poiana.
PÂȘLEA 1 sau Pájlea II „parte de sat, arabil, îi
tot o vale” 1(73).
V . și Părău Pașlii.
- Din n. pers. ~.
 PATRÎȚA
PATRÎȚA v. Moara.
PÁVEL v. Coasta, Dâmbu, Fântâna, Groapa,
Lazu, Pârâu, Prun, Stupâtura, Ulicioara.
păcălească v. Fața.
PĂCURĂRÎE. La -„loc nu prea în pantă,
grădină lângă sat” I (287).
- Din subst. păcurărie <păcurăr + suf. -ie.
PĂDUCELU „teren în pantă dură, dar poate
merge caru pe ea, pământ arabil” II (172).
- Din subst. pöducél (pl. păducei) ‘arbust’.
PĂDUREA „pădure de stejar care este împărțită
cu oamenii din Oarța” I (165); „teren arabil; a fost
pădure, dar s-a tăiat” II (166); „acum e pășune; a
fost pădure de goron” II (179); „pădure de cer,
goron” I (244).
Pădiirea Adămâștilor „plantație de pin; a fost
pădure” II (268) - n. grup adămești <Adam, n.
pers.; - Agrării „pădure de goron și de cer; a fost
primită cu reforma agrară” II (240); -Almășânilor
= Copăcișu Almășenilor; - Arpădârilor „coaste în
munte cu pădure de fag; toți care erau pe moșia lui
Arpad erau arpădari” I (6) — n. grup arpădari
<Arpad, n. pers.; - Băbii „pădure de stejar” II (41)
- v. Baba; - Bâdonului sau Fágétu „pădure de
carpăn” II (192) - v. Badon; ~ Banii (265; 268) -
Banfi, n. pers.; - Barónului „pădure de goron și de
cer; a fost a baronului” V (213) - subst. baron;
- Bădăcinăanului „pădure de cer; a fost a unui om
din Bădăcin” II (238) - Bădăcinean, spm.
< Bădăcin, top.; - Băicii sau Coâstea Priporului
„pădure de stejar, goron și cer” III (58) - v. Baica;
- Băncii „pădure de carpăn, cer, goron; a fost
vândută oamenilor de bancă” I (3); - Băncii (155);
- Bărăr'ții [bărăjițî] „pădure cu goron” I (282) -
Bărăița, n. pers.; - Beclénii sau magh.
Betlehenyi-erdd „pădure mare, deal și șes, pantă
ușoară” I (3); -Béncului sau magh. Benkő-erdő
„coaste de munte acoperită cu pădure” I (6) - Bencu,
n. pers.; - Bénedec „pădure de cer, fag, goron”
III (286) - Benedec, n. pers.; - Bénii (156; 246) -
Benea, n. fam.; - Bercânului „pădure pe lângă
Valea Sacă” I (5). - Bercan, spm.; -Bercénilor
„pădure de goron și cer; îi aproape de satu Bercea”
V (66). - n. grup berceni < Bercea, top.; - Bicului
„un dărab de pădure în hotar cu Peticei și Șimleu” I
(218) - v. Bic; -Birâoâii (II) - Birăoaia, spm.
< subst. birău ‘primar’; - Biséricii sau -Beséricii
(6; 16; 18; 29; 36; 67; 103; 110; 112; 146; 147; 158;
240; 246; 258; 260; 262; 282; 283); -Biséricii
= Angústu; - Biséricii = Neágra Răst6lțului;
-Beséricii sau -din Deáluri „pădure lângă sat”
1(126); -Biséricii =Tiuntiuleása; -Biușii „o
pădure miezunie cu Biușa; s-a iertuit” I (160) -
v. Biușa; — Bóchii (268) - Boca, n. pers.; - B6cșii
„pădure de cer” 1 (202) - v. Bocșa; - Bodâștilor
(270) — n. grup bodești <Bódea, n. pers.;
-Bogătanului (107) - Bogătanu, spm.; - Bogății
(96) - Bogăta, sat în CJ; - B0gâșului (264; 268) -
219
PĂD0REA
v. Boghiș; - Boieriștii I sau - din Boieriște II (229)
- v. Boieriștea; -Bonțănului (102) - Bonfan, por.;
-Borlénilor (5) — n. grup borleni <Borla, top;
- Bărtișii (98) - v. Bortișa; - B6rtoș „pădure lângă
sat” 1(191)- Bortoș, n. pers.; - Bozneănului (158)
- Boznean, spm.; -Brâdii (265; 268) - Bradea,
n. pers.; - Búbii „deal împădurit” II (1) - Buba, n.
pers.; -Bútchii (62) - Butcă, n. pers.; - Călăului
„pantă de deal, pădure” II (206) - v. Călău;
-Cârpenilor „pădure mare de carpăn” I (154) —
v. Carpenu; -Catriciului „pantă, pădure de cer”
III (286) - v. Catriciu; - Cățălănilor (6) - n. grup
cățălani <Căfălu, top.; -cea Măre (98; 161; 289);
-cea Rără =Ciutújii; —cea Săteâscă „pădure
plantată de bătrânii din sat; a fost proprietatea
satului” I (164); -Cecânilor (89) - n. grup cecani
<Cecan, n. pers.; — Cehéiului „a fost pădure, acum
e pășune, lângă Cehei” III (220) - v. Cehei;
- Ceréilor „pantă acoperită cu cerei, lemne bune de
foc” I (286); -Cetății „pădure de carpăn și pin
unde-i Cetatea” I (17) - v. Cetatea; -Chivii [tivi]
(246) - Chiva, n. pers.; - Cicherii „pădure de fag,
de la jumătatea versantului în jos” I (93) -
v. Chiceră; -Ciolobócului „pădure în Râtu
Cucului” I (6) - Cioloboc, por.; -Ciotaca I sau
-Ciotachii II „pădure de cer și goron” I (265) -
Ciotăca, por.; -Cioucâșului (36) - v. Ciocașu;
-Ciudéchii „pădure de cer și goron într-un vârf de
dâmb” I (69) - Ciudechi, por.; -Coăstii Pustii
„pădure de fag, cer, stejar” I (240) - v. Coasta;
-Comórii „pădure de carpin, goron, cer pe Dealu
Comorii” II (67) - v. Comoara; -Coronzélului
„pădure de cer, goron; îi către Corond” II (227) -
v. Coronzelu; - Cótului (118) - v. Cotu; - Cózlii „o
pădure în hotar cu Cozla” II (155) - v. Cozla;
— Crfpții (101) -v. Cripta; - Culm iței „pădure, este
o culme spre Șărmășag” I (232) - V. Culmița;
-Dâmbrăvii (93) - v. Dumbrava; -de Ia Bárból
„pădurea de pe Coasta Bărboiului” III (61) —
v. Bărboiu; - de la Cărpini „pădure de carpin către
Fericei” I (209); - de la Dósu Mișinii „pădure care
ține tot de Bărboi” III (61) - v. Dosu; -de la
Dumbrăvă (119) - v. Dumbrava; -de la Făța
Pârilor „coaste cu față cam către apus” IU (61) -
v. Fața; - de la Jidovi „a fost pădure” I (7) - Jidov,
spm.; -de la Trecátóri „pădure de fag” I (96) -
v. Trecătoarea; —de pe Dos (148) — v. Dosu; — de
pe Mal = Pe Mal; - de pe Mâseș (11) - v. Meseșu;
-de pe Pódu Ciurgăului (146); -de pe Pódu
Găzdăcățului (146) - Găzdăcuț, por.; - de pe Pódu
lui Măriâș (146) - Mărieș, n. pers.; - de pe Pódu
Pietrósului „pădure mare de goron și de fag sus pe
coastă” 1 (147) - v.Podu; -de pe Társa „deal,
pantă ridicată, pădure de fag, stejar, mesteacăn”
I (146) - v. Társa; - de sub Dos (110); -Diăcului
(21) - Diac, spm.; -din Brâniște „pădure de
carpen, fag; acum îi tăietură” I (132) - v. Braniștea;
- din Cóman „pădure de goron și cer, îi sus pe deal”
PÁDÚREA
I (59) — v. Comanu; - din Deálu i Todorói „pădure
lângă Cicheră” II (16) - v. Dealu; ~ din Dos „pădure
în pantă, spre nord” I (214); — din Dósu Hâitii sau
Brázii din Dósu Hâitii „pădure în sus de la poiana
de Ia Vâlceaua Budeanului” I (146); -din Dósu
Săriții „loc în pantă, împădurit, în dos” I (45) -
v. Dosu; -din Fundu Arinilor (64) - v. Fundu;
-din Iertâșuri (136) - v. Iertașu; -din Jos (105);
- din Léspezi (70) - v. Lespedea; - din Plășe
„pădure de goron, cer, deal, îi de la pășune încoace,
către sat” I (2) — v. Pleșu; — Dóhului (235) - v. Doh;
- Dologánului sau magh. Dólogan-erdő (210) —
Dologan, n. pers.; -Dómnului „aici a fost vatra
satului, e pe deal” I „a fost pădure” II (185) -
Domnu, spm.; -Dónului „pădure în vârvu
Meseșului” I (5) - Don, n. pers.; - Dósului „pădure
de stejar, pe Dos” III (38); -Drulénilor (166) -
n. grup druleni < Drule, n. pers.; - Dúchii (212; 268)
— Duca, n. pers.; — după Deal (148); -Elechâșului
„coaste de deal, Ioc arabil, a fost pădure” 1 (8) -
Elek, n. pers.; -Fârțoâii (98) - Fârfoaia, spm.
< Fărfa, n. pers.; - Fetindlii „pădure de la Grepșa
până-n vârvu Meseșului” III (5) - v. Fetindia;
- Filerlții I sau - Filereștilor II „pădure în pantă în
formă de triunghi” I (215) - Filerila, spm.; n. grup
filerești <Filer, por.; — Flórii (54) — Florea, n.
pers.; - Fundăturii (286) - v. Fundătura; - Gázdii
(39) - Gazda, spm.; - Găboroâii „pantă foarte lină
acoperită cu pădure” I (68) - Găboroaia, spm.
< Gábor, n. pers.; -Gălbeneâță „pădure de stejar,
vecină cu Noțigu” I (166) — adj. gălbeneafă;
-Găvrilii lui Avram sau -lui Úlman (265) -
Găvrilă lui Avram, Ulman, n. pers.; — Gheórghii
Bénii sau - Filimoneștilor [h’ilimonâșfilor] (6) -
Gheorghe Bénii, spm.; n. grup filimonești
< Filimon, n. pers.; - Ghézii (98) - Gheza, n. pers.;
-Ghirólciului (67) - v. Ghirolciu; -Giurtélecului
[jurt’éleculuj] „pășune; a fost pădure” 1 (237) -
v. Giurtelecu Șimleului; ~ Gozărâștilor (208) -
n. grup gozărești < Gozar, n. fam.; - Goz de Rât
(197) - v. Gozu; -Grúmii „pădure de cer, stejar”
IV (215); „pădure în hotaru Marinului” II (268) -
Grumea, n. pers.; -Gurzénilor „pădure de stejar”
1(166) - n. grup gurzeni <Gúrza, n. pers.;
- Huzmezăului „deal cu pădure” II (228) -
v. Câmpia; - Icléjiíi (28; 33; 234) - v. Iclejia;
-lobágilor „pădure cu plopi și fag; a fost a
țăranilor” I (174); -losipénilor (157) - n. grup
iosipeni <Iosip, n. pers.; — lúncálii „pădure de
goron” I (172) - luncăl, n. pers.; - Jecării „pădure
de goron, cer” II (67) - v. Jecara; - Jorocuții (231)
- Jorocuta, n. pers.; -Lâcurilor (101) - v. Lacu;
- la Citernă (14) - v. Citerna; - la Deálu Bâșii (14)
- v. Dealu; -la Părău Mâțului „deal acoperit cu
pădure" I (87) - v. Părău; — la Féle? = Pâleșu;
- Leurdâriului (14) - v. Leurdariu; - lui Andréi
Urjlchii (8) - Andrei Urjichii, spm.; - lui Antonie
(35) - Antonie, n. pers.; - lui Bárbor (103) - Barbor,
220
PÁDÚREA
n. pers.; - lui Bógdan (30) - Bogdan, n. pers.; - lui
Bâlaș (30) - Bolaș, n. pers.; - lui Buhuțâl (39) -
Buhufel, n. pers.; - lui Caboúci (230) - Cabouci, n.
pers.; - lui Ceáus = Dósu; — lui Chiboâcăr (120) -
Chiboacăr, n. pers.; - lui Chiș Cároi (68) - Kis
Károly, n. pers.; - lui Ciutúc „pădure pe o coastă” I
(7) - v. Ciutuc; - lui Coceán (174) - Cocean, por.;
— lui Córnel (118) — Cornel, pren.; —lui Dămiân
(210) - Damian, n. pers.; - lui Elecheș sau magh.
Elekes-erdő „pădure de cer” II (255) — Elekes, n.
pers.; - lui Feri (30; 167) - Feri, n. pers.; - lui
Fléiric sau - Noceâgoșului „pădure mare” I (231) -
Fleiric, n. pers.; -lui Făzocoș „a fost pădure de
goron” III (220) - Fozocoș, n. pers.; - lui Gábor
(118) - Gábor, n. pers.; - lui Grigorlță II sau - lui
Gligoriță 111 (55) - Grigorifă, n. pers.; - Iui Héring
II sau - Iui Héreng I (103) - Hering, n. pers.; - lui
Húsár (146) - Husar, n. pers.; - lui lenoșâl (166) -
lenoșel, n. pers.; -lui Indrei (228) - Indrei, n.
pers.; - lui Ințe sau magh. Ince-erdö (251) - Ințe, n.
pers. < magh. Ince, n. pers.; - lui Jidmond „pășune;
a fost pădure” 1 (286) - Jidmond, n. pers.; - lui
Lupdțu Bumbului I sau -Bumbuțului II (164) -
Lupufu Bumbului, n. pers.; Bumbul, por.; -lui
Mihái (208) - Mihai, n. pers.; - lui Morár (204) -
Morar, n. pers.; -lui Nicolâie (41) - Nicolaie,
pren.; - lui Óntol (204) - Ontol < Antal, n. pers.;
-lui Pâstai (65) - Păstăi, n. pers.; - lui Pipăruș
(286) - Pipăruș, por.; - lui Réli (33) - Reli, n. pers.;
- Iui Rócil (215) - Rocii, n. pers.; - lui Sisec (26) -
Sisec, n. pers.; - lui Șimon (215) - Șimon, n. pers.;
-lui Șiși (134)-Șiși, por.; -lui Tódor lui Lupúc I
(118) - Todor lui Lupuc, spm.; - lui Úlman sau
-Găvrilii lui Avrâm (265) - Ulman, n. pers.;
Gavrilă a lui Avram, spm.; - lui Úroi (154) - Uroi,
n. pers.; - lui Váida de la Ólpret (103) - Vaida, n.
pers.; - Iui Vaivód (120) - Voivod, n. pers.; - lui
Văsli „pășune; a fost pădure mare” I (7) - Văsii, n.
pers.; - lui Vébár IV (68) - Vebăr, n. pers.; - lui
Voári (30) - Voari, n. pers.; - lui Zăhăriăș (4) -
Zăhărieș, n. pers.; - Máre (204; 256); - Măgurii
„pădure de fag” I (93) - v. Măgura; - Măgurilor
sau La Măgură „pădure de goron și cer” 1 (96);
- Mălânului „pădure comunală” II (229) - Mălan,
n. pers.; - Mălăieștinilor (116) - v. Mălăieștină;
-Mănăstirii (45) - v.Mănăstirea; -Mirșidului
„pădure mai mică” II (188) - v. Mirșid; ~ Mohónii
(86) - Mohona, n. pers.; - Mórii „pantă mare; a fost
sub ea o moară" II (287) - v. Moară; - M0șului
(38; 41) — Moșu, spm.; - Neágului „pădure de stejar
și ceri’ IV (58) - v. Neagu; - Negoiésii „pădure de
stejar și cer” I (282) - v. Negoiasa; - Nămișilor
= Urșâscu; - Nâmișilor sau magh. Némesek Erdeje
„pădure de stejari’ II (253); - Nâmișilor = Nemeșâsca;
- Niculăiăștilor (29) - n. grup niculăiești < Niculăieș,
pren.; - Niculiții (103)-Niculiță, pren.; - Nonâștilor
sau în Nonâști „pantă lină, pădure și fânaț” I (68) -
n. grup nonești <Nonu, n. pers.; -Oâmenilor
 PĂDUREAN
„pădure repartizată la oameni de la proprietar”
1(215); -Oii „acum e teren arabil” III (188);
-Oprită (281); -Orâșului „pădure în hotar cu
Șimleu” III (218); -Orbariâlă „a fost pădure a
oamenilor” I (114); ~Orbăreâscă (107);
- Orbóului sau magh. Orbai-erdő „vârv de deal cu
pădure” II (206) - v. Orbou; ~ Orsoiélului „fâșie de
pădure către Ciumămă” I (2) - v. Osoielu; ~ Pășchii
(54) - Pașca, n. fam.; - pe Cărări „pădure de deal;
sânt multe cărări de-a latu” I (148); -pe Deălu
Măre (1); - pe leu lui Lázár „pădure mai către deal
în sus” I (146) - Lazăr, n. pers.; - pe Șes (145) -
v. Șesu' ~ Piétrii = Pe Piétri; - Piștii (173) - Pișta,
pren.; -Pódurilor (67) - v. Podu1', -Poienii
— Coăstea Poiénii; — Pópii (30; 76; 102; 117; 161;
232; 284); -Pórcilor (138); — P0știi „pădure mare
pe o pantă” I (43); - Preutésii [preyutésí] „pădure
de stejari’ I (59) - Preuteasa, spm.; -Prihódului
(110) - v. Prihodu; - Prinătiîrilor „pădure, de la
Prinături în sus” I (103) - v. Prinătură; ~ Pupezénilor
(54) — n. grup pupezeni < Pupăza, n. pers.;
-Pușcașului (49) - Pușcaș, n. pers.; -Rără sau
magh. Ritkás-erdö „pădure mai rară” II (210);
- Rătin sau magh. Rátonyi-crdö „îi chiar lângă
Ratin” V (213) - v. Ratin; -Rățului (197)- Ra/, n.
fam.; - Rea „a fost pădure, acum e pășune” I (236);
- R6șului (68) - Roșu, por.; - Rotundă „un cap de
deal, un dâmb mai mare de formă rotundă; pădurea
s-a tăiat, acum îi loc arabil” II (67), „deal, în vârv
rotund, cu pădure” I (68); - Rusului (261) - Rusu,
n. pers.; -Sătului (6; 29; 30; 47; 158; 161; 173;
224; 231; 233); -Sătului =Corboăia; -Sătului
sau -Sagului „pădure; îi așezată deasupra de sat,
către Tusa” II (271); -Sătului sau -Țigăniștii
„pădure de fag, stejar; a fost pădurea satului” I
(240); - Sărății „pădure cu stejar, goron” I (282) -
v. Sărata', - Săteăscă „pădure de pe un bot de deal,
aproape de sat” I (48); -Sârbului (175) - Sârbu,
por.; -Secăturii [săcături] (2; 101; 119) -
v. Secătura', - Sfătoăii (35) - Sfătoaia, spm.;
-Símii (210) - Sima, n. fam.; -Strântiirilor (101)
- v. Strâmtură; ~Șc6lii (7; 8; 34; 64; 103; 163; 174;
175; 284: 287); -Șumăndii (16) - Șumanda, por.;
- Tálétii (65) - Tăleta, por.; - Tăutului sau magh.
Tót-erdő „coaste, pădure” I (3) - Tăut, n. pers.;
-Tenéiului „pășune” III (36) - v. Teneiu; -Teuș
„pădure de tei, în hotar cu Vârșolț și Recea” I (196);
-Tilincii (228) - 't.Tilinca; -Todérii Măriuții
(257) - Toderea Măriuții, spm.; - Tódii (283) -
Todea, n. pers.; -Tógului „pădure de stejar, goron
și carpin” V (210) - v. Togu-, -Trúnchiului (98) -
v. Trunchiu; -Țăudului „pădure de cer, goron,
carpeni” I (269) - v. Țăudu; - Úlman „o parte din
Pădurea Grumii” IV (215) - Ulman, n. pers.;
- lingurilor „deal cu pădure de goron către Șamșud,
sat unguresc; -Urberiălă sau -Stătului „pădure
din Grepșa până supt Meseș” I (5); - Ursoăii (35) -
v. Osoiu; - Văcii „pantă cu pădure, îi pe lângă
221
PĂDURICEA
pășune” I (227); -Vaidénilor (166) - n. grup
vaideni < Vâida, n. pers.; - Vălea Arinului (93) -
v. Valea; - Vărului „pădure de stejar; îs niște vălcei
făcute de oameni în care o făcut var” I (262);
— Verșânii (57; 158) — Verșeni, n. pers.;
-Zgleămânului IV sau -de către Zgleămăn I
„pădure de stejari’ V (110) - v. Zgleamănu.
Deasupra Pădării „pășune pe deal” II (69);
„teren arabil, așezat pe un deal” II (191); în Pădure
= într-a lu Albăc; La Pădurea din Sus = Pe Piétri;
Sub Pădure teren situat sub o pădure (19; 69; 135;
156; 164; 166; 197; 202; 205; 209; 220; 229; 246;
252); Sub Pădure = Cuțu; Sub Pădure =Sub
Tăietură; Sub Pádúrea Crăsnii „pantă, arabil; îi
sub pădure" III (286).
V. și Calea Pădurii, Cărarea pe sub Pădure,
Cioroiu din Pădurea Mohonii, Dâmbu lu Păduri,
Dâmbu Pădurii, Dealu ~, Drumu la Pădurea
Donului, Drumu Pădurii, Drumu pe la Pădurea
Grumii, Fântâna din Marginea Pădurii Bisericii,
Fântâna în Pădurea Banfii, Fundu Pădurii, La
Gredină în Pădure, Pășunea de sub Pădure, Părău
dintre Pădurea de la Bărboi și Dosu Mișinii, Regele
Pădurii.
Pădurile cele Mari „coastă, pădure cu copaci
foarte mari” I (286); - de sub Cărpini „a fost mai
cărpănos, acum îi tăietură” I (286); - Vilii Ónului
[yánului] „o pantă mlăștinoasă, pășune, n-o fost
pădure, sânt tufe, sturzuci (=tufoi)” II (281) - Vila
Onului, spm.
între Păduri „teren arabil între Sălățig și
Bulgari” I (169); „pășune” II (205); „teren arabil, îi
între păduri” II (270); între Pádúri - Núcii Pétrii;
între Păduri sau magh. Két-erdö-közt „coaste
mare, pășune; îi între două păduri” I (255).
- Din subst pădure (pl. păduri).
PĂDUREAN v. Groapa, Ograda.
PĂDUREĂNA v. Meleușă.
PÁDURÉNI, anterior: Pădurea, sat c. Camăr.
Pádurénii „o bucată de sat; îs aproape de
pădure” I (266); „o parte de sat aproape de pădure”
11(1).
V. și Cărarea la Pădureni, Groapa Pădurenilor,
Meleușa ~, Ogrăzile Ulița ~.
- Din n. grup - < Pădure, top.
PĂDUREȚ. Páduréfu Iui Alimpe „un păr
pădureț care-i lângă drumu ce duce la cabană” I (8)
- Alimpe, n. pers.
- Din subst pădureț < pădure + suf. -eț.
PĂDURÎCEA „fânaț, tufișuri” [*] (10); „Ioc
arabil; n-a fost pădure” I (63); „pășune; a fost ceva
petec de pădure" III (69); „pădurice” I, „pășune și
tufișuri” II (76); „pădure, ceva tufe” IV (99);
„pădure” I (113); „pădure mai mică lângă sat”
I (130); loc cu deal; a fost pădure oarecând” I (262);
-sau Păduricea Țalii „a fost pădure” IV (99) -
Țâlea, n. pers.
V . și Coastea Păduricii, Fântâna -, Tău ~.
PĂDURÎȘ
Păduricile sau Pe Pădurici „pământ arător,
pantă ușoară” I, „deal mai așezat, loc arabil; a fost
pădure” II (205).
- Din subst. pădurice < pădure + suf. -ice.
PĂDURIȘ, pop. Strâmba, sat, c. Hida.
V . și Dealu Strâmbii, Dosu Faja
Mănăstirea Strâmba, Râtu Strâmbii, Valea —.
— Din subst. păduriș <pădure + suf. -iș; adj.
subst strâmb, -ă.
PĂDURÎȚA „o păduriță mică, niște răzoare” I
(30), „un pâlc de copaci” IV (33); „deal, pădure de
carpin” II (57); „un pic de pădurice rară” I (166); „a
fost o păduriță înainte, acum-i pășune” 11 (212); „o
pădure mică în partea de sus a coastei” I (215); „loc
arabil; a fost cândva pădure” I (224); „loc bun,
drept; o fi fost pădure cândva” IV (288).
Păduriță Ciúchii „pădure tânără, între Coman și
Sub Coman” I (59) - Ciuca, n. pers.; - Șamului „a
fost un dărab de pădure mică, amu-i arabil” 1 (6) -
Sâmu, n. pers.; - Tómii „pâlcuț de pădure, numai
tufe” II (282) - Torna, n. pers.
La Păduriță „a fost o casă și șură” II (25); „un
dos din jos de sat; a fost pădure mai mică acolo” V
(66); „teren arabil; a fost o păduriță” I (233); La
Păduriță sau Păduriță lui Sâmdc „o tablă de
pământ păduriță a tăiat-o” I (25) - Sămoc, n. pers.;
Sub Păduriță (25).
V . și Dosu Păduriții, Drumu de la Păduriță,
Râtu Păduriții.
- Din subst păduriță (pl. pădurițe) <pădure +
suf. -iță.
PĂHÎIȘ v. Groapa.
PÁHUTÉNI v. Ulița.
PĂrtJȘU „loc mai rău, se face păiuș” II, „acolo
a fost ceva iarbă la care i-a zis păiuș” I (78); „loc
drept arabil; îi un teren frumos” III (175); „deal,
pădure de mesteacăn și fag” II (257); (275).
V . și Gura Păiușului, Părău -, Picioru
- Din subst. păiuș ‘specie de plantă erbacee’.
PĂLĂNTEA „pantă, loc arabil” 1, „deal” II
(240).
V . și Drumu Pălăntii, Părău
Pălântele „loc de deal; sânt vii îngrădite”
I (202); „coaste, îs vii acolo” II (207), „deal mic cu
vie; a fost pomărie” IV (219).
Pe Pălănte „loc drept și mai așezat pomărie”
II (205).
V . și Dealu Paiantelor.
- Din subst. pălant, var. a lui palancă ‘loc
împrejmuit adăpost rudimentar’; cf. și „răsad” II
(207).
PĂLINCĂR v. Grădina.
PÂLINCÎA „parte din sat; aici s-o fiert țuica”
1(235).
V. și Drumu Pălinciii.
- Din subst pălincle ‘loc unde se făcea pălincă’.
PĂLOĂIA sau Părău din Su» „un izvor în
pășune, se tace părău care vine în Valea Zugăului;
era adăpătoare de vite” 1 (121).
222
PĂRĂU
V . și Dâmbu Păloaii, Groapa
- Din spm. ~.
PĂLTINÎȘU „coastă, loc accidentat cu pășune;
mai jos îi pantă mai dulce” 1(11); „un deal întins; îs
căsi și grădini, au fost demult paltini” II (84), „un
pic de platou pe-un vârv de deal; au fost și sânt
ș-acuma paltini” I (86); „loc bun, loc drept pășune;
poate c-o fost oarecând pădure de paltini” IV (289).
V . și Drumu la Păltiniș, Izvoru din Vârvu
Păltinișului.
- Din subst. păltiniș (pl. păltinișuri) ‘loc cu
paltini’.
PĂMÂNT. Pămantu de la Icléjie „pământ
arabil; a fost a bisericii” 1 (193) - v. Iclejia; - de la
Râturi „teren arabil, loc drept” II (237) - v. Râtu-,
-de la Sighét „o bucată de pământ în hotar cu
Sighetu” II (205) - v.Sighelu Silvaniei; -din Jos
= Șisu; -din Rât (188); -Forțât sau Tânțălău
„pământ primit’ I (213); - Forțat „teren arabil dat
după 1920 la oameni” I (237); - la Punți „șes, loc
drept ca masa; a fost punte peste vale” I (205); - lui
Pdrgheț „o bucată de pământ de sub Cărbunari,
teren în pantă, arabil și pășune” I (57) - Porgheț,
por.; -Onuțoăii „grădinile din sat, pantă” I (9) -
Onuțoaia, spm. <Onuț, n. pers.; - pe Vale sau A
Prighii sau Pămantu Dieciițului „loc arător” II
(111) - Diecuțu, spm.; -Primarului sau magh.
Bíró-föld (190).
Pământurile cele Lungi „niște pământuri
înguste, din drum către Păușa, pe Valea Treznii,
până sub Dealu Săcii” II (37); „pământuri mai lungi,
arabil” IV (68); -din Tog „arabil, lângă calea
ferată” I (231) - v. Togu; - Filipeștilor sau
Filipâștilor de peste Deal „coaste, arabil” 1 (209) -
n. grup filipești <Filip, pren.; - la Temetéu sau
După Sat „teren arabil în pantă” I (231); - Lungi
„șes, pământuri lungi tare” I (176); - pe Vâle „loc
un pic dâmburos” II (164); - Râșii „șes” I, „teren
arabil, drept, pe malu Someșului, are culoarea roșie”
11(176).
La Pământuri sau Lábú Barónului „o bucată
de teren în mijlocu șesului” I, „teren arabil, șes”
II (283); Între Pământuri „bucăți de pământ și
printre ele fânaț” III (52).
- Din subst. pământ (pl. pământuri) ‘teren
arabil’.
PÁNCÉNI v. Drumu.
PANTIOÁIA v. Buricu.
PĂRĂSCUȚA „fânaț, pășune” I, „o vălcică, o
gropiță” III (70).
V . și Dâmbu Părăscuții, Fundu —.
- Din n. pers. ~.
PÂRÂU [părăyu] „o vălcea mică, izvorăște de
sub pădure și se varsă la Șimleu” I (25); „este un
părăuaș, vine de la Stână, se varsă în Vale” II (130);
„un șanț, era un drum de care, lângă Prunduț”
11(139); „șes, arător, nu este părău, între ștrec și
Someș” III (139); „uliță unde este izvoru cu apă
PÂRÂU
rece” 1 (151); „izvorăște din Vălcele și se varsă în
Someș” 1 (176); „părău care curge din sat; e apă
numai când sânt ploi” I (195); „izvor de apă la
marginea pădurii” I (204); „un părău, izvorăște de la
Irtaș și se varsă pe Râturi” II (244); „un părău care
curge din hotaru Cosniciului de Sus și se varsă în
Valea Cerișii” I (249); „un părău, când sânt ploi
numa curge, se varsă în Valea Cerișii” 1 (250).
Părău Âborului „părău cu apă, izvorăște din
Pădurea Culmiții și se varsă în Zănicel” I (232) -
v. Aboru; ~ Acrișesc (113) - adj. acrișesc < n. grup
acrișeni <Acriș, n. pers.; ~Adăpăt6rii (64) -
v. Adăpătoarea; -Albului (4; 13; 21) - Albu,
n. pers.; - al Doilea sau magh. Ket-patak „părău,
vine de la Halmăj, trece prin Goz și se varsă în
Bărcău; s-a format din două păraie, îi al doilea părău
de la drum” I (253); - Atacului „un părău, vine din
Pleșe, se varsă în Valea Mierții; în sat e o fântână la
care îi zicem Alac și părău vine pe lângă ea” I (29);
„părău cu apă, izvorăște de sub Pieșă și se varsă în
Valea Crăsnii” II, „trece pe lângă un teren numit
Alac” IV (287) - v. Alacu2; ~ Alésii „părău, vine de
la Groapa Natului, se-ntâlnește la Fântâna Aleșii cu
Părău Radului și cu Părău Lilii, mere prin sat și prin
țarină, se varsă la Valcău în Barcău” II (272) -
Alesă, pren.; -Alunișului (118, 125; 140; 289) -
v. Alunișu; ~ Arămii (25) - Aramă, n. pers.;
- Arinilor „părău, izvorăște de sub Poiană, se varsă
în Liua” III (267) - v. Arin-, -Arinoăsii „părău,
lângă sat” III, „aduce arină de pe stani” II (100) -
v. Arinoasa; ~ Aristriului „un părău între Dâmbu
Morii și Aristrii, se scurge la Vale” III (276) -
v. Aristreiu; - Arsurii „părău cu apă, izvorăște de
sub deal din Fața Arsurii și se varsă-n Valea
Agrijului” 1(14)- v. Arsura’ ~ Babărâtului „părău,
vine din Pădurea Aghireșului și se varsă în Colițca”
I (3) - v.Babărâtu; -Băciului (125; 150) —
v. Baciir, - Bidonului (192) - v. Badon; ~ Bălurilor
„părău cu apă, se formează din deal, dintre
Dumbrava și Balurile, se varsă în Părău Zăghidului
și ăsta în Valea Almașului” II (59) - v. Bal;
-Bârcului (27, 32; 57; 76; 103) - v. Bercu;
~ Barónului „părău sec; a fost locu baronului din
Crasna” I (3) - Baronu, spm.; - Bădocușului (132)
- Bădocuș, por.; - Băiciiții (57, 58) — v. Băicufa;
~ Băii „părău, vine de la Obârșie, trece pe lângă locu
unde a fost baia de cărbune, se varsă în păraiele de
la Stobof” II (27); „părău; acolo este o baie de
cărbuni părăsită” II (133) - v. Baia'; - Bălâciuli
„izvorăște de la Picioarele Ursoaii, se varsă în Valea
Satului” II (95) - v. Bălaciu; ~ Bălăiâștilor I (70) -
n. grup bălăiești < Bal, n. pers.; — Bălăndâștilor
(279) — n. grup bălăndești < Bălăndoaia, spm.;
- Băltănfții (140) - Băltănifa, spm. <Băltan, n.
pers.; — Băncii „așa se numește Părău Zelebicului pe
porțiunea de la izvor până când iese din Pădurea
Băncii” I (3); - Bărăciunii (68) - v. Bărăciunea;
~ Bărcului (67) - v. Bercu; - Bărsâcănului celui
223
PÂRÂU
Măre „izvorăște din Măgura și se varsă-n Valea
Sfântă” II (287) - v. Bărsacănu; ~ Bâdichii (25) -
Bădică, por.; — Barlii Mari „izvorăște din hotaru
Dragului, de la Labu Bârlii” I (63); - Bârlii Mici
„părău cu apă puțină, izvorăște din Fundu Bârlii
Mici și se varsă-n Valea Satului” I (63) - v. Bârlea;
~ Bárlógului „curge din Bârlog, se varsă în Valea
Mănăstirii” III (97) - v. Bârlogu; ~ Bârnelor „părău
cu pădure de-o parte și de alta, se varsă în Vale”
II (144) - v. Bârnă; ~ Béchii (227) - Beca, n. pers.;
-Belciugului (117; 123) - subst. belciug „ochi de
lanț” I (123); - Bélfii „vine de la Fântâna Marcului
și de la Fântâna Popii, mere drept în Someș” I (122)
- v. Balta; — Bénii (66) - Benea, n. pers.; - Bânții
(284) - Ben/ea, n. fam.; -Bențoâii sau Valea
Brădulețului (273) - Benfoaia, spm. < Benfea, n.
fam.; - Bercii „vine din hotaru Bercii, se varsă în
Valea Almașului” V (66) - v. Bercea; — Berbecănâaii
(21) - Berbecănoaia, n. pers.; -Bércului (38, 39;
266; 278); - Bérecului (68) - v. Bercu; - Beséricii
(29; 113; 211) - v. Biserica; -Beșicurilor (72) -
v. Beșică; - Beșii „izvorăște de la Dealu lui Ciocoi și
se varsă în Vale” III (69) - Beșe, por.; - Bicașeilor
„izvorăște din Dumbrava și se varsă în Brișcă, îi în
hotar cu Fizeșu” I (267), „se arădește din pășune, se
scoboară în Brișcă” I (272) - subst. bicașiu (pl.
bicașei) „o piatră albă, ca un ou" I (267); - Bicului
„izvorăște din Bic, se varsă în Crasna” VII (217) —
v. Bic; -Bidișcutului (278) - v. Bidișcutu; - Binii
[bd'ini] (146, 147) - v. Bina; -Birăului (122) -
Birău, spm.; - Bițului „se formează de la Fântâna
Bițului de sub Dealu Goronetului, se varsă-n Valea
Minișului” I (16) - Bițu, n. pers.; - Blăjdiii „părău
cu apă pe lângă pădure, se varsă în Valea
Almașului” I (21) - Blăjoaia, n. pers.; - Blidărului
„izvorăște de sub Măgura” III (287) — v. Blidaru;
- Blidăroăiii „izvorăște din niște râpi și se varsă în
Valea Almașului” I (52); „izvorăște din Blidăroi și
se varsă în Părău Gârboului” I (53) — v. Blidăroaia;
- Bóbului „părăuaș, se varsă în șanț” 1 (103) -
v. Bob; -Bocióului „izvoră de la Vârșolț, se varsă
în Zugău; ar fi fost cândva peri acolo” VII (217);
- Bócului (6) - Bocu, por.; - Bódii (52) - Bodea, n.
fam.; - Bogătului „părău sec” III (36) - V. Bogătu;
- Bogdănii (26; 33) - v. Bogdana; - Boiănului
(121) - v. Boian; - Boieșului (6) - Boieșu, n. pers.;
— Bológii [bolóji] (18) - v.Bologa; -Bolovănului
sau - Mâlurilor „un părău, vine de către Ciureni,
are un bolovan în capăt” 1, „trece prin Maluri în
Vale” III (85) - v. Bolovanu, Malu; - Bondului
(95) - v. Bontău; ~ B6nții „izvorăște din Osoi, se
varsă în Toplița” I (275) - Bonfea, n. pers.;
-Borhăzului „curge apă pe el numai când plouă;
s-o descoperit ceva bucăți de cărămidă arsă” II (55)
- subst. magh. borház „casa vinului” II (55); — Borii
„vine din Fundu Borii și intră în Valea Dragului”
III (70) - v. Bora; - Borlăcului „izvorăște din Fundu
Borlacului, se varsă în Vale” III (69) - v. Borlacu;
PÂRÂU
— Borșovâiului (68) - V. Borșoveiu; ~ Bórtelor
„vine de la Borte, curge în Vale” I (41); - Bortii
Lupului „părău de sub Dâmbu Bârlogului, se varsă
în Părău Măguricii” I (275) - v. Borta', - Birtișii
(98) - v. Bortișa; ~ B6rții (124) - v. Borta', - Borza
(286) - v. Borza', -Boșintăului „izvorăște din
pășune, de pe hotaru Șărmășagului, se varsă în
Crasna” I (231) - v. Boșinteu; -Bóului (158) -
v. Bow, — Bozólnicului (26) - v. Bozolnic;
— Brăzilor (264) - v. Brad', ~ Brébilor [brébd'ilor]
(43) - v. Brebi-, - Brérii (93) - v. Breaza', ~ Briii
= GhiróIgiu; -Brusturilor „părău scurt, curge în
Valea Grebănului” III (283) - v. Brustur, - Biicșii
(73) — v. Bucșa-, - Búcurului (45) - v. Bucuru;
- Budiléului (123) — Budileu, prob. n. pers.;
- Budiului „izvorăște de la fântână vine de la Budii,
se varsă în Valea Blidiresii” III (287); „izvorăște din
Fânațe, se varsă în Valea Satului” I (288) -
v. Budiu; ~ Búdvelor (93; 101) - v. Budvă;
-Búhelor „izvorăște din Pietrosu și se varsă în
Părău Ursoii” I (56) - subst búhá ‘bufniță’;
— Bulbúcului (70; 114; 134) — v. Bulbucu;
-Bâlciului „o așezătură, coboară până în Valea
Bărcului” II (67) — v. Bulciu; - Bumbului (63; 82) -
Bumbu, por.; - Búnii I (80) - V. Buna; - Burcășăștii
sau -Burcășâștilor sau -Prelúcii (279) -
v. Burcășasca, Preluca; - Burcii I, II sau - de la
Burcă III (105) — v. Burca; -Burtúcilor (145) -
v. Burtuca; - Butin ului „părău, plantație de acăți”
I (80) - v. Butanu; - Butâșului „tufiș, nu curge apă
permanent” I (153) - subst butaș ‘lăstar, răsad’;
— Bútchii (62) - Butcă, n. pers.; - Butícii [butíöi]
„s-a născut dintr-un izvor de la poala muntelui și se
varsă în Valea Ciorochii” I (6) - Butică, n. pers.;
-Bútii (21; 275) - Bula, n. pers.; - Buțulăștilor
„vine de la Fântâna Buțuleștilor, se formează apoi
Valea Sacă” I (273) - n. grup bufulești < Bufu, n.
pers.; - Călăului „izvorăște din Pădurea Călăului, se
varsă in Zugău” II (206) - v. Călău; -Cilului
„izvorăște din Valea Vacii, se varsă în Vale”
III (173); - Cilului sau Valea Cilului „izvorăște de
la Budulău” I (82) - v. Calu; - Cântii „părău, o râpă
cu arcați” II (15) - v. Canta; -Cantónului (14) -
v. Canton; -Ciprii (122) - v. Capra-, -Caprólii
(53) - v. Caprolea; -Cirpenilor (202; 272);
-Cirpinilor (80); -Cârpinului „îi zice așa pentru
că în capătul lui a fost un carpen bătrân” II (266) -
v. Cârpenu; — Ciselor „izvorăște din Poiana
Taurului, se varsă în Valea Almașului, curge pe
Valea Caselor” I (53); „de la Muncel cură și se
varsă-n Vale, aici jos în sat are mai multe case pe
el” II (144) - v. Casă; -Casiriului „se pornește de
la o fântână în jos; era a unui casir comunal” I (25) -
subst casir ‘casier’; — Cădărâștilor (287) — n. grup
cădărești <Cadar, n. pers.; — Călărașului (284) -
v. Călăuș; - Călcâiisii „izvorăște de la Călcâiasa și
se varsă-n Valea Agrijului” II (12), - Călchiisii I,
III sau -Călcâiăsii II „izvorăște din fundu Călcâiesii”
224
PÂRÂU
n (7) - v. Călcâiasa; -Căliminului (42) - V. Călimanu;
~ Călinii „vine de la Călina, se varsă în Valea Recii”
n (175) - v. Călina; -Căloăii sau ~Căl6ii (118,
120, 122, 125) - Căloaia, n. pers.; — Căluzii „un
părău în sat pe lângă Căluda” [*] (276) - v. Căluda;
- Căpotiștilor (275) - n. grup căpotești < Capotă,
n. fam.; -Cărărilor „izvorăște de la Secătura
Crișanului, se varsă în Toplița” I (275) - v. Cărarea;
-Cărbunărului (21; 279) — v.Cărbunaru;
-Cărpinișului II sau -Cherpinișului I „izvorăște
din Ogrăzi, se varsă în Părău Dolului” I, „pe lângă el
îi o pădurice de carpini” II (67) - v. Cărpinișu;
-Căsilor „pășune, îi hotar cu Lozna, vine de la
Gorunu Mare și se varsă în Someș” I (140) -
v. Casă; - Căsuții (63) — v. Căsuța; - Cătămărălului
„izvorăște din Cătămarelu” I (64) - v. Cătămărelu;
-Cătunfții (98) - Cătunița, spm.; -Căurgii
„izvorăște din Căurga, se varsă în Părău Căpușului”
IV (68) - v. Căurga; - Cânelui „izvorăște din Spini
și se varsă în Valea Sâncraiului” I (69);
-Cânepâlelor „curge pe Cânepele și se varsă în
Părău lemăuli” II (61) -v. Cânepea; — Carlii (16) -
Cărlea, por.; - Cecăâilor sau - Oltoânilor (87) —
v. Cecăoi; - Cehăii „vine de pe Cehaia, curge în
Vale” I (74) - v. Cehaia; -Céhului (54) - v. Cehu;
-cel Măre (98, 100; 279, 281); -cel Mâre sau
-Tietúrii „izvorăște din pădurile cele mari și se
varsă în Crasna” I (286) - v. Tăietura; - cel Mic
(98, 100); - cel Rău „părău cu multe bărăciuni și cu
tină” I (16); „îi un părău foarte adânc” IV (54); „o
deșelătură între dealuri, râpă” I (197); - cel Strâmt
„izvorăște din pădure, din vârvu dealului” I (53);
-cel Tinós „vine din culmea dealului, de la Valea
Hrăii, se trage la Ruginoasa” I (140) - adj. tinos
‘noroios’; - Cerboâii „vine din Capu Cerboaii, vine
în Vale” I (85) - v. Cerboaia; -Cetățililor (6) -
v. Cetățeaua; - Ceterâșului (128) - Ceterașu, spm.;
-Cetérnii [Setárni] „părău, are izvor; ca să nu se
piardă apa s-o pus ceteme” (199) - v. Citerna;
-Cherecheșfții (138) - Cherecheșița, spm.
< Cherecheș, n. pers.; -Cherpenfșului (272) -
v. Cărpinișu; - Chértiului sau - Câtu Calului (6);
-Chirtiului [férfuluj] „izvorăște din Dumbravă, de
sub Dâmbu Cucului, se varsă-n Valea Almașului”
1(148) - y. Chertiu; -Chietúrilor „vine de la
Șesuri, se varsă în Vale” I (139). - v. Cheietură;
~ Chicerii (274) - v. Chicera; — Chiiș0riIor „părău
fără apă, vine din pășune, se varsă în Valea
Agrijului, au fost două păraie și s-au întâlnit
laolaltă” II (38) - v.Chiișor; -Chilfii [t'iliji]
„izvorăște din Dosu Chiliii și se varsă în Părău
Gâlgăuțului” I (56) - v. Chilia; -Chiminii [Vimirti]
- Chimina, prob, pers.; -Chișcutului „părău, vine
de la Bolodâmb în Vale” I (162) - v. Chișcutu;
- Chișoâii „părău cu apă și locu de pe lângă el” I
(62) - Chișoaia, spm. < Chiș, n. pers.; - Chfșului
[t'ișuluj] I, II sau -Chfșilor III „izvorăște din
pădure, din Chiș, se scurge în Valea Purcărețului”
 PÂRÂU
II (137) - v. CAr’ș; - Chitizoșii „vine din Chiuzoșea,
se varsă în Crasna” III (240) — v. Chiuzoșea',
~ Cicherii sau - Flitului „vine din Cichera, da la
Flit” III (48) - v.Flitu; -Cicherii (109) -
v. Chicera; — Cingóii „izvorăște dintre dealuri și se
varsă în Valea Almașului" II (52) - v. Cingoaia;
-Ciocănii „izvorăște din Berc și se varsă în
Comăneasa” II (270) — Ciocana, n. pers.;
— Cióciului (55) — Ciociu, por.; —Cioclovinelor
„teren cu rupturi, părău, se varsă-n Valea Cocorii”
1(146); -Cioclovinelor sau La Cioclovine „se
varsă-n Valea Cocorii, pășune” I (147) -
'/.Cioclovina', -Ciogâșului „părău cu apă putină,
seacă” II (40) - v. Ciocașu; -Ciőnchii (97; 279) -
v. Cionca', — Ciónii (47) - Ciona, n. pers.; — Ciórii
„părău cu apă, n-are izvoare, au fost lemne în care
și-o fi făcut cuib ciorile” III (281) - subst. cioară;
- Ciorlăușului „începe de la capătu Grădiștii și se
varsă-n Valea Gârboului” I (148) - subst. ciorlăuș
(pl. ciorlăușe) „o piesă la car care leagă în partea de
sus loitrele din față” 1 (148); - Ciormăgului (75);
-Cioroășului „un părău care fuge printre
pământuri, curge de la cioroi” I (209) - v. Cioroașu;
- Ciorócii „vine pe Cioroca și se varsă în Vale” I
(26) - v. Cioroca; -Cioróiului (15; 18; 64; 76);
— Cioróiului Măgurii II sau - Cioróiului „izvorăște
din vârvu Măgurii, este un izvor cu cioroi acolo, se
varsă în Valea Mare” IV (287) - v. Cioroiu;
-Cirișului I sau -Cirișilor II (75) - v. Cireșu;
-Citérnii „a fost o cetemă pe care mergea apa în
halău” I (123) - V. Citerna; -Ciubăncânilor (85) -
n. grup ciubăncani < Ciubăncan, n. fam.;
-Ciucului (21)-Cmc, por.; -Ciulicului „izvorăște
din Ciulic și se varsă în Valea Satului” IV (30) -
v. Ciulicu; — Ciulului „izvorăște de la o fântână de
pe Ciulu și se varsă-n Valea Drăgușoaiii” I (11);
„izvorăște din Ciulu și dă-nt-altă apă, în Drăgușoaia”
II (13) - v. Ciulu; -Ciungilor [óúnjilor] (75; 85; 93;
275; 279; 287) - v. Ciung; - Ciurgăului „părău ca o
covățea” I (90); „părău ce se varsă în Valea
Cuptoarelor” I (120); „izvorăște din fundu părăului,
din Ciurgău” I (147) - v. Ciorgău; - Ciurgăului sau
-Cósmii „părău cu izvor, înainte era numai un
ciurgău” I (146) - Cosma, n. pers.; -Ciutului „mai
mult râpă, n-are fântână” II (279) - subst ciul „țap
sălbatic” II (279); - Clăilor „un teren lărgit acolo se
strângea fânu, are și apă când plouă” I (146), „se
varsă în Valea Teștiorii, acolo se făcea clăi de fân
mai nainte” 1(147) - v. Claie; -Clijii (267) -
v. Iclejia; ~ Clinului „un loc ca un triunghi, loc cam
ascuns, acoperit de tufe, cu spini” I (90) - v. Clin;
- Coășfii cei Rele „izvorăște de la Coasta cea Rea,
vine până în Valea Boului” I (275) - V. Coasta;
- Cóbii „o mică depresiune între dealuri, cu un fir
de apă pe ea” I (13) - Cobe, hip. <Iacob, pren.;
-Cócinilor „izvorăște de la Câmpuri și se varsă în
Valea Răchiții” I (275) - v. Cocină; ~ Cdcișului
(70) - Cociș, spm. < cociș „birjari’ III (70); - Cocórii
225
PÂRÂU
„izvorăște din Petrosu, se varsă-n Valea Cocorii”
I (147) — v. Cocoara; — Cocostârgului „nu are apă,
umblau cocostârgi pe acolo” III (97); - Codiții „așa
i-o zis la părău ala că-i mai mic și-i pădure mai
puțină” II (89); -Colibilor „o râpă mare” I (23) -
v. Colibă; -Cólnicelor „când vine apa se varsă tot
în Valea Ciurenilor, e o râpă” I (88) - v. Colnicu;
— Cólnicii „un părău, iese de la un izvor de la
Săcădaș, vine în sat și curge în Vale” I (95);
-Coltăuălor „izvorăște de la Colibi; sânt niște
pietri mari acolo în pădure” II (31) - v. Coltău;
-Cómanului „izvorăște din Coman, se varsă în
Părău Satului" I (59) - v. Comanu; — Comoriții
„n-are apă, numa când plouă” I (90) - v. Comorifa;
-Cânii (47) - Conea, n. pers.; -Cóntrii „îi lângă
un teren numit Contra” IV (287) - v. Contra;
- Copăcâlului „vine din Poiană, se varsă în Valea
Ruginoasă, este acolo o bucată de teren Copăcel” III
(31) - v. Copăcelu; — Copoăsii „părău, nima când
plouă; este și ceva pădure” I (264) - v. Coposu;
- Corboâii „părău cu apă pe lângă Muncel” II (42);
„izvorăște din Fundu Teiului și trece prin Corboaia”
III (46) - v. Corboaia; -Córbului sau Valea
Córbului „se formează din Fântâna Corbului” I (4);
- Córbului „vine din Dealu Corbului” I (37); părău
cu tufișuri pe el” I (81); „părău cu pădure” III (94);
„un părău, n-are apă, se trage către Valea Costițelor”
11(157), „părău, miezunie cu Grozlău” II, „s-a ținut
de hotaru Tranișului” [**] (158); „izvorăște din mai
multe izvoare din Gribăn și se varsă în Valea
Poiului” III (281); „izvorăște din Pleșe, se varsă în
Valea Mare, îs fânațe pe lângă părău” IV (287) -
v. Corbu; - Corlâte „izvorăște din Corlate, se varsă
în Crazna” II (217) - v. Corlatu; ~ Córnilor (54; 70;
77; 80; 93; 105; 118; 266) - V. Cornu';
-Cornișănilor „izvorăște din pădure, se varsă în
Valea Șoimușului” (177); - Cornițelului „izvorăște
de la hotaru Poniții, se varsă în Valea Priei” I (280);
„părău care sacă” II (287) - v. Corniței; -Córnului
„au fost lemne de corn, vine de la Vrănicioară” II
(96) - v. Comu1; -Córnu Sprfii „izvorăște din
hotaru Purcărețului, din Bogdana, se varsă în Valea
de pe Râturi” I (136) - v. Cornu2; -Corobănii „se
formează din Fundu Corobănii și se varsă-n Valea
Luncii” 1, „o groapă mare” II (16) - v. Corobana;
~ Coroblștinii „un părău pe lângă pășune și pe lângă
pădure” I (125) - v. Corobiștina; - Cărții „vine din
Fundu Corții, se varsă în Valea Dragului” II (70) -
v. Corfa; ~ Costănii (70) - Castan, n. pers.;
- Costobic (3) - v. Costobicu; - Coșârului (74; 97)
- v. Coșaru; - Coșirelor „un părău ce se trage din
Fundu Coșerelori’ II (137) - v. Coșaru; ~C0șului
(283); -Cotânului „izvorăște în sat și se varsă în
Valea Mirajului” I (21); -Cotroâpelor (137) -
v. Cotroapa; - Cotrópii „un părău care cură printr-o
așezătură, Cotroapa” II (108) - v. Cotroapa;
-Cotrópilor „izvorăște de sub Măgura Sângiorzului,
se varsă în Valea Sângiorzului; s-a cotropit pământu
PÂRÂU
acolo, s-a lăsat în jos” I (11) - v. Cotroapa; -Cótu
Cilului „vine în Valea Gropii Mari" I (6) - v.Cotu;
— Cózmii (89; 281) — Cozma, n. pers.; -Crăii sau
Vălea Crăii (52), - Crăii „trece prin Craia” II (55)
- v. Craia; — Crtțului „o lăsătură între Legheleu și
Vii” III (158) - Crefu, n. fam.; -Crinții „vine din
Fundu Crinții” I (96)-v. Crinta; ~ Crișânilor (120)
- n. grup crișeni < Crișan, n. fam.; — Cristii [cnsti]
„vine de la Dosu Cristii, iese la Vale” I (97);
— Cristii sau Părău de la Vălceăua Cristii „îs două
păraie care se unesc, se varsă-n Vale” I (145) -
Cristea, n. pers.; -Cristinésii [cristínési] (21) -
Cristineasa, spm. < Cristea, n. pers.; - Crucii „uliță,
e crace de dramuri” I (90) - v. Crucea; - cu Bolovăne
„pășune pe care este o apă” I (186) - v. Bolovanu;
~ cu Căiu „părău în pădure” 1 (80) - v. Calu; ~ cu
Ciorgói „izvorăște din pădurea Lăzuț și se varsă în
Bărcău, este un izvor acolo care curge încontinuu pe
cetemă de lemn” I (270) - v. Ciorgău; - Cucului „o
porțiune de deal cu pădure, de la Cucu în jos, părău
numai de-acolo-n jos se formează și se varsă-n
Valea Ciurenilor” II (89); „e livadă pe părău, n-are
izvor” I (128); „vine de pe dealuri și se varsă în
Valea Sălajului” I (168) - v. Cuc; -cu Lemnele
(115); -Culeșâii (18) - v. Culeșoaia; -Cuptoărelor
„izvorăște de la Săcătura Crișanului și mere în
Toplița” I (275) - v. Cuptoru; - Curățării „vine de
la Cufiindoasa, de ia Dumbrava Letchii, vine pe
lângă Ciula, se varsă în Valea Sacă” 1 (132) -
v. Curălura'; - Curmăturii sau -Cioróiului (74);
- Curmátúrii „izvorăște de Ia Curmătură, se varsă
în Valea Dosului” I (109); „este o șa, prin părău ăla
se poate trece în cealaltă vale, e o curmătură” II
(122); -Curmăturii sau - Rogojinii „vine de la
Curmătura, trece pe la Rogojina, mai în jos îi zice
Părău Rogojinii, se varsă în Vale” I (126) -
v. Curmătura, Rogojina; - Cúrpenului [curpănuluj]
(93); -Cúrpenilor (96; 101; 275) - v. Curpen;
-Curții (44; 49; 120; 177) — v. Curtea; -Curtiulău
„vine dinspre Băi Zăuan și se varsă în Barcău” I
(248) - v. Curtiulău; - Cărții „părău începe de la
Curta și se varsă în Valea Ursoiului” 1 (232) -
v. Curta; - cu Sócii (98) - v. Soc; ~ cu Stănățu
„e un stan în fundu părăului, un pic de stan” I (122)
- v. Stănuțu; -Căților „acolo era ceva piatră de
ascuțit coasă” III (52) - v. Culea; -Cățului
„izvorăște din Măgura și se varsă în Părău
Gârboului” 1 (53) - Cufu, por.; — Cuzupéghiului
(217; 218) - v. Cuzupéghiu; ~ Dâscălului „izvorăște
de sub coaste din Goronet și se varsă-n Valea
Minișului” I (16); „Ioc drept, fănaț, curge un pic de
părăuaș; a fost a unui dascăl bătrân” III (52) -
Dascălu, spm.; - Dănăii „izvorăște de la Izvoare, se
varsă în Valea Agrijului” I (12) - v. Dănaia;
-Dărăbănului „vine de la Hanoșa, se varsă în
Valea Pieșii” [*•] (158) - Dărăban, n. fam.;
- Deălului „izvorăște din pășune din Dealu Mare, se
varsă în Bărcău” III (267); „vine prin pădurea
226
PÂRÂU
Arsura și se varsă în Valea Șcheii” I (274); - Deălu
Bóului (275); -Deălu Córbului (275); -Deălu
Crfșului (275); - Dealului Curăț (16); - Deălului
Sătului (279) - v. Dealu; ~ de către Poiănă „vine
dintre păraie, trece prin sat și se varsă în Valea
Almașului” II (64) - v. Poiana; — de Deăluri
„izvorăște din Dumbrava și se varsă în Barcău; se
denumește un loc lângă el Dealuri” III (267) -
v. Dealu; - de după Deal (61; 278) - v. Dealu; - de
după Oărzâna (50) - v. Oarzâna; -de la Băi
„izvorăște de la Fântâna Neaghii, se unește cu un
părăiaș ce vine de la Groapa Mare, mai jos captează
Părău Boieșului” I (6) - v. Baia2; ~ de la Bisărică
(50) - v. Biserica; - de la Chiscúta [fiscúta] (41) -
v. Chiscuta; -de la Chișcut „se formează de la
fântână, se varsă în Valea Mare” I (197) -
v. Chișcutu; — de la Cigleăn sau - Sătu Bătrân
„izvorăște de la Ciglean, trece prin Satu Bătrân”
I (43) - v. Ciglean; - de Ia Cioróiu P6moș sau
-lónu Flórii (279); -de la Cirăși „împreună cu
Părău Măgurii formează Valea Târgului” I (96) -
v. Cireșu; - de la Ciungi I sau - Ciúngilor
II „izvorăște tot de la pădure și se varsă în Valea
Năzii” I (16) - v. Ciung; - de la Coăstea Pășterii
„vine de la Strenț, merge în Vale Mare” I (96) -
v. Coasta; - de Ia Coperativă sau - lui Ghiuri
(214); -de la Dâmburi „vine în Vale” I (90) -
v. Dâmbu; - de la Fântâna Bențoâii „izvorăște din
Fântâna Bențoâii și se varsă în Valea Agrijului”
1(11); -de la Fântâna din Iclejie „părău de la
Fântâna din Iclejie până-n Părău Grepșii” I (6); - de
la Fântâna Fâurului „curge în Valea Satului”
I (288); - de la Fântâna-n Deal „apa din Fântână-n
Deal se scurge în Valea Solonii" I (146); - de la
Fântâna Réce „se varsă în Părău Satului” IV (30);
-de la Fântâna Tâlhâriului „izvorăște de Ia
Fântâna Tâlhâriului și se tălnește cu ala de la Fundu
Vilii și se varsă-n Vale” II (60) - v. Fântâna; ~ de la
Fundătură (61) - v. Fundătura; -de la Fúndu
Vilii „se varsă la Sânpetru în Valea Dreaptă” II (60)
- v. Fund; - de la Gârla „cu Părău Sălcii formează
Valea” I (90) - v. Gârla; ~ de la Groápa Cioróiului
„izvorăște din Groapa Cioroiului și se varsă în Valea
Săcăturii” II (279) - v. Groapa; - de la Gúra
Deălului „izvorăște de pe Coastea Dolului, se varsă
în Vale, coboară prin Gura Dealului” III (69) -
v. Gura; -de la înhâituri „între Față și înhâituri
este-un părău, se răstoarnă pământu că-i loc izvoros”
III (58) - v. Hâitura; -de la Lunci (71) - v. Lunca;
~ de la Piătra Dâriii (284) — v. Piatra; - de la
Pietróc (282) - v Pietroc; - de la Pódu Mâlului
„izvorăște de la Obârșie și se varsă în Vale” I (54) -
v. Podu2; - de la Pódu Roșu (43) — v. Podu'; - de
la Poiâna Méntului (63) - v. Poiana; - de la Ptițu
Sec (98) - v. Pufu; -de la Râtu Chiții (148) -
v. Râtu; -de la Rétea (166) - v. Rețea; -de la
Școala Véche (214); - de la Șăsu Mic I sau - lui
Șisu Mic IV „vine de la Dâmb, trece prin Luncă și
 PÂRÂU
se varsă în Someș” I (118) - v. Șeșu; - de la Tău
„izvorăște de la Tău” I (60) - v. Tău; ~ de la Tâșieț
(41) — v. Teșiefu; -de la Toăderu „izvorăște din
Toaderu și se vareă-n Părău Trestiii” I (64) -
v. Toaderu; -de la Trei Fântâni (275) -
v. Fântâna; ~ de la Țigânu „în capu locului pe unde
trece părău stă un țigan covaci (= fierar)” I (43) -
Țiganu, spm.; -de la Ulmi „izvorăște din pășune
din Lopaț, curge în Valea Horoatului” III (162) -
v. Ulmu; ~ de la Válea Gălpaii „izvorăște din Dealu
Gălpâii și se varsă în Părău lemăului” II (61); - de
la Valea Piétrii „izvorăște de la Poiana din Jos și se
varsă în Valea Agrijului” I (47) - v. Valea; - de la
Vârvu Șănțului „izvor sus pe Șanț, din piatră iese
apa, se varsă în Valea Agrijului” IV (50) - v. Vârvu;
- de la Zmidă [zmnidă] „izvorăște de sub Deal de la
Capu Dumbrăvii” I (16)-v. Smida; - de la Zoâmpă
(63) - v. Joampa; -Dilnițelor „izvorăște din
Delnițe, vine prin hotar și trece prin mijlocul satului
și se varsă în Vale” I (136) - v. Delnifa; ~ Dénciului
(272) - Denciu, n. pers.; -de pe Fund (60) -
v. Fund; - de pe Fundătură (60) - V. Fundătura;
-de pe Fúndu lui Sigheti „un părău, se trage tot în
Vale” I (41) -v. Fund; - de la Gropi [gropf] „vine
de pe Gropi” II (174) - v. Groapa; -de pe Osoi
(60) - v. Osoiu; -de pe Purcăreața Mâre (64);
-de pe Purcăreâța Mică „izvorăște din Purcăreața
Mică și se-ntâlnește cu Părău de pe Purcăreața Mare,
se varsă-n Valea Trestiii” I (64) - v. Purcăref; - de
pe Rogoâze (134) - v. Rogozu; -de pe R6vină
[rdd'ină] (1) - v. Rovina; - de sub Cârpini „se varsă
în Părău Catriciului” I (286) - v. Carpenu; - de sub
Chiș [t'iș] „vine din hotaru Vălișoarii, se varsă în
Valea Purcărețului” I (134) - v. Chiș; -de sub
Dalniă (187) — v. Dâlma; - de sub Dungă „curge
din Dungă, mere la Cristolț în Valea Mijlocie”
11(84) - v. Dunga; -Diâcului (120; 133; 146) -
Diacu, spm.; -Dibului (109) - Dibu, n. pers.;
-Didii „mere până-n Valea Rupturii” IV (279) -
Dida, n. pers.; - Diécilor „pădure și pășune, a fost a
diecilor de la biserică" I (176) - subst. diac (pl.
dieci) ‘cantor’; — Digóiului „izvorăște de sub Râpi,
se varsă în Părău Dólului” I (67) - v. Digoiu;
- Digurilor „vine de la Dealu Mare, merge în Vale”
I, II (85) - v. Dig; - din Dósu Grópii (82); - din
Dósu Tăului „se varsă în Valea Luncii" I (16) -
v. Dosu; -din Fúndu Dúchii sau -Huiții sau
Válea Huiții „izvorăște din Poic” I (14) - v. Fund,
Huita; -din Gropi (162) - v. Groapa; -din Jos
(121); - din Poiână „se formează din Fântâna din
Poiană și se varsă în Părău Grepșii” I (6); - din
Poiâna fiii „se fomează din Fântâna din Poiana Ilii
și se varsă în Valea Vârteștii” I (92); - din Poiâna
Pópii „se formează de la Fântâna de la Poiana Popii
și se varsă în Valea Bogdanului” II (227) -
v. Poiana; - din Secătura Gâtii „izvorăște de la
Măgurice și se varsă-n Valea Goronilor” I (82) -
v. Secătura; - din Sus = Păloâia; - dintre Pădurea
227
PÂRÂU
de la Bárbói și Dósu Mișinii „se formează din
Zoape și se varsă în Valea Trestiii" III (61) —
v. Pădurea, Dosu; - dintre Páráié II sau — de la
Zoâmpă 1 „izvorăște din Zoampă și se varsă-n Părău
Lupilor” II (63) -v. Zoampa; - dintre Páráié (120)
- n. Părău; -dintre Puști „iese dintr-un fiind de
părău, se varsă în Valea Lazului” I (122) - v. Pusta;
-din Válea Búrdii (148); -din Válea Síciului
(208) — v. Valea; - din Válcéle (119) — v. Vălceaua;
-din Zápóde „izvorăște din capătu Zăpodii și se
varsă-n Valea Satului” 1(16); „izvorăște din Zăpode,
trece pe lângă Ulița Mare și se varsă în Părău Satului"
I (59) — v. Zăpodea; — Dioșâii (74) — V. Dioșeia;
- Distorébiului „izvorăște din Distorebi și se varsă în
Bogard” I (286) - v. Distorebi; - Doámnii „părău în
pădure; se zice că se arată cea hâdă (= fata pădurii)”
III (113); - Doándii „izvorăște din Cornu Vlașinului
și se varsă în Valea Poicului” I (284) - Doanda,
n. pers.; - Dóbrului (232) - v. Dobni; - Dólului
„părău care vine de la Doi, se varsă în Valea
Almașului” I (65); „îi zice așa că-i părău satului”
I (67) — v. Dolu; — Dórului (229) - Doru, n. pers.;
-D0rvoșului „izvorăște din Pădurea Dorvoșului, se
varsă în Zugău” II (206) - v. Dorvoșu; - Dósu
Doágelor „începe din capătu satului și se varsă-n
Valea Brâglezului” I (83); - Dósului „îi un părău în
Dos” [♦*] (29); „vine din Dos și din Fundu
Fundăturii” I (36); „acolo se termină hotarul” III,
„ne desparte de Glod, vine în Someș” IV (99); „e în
pădure” II (113); - Dósurilor „vine în Valea Viilor”
I (158); -Dósu Tómii „vine de la Ferecea și se
varsă în Valea Ciubăncii” I (96) - v. Dosu;
-Dricului „părău spurcat, părău urât” I (104);
-Drácóii (21; 143) — v.Drăcoaia; — Drăcoâsii
„izvorăște de la Unghiu Calului și se varsă în
Peștere” I (284) - v. Drăcoasa; - Drăgușoâii „se
formează din Fântâna Boului și se varsă în Valea
Agrijului” I (11) - Drăgușoaia, spm. <Drăguș,
n. pers.; - Drăjânului „loc părăuos, numai când
plouă este apă, pășune” I (32) - Drăjan, spm.;
- Drept „izvorăște din pădure și se varsă în Valea
Zălaului” I (204); - Drócii „izvorăște din Fundătura,
de la Recea, se varsă în Vale” I (204) - Drocea, n.
pers.; - Drumurilor (74) - v. Drum; - Dubiului
„se varsă în Valea Almașului” II (18) - v. Dubău;
-Dulbicului „izvorăște din pădurea Cer, curge
printre Dulbic și Ceacău, se varsă în Valea Borlii”
I (208) - v. Dulbicu; -Dumbrăvii (13; 16; 31; 130,
132; 211) - v. Dumbrava; -Dumbrăvii =~Poiénilor;
-Dumbrăviții (89, 90) - v. Dumbrăvifa; -Dumii
(279) - Duma, n. pers.; - după Căstâuă „curge pe
după Căstauă” I (4) - v. Acastău; - după Cârteș
„cută în Valea de la Gorgan" I (102) - v. Certeju;
- dúpá Vâle „vine de la Pădurea de la Zardă și se
varsă în Crasna” III (220) - v. Valea; -Dușii
„izvorăște din Fundu i Dușii și se varsă în Valea
Almașului" IU (61) - v. Dușa; -Dușdii „izvorăște
din pădure din vârvu dealului și se varsă în Valea
PÂRÂU
Almașului” I (53) - Dușoaia, n. pers.; -Fâgilor
[fâjilor] „începe de la Gura Fagilor și se varsă în
Părău Văii Lungi” I (53) - v. Fag-, -Făgâtului
[făjâtuluj] „părău cu apă puțină, izvoare slabe,
izvorăște de la Băgrinii lui Țângalău” I (6);
„izvorăște din Făget și se întâlnește cu Părău
Bărcului” I (67); - Făgitii „desparte Făgetea de Mal
și merge în Someș” II (120) - v. Făgetu; - Fătului
(80; 101; 125; 146) - Fătu, spm.; -Fânâțelor
„două porțiuni de pământ, curge un pic de apă”
I (190); „părău cu apă puțină, pe părău ala s-a făcut
fănaț” III (281) - v. Fâna/u; -Fântâna Satului
„curge în Vale” I (136) - v. Fântâna;
- Fântânâlelor „izvorăște din Fântânele, se varsă-n
Vale” I (90) - v. Fântânea; - Fântânii „părău lângă
o fântână, o baltă” I (43); „izvorăște de la Ogrăzele
și se varsă în Valea Fântânii” I (54); „fănaț și arător,
o fost o fântână și i-o zis Burtucă” II (64); „se
formează de la Fântână și curge în Vale” III (86);
„este izvor tare, se varsă în Someș” 1 (102); „părău
mic, e sub Viuță” III (118); „părău ce desparte Tabla
de Centălan, arabil” II (120); „izvorăște de Ia poala
Cuții și se varsă-n Vale, acolo sus e o fântână
cu izvor, o groapă” I (144); -Fântânii sau
-Timitéului (117) - v. Fântâna; -Fârșoârelor
(53; 70) - v. Fârșor; -Fericerilor sau - Teștiârii
(144); - Fâții „curge apă din pădure, de la Lăzniece,
se varsă în Someș” IV (98); - Feții cei Mari „se
varsă în Toplița” I (275); - Feții cei Mici (275);
— Fâții Lungi (120; 122); —Feții Măre „vine din
Groapa Boții, curge în Valea Mare” III (97) -
v.Fafa; -Fețișorii (157) - v. Fefáoara; -Ftldânului
[h'ildânului] (21) - Fildan, spm.; -Fflerului (133)
- Filer, por.; - Fflii [h’fli] „izvorăște din Fundu Filii
și se varsă-n Părău Satului” II (59) - v. Filea;
-Finitului „izvorăște din Dâmbu Finetului și se
varsă în Valea Cetățelii” I (275) — Finetu, n. pers.;
-Firézului [h’irezuluj] sau -Sirezului „loc tăuos,
la capătu de către sat; au avut gatere de tăiat
scânduri” I, „a fost un firez purtat de apă” II (95);
-Firii [h’irij (37; 38) - v. Firea; -Fiscutăii „se
varsă în Vale” I (74) - v. Fiscutaia; - Ffzeșului
„vine din Fizeș și se varsă în Vale” I (162) -
v. Fizeșu; ~ Flitului „izvorăște din Cicheră,
se-ntâlnește cu Părău Cicherii și se varsă în Valea
Agrijului” III (48) - v. Flitu; - Flórii = Vălceâua
Florii; - Flórii Niúcului (214) - Florea Niucului,
spm.; — Fogădâuălor „părău c-un pic de izvor, se
varsă-n Valea Agrijului” III (48) - v. Fogâdău;
-Frâpsânului [frâpsînuluj] (14) - v. Frasinu;
~ Frăsinfșului I (77) - v. Frăsinișu; - Frișului
„depresiune, pășune, acolo or avut loc frișeștii” I
(13) - Friju, n. pers.; - Frunzulfchii „se varsă în
Valea Mare” I (109) - Frunzulică, por.; -Fugii
[fúji] „izvorăște din Hotroapă, se varsă în Valea
Fildului” 1 (284) - v. Fuga; ~ Fundăturii „începe
din Fundătura și se varsă-n Vale” I (90); „izvorăște
de la Recea și se varsă-n Vale, dar mai nainte
228
PÂRÂU
se-mpreună cu Părău Drocii” II (144); „vine din
pădurea Crăsnii, n-are apă tot timpu” I (286);
- Fundăturilor „izvorăște din hotăra Muncelului și
se varsă în Vale” I (145) - v. Fundătura; -Gâfii
[gâh’i] (95) - Gafia, pren.; -Gâlișului „are izvora
în Galiș, se varsă în Bercioiu” 1 (35) - v. Galișii;
-Gânii „se varsă în Valea Sânmihaiului” II (36) -
v. Gana; ~ Găgeștii [găjdști] „are apă numa când
ploaie, mere până-n Vale” I (273) - v. Găgeasca;
~ Gălpâii „începe de la Gâlpâia, se varsă în Valea
Almașului” III (54) - v. Gălpâia; — Gărzii (36) -
v. Garda; - Găunoâsii „izvorăște din pădure” I (25)
- v. Găunoasa; -Găurinilor „trece pe la Prisacă și
se varsă în Valea Secăturii” I (118) - v. Găurenii;
- Gávójdinii „izvorăște din Găvojdina și merge prin
hotăra jugăstrenilor” II (123) - v. Găvojdenea;
-Găzdăcuțului „părău de pădure” 1 (146) -
Găzdăcufu, spm.; - Gâlgăiițului „izvorăște din
Dosu Fițului și se varsă în Părău Satului” I (56) -
v. Gâlgăuțu; -Gárbóului „izvorăște din Fundături,
se varsă în Valea Almașului” I (53) — v. Gârbou;
- Ghéorghe Évii „părău sec, trece prin sat, trece pe
sub șosea până Ia Valea Boului” IV (279) -
Gheorghe Evii, spm.; -Gheorghichii „vine din
Dealu Măgurii în Vale” II (126) - Gheorghica,
pren.; — Gherănâsii (123) — v. Gherăneasa; — Ghețârului
„vine printre niște stani, niște stânci, are izvor sus la
Dumbravă sub Dâmbu Cucului, se varsă în Valea
Almașului” I (148) - v. Ghefaru; - Ghiții „izvorăște
din Dealu Ursului, mere jos la Sânpetru” II (60);
„părău, graniță cu Stupini” I (62) - v. Ghefa;
— Ghilii =Martoța; -Ghirós [d'irós] „o viroagă"
1(81); -Ghiurchii „vine din Ghirea, se varsă în
Lușor” I (262); „se scurge în Valea Săcăturii; a stat
acolo Văsălica Ghiurchii” IV (279) - Ghiurca,
n. pers.; -Ghiușânii [d'ijușâni] „izvorăște din
pădure, se varsă în Vale” 1(151)- Ghiușana, spm.;
- Ghiiiții „părău cu tife, are izvor de la Șurupoaste,
vine în Valea Teiului” III (138) - Ghiuță, hip.
< Gheorghe, pren.; - Clădii „o depresiune cu un fir de
apă pe mijloc, se varsă în Valea Groșilor” I (13) -
Glada, n. pers.; — Glighii „izvorăște din Călin și se
varsă în Bărcău” I (267) - Gliga, n. pers.; - Gligórit
(280) - Gligore, n. pers.; -Gliméii „părău, iese din
Glimeie, curge în Valea Porcilor” I (94) -
v.Glimeiu; -Glódului (1; 35; 93) - v.Glodu;
~ Godovănii (96); - Godovénii (58) - v. Godovana;
-Gogónului (89) - Gogonu, por.; - Góii „șes și
părău, se varsă-n Valea Agrijului” II (11) - Goia, n.
fam.; -Góncii „izvorăște din Meseș, se varsă în
Valea Ragului” IV (289) - Goncea, n. pers.; - Górcii
(77) - Gorcea, n. pers., - Goronâșului „izvorăște din
pășune și se varsă în Valea Siciului” 1(202) -
v. Goronașu; - Goronétului „izvorăște din Goronet,
se-ntâlnește cu Valea Agrijului” I (13) -
v. Goronetu; - Góronilor „vine de la Fântâni, trece
printre Vâlcele și iese la Someș” I (119) - v. Gorun;
-Goroniștii „izvorăște din Meseș, trece pe lângă
 PĂRĂU
Goroniște” V (288) — v. Goruniștea; ~Gor6nului
„vine dintre niște păduri și se scurge în Valea ce
vine de la Fălcușa; e pădure multă de goron”
111(107) - v. Gorun; -Grâdului (128) - Grad,
n. fam.; -Grâurilor (279); - Grădinii „începe din
Pădurea Peleșului și se varsă-n Valea Ortelecului,
vine în sat printre grădini” IV (45); - Grădinii „vine
din pădure pe la grădini și se varsă în Valea Sacă” I
(119); -Grădinii „se varsă în Părău Zăpozii
Boului” 1 (71) - v. Grădina; -Grâpșii „se varsă-n
Valea Cățălului” I (4); „o groapă în formă de albie
alungită, mere-n jos pe fundu Grepșii, mai captează
și alte păraie, se varsă-n Cole|ca” 1 (6) - v. Grepșa;
-Groâpelor (62; 107); -Groăsii „izvorăște de pe
deal când plouă, se varsă în Bărcău” I (266);
- Grópii „îs multe ponoare, vine în Valea Varului”
1 (122); „o viroagă, are un pic de izvor, se varsă în
Valea Sârbilor” I (274); -Grópilor „izvorăște din
Ciungi și se varsă-n Valea Polului” III (281); -
v. Groapa; -Gruiățului „izvorăște de la Călin și se
varsă în Părău Glighii, vine pe lângă Gruieț” I (267)
- v. Gruiefu; - Gruiului „părău scurt cu apă pe el,
se varsă în Valea Făgetului” I (9); - Gruiu Ursului
„izvorăște din Gruiu Ursului, se varsă în Valea
lazului” I (264) — v. Gruiu; - Gudlu sau
— Zelebicului sau -Băncii (3) - v. Zelebicu;
-Guduriii Mici „izvorăște din Guduria Mică și se
varsă-n Părău Grepșii” I (6) - v. Gudulie;
-Guduróiului „începe de la Capu Dealului până la
Valea Rupturii, un loc mai adâncit” III (279) -
v. Guduroiu; -Gurgoiétii „începe de Poiana Hrănii
și se varsă-n Valea Cristolțelului” I (145) -
v. Gurgoietu; — Guruicțului „curge în Guruieț și
Mohile” I (157) - v. Gruiefu; -Gușiții (62) -
v. Gușata; -Hagăului (78; 281) - v. Hagău;
-Hânciului (40) - Hanciu, n. pers.; -Hășului
„curge din pădure, se varsă în Valea Polcului” I (21)
- Haș, n. pers.; -Hăbâșului „izvorăște de la
Preluci” I (284) - Hăbașu, n. pers.; -Hănțăii
„izvorăște din Hănțaia, se varsă în Vale” I (74) -
v. Hănțaia; - Hacii „părău din pădure” I (76) -
v. Hăca; -Hârtoâpii „vine în Vale” IU (136);
-Hârtâpii „izvorăște din Față și se varsă-n Valea
Ogruțului, după ce trece prin Hârtoapa" I (53);
- Hârtâpilor „o râpă mare” I (63) - v. Hărtopu;
-Heghedáriului I (284); -Hérmenii (118) -
Hermena, pren.; -Hlúbelor (115; 118; 125; 146) -
v. Hulubă; ~ Hóitei „vine dinspre Camăr” I (248);
-Hóiului „se formează din pădure și se varsă în
Valea Fildului” II (283), „izvorăște din Cărbuni și se
varsă în Valea Fildului” I (284) - v. Hoia;
- Hóldelor „izvor venit din Dealu Priznelului, trece
prin Holde, se varsă în Vale” II (137) - v. Holdă;
- Holómpului „vine dinspre Valea Loznei, se varsă
în Vale” III (125) - v. Holomu; - Homorâciului
„izvorăște din deal de la Homorici și se varsă în
Părău Văii Lungi” I (53) - v. Homorăciu; — H6pșii
„izvorăște de la Fântâna de la Cioroi și de la Fântâna
229
PĂRĂU
Moloasii, se varsă-n Valea Satului” I (16); „pătăuț
cu izvor ca și Părău Săcuiului” I (289) - Hopșa, n.
pers.; -Hórghii „se varsă în Valea Săcăturii” I
(109) - v. Horga; -Horhâgelor (74) - v. Horhagea;
-Horinciii „trece prin Luncă, coboară la Someș”
II (118) - subst horincle (pl. horincii) ‘loc unde se
face țuică’; -Horjiștilor (54) - n. grup horjești
< Horja, n. pers.; - Hórjului „izvorăște din Horj, se
varsă în Valea Almașului” V (66); „izvorăște din
Picioru Horjului, se varsă în Valea Satului” II (95) -
v. Horju; - Hornâțelor „se varsă în Valea
Dumbrăvii” II (94); - Hornâțului „vine din Homeț”
I, „o văgăună înfundată” II (120) - v. Hornețu;
-Hotârelor „se formează din Fântâna din Hotare și
se varsă în Valea Ogruțului” II (59); „are apă numai
când plouă” I (68) - v. Hotaru; - Húlpii [húlt'i]
„n-are apă numai când plouă, acolo fac vulpile
hude” I (15); „vine din Calea Oii, se varsă în Vale”
II (96); „izvorăște din Rubin, se întâlnește cu Părău
Țiclului și formează Părău Tulucului” I (267);
-Hulpilor (155; 279) - v. Hulpea; -Hulubelor
„izvorăște din Fundătura, pe lângă Hulube și se
varsă în Valea Agrijului” I (49) - v. Hulubă; - Hriții
„izvorăște din Picioru Huții, se varsă în Valea
Iazului” I (269) - v. Huta; ~ lâncului (15) - lancu,
n. pers.; -lâzului (43; 118) - v. lazu; -Icului
„izvorăște din Osoiu Bătrân și se varsă în Valea
Stârciului” II (288) - v. /cu; - lipii „izvorăște din
Secătura, se varsă în Valea lui Dobrei” I (275) -
subst. iapă; - lepiniștilor sau -lepénilor sau
- lepânilor „are izvoară, mai mult rogoz și pipirig”
I (146) - n. grup iepinești, iepeni, iepani <Iepan,
n. fam.; - lepurfnilor „face parte din Părău de la
Delnițe” I (136) - v. lepurină; -Iernăului „curge
paralel cu Dealu Moghii, se varsă în Valea
Almașului” I (61) - V. Jarnău; - lertâșilor „vine de
la Cruce și se varsă în Crasna” III (220);
-lertâșului (21; 211; 219) - v. lertașu; -lertăâii
„izvorăște din Fundu Râtașului și se varsă în Valea
Paielor” I (63); - lertáóilor „părău gol pe Față, cu
rupturi, se varsă în Părău Iernăului când vine mare”
I (61) - v. Iertăoiu; - Iertășilelor „vine de la
Iertășele, se varsă în Vale” III (174) - v. Iertășelu;
- Iertășii „uliță și părău, vine de la Iertaș” I (48) -
v. lertașu; - Iezerului „are sus în vârvu dealului trei
lacuri mari, trei tăun, are ș-un izvor mai jos, Cioroiu
din Părău Iezerului” I (147) - v. lezeru; - Igóii (76)
— v. Igoaia; - Ilii (13; 21; 85) - Ilea, n. fam.; - 11 inii
„izvorăște din Ilina, se varsă în Valea Panicului, loc
arător cu pantă mică” I (4) - v. Ilina; - Inâțelor (4;
278) - v. /nap, - lonâștilor (267) - n. grup ionești
< Ion, pren.; - lAsului „vine de Ia Popeni și se varsă
în Valea Cuceului” II (151) - /osu, por.;
- Irișirului „vine din Calea Oii, se varsă în Valea
Mare” II (96) - V. Irișoru; - Ișpânului „izvorăște
din Dioș și se varsă în Bărcău; ișpanu a fost ceva
conducător pe vremea trecută” II (26) - Ișpan, spm.;
- Iștonâsii (78) - Iștoneasa, n. pers.; -Izbúcului
 PĂRÂU
Mic „izvorăște de la Izbucu Mic și se varsă în Valea
Răchiții” I (275) - v. Izbuc; — Izvórului (14; 134;
283; 284) - v. Izvoru; ~ Izvórului sau - Oârghii „se
formează de la Fântâna Izvorului și se varsă în
Zănicel” I (232) - Oarga, n. pers.; -între Coáste
„părău, este și un drum”II (205) - v. Coasta; -între
Válcéle „părău mic între Vâlcele” II (151) -
v. Vâlceaua; -Jâcului „vine din Jac și se varsă-n
Valea Agrijului” I (46) - v. Jac; - Jindii „vine de pe
Jindea, se unește cu Părău Ursoaii și formează Valea
Satului” I (71) - v. Jindea; -Jugrâștilor „izvorăște
din Jugraști, se varsă-n Valea Strâmbii” I (62) -
v. Jugastru; -Jujichii (146) - Jujica, n. pers.;
-Jurcăii „părău care desparte Vălceile de la
Jurcaia” I (277) - v. Jurcaia; - Lábului „e pe lângă
Lab” [**] (122); -Lábú Fătului „un părău în
pășune” I (162)-v. Labu; - la Câpătu Feții (118) —
v. Capătu; - Lacurélilor „se varsă în Părău Stânii”
III (61) - v. Lăcurel; -la Fântâna Fâscâșului
„părău cu apă multă curge continuu, izvorăște din
Zâpodini și se varsă în Valea Satului” I (288) -
v. Fântâna; - la Gura Săliștii (69) — v. Gura; - la
Muncéi „izvorăște de la Muncelu Mic și se varsă în
Valea Mănăstirii” I (90) - v. Muncelu; - Lânțurilor
„părău care curge prin Lanțuri, izvorăște de sub
vârvu dealului, se varsă în Plesca” I (287) - v. Lanț;
- la Pâșteră „părău cu apă numai când plouă, începe
de la Peșteră” I (145); - la Peștiră „părău, curge în
jos la Fântâna Onii Pirului și se scură-n Crasna”
1(231) - v. Peștera; - la Smfdă [snfdă] „nu curge
apa pe el, numai de ploaie se varsă-n Mocirla”
I (205) - v. Smida; - la Șuri „se varsă în Valea
Varului, e lângă hotarul Buzașului” II (118) -
v. Șură; - la Unghiu Măre (231) - v. Unghiu; - la
Valea lui Barb „părău de ploi, se formează de la
Valea lui Barb și se varsă-n Valea Agrijului” IV (50)
- v. Valea; - la Vălceâua Piétrii „izvorăște din
munte de sub Poiană, se varsă în Bărcău” III (267) -
v. Vâlceaua; -Lâzului (103; 118); -Lâzului
Băncii „este o fântână la Surpoaste, vine în jos până
la Fântâna Comioaii” I (138); -Lâzurilor „se
formează după Lazuri și se varsă-n Părău Băicuții”
I (57); „izvorăște din Laz și se varsă în Valea
Râturilor” I (166); „izvorăște din Osoiu Ragului, se
întâlnește cu Părău Icului" I (288) - v. Lazu;
- Lăcurâlelor „izvor ce curge jos până în șosea”
1(105) — v. Lăcurel; — Lăpubâșului (75) -
v. Lăpuhașu; - Lărgii „izvorăște din Fundu Lărgii”
I (13) - v. Larga; ~ Lăzării „părău sec, se arădește
(= izvorăște) de la râpile dintr-a Lăzarii, vine-n
Părău Țâncii” 1 (272) - Lăzarea, n. pers.;
— Lăzărânilor „izvorăște de la Lăzăreni, mai în jos
îi spune Părău Holdelor, unde se-ntâlnește un alt
părău, se scură în Valea Purcărețului” I (137) -
n. grup lăzăreni < Lazăr, n. pers.; - Lăzurânilor
„pădure de fag, goron, mesteacăn, a fost a satului
Lazuri” II (264) - n. grup lăzurani <Laz, top.;
- Leâcurilor „acolo se scăldau bolnavii să se facă
230
PĂRÂU
bine, nu are apă decât cam o săptămână pe an”
I (289); - Legheléului (191) - v. Legheleu; - Léisii
(89) - Leisa, n. pers.; -Lénchii „n-are izvor, îi
numai din ploi, se varsă-n Valea Drăgoșeștilor, și
pământurile care dau cu capu-n părău tot așa se
numesc” I (6); „nu-i părău, nu-i apă pe el îi numai
un pic de pantă” IV (288) - Leanca, por.; - Lăncii
(46, 48) - v. Leanca; — Lórii „părău care izvorăște
de sub Pietrocu Lerii și se varsă în Moloasa” (266) —
v. Lera; -Lésii „izvorăște de pe Comi, vine la tău
ce-i zice Peste Pod și mere în Someș” [**•] (93) -
Lesa, n. pers.; - Léspedelor „părău cu apă puțină,
izvorăște din Dosu Tăului, desparte Podina de Társa
și se varsă în Valea Boului” V (279); - Léspezilor
„părău cu râpituri, nu are apă tot timpu, de-acolo au
scos oamenii piatră bună, bucăți mari” I (43) —
v. Lespedea; - Leului (81) - Leu, n. pers.; - Lichii
„izvorăște la Fuștești, merge în Valea Șcheii” I (275)
- Lica, n. pers.; -Lighetului „o râpă” I (223) -
v. Lighetu; - Lilii sau - lui Lâboș „părău sec”
I (272) - Lilă, Laboș, por.; - Liordișului „izvorăște
de la Fântâna lui Căprian, se varsă în Valea Satului”
II (95); „izvorăște din Liordiș, se varsă în Someș”
II (103) - v. Leordișu; - Lólii „izvorăște din Bâtâca
și se varsă-n Vale” I (144) - v. Lola; - Lopâțuli „vine
de pe Lopaț, se scurge în Valea Horoatului” III (162)
- v. Lopațu; - Lopdiții „vine de la Dealu Mare, vine
în Vale, au fost ponoare de lupi” I (85); „un părău ce
vine de la Scorușasca și se varsă în Vale” [*] (97) -
v. Lopoifa; - Lozniș6rii „vine de la Loznișoara,
trece prin sat și se bagă în Vale” II (124) -
v. Loznișoara; - Lóznifii „iese în valea asta, în
iroaga asta" II (113) - v. Loznița; - Lucaciói „vine
de la Șesu Strențului, mere în Valea Mare” I (96) -
v. Lucăcioiu; - Lucâciului (283) - Lucaci, n. pers.;
- Luchénii (77) - Lucheana, por.; - Lűchii (10; 77;
287; 289) - Luca, n. pers.; - lu Álber (267) -Alber,
n. pers.; - lui Arsinte (109) -Arsinte, n. pers.; - lui
Bâmfi (269) - Bamfi, n. pers.; - Iui Bârani (98) -
Barani, n. pers.; - lui Bárbor (98) - Barbor, n. pers.;
-lui Bălâș (140; 283) - Bălaș, n. pers.; -lui
Bésermeni (173) - Besermeni, n. pers.; - lui Birău
„pornește din Fundu lui Birău” I (9) - Birău, spm.;
-li Bíró „vine de pe Delniță, se varsă în Vale”
III (173)-Bíró, n. pers.; - li Blăjân (101)-Blăjan,
n. fam.; - lui B6boș (98) - Boboș, n. fam.; - lui
Bocuț (274) - Bocuț, n. pers.; -lui Bógar (9) -
Bogár, n. pers.; - lui Bdlcâș (97) - Bolcâș, n. pers.;
- lui Bongói (272) - Bongoi, por.; - lui Buhățâl (11)
- Buhăfel, n. pers.; - lui Butuc „o parte de hotar, o
adâncitură” II (18) - Buluc, n. pers.; - li Căbriș sau
Râpa lui Căbiiș „o râpă, părău între Zutureni și Fața
Zuturenilor” II (15) - Căbuș, n. pers.; - Ii Căcâtu
Vácii „vine de la o fântână, se varsă în Valea
Satului” II (95) - v. Căcat; - lui Chărcheș (45) -
Chercheș, n. pers.; - lui Chicin (25) - Chicin, por.;
-li Chifor (146) - Chifor, n. pers.; - lui Chirilâș
(283) - Chirilâș, n. pers.; - lui Ciórte (21) -Ciorte,
PĂRÂU
n. pers.; - Ii Ciurgău „a fost o fântână și i-o pus
zgheab, ciurgău” I (101) - v. Ciorgău-, - lui Codăiiș
(279) - Codăuș, n. pers.; -lui CAndor (145) -
Condor, por.; - lui Costán „vine din Dealu Măgurii
și curge spre Calea Clițuli în Vale” ÎI (126) -
Castan, n. fam.; -lui CAvaci (160) - Covaci,
n. fam.; -lui Culău (25) - Culău, n. pers.; -lui
Dâni (126) - Dani, n. pers.; — li DAineș „părău gol,
n-are apă numai când vin apele” I (61) - Deineș,
n. pers.; - li DAmbai „izvorăște de la Valea Vacii, se
varsă în Vale” I (173) - Dombai, n. pers.; -Iui
Dumitru (140) - Dumitru, pren.; - lui Diivăt „vine
de la Cioncani” III (155) - Duvăt, n. pers.; -li
Filimén [h’ilimón] (64) - Filimon, n. pers.; -Iui
Filip (125) -Filip, pren.; - lui Filipuț [h’iliprjț] „se
varsă în Valea Roșie” (158) - Filipuf < Filip, pren.;
- lui FAdor (11) - Fodor, n. pers.; - lui Frenț (76)
- Frenț, n. pers.; - li GârlAi (114) - Gârloi, n. pers.;
-lui GheArghe (94) - Gheorghe, pren.; -Iui
Ghiuri (98; 274) - Ghiuri, pren.; -lui GAron
„părău în pădure” I (98) - Goron, n. fam.; - lui
GrivAi (98) - Grivei, zoon.; - lui Grofuț (70) —
Grofuf, por.; - Iui Hirș (98) - Hirș, n. pers.; - lui
Húsom „vine de sub Dealu lui Húsom, ajunge în
Vale” I (85) - Húsom, n. pers.; - lui lăcob (126) -
lacob, pren.; — lui lenoșAI (133) - lenoșel <Ianoș,
pren.; - lui Indréi (76) - Indrei, n. pers.; - lui loâni
(15) - ioani, pren.; - lui Ion (95) - Ion, pren.; - lui
Ionéi (90) - Ionel, pren.; -li I6nu Zănii (146) —
lonu Zănii, spm.; - lui Iván (158) - Iván, pren.;
-lui Lâboș (274) - Lábos, n. pers.; -lui Lâiner
(224) - Lainer, n. pers.; - li Lucaci (146) - Lucaci,
n. pers.; -lui Mârchiș (42) - Marchiș, n. pers.;
-lui Marián [mărijân] (146, 147) - Marian,
n. pers.; -lui Mátéi (147) - Matei, n. pers.; -li
Mateușu [măt'eyiișu] (120) - Mateuș, n. pers.; - lui
Mateuț [măt'eyuț] (122) - Mateuț, n. pers.; - lui
Mlchi (211) - Michi, n. pers.; - Iui Mihái (52) -
Mihai, pren.; - li Miháiu TimAfii (146) - Mihaiu
Timofii, spm.; - lui MitrAi „izvorăște din Fântâna
lui Mitroi și se varsă-n Valea Agrijului” I (11) -
Mitroi, n. pers.; - lui Mizgâi „o adâncitură, o groapă
cu puțină apă” 1 (13); „izvorăște de sub Poi, se varsă
în Vale” IV (287) - Mizgai, n. pers.; - lui MAcâș
[mAcîș] (287) - Mochiș, n. pers.; -lui MAghiori
„izvorăște din Meseș și intră-n pământ, dispare” IV
(288) - Moghiori, n. pers.; - lui Moș TAma „pășune
și un părău” III (173) - Torna, n. pers.; -lui
Nicorlci (212) - Nicorici, n. pers.; -li Niculâie
(118) - Niculâie, pren.; - li Nistor (113) - Nistor,
n. pers.; - li On de pe Deal „teren mlăștinos, ține
apa” I (146) - On de pe Deal, spm.; -Iui Pável
[pávái] (55) - Pavel, pren., -lui PAIiță (279) -
Pelifă, por.; - lui Péter „vine din Dealu Măgurii”
11(126) - Peter, n. pers.; - lui PAIcovici (158) -
Polcovici, n. fam.; - lui PArghcț „vine de la Fântâna
de la Izvoare, se trage la Valea Stânii” II (38) -
Porgheț, n. pers.; - lui P6șcai (63) - Poșcai, n. pers.;
231
PĂRÂU
- li Púiu Ștef sau - din DAsu GrApii „izvorăște din
Vămnata, se varsă în Valea Gârboului” I (82) - Puiu
Ștef, n. pers.; -Iui PApăză „izvorăște din hotarul
Fildului, se varsă în Peștere” I (284) - Pupăză, por.;
-li Rablău „părău cu pășune” I (146) - Rablău,
n. fam.; -Ii RAman „părău de pădure, curge în
Valea Hrăii” I (146) -Roman, n. pers ; - Iui Roșcău
„iese de la Gorunu Mare, se scurge în Vereu" 1(140)
- Roșcău, por.; - lui Ruscâi (103; 125) - Ruscai,
n. pers.; - lui SAghiș I (81) - Seghiș, n. pers.; - lui
Sándor „părău și locul din jur, se varsă în Valea
Groșilor” I (13) -Șandor, n. pers.; — lui ȘArban (91;
98) - Șerban, n. pers.; - lui Șerp sau - ȘArpuIui
(77) - Șerp, n. pers.; -lui Șimonu lui Todoruț
(133) - Șimonu lui Todorul, spm.; - lui Tâlpoș
„vine de la Mesteacăn și se varsă în Valea
Almașului” I (19) — Talpoș, n. pers.; - lui Tanasie
(38) - Tanasie, n. pers.; - li Tâpchirllă [tîpfirilă]
„izvorăște din Dosu li Matei și se varsă în Părău
Chireacului” I (56) - Tâpchirilă, por.; - lui TAbică
[t'Abd'ică] (81) - Tebică, por.;- Ii TimAha li Rablău
„părău mlăștinos” I (146) - Timoha li Rablău, spm.;
- li Tudorán „părău mic, loc arabil, pe coaste” I (8)
- Todoran, n. pers.; - lui Tomuț „vine de la pădure,
curge la Rotoș, la capătu lui e pășune” II (158) -
Tomuț, pren.; -lui T6rdoi „părău pe-un deal, se
scură în Valea Ciurenilor, între Tăietura Morarului
și Dosu lui Tordoi” li (89) - Tordoi, n. pers.; — lui
Traián „coboară din Dealu Măgurii pe Ia
Vrănicioara în Vale” II (126); - [lu trăiân] „curge în
Valea Voinii” I (283) - Traian, n. pers.; -lui
Trifân (120) - Trifan, n. pers.; - lui Trifânu Zănii
„o avut rât în gura părăului” I (146) - Trifanu Zănii,
spm.; - lui Țiulc „izvorăște din Dealu lui Ciocoi, se
varsă în Vale” III (69) - Țiuic, por.; - lui Újvari
„vine din Frăsânel, merge în Someș” III (156) -
Újvári, n. fam.; - lui VavilAn „se varsă în Valea
Pietricelii” IV (118) - Pavilon, n. pers.; - li Văsălle
(12) - Păsălie, pren.; - lui Văsai (45; 98) - Păsâi,
n. pers.; - lui Vășcân (2) - Pâșcan, prob. n. pers.;
-lui Vlășteânu (68) - Vlășteânu, n. pers.; -lui
Zaharie (43) - Zaharie, n. pers.; - lui Ziciu (21) -
Ziciu, n. pers.; - lui Zimbrâi (11) - Zimbrai, n.
pers.; - Luncii „pârău, vine din Luncă și se varsă în
Părău Pașlii” I (73); „teren arabil” I (283) -
v. Lunca; - Lupilor (63; 109) - Lup; - Lupoâii
„părău cu apă roșie, rea, se varsă-n Vale” I (96) -
v. Lupoaia; - Lupului (11; 16; 29; 40; 86; 117, 118,
120, 122; 154; 275) - v. Lup; - Luștilor „izvorăște
din Arsuri, se varsă în Valea Boului” V (279) -
v. Lușca; - Mágului (232) - v. Magu; - Mâlului
„izvorăște din Calea Oii, se varsă în Vale” II (96) -
v. Malu; -Mârcului (120, 122; 146; 274; 275) -
Marcu, n. pers.; -Măre „izvorăște din sat din
Șastău și se varsă în Barcău” IV (241); -Mâșchii
„izvorăște de sub Coastea Pleșii, se varsă în Valea
Sfântă” II (287) - Mașca, n. pers.; -Mázurilor
„izvorăște de pe Mazuri și se varsă în Vale" II (62) -
PÂRÂU
v. Mazăre-, - Măgheriiții „vine de pe Valea
Besericii, merge în Valea Almașului” I (34) -
v. Măgherufa; ~ Măgurii (34; 85; 95; 96) -
v. Măgura-, -Măguricii „se unește cu Valea
Izbucului și în continuare se formează Toplița”
1 (275); „izvorăște din Dealu Radii și trece pe lângă
Groapa Bilii în Valea Crăsnii” II (287); - Măguricii
cei Mici „izvorăște de la Fântâna Măguricii” I (275)
- v. Măguricea; ~ Mălinii I sau Vălceâua Mălinii II
„parte de sat” I (98) - v. Mălina; - Mănăstirii sau
— Armezăului „vine din Fundu Plopilor, se varsă în
Valea Agrijului” I (37) - v. Armezău, Mănăstirea;
~ Mărgărășului „vine apă pe el când plouă” I (29) -
Mărgăraș, n. pers.; -Mărghfții (144) -
v. Mărghita; - Măriănului „izvorăște din Părău
Vulturului, trece pe marginea Râtului Marianului, se
varsă în Valea Almașului” II (27) - Marian, n. pers.;
-Mărului „se formează din Șesu Mărului, se
varsă-n Vale” I (86) - v. Măr, ~ Mășcâșului (75) -
v. Mășcașu; — Măzărălelor „izvorăște din Fundu
Măzărelelor și se varsă-n Valea Satului” II (63) -
v. Mazărea; - Măzărinii „se varsă în Valea
Măzărinii” IV (118); „părău care vine din hotaru
ciumenilor și se varsă în Someș, pe aici se semăna
mult măzăriche cu ovăz” I (122) — v. Măzărina;
— Mânzăriii (75) - v. Mânzăria; ~ Mârzii „fânaț cu
pomi” I (25) - Mârzea, n. fam.; -Mâțicului
„izvorăște din pășune și se varsă în Comăneasa” II
(266) - Mă/oc, por.; - Mâciului „vine din Coastea
Briscii, mere în Brișcă” II (272) — Meciu, por.;
- Mijii „izvorăște de Ia Dumuzlău, vine pe Meja-n
jos, se varsă-n Crasna” I (224) - v. Mejdia;
-Melejdéului „izvorăște de sub Cărbunari, din
Fundu Viilor, se varsă-n Valea Almașului” I (57) -
v. Melejdeu; — Merciúgii „n-are izvor, vine din
Vârvu Poiului, merge în Vale” II (38) -
v. Merciuga; - Mirilor sau Romócea „părău fâră
apă, pășune, poate c-or fi fost meri acolo” IU (I);
- Mirilor (96, 97; 184) - v. Măr; - Merfzului (76)
— v. Merezu; ~ Merizușului „vine din Dealu
Leșului, trece prin Merizuș” U (124) - v. Merizușu;
-Miselor „curge pe mijlocul Meselor” III (108) -
v. Masă; - Mesticenilor (118; 220) - v. Mesteacăn;
-Mezgușului (75) - v. Mezgușu; -Micăului
„izvorăște din Fundu Micăului, se varsă în Valea
Dragului” I (57) - v. Micău; ~ Miilii „vine din
Fundu Mielii” I, „părău ce vine din capătu hotarului
Stânii pe lângă Miaua” II (42) - v. Miaua; ~ Miér ii
„se scurge în Părău Negoiesii, de la Mieria” III
(282) — v. Mieria; - Mierlâșului „izvorăște de la
Poiana Mărienilor, vine la Someș; or fi mierle” [**]
(93); — Miér Iii „îi ca o covată, ca o groapă, oarece
părău cură pe-acolo, dar numai când ploaie” II (13);
„curge cu apă puțină” I (21); -Mihăiâsii „se
formează de la Calea Lată, se varsâ-n hotaru
Brâglezului” I (82); „îi așa o căpcăună (= loc adâncit
între dealuri), se varsă-n Valea Ciurenilor” I (88) -
v. Mihăiasa; - Mirișâlului sau La Ciurgău
232
PÂRÂU
„se-mpreună cu Părău Ghețarului, trece prin
Braniște, se varsă-n Valea Almașului” I (148);
-Mirórii „izvorăște din Mierioara, se varsă în
Părău Trestiii” I (64) - v. Mierioara; ~ Mișchii
„izvorăște din Fundătura, se varsă în Sălaj” I (168) —
Mișca, n. pers.; - Mftrii (43; 126) - Mitru, hip.
< Dumitru, pren.; - Mocânilor „izvorăște de pe deal
și se varsă în Crasna” III (219) - n. grup mocani;
~ Micului „se formează de la Fântâna Mocului, se
varsă în Crasna” I (231) - Mocu, n. pers.;
- Moghirăului [mod'irăuuli] (74) - v. Moghirău;
- Monâcului (274) - Monacu, n. pers.;
- Mondrogânilor „izvorăște de la Mezcrătoarea cea
Mare, se varsă în Valea Mosâieștilor” II (257) -
n. grup mondrogani; — Monodii (70) - Monoaia, spm.
<Monu, n. pers.; -Minului „părău care desparte
Bulgarii de Naimon, izvorăște din pădurea orbarială
a Mineiului, se varsă în Valea Sălajului” I (169);
„izvorăște de la Călin și se varsă în Bărcău” I (267)
- Monu, hip. <Filimon, pren.; -Mórchii „izvorăște
de la Hodăile Morchii și se varsă-n Valea Dragului”
I (57) - Morca, n. pers.; - Mirii (7; 38; 40; 152;
282) -Moară; -Mirților [mirțîlor] „un fel de
bărăciune, vine pe lângă temeteu, se varsă în Valea
Zalhii” I (88) „nu prea cură, e cu rogoz, e timiteu și
acolo” III (107); -Moșciițului (95) - Moșcuf, por.;
-Mișului (44; 87; 146) - v. Moșu; - Metricii (53)
— Motrocea, n. pers.; -Mușiții „izvorăște de pe
Mușata, se varsă-n Vale” I (62) - v. Mușata;
-Mutului (76) - Mutu, por.; - Nitului „izvorăște
din Râtu Natului și se varsă-n Colețca” I (6) - Natu,
hip. < Ignat, pren; -Neăgului „izvorăște din Fundu
Neagului și se varsă-n Valea Satului” I (63); „vine
din Dosu Neagului, se varsă în Valea Ceachii” I (96)
- v. Neagu; -Nealăului „se formează din Pădurea
Tăutului” 1 (3) - v. Nealău; -Neămțului (108; 283)-
Neamțu, n. pers.; -Nebunii „cosalău, pământ sterp
mai mult, l-a cam acoperit pădurea” I (146); „părău
fără apă, nu-i fânaț, nu-i nimic, numai pădure”
I (147) - adj. nebun, -ă; - Nedéii sau Moșâta „părău
care se varsă în Valea Almașului” II (24) - v. Nedeia;
-Negoiésii „izvorăște din Negoiasa, se varsă în
Valea Fildului la moară” I (282) - v. Negoiasa;
- Neguții „părău, vine de la Gălpâia, trece prin Lab
și se varsă în Valea Agrijului” I (42) - v. Negufa;
-Néjului „vine din Nej și se varsă în Valea
Almașului” [*] (34); „ne desparte de hotaru
Jimborului, izvorăște din Dealu Dâmbrăvii și se
varsă-n Valea Almașului" II (59); „izvorăște din
Fundu Ncjului și se varsă în Valea Almașului” I (65)
- v. Neju; - Nucului „are curgere în valea ce vine de
la Părău Piersăcilor” II, „se varsă în Valea
Șindilelor” IV (118) - v. Nucu; -Nuțului (274) -
Nuțu, n. pers.; - Oânciuli (35) - Oanciu, n. pers.;
- Oânii (75; 266) - Oane, n. pers.; - Oârghii (232)
- Oarga, n. pers.; - Obârșiilor „se varsă în Valea
Caselor” II (103) - v. Obârșia; - Ocoâlelor „iese de
la Fântâna Surdului, se varsă în Părău lui Ion, care
 PÂRÂU
se varsă în Valea Satului” II (95) - v. Ocolu;
~ Oigărânilor „izvorăște din Vârvu Goroniștii și se
varsă în Valea Cioroiului” I (166) - n. grup
oigáreni; — Óii (75) — v. Oara; -Oltoănilor sau
- Cecăâilor „izvorăște din Cecăoi și se varsă în
Valea Ciurenilor” I (87); „vine din Oltoani și curge
în Valea Târgului” I (96); „părău cu apă, de Ia
Cioroi în jos, se împreună cu Părău Bârnelor și se
varsă-n Vale” II (144) -v. Oltoanu; - Omului „vine
de la Mal, curge în Vale” I (277); -Onichii „se
varsă în Valea Roșie” [**] (158) - Onică, hip. <Ion,
pren.; - Ónului „izvorăște de la Fântănele, trece pe
la Hârtoapă și se varsă în Părău Pomătului” I (48);
-Ónului (279) - Onu, n. pers.; -Orăiâșului „nu e
apă pe el, cură în Valea Lazului” II (104);
-Orbânului (62) - Orbán, n. pers.; -Órbului
„vine de la Dealu Măgurii în Vale” II (126) - Orbu,
por.; -Orgâșului „loc de fânaț, a fost părău”
I, „teren mai așezat, fânaț” V (32) - subst orga}
„prelucă” V (32); ~0ronoș „izvorăște de la Periceiu
Mic și de la Pădurea Orbou și se varsă-n Crazna”
11(206); -Osóiului Măre „izvorăște din vârvu
dealului și se varsă în Părău Chireacului” I (53) -
v. Osoiu; - Oșiii „vine de pe pășune” III (70) —
v. Oșeia; - Ofócului (66) - v. Ofocu; - Ovéselor
„izvorăște de la Valău, trece pe lângă Ovese” I (267)
- v. Ovăs; -Oveștinilor „părău cu apă puțină,
izvorăște din stânca aceea, când plouă face apă
mare” III (61) - v. Oveștenea; -Ozgrézii „izvorăște
Fântâna Ozgrezii, se varsă în Bărcău” I (267);
- Pâdinii „părăuaș care izvorăște din pădure și se
varsă în Valea Gropii Mari” I (6) - v. Padina;
-Păltinilor sau Părău de la Trei Fântâni
„izvorăște din Măguricea Mică, îs tri izvorașe acolo,
intră în Părău Feții cei Mici” I (275) - v. Paltin;
- Pânțichii (118) - Panfica, n. pers.; -Parăschii
(49) - Parasca, n. pers.; -Pâșcului (50; 116) -
Pașcu, n. pers.; - Pășlii I sau - Păjlii II (73) -
v. Pașlea; -Păiușului „izvorăște de sub Vărării, de
la Păiuș, se varsă în Valea Răchiții” I (275) -
v. Păiușu; -Pălăntii „izvorăște de la deal numai
când plouă, se varsă în Valea Pustii” I (240) -
v. Pălantea; - Părincilor „izvorăște din Fundu
Părincilor” I (62) - V. Părinc; -Părului (64) -
v. Păru; - Păstăiăsii „izvorăște de la Valauă, se
varsă în Valea Mare, trece prin Păstăiasa” IV (287)
- v. Păstăiasa; - Pârciului „vine din Pârei și mere
în Bercioiu” I (35) - v. Pârciu; ~ Pecéiului
„izvorăște din Pădurile cele Mari și se varsă în
Crasna” I (286) - v. Peceiu; -pe după Cfcheră
„izvorăște dintr-o fântână de hotar” I (92) -
v. Chicera; ~ Péichii (273) - V. Peica; Perșdii (282)
- v. Perșoaia; - P0șterii „izvorăște dintr-o peșteră și
se varsă-n Valea Agrijului” I (44); „izvorăște din
vârvu dealului și se varsă-n Valea Dragului” II (57);
„izvorăște de la Poienile Calului, trece pe lângă o
piatră cu o peștire, se varsă-n Valea Almașului”
II (61); „se varsă în Valea Varului, acolo e o peștere
233
PÂRÂU
mare” I (120), „vine cum s-adună apele pe părți, e o
peștere mare acolo” I (122); „o vale strâmtă care are
în fund o peștere” I (128); „are un izvor chiar la o
peșteră” II (271); „părău, e o piatră marc, o peșteră,
curge în Valea Voinii” I (283) - v. Peștera;
- Petéului „izvorăște din Fundătura de la Racâș, se
varsă în Părău Trestiii” I (64) - v. Peteu; - Pétri Ilii
(6) - Petri Ilii, spm.; - pe Țițireăsca „părău prin
pădure” 11 (228) - v. Țifireasca; - Picióru Doagelor
„izvorăște de sub Poiană, se varsă în Bărcău, trece
pe lângă Picioru Doagelor” III (267); -Picióru
Gógului „izvorăște de la Tufele Tițescului din
Ponor, se varsă în Valea Răchiții” I (275); - Picióru
îngust „izvorăște de sub Poiană și vine în Bărcău,
vine pe lângă Picioru îngust” III (267) - v. Picioru;
- Piclăului „izvorăște din Piclău” (80) - v. Piclău;
-Picúiului [pficüjulujj „vine din pădurea numită
Calea Clujului, se varsă în Pârău Marianului” I (27)
- v. Picuiu; - Piersecéilor [pt'ersáöéiilor] „părău
mic care desparte terenul între Păraie de Piersecei,
izvorăște din Piersecei și se varsă în Părău Lupilor”
II (63) - v. Piersecei; - Piersicilor „vine de la
Dealu Aghistiilor” II (118) - v. Piersică; — Piitrii
„este o piatră mare numită Piatra Gurguietă” I,
„izvorăște din Meseș și se varsă-n Valea Luncii” II
(11); „se scurge în Părău de către Poiană, vine din
pădure, îi un stan de piatră acolo” II (64); „izvorăște
din Săliște, se varsă în Vale, printre pietri vine” III
(69); - Piétrilor „oarecând s-a aflat piatră mai multă
acolo” III (29) — v. Piatra; ~ Pietrișului „părău de la
carieră, se varsă în Valea Agrijului” IV (50); „trece
prin Pietriș și Poieni, coboară în Luncă” I (82);
„vine de la Pietriș, se varsă în Valea Domninului” II
(174) - v. Pietrișu; -Pietroâsii „se varsă în Valea
ce mere către Gâlgău” III (107); „izvorăște din
Pietroasa, se pierde în niște peșteri la Zănoaga” I
(141); -Pietrósului „îi numai cu apă și piatră de
construcții, se varsă în Valea Hrăii” I (146);
„izvorăște din dealu Pietrosu și se varsă în Valea
Cocorii” I (147) - v. Pietrosu; - Plutii (25; 81) -
Pintea, n. pers.; - Pipirigoâsii „se varsă în Valea
Peșterii” I (284) - V. Pipirigoasa; - Pirloâgelor „se
formează din Pirloage, se varsă în Vale” I (86) -
v. Parlag, - Pirului „izvorăște din Pădurea Lăzuț și
se varsă în Bărcău” I (270) - Piru, n. pers.;
- Pischilii „izvorăște din Dealuri, se varsă în
Bărcău” [**] (267) - Pischile, n. pers.; - Pfștii sau
-Piștiâchii (82) - Pișta, Piștiuca, n. pers.;
- Pleșânilor „vine de la Fântâna cea Mare, iese în
Vale” I (111) - v. Pleșenii; - Plișii „este o fântână
de unde se formează și se varsă-n Valea Ragului”
11(11) - v. Pleșu; -Plópilor I sau -Plopului II
„părău în pădure, curge în Valea Dumbrăvii”
1(120); -Plópilor „un părău, trece pe la Plopi și
prin mijlocu satului, se varsă în Valea Cicorii” III
(155); - Plópului „vine de la Fântâna Leului, se
varsă în Vale” (97) - v. Plop; - Pocășii „izvorăște
din pădure și se varsă în Părău Văii Lungi” 11 (53) -
PÂRÂU
v. Pocoasa; ~ Podéii I sau ~ Podéielor II „vine de la
Fundu Ținghiroiului și are scurgere către Someș” II
(101) - N.Podeiu; -Podereilor „izvorăște din
Poderei și se varsă-n Valea Ogruțului” I (57);
— Poderéiului „se bagă în Valea Râpilor” I (109);
~ Poderéului „părău nu totdeauna cu apă” I (108) -
v.Podereiu; -Podinócului ț,curge în Valea
Varului” IV (118) - v.Podinocu; -Podișdrului
„vine de la Lazuri” III (133) - v. Podișoru;
~PóduriIor „izvorăște de sub stâncă și se varsă-n
Valea Almașului” III (61); „o lăsătură sub Poduri” I,
„se varsă în Valea Dumbrăvii” II (94) - v. Podu2;
-Poiénii (3; 56; 72; 74; 173); -Poienii Căpâlnii
„trage tot la Someș” II (101); -Poiénilor (50; 80;
82; 118; 211); -Poiénilor I sau -Dumbrăvii II „se
varsă într-o apă din hotaru Panicului, trece prin
Poieni” I (212) - Poiana', -Poiâților „vâlcea”
I (115) - v. Poiata; - Poli „izvorăște din pădure și
se varsă în Părău Dușoii” I (53) - Poia, n. pers.;
- Poiniții „vălcea între sat și Cemuc” I (76) -
v. Poienița; - Póiului (38; 80); -Póiurilor (21) -
v. Poiu; — Pomătului „izvorăște din Pășunea
Moigradului, se varsă în Valea Agrijului” I (48) -
v. Pomătu; -Pómilor (21; 88) - v. Pom; ~P6niții
„izvorăște din Ponița, se varsă în Părău Sâncraiului”
111 (69); „se varsă în Părău Piersecilor” III (118) -
v. Ponița; ~ Ponoărelor „se formează din pădure;
sânt ponoare multe de viezuri” I (25) - v. Ponoru;
-Ponorélelor „curge de la Ponorele către Someș”
II (101) - v. Ponorel; -Popénilor (144) - n. grup
popeni <Pop, n. pers.; - Pópii (25; 29; 85; 148;
175; 179) - subst popă; - Porcinii „izvorăște din
Dosu Fârșoarelor și se varsă-n Someș” I (143) -
v. Porcioaia; — Pórcului (75); - Porlășului sau
-Tăurilor (71) — v. Porlașu; — Prășcălăului
„izvorăște de acolo de sus de la Ierea și se varsă-n
Vale” I (91) — Prășcălău, n. pers.; — Prelúcilor
(107; 284) - v.Preluca; -Presăcii „vine de la
Presaca și tot în Vale merge” I (85); -Prisăcii
„trece pe pășune, pe Prisacă” II (134); „izvorăște de
la Purcăreț, din Presacă, se varsă în Valea de pe
Râturi” I (136); -Presărilor „izvorăște de sub
Pietrișelu, se varsă în Valea Sfântă” II (287) -
v. Prisaca; -Prihddiștii (97; 146; 147) —
v. Prihodiștea; - Priii „ne mejdește cu satul Prie”
II (287) - v. Pria; - Priloăgelor [prilpjelor] „curge
prin mijlocul Priloăgelor, se varsă în Vale” V (177)
- v. Pârlog, - Prizlopului „izvorăște dc sub Prizlop,
se varsă-n Valea Todii” II (287) - v. Prislopu;
- Prundului „vine de pe Măgura, aduce foarte mult
nisip de pe deal, se varsă în Crazna” VII (217) -
v. Prundu; -Prunilor (77; 118) - v. Prun;
-Pupului „izvorăște de la Capu Dumbrăvii și se
varsă în Valea Satului” 1 (16) - v. Pupu;
~ Purcărățului „izvorăște din Purcărea(a Mare și se
varsă-n Părău Trestiii” I (64) - v. Purcărețu;
-Purínii (118) - v. Purina; -Pústii (72; 193; 211;
232; 240) - v. Pusta; - Puturós „iese o apă ce nu o
234
PÂRÂU
poate bea nimeni” II (100); - Puțurilor (85; 147) -
v. Puțu; - Răcâșului (58; 75) - v. Racâș; — Răcului
(4) - Racu, n. pers.; -Rădului (271, 272) - Rad,
n. fam.; -Răbicului „se varsă în Valea Almașului”
II (18) - v. Răbicu; -Ráchésii „izvorăște de la
Neagra și se varsă în Valea Agrijului” II (7) -
v. Răcheasa; ~ Răchiș6rului „se varsă în Vale”
IV (177) - v. Răchișoru; - Răchitișului „izvorăște
de la Răchitiș și se varsă în Părău Caselor” I (53) -
v. Răchitișu; - Rădăcinilor „izvorăște de la Vârvu
Scaunului și se varsă în Valea Almașului" (52) —
'/.Rădăcină; -Rádiórii „izvorăște din Rădioara și
se varsă în Valea Almașului” I (53) — v. Rădioara;
- Rădiții „începe de după deal și se varsă în Valea
Satului” II (63) - Rădița, por.; -Rătunzii „are
capătu la Fundu Bâlii, trece pe sub Rătunda, se varsă
în Vale” 1 (85) - v. Rotundu; -Rău (43; 186);
-Răului „părău fără apă” I (62) - Rău, por.;
- Răzurâlelor „vine din Dealu Viilor, se varsă în
Vale” [**] (97) - v. Răsurei; -Râpilor (81) —
v. Râpa; - Récii [răci] „izvorăște din Dosu Recii și
se varsă-n Valea Nadișului” III (86); „vine din
Dealu Viilor și se varsă în Valea Cuceului” II (151)
- Recea; - Rățuli „izvorăște din deal, de la
Stăuină” II (61) - Rețu, por.; - Rimâțelor „vine din
Rimeț, curge în Vale” I (74) - v. Rimețu;
-Rogózului „vine din Fericea, se varsă în Valea
Târgului” II (96); „izvorăște de acolo din Pădurea
Tăieturii, se vasă-n Vale” 1 (145); -Rogoăzelor
„începe din Iezer, se varsă în Valea Ortclecului”
IV (45) - v. Rogozu; -Róiului „izvorăște de la
Ciuroiu Verzicarului, se varsă în Valea Fildului”
I (284); - Românise „izvorăște de la Tusa, se varsă
în Crasna" V (213); ~R6șchii „izvorăște din
Fundătura și se varsă-n Valea Agrijului” III (46) -
Roșea, n. pers.; -Roșânilor „vine de la Dâmbu
Roșenilor, se varsă în Vale” II (272) - n. grup roșeni
< Roșu, n. pers.; - R6șu „părău cu apă ruginită, se
varsă în Vereu” I (140); - R6șului „un fănaț, numai
așa îi zice părău” II, „prelucă cu fănaț” V (32) -
Roșu, por.; ~R6ții sau Pe Roătă „un loc drept,
vine-un părău din pădure, s-a tăiat pădurea; s-a
băgat linie de cale ferată cu vagoane trase de cai
ș-acolo întorcea roata, duceau lemne tăiate din
pădure” I (147); -Róvinii „vine de la Rovină, se
varsă în Vale” I (39); „izvorăște din Rovina, se varsă
în Valea Șeredeiului” IV (288) - v. Rovina;
- Rugilor „părău sec prin Rugi” I (289) - v. Rug,
~ Ruginii [ruj!ni] „părău între Rus și Iapa, izvorăște
din Fântâncle, din hotaru satului Iapa, se varsă în
Valea lepii” I (93); „curge apă ruginoasă pe el, se
varsă în Valea Satului” II (95); - Ruginilor „părău
cu apă ca rugina” I, „râpă mare” II (13) - v. Rugină;
- Ruginoâsii „pantă mică lângă Ruginoasa” III (61);
„vine din pădure, se trage în Vale” I (125) -
v. Ruginoasa; ~ Rumătului „izvorăște din Rumăt”
V (279) - v. Rumătu; -Rúncului (47; 118; 125;
157) - v. Runcu; - Rupturilor „vine apa de pe deal,
 PÂRÂU
se varsă în Valea Almașului; a fost locu cu rupturi”
rv (58); - Rusului (140; 162; 174) -Rusu, n. pers.;
-Salațigului „desparte hotaru satului de hotaru
Salațigului, se varsă în Valea Sălajului” I (175) -
v. Sálálig; - Sălcii „împreună cu Părău de la Gârlă
formează Valea Mare sau Valea Satului" I (96) -
v. Salcie; -Săsului „o groapă, a fost proprietatea
unui sas” I (52); „părău de pădure” I (146) - Sasu,
n. pers.; - Sătu Bătrân „acolo a fost înainte satu”
I (43); - Sătului sau Vălea Sătului „se unifică trei
păraie: Părău Hilii, Părău Comanului și Părău
Vădulețului și formează Părău Satului” I (59);
-Sătului „era un părău pe lângă care e o uliță”
111(219); -Săvului „izvorăște din fundu Părăului
Savului, se varsă în Valea Agrijului” 1(13); „e de la
Dealu Mare” I (109) - Sav, n. fam.; - Săboiăștilor
„un părău, un gropiș” II (281) - n. grup săboiești
<Sabău, n. fam.; -Săcădășului „izvorăște de la
Fântâna Tâlharului, cură în Valea /Vinului” (93);
„vine din Săcădaș și Ursoiu Lat, se varsă în Părău lui
Ion” I (95) - v. Săcădașu; - Săcii „vine de la Țiclu,
se varsă în Valea Agrijului” II (38) - v. Saca;
-Sációrií (18) - v. Săcioara; -Săciiii „părău mai
sec, se arădește de la Fântâna lui Bortoș, se varsă în
Valea Peștilor” III (271) - Săcuia, spm.;
- Săciiiului „are izvor din Padina, se varsă în Valea
Râgului” I (289) - v. Săcuiu; - Sălășii „începe după
pășune, se varsă în Părău Sighetului, care se varsă în
Părău Zălaului” I (223) - v. Sălașa; - Siliștii
„izvorăște de la Horoga, trece prin Săliște, se varsă
în Părău Satului” I (59); „părău cu apă când plouă,
nu sânt case” I (151) - v. Săliștea; - Săriturii „se
varsă în Vale” III (107) - v. Sărătura; -Săriții
„izvorăște din Măgura și Dosu Săriții, se varsă în
Valea Ortelecului” II (186) - v. Sărata; ~ Saii „se
adună apa numai când plouă, sus îi pășune, la gură e
arabil” I (146) - Sâia, hip. <Nastasia, pren.;
- Sâmbitiii „izvorăște din Sâmbătaia, vine în Valea
Dragului” III (70) - v. Sâmbătaia; -Sâncrăiului
„izvorăște din hotaru Topii, se varsă în Valea
Almașului” III (69) - V. Sâncraiu Almașului;
-Sánsonénilor „curge sub Costi, se varsă în
Someș” III (160) - n. grup sânsoneni < Sámson,
pren.; - Sclătinii „părău sec, are ruptături multe, se
varsă în Brișcă” I (272) - v. Slatina; -Scrézului
„izvorăște de la Screzu, se varsă în Valea Corbului”
I (275) - v. Screzu; - Serișoării „are izvor la Poiana
Uțului, se varsă în Valea Tișii” I (96) - v. Scrișoara;
- Scurt „cură numai din Pădurea Școlii, se varsă în
Valea Sfântă” IV (287); -Scurții (281) - v. Scurt;
- Sec „părău care nu ține apă, îi piatră multă și la
locu din jur îi zice tot așa” I (16); -Secăturii
[săcătiiri] „părău care nu prea are apă pe el, îi
pietros, sec” IV (54); „izvorăște din Dosu Chiliii și
se varsă în Părău Gâlgăuțului” I (56); „cură printre
Dealu Ardeii și Secătură” I (82); „nu are apă mare, îi
ca și Părău Fundăturii” I (90); „izvorăște la capătu
Osoiului, trece pe lângă Secătură și se varsă în Valea
235
PÂRÂU
Purcărețului” I (137); „izvorăște dinspre Secătura"
I (284) - v. Secătura; ~ Secăturii = Vălea Secăturii;
- Sfărășului „izvorăște de la Poiana Bulbucilor și se
varsă în Părău Cornilor” I (54) - v. Forașu;
-Sileghénilor „trece prin Umblaș, se varsă în centru
satului în Vale” I (162) - n. grup silegheni
<Silaghi, n. fam.; -Silfncului „curge în Părău
Străjii” III (97); - Silfncului II sau — Sirfncului I
„vine de lângă Poiana Lăzii, se varsă în Valea
Satului" II (95) - Silinc, n. fam.; -Siminăștilor
„izvorăște de sub un drum care merge pe Culme, se
varsă în Valea Secăturii” II (279) - n. grup siminești
<Simina, n .pers.; -Sfmului [sfmuluj] „vine de la
Pădurea Satului, se unește cu Vălceile și formează
Valea Călinii” II (271) - Simu, n. pers.; — Slăninoăii
„vine din Slăninoaia și merge în Valea Penii” II
(118) - v. Slăninoaia; - Socélului (95) - v. Socelu;
-Sócilor (59; 70; 96; 191) - v.Soc; -Sórbului
„izvorăște din vârvu Cățânașului, se varsă în Părău
Crăii” I, „îi lângă partea de sat numită Sorbu” II, III
(55) - v. Sorbu; -Spătărului „vine din Arsuri și se
varsă în Valea Boului” IV (279) - Spătaru, n. pers.;
-Spânzurătului „îi un părăuaș mic, acolo s-a
spânzurat un băiat pentru o fată” I (146);
- Spfnătului „vine de la o vale numită Fântână Rece
și se varsă în Vale" III (160) - v. Spinătu;
- Spinilor „izvorăște de la Dealu Mare, se varsă în
Vale, străbate Spinii” III (69) - v. Spin;
— Spiniș0rilor [sfinișdrilor] I sau ~Spiniș0rului
[•*] „izvorăște din Fundu Părăului și se varsă în
Valea Șanțului, sus pe culme are spinét” I (10) -
v. Spinișor; — Spoiélii „curge în Valea Bancului; de
acolo se aducea spoială de văruia căsile” I (283),
„vine din Delnița, se varsă în Fild” I (284);
-Spurcatului „vine în Valea Poreiuli” II (49) -
Spurcatu, n. pers, sau adj. spurcat; -Stânului „este
un zugău, un părăuaș, o strâmtoare de dealuri, se
varsă în Valea Bulbucului” I (117) - v. Stanu;
- Stâulilor „se formează din Staule, se varsă-n
Valea Ogruțului” II (59) - V. Staul; - Stăulnii (61) -
v. Stăuina; - Stânăii „izvorăște din Picioru lui Ursoi
și se varsă-n Valea Almașului” III (61) - v. Stânaia;
-Stâng (204); -Stevârului „coboară din Dealu
Măgurii în Vale” II (126) - Stevar, spm. < subst
stemă ‘herghelie’; -Stipățului „vine de la Fântâna
Stipățului, se varsă în Părău Feții cei Mici” I (275);
-Stobóru Mic „vine din Stoboru Mic, se varsă în
Valea Ruginoasii” I (32) - v. Stoboru; - Străjii
„curge de la Gârla, se varsă în Vale” II (97) -
v. Straja; -Stráminósului „izvorăște din pădure și
se varsă în Valea Almașului” II (52) -
v. Stârminoasa; - Strâmbâștilor „izvorăște din
Osoi, se varsă în Valea lui Dobrei” I (275) - n. grup
strâmbești <Strâmbu, por.; - Strâmbii „curge până
la Hăbrești și se varsă-n Valea Priii, vine strâmb,
numa-n curbe” Dl (281) - v. Strâmbu; ~ Stráminósului
„izvorăște din Strâminosu și se varsă-n Valea
Strâmbului” I (62) — v. Stârminoasa; — Strúgului
PÂRÂU
„părăuaș” I (76) - Strugu, n. pers.; -Stupinii
„izvorăște de sub Dealu Ardeii și se varsă în Valea
Liordișului” III (82) - v. Stupina; ~ Sugóii
„izvorăște din Orbou și se află între Sugoaie și Isoc,
se varsă în Crasna” I (208) - v. Sugoaia;
— Supurósului „vine de cătă Poiană, se varsă în
Bărcău” DI (267) - v. Supurosu; ~ Surducânului
„deal, părău cu pădure, se varsă-n Valea Ciurenilor”
II (89) - Surducan, spm. <Surdúc, top.;
-Șchtopului „se varsă în Valea Mare” I (109) -
Șchiopu, n. pers.; -Șelăroâii „vine de la Fântâna
Șelăroâii, se varsă în Părău Socelului” II (95) -
v. Șelăroaia; — Șindrii (52) - Șendrea, n. pers.;
- Șeredânului „părău, izvorăște de sub Osoi; a șezut
acolo un om din Șeredei” IV (289) - Șeredanu,
spm.; -Șermâșului „izvorăște din Șermaș și se
varsă în Valea Borlii” (208) - v. Șormașu; ~ Șâsii „e
într-o parte de hotar numită Șasa” V (98) - v. Șasa;
~ Șichii (75) - Șica, n. pers.; - Șicului „izvorăște de
la Stobor și se varsă în Brișcă” I (267) - Șicu, n.
pers.; -Șlmii (21) - Șima, n. pers.; - Șoimușenilor
(131) — v. Șoimușeni; - Șâiului „izvorăște din
pădurea de pe Deal și se varsă în Părău Caselor” I
(53) - Șoiu, por.; -Șontonii „se formează de pe
pășune din Deal, curge pe lângă Hagău, se varsă în
Valea Agrijului” VI (49) - Șomonea, n. pers.;
- Șomoșului „izvorăște din terenu cu vii, se varsă în
Barcău” I (248) - v. Șomoșu; -Șteâmpului
„izvorăște din Fața Arsurii și se varsă în Valea
Agrijului, în mejdie cu Bogdana” I (14) - v. Șteamp;
- Știrbăștilor „șes și coastă cu tufe, se varsă în
Valea Luncii” II (11) - n. grup știrbești <Știrbu, n.
pers.; -Știrbinoâsii „izvorăște din Știrbinoasa, se
varsă în Bărcău” I (266) — v. Știrbinoasa; — Șurii
„izvorăște din Plopiș, se varsă în Valea Satului” IV
(287); - Șurilor „un părău între păduri” [**] (158) —
v. Șură; ~ Șutului „se formează de pe lertașe și
mere-n Părău Pomătului” IV (48) - Șutu, por.;
-Șuvărului (120, 122) - v. Șovaru; -Tăblii (95) -
v. Tabla; ~ Târniții „între Tamița și Vâlcea” I (128)
- v.Tarnița; -Tălhârului „vine din Fântâna
Tâlharului și se varsă în Părău Zălhoaii" II (95);
(105) - v. Tâlhar, -Tâlhărise „părău în fundu
pădurii, iese la Valea Leșului” I (124); —Tărații
„vine de sub peștere din mlaștină, se varsă în Valea
Porcilor” I (94); - Tărcii „vine din Fundu Tărcii, se
varsă în Valea Groșilor” I (13) - v. Tarcea; ~ Tăului
„izvorăște de la Fântâna Tăului, se varsă în Valea
Sângiorzului" I (11) - v. Tău; - Tăurilelor „vine de
la Tăurele, se varsă în Valea Almașului” II (55) -
v. Tăurel; -Tăutului (101) - Tăut, n. pers.;
-Târgului „pârâu și loc lucrător, vine din hotaru
Curtuiușului, se varsă în Vale” I (97) - v. Târgu;
-Társít „pârău cu apă numai când plouă, sus îi
umplut cu pădure” I (147) - v. Társa; -Tecâții
„părău din Băița” (97) - v. Tecuța; -Țiglelor
„pârău cu apă vremelnic pe sub deal, acolo se făcea
cărămidă” I (49) - v. Teglă; -Teiâșului sau
236
PÂRÂU
-Badónului „vine din Teiuș, de lângă Vârșolț”
II (192) - v. Teiușu; -Temetiului (14); -Timitiului
(117; 118; 119) - v. Temeteu; -Teșiițelor „iese în
Valea Pustii” I (41) - v. Teșiefu; -Teștiârii sau
- Fericirilor „vine de la Muncel, se varsă-n Valea
Gârboului” II (144) — Teștioara; — Titișului „vine
de la Tetiș” I (282) - v. Tetișu; - Ticului „izvorăște
de la Ticulești, pe o parte se scură Părău Ticului”
1(273) - Ticu, n. pers.; -Ticâșului (283; 284) -
Ticuș, spm.; -Tietârii sau -cel Mâre (286) -
v. Tăietura; -Tighiului „se scurge de la Băile
Zăuan, intră în Bărcău” II (248) - V. Tighiu;
-Tihăului „pădure, nu-i nici o apă, îi către satu
Tihâu” I (56) - v.Tihâu; -Tilburísii II sau La
Tilbureâsa I „pârău, se varsă în Valea Fildului”
II (282) - Tilbureasa, n. pers.; -Tinii „părău, de tot
tină îi pe el” I, „laștină, izvorăște de sub deal”
111(31); „apa bună, tot timpu-i tină, mlaștină, se
varsă în Valea Cocorii” I (146); „izvorăște din
Pietrosu, se varsă în Cocora; îi tină mare-acolo, nu
poți trece nici cu carele” I (147) - v. Tina; -Tinósii
(107) - v. Tinosu; -Tireâcului „izvorăște din Tireacu,
din pâdure, se varsă în Valea Almașului” IV (53) -
v. Tireacu; ~ Tișiâului [VișijâyLilujj „loc de scurgere
de apă de ploaie, se bagă-n Valea Mocirlii” II (205) -
v. Tișieu; - Tocăciului „izvorăște din pădure, se
varsă în Valea Pietricelii” II (118) - Tocaciu,
n. pers.; -Tocilelor „izvorăște din pădurea de pe
Deal, se varsă în Părău Caselor; au fost ceva pietre
pentru tocile” I (53); „în răpi era piatră mare din
care se făcea tocile de ascuțit” I (274) - v. Tocilă;
-Todichii (21) - Todica, n. pers.; -Tógului sau
-din Tógu Circului „izvorăște din Bercu, de la
Rupturi, se varsă în Valea Colițchii” I (3) - v. Togu;
-Tómii „o ruptură de părău, se varsă în Valea
Ciubăncii” II (96); „vine din deal și curge în Someș”
I (101) - Toma, n. pers.; -Tomoâii (276) -
v. Tomoaia; - Tópililor „izvorăște din Brăduleț, se
varsă în Valea lui Dobrei” I (275) - v. Topila;
-Trecătorilor „izvorăște de la Fântâna de la
Lăcurele și se varsă în Valea Agrijului” I (80) -
v. Trecătoarea; - Trestiii „pantă pe care curge ș-un
părăiaș, izvorăște din fundu Trestiii și se varsă în
Valea Agrijului” I (13); „izvorăște de la Trestia și se
varsă în Vale” 1 (54); „izvorăște din Părău
Adăpătorii” I (64); „izvorăște din terenu Ciucii, se
varsă în Valea Oștenii; o fi avut cândva trestie”
11(279) - v. Trestia; -Trevălcele (90) - v. Trevălcelele;
~ Troscâilor III sau - Trăscăi I, II „izvorăște de sub
Pădurea Crăsnii, se varsă în Valea Cățălului; au fost
scai mulți p-acolo” III (289); - frunților „vine de la
Poiană și se varsă-n Bărcău” III (267), „oarecând a
fost pădure mare ș-o fost lemne mari” I (269) -
subst. trunf (pl. trunfi) „lemn tăiat” I, „buștean”
II (269); -Tulúcului „se formează din Părău Hulpii
și Părău Țiclului și se varsă în Bărcău” I (267) -
Tuluc, por.; -Turcului (86) - Turcu, n. pers.; -Târzii
„se varsă în partea de sus a satului, pe lângă pârău e
PÂRÂU
teren arabil” I (6) — v. Turda-, ~ Țâpuli „vine de la
Vârvu Pleșii, se varsă în Valea Stânii, acolo au
trecere caprele sălbatice” II (38); -Țăgii „izvorăște
din Fundu Țăgii, se varsă în Valea Almașului” I (26)
- v. Țaga; -Țâncii „se arădește de la Fântâna din
Țânca, mere până-n Vale” I (272) - v. Țânca;
-Țancului „izvorăște din Fântâna pe după Râturi”
(266) - Țâncu, por.; -Țârdidii sau Vălceâua
Țârdidii „părău cu ruinături mai multe” I (105) -
Țârdioaie, n. pers.; — Țelhii „izvorăște de la Măgura
Boznii și se varsă-n Valea Șanțului” III (10) -
v. Țelhea; -Țică6ilor „izvorăște din Țicăoile cele
Mari și se varsă-n Valea Agrijului” I (15) -
v. Țicăoi; -Țiclului [țicluluj] „izvorăște din Berc,
trece pe lângă Țiclu” I (266); „izvorăște din Rubin,
se întâlnește cu Părău Hulpii și formează Părău
Tulucului” I (267) - v. Țiclu-, -Țifrii (224) - Țifra,
por.; -Țigânilor „o lăsătură ca o vale” 1 (10);
-Țigânilor I sau -Țigânio II „izvorăște din
Fericea, se varsă în Valea Târgului, acolo au șezut
țiganii” II (96); -Țigânilor = Vâlea Túsii;
-Țilichii „vine din pădure din Șesu Corbului, se
trage în Vale” I (125) - Țilică, hip. < Vasile, pren.;
-Uliului „o vâlcea, pădure” I (107); -Uliútului
„curge în Valea Porcului” I (109); - Ulmilor (272) -
v. Ulmu; - Umblâșului „vine de la Fântâna lui
Morți, curge în Valea Biușii” III (162) -
v. Umblașu; -Únghiului (25) - v. Unghiu;
-Ungurâșului „izvorăște de pe Valea Ungurașului,
vine de la Fântâna Roșie, se varsă în Părău
lemăului” I (61) - v. Româna}!; -Ungurului „se
varsă în Valea Mare” III (97); „este un părăuaș, este
apă pe el numai când plouă" I (177); -Urichii
(145) - Ureche, por.; - Úrsá Cursă I, III sau - de la
Úrsá Cursă II, IV „izvorăște de la Fântână de la
Ursă Cursă” II (105) - v. Ursa; -Ursóii „izvorăște
din Fundu Ursoii și se varsă în Vale” I (56); pârâu
(71); „izvorăște de sub Dealu Lupului, se varsă jos
în Vale, pășune” I (146), „îi pădure pe ambele părți,
se varsă în Valea Solonii” I (147) - v. Osoiu;
- Ursoiții „izvorăște de la Ursoița și se varsă în
Părău Cornilor” I (54) - V. Ursoifa; -Ursóiu Lat I
sau - lu Ursóiu Lat II „vine de la Ursoiu Lat, se
varsă în Părău lui Ion” I; „vine de la Picioarele
Ursoaii” II (95); - Ursóiului (232) - v, Osoiu;
-Úrsului (13; 62; 124; 146; 284); - Úrsului (108)
- v. Ursu; - Urzicâriului „izvorăște de la Ișpan, se
varsă în Valea lazului” I (269); „izvorăște de sub
Măgură, se varsă în Valea Poiului; au fost urzici
multe acolo” III (281) - v. Ursicariu; -Usóiu
Bătrân „izvorăște din Meseș, se scurge în Valea
Gumbii” IV (288); - Usóiu Júghii „vine din Meseș,
trece prin Usóiu Jughii” IV (288); - Usóiu Scurt
„izvorăște din Meseș, se varsă în Meseșeni” IV
(288); - Usóiu Tânăr „izvorăște din Meseș, curge în
Valea Gumbii” IV (288); -Usóiu Úrsului
„izvorăște din Meseș, se varsă în Valea Gumbii” IV
(288); - Usóiu Vârului „izvorăște din Meseș, apoi
237
PÂRÂU
dispare” IV (258) — v. Osoiu; — Vâcii „părău prin
pădure se varsă în Valea Corondului” I (227) -
V. Vaca; - Vâdului „o viroagă” [**] (28); „un pic de
părău” I (63); „izvorăște de la Dosu Oltoanului și se
varsă în Valea Nadișului” I (84); „curge de la Ciuhă,
se varsă în Valea Grozii; este drum peste el” III (97)
- v. Vadu; - Valâuălor „curge din Osoi, se varsă în
Valea lazului” I (264); „izvorăște de la Valauă, se
varsă în Valea Blidiresii” IV (289); -Valăului
„izvorăște de pe deal d-îngă Dâmbu Tunsului, se
varsă în Brișcă; îi o fântână acolo și un valău pentru
adăpat animalele” I (267) - v. Valău; -Vâlea
Beséricii „se spune că acolo a fost mai întâi satu și-a
fost biserică” II (57); -Vâlea Châții (154);
- Vâlfchii „vine de pe Valea Besericii, se varsă în
Valea Almașului” I (34) - Valica, por.; — Vâlii lui
Pătru „izvorăște de la Brusturi și se varsă în Vale” I
(54) - v. Valea; -Vapóului „vine de la Horoat,
trece prin Vapou, fănaț” I (3) - v. Vapou;
- Vardón ului „izvorăște din Berec, din el se
formează Valea Petrindului” I (30) - v. Vardonu;
— Varghénilor „vine de la Fața Vicii, curge în jos în
Vale” I (162) - n. grup vargheni < Vârga, n. fam.;
- Varticilii I sau - Vărticâlelor II „vine de la Clinu
Gavrilesii” I, „vine din Ocină, se varsă în Valea
Tișii” II (96) - Varticel, prob. n. pers.;
-Vădulâțului „izvorăște din Văduleț, se varsă în
Părău Satului” I (59) - v. Vădulefu; -Văduțului
„vine din Văduț, se varsă în Vale, Ia Valea Pușchii”
II (141) - v. Văduțu; -Văgâșului „izvorăște din
Măguricea Mică și din Măguricea Mare, se varsă în
Părău Măguricii Mari” I, „izvorăște de la Câmpuri și
se varsă în Valea Răchiți i, a fost pădure și s-a tăiat”
II (275) - v. Văgașu; - Văii „vine din Fundu Văii,
se varsă-n Valea Agrijului” I (44); - Văii Lungi
„izvorăște din Șesuri și se varsă în Valea Almașului”
I (53); -Văii Ogruțului (70); -Văii Vrâniții
„izvorăște din Fundu Văii Vrâniții, se varsă-n Valea
Agrijului” IV (43) - v. Valea; ~ Văleéii „se varsă în
Vale, care se varsă-n Valea Corondului” I (227);
- Vălcâii sau -Prisăcii „vine din hotaru
Purcărețului și se varsă în Vale” III (136); - Vălciii
sau -Ursóiului sau Părău Vălcâii „are izvor în
Fundu Vălceii și se varsă-n Valea Ursóiului” I
(232); - Válcélii III sau - Vălcâlelor II „începe din
Dealu Dușii și se varsă-n Valea Almașului” II (61);
-Válcélii „izvorăște de la Cicheră și se varsă în
Părău Cornilor” I (54); „izvorăște din Fundu
Vălcelii și se varsă-n Valea Strâmbii” I (63);
„izvorăște din Fântâna Prundarului, se varsă în
Valea Almașului” I (148); „se varsă în Valea
Almașului” II (282); - Vălciilor „sânt două păraie
care se bagă în Valea Satului, izvorăsc din Peri” I
(209) - v. Vâlceaua; - Vărâștinii „teren arabil, aici
se ardea varul” [•] (10); se formează de la Ciuha lui
Ember, se varsă-n Valea Bogdanului” II (227);
- Vărâștinilor „izvorăște de la Văraștină” I (137) -
V. Văraștina; - Vărșii „se varsă în Valea Fildului,
 PÂRÂU
dar mai întâi în Pârâu Voinii” III (283) - v. Vârșa;
— Văsichii (284) - Văsica, n. pers.; - Vârticelului
„iese din Vârticel, mere în Bercioiu” I (35) -
v. Vârticelu; ~ Vervéghiului (212) - v. Verveghiu;
- Viezunâșului [d'ezunâșuli] „curge în Valea
Cuptoarelor” III (120); -Viezuniilor [d'ezuiîijilor]
(80) - v. Viezunie; ~ Viezúriii [d'ezuriii] (175, 177)
— v. Viezuria; ~ Viezurlștii sau - Nuțului „izvorăște
din pășunea Arsura, se varsă în Părău Marcului” I
(274); -Viezurlștii „vine din Viezuriște, se
întâlnește cu Părău Inațelor, se varsă în Cascadă în
Valea Crăsnii” I (278) - v. Viezuriștea; -Viii
„părăuaș mic, au fost cândva vii” I (26); „e plantată
vie, pe lângă ea curge un părău” IU (104); „vine de
la Cioncani, pe deal este vie” III (155); „curge în
sat” II (184); - Viilor [d'Ijilor] „părău pe lângă vii,
se varsă-n Valea Agrijului” IV (44) - v. Pin; - Vilii
(120; 122; 126); -Vilii Mârcului (25) - Vilă, hip.
< Gavrilă, pren.; - Vimânului „a fost a unui om din
Vima” II (104) - Viman, spm. < Vima, top.;
— Vișului (6) - Vișu, por.; — Vițâilor [d'ițăjilor]
„izvorăște de la Furcuță și se varsă în Valea Satului”
I (63); -Vóidii „apare din Chiștog și se varsă-n
Crazna” I (224) - Vaida, n. pers.; - Vóinii „vine de
la Fildu de Mijloc, dintre păduri” 1 (282); „izvorăște
de la Valauă” I (283) - v. Voina; - Vrániciórilor
„curge în Someș” I (100) - v. Vrănicior,
— Vúlturului „izvorăște de la Vultur și se varsă în
Pârâu Marianului” II (27) - v. Vulturu; - Zâhului
„un părău mlăștinos, merge în Valea lui Dragoș” I
(157) - Zah, n. fam.; -Zaptalăului „izvorăște din
Pădurea Badonului și se varsă în Valea Zălaului” n
(192) - v. Zaptalău; Zădidului „vine din Zădid, se
varsă în Valea Almașului" (34); „izvorăște de la
Miluani și se varsă în Valea Almașului” I (57) -
v. Zădidu; - Zălhoâii „un fundac de rât” II (95) -
v.Zălhoaia; - Zălții „izvorăște din Fundu Zălții și
se varsă în Valea Almașului" I (65) - v. Zălța;
-Zămii „fanată și pășune, izvorăște din Vârvu
Zămii, se varsă în Valea Almașului” I (53) -
v. Zama; - Zănicelului (232) — v. Zănicelu; — Zápódii
(18; 21; 31; 68; 142; 155); —Zápódii Bodeánului
„un fel de toloacă” III (282); -Zápódii lui Caci
„izvorăște din Zăpodea lui Caci și se varsă în Vale"
III (69); - Zápódii Nireșului „vine de la Zăpodea
Nireșului” III (282); -Zápózii „vine din Zăpodea și
se varsă în Valea Oidăhăzii” II (70); -Zápózii
Bóuli „vine de la Țiglele, intră pe Valea Dragului” I
(71); - Zápózii Lungi (70); - Zápózii Oânii (70) -
v. Zăpodea-, - Zărăstii „începe peste Rât și Răchita
și se varsă-n Valea Ogruțului” II (59) - v. Zărastea;
— Závóii (109) - v. Zăvoaia; -Závóiului „îi pe
Zăvoi, vine tot în Valea Arinului” [**•] (93) -
v. Zăvoiu; - Zlátiórii „izvorăște din Pădurea
Muncelului și se varsă în Valea Cristolțelului” I
(145) - v.Zlătioara, — ZJátínii „un fel de părău” I (77)
- v. Slatina; -Zmizii „curge din Stanu Fundăturii, se
scurge la Valea Loznii” (•♦] (85) - v. Smida;
238
PÂRÂU
~ Zomoniții „se-mpreună cu Părău Rău și se varsâ-n
Valea Satului” I (16) - v. Zomonița; -Zugăului
„vine de la Vârșolt și se varsă în Crazna” VII (217)
- v. Zugău; - Zuturénilor „se întâlnește cu Cioroiu
și se varsă-n Valea Prunilor” II (15) - n. grup
zutureni < Zutor, top.
După Părău „un colț de hotar, puțină pantă, îi
după un părău mic” I (59); La Părău „uliță lângă
Părău Vițeilor” II (63); „un teren în capătu Ulicioarii
lui Andrișu; pe acolo vine părău de la Vălceaua
Lupului” I (124); „deal, nu-i mare, îi lângă un
părău” I (249); „loc deluros, arător; este un părău
care curge din hotar și se varsă în Vale” II (250);
„teren arător; e un părău, vine de la Fundătura, să
scurge în Vale” II (276); „teren arabil, este un părău
pe el” IV (288); Pe Părău „parte de sat; este un
părău care vine pe ulicioara aia din jos” I (30);
„parte de sat; e un părău care vine de pe Gruia” I
(34); „un pic de coaste, îi un pârău acolo” V (66);
„uliță în jos” II (75); „arabil și pomi” I (81); „poiană
înstrâmtorată” 111, „loc pe un părău” IV (115);
„parte de sat, pe acolo trece Părău Pietrișului” II
(174); „parte de sat, îi acolo un părău” V (177);
„uliță; este lângă o vale” II (190); Pe Părău
= Pârăuânii; Péste Părău „fântână cu apă bună” I
(185); „teren arabil, curge un părău” I (237); Piste
Părău sau Părăuâșii „uliță dincolo de un părău” II
(122).
V. și Cărarea de pe Părău Ursului, Cioroiu din
Părău Iezerului, Ciurgău la Părău Șumișnii, Coada
Părăului, Coastea ~, Drumu pe la Părău Sec,
Drumu pe Părău, Drumu pe Părău Dumbrăvii.
Fântâna din Părău Ursului, Fundu Părăului, Fundu
Părău Corbului, Fundu Părău Dealului, Furca
Părăului, Gura ~, Moara de la Părău, Podu la
Părău Scurfii, Ulița pe Părău.
Părâiele „vin din Șuai” I (152).
Părâiele de la Fâța leprénii „izvorăsc din Fața
leprenii și tot acolo se-mpreună și se varsă în Părău
lui Ionel” I (90) - V. Fața; Părâiele Hérdii „se varsă
în Valea Fildului” I (284) - Herdea, n. pers.
între Páráié „îi un pământ între două pârâiașe”
III (7); „loc cam cu coastă și mărăcini” I (16); teren
între păraie (26; 27; 31; 34; 36; 38; 61; 64; 65; 66;
71; 75; 77; 86; 95; 102; 103; 104; 113; 120; 137;
157; 158; 174; 177; 185; 186; 193; 283; 286);
„pantă lină la poalele Dealului Mare” I (45); „fânaț,
îs mai multe păraie acolo” I (52); „șes între Valea
Ogruțului și Valea Miluanului” 1 (59); între Părâie
= Lupii; între Părâuă „loc între două râpe” II
(236); între Părâiele Bércului „loc mai așezat între
două păraie” II (15) -v. Bercu; între Părâiele Hilii
„un fel de groapă între două păraie din Părău Hilii,
sânt pâlcuri de pădure” 1 (59) - Hila, n. pers.;
Printre Páráié „loc între curțile oamenilor, curg
niște părăieșe” I (186).
V. și Capetele Pâraielor, Izvoru între Păraie,
Părău dintre Păraie.
 PĂRĂUĂNII
— Din subst. pârâu, cu var. părău (pl. păraie,
părauă) ‘apă curgătoare mică; văgăună, depresiune’.
PARAUÁNIII sau Pe Părău II „parte de sat” I,
„loc în sat, un fel de uliță” II (41); Părăuănii „o
parte de sat pe Valea Mare” I (52).
- Din n. grup părăuani < subst. părău.
PĂRĂUĂȘ v. Părău, Râpa, Tabla.
PĂRĂLIȚA „uliță” I (86); „un rât cu păraie”
1 (95).
- Din subst părăufă < părău + suf. -uț(ă).
PĂRĂÎIȚ. La - „arabil; cură o vălicică acolo”
111(158).
- Din subst. părăăț (pl. părăufe) <părău + suf.
-"/■
PĂRÎNC. Părincii [părinci] „o groapă mare,
cam în pantă, Ioc arabil” II (62).
V . și Coslile Părincilor, Fundu Gura
Părău
- Din subst. părinc (pl. părinci) ‘plantă erbacee
din familia graminaceelor; mei’ (v. și Frățilă, STD,
107).
PĂRNĂHÂI „o bucată mare de fănaț, cam
pantă” I (49).
PĂRU II sau în Păru I „o pantă mare; îi pe sub
pădure” II, ,jos platou, arabil, dup-aceea pantă
abruptă, plantație” I (64).
Păru Bănățânului „pământ arabil; este acolo un
păr” I (25) - Bănăfanu, spm.; ~B6chii (283) -
Boca, n. pers.; -lui Hordoviz (283) - Hordoviz,
por.; -lui Mihai (284) — Mihai, n. pers.;
-Murgului (289) - Murgii, por.; - Picului „pantă,
teren arabil; a fost un păr mare și bătrân acolo” IV
(289) - Pecu, por.; -Pópii „pășune, a fost locu
popii” I (28); - Șiinii „loc unde este un păr bătrân”
1(8) - Șuna, por.; — Titiénii [t’it'iiéni] (104) -
Titiana, n. pers.; -Vătuli „o dâlmă, un delușel așa
potrivit; a fost un păr mare acolo” I (56) - Vătu,
n. pers.
La Păr „poieniță; deasupra e un păr” III (114);
„loc drept; cândva a fost un păr acolo” I (129); La
Păru Bébuli (101) - Bebu, por.; -Diâcului „laz,
ponicioară” II (9S) - Diacu, spm.; - Fătului (101)-
Fătu, spm.; - Vizlii „pantă, este un păr sălbatic”
I (13)- Vizlea, n. pers.
V. și Dealu Părului, După Deal la Păru Prăsat,
Fântâna de la Păru cel Dulce, Fundu Părului, Gura
Părău ~, Podu de la Păru Zăpodii, Poiana
Părului, Valea -, Zăpodea ~.
La Peri „coaste, pădure; au fost ceva căși acolo
și peri” I (8); „deal cu peri sălbătici” I (35); „coastă
mică, cu peri” III (39); „coaste mică, arabil; acolo
erau peri” I (52); „rât; poate au fost peri” 1 (135);
„pășune; sânt niște peri sălbatici acolo într-un răzor”
I (143); „loc arabil; au fost acolo câțiva peri
sălbatici” I (146); „pășune; au fost doi peri pe vârvu
dealului” I (162); „pantă, arabil și fânaț; a fost un
păr acolo” I (175); „un pic de pantă, arabil; au fost
ceva peri mari, pădureți” 1 (207); „loc aproape drept,
239
PĂȘTEȘTII
arabil; acolo au fost peri mulți” II (258); în Peri
„teren arabil; au fost peri cândva, la margine de
drum” I (191); „pantă, acolo se termină dealu; au
fost peri și i-o scos” I (209); „un loc cu râpi și peri
sălbatici” I (229).
Périi Blâghii „Ioc rupt, pășune; au fost peri
acolo” II (32) - Blaga, n. pers.; - lui Căpriș (273) -
Capriș, por.; - Iui Filipâș (148) - Filipaș, n. pers.;
- lui Mâcsin „pantă, arabil; sânt niște peri acolo” IV
(288) — Macsin, n. pers.; -Iui Zen ic „un fel de
valău” VI (175) - Zenre, por.; - Lupii „teren arabil;
or mai fost câțiva peri sălbatici” I (47) - Lupea, n.
pers.; -Músculi (103) - Muscu, n. pers.; -Pândii
„la creasta dealului, pomărie” II (265) - Pandea,
n. pers.; - Pintii (75) - Pintea, n. fam.; -Siciului
„deal, sânt peri pădureți” I (202) - v. Sici.
între Peri „sânt peri răzleți pe pășune” I (283).
V. și Coastea Perilor, Coastea la Peri, Dealu
Perilor, Fântâna la Perii lui Filipaș, Groapa cu
Peri, in Lab la —, Pășunea din ~, Podu Perilor,
Valea-, Vâlceaua
- Din subst păr (pl. peri) ‘pom fructifer’.
PĂRÎIȚU III, IV sau La Păriîț I, II „loc arător,
aproape de sat; au fost ceva peri” III (162).
V. și Labu la Păruț.
- Din subst. pănlf < păr + suf. -uf.
PĂSĂR0IU „un fel de ruptură, loc părăsit; este
acolo un izvor cu apă bună” I (207).
— Din subst. păsăroi < păsare + suf. -oi.
PĂSĂTÎCU „pășune și pădure” III (105).
PĂSCĂLAN v. Grădina, Tabla.
PĂSCĂTĂMÂRI „coaste cu viroage făcute de
apă, pășune; a fost pădure de mesteacăn” I (274).
PĂSTĂI v. Fântâna, Groapa.
PĂSTĂIA v. Vârvu.
PĂSTĂIĂSA „pantă, pășune, acolo-i o gropiță”
IV (287), „pantă lungă și înaltă; a fost loc domnesc,
pădure domnească” I, „loc muntos, cu păduri”
IV (289).
V. și Părău Păstăiesii.
- Din adj. subst. păstăiâs, -oasă.
PĂSTĂIĂTA „teren arător, în partea către
Mesteacăn; s-au cultivat păstăi, fasole” I (134).
Păstăiătele „pășune, a fost arabil” I, „acum e
împădurit” II (104); „pășune; au fost foarte mulți
aluni, corni” I, „teren cu spini, pășune” IV (105).
- Din subst adj. păstăiât, -ă (pl. păstăiete)
‘(loc) cu păstăi’.
PĂȘCĂLÎA I sau Pășcăliile II „poiană
înconjurată cu pădure” I (81).
- Din subst. *pășcălie, var. a lui pășculie (pl.
pășcălii) ‘colac mare care se face la Paști’.
PĂȘCOĂIA v. Dealu, Fântâna, Piatra.
PĂȘTEÂN v. Dealu.
PĂȘTEȘTII „grup de case; a fost un om care i-o
zis Pașcu” I (275).
V. și Ulifa Pășteștilor.
- Din n. grup - < Pășcu, n. fam.
PĂȘ0NEA
PĂȘÎINEA „pantă și răpi de la Deal în jos”
m (10); pășune de vite (35; 64; 154; 159; 163);
„pășunea vacilor, a fost a satului” I (162); „loc în
pantă și pe deal, loc de umblat animalele la păscut”
I (165); „a fost pășune orbarială, se duce în hotar cu
Mirșidu” I (188); „pășune formată din două părți:
Călău și Tabla, amândouă-s deal” I (206); „pantă,
pășune” 1 (215); „a fost pădure care s-a tăiat ș-o
rămas legheleu” I (230); Pășunea = Céretu.
Pășunea Aghirășului „pantă dulce” III (5) -
v. Aghireș; - Baronului sau magh. Báró-legelő „un
pic de pantă, pășune” V (213) - subst baron’,
-Băncii sau magh. Bank-legelő (3); -Béla sau
magh. Béla-legelő (213) - Béla, n. pers.; -Bicului
„pășune în pantă în hotar cu Ratin și Crasna” I (218)
- v. Bic; - Boărtii sau magh. Bartha-legelő „deal
cu pășune” I (3) - Borta, n. pers.; -Catricii sau
magh. Katrics-legelő „pășune mare pentru vite” 1 (3)
— v. Catriciu; — Chfvii [fivi] (246) - Chiva, n. pets.;
-Ciarăi sau magh. Csere „pășune în pantă”
V(213)-v. Ciarăi’, - Comunălă (205); - Dejénilor
„pădure; este loc și de pășunat” II (168) - n. grup
dejeni < Deja, top.; — de la Bocșița sau - Bocșiții
„pășune în pantă e lângă Bocșița” II (179) -
v. Bocșița; - de la Ruptură „pășune pentru oi; pe
acolo-i trecerea Ia Pericei” I (209) - v. Ruptura;
— de sub Pădure sau Pășiinea din Peri „pășune cu
peri sălbatici” I (209); - din Văle „pășune în două
părți a văii” II (83) - v. Valea; ~dintr-a lui Daț
(220) - Daf <Dacz, n. pers.; ~D6bai „pășune în
pantă pe deal, vine de la un nume maghiar” I (193) -
Dobai, n. pers.; -Dómbi sau magh. Dombi-legelő
„pășune în pantă” V (213) - Dombi, n. pers.;
- Făgiștii sau Făgiștea „pășune pentru vite, în hotar
cu Moigradu” I (184) - v. Făgiștea; - Fetindfii
„pantă dulce, pășune” III (5) - v. Fetindia;
- Găzdăcilor „coaste cu pășune, cumpărată de vreo
zece oameni mai bogați” I (8) - n. grup găzdaci
<Găzdac, spm.; -Ghéza sau magh. Géza-legelő
„pășune în pantă” V (213) - Gheza < Géza, n. pers.;
- Giurtélecului (jurt'éleculujj (163) - Giurtelecu
Hododului, sat în SM; -Groz (246) - Groz
< Grósz, n. pers.; -Jebucănilor (29) - n. grup
jebucani <Jebuc, top.; - la Piătră „coaste; este un
stan de piatră acolo” I (10) - v.Piatra; -lui
Cherechâș sau Legheléu Pórcilor (223) -
Cherecheș < Kerekes, n. pers.; — lui Déji (4) - Deji
<Dézsi, n. pers.; -lui Farcăș (168) - Farcaș,
n. pers.; -lui Ghiúrfi (193) - Ghiurfi <Gyorfl,
n. pers.; - lui Nagy Miklós [n Qd' micloș] (168) -
Nagy Miklós, n. pers.; -lui Șisec (218) - Șisec
< Sisek, n. pers.; - Luncii (283) - v. Lunca; - Măre
= Legheléu cel Măre; - Milonénilor (70) - n. grup
miloneni < Miluani, top.; - Óilor (162); - Orășului
(217); -Orbariănă „pășune pentru vite” I (233);
- Pericéiului „pășune în hotar cu Periceiu” III (218)
- v. Pericei; - pe Văle-n Jos „valea trece prin
pășune” II (144); - pe Vale-n Sus „pășune și puțin
240
PĂUȘA
arabil lângă sat, pe Valea Gârboului” I (144) -
v. Valea; -Pintec „pășune, coaste” II (246) -
Pintec, n. pers.; -Pórcilor „pășune unde stăteau
porcii” I (166); - Pusténilor (220) - n. grup pusteni
< Pusta, top.; -Romitânului „coaste cu pășune și
pădure” 1 (8) - Romitanu, spm. <Romita, top.;
-Sătului (169; 231) -v. Sat; -Ulciúgului „pășune,
loc în pantă” II (167) - v. Ulciug; - Urberiălă = în
Catrici la Pășune; -Văinberger „pășune, coaste”
IV (24) - Văinberger, n. pers.
V . și Drumu la Pășunea Băncii, Drumu spre
Pășune in Pleșa, Fântâna din Pășune, Fântânile din
Pășunea Catricii, Locu de Pășune.
Pășunile Catrlciului „pantă, pășune; înainte au
fost două” III (286) - v. Catriciu.
- Din subst. pășâne (pl. pășuni) Toc cu iarbă
unde pasc vitele’.
PĂTRÂR. Pătrării „pământ arabil și fânaț; e un
loc între două păraie mici” II (184).
- Din subst pătrâr ‘bucată de pământ în formă
de pătrat’.
PĂTRĂȘCOĂIA „loc mai în pantă, arabil”
1(231).
- Din spm. ~.
PĂTRĂȘTENI v. Ulița.
PĂTRÂNEĂSA v. Fața.
PÁTRÁNÉSCU [*] sau Pătrănâscu II „șes; îi
în legătură cu Brăniștioara” I (94).
- Din por.
PÁTRUNJÉL. Petrunjéii [pctrunjéii] I sau
Petrinjéii [petrinjéji] II „pășune, platou; îi pe deal,
da-i mai mult șes; poate că s-au făcut petrunjei
sălbatici” II (197); Pátrunjéii = Tógu Jéluli.
V . și Fântâna din Pătrunjei.
- Din subst pătrunjel, cu var. petrunjei,
petrinjél (pl. pătrunjei, petrunjei, petrinjei) ‘specie
de plantă erbacee’.
PĂTRÎ1Ș v. Dâmbu.
PĂTRUȘENII „o parte de sat cea mai veche; îi
sub deal” IV (148).
- Din n. grup - < Pătruș, n. pers.
PĂTULU „pădure” 111(118).
Sub Pătul „o feție sub pădure” II, „loc sub
pădure” IV (118).
Sub Pătule „loc arător” I (109).
- Din subst pătiil (pl. pătule) ‘culcuș impro­
vizat; loc de observație în pădure’.
PĂȚAC v. Ulița.
PĂIIȘA, pop. Păiișe, sat, c. Românași; 1558
Posa, 1642 Possa, 1733 Pausa, 1750 Poja,
1760-1762 Pósa, 1850 Peuse, 1854 Pósa, Păușa
(Suciu, DILT).
Către Păâșa „uliță” III (10).
V. și Dosu Păușii, Drumu la Păușa, Drumu
Păușii, Ulița Valea ~.
- Din n. pers. Păușa <Paul, Pavel, n. pers.
(DOR, 130); cf. și n. pers. Pósa (Kniezsa, KH,
272/67).
 PĂUȘÂN
PĂUȘÂN v. Ulița.
PĂVĂLEĂSA „o coaste dulce care se află sub
Piatra Gurguietă, loc arabil și livadă” 1(11).
- Din spm. ~< Pavel, n. pers, sau ‘proprietatea
lui Pavel’.
PÂVĂLEȘTII „o uliță principală” I (274).
- Din n. grup - < Pavel, n. pers.
PĂVĂLÎIC v. Uricu.
PÁVLÉNI v. Fundătura.
PÁCU v. Dosu.
PÁGLÉJU „un ic de coastă, între sat și Dealu
Secăturii” I, „un teren în pantă, coastă; a fost pădure
mai înainte” II (95).
PANTICOÁSA „un deal mare, deasupra e
drept; dealu se urnește, se-nhâie și de aia îi zice așa”
I, „o ridicătură de pământ” II, „rupturi împădurite, o
fugitură din Meseș; îi așa ca un pântec” III (5).
- Din adj. pântecâs, -oasă.
PÂRCĂLÂDEA „o groapă cu doi versanți și un
părău mic pe mijloc” 1 (25).
V . și Fundu Pârcălăzii, Gura ~.
- Din prob. n. pers. ~.
PÂRCIOÂIA v. Râtu.
PÂRCIU „o coaste cu pomi” I (35).
V . și Fântâna Părciului, Pârău ~.
- Din por. ~.
PÂRGU v. Lacu.
PÂRJOLITĂ. Pârjolitele „teren arabil, bate
soarele pe el, pământ sărac, ars de soare” I, „loc de
deal, pantă; îi pietrariu” II (284).
V . și Fântâna Părjolitelor.
- Din adj. subst. pârjolit, -ă.
PÂRLEA v. Poiana.
PĂRLEÂZ. Pirlâzu „pășune, cam deal; a fost
un gard acolo și peste ala s-a trecut” II, 111 (207);
Prilăzu „a fost o vie, aici era o portiță pe unde se
intra” I (178).
Pârlăzu Nioănehii [pîrlâzu rițȘnk’i] „pârlaz” II
(257) - Nioanca, n. pers.
La Prilăz „pădure” III (136).
- Din subst. părleâz, cu var. pârlăz, pirlâz,
prilăz „un fel de trecătoare peste un gard” II (207).
PÁRLÓG. Prilógu „loc șes, arător și fânaț; a
fost pădure” III (61); Prilógu = Lupfștea.
Pârloâgele [pîrlpjele] „arabil, puțin frământat” I
(81); Pirloâgele „un pic de coaste” II, „fânaț, teren
arabil” III (31); „o coaste întinsă, arabil” II (72);
„teren arabil bun pentru orice” I, „tarla lângă șosea”
III (86); „loc drept, în margine, lângă sat” I, „atâtor
și o bucată de sat” [*•] (97); „loc bun, arabil” II,
„loc arabil, drept” IV (99); „o poiană-n care-s puși
pomi” I (148).
Priloăgele [priite] „arabil” I (2); „un fel de
măgură, dar mai mică” I (10); „șes, dincolo de
pădure, arător” II (39); „pantă de deal, loc arabil” I
(44); „loc arabil în pantă” II (62); „mai multe bucăți
de teren arător, îs și hâituri” I (71); „pantă arabilă și
fânețe” 1 (80); „arabil, în pantă” V (177); „e pe deal,
către Pecei, îi pământ slab, alboc, șuai” II (276); „o
241
PEPINIERA
coaste întinsă, în sat” IV (279); „teren arabil, pe
dealuri” I, „movilă” II (284).
V . și Coastea Pârloagelor, Dealu ~, Dealu
. Priloagelor, Dosu Pirloagelor, Drumu pe Pirloage,
Fundu Priloagelor, Părău Pirloagelor, Părău
Priloagelor, Râpa ~, Valea Pârloagelor.
- Din subst. pârlăg, cu var. prilâg, pârloagă,
pirloigă (pl. pârloage, pirloage, priloage) ‘teren
arabil lăsat necultivat pentru o perioadă de timp’.
PÁRLOGEÁ. Pirlogélele „arător, au fost ceva
fâșii de pământ, ceva delnițe” III (97).
- Din subst pârlogeâ, cu var. pirlogeă (pl.
pirlogele) < pârloagă + suf. -ea.
PÂSU v. Coasta.
PÂȚU v. Cioroiu.
PÉCA v. Podu.
PÉCEA v. Fântâna.
PECÉIU sat, c. Bănișor, 1214 villa Pechely,
1270 terra Pechei, 1481 Peczil, 1733 Pécsié, 1750
Pécs, 1850 Pecsellyu, 1854 Pecsely, Peceliu (Suciu,
DILT).
V . și Dealu Peceiului, Drumu —, Intre Drumurile
~, Părău —, Vălceaua ~.
- Din n. pers. —.
PÉCI v. Labu, Râtu, Togu.
PEDEĂSTRÂ v. Calea, Cărarea.
PÉICA „părău, izvorăște de la Perii lui Capriș,
zis Galbăna, să varsă în Valea Malului” I (273),
Péichea [péjt'a] „loc drept îi așezat către Fizeș, îi
pământ șuai” II, „loc puțin deluros, arător, pe lângă
drumu țării” III (271).
V. și Părău Peichii.
- Din n. pers. ~.
PÉLEA „coaste” II, „teren arabil, în capu
satului” III, IV (31), „coaste, fântână cu apă” I (32).
V. și Dâmbu Pelii, Dealu Drumu ~, Fântâna
~, Între Văi la Râtu Râtu ~.
- Din n. pers. —.
PELEȘU sau Pádúrea la Pâleș „deal cu
pădure” I, „pe marginea pădurii îi pășune” IV (45).
- Din subst păleș (pl. peleși) ‘mlădiță’(V. Bidian,
D. Loșonți, Gr. Rusu, în CL, 1988,1,22-23).
PELIȚĂ v. Părău.
PÉLPEA v. Dâmbu.
PÉNEA v. Coasta, lertașu, Poiana, Valea.
PÉNJU v. Prun.
PENZEȘU II, III sau Pinzeșu IV, V „deal, o
rădicătură mare” II, „vârv de deal” IV (217).
- Din n. fam. Pinzeș.
PÉPE v. Fântâna, Ograda.
PEPEȘTU „locu de unde izvorăsc Părău Ticului
și Valea Sâgului” I (273).
- Din n. grup - < Pepe, por.
PEPINIERA „a fost cleja satului; e răchită” I
(154); „șes, arabil, pe molitura de către Someș” I
(143); Pepeneria „acolo se seamănă și se scoate
puieți mici” II (206).
Pe Pepimére „pășune, cândva au fost pepiniere”
K98).
PEPINÎȘTEA
- Din subst pepinieră (pl. pepiniere).
PEPINÎȘTEA „arabil, loc cam drept; la
castraveți le zice pepini aici” III (55); Pepeniștea
teren arabil (98); Pipiniștea „pășune și vie, e un pic
de dâmb, a fost pepenărie” IV (219).
— Din subst. pepiniște, cu var. pepeniște,
pipiniște (pl. pepiniști) <pepine ‘castravete’ sau
pépene + suf. -iște.
PÉRECEREA „pădure de stejar"’ I (221).
— Din top. magh. Perecsere < magh. perecsere
‘stejăriș’.
PEREȘOI „loc arabil, puțină pantă, cel mai bun
pământ” I (201).
PERICÉI sat, c.; 1259 terra Perchen, 1341
poss. villa Perechen, 1533 Peresen, 1601 oppidum
Perechjen, 1733 Perecsin, 1760-1762 Peresen, 1850
Perecsiju, 1854 Perecsen, Pereceiu (Suciu, DILT).
V. și Drumu Periceiului, Pășunea
- Din top. sl. *Précany <precarii ‘locuitor de pe
malul celălalt’ (Kniezsa, KH, 269/29; Kiss, FNESz,
II, 580).
PERICÉIU MIC, pop. Deléni [delén], sat, c.
Pericei.
— Din top. Periceiu.
PÉRII VÁDULUI, pop. Curtuiuș, sat c.
Reanda; 1405 Kwrthuelrew, 1637 Körtuelyes, 1733
Körtvgész, 1750 Körtejes, 1800 Curtuiușălu, 1850
Révkörtvélyes, Kurtujesel, 1854 RévKörtvélyes,
Curtuiușel (Suciu, DILT).
- Din subst păr (pl. peri); top. magh. Körtvélyes v. Via; - de pe Guruiét >>° peșteră mare în stâncă” I
< körtvely ‘periște’ + suf. -es.
PERINÁTU v. Valea.
PERINGÂRI „pășune și fânaț după pădure,
multe delinițe” I (153).
V . și Valea Peringării.
PERIȘORI) „loc arător, cum ieși din sat, în
hotaru cu Peceiu; o fi fost vreun păr” II (276), „un
deal, în mejdie cu Bănișor” I, „o coaste, arător, o fi
fost vreun păr” I (278);
V . și Dealu Perișoruli.
La Perișori „loc drept, pe deal, rât; au fost mulți
peri acolo” IV (58).
- Din subst perișor (pl. perișori) < păr + suf -or.
PÉR§A v. Dâmbu.
PERȘOÂIA „pășune într-o pantă mai mică” I
(23); „pășune în pantă, pe deal” I (282).
V. și Fundu Perșoii, Grădinile ~, Părău ~,
Podu ~.
- Din spm. - < Perșa, n. fam.
PESCĂRIA „un tău cu pești, în Vâlceaua dintre
Fețe” 1 (140); [păscăn'ia] „șes, arabil, teren bun” I
(143); „o șeauă de teren; a fost cândva crescătorie de
pești” I (274); Pescăria sau Pescăria din Vălea
Hrăii „pescărie în hotaru Surducului, îi dincolo de
apă” I (146).
La Pescărie „a fost un tău marc pentru pești” I
(209).
V. și Trecătoarea de la Pescărie.
242
PEȘTERA
- Din subst. pescărie (pl. pescării) ‘loc unde
cresc pești’.
PEȘCHELEU V. Gruiu.
PEȘTE v. Valea.
PEȘTEĂN v. Dealu.
PEȘTENI v. Ulița.
PÉSTERA I sau Pâștirea II „vale cu apă, vine
de la Hodiș, se varsă în Valea din Fildu de Sus” I
(284); Pâșterea [pdșt'erța] „deal cu pășune, a fost
pădure și acum s-a tăiat; sânt niște pietre pe un
părău” II (57); „o peșteră” I (120); „o peștere în
stâncă, îi pe Valea Seacă” I, „este și un izvor” II
(132); „un stan cu o spărtură mare, o peștere; pe
acolo vine Valea Peșterii” II (133); „o peșteră în
marginea Pădurii Satului” III (271); Peșterea sau
Pâșterea Pétrii Marișchii „o peștere rotundă, e și
loc arător"’ I (141) -Petru Marișchii, spm.
Pâșterea Buchii „peștere mare într-un stan, o
hudă” I (126) - Buchea, n. pers.; - Căilor „o peștere
lungă sub Cetatea lui Dumitru” I (140); -Chiții „o
peșteră mare; acolo bagă oile la muls” I (146); „o
peșteră la mijlocul dealului” I (147) - Che/a, n.
pers.; -Curmăturii „o peștere adâncă” II, „o
peștere ca un cuptor în stan” [♦*] (122) -
v. Curmătura', -de după Deal „o peșteră mare,
drept în jos” I (131) - v. Dealu; - de la Vâduri „o
joampă mare, un ponor, o ruptură de pământ; a fi
fost un vad de puteau trece cu carele” III (138) -
v. Vadu; - de la Vie „o peștere pe Țiclău” I (127) -
(131) - v. Gruiefu; - de pe Poiână „o peștere mare”
I (121) - v. Poiana; - Fătului (146) - Fătu, spm.;
- Fâțelor Bóznii „o râpă mare cu pădure și spini” III
(7) - v. Fața; -Gruiu Chistului „o râpă mare cu
pădure” III (7) - v. Gruiu; -Húlpii (141) -
v.Hulpea; -la Hártópu lui Aurelúc (131) -
v. Hârtopu; - Leșului „peșteră mare, deschisă” II
(124) - Leș, n. pers.; - Linii (132) - Lina, n. pers.;
-lui Ântal (118) - dntal, n. pers.; -lui Indréi
„peștere pe un părăiaș” I (120) - Indrei, n. pers.;
Peștira lui Chiș Pal „peșteră în Cotu lui Chiș Pal” I
(146) - Kis Pál, n. pers; -lui Măriân (146) -
Mărian, n. pers.; Pâșterea lui Vasilie (118) -
Vasilie, pren.; -Onuțoâii „o râpă mare în pădure”
III (7) - Onuțoaia, spm. < Onuț, n. pers.; Pâștira
Osóiului „un fel de vale largă și adâncă” I (8) -
v. Osoiu; Pâșterea P6pii „o peștere în stană, îi sub
coastă, într-un părău” I, „o peștere mare de la Dealu
lonu Popii din Jos” 11 (94); - Purcélului „peșteră în
Copaia” II (124) - Purcel, n. pers.; -Rujânului
„loc între două coaste de munte, acolo cade apa” I,
„o râpă mare, pădure” III (7) - Rujan, n. pers.;
— Sfătului (17) - Sfitu, spm.; -Tătărâscă „o
peșteră mare pe Loznișoara, în pădure; acolo s-au
ascuns oamenii de tătari” I (126); -Urjichii [urjfki]
„o râpă mare cu pădure” III (7) - v. Urjica.
La Pâșteră „o peșteră în graniță cu Răstoci” II
(119); „a fost o mină în fundu părăului, îi părăsită” I
PE$TÉU
(145); La Păștere „acolo îi peștere; când meri cu
cam sună ca cum meri pe pod” III (116); „o peștere
mare, poți întoarce cam” ÎI (125); în Peștire „loc
mai îndosit, îs niște ziduri de stâncă așa, drepte, și-n
stânga și-n dreapta” I (231).
V. și Cioroiu Peșterii, Coastea Dosu Fața
Gura Izvoru de la Peșteră, Părău de la
Coastea Peșterii, Părău la Peșteră, Părău la
Peștiră, Părău Peșterii, Piatra ~, Picioru Râtu
Valea
P6șterile Buzâșului „două peșteri mari” I (93) -
v. Buzaș.
- Din subst. peșteră, cu var. pâștere, pâștiră,
pâștire (pl. peșteri) ‘cavitate, scobitură naturală,
adâncitură, văgăună, râpă’.
PEȘTEU v. Poiana.
PEȘTIREA. Peștirâlele I sau Peșter€lele II „o
feție de deal, la soare, pășune, mejdă cu Măleni; îi
mai sus de peștere” I, „o pădure deasă” II (111),
Peștirâlele 1, III, IV sau La Peștirele II „acolo, spun
bătrânii, au fost ceva peștiri” I, „a fost o râpă sub un
stan” II, „poiană, fânaț între păduri” III (117).
Sub Peștirăle „loc sub pădure” 1(115).
V. și Dealu Peștirelelor, Valea ~.
- Din subst. *peștireâ (pl. peștirele, peșterele)
< peșteră + suf. -ea.
PETÁCÉNI v. Ulița.
PETÉICA v. Ulița.
PETÉNIA I sau magh. Petenye II „șes, arabil,
teren pentru zarzavaturi” I (206); „o parte de sat;
înainte a fost un sătuț, cel mai vechi sat din comună”
III (286).
V . și Coastea Peteniii.
- Din top. magh. Petenye.
PÉTER v. Cotu, Fântâna, Grădina, Părău,
Tău.
PETÉU [pet'éyu] „arabil și pomi” III (54),
„pantă lină și șes în mijloc, platou, pășune și fânaț”
111(61), „arabil și fânaț” II (64).
V . și Dosu Peteului, Drumu Părău
- Din prob. n. pers. ~.
PÉTIOI v. Togu.
PÉTI§ v. Via.
PETOȘÂSCA „un teren drept, arător, în
mijlocu satului” I (274).
- Din spm. ~ < Petoaș, n. pers, sau ‘proprietatea
lui Petoaș'.
PETOȘEȘTII sau Deálu Petoâșului „un deal,
arător; sânt și case” I (275).
- Din n. gruppetoșești < Petoaș, n. pers.
PETRÁIA „teren arător și fâneț” 1(17).
V . și Fundu Petrăii. Gura ~.
- Din spm. - < Petru, pren.
PETRÂNEÂSA v. Fața.
PETRELÉ$TI v. Fântâna.
PETREÁSA v. Moara.
PETRÍNA v. Dealu.
PETR1NDÂN1 v. Fântâna.
243
PIÁTRA
PETRÍNDU, anterior: Petrfndu Măre, sat,
c.Cuzăplac-, 1370 possessiones ambe Petri, 1428
Nygpetry, 1523 poss. Naghpethry, 1625 Nagi Petri,
1760-1762 Nagy Petri, 1854 Nagy Petri, Petrindu
Mare (Suciu, DILT).
V . și Fânefele Petrindului, Valea
- Din n. pers. Petri (Kiss, FNESz, II, 207-208).
PETRÍNDU MIC v. Petrinzel.
PETRINEȘTI1 sau Deálu Petrinii „un deal mai
rotund și mai înalt, îi și un gmp de case” I (275).
- Din n. gmp ~ < Petrina, n. fam.
PETRINZÉL, anterior: Petrindu Mic, sat, c.
Almaș’, 1370 possessiones ambe Petri, 1503
Kyspetri, 1517 Kyspetri, 1760-1762 Kis Petri, 1850
Petrindu Mik, 1854 Kis-Petri, Petrindu (Suciu,
DILT).
- Din top. Petrind + suf. -el.
PETRIȘ0R v. Coastea, Iertăoiu, Râtu, Ulița,
Valea.
PETROÁIA v. Tei.
PÉTRU v. Dâmbu, Dealu, Dosu, Fântâna,
Fundu, Gura, Izvoru, Ograda, Nucu, Părău,
Peștera, Poiana, Ulița, Vadu, Valea.
PETRÚCA v. Coastea.
PETRÎIȘA v. Valea.
PEȚU sau Peț Prédiu „cătun al satului” I (15).
V . și Dosu Pețului, Faja
- Din n. pers.
PIÁTRA „o ridicătură mare de piatră” III (7);
„loc drept, pământ pietros” I, „are piatră acolo de
vale” II (129); „o stâncă și deasupra e teren arabil” I,
„un deal pietros” II (131); „chiar în drum îi o
stâncă” V (148); „pășune pe o stâncă” II (149);
Piátra II sau Pe la Piătră I „stan de piatră” I, „îi ca
un deal numai din piatră, cu o stâncă în vârv” II
(12); Piátra sau Pe Piătră „deal mare cu stâncă,
este o stană de piatră” I (49); Piátra II sau La
Piătră I „un stan mare, începe din hotaru Ciulii” I,
„o pășune cu piatră măruntă, ca nucile” II (137).
Piátra Âlbă „pantă, loc pietros” I, II, „loc
dâmbos, este piatră albă” IV (289); -Bógatului
„deal, prin dos este o stâncă” IV (33); - Bóndii „îi o
gaură în piatră, îi la fundu grădinii unui om, coaste”
I, „peșteră lângă o stâncă” IV (33) - Bondea, n.
pers.; -Borțoăsă „piatră mare cu peșteră sub ea” 1
(46) - adj. borfaș, -oasă\ ~ Bouțului „o piatră cât
casa, un țoclui de piatră; acolo au adăpat oamenii
boii la Fântâna Bouțului” III (155); ~ Călului „îi
piatra arinoasă; se zice că acolo o sărit Pintea cu
calul” IV (110); -Călcătă „are pe ea urmă de
capră” I (5); „o piatră într-o dungă de vale” 1 (6);
-Căscătă „o stâncă ca o gură de om, către
Benesat” I (161); -Cătiișii „terenu-i roată ca ș-o
cătușe” II (61) - v. Cătușă-, -Cetățâlii [pt'âtra
Cetățiii] sau Cetățeăua „coaste mare, o piatră mare
ca un turn de biserică” I, II, „o ridicătură ca o stâncă
de piatră, a fost înaltă, dar s-a tot rupt’ IV (289) -
v. Cetăfeaua; ~ Ciutii „o bclitură de stan; stăteau pe
PIÁTRA
acolo ciute, capre de pădure” III (125); „o stâncă de
piatră rotundă, înconjurată cu pădure” I (275) -
v. Ciuta; ~ Córbului „un stan de piatră și-s tare
mulți corbi” I (56) - v. Corbu; ~ Dâriii [dări] (284)
— Daria, pren.; - Démblii „o piatră albă la poalele
Măgurii” II (11) - Demblea, n. pers.; - Dricului
„un bolovan mare lângă drum; bătrânii zic c-a
umblat dracu pe acolo și-a scăpat-o din degetu mic”
I (57); -Găvrii „stâncă, cum meri pe drum” III
(107) - Gavrea, n. pers.; -Gurguiétá „o piatră
mare din arină întărită; de veacuri s-a spălat pământu
de pe lângă ea și-a rămas așa, ascuțită, în forma unei
fărcituri de fân” I (11); ~ la Bolovân „pășune, piatră
mică” I (72) - v. Bolovanu; ~ Lâtă „o piatră lată
mare cât un ocol, pășune” IV (43); „coaste, față;
acolo-i o piatră mare” I (48); -Léciului „dâmb cu
piatră” I (78) - Leciu, n. pers.; - lui Bran „un stan
de caolină” I (146) - Bran, n. pers.; - lui Brant „o
stâncă” I (147) - Brant, n. pers.; - lui Gâliș „un
răzor, este o piatră” II (31) - Galiș, n. fam.; - Lucie
(126); -Măriii (31) - Maria, pren.; -Morâriului
(101); -Mórit (80); -Năzdrăvână „o piatră în
vârvu dealului, de unde se zicea că a sărit Pintea
Viteazu” III (156); -Néjului „mai multe stânci” I
(59) - v. Neju; -Nfmișulur (283) — Nemiș, spm;
- Pășcoâii „un stan de piatră, dreaptă, înaltă” I (142)
- Pășcoaia. spm. < Pașcu, n. fam.; -Pășterii „o
piatră mare, poți băga o șură în ea, e o peștere” I
(284); - Pintii „un bolovan în marginea drumului;
se spune că Pintea a zburat cu calu de aici până la
Moigrad” I (44) - Pintea, n. fam.; - Ruioăsă „deal;
sânt pietri de vai” I (257); -Stogurilor „o piatră
înaltă” IV (142) - v. Stogu; -Susénilor „un stan de
piatră mare în pădure” I (126) - v. Suseni; - Ș6imului
„îi o piatră mare acolo; se spune că ar fi fost șoimi”
IV (217); -Țicăăilor „un deal, un dâmb; îi arină
mai mult, nu piatră” I (15) - v. Țicăoi; -Vlâicului
„o stâncă de piatră nisipoasă” II (36) - Vlaic, n. fam.
După Piatră „teren arabil după Piatră” I (12);
„o bucată-i arabil, o bucată-i cosalău; sânt niște
pietre mari acolo” I, „cosalău după un deal” IV (30);
„un loc arător; îi după o coaste cu rupturi” I (74);
„teren arabil, fânaț, pădure de carpen; e și o stâncă”
I (154); în Piătră „parte de sat spre nord, spre
Purcăreț; îi lângă partea de hotar care îi zice Piatra”
I (129); între Piatră „un loc covătos; dincoace
piatră, dincolo pădure” II (7); La Piătră „loc
neproductiv; este piatră bună pentru construcții” [*]
(10); „mai mult un loc drept, nu-i pe dealuri, arabil”
II (52); „o fântână, iese apa dintre pietri” I (67);
„teren arător; de acolo s-o scos piatră de vari’ I, II
(162); „loc unde-i o fântână cu apă bună” I (179);
La Piătră = La Coltău; La Piătră II sau La Pietriș
I „șes” II, „loc arabil, drept, da-i cam pietros” I (64);
La Piătră L III sau Pietrărfa II „o râpă mare, a fost
o carieră de piatră; arător și pășune” 111 (174); Pe
Piătră sau ȚIcla „stâncă de piatră abruptă, ca un
zid” 1 (16); Pe Piătră „pantă, teren pustiu cu piatră
244
PIATRA
și mărăcini” I (47); „coaste, teren arabil” IV, „partea
de sus a dealului, loc mai drept, un fel de podinoc;
este și o stâncă numai din piatră” III (58); „pășune,
loc pietros” III (136); Sub Piătră „un pic de
legheleu; îi sub niște bolovani mari” III (7); „pantă,
teren arabil” I (10); „teremi din jos de Piatră” I (12);
„teren arabil; este o piatră mare acolo, îi și o parte de
sat” I (26); „locu de la poalele unui dâmb măricel,
plin cu piatră” I (44); „pantă, teren arabil; îi o stâncă
mare acolo” IV (58); „deal, fânaț și pășune; au fost
stânci de piatră prin pădure” I (65); „Ioc sub un
dâmb” II (78); „era pășunea porcilor; este ceva
piatră, un stan” III (97); (98); „e sub o coastă mare,
bolovănoasă” I (117); „teren arabil, deasupra este o
stâncă” I (128); „un izvor pe lângă drum; deasupra îi
stan” II (132); „un cot de pământ, o cociorvă, un ic”
1 (143); „pășune de vite, pe aici curge un părău” 1
(187); „pantă, loc pietros, loc izvoros” II (281); Sub
Piatra Córbului „pădure, un podireu fain” I (56) -
v. Corbu.
V. și Capu Pietrii, Câmpii Coasta Dâmbu
cel cu Piatră, Dealu Pietrii, Dosu Drumu de sub
Piatră, Fața Pietrii, Fântâna cea de Piatră,
Fântâna de ~, Fântâna de la ~, Fântâna Pietrii,
Gura ~, Izvoru de sub Piatră, Pădurea Pietrii,
Părău de la Piatra Dariii, Părău la Vâlceaua
Pietrii, Părău —, Pășunea la Piatră, Podu de —,
Podu Pietrii, Poienița Pietrii Morii, Râtu Pietrii,
Stâlpu de Piatră, Sub Dealu Pietrii, Șesu la ~, Șesu
Pietrii, Ulița de la Piatră, Valea Pietrii, Vâlceaua ~,
Vârvu ~, Viile de la Piatra, Zăpodea de la Piatră,
Zăpodea Pietrii.
Pétrii Căocie „loc în sat, au fost căsi acolo; a
fost poate ceva căocie” I (53) - subst. căocie
‘fierărie’; Piétrile Bomfoáii I sau Piâtra Bomfoăii
IV „deal de piatră” IV (30) - Bomfoaia, por.;
- Brusturilor „parte de deal, coastă, loc pietros” I
(46) - v. Brusturi; ~ Bucșii „loc pietros, stânci” 1
(44) - Bucșe, n. pers.; - Mari „loc pe vârvu dealului
Dumbrava, pășune; îs niște pietri mari ieșite din
pământ” I (267); - Mici „îs niște stânci care ies din
pământ, în vârvu dealului” I, „un Ioc în pășune în
Dumbrava; îi mai drept deasupra, sânt niște pietri
acolo” III (267); - Pópii „loc pietros, fânaț” I, „a
fost clejia popii” IV (43).
Intre Piétri „coastă; sânt stânci de o parte și de
alta” I (46); „vârv de stâncă, între păduri” I, „sânt
stani acolo” III (134); La Piétri „loc arabil, fânaț;
sânt pietri acolo, stânci” II (27); „coaste, pășune; îs
niște pietre mari” I (33); „un pic de pământ în capu
satului; îi nisipos, prundar” 1, „arabil, pietros” II
(35); La Piétri sau Túrma „loc drept și cu pantă” I,
„probabil au fost pe-acolo ceva staule de animale” II
(267); Pe Piétri „pădure; îs pietri, stani” I (56); Pe
Piétri sau La Pădurea din Sus „deal cu multă
piatră, bolovani, stană mare” I (44); Pe Piétri sau
Pădurea Piétrii „deal mărișor, îs pietri multe pe el,
stâncă” I (144); Sub Piétri „pantă și rupturi, o
dungă de piatră” II (27); „coaste, fânaț și pășune; au
PIÂȚU
fost niște pietri” I (32); „pantă” I (46); „Ioc cam
drept, dar pietros” I (51); jumătate șes, un pic de
coaste cu spini; este o stâncă înaltă” I (145).
V. și Cornu Pietrilor, Fântâna de la Pietri,
Părău Pietrilor, Ulița de la Pietri.
- Din subst. piâtră (pl. pietre, pietri) ‘stâncă,
bolovan; loc pietros’.
PIÂȚU „piața din centru satului” I (57); „în
mijlocu satului, un Ioc drept în centru” II (133).
V. și Fântâna din Piaț, Podu de la ~, Valea
Piațului.
- Din subst. piaț, var. a lui piață.
PIAUC v. Dealu.
PICHERII v. Grădina.
PICIOÁIA v. Fântâna.
PÍCIOC. Spre - „uliță” I (206).
- Din n. pers. ~.
PICIOCÂȘU „teren arabil, se cultivă cartofi”
I (24); „șes; a fost cândva a boierului care a cultivat
baraboi pentru porci” I (202), „teren de șes pe care
se cultivă cartofi; a fost a baronului” I (203).
- Din subst piciocâș <piciocă ‘cartof + suf. -oș.
PICIÓRU „loc costos” II, „un fel de dâmb”
III (99); „un drum pe-o culme de dâmb, oblu de tot”
III (107); „un dâmb ca un picior, pădure” II (155);
„coaste; îi ca un picior” III (174).
Picióru Blâghii „un picior, suie până deasupra”
III (100) - Blaga, n. fam.; -Cilului „pantă mare,
picior de deal” I (146) - subst. cal sau Calu, n.
pers.; „un deal mare cu pădure; îi zice așa pentru
ce-i un deal înalt” I (147); -Căldării „o pădure,
coboară în vale” I (128); -Căprârului „o coaste
mică spre răsărit’ I (275) - Căpraru, n. pers.; - cela
cu Mestéceni sau - cela cu Delniță „un picior de
deal, pășune; a avut cândva o delniță de pădure de
mesteceni” II (279) - v. Delniță-, - cel cu Arini „un
picior de deal; are ceva smidă de arini” II (279);
- cel cu Ciorii „un picior de deal, pășune mai către
vale; are un cioroi și cu valău” II (279) - v. Cioroiu;
-cel cu Fagi „picior de deal, pășune; are și puțină
pădure de fagi” II (279); - cel cu Râpă „un picior de
deal, pășune; are la capăt o râpă” II (279) - V. Râpa-,
-cel cu Smidă „un picior de deal, pășune; a rămas
și smidă către Valea Rupturii” II (279); - cel Lung
„dâmb întins în pădure” I (145); „o coaste rea
acoperită cu pădure” I (275); - cel Mic „un picior de
deal mai mic” I (267); -cel Scurt „un picior de
pădure” II (125); - Cetății „pădure la poala Cetății”
I (197) - v. Cetatea-, - Chirii „picior de deal” (129)
- Chira, n. fam. - Ciűngilor „un dâmb mai lungăreț
acoperit cu pădure” I (275) - v. Ciung; - Coâștii cei
Râie „dâmb lung cu pădure de fag și mesteacăn”
1(275); -Cârbului „pădure către Dosu Dideului”
1(86) - Corbu; — Crist61țului „deal, e și pământ
folositor, vine de la Cristolț” II (128) - v. Cristolț,
~ cu lârbă „picior de deal, pădure de fag, goron”
III (267); - cu Seminic „picior de deal, pășune”
II (269) - subst seminic „busuioc de câmp, sălbatic”
245
PICIÓRU
11(269); -Deâlului „deal singur, înconjurat de
gropi” I (186); -Doăgelor „picior de deal, pădure;
s-au făcut doage pe timpuri” I (267); „Ioc împădurit”
[*] (269); -Domrițului „pantă dulce cu pădure”
1(11) - Domuț, n. pers.; -Dudului „un dâmb”
1(267) - Dudu, n. pers.; - Găfii [găh’i] „picior de
deal printr-o pădure” II (95) - Gafia, pren.; - Găinii
„un țuclui de deal ascuțit cu pădure” II (97) - subst
găină sau Găină, n. pers.; -Găzdăcului „un trup de
deal din Părău lui Matei până în alt părău” 1 (147) -
Găzdacu, spm.; -Gógului „teren costos, jumate
fanat jumate cu plantație” I (275) - Gog, n. fam.;
- Grózii „un fel de spinare” I (76) - Groza, n. pers.;
-Hânții „o limbă de pământ” I (161) - v. Hența;
- Hórjului „un fiindac de teren alungit o coastă cu
pășune” I (95) - Horj, n. pers.; -Hiiții „picior de
deal, pădure” I (269) - v. Huta; - Iezerului (146) -
v. lezeru; — Ilénii „un dărab de pădure între două
râpi” III (155) - Ileana, pren.; -Indréichii „picior
de deal lung, o coamă de deal” I (125) - Indreica,
n. pers.; - îngust „picior de deal mai îngust”
HI (267); - Lâbului (86; 128) - v. Labu; - Lărului
„dea! cu pădure și fănaț” II (128) - Lar, por.; - Lat
„trup de deal cu părău pe el, terenu-i cam laf’ II (89);
-Lemnénilor „deal, pădure” U (125) - n. grup
lemneni < Lemniu, top.; - Lilii (267) - Lilă, n. pers.;
- lui Âlber (267) - Alber, n. pers.; lui Andrâș (99);
-lui Cepói (86) - Cepoi, por.; - lui Fărcaș (146) -
Farcaș, n. fam.; -lui Grigorăș (146; 147) -
Grigoraș, n. pers.; - lui Grui „pantă, coaste, îi mai
multă pădure” O, „îi făcut așa, ca un grui de la
sticlă” IV (279) - v. Gruiu; - lui lancău „un deal,
ca o coamă de casă” I (77) - lancău n. pers.; - Iui
Măriân „un teren ca un picior” III (54) - Marian,
pren.; - lui Rómán „dâmb înalt” IV (142) - Roman,
n. fam.; -lui Tódor „deal mare, așa un munte”
I (88) - Todor, n. pers.; - lui Ursói „dâmb, a fost
pădure, amu-i pășune” IU (61) - v. Osoiu; - Lung
„un picior de deal, pădure; îi lung din vale și până-n
vârvu dealului” I (267); - Lupului „o adâncitură
care coboară printre două păraie” [♦] (122) - v. Lup;
-Mârcului „un triunghi de dâmb ascuțit pe un
mijloc e un drum” UI (116) - Marcu, n. pers.;
-Măre „un picior de deal, pădure; îi lung și mai
sus” I (267); - Măguricii „un ic de pământ un teren
cu piatră” I (275) — v. Măguricea; — Meriziișului
„picior de deal; sub el a fost o poiană unde au
merizat cu marháié” II (124) - v. Merizușu; - Mltrii
(275) - Mitru, hip. < Dumitru, pren.; - Mórii (125)
— v. Moara; -Mureșânului (125) - Mureșan, n.
fam.; -Négrului (89) -Negru, n. pers.; - Păiușului
„picior de deal cu pădure” III (97) - v. Păiușu;
- Pișterii „un picior de deal între două văi, pădure
și tufișuri” I (132) - v. Peștera; -Piítrii Ciútii „un
ic de teren, pietros, acoperit cu pădure măruntă”
I (275) - v. Piatra; - Plópului „o spinare de dâmb
cu tufe” [♦] (97); - Pontei „deal cu pădure” I (246)
- Ponici, n. fám.; - Ploscârului „culme” V (98) -
PICLĂU
Ploscar, n. pere.; - Pópii (148); -Pórcului „dâmb
cu pădure de goron, drum pe unde umblau porcii
sălbatici” I (173); „picior de stâncă în pășune; e o
stâncă ca un fel de cuclui, mai rotundă și înaltă” I
(131); - Pustii „un trup de deal din sus de Pusta” I
(146) - v. Pusta; -Ridului „picior de deal, un
capăt de deal” I (91) - Rad, n. fam.; - Răiului „uliță
mai mică în capăt de sat” I (199) - Raiu, por.;
-Scrézului „un dâmb mai lungăieț” I (275) -
v. Screzu; - Scroăfii „pădure pe vârvu dealului” I, II
(6); „un deal cu pădure și pășune” I (128) - subst.
scroafă; - Secăturii „un deal acoperit cu pădure, îi
în capătu Secăturii” I (275) - v. Secătura; ~ Smolii
„un picior de deal, pădure” II (243) - Smolea, n.
pere.; -Stirvinii „un picior de deal care iese drept
pe Stirvină” I (267) - v. Stirvina; - Stóngbii „un
teren ca un ic cuprins între Ulmi și Obârșei” [*]
(272) - Stonga, n. pere.; - Strâmbului „un picioraș
de deal” II (134) - Strâmbu, n. fam.; -Șchtâpului
„deal în pădure” I (80) - Șchiopu, n. pers.; - Șisii
„o coamă de deal, pășune” I (98) - v. Șasa;
-Șuveiății sau Pe Șuveiâta „un picior înclinat,
pășune” I (146) - subst. șuvei „o bucată de lemn” I
(146); - Tăieturii [tijetúri] „picior de deal, pășune”
I (267) - v. Tăietura; -Tâlhărului „un picior pe o
coamă de deal; au fost ceva tâlhari acolo" II (95);
— Ulcélii „un picior de deal care coboară de pe
Copaia” II (124);-Úrmelor „un stănuț” I, „un deal,
un stan în care era o urmă” II (120); - Ursóii „un
picior care coboară din Dealu Lupului” I (146) -
v. Osoiu; — Ursului cel Lung „un picior de deal ca
un corn” II (124); - Úrsului cel Mic „o coamă mai
scurtă, cu pădure” II (124); - Úrsului cel Scurt „un
picior de deal, o ramificație, pădure” I (124) -
v. Ursu; -Vâcii „un teren ascuțit sub formă de
muche” II (101); - Vălcăuănilor „picior de deal,
pășune” I (267) - n. grup vălcăuani < Valcău de
Sus, top.; - Vărticălului „picior de deal, pădure” III
(267) - v. Vârticelu; - Viezurlștii „coaste, a fost
acolo ceva borte de viezure” 11 (259) -
v. Yiezuriștea.
După Piciór „un teren rotund cu pantă și
lunguiuț” IU (281). Sub Picióru Morărului „coaste,
teren arabil” I (128) - Moraru, n. pers.
V . și Drumu pe Picioru îngust, Părău Picioru
Doagelor, Părău Picioru Gogului, Părău Picioru
îngust.
Picioărele Corobiștinii „coaste țăpișe” I,
„pădure între păraie” II (125) - v. Corobiștina;
-Négrului „pantă, loc rău” 1 (90); -Rugétului
[rujétuluj] „trei dungi între păraie” II (102) -
v. Rugetu; - Ursóii „mai multe icuri, coame de deal”
L „teren mai alungit ca un picior” II (95) - V. Osoiu.
V . și Fântâna dintre Picioare.
- Din subst. piciór (pl. picioare) ‘partea de jos a
unui deal’; ‘ridicătură prelungită de pământ cuprinsă
între două văi’ (cf. și Porucic, L, 30; Homorodean,
VS, 135).
246
PIETRÁRIU
PICLÂU [pt’iclăpu] „o pantă între două păduri,
îi lungăreț” I, II, „un deal în prelungire” III (29);
„vârv de deal” I (75), „loc mai înalt” (80); „loc
dâmburos” II, „deal” [*] (97); „un ou de pădure, un
deal cam rătund, e o ridicătură de pădure” I (110);
„un țuclui mai ascuțit, ca un turn de beserică” I, „un
deal mare lângă drumu Someșului, îi cucuiet” [*]
(127); „loc arabil, cu râpe” I (149).
Sub Piclău „loc drept, din jos de el e drumu care
mere la Cormeniș” I (127).
V . și Părău Piclăului.
Piclâuăle „loc și drept și-n pantă” II (67); „o
pantă dulce” I (151); „loc în pantă” I (202).
- Din subst. *piclău (pl. *piclâuă) ‘ridicătură,
înălțime, vârf de deal’ (Loșonți, Top., 86-87).
PÍCU v. Arin, Coliba, Lunca.
PICÚIU [pficüju] „un deal ascuțit” II (27);
„deal înalt, ascuțit, un pisc ca de munte” I, „un
țuclui de deal, o coaste mare” II (59).
Sub Picúi „livadă pe o pantă sub deal” I (59).
V . și Dealu Picuiului, Fântâna ~, Părău Râtu ~.
- Din subst. picúi (pl. picuie) „un pisc de deal” I
(59); cf. și Densusianu, ȚH, 54; Drăganu, Rom.,
202; Loșonți, Top., 88-89.
PICULEȘTII „grădină în sat” I (274).
V . și Ulița Piculeștilor.
- Din n. grup - < Picu, por.
PIÉLEA [pt’dlga] „șes, loc arabil” I (143).
V . și Coastea Pieii, La Moară la Pielea.
- Din n. pere. ~.
PIEPT. Piéptu Prundului „fața prundului, în el
dă apa când curge, ține piept la apă” 1 (101) -
v. Prundu.
- Din subst. piept (pl. piepturi) ‘stăvilar’.
PIEPTĂNOÂIA [t'eptănpja] „părău, mlaștini,
loc rogozos” I (143).
V . și Vâlceaua Pieptinoii.
- Din por.
PIERSECĂRÎA „livadă numai cu piersici”
IV (217).
- Din subst. piersicărie (pl. piersicării).
PIERSECÉL. Piersecéii [pt'ereăCdii] „o groapă
mică din jos de Dealu Piereeceilor, o așezătură” 1,
„acum e pășune la oi, pe timpuri a fost viță de vie și
piersici” II (63).
V . și Dealu Pierseceilor, Părău -, Râtu Lupilor
dinspre Persecei.
- Din subst. piersecél < piersic + suf. -el.
PIERSICĂ. La Piérsici „poiană; atunci când
s-a format satu au fost aduși piersici” IV (118).
V. și Dealu Piersecilor, Pârâu ~, Poiana —.
- Din subst. piérsicá (pl. piersici).
PIETRÁRIU „loc drept, loc pietros" I (52); „un
dâmb pietros, pășune” I (98); „deal cu piatră și cu
spini” I, „o stâncă pe care stă tot satu” II, III (110);
„piatră, e o stană” I, „loc cu pietre albe” II (153).
Pietrâriu Dâmbânilor „lespede de piatră cu
pământ” I (110) - n. grup dâmbeni < Dâmbu, top.;
 PIETRĂRÎA
— de Ia Prihód (110) — v. Prihodu; - Măgun'cii „e
lângă Fața Măguricii, e loc cu pietri” II (110) -
v. Măguricea; - Pópii (110).
V. și Coasta Pietrariului.
Pietrârii „teren arabil” I (75); Pietrárii IV sau
Pietrárele II „loc mai pietros” II, „loc de deal”
IV (105), Pietrârii „pădure, îi numai piatră” I (114);
„un pisc, o ridicătură înaltă cu stâncărie” I, „un stan,
un țuclui de stâncă” II (134); „o coastă, îi numai
piatră” I, „coaste cu bolovani” II (139); „pământ
arător, îi pietros” II (159).
în Pietrâri „parte de sat; acolo-s niște cruci de
drumuri și-i loc pietros” II (120); Pe Pietrâri
„bucată de teren unde-i piatră” [*] (102).
V. și Fântâna din Pietrari.
- Din subst. pietrăr (pl. pietrari, pietrare)
<piatră + suf. -ar 'loc pietros, stâncă’.
PIETRĂRÎA v. Piatra.
PIETRICEÂUA „teren pietros” I, „pășune, are
pietricele multe” II (134); „un vârv de deal, pietros
și gol, în jur e pădure” I (140); „vârv de deal, cu o
piatră mare” I, „o piatră chiar în vârvu dealului” II,
„deal înalt” III (283); Pietriceâua sau La Pietriceâ
II sau Pietricélele I „o coaste” I, „pădure pe deal” II
(42); Pietriceâua II sau La Pietriceâ III „pășune și
pădure; e piatră mai măruntă prin pământ’ III (108).
Pietriceâua Vărului „o stâncă care nu-i mare, se
scoate piatră de construcții” I (154) - v. Var.
La Pietriceâ „teren arabil și pădure, acolo se
întâlnesc văile” II, „încolo îi stâncă de piatră"
111(135).
V. și Valea Pietricelii.
Pietricélele „o coaste, a fost cu pădure, e și un
izvor” I, „loc mai pietros, îi un colț” II (122); „loc
mai pe coaste; e o stâncă ca un zid” I, „un stan”
II (124); ~ sau Pe Pietricéle „loc pietros, pantă”
II (148).
Sub Pietricéle „coastă de deal, loc arabil”
1(46).
V. și Valea Pietricelelor.
- Din subst pietricéa (pl. pietricele) < piatră +
suf. -icea.
PIETRICÉLU „teren frumos, în pantă, loc
pietros; a fost un pic de baie și s-a scos piatră pentru
construcții” III (281).
- Din subst. pietricél (pl. pietricei) < piatră +
suf. -icel.
PIETRIȘELU „pantă, este piatră” II, „pantă, o
fi fost pietros” IV (287).
- Din subst. pietrișâl < pietriș + suf. -el.
PIETRIȘU „loc sus pe coaste, sub Meseș, îi
numai piatră” I (2); loc pietros (10; 15; 16; 17; 21,
25; 55; 159; 192); „loc în pantă, cu mult pietriș” I,
„teren de piatră, cu spălaturi” II (23); „un pământ în
coaste, a fost fănaț, s-a distrus” I (57); „loc costos” I
(82), „vârv de deal, pășune, loc pietros” I (86);
Jumătate îi drept și jumătate înclinat, pământ
pietros” I (93); „dâmb nu prea marc, mai sus de
drum” [**] (97); „arător, a fost învăluit cu piatră”
247
PIETRÚfA
I (125); „parte de sat, are drumu pietros” I, „un
dâmb în sat, îs numai pietri” II (133); „șes, la
marginea Văii Almașului și între Someș, loc
nisipos” I (148); „coaste, loc arabil, grădini; este
multă piatră” I, II (161); „a fost baie de piatră”
II (174); „deal mai pietros, lângă sat” II (202);
„coaste, îi chiar pe culmea dealului, Ioc pietros” I
(274); „pădure de goron, teren pietros” I (284);
Pietrișu sau Gârdu Țârinii „loc mai lin, cam neted,
este pietriș în el” I (141); Pietrișu sau Șisu „șes,
arabil; este multă piatră” I (270).
La Pietriș =La Piatră; Pe Pietriș sau Malu
Alb „un deal, versantu către sat îi plin de piatră
albă” I (199); Sub Pietriș „șes, lângă drumu țării”
[**], „îi dus de Vale, îi sub un dâmb” III (97).
V. și Dâmbu li Pietriș, Dealu Pietrișului,
Fântâna pe Pietriș, Izvoru de la —, Părău
Pietrișului, Podu Poiana lui Pietriș, Valea lui ~,
Vârvu Pietrișului.
— Din subst. pietriș (pl. pietrișuri) < piatră + suf.
-rș.
PIETRÓC. Pietrócu Lérii „un pietroc mare cât
casa” [**] (266); „o stâncă mare” II (272) - v. Lera;
-Tómii (281) - Torna, n. pers.; -Tréstiii „un bot
de deal, un capăt cu pantă” I (13) — v. Trestia;
Pietrócu Hântocului = Hantocu.
La Pietrâc „este o piatră mare de unde iese apă"
I (282).
V. și Coastea Pietrosului, Părău de la Pietroc.
Pietrócii Ónciului (284) - Onciu, n. pers.
La Pietróci „loc bun, arabil; au fost ceva pietre
mari într-o coaste” IV (207); „loc mai pietros,
arabil” I (289); Pe Pietróci „drumu lu Trăian” I (2);
- Din subst pietróc (pl. pietróci) < piatră + suf.
-oc.
PIETRÓSU „un deal pietros, îs tufe și spini”
I (56); „pădure” I (75); „un deal mai rotunjit are
piatră” I (85); „dea! mare, fanat pășune, este și
piatră bugăt” I (146); „o tablă, loc mai mare”
I (147).
Pietrósu Găzdâcilor sau Poiénile Pópii „fănaț”
I (147) - n. grup găzdaci < Găzdac, spm.
V . și Dealu Pietrosului, Lacu Pietros, Părău
Pietrosului, Podu
Pietroâsa „pantă, arabil și fanat l°c cam
pietros” II (47); „arător, e multă piatră” I, „coaste”
III (107); „o lăsătură între păduri, îi pământ cu
piatră” I, „pădure, are stan” II (130); „o pantă
întinsă, dedesubt are cărbune de piatră” I, „un deal
întins” n (141); pădure (184; 262); Pietroâsa
= Poiénile Pópii.
V . și Părău Pietroasii, Râpa Pietroasă, Valea
Pietroasă.
Pietroâsele sau Pe Văle „loc arător, cam pietros,
pe lângă Vale" I, „teren pietros, arabil, către Dealu
Mare” II, „o coaste, pe Vale sânt pietre” III (156).
- Din adj. subst. pietrâs, -oâsă (pl. pietroși,
-oase) < piatră + suf. -os.
PIETRÎJȚA „deal, numai piatră; arabil jos și sus
îi pădure” I (64).
PÍHA
- Din subst pietniță (pl. pietru/e) <piatră +
suf. -uță.
PÍHA v. La
PILÁT v. Iertașu.
PÍLCU v. Dealu, Râtu.
PILEÁU v. Râtu.
PILÍCA v. Fântâna.
PIN. Pínu de la Gozâru „o parcelă de pădure”
I (197) - Gozaru, n. fám.
- Din subst pin ‘specie de arbore’.
PININGĂRÎȚA v. Valea.
PÍNTEA „șes, arabil și fânaț; era și o crâșmă
unde ședeau drumarii” I (246).
V . și Drumu la Râtu Pintii, Fântâna ~, Groapa
~, Gruiuțu Părău Perii ~, Piatra Poiana
Râtu ~, Șesu ~, Șura Vălceaua ~.
— Din n. fam. ~.
PINTEÁSCA v. Râtu.
PINTÉSCU v. Fântâna.
PINTEȘTII „teren în pantă” I, „loc cam de
deal” II (174).
V . și Crucea Ploieștilor, Viile —, Zănoaga ~,
Zăpodea —.
- Din n. grup ~ < Pintea, n. fam.
PINTOÁIA „groapă, teren arabil” II (17).
- Din spm. ~ < Pintea, n. fam.
PIPĂRljȘ v. Pădurea.
PÎPEȘU „teren arabil pe deal” I (22).
PIPIREÁGA „deal” I, „o pantă mare, sânt
urnituri; loc de vie” II (171).
- Din prob. por. ~.
PIPIRIGÁRU v. Tău.
PIPIRIGOÁSA „o groapă, un fund de părău”
I (284).
V . și Părău Pipirigoasii.
- Din adj. pipirigâs, -oâsă <pipirig + suf. -os.
PIPIRIGII „o coaste cu arcați; îs niște holumbe,
dâmburi” I, „un deluț, din sus de Gruiu Mare”
II (96); „o parte de sat; a fost o baltă pe lângă drum
unde s-a făcut pipirig” Ili, IV (161); „deal, este și un
părău de unde beau vacile apă, este pipirig acolo”
I (266); „un loc lăpăstos, pășune” II (278); Pipirigu
= Poienuța.
Pipirigii Valăurilor „coaste și locuri mai drepte,
pășune; a fost pipirig mai demult” IV (279) -
v. Valău.
- Din subst pipirig (pl. pipirigi) ‘plantă erbacee
care crește pe malul apelor sau prin locuri umede,
mlăștinoase’.
PÎPIȘ v. Ulița.
PÍPU v. Fântâna.
PIRLÓG v. Pârlog.
PIROȘA sat, c. Băbeni', 1603 Pirosfalva, 1733
Pirosa, 1750 Pirocha, cea 1800 Pirossá, Piroșa,
1850 Ptyirosa, 1854 Pirosa, Piroșu (Suciu, DILT).
Piroșa „parte de sat” IV (148).
La Piroșa „pământ mai drept, mezunie cu
Piroșa” 1 (135).
248
PÎȚU
- Din top. magh. Pirosa <piros ‘roșu’.
PÍRU v. Groapa, Ograda, Părău.
PIRÚJA [pt'iruța] „e o vâlcea largă de cosalău”
I, „e ca o ladă între niște păduri” III (107).
Pirâța Iui Îșfan „o ieroagă între pădure, îi ca o
zărghie, ca o frânghie” IV (107) - Iștfan, pren.; - lui
Măda „loc strâmt printre păduri” IV (107) - Mada,
n. pers.
PÍSCA v. Dealu, Tufa.
PISCÂU v. Bărăciunea.
PISCHÍLE v. Coasta, Părău.
PISCHIRÉNI v. Fântâna.
PISCUIEȚ. Piscuiâțele „îi un pisc mai sus, face
parte din Fața Mare, pășune și arabil” II (59); „arabil
și fânaț, îi mai ridicat ca și Fața; îi miezunie cu
hotare Miluanului” 1 (73).
- Din subst piscuieț (pl. piscuiețe) <piscul +
suf. -ef.
PISCÚIU [pfiscúju] „vârv de dâmb ascuțit”
I (53); Piscúiu sau Țiclu Rómnii „pășune pe deal”
III (149); „deal mare, ascuțit” I (153) - v. Rona;
Piscóiu „pantă mare” II, „coaste cu vii; îi ca un
coperiș de șură cu două laturi” I (64).
Piscúiu Pépii „piscui, o rădicătură mai țucluietă,
mai ascuțită; a fost locu popii” I (56).
- Din subst. piscúi, cu var. piscâi (pl. piscuie,
piscuiuri) <pisc + suf. -ui ‘vârf, înălțime’.
PIȘÂTU „pădure, îi vecină cu Pleșu” II (27).
- Din subst pișât.
PIȘĂTOÂREA „coaste pe-o culme, arabil”
I (56); „loc costos, rât, pădure; este un izvor bun,
iese chiar din stană” I (129); „o cădere de apă”
III (133); „un izvor în stâncă” I; „un părău mai sec,
iese din piatră” II (140).
— Din subst pișătoâre (pl. pișători) ‘izvor
natural de apă; cascadă’.
PIȘCOÂLȚA „pantă mică” I (250).
- Din por. ~.
PIȘOAIA v. Gaura.
PÎȘPEC v. Moara.
PIȘTA v. Coastea, Iertașu, Pădurea, Părău,
Tău, Ulița.
PIȘTltJCA v. Părău.
PIȘTOÂ1A v. Coasta.
PITEA v. Coasta.
PITIC. Piticii „șes pe Vale, pe lângă drum,
arător” II (96).
V . și Dosu Piticilor.
- Din subst pitic (pl. pitici).
PÍTIU v. Icu.
PITUIÉ? v. Podu.
PIȚÂIv. Valea.
PIȚIGU „o coaste cu pădure și teren arabil”
1(134).
- Din por. ~.
PIȚIGÎJȘ v. Coastea, Iertașu.
PIȚOĂIA v. Tău.
PÎȚU v. Broasca, Râtu.
PIVNIȚĂ
PIVNIȚĂ. Pâvnița Lângă (197); -Mónului „o
pivniță în piatră” I (48) - Monu, n. pers.
- Din subst. pivniță, cu var. pevniță.
PÎZDĂ. Pízda Băbii „izvor în stâncă” IV (107),
„o gaură prin stan, e Ia Teiu Babii” I (110) -
v. Baba.
- Din subst. pizdă.
PIZLÚC v. Poiana.
PLĂIU „vârv de deal, un picior de deal” I (2);
„drum de hotar ce merge prin pădure” I, „drum ce
urcă” III (107); „pantă, coastă; pe ea urcă drumu
până la vârvu dealului” III (108); „deal, case și teren
arabil" II (245);
Plâiu cel Rău „deal mare, îi rău, nu poate mere
nici iosagu” II (269); - Pláiu Pópii „o bucată de
pădure, între Săliște și Satu Pustii” II (159) - subst.
popă.
In Plai „loc drept, ca în palmă, e chiar în vârvu
dealului” III (108); între Plăiuri „e unul din jos și
altul din sus” III (108); Pe Plai „loc frumos, drept,
pe vârvu dealului” V (98); Pe Plai sau Dumbrâva
„teren drept, e sus” I „pădure” II (100).
V . și Coastea Plaiului, Dosu ~, Drumu
Vârvu ~.
- Din subst plai (pl. pláiuri) ‘versant al unui
deal; creastă, culme, vârf de deal’; ‘podiș’; ‘drum de
culme’ (cf. și Homorodean, VS, 85).
PLAN. La -„pădure comunală, pantă” 1 (214).
- Din subst. plan.
PLEĂVĂ v. Groapa.
PLÉSCA sat, c. Cizer, 1471 Palychko, 1481
Palicska, Palizka, 1487 Alsopalyzka, Felsopafyzka,
1760-1762 Palitzka, 1847 Policza, Plesca, Plészká,
1854 Paliszka, Plefca (Suciu, DILT).
V . și Apa Pleschii, Dealu Majaru ~, Podu ~,
Valea
- Din prob. n. pers.
PLEȘENHII sau în Pleșâni I „o parte de sat, îi
peste Vale" I; „deal cu pădure” II (111); Pleșinii sau
Pe Plișa „parte de sat” I (129).
V . și Părău Pleșenilor, Ulița
- Din n. grup - < Pleșu, Pleșa, top.
PLÉȘIȚA [pldșîța] „teren arabil, aproape drept,
dar și ridicat pe o parte, îi cam groapă” I (2).
Plișițele „loc arător'’ I (8).
- Din top. Pleșu + suf. -iță.
PLEȘTIOĂRĂ. Pleștioârele [pleșt'țȘre] „deal,
loc cu spini” IV (105).
La Pleștidri „pășune cu mărăcini” I (114).
-Din adj. subst. *pleștiâr, -oară ‘pleș, golaș’.
PLEȘU „pădure; îi chiar în marginea hotarului”
II (27); „un deal mare, are ș-un părău, mai mult îi
pășune” II (53); „o groapă sub dealuri” 1, „un fel de
fund de hotar” II (64); „loc drept da-i deal” I (103);
„pădure pe vârvu Pleșului” IV (110); „un teren
deluros. îi ca un ou de rotund” I (275); „deal mare”
I, II, „pantă, îi pe vârvu dealului” IV (288); Plâșa
„un pic de pădure” I (78); „e mai jos ca Vârvu
Pleșii, arabil” I (108); „un pic de pantă și loc drept
249
PLÓP
arabil, fânaț; a fost cândva pădure” [*], „loc păntos,
un deal mai lung” II (129); „un dâmb, fânaț roată e
pădure” III (155); „îi mai ridicată, fânaț” III (158);
„loc de pădure în Măgura” II (236); Plâșea „un deal
de pe care a mers pământu și a rămas pleșuv, a
rămas numai prund descoperit” I, „este o muchie de
deal pleș, nu-i nimic pe el, numai un prund alb”
IV (29); „coaste, îi vârv de deal” I (243); „deal, arător”
II (246); „pantă către sfințit pășune” III (287).
Plișu Mâre „fac parte din Dealu Pleșului; îl
împarte în două Fundu Laii” II (72); Plișu Mic (72);
Pléja Măciuchii I (107) - Măciuca, por.
Pe Plâșa = Pleșinii; Sub Pleș „loc arabil, între
calea ferată și drum” III (99); Sub Plâșa „teren cu
foarte puțină pantă” I (81).
Plășii I, II sau Pe Pleși IV „deal, a fost pășune și
pădure” II, „pășune cu spini” IV (105); Plișile II, IV
sau Pe Pleși I, IV sau Plâșile cele Mari I, III „o feție
întinsă, sui așa la deal” II (107); Pleșile I sau La
Pleși III „Ioc folositor, e împistrit în pădure” I (108);
Plișele „pășune și câte un copac, îi mai rău” I (2), „o
pădure de goron” II (38), „o pădure, îi mejdă cu
Chichișa și Stâna” I (42); „costiș, fânaț” I (56); „o
deșelătură de deal, pe culme e drum” I, „o parte de
deal, îi pleșuvă, îi goală, fără copaci” II (124);
Piâșele I, III sau în Pleșe II „loc de dos pe lângă
pădure, groapă” II (283); Plășele IV sau în Pleșe II
„fanat acum îi pășune” IV (287).
Pleșile Bumbului „feție, cosalău” IV (107) -
Bumb, n. pers.; Plâșii cei Largi „poiană mare, largă”
I (110); Plișile li Șugar „o poiană ascuțită între
păduri” III (107) - Șugar, por.
Sub Pleșe „Ioc pe sub pădure” III (107).
V. și Capu Pleșului, Cărarea Pleșului, Coastea
Pleșii, Cornu Pleșii, Dealu Pleșii, Dealu Pleșului,
Drumu Pleșii, Drumu spre Pășune în Pleșa,
Fântâna din Pleșe, Fundu Pleșii, Fundu Pleșului,
Fundu Văii Pleșii, Gura Văii Pleșii, Pădurea din
Pleșe, Părău Pleșii, Ponița sub Pleșă, Stanu Pleșii,
Valea Pleșii, Vălceaua Pleșului, Vârvu Pleșii.
- Din adj. subst. pleș, -ă ‘pleșuv, golaș’.
PLÎȘU (n. pers.) v. Grădina.
PLÉTITA „deal, arabil, pășune și pădure;
oarecând s-au făcut niște împletituri din nuiele de
mesteacăn, niște coșuri” I (263).
- Din vb. (îmjpletița 'a împleti’.
PLEVĂNOĂLA v. Tabla.
PLIĂȚICU „loc drept; a fost valău de adăpat
animale, acolo vindeau animale” II (263).
- Din subst *pliâțic <pliaț ‘piață’ + suf. ic.
PLÍTU I sau La Plit II „o pantă mare” I, „dâmb,
deal, pe sub el vine drumu de la Hida” II (59).
PLÓP. La - „tarla, arabil; cândva au fost plopi”
1(120).
Plópu iui Chiș Câroi „loc cu un plop mare” [*]
(29) - Chiș Caroi < Kis Károly, n. pers.
V . și Dealu Plopului, Fântâna ~, Izvoru de la
Plop, Părău Plopului, Picioru ~, Șesu la Plopu lui
Chiș Caroi, Unghiu Plopului, Valea ~.
PLOPÉTU
Plópii „pășune; a fost și pădure de plopi" I (37);
pădure (38; 41; 61; 262; 267; 271; 282); „fânaț;
poate o fi fost plopi” I (73); „deal” II (78); „coastă,
pășune; a fost cândva plopiște" I (86); „loc de la
drumu țării Ia deal, arător; au fost plopi” I (97);
„pășune, poiană” IV (115); „a fost pădure de plopi”
II, „pășune” IV (118); „coaste, pășune; au fost plopi
înainte” III (125); „teren arabil pe lângă Someș; au
fost plopi mari” I (154); „loc arător pe lângă sat;
sânt plopi pe lângă Vale” III (155); „șes; au fost
plopi mari pe malu Someșului” I, II (176); „teren
arabil, au fost copaci acolo” I (204); „coamă de
deal” I (215); „loc drept, arabil; au fost ceva plopi
oarecând” IV (289); Plópii sau Lunca „Lunca îi mai
mult în hărți; șes pe malul stâng al Someșului” I,
„șes pe lângÎSomeș, sânt și plopi” [*] (93); Plópii
= Deálu.
Plópii Cóstii „șes, sânt doi, trei plopi acolo”
I (207) - Costea, n. pers.; - lui Inát „șes la capătu
deșelăturii” I, „șes; au fost plopi, dar s-au tăiat”
II (11) - Inat < Ignat, pren.; -Pâșcului „loc drept
pe lângă vale” I (21) - Pașcu, n. fam.; ~ Pópii „au
fost doi plopi” II (119) - subst popă.
După Plopi „pășune, lângă sat; o fi fost plopi
acolo” III (135); In Plopi „parte de sat; au fost ceva
plopi acolo, a fost aproape de pădure” V (177); Sub
Plopi „pantă, pășune” I, II, „sub Dâmbu Comorii; au
fost plopi” III (46); „partea de jos a Dealului Râpii,
până spre sat; au fost plopi” II (67); „arabil, pășune;
este pădure de plopi mai sus” V (177); „pantă,
arabil; îi un loc unde a fost ceva pădure de plopi”
IV (215).
V . și Dealu Plopilor, Fântâna la Plopi, Fântâna
din ~, Fundu Plopilor, Părău ~, Podu ~, Șesu
- Din subst plop (pl. plopi) ‘specie de arbore’.
PLOPÉTU „pădure în pantă” I (16).
- Din subst. plopét <plop + suf. -et.
PL0PIȘ, pop. Giumelcfș [jumelciș], sat c.; 1227
Bozia-Gemelchen, Gemtlchem, 1342 Gumulchenus,
1481 Felsew-Gemelchenes, Alsó-Gemelchenes, 1570
Giumeolchienes, 1733 Summilcsijts, 1750 Gyümölcsös,
1760-1762 Gyümölcsénes, 1808 Gyümöltsinyes,
1854 Gyümölcsönös, Gimolziș (Suciu, DILT).
Plopișu [plopt'fșu] „șes, fănaț; nu este pădure”
11(11); „pădure de goron, sânt și plopi” II (12);
„plopi; îi în hotaru cu Muncelu” III (100); „loc
arător, pantă” I (109); „loc drept îi ca o poiană” III
(115); „arabil, a fost înainte pădure” IV (118), „a
fost pădure de plopi cândva” II (122); „pășune pe
Valea Leșului, sânt plopi” I (127); „deal, fânaț și
pădure; o fi avut ceva pădure de plopi” II (279);
„teren împădurit cu mesteacăn și plopi, acuma-i
defrișat pășune” III (281); „coaste; au fost oarecând
plopi acolo, arabil și pășune” IV (287).
Diipă Plopfș „poiană lungă cu pășune și pădure”
IV (113).
V . și Drumu Plopișului.
- Din subst. plopii (pl- plopișuri) < plop + suf. -fj;
top. magh. Gyümölcsös < gyümölcsös ‘pomct livadă’.
250
PODÂȘU
PLOPIȘ0R. Plopș0rii „pășune în pantă mare”
1(81).
- Din subst plopișor (pl. plopișori) <plop +
suf. -(i)șor.
PLOSCÁR v. Picioru.
PLOSCĂROÂIA „o halăoaie, iroagă” I, „pășune,
loc mai întins” II (107).
- Din spm. ~ < Ploscar, n. pers.
PL0ȘTINĂ. Plâștinile „șes, niște pământ
ajegos, a ținut apa, a fost cu pipirig” II (157);
Ploștinele I, III, IV sau P10știnile II, [**] „loc
lăpăstos” I, „loc drept mai apătos” II, „șes, când
plouă stă apa” III, IV (158).
- Din subst plâștină (pl. ploștini) ‘loc mlăștinos’.
PLUGĂRÎȚA v. Lăunoaia.
POÂLĂ. Poâla lui Ghiurfi „teren arabil”
I (193) - Ghiurfi, n. pers.
în Poâle „un pui de pantă pe sub poala pădurii”
I, „pășune sub Secături, are și pădure” II (156).
- Din subst poâlă (pl. poale) ‘partea de jos a
unui deal; marginea unei păduri’.
POÁRTA SĂLÂJULUI, pop. Vașcapău
[vașcapăți] sau Făgădâuă, sat c. Romănafi', 1525
Waskapw, 1854 Vaskapu, Vașcapu (Suciu, DILT).
Poárta Viii „loc deluros; au fost vii domnești și
era poartă de nu puteai mere numai dacă te
slobozeau ei” I (53) - v. Via.
- Din subst. poartă (pi. porfi); top. magh.
Vaskapu < vas ‘fier’ + kapu ‘poartă’.
POBRÂTU v. Poprâtu.
POCĂÎTU v. Fântâna, Poiana.
POCĂIȚI v. Temeteu.
POCOÁSA „deal înalt și abrupt pădure și
pășune” VI (49); „pădure de stejar pe deal” II (53).
V . și Părău Pocopi.
— Din prob. n. pers. ~.
POCOLTÂU „șes, pe vârvu dealului” III, „deal;
au fost băi acolo” IV (219).
POCÓLU „pantă, teren arabil” II (204).
V . și Moara lui Pocol.
- Din n. pers. ~.
POCÓSU „pășune, niște tufe, mejdie cu Calea
Muncelului” I (90).
PODÁN. Podânu Crâțului „podan frumos, ține
în lung, a fost pădure pe el” I (109) - Crețu, n. pers.
In Podáne la Vârvu Úrsului „podane, loc cam
drept” I (107).
- Din subst. podan (pl. podane, podanuri) <pod
+ suf. -an ‘platou, loc drept’ (Loșonți, Top., 195).
PODÂR. v. și Dâmbu Podarului, Locu ~.
Podárii I sau Peste Pod II „ăștia de stau pe
drumu Păușii, a fost un pod înainte” I, „loc drept
peste o vale unde a fost cândva pod; cei de acolo se
numesc podari” II (41).
- Din spm. podârln. grup podari < subst. pod
sau Podu', top.
PODÂȘU „loc de-o fărcitură de fân, e frumos”
III (115); Podâșu II, IV sau Podiréu II „locuri mai
așezate pe vârvu dealului” II, „loc drept” IV (27).
 PODĂREȘTI
— Din subst. podâș (pl. podașurî) <pod 4- suf.
-aș ‘terasă, platou’ (Loșonți, Top., 195-196).
PODĂRtȘTI v. Prun.
PODÉIU „un loc pe vârvu dealului și un pic
mai drept” II (31); „loc drept, cum ieși acolo,
deasupra, în vârvu dealului” III (105); „îi deasupra,
pe dâmb” (129); Podéia I sau Podéiele II „terasă
frumoasă” I, „platou” II (101).
Podéiu Chéfului [féjuli] „loc cam drept, dar
mai sus; pădure de stejar” II (31) - v. Chefu.
V . și Părău Podeli, Viile Podețului.
Podéiele „o coaste; după ce urci are un platou,
din sus de drum” I, „loc drept, după ce urci pe o
pantă” II (122); „un platou mai întins, pe dâmb” I,
„un platou mai sus” II (134).
V . și Coasta Podețelor, Părău Podelelor.
- Din subst. podéi, cu var. podețe (pl. podețe)
<pod + suf. -ei ‘terasă, platou' (Porucic, L, 36;
Loșonți, Top., 197-199).
PODÉNII „vreo 5-6 familii care stau pe Podu
Cristolțelului” I (146).
V . și Braniștea Podenilor.
— Din n. grup - < Podu1, top.
PODERÉIU „poiană înconjurată dc pădure, de
formă alungită, pe o coastă de deal” I, II, III, „dâmb
cu pădure și arător” I (48); „loc dâmburos pe lângă
vale” [**] (93), „pădure, cam deal” II (95); „loc pe o
coastă, mai drept” I, „un podinoc mai alungit” (100),
„un Ioc liber în pădure, poiană” (102); „loc drept,
după ce ieși de pe o coastă” III (107); loc drept (109;
110); „locu-i drept, e un podinog” I (116); „un
platou sus pe deal, loc întins” I, „o feție; e sus și
acolo-i loc drept” II, „loc oblu, pe deal” III, „platou”
IV, „îi rădicat și deasupra pe drept” [*] (118); „loc
drept” I, „după ce urci o pantă acolo sus, e drept” II
(120); „o poieniță mai mică” [*] (135); „loc mai
înalt, sus îi drept, un platou” I (137); „o costiță și
sus îi drept, loc întins” I (140); „loc drept, sus pe
deal” III (155), „de la drumu țării e un dâmb și sus îi
șes” II, „loc șes, mai sus” [**] (156); „un loc mai
ridicat și plan” I (157), „loc arător, cam sus pe
pantă, deasupra îi platou” II (158); „pășune și teren
arător” I (168); Podiréiu „îi tot cam la deal; și o
parte de sat se numește tot așa” I (4); „loc mai drept,
da-i deal acolo” I (32); „un dărab de pământ șes, îi
mai rădicat, dar îi drept” I, „un pic dc pantă, sus un
platou” II (39); „platou, puțin înclinat’ II (40); „un
rât între două dealuri” I, „loc drept” IV (47); „coaste
cu pomi” II (55); „o groapă, o ruptură de pământ” II
(96); „un loc mai întins pe deal” II (111); „un
podinoc, un loc drept în sat’ II (113); „un pic de
platou pe un deal” II (149); „șes, loc drept’ I (192);
Podiréiu I sau Poderéiu II „șes” I, „loc cam drept
la-nceputu dealului” II (7); Poderéiu sau Poderéu
„pe deasupra îi mai drept și jos la fel și între ele îi o
coaste” IV (54); Poderéu „coaste cu un pic de loc
mai drept deasupra” II, „o padină mai potrivită” III
(12); „un pic de teren mai oblu” III (19); „pantă lină,
ondulată orizontal” I (64); „un loc mai drept, un
251
PODERÉIU
platou” III (69); „în Cărbunari, deasupra” II (73);
„loc cam drept’ II (279); Poderéu [*], II sau
Podiréu III „podiș sus pe deal” II, „a fost platou
frumos, dar s-a deformat” III (61); Podiréu „coaste,
loc așezat” 1 33); „teren ia capătu satului, sus îi un
platou întins” I, „un deal lângă sat, sus îi mai drept’
II (37); „pantă dulce” I (43); „pantă ușoară, sus pe
deal este un loc mai neted” IV (215); „teren cam
drept p-un vârv de deal” I (232); „loc mai așezat”
HI (267); Podiréu = Podășu; Podiréia I sau Poderéia
II „deal, pantă cu pădure și porțiuni drepte, șes” I,
„îi și podireu și în pantă” II (62); Poderéia „loc
drept, lângă Vale” II, „loc drept, frumos, loc așezat’
III, „platou, arabil, podan” IV (108).
Poderéiu Câprii „teren mai drept’ II, „poiană
mai mare” III (115) - v. Capra\ Podiréu
Căpitanului „pădure pe deal” III (37) - Căpitanu,
spm.; Poderéu Chății (146; 147) - Chefa, n. fam.;
Poderéiu Diácului III sau Podiréiu Diacului IV
„loc drept între păduri” III, „un fel de platou, teren
mai drept, mai deschis” IV (107) - Diacu, spm.;
Poderéiu din Gúra Dósului „loc drept’ I (107);
Poderéiu din Jos „loc drept” I (107); Poderéiu din
Mijloc „loc drept” I (107); Podiréu Găzdăcuțului
„pantă și pășune, sus îi oblu” I (146) - Găzdăcufu,
spm.; Poderéiu lui Căităn II (107) — Căitan,
n. pers.; Poderéiu lui Cheresteș „loc mai drept’
III (107) - Cheresteș < Keresztes, n. pers.; Poderéu
Iui Mihái din Broăsca sau ~ li Roșcău „un platou
împrejur, pe sub deal și pe sub pădure” I (146) —
Mihai din Broasca, spm.; Roșcău, por.; Podiréu
Saii „podireu, până la el îi coaste” I (146) - Săia,
hip. <Nastasia, pren.; Poderéiu Tătărului „loc
drept, pe sub pădure” III, „îi ca o poniță, p-un pod
sus” IV (107) - Tătar, n. pers.
Pe Púderéi sau Cârca „teren mai sus, cu căsi” I
(101) - Cârca, por.; Sub Podiréi (49); Sub Poderéu
Chății „loc drept, pământ arabil” I (146) - Chefa,
n. fam.
V. și Coastea Podireului, Cornu ~, Dămbu
Podereului, Dosu Podereiului, Drumu ~, Fântâna ~,
Părău —.
Poderéiele „niște podinoace și niște tăuri”
1(81); „loc de deal, costos; este puțin în el și mai
drept” II (99); „un platou pe deal” VI (110); „o
pantă întinsă cu pășune” II (139); Poderéiele IU sau
Pe Podiréie I „un loc ridicat și sus îi un podereu, un
platou” III (70); Podiréiele „șes, loc mai întins, jos,
sub Coasta lui Onisie” I, „terase” II (71); „îs două
pământuri arătoare, între ele o coastă” II (116);
Podiréiele I, III sau Pe Podiréie II „terasă, loc mai
drept deasupra văii” 1, „o bucată de pământ mai
întinsă, e un podineț” II (115); Poderéii „loc drept”
IV (44).
Poderéii cei Lungi „pășune, în sus spre vârvu
dealului, pe lângă pădure-n sus” I (44); Poderéii
Tăâtului sau în Púderéi „îi pe coastă, un fel de
podereu” I (57) - Tăut, n. pers.
PODEȚ
V. și Fântâna din Poderei, Izvoru de la ~,
Părău Podereilor, Valea ~.
- Din subst poderéi, cu var. podiréi, poderéu,
podiréu, poderéie (pl. podereie, podireie, poderei,
podereauă, podireauă) < poduri + suf. -ei, eu sau
pod + suf. -erei „un loc mai așezat pe deal” 1 (33);
„un teren plat înconjurat de niște ridicături” IV
(54); „un loc drept deasupra dealului” II (62); cf.
Porucic, L, 76; Homorodean, VS, 163; Loșonți,
Top., 199-202.
PODEȚ. Podâțu de la Fâța Pândorului (68) -
v. Fața.
- Din subst podéf (pl. podețe) <pod + suf. -eț.
PODEtÎȚ. Podeiițu cel Lung „teren ca și
Podeiele; îi mai sus, îngust și lung” I, „îi mai lung,
teren drept frumos” II (101); - lui Mációc „podeuț
mai mic” I, „o coadă de pământ a un podeu” II
(101) - Mâcioc, por.
— Din subst podeuț < podeu + suf. -uț (Loșonți,
Top., 203). _
P0DINĂ. Pódinile „loc mai drept dar sus pe
deal" 1, „teren de deal mai neted” V (32).
Sub Pődini „o groapă, o văgăună pe care merge
drumu” III (12); „loc mai drept arabil” I (32).
- Din subst padină (pl. padini, podine) ‘podiș
mic, platou’ (Porucic, L, 36; Loșonți, Top., 208-209).
PODINÓCU „îi deal și deasupra-i mai drept’ II
(61); „un pic de dâmb, sus îi drept îi mejdă cu
Poiana” I (94); „un fel de laz împădurit’ II (98);
„terasă ușor înclinată” I (101); „un podinoc, un
petec de pământ drept’ I, „un pic de dreptuș, e în
vatra satului” III, „teren mic, da’ drept e sus, așa, un
podiș” IV (104); „o dărabă de pământ mai drept’ II
(105); teren drept (113); „deal, pădure și poiană” IV
(118); „loc mai drept deasupra stanului, îi mejdă cu
Răstoci” 1(119); „un platou, îi ca o poiană, îi ridicat
de la vale” I, „un fel de cot de fundalău, mai drept’
n (134).
Podinócu Társii „loc drept’ I (113) - v. Társa',
~ Ursului „loc drept neted; mai jos de el îi Valea” I,
„un Joc drept a fost și un păr mare la care venea
ursu și mânca” II (113).
V . și Părău Podinocului.
Podinoâcele „niște podinoace, platforme
întrerupte de păraie” I, „Ioc drept în pădure”
III (100); „un fel de podinoace” II (104).
V . și Dosu Podinoacelor.
— Din subst. podinoc (pl. podinoace) <padină +
suf. -oc „teren drept pe un deal” II (61); „loc mai
drept’ II (105); cf. și Loșonți, Top., 210.
PODIRÉNCIU „un capăt de deal împădurit; e și
coaste și din jos e mai întins; are și o țâr de râtuț” I,
„are dedesupt și rât frumos, loc așezat” II (77).
- Din subst. *podirenci <podirei + suf. -enci
‘platou’ (Loșonți, Top., 203).
PODIȘ0RU „teren pe pantă, da-i cam drept’ I
(63).
V . și Părău Podlșorului.
Podișoârele „loc drept dar îi mai sus ca șesu, ca
un răzor” I (53); „loc drept” IV (54); „loc în pantă”
252
PÓDU1
II (56); „un pic de pantă” II (64); „teren mai ridicat
deasupra Hârtoapelori’ I, „teren mai cu gropi” II (234).
- Din subst. dim. podișâr (pl. podișoare) <pod
+ suf. -ișor ‘platou mic’ (Loșonți, Top., 204-205).
PODÎȘU, pop. Ciuméni [cumén], sat, c.
Ileanda-, 1554, 1560 Haraztos, 1590 Csomeny, 1627
Harasztos, Cheömeni, 1733 Csömény, 1750
Csumeny, 1850 Csumenyu, 1854 Csömény, Ciumeni,
1964 Podișul (Suciu, DILT).
- Din subst. podiș.', n. grup ciuméni < ciumă
‘înălțime’.
PODITĂ v. Groapa.
PÓDU1 sau La Pod „o poiană; a fost un pod
acolo, peste Părău Văraștinilor” 1 (137); „îi un podeț
de trecut prin hotar, peste Vale, arător și cosalău”
II (272).
Pódu Albeștilor „în centru satului” I (282) -
n. grup albești <Albu, n. fam.; - Aleșii „pod în sat”
[♦*] (28) - Alexa, n. pers.; - Băceștilor sau - la
Dănila Mocănâsii l (214) - n. grup băcești < Baciu,
n. fám.; - Băicâții „pod între Hida și Baica” III (58)
- v. Băicuța', - Bărcăului „pod peste Bărcău” II
(243) - v. Bărcău', - Bătrân „pod peste Valea
Ogruțului" I (57); - Bârlii pod peste apă (63; 72) -
v. Bârlea', ~ Barsii sau - Râturilor „pod peste
Valea Domninului” (175) - v. Bârsa, Râtu',
- Birtâșului „pod peste Vale” II (67) - Birtaș, spm.;
~ Bocșiții „în hotar cu Bocșița, este un pod peste o
vale mică” II (171) - v. Bocșița', -Borbiliștii sau
- Zâtorului „pod peste Valea Sâncraiului” IV (68)
- v. Borbeliștea; - Bóznii „pod peste Valea Boznii”
I (7) - v. Bozna; - Brișchânilor [brișl'dnilor] „a fost
un pod peste Vâlceaua Briscului, loc drept” II (270)
- n. grup brișcheni < Brisc, n. fam.; -Călăcii „pod
peste Părău Poienilor” I (80) - v. Călacea;
— Călchiâsii „pod peste Părău Călchiesii” I (7) -
v. Călcâiasa; - Căminului „pod peste o vale”
I (165)-v. Căminu; -Căpăiâșului sau-de la Căpăiâș
„pod peste Valea Satului” I (209) - v. Căpăieșu;
-Cătămărilului I sau -la Cătămărâlu II „pod
peste Părău Toaderului” I (64) - v. Cătămărelw,
- Câmpenâștilor „pod peste Vălceaua Câmpeneștilor’
III (271) - n. grup câmpenești <Câmpan, n. fam.;
- Cehéiului „pod în partea de către Cehei” [*] (217)
- v. Cehei', - cel de Fier (266); - cel încârligât
„pod peste șosea” II (100); -cel Măre (31; 68; 169;
197); - cel Măre sau - de la Piaț (57); - Cenușoâii
„pod peste Cacova” (28) - Cenușoaia, por.;
- Certéjului sau - de la Certéj „pod peste părău”
III (98) - v. Certeju-, ~ Cérzii „pod peste Zănicel”
I (232) - v. Cearda; - Chéler „pod peste Zugău”
II (206) - Cheler, n. pers.; - Chéndrii sau
-Bălânului „pod peste părău” III (52) -
v. Chendrea; -Chértiului „pod între două păraie”
II (64); „pod peste Valea Dăncii, a fost cherti
domnesc, un loc mai drept” I (240) - v. Chertiu;
-Châșchii „pod peste Valea Sacalâșului” I (240) -
Cheșca, n. pers.; -Ciocoiénilor „pod peste Părău
PÓDU1
Băicuții” IV (58) - n. grup ciocoieni < Ciocoi,
n. pers.; -Ciolóchii „pod peste Valea Sălajului”
• (171) - Cioioca, n. pers.; -Comănisii „șes, pod
peste părău" II (270) - v. Comăneasa; — Contrășului
„pod peste Părău Satului” I (59) - Contraș, n. pers.;
-Coróiului (145) - v. Coroiu; -Costănășului „pod
de lemn peste vale” I (209) - Costănaș, n. pers.;
-Crăii „pod peste Părău Crăii” I (55) - v. Croia;
-Cubleșului „pod care mere spre Cubleș” V (32) -
v. Cubleșu; ~ Dâmbu Furcilor „pod spre Stobor”
11(31) - v. Dâmbu; ~Dâncului „pod peste Valea
Dâncului” I (33) - Dăncu, sat în CJ; - Débrii „pod
peste Zugău” II (206) - Debre, n. fam.; — de Câmăr
„pod pe care se trece la Camăr” I (247) - v. Camăr,
-de Fier „pod peste Crasna” (217); -de la
Augustin „pod în sat” (49) -Auguslin, n. pers.; - de
la Biblșcu (214) - Bibișcu, por.; -de la Bisirică
(209) - v. Biserică; ~ de la Bold (209) — v. Bold;
-de la Bolodamb (286) - v. Bolodămb; -de la
Brazilia (214) - v. Brazilia; ~ de la Ceârda (214) -
v. Cearda; - de la Diăci „pod peste Valea Agrijului”
I (7) - n. grup dieci < Diacu, spm.; - de la D6su
Tăului „pod peste drumu mare; pe-acolo trece părău
din Dosu Tăului” I (16) - v. Dosu; - de la Drumu
lui Hústi „pod de beton peste Zugău” II (206) -
v. Drumu; — de la Făgădău (59) - v. Fogădău; - de
la Godovâna sau -Godovénii „pod peste drumu
care merge la Jibou” IV (58) - v. Godovana; - de la
Hoștâg (286) - v. Hoștagu; ~ de la Iștăoăn sau
- Iștăoânului „pod peste Valea Ortelecului” I (45) -
Iștăoan, n. pers.; - de la Mărcu „pod peste Părău
Iertășii” I (48) - Marcu, n. pers.; - de la Moâră (49;
206) - v. Moară; - de la Neăgu (286) - Neagu, n.
pers.; - de la Părău Zăpădii (68) - v. Părău; - de
la Șăndor „pod peste Părău Iertășii” I (48) —
Șandor, n. pers.; - de la Șdmlea sau - Drăgului sau
- Bălului (57) - Șomlea, Bălu, n. pers.; v. Dragu;
-de la Toderăș „pod peste Mărtuta” I (214) -
Toderaș, n. pers.; -de la Vălea Căștii I (287) -
v. Valea; - de la Via Horjoáii I (68) - v. Via; ~ de
Piătră „pod pe Drumu Plopișului” II (256); - de pe
tllița Măre „pod pe drumu spre Fericei” I (209);
-de pe Vălea Pódului (86) - v. Valea; - de peste
Părău Glódului (1) - v. Părău; -de Rătin „pod
peste Părău Silvașului” I (214) - v. Ratin; - de Sus
„șes; a fost acolo un pod mare și locu îi de mers în
sus” II (270); - Dichii (214) - Dica, n. pers.; - din
Cioróca (282) - v. Cioroca; — din Gura L’liții (286)
- v. Gura; - din Mijloc „pod între Podu Leșmirului
și Podu Bărcăului” I (246); - din Sat „pod vechi în
vatra satului” I (49); - dincolo de Gară peste Vălea
Gârbăului „pod de ciment, pe drumu către Jibou”
I (143); -Divorăgii (231)-v. Divoraga; -Dochichii
„pod peste Valea Ortelecului” I (45) - Dochica, n.
pers.; - Ginii sau - de Piătră (220) - v. Gana;
-Gâlgăiițului „pod peste Valea Sângerișului”
1(109) - v. Gâlgău/u; -Ghenceănului (217) -
Ghencean, n. pers. -Gheorghițoăii „pod peste
253
PÓDU 1
drumu de la Sighet la Curitău” II (229) -
Gheorghifoaia, n. pers.; -Grozlăului „un pod peste
Valea Podului, miezunie cu Grozlău” III (158) -
v. Someș-Guruslău; — Gúiului (214) — Gui, n. fam.;
-Harăstului „pod care duce la Bocșița” I (171) -
v. Harastu; - Hizii sau - Măre „peste Valea
Almașului” II (57) — v. Hida; ~ Hópii „pod peste
Valea Sânpetrului” I (57) - Hopa, prob. n. pers.;
-Hopăii „pod peste Valea Sânpetrului” I (62) -
v. Hopoaia; - Hotărului (206) - v. Hotaru; - Huiții
„a fost o trecătoare între Dosu Huiți și Cramu”
I (283) - v. Huita; - lăncului „pod la capătu
satului” II (151) - lancu, n. pers.; -fiii (7; 67) -
Bea, n. fam.; -loănii Niții (214) - loanu Niții,
spm.; -lăvului (67) - lovu, n. pers.; -Indreoăii
„pod peste apă” (63) — Indreoaia, spm.;
-Iștăoănului (45) - Iștăoan, n. pers.; -lűlii (146)
- lulia, pren.; - în Căpătu Sătului „pod peste niște
șanțuri” I (231) — v. Capăt; ~ la Bulbuc „acolo trece
izvoru pe sub drum” I (2) - v. Bulbucu; ~ la Chircut
„pod peste Vale” II (197) - v.Chircutu; -la
Cânepiști „pod peste Părău Satului” II (59) -
v. Cânepiștea; -la Căzma „pod peste Valea
Agrijului” I (46) - Cozma, n. pers.; - la Cruce „pod
peste Părău Curpenului” I (231) - v. Crucea; - la
Dănilă Mocănăsii sau -Băciștilor (214) - Dănilă
Mocănesii, spm.; n. grup bocești < Baciu, n. pers.; - la
Ghérman „pod peste Valea Meseșului” II (1) -
Gherman, n. pers.; -la Părău Scărții (281) -
v. Părău; -la Poștășu (90) - Poștașu, spm.; -Ia
Rablău „pod peste Vale” I (146) - Rablău, n. fam.;
- la Vale „șes, a fost un pod acolo” I (266); - la
Vălea Fânățelor (178) - v. Valea; -Lăzuțului
„pod de lemn” II (270) - v. Lăzuțu; - lângă Répede
(286) - Repede, por.; -Leóntii „pod peste Părău
Vădulețului” I (59) - Leonte, n. pers.; - Lășmirului
(246) - v. Leșmir; ~ lui Becheăr „pod peste Vale”
(*] (10) - Bechear, por.; - lui Bógar „loc arător,
pod peste un părău” I (9) - Bogár, n. pers.; - lui
Ciopăcu „pod peste Valea Boului” IV (279) -
Ciopecu, por.; - lui Ciupii (17) - Gupei, n. pers.;
-Iui Ghidali „șes, e un părău cu pod” I (34) -
Ghidali, n. pers.; - lui Hoălțăr „pod peste Valea
lazului” I (264) - Hoalțăr, n. pers.; - lui Hórvat
„pod peste Valea Ogruțului” II (57) - Horvat,
n. pers.; - Iui Pituiiș (70) - Pituieș, n. pers.; - lui
Șofrăn (199) - Șofron, pren.; - lui Toderăș (202) -
Toderaș, n. pers.; - Luncii (16) - v. Lunca;
-Lupoăii „pod peste Valea Agrijului” IV (43) -
v. Lupoaia; — Lupului „pod peste Părău Dănăii”
111(12); „pod peste Părău Crăii” I (55) - Lupu,
n. pers.; - Ldșchii „pod care-I desparte de
Mesteacăn” IV (19) - v. Lușca; -Majórului „loc
cam întins, un pod peste părău” 111 (98) - Majora,
spm.; - Măre „pod pe Valea Mierții” 1 (29); „cel
mai mare pod din sat” I (209); pod peste Crasna
(236; 286); - Măgărilor „pod peste Cubleș” V (32);
-Mărichii „loc arabil; un podul la o cărligă de
 PÓDU1
drum” I (57) - Marica, n. pers.; -Nátii „pod peste
Părău Pomătului” I (48) - Natu, n. pers.;
- Nănășichii „loc in inima satului, chiar lângă pod”
I (199) - Nănășica, spm.; -Negâții „pod peste
Părău Craii” I (55) - v. Neguța; - Nichii I sau - la
Níca II „pod peste Părău Comanului” I (59) - Nica,
n. pers.; -Ogriițului „pod peste Valea Ogru|ului”
11(59) - v. Ugruțiu; ~ Óilor „pod de lemn peste
Vale, pe hotar” II (229); -Osóiului „pod între
Bezded și Osoi” I (76) - v. Osoiu; ~ Pânicului „pod
peste Părău Aghireșului” V (212) -v. Panic; - Păntii
(257) - Partea, n. fam.; - pe Dos „pod Ia întâlnirea
dintre Părău Trestiii și Părău de la Toaderu” I (64) -
v. Dosu; ~ Péchii sau - Iovului „pod peste Valea
Glodului” (67) - Peca, n. fam.; lovu, pren.; -pe
Părău Cózmii (89) - Cozma, n. pers.; - Perșâii
„pod peste drum” I (282) - v. Perșoaia; ~ peste
Bógard (286) - v. Bogardu; - peste Bărcău „un
pod peste Bărcău” 1 (269) - v. Bărcău; - peste
Colițca „pod peste Colițca” 1 (210) - v. Colețca;
-peste Crăsna (206; 213) - V. Crasna; -peste
Părău Cúrpenului (231) - v. Părău; - peste Valea
Almășului (61); - peste Vălea Surdúcului (143) -
v. Valea; - peste Văliță (68); - Pietrișului „pod
peste șosea” II (122) - v. Pietrișu; ~ Pléschii (289) -
v. Plesca; - Plópilor „pantă întinsă” I, „față de deal;
este un pod peste drum, acolo au fost plopi” I (59) -
V. Plop; - Pompalăului (211) - v. Pompalău;
- Poptilecului (77) - v. Popteleac; ~ Râtului „îi pe
drumu principal” I (199); - Râturilor „pod, pe el se
iasă în câmp” II (256) - v. Râtu; - R0șu „pod peste
drum” IV (43) - adj. roșu; ~R6șului „pod peste
vale făcut de Roșu” I (69) - Roșu, n. pers.; — Să Iájulu i
„pod peste Sălaj” I (175); „pod peste Valea
Sălajului, pe aici se intră în sat” I (178) - v. Sălaju;
- Săliștii „pod peste Părău Săliștii” I (59); „pod
peste Valea Satului” 1 (289) - v. Siliștea; - Sărătiirii
(37) - v.Sărătura; -Sicioăii „pod peste Valea
Bădăcinului, în hotaru Siciului” I (209) - Sicioaia,
spm. <Sici, top.; -Sinașului „pod de beton” II (31)
- v. Sinașu; -Solomânului „pod peste Valea
Solomanului” II (207) - Soloman, n. pers.;
-Spinului [sfinului] „pod peste drum” I (23) -
v. Spin; ~ Străjii „pod peste Părău Pomătului” I (48)
- Straja; -Șănțului „pod peste Sălaj” III (169) -
v. Șanțu; -Șendrii (168) - Șendrea, n. pers.;
- Știompdii „teren arabil lângă un pod” III (283) -
Șliompoaia, n. pers.; — Tămășii „pod peste Vale”
1(26) — v. Tămașa; — Temetéului „pod pe unde
trece Părău Temeteului” I (14) - v. Temeteu;
-Teștiirii „pod peste drum, pe sub drum curge
Părău Teștiorii” II (144) - v. Teștioara; -Tómii
„pod la șosea; pe sub el trece Părău Tomii” II (101)
- Torna, n. pers; -Trouâșului „pod la șosea” I (98)
- v. Trouașu; -Țigânului (2; 64); - Vilii „pod
peste Valea Meseșului” III (1); - Văii (44; 224;
230); - Văii sau - de la Moără „pod peste Valea
Agrijului” I (49) - v. Valea; — Vărâștinii „pod peste
254
PÓDU
Valea Bogdanului” II (227) - v. Văraștina; - Vóinii
pod (282; 283) - v. Voina; - Zănicâlului „pod peste
Zănicel” I (23) - v. Zănicelu.
De la Pódu cel Măre în Jos (17); La Pod „loc
drept, arabil; este un pod acolo, peste Vale” II (258);
La Pod la Bujór „pod peste Valea Poienii Blenchii”
III (98) - v. Bujoru; Pe Pod „uliță” I (86); Pe Pod la
Strâje „centru satului” I (108) - v. Straja; Peste
Pod „cel mai bun loc în hotar; a fost un poduț”
I (93); „loc drept un pic în pantă; este pod acolo”
1(231); „a fost pod de vamă la Crasna" I (233);
Peste Pod = Podârii.
V. și Căsuța Podului, Cioroiu din Valea —,
Drumu de la Podu Luncii, Fața Podului, Fântâna
cu Podu, Moara de la Podu Sălajului, Râtu Podului,
Ulița spre Podu cel Mare.
intre Póduri sau Acăstăuăle „îs două podețe pe
drum” III (160).
- Din subst. pod (pl. păduri) ‘construcție care
leagă între ele malurile unei ape’.
PÓDU2 „teren arabil” II (20); „loc drept, rât,
lângă Părău Băicuții” IV (58); Pódu sau Pe Pod
„loc drept’ I (28); „un loc mai așezat, după o coaste”
1(138).
Pódu Almășului „teren drept” IV (33) -
v. Almaș; ~ Bâbii „loc drept, puțin pantă” I (146) -
v. Baba; ~ Băchii „o deșelătură de dâmb” 1 (76) -
Băca, n. pers.; - Bălânului „loc drept, un podireu” I
(56) - v. Bălan; - Bălăiâștilor (70) - n. grup bălăiești
<Bălu, n. pers.: -Bălului (57) - Bălu, n. pers.;
- Béltelui „loc mai drept, un fel de podereu” I (284)
- v. Balta; ~ Biséricii „loc mai drept, mai pod” 1
(29); „loc mai așezat, un fel de podireu” I (280);
- Bohóndului (283) - Bohond, n. pers.; - Boiânului
„teren drept, mai sus și neted” III (279); „loc drept,
mai mult îi la Boian” II (280) - v. Boian; - Bóului
„un pic de platou” I, „o lăsătură” III (138) - v. Bou;
-Cățălii (54); -Cânelui „teren drept, platou
frumos” I (146); -Cicherii „teren foarte drept” I
(81) - v. Chiceră; -Ciónchii „loc drept, la capătu
Șesuriior” I (83) - v. Cionca; -Cirâșului „loc
drept; au fost niște cireși” I (56); „loc drept, pe un
deal” I (87); -Ciurgăului „loc drept pe Ciurgău
Cosmii” I (146), „loc mai așezat” I (147) -
v. Ciorgău; - Cocâșului „teren arabil, fânaț” II (75)
- subst cocoș sau Cocoș, n. pers.; -Cristolțilului
„teren drept pod sub pădure, pe-acolo mere drumu
către Cristolțel” I (146) - v. Cristolțel; - Cucului „îi
pe deal” II, „a fost pădure mare; au cântat poate
cucii” III (54); - Curții „teren drept” I, „a fost ceva
curte” n (100) - v. Curte; - cu Șuvâru „loc drept
înconjurat de păduri” VI (98), „poiană între păduri”
III (100) - v. Șovaru; - Déjii „rât care desparte satu
de Deja” VI (175) - v. Deja; - Dâlniții „platou, ca
un podinoc” II, „loc ca pe palmă, drept" III (100) -
v. Delnița; -Dómnii „un platou” I, II, „teren drept
lângă drum” IV (142)-Domnu, spm.; - Diimbrăviții
(266) - v. Dumbrăvița; - Fântânii „pantă lină, este
 PODÎIȚU
o fântână acolo” III (271) - v. Fântâna', ~ Găzdăcii-
țului „platou pe-un deal” I (146) - Găzdăcufu,
sprn.; -Gogorónii I, II, HI sau ~cu Goróni IV
„sus, chiar lângă pădure” II, „loc drept, ca pe șes,
roată cu pădure de goron” III (100); -Grfndilor
„loc aproape șes” I (145); ~i Cicheră „pădure,
drum drept pe vârvu dealului” V (98) - v. Chicera;
~ Ingúst „teren drept între două poduri mai late"
I (146); - la Grúiu Máre III sau -Grúiului Máre
IV „loc sus pe deal, oblu” III, „a fost un loc așezat
lângă morman” IV (58) - v. Gruiu; - lui Ghângheș
„platou” II (78) - Ghengheș, n. pers.; - lui Măriăș
„loc drept” I (146) - Mărieș, n. pers.; - Mâlului
„coaste, fânaț” II (54) - v. Malw, - Máre „un platou
mare” I, „îi ca un podeț, teren drept pe deal” II (95);
-Măgurii „loc drept în vârv de deal” I (107) -
v. Măgura', - Mațului „Ioc drept, apătos” II (130),
„pășune pe coaste” II (132) - Mâfu, por.;
- Muieriștii „parte de sat” I (70) - v. Măieriștea;
-Muncélului „loc pe Valea Muncelului” II (144) -
v. Muncelu; - Múrsii „un pod, loc șes” II, „un
platou arabil; îi mai sus ca Mursa” III (61) -
v. Mursa', -Obréjii „în sat e ăl mai sus teren, îi
drept” I, „terasă, loc drept” II! (100) - v. Obreja-,
-Pârilor „loc șes, sus pe deal; au fost niște peri
sălbatici” (115) - v. Păru', ~ Piétrii „platou, s-a scos
piatră” I (114) - v. Piatra', -Pietrósului „pășune; îi
mai pietros locu” 1 (146), „o suitură, cam pe coastă"
I (147) - v. Pietrosu', - Priii „loc drept, puțină pantă
la o margine” II (280) - v. Pria; - Próchii „a fost ca
o braniște, sânt și ceva podinoace” II (113) - Proca,
n. pers.; - Râitii (286) - Raita, n. pers; - Rătiin-
dului „loc rădicat sus, da-i drept” II, „teren oblu, pe
deal” V, VI (32) - v. Rotundu; - Răpii „loc
deasupra la o râpă” I, „pământ bun ca și un șes” [*]
(78) - v. Râpa-, - Récii [răii] „loc mai dreptuc” III
(86) - v. Recea', - Sânului „un loc mai întins, ca un
podireu” I (73) - v. Sânu; ~ Spoiélii „o tablă
dreaptă, arabil” I (146) - subst. spoială „un fel de
humă” I (146); -Stârciului „loc drept, loc frumos”
I (286) - v. Stârciu; - Suroâii „șes, drept ca un pod”
I (56) - Suroaia, n. pers.; - Susănilor „teren drept”
V (279) - n. grup susani < adv. sus; - Șisii „pământ
drept, platou” II (98) - v. Șasa; ~ Válcélii „Ioc cam
drept între drum și Vale” I (2) - v. Vâlceaua.
Sub Pódu Cirișului „loc drept” I (56); Sub
Pódu Cocbșului „un teren așezat, plat” I (75); Sub
Pódu Spoiélii „loc drept" I (146).
V. și Părău de la Podu Malului, Valea Podului.
Pódurile sau Pe Póduri „loc așezat” II (7); „loc
neted” [*] (10); parte de sat (13); „un platou mai
rădicat de la sat” I (25); „un teren așezat, pe deal”
V (27); „loc drept, îi sus pe deal, îi mai ridicat”
111(29); „teren arabil, pc deal, mai drept” III (31);
„platou neted, puțin înclinat, în vârvu dealului"
II (40); „loc mai drept” I (50); „șes, p-on deal, îi
podireu mare” I, „loc drept” II (53); „loc drept,
arabil” I (56); „un platou deasupra Hârtoapelor, îi
255
PODtjȚU
drept ca un pod” I (59); „șes, platou pe vârv de deal”
III (61); „loc arabil, îi coaste la deal” I (62); „deal și
deasupra șes, un platou” I (63); „un teren sus, ca un
pod” I, „teren plat” II (67); „loc drept” III (70);
„parte de sat; când ieși din sat e un platou mare”
I (73); „un podireu, loc mai înălțat, mai drept” I (74);
„sânt și terase cu viță de vie” I (77); „teren drept,
sub Breze” I (81); „un podiș între păraie” I, „un
platou” II (94); „platou” II, „loc drept, ca pe masă”
V, „parte de sat” I (98); „loc așezat, întins” I,
„terase, platouri” [’] (102); „teren drept, îi sus pe
deal” I (103); „un podinoc” III, „loc întins pe deal”
IV (105); „loc drept, ca pe masă” III (107); „loc
înalt, ridicat, dar îi drept” I (108); „un platou, un loc
mai întins” I (110); „teren drept" III (117); „loc
oblu” I (118); „o coaste mai întinsă” I (119); „loc
drept, îi un platou” II (122); „loc întins” I (133);
„teren un pic mai sus ca satu, îi drept” III (136); „loc
drept” I (143); „îi mai sus și-i drept” I (148); „loc de
deal” I (153); „loc mai drept” I (187); „loc drept,
fain” IV (288).
Pódurile de pe Căprărie „loc drepf I (143) -
v. Căprăria; -Glódului sau în Grădini pe Póduri
I (110)-v. Glod; -Sánpétrului „platou, puțin așezat,
vecin cu Sânpetru” III (61) - v. Sănpetru Almașului.
Pe Póduri „parte de sat, lângă Poduri” I (136);
Pe Póduri la Temetéu „platou pe un deal, deasupra
satului” I (148); Sub Póduri „pantă, arabil și fânaț”
II (27); „teren întins, de la sat în sus” 1(131).
V și Capu Podurilor, Cornu ~, Dumbrava ~,
Dunga —, Fafa ~, Fundu -, Gura ~, Huciu ~, Lunca
~, Pădurea —, Părău —, Ulița pe Poduri, Valea
Podurilor, Vâlceaua
- Din subst. pod (pl. poduri) 'loc drept, situat la
înălțime, platou, terasă’ (cf. Porucic, L, 36, 76;
Iordan, Top., 333; Homorodean, VS, 163; Loșonți,
Top., 192-194).
PODURÉL. Podurélele „un fel de platou” II (94).
— Din subst podurél (pl. podurele) <pod + suf.
-urel ‘platou’.
PODÚTU1 „loc pe șosea, spre vale” I (68); „loc
aproape drept; este un pod mic acolo” II (174).
Podiițu la loâsăla „un poduț pe un păfâu în
uliță” IV (148) - loasăla, n. pers.
La Poduț „arător; este un poduț pe drumu spre
Hida” I (73); „loc lângă sat; a fost un pod” I (81); „o
iroagă între două dâmburi, în marginea satului; a
fost cândva poduț” I (123); La Poduț în Vale „a fost
un poduț pe unde trecea drumu la Vălișoara, se
unesc două păraie” I (134).
- Din subst. podúf (pl. podufuri) < pod + suf. -uf
‘construcție peste o apă, podeț’.
PODIIȚU2 „un teren drept ca un pod” I, „loc
mai drept, sus pe deal” II (130); „teren de deal”
1(131); „șes, loc drept pe lângă Valea Rovinii"
III (136); Podiițu I, II sau Pe Poduț I „teren drept ca
un pod” I, „îs două poieni drepte, între păduri"
11(113).
POGÁCEA
Pe Podúf „loc drept” [♦] (139).
V. și Valea Podufului.
— Din subst. podii/ <pod + suf. -uf ‘loc drept,
platou'.
POGÁCEA „șes, aproape de Someș, e semănat
cu mălai și floarea soarelui” I (155); Pogácea I, II
sau în Pogáci III sau în Pogăce [**] „teren drept,
arabil, pământ de Someș” I, II, „teren drept, arabil;
pe acolo a trecut la moară la Năpradea” III (173);
Pogáciu I, II, III sau (înainte) Colácu I „șes, o
ierugă (= loc lăpăstos), a rămas de Someș” I, „șes,
loc drept, arător; se cultivă cu mălai și
floarea-soarelui” n (158).
- Din subst pogâce, cu var. pogáci (pl. pogáci)
„turtă de ulei din floarea-soarelui” I (155); „turtă de
Ia șitauă de oloi” III (158); „turtă din sămânță de
floarea-soarelui de la presa de ulei” III (173).
POGHÉT v. Părău.
POGORÂȘ. La ~„un teren în pantă, este un
drum” 1(81).
- Din subst pogoraș ‘coborâș’.
POGÓRU „o fundătură, cu rupturi de teren” I,
„un deal mare, cel mai înalt din hotar” II (95); „un
dâmb” I (99); „șes” II (100); „deasupra e drept la un
loc îi hâit, e părăiet; este drum pe el” I (107), „drum
în pantă” III (108); „o pantă, pe acolo este drum de
se coboară în Valea Pogoruiui” 1 (123); „o coastă” I,
„un deal, pe la Fundu Văii” II (128); „loc costos” 1,
„o coaste cu piatră, e o fântână” II (139); „părău, se
formează din scurgeri de apă de pe costi” I (143);
„deal, o pădure bătrână” I (150); „un deal în pantă”
11(187).
Sub Pogór „loc de la vale în sus” I (100).
V . și Dosu Pogoruiui, Fafa Fântâna din
Pogor, Valea Pogoruiui, Vârvu
Pogoârele „și pantă, și mai drept arabil” I (56).
- Din subst pogór (pl. pogoare) ‘coborâș’.
PÓIA v. Părău.
POIÁNA „pantă ușoară cu fața către răsărit”
I (3); „coastă, loc arabil” I (6); „un fel de loc închis
între păduri” II (25); „loc de dos; a fost o poiană mai
mare, acum s-a tăiat pădurea” II (29); poiană (34;
39; 47; 56; 59; 91; 94; 101; 115; 122; 123; 127;
134; 136; 159; 284; 289); pășune (12; 31; 43; 70;
71; 74; 149; 157; 161; 267; 269); „fănaț și arător,
loc mai așezat pe-o lăture îi pădure” I (35); „o
coaste, arător” I (36); „e pădure pe o margine,
arător” 1 (39); „loc arabil, sus în deal” I (44); „o
groapă; a fost o poiană acolo, pe lângă ea era
pădure” III (52); „a fost înainte între păduri, acuma
nu mai sânt păduri, pășune” IV (54); „loc deschis pe
Dealu Moghii, a fost pădure cândva” I (61); „pășune
împădurită” I (69); „teren arabil și fănaț” II (76);
„Ioc mai drept acolo sus” I (80); „teren șes; înainte
era multă pădure în jur” I (86); „loc așezat sus pe
deal, arabil; îi înconjurat de pădure" II (89); „loc
între niște păraie, un clinț, un picior” I (102); „teren
sub pădure” I (117); „loc între păduri, loc deschis,
arător” I (121); „o grădină între pădure, Ia marginea
256
POIÁNA
satului" I (127); „loc pe coaste; a fost înainte
înconjurat de pădure” I (176); teren arabil lângă sat
(186; 187); „loc drept; îi ca o poiană pământu acolo”
IV (207); „hcghi, îi lângă pădure” I (227); „a fost
poiană în pădure, dar s-a rărit și s-a lărgit poiana" I
(229); „a fost cândva loc gol în pădure” III (232);
„pantă și loc drept a fost un teren înconjurat cu
spini și vie” I (243); „deal, a fost cândva pădure”
I (249); „parte de sat loc mai așezat” II (262); „deal,
n-a fost pădure acolo” I (266); Poiăna sau
-Strelúcului „un loc cu niște păduri” VI (66) -
Streluc, n. pers.; - sau Poiana Oânchii „o poiană Ia
o pădure din sus” II (132); -IV sau - de la Poiéni
[*] „o poiană, rât în pădure” [*] (118); Poiăna
= Cioăra.
Poiăna Álbului „un deal pe care e un teren
deschis” I (186) - Albu, n. pers.; -Alunișului
„pădure cu aluni mulți” I (128); - v. Alunișu;
-Armânului (101) - Arman, n. pers.; - Băbii (42;
48) - v. Baba; - Bătășenilor (52) - n. grup bătășeni
< Bătașu, n. pers.; - Bárnésii sau - Mocănilor (88)
- v. Bărneasa; -Bârsoâii (138; 141); - Bârsoaia,
spm. < Bârsan, n. fam.; - Biiții „o poiană înconjurată
de pădure” III (85) - Beița, n. pers.; - Bénchii (84)
- Benchea, n. pers.; -Bénii (75; 81) - Benea,
n. pers.; - Bírghii (116) - Birga, n. pers.; - Blăghii
(95) - Blaga, n. fam.; - Blăjului (84) - Blaj, n. fam.;
- Bobâștilor sau - li Gombăș (68) - n. grup bobești
< Bobea, n. pers.; - Borghilului „o groapă, podireu”
I (56) - Borghil, prob. n. pers.; - Boriții (78) -
Borifa, prob. n. pers.; - Boticășului (39) - Boticaș,
por.; - Botului (148) - Bot, n. fam.; - B6zii „o roată
de pământ între păraie; este o iarbă numită boză"
11(96) - v. Bozie; -Búhului (153) - Buhu, por.;
- Bulbúcilor „a fost o pădure acolo; a fost o fântână
cu apă bună acolo a bulbucat apa” 1 (54) -
v. Bulbucu; - Căbii (128) - v. Caba; -Cachfră
„deal, sus îi mai podereu, mai șes” I (62); - Căilor
„nu-i poiană îi un loc mai drept lângă pădurea
Tăurele, poate o fi fost pădure” I (2) - v. Calu;
-Cârpenilor „poiană pe Fața Arinului” (93) -
v. Carpenu; -Catrinii (156) - Catrina, pren.;
— Căoăciului (117) - Căoaci, spm.; -Căpălnii
(101) - v. Căpâlna; -Cânii „tăietură de pădure”
I (131); -cea Lungă (86; 101); -Cernűcului (77) -
v. Cernuc; -Cérului „teren arabil, înconjurat de
pădure roată” I (2) - v. Ceru; - Chértiului (177) -
v. Chertiu; - Chicerii „o poiană în pădure, lângă
sat’ II (151) - v. Chicera; -Chindii „o poiană
mejdă cu Cozla și Valea Rea” II (134) - Chinda,
n. fam.; — Ciórii „a fost o poiană între păduri, amu-i
pășune” III (61) - subst. cioară sau Cioara, n. pers.;
-Ciormăgului „e pe o ridicătură câmp deschis”
I (75) - Ciormagu, prob. n. pers.; - Cocișului (29;
52) - v. Cocoșu; - Cócului „groapă cu ciuroi” I (21)
- Cocu, n. pers.; -Coróiului (177) - v.Coroiu;
-Crăcii (103) - v. Cracea; -Crișului „e teren pe
un deal” I (75) - Crișu, prob. n. pers.; - cu Brazi
POIÁNA
„pădure, a fost o poiană” III (70) - v. Brad', ~ cu
Castáni (209); -cu Fântână (77) - v. Fântâna;
— Cufundoăsă „o poiană, îi joasă, in apă” I (102) —
v. Cufundoasa; - cu Lut „poiană în mijlocu pădurii;
a fost lut care se punea pe jos în casă" 1 (186); - cu
Mestéceni „un rât frumos în Dealu Crucilor” I (64)
- v. Mesteacăn; ~ cu Răchita „o poieniță frumoasă
în pădure; acolo a crescut o răchită mare” I (148) —
v. Răchită; -cu Râpile „o poiană unde meriza
vitele, sânt și izvoare” I (156) - v. Râpa; - cu Soci
(75) - v. Soc; -Cuscrâșului „loc drept pe deal,
mărginit de pădure” I (146) - Cuscrașu, spm.;
-Dășului „poiană, acum e împădurită” II (42) -
Dașu, prob. n. pers.; -Dâscalului „poiană sus pe
deal, arabil” I (52) - Dascălu, spm.; -de la
Vălceâua Budănului (146) — v. Vălceaua; - Diicului
„poiană pe deal, conjurată p-o parte de pădure”
1(146) - Diacu, spm.; -din Árbori (118) -
v. Arbor, -din Deal (115) - v. Dealu; -din Jos
„loc mai jos, groapă mică lângă pădure” 1 (47); „un
podinoc” II (113); -din Vârvu Deâlului „poiană în
pădure, s-a tăiat niște pădure de s-a făcut pășune”
in (58) - v. Vârvu; - Dârșului (38) - Dârșu,
n. pers.; - Docâșului (53) - Docaș, n. pers.;
- Dogăriului (53) - Dogaru, spm.; - Dólhii „a fost
poiană, amu-i pădure” II (114) - Dolha, n. fam.;
- Dolișii (70) - Dolișa, n. pers.; - Domnfchii „o
poiană în Dealu Mare” III (156) - Domnica, pren.;
- Dónului (5) - Donu, n. pers.; - Dumbrăvii (77) -
v. Dumbrava; -Dúmii (11; 16) - Duma, n. fam.;
-după Deal (81) - v. Dealu; - Fâgului „o poiană,
pe de-o lăture e pădure de fag” III (139) - v. Fagu;
-Făioșului (156) -v. Faioșu; -Fâurului „loc cam
costiș” I, „deal, arabil” II (53) - Faur, n. pers.;
- Fătoăii (62) - Fătoaia, spm. < Fătu, spm.;
-Feștăului (13) - Feșteu, n. pers.; — Filimonésii
[h’ilimonésí] „poiană în Ciungi, îi aproape acoperită
cu pădure” 1 (2) - Filimoneasa, spm. < Filimon, n.
pers.; -Flórii „un fel de rât lângă Fața Ciulului”
II (11); „o poiană între păduri" IV (54) - v. Florea;
-Floroâii (81) - v. Floroaia; - Fundăturii (36) -
v. Fundătura; - Galiții „pășune, un fel de pantă, îi
pe lângă pădure, între păduri” II (27)-Galița, spm.;
- Gavrilésii (96) - Gavrileasa, spm. < Gavrilă,
n. fam.; -Găzdăciițului (146) - Găzdăaițu, spm.;
- Ghății „un miez de poiană într-o pădure” III (113)
- v.Gheța; -Gheorghichii (48) - Gheorghica,
pren.; -Ghidrii „poiană frumoasă într-o fundătură
între Corni și Ciungi” [•] (93) - Ghidra, n. pers.;
-Ghirós „poiană cu pomi” I (18); — Ghiuriții sau
lertâșu Ghiuriții (156) - Ghiuriță, hip.
< Gheorghe, pren.; - Gligoriții (34) - Gligorifă,
n. pers.; -Gólii „pădure de stejar și goron” I (211)-
Golea, n. pers.; - Haiducului „poiană pe lecubula"
I (156) - Haiduc, spm.; - Haităului „pădure, arabil
și fânaț” I (75) - subst. haitâu ‘paznic, pădurar’;
- Hănțoăii „poiană, un stan mare cu pădure,
pășune” I (111) - Hănțoaia, n. pers.; -Higiului
257
POIÁNA
„poiană in pădure, pășune” I (145) - v. Heghiu;
-Hrănii „poiană deschisă” 1 (115) - Hranea,
n. pers.; - «purilor „pantă ș-un pic de pădure”
II (144) - subst iepure sau Iepure, n. pers.; - Ilii
(70; 92) - Ilea, n. pers.; - i Mării „loc drept, așezat”
1 (56) - Maria, pren.; - Indrenésii I sau - Indrănesii II
„fănaț, îi pe trei părți cu pădure" 1(64) -
Indrăneasa, n. pers.; -Inii (16) - Inea, n. pers.;
- loăsălii sau Groăpa loăsălii (57) - loasăla,
n. pers.; - lășchii (32) - loșca, n. pers.; - lúgii (63)
- iuga, n. pers.; - în Deal „pădure, arabil” II (75);
„poiană de pășune; a fost a Moșului din Deal”
1(146) - v. Dealu; -în Guruiét „arător, a fost
pădure” II (125) - v. Gruiețu; — Júrjii (126, 128) -
Jurj, n. fam.; - la Halăuă (43) - v. Valău; - Lărgă
(61, 62); - Lăzii „o coastă din sus de sat arător, o
lăzuit cândva, o fost tot păduri în jur” I (95);
- Lăzului (15) - v. Lazu; - Lărgii (29) - v. Larga;
-Lichii (118) - Leca, n. pers.; — Liichii (81) -
Luca, n. pers.; - lui Antónie „pădure și așezătură”
III (104)-Antonie, n. pers.; - lui Arón (52)-Áron,
n. pers.; - lui Avrám (117) - Avram, n. pers.; - lui
Băbălău „a fost poiană, e umplută de pădure”
I (104) - Băbălău, n. pers.; - lui Bălăciu „o fundătură
de rât” I (95) - v. Bălaciu; — lui Bóitá (55) — Boită,
n. pers.; - lui Bóito „dos pe lângă Părău Pomătului”
I (48) - Boito, n. pers.; - lui Bojgău (48) - Bojgău,
n. pers.; - lui Caldabój (52) - Caldaboj, por.; - lui
Chioreán (118) - Chiorean, n. fam.; - lui Chiș Pal
(146) - Kis Pál, n. pers.; - lui Chiúi [t'iyúji] (116)-
Chiui, n. pers.; — lui Ciocăn (93, 97) - Ciocan, por.;
-lui Ciocói (52; 156) — Ciocoi, por.; - lui Dănilă
(2; 93) - Dănilă, pren.; - lui Félvari (97) - Felvari,
n. pers.; — lui Féri (52) — Feri, pren.; - lui Férheti
(93) - Ferșeti, n. fam; - lui Gánfói (116) - Gânfoi,
n. fam.; -lui Gheórghe (83) — Gheorghe, pren.;
- lui Gheórghe a lui Dănilă (52) — Gheorghe lui
Dănilă, spm.; - lui Gherasfm = lertășele lui
Gherasim; - lui Ghiran (5) - Ghiran, n. pers.; - lui
Gombăș sau -Bobăștilor I (68) -Gomba}, n. pers.;
-lui Grigorăș (146) - Grigoraș, n. pers.; -lui
Horhón (135) - Horhon, n. pers.; - lui Iepure (49)
- Iepure, n. pers.; - lui Iile (l 13; 126) - Ilie, pren.;
- lui Indréi (97) - Indrei, pren.; - lui Ion Morăriu
(103) - Ion Morariu, n. pers.; — lui losuvăș (52) —
losuvaș, n. pers.; - lui Irimuș (133) - Irimuș, n. fam.;
-lui Lăți (156) - Lăți, hip. < Vasile, pren.; - lui
Lázár (52; 85; 97; 186) — Lazar, n. pers.; —lui
Lúcaci (91) - Lucaci, n. pers.; - Iui Mărți (80) -
Marți, n. pers.; —lui Măriăn (156) - Marian, spm.;
- lui Micorél „loc drept într-un vârv de deal” I (52)
- Micorel, por.; - lui Mihăilă (75; 145) - Mihăilă,
n. pers.; — lui Mfron (52; 83) — Miron, n. pers.; — lui
Niculái a Béchii (8) - Niculai a Bechii, spm.; — lui
Onășu Ilișchii (52) — Onașu llișchii, spm.; - lui
Ónu Dóchii (61) — Onu Dochii, spm.; — lui Oniiț
(28) - Onuț, n. pers.; - lui Pârlea (52) - Pârlea,
por.; -lui Pietriș „a fost poiană, dar s-a închis”
POIÂNA
111(166) - v. Pietrișu; -lui Pizlúc (55) — Pizluc,
por.; - lui Pop I6ji sau - lui N6meș (133) - Pop
loji, Nemeș, n. pers.; -lui Pútiri (152) - Putiri,
por.; — lui Ródina „loc drept într-un vârv de deal” I
(52) - Radina, n. fam; -Iui Rómán (81); -Iui
Rómán sau Coásta lui Rómán (115) - Roman, n.
pers.; - lui Samoflă (152) - Samoilă, n. pers.; - lui
Simionúc [símnonúc] sau -Măricănii (52) -
Simionuc, Mărican, n. pers.; - Iui Șancodâl (70) -
Șancodel, por.; - lui Șimon (156) - Șimon, pren.;
— Iui Timófii [timóh’i] (146) - Timofie, n. pers.;
-lui Toâder (143) - Toader, n. pers.; - lui T0rcoș
I (21) - Torcoș, por.; - lui Tulúc (55) - Tuluc, por.;
-lui Uréche (52) - Ureche, n. pers.; - lui Ursăn
(82) - Ursan, n. pers.; -lui Zaharie „poiană în
Puturoasa” II (38) - Zaharie, n. pers.; - Lungă (16;
29; 31; 49; 76; 159); -Măre (173; 289);
-Marișchii (114) - Marișca, n. pers.; -Marișchii
Iui Lăți Diácului (133) - Marișca lui Lăți Diacului,
spm.; - Matului (5) - Matu, n. pers.; - Măgurii
„poiană pe deal” I (95); „loc în pădure, cu case”
I (236) - v. Măgura; ~ Mănăstirii „a fost o poiană
frumoasă, acum îi împădurită; a fost o mănăstire”
1(10) - v. Mănăstirea-, -Mărcănilor I sau
— Mărceănului (124) - n. grup mărceni < Mărcean,
n. fam.; - Mărienilor „o hălăoaie mare” [•] (93) -
n. grup mărieni < Marian, n. pers.; -Mărțănilor
(75) - n. grup mărțăni < Marți, n. pers.; - Mătii
(114) - Mătea, n. pers.; - Méntului (63) - Mentu,
por.; - Mică (29; 173); -Micului (156) - Micu,
por.; -Mihăloăii (82) - Mihăloaia, spm.;
- Miluănului (70) - v. Miluanu; - Mocănului (89)
- Mocan, n. pers.; -Mócului (52) - Mocu, por.;
Mogocióii (2) — Mogocioaia, spm. < Mogocea, por.;
— Mórchii (57) - Morca, n. pers.; -Mótii (174) -
Moța, n. pers.; -Muscoăii (62) - Muscoaia, spm.
<Muscă, n. pers.; -Mutului (52) - Mutu, por.;
-Nitului (93; 156) - Natu, hip. <Ignat, pren.;
-Nășciiții (145) - Nășcuța, n. pers.; -Návórului
„loc mai drept în fânaț; înainte a fost poiană și în
juni ei a fost pădure” I (59) - v. Năvoru; - Neăgului
„o poiană, șes” II (96) - v. Neagu-, -Negreănului
(63) - Negrean, n. pers.; -Nulii „o poiană la
marginea Peleșului” (45) - Nule, por.; -Oănchii
(132) - Oancă, n. pers.; -Oănii (91) - Oane, hip.
< Ion, pren.; - Óii „a fost un pic de poiană cândva,
acolo-și ținea boieni oile” I (16) - v. Oaia-, -Óncii
(156) - Oancea, n. fam.; — Onții „poiană mai mare,
au fost aluni și carpeni, de acolo s-a pornit satu” II,
„așa-i numele satului, dar și numele pământului” I
(84); „loc pe coaste, a fost pădure, acum e pășune”
II (144) - Onțu, n. pers.; -Osóiului (137) -
v. Osoiu; ~ Otățoăii (56) - Otățoaia, spm.;
-Păhului „o poiană în lecubula” III (156) - Pah,
por.; -Păntii (156; 262) - Pantea, n. fam.;
-Pășchii (90) - Pașca, n. fám.; -Pâșcului (27) -
Pașcu, n. pers.; — Părăschii (49) - Parasca, pren.;
- Părului „poiană, pășune și arabil; sânt și niște peri
258
POIÂNA
pădureți” I (134) - v. Păru; - Pinii (122) - Penea,
n. fam.; - Peștiului (287) - Peșteu, n. pers.; - Pétrii
(28) - Petrea, pren.; -Piérsecilor (118) -
v. Piersica; — Pintii (42) - Pintea, n. pers.; — Pocăitului
(5) - Pocăitu, por.; -Pódu Coróiului „o poiană
înconjurată de jur-împrejur de pădure, a umplut-o
pădurea” I (145) - v. Podu; — Pópii (27; 80; 81; 85;
86; 96; 101; 105; 116; 135; 227); -Porghețoăii
(57) - Porghețoaia, spm. <Porgheț, n. pers.;
-Preutésii (155) - Preuteasa, spm.; - Puiului „un
loc mai deschis” I (126) - Puiu, por.; -Pușcășului
(144) - Pușcaș, n. pers.; -Răduli (128) - Rad, n.
fam.; - Rățului (70) - Raț, n. pers.; - Rotundă
„poiană împrejmuită de pășune și drum” III (97);
-Rujinii „poiană pe vârvu dealului” 1 (156) -
Rujana, zoon.; - Ruséndii (120; 122) - Rusanda, n.
pers.; -Rusului (61) - Rusu, n. pers.; -Rușilor
(16; 86) - n. grup ruși < Rusu, n. pers.;
-Scorâșâșchii „o poiană, coboară la Vale” [*] (97)
- v. Scorușasca; -Sócii (21) - Șoca, por.;
-Spinului sau - la Spin (27); „un cătun, îi între
păduri” II (64) - v. Spin; - Stârciului „deal,
pășune” II (53) - subst. stârci; — Sténii „deal cu
pădure de stejar, fânaț” I (52) - Stenea, n. pers.;
-Șerbânului (76) - Șerban, n. pers.; - Șerbriții
(31) — Șerbuța, spm; -Tăurului „o poiană între
păduri; a fost pământ sătesc și era donat omului care
ținea tauru pentru vite” II (61); „poiană în Dealu
Crucilor, fânaț pentru taurii satului” I (64);
-Tălhăriului (123) - v. Tâlhar, -Téiului „coaste,
îi un platou sus; o fi fost un tei” IH-(61) - v. Teiu;
-Ticului „poiană, coaste, pășunel; pe aici se merge
în satu Tic” II (31) - Ticu, sat în CJ; -Timóchii „a
fost poiană, arabil” II (27) - Timoca, n. pers.;
-Toderecoăii (21) - Toderecoaia, spm. < Toader,
n. pers.; -Todórii (262) - Todor, n. pers.;
-Todósii (116) - Todosie, n. pers; -Tomănâsii
(148) - Tomăneasa, spm. < Torna, n. pers.; -Tómii
(45; 86; 137; 139) - Torna, pren.; -Tominii „loc
drept, pășune, a fost o fântână” II (108)- Tomina, n.
pers.; - Tópii „poiană în Dosu cel Mare” I (141) -
Topa, n. pers.; - Trfpii „coastă mare cu pășune, sânt
pe ea și un fel de tufe și mărăcini de măceșe” 1(11)
- Tripa, n. pers.; - Tufoăsă „loc în pantă mică, amu
nu-i pădure, nici tufe” I (87); - Tunsă „rât frumos”
I (21) - adj. tuns, -ă; -Túrcului (132) - Turcu, por.;
-Turnului „loc unde este tumu cetății” II (17);
- Țații „o poiană, are un pic de ridicătură de deal ca
o țâță de femeie” II (95) - Țâță, n. fam.; - Țigânului
(81); -Ungurâșului (75) - Ungurașu, spm.;
-Úrsului „o șeștină mare, dreaptă” II (97); „poiană,
un loc întins pe lângă drumu ce mere la Valea
Loznii” I (126) - v. Ursu; -tlțului „rât” II (96) -
Uțu, hip. < Pasile, pren.; - Văcărfștilor „poiană pe
Fața Arinului, îs păduri; acolo făcea boieru cărbuni
din lemn, erau gropi mari în care se ardeau lemnele”
[*] (93); - Văii Viilor (34) - v. Valea; - Văsălfchii
Mâriii III (110) - Văsălica Mártii, spm.; -Văsii
POIÂNA
(81; 82) - Văsi, n. pers.; - Zápódii „poiană pe Fața
Arinului, îs păduri roată” [***] (93) - v. Zăpodea;
-Zărihoâii „poiană în Saca” II (38) - Zărihoaia,
spm.;
în Poiănă la Șuri „e în pădure” II (118) -
v. Șură; Pe Poiănă Deasupra „loc plan” IV (113);
Sub Poiănă „loc drept, deasupra-i o poiană” I (91);
„o coaste mai dulce” I, „teren puțin înclinat spre
sud, sus a fost pădure” III (138); „pământ lucrător
mai jos, la poalele de la Fața Oii” I (144); Sub
Poiâna Haităului „teren lucrător” I (80) — Haitău,
n. pers.; Sub Poiâna Jupoăii „pantă” I (78) -
Jupoaia, n. pers.
V. și Cioroiu din Poiană, Coastea Poienii,
Colnicu ~, Dâmbu Dealu ~, Dosu —, Drumu către
Poiană, Drumu de la Poiana Ticului, Drumu la
Poiană, Drumu pe ~, Drumu peste Poiana
Mocanului, Drumu spre Poiana Cerului, Fântâna
de la Poiana din Jos, Fântâna de la Poiana Fătoaii,
Fântâna de la Poiana Nulii, Fântâna de la Poiana
Teiului, Fântâna de la Poiană, Fântâna de sub
Dosu in Poiană, Fântâna din Poiana, Fântâna din
Poiana Matiului, Fântâna din Poiana Popii,
Fântâna la Poiana Ilii, Fântâna Poienii, Fundu ~,
Fundu ~ la Coșarcă, Gura ~, Huciu ~, Pădurea —,
Părău de către Poiană, Părău de la Poiana
Hemului, Părău din Poiană, Părău Poienii, Părău
~ Căpălnii, Peșterea de pe Poiană, Soroșu Poienii,
Țarina de Poiană, Vadu Poienii Ticului, Vârvu
Viezuniile ~, Vranița
Poiénile teren agricol pe care a fost pădure (1; 7;
11; 25; 27; 28; 29; 32; 35; 38; 42; 46; 49; 50; 52;
53; 56; 58; 59; 62; 64; 70; 71; 73; 78; 80; 81; 82;
83; 92; 96; 97; 101; 102; 105; 108; 118; 129; 132;
134; 136; 137; 144; 145; 146; 150; 155; 160; 172;
174; 175; 179; 186; 211; 212; 219; 229; 238; 249;
257; 258; 282; 287).
Poiénile a Ilénii din Străjă „poieni înconjurate
de pădure, fănațe” III, IV (97) - Ileana din Strajă,
spm.; -Andréichii (82) - Andreica, n. pers.;
- Barului I sau Poiâna Barului II (71)-Bâza, por.;
-Bozgoâii „rât, niște tăuri mici" II (111) -
Bozgoaia, n. pers.; - Brusturilor „teren mare, vine
de la pădure încoace” I (74) - v. Brustur; ~ Bdcșii
„coaste, din sus de Bucșa” II (73) - v. Bucșa;
~ Căluli „pantă lângă Vârvu Cornului” II (61) -
'Calu, por.; - cele Lungi „groapă, cosalău, este ș-un
părău” I (63); „folturi de păduri, vârtoape” III (116);
— cele Mari (100); ~cele Mici (100); —Chirii (2) -
Chira, n. pers.; - Dănilii I sau Poiana lui Dănilă
II (71) - Dănilă, pren.; - de la Ciógmani (152) -
v. Ciocmani; - de sub Fundătiiră „pantă mare, fără
pădure” I (49) - v. Fundătura; - Drăjănilor „fănaț,
vecin cu satu Drag” II (62) - n. grup drăjeni
< Dragu, top.; - Florâștii (97) - n. grup florești
<Florea, n. pers.; -Hănțăii „dos de deal, arabil”
I (74) - v. Hănțaia; - la Tină „poieni puțin ridicate”
I (146) - v. Tină; - Liloșâștilor (282) - n. grup
liloșești < Liloș, por.; - Lóznijii (113) - v. Loznița;
259
POIATA
-lui Slleș (128) - Sileș, n. fam.; -Lupilor „a fost
pădure și ici-colo câte-o poieniță” II (63) - v. Lup;
-Măzărilor ,jos e șes, apoi pantă” I (62) -
v. Mazăre; ~ Mădănâștilor „două poieni” II (116) -
n. grup mădănești <Medan, n. fam.; — Mătii
„coastă, un fel de crac arător și pășune” II (96) -
Mătea, n. pers.; -Merciști [mărcdșt'] (105) -
n. grup mercești < Merca, n. fam.; - Nuțului „poieni
pe Săcături” I (156) - Nuțu, hip. <Ion, pren.;
- Óprii (2) - Oprea, n. pers.; - Paielor „un cătun”
1(63) - v. Pai; - Pópii sau Pietroăsa „loc arabil,
puțină pantă; îi sub Pietrosu” I (146); - Pópii sau
Pietrósu Găzdăcilor „a fost eleje bisericească"
1(147); - Puiului „îs trei poieni, tot de Dumbrava
țin” I (148) - Puiu, n. pers.; - Șmflii „un lanț de
poieni” III (156) - Șmilă, n. pers.; - Trestiii „arabil
și fănaț, către satu Trestia" I (80) - v. Trestia;
-Vaidénilor „o limbă de pământ care intră în
pădure” I (166) - n. grup vaideni < Vaida, n. pers.;
- Vițâilor „o pantă așezată; pe vremuri erau poieni
unde se mergea cu vițeii la păscut’ II (63).
în Poiéni „uliță” I (1); Sub Poiéni „dâmburi,
arabil și fănaț” II (61); „coaste cu tufe, la capătu
pământului unde-i Șesu” I (122); „o pantă dulce
foarte mică” II (146); Sub Poiénile cele Mari „teren
arabil, costos” II (100).
V. și Coastea Poienilor, Dealu Dosu ~,
Drumu —, Drumu pe Valea —, Fața —, Fântâna de
Poieni, Fântâna la Poieni, Fundu Poienilor, Gura
~, La Porlaș in Poieni, Mijlocu Poienilor, Părău -,
Ulița Poienilor, Valea Vârvu ~, Viile
- Din subst poiană (pl. poieni) „un loc cuprins
între dealuri ori între păduri, o prelucă” 1(11); „loc
înconjurat de pădure” II (12).
POIÂNA, anterior: Cioâra Mică, cătun înglobat
în satul Cehu Silvaniei.
POIÂNA BLÉNCHII sat, c.; 1591 Pólyán,
Polfyan, 1602 Pojona, 1703 Blenki-Pojana, 1733
Blenke-Pojâna, 1750 Poiana, 1850 Pojana Blenki,
1854 Blenke-Pojân, Poiana Blenchii (Suciu, DILT).
- Din top. Poiana + n. fam. Blenchea.
POIÂNA MĂGURA cătun al satului Lompirt,
c. Șărmășag.
POIÂNA 0NȚH pop. Poiéni [poién], sat, c.
Cristolț.
POIATA sau La Poiâtă „coaste, fânaț; poate
c-o fost o poiată”! (32).
Poiáta Núcului „loc pe drumu ce merge la
Ileanda” II (104) - Nucu, n. pers.
Poiéfile sau La Poiăți „loc așezat și rât; pe
timpuri a fost o casă cu șură” II (12); „loc ca o
poiană dreaptă” IV (115); „pășune în pantă” 1, „e o
fântână cu apă bună, a fost merezuș pentru vite”
II (151); „teren arabil, ușor înclinat; au fost poieți pe
vremuri” II (215).
La Poiâțele Floroiâștilor „loc aproape drept,
arabil” I (2) - n. grup floroiești < Florâiu, n. pers.
V. și Dosu Poieților, Părău
- Din subst. poiâtă (pl. poieți, poiețe) ‘adăpost
la câmp sau la stână’.
PÓICU
PÓICU „masiv muntos, un fel de lanț, pe hotaru
Mesteacănului și a Huitii” I (13); „loc de unde
izvorăște Valea Băbiului” I (21); pădure (281);
„pășune, rât” I (284); „pantă, fânaț, îi și un cătun”
IV (287); Póicu sau Deâlu Fundácului „deal mare,
ține de Ponița” II (14).
V . și Drumu pe sub Poic, Drumu Polcului,
Valea
POIENEÁ. Poienélele I sau Poinélele II, III
„loc de pășune între păduri” II (37); Poienélele II
sau Poinélele III „poieni între niște păduri” II (39);
Poienélele = Arsura.
V . și Tău din Poienele.
— Din subst. poieneá (pl. poienéle) < poiană +
suf. -ea.
POIENÍCA „loc drept, după coastă, îi chiar sub
Poiană” II (89).
- Din subst poienică < poiănă + suf. -ică.
POIENIȚA, pop. P6nița [pdriița], sat, c.
Băbenv, 1543 Poynycza, 1566 Papn^cza, 1614
Poynicza, 1733 Pojanicza, 1750 Pojenicza, Pojnicza,
1760-1762 Poinicsa, Pojenitza, cca 1800 Pojnyitza,
Poinița, 1805 Pojnitza, 1854 Pojenitza, Poienița
(Suciu, DILT).
Poienița „pantă dulce, în continuare la Bercu” I
(6); „poiană mică la marginea pădurii” [*] (10); „loc
drept, a fost o poiană între păduri” II (56); „o poiană
între păduri; s-o tăiat pădurile, dar i-o rămas
numele” III (61); „o groapă între două dealuri” I
(62); poiană (77); „a fost o poiană în pădure, îi
înclinat un pic” II (83); „deal, pe timpuri a fost
pădure” I (84); „livadă” [♦] (102); „o poiană, arabil”
[♦] (129); „o coastă de deal cu pădure și pășune” I
(140); Poienița sau Poienița Iui lânoș „un pic de
iertăoi în pădure” II (72) - lanoș, n. pers.; Poienița I
sau Poinița II, III „șes puțin înclinat, Ioc arabil și
rât” II (39); Poinița „pantă din pădure, fânaț” I (47);
„loc arător și cosalău, a fost pășune” II (144); „o
poiană sub pădure, pășune” I (287); Pdinița „un pic
de teren” I (81); P6inița = P6nița.
Poinița Fiérului „a fost o poiană” I (80) -
Fieru, n. pers.; Poienița Gădârii „poieniță în
pădure” I (103) - Gădare, n. pers.; Poienița li Restéu
(56) - Resteu, n. pers.; Poienița Piétrii Mórii (80) -
v. Piatra.
N. și Părău Poinifii, Ulița Poieniții.
— Din subst poieniță, cu var. poiniță, pâinița
(pl. poienițe) < poiană + suf. -iță.
POIENIȚA „o coaste, pe jumate cu pășune,
altă jumate îi arător” I (275); Poienuța sau Pipirigu
„teren arător, în jur e pășune de la Bențoaia și Dealu
Lechii” I (273).
V. și Dâmbu Poienuții.
- Din subst. poienâță (pl. poienuțe) < poiană +
suf. -ufă.
POltȘU „teren arător și pășune” I, „vale cu
apă, teren arabil” II (171); Poiășu I sau Pdiaș II „o
tarla mai mare” I, „șes” II (206).
260
POM
V. și Fântâna la Poiaș, Șanfu Poierului.
- Din subst *poieș < poi + suf. -eș.
P0INIȚA v. Poienija.
P0ITAȘ v. Firea.
PÓIU „coaste, pășune, vine până în hotaru
Stânii” I, „un deluț, când plouă rămân păraie” [*]
(38); „deal, și jos este o groapă” I (62); „pantă,
fânaț” I (80); „un picior de deal, pășune” IV (287).
Sub Poi „parte de sat” II, „loc cam de dos, sub
pădure” III (107).
V . și Capu Paiului, Dosu -, Fața Groapa
Gura Părău Valea ~, Vârvu
Póiurile „îs mai multe gropi acolo, teren
hotropos, tot o groapă ș-un dâmb” I (21).
V . și Fundu Poturilor, Părău ~.
- Din subst. poi (pl. poiuri) ‘staul’ (V. Bidian,
D. Loșonți, în CL, 1985,2, 119).
PÓIVAN v. Groapa, Râpa.
POJÁRU „loc în pantă, pășune; a fost pădure
mare” I (90); „pădure” I (102); „deal, pășune; a fost
oarecând ceva foc pe el” 1 (259).
V . și Colțu Pojarului, Fântâna de la Pojar.
- Din subst. pojâr ‘foc mare, incendiu’.
POJĂRĂTURA „pădure de stejar și carpen; în
pădure e și o poiană” I (164).
- Din subst. pojeritură, cu var. pojărătâră ‘ioc
dintr-o pădure care a ars în trecut’.
POJERÎȘTEA „pășune; a fost un pojar și s-a
aprins pădurea” I (128).
- Din subst. pojeriște < pojâr + suf. -iș/e ‘loc
din pădure devastat de un incendiu’.
PÓLCOVICI v. Părău.
POLÉCU „un grup de case, au și arător” 1
(275).
- Din n. grup poleci < Poleâcu, por.
POLÉNTA v. Via.
PÓLIANCHI „deal, pășune, pădure și arabil;
sânt poieni acolo, de aceea îi zice așa” I (263).
POLIGON. Sub Poligón „loc mai înalt, arabil”
V (210).
- Din subst. poligón.
P0LIȚĂ. La ~„o stâncă mare către Benesat”
III (161).
- Din subst poliță (pl. polițe) ‘strat plan de
piatră, într-o stâncă, în fața unei prăpăstii’.
POLÓGU „șes, între Someș și calea ferată”
11(150); Pólogu sau Tábla „pășune pentru vite”
II (206).
Pológu din Jos I sau -de Jos III „șes, le
desparte o cărare” III (150); - din Sus I sau - de
Sus III „șes, pământ bun; s-a lăsat de nimaș, de
polog, nu se lucrează în fiecare an” III (150).
- Din subst. polog ‘iarbă, nutreț; fân uscat pe
câmp’.
POM. P6mii „a fost mare pomărie” I (88); „șes,
pe ștrec, arător” I (139); „deal” II (197); „o coaste,
au fost mulți pruni” III (219); Pómii sau La Pomi
„teren agricol și fânaț, au fost pomi” 1 (134); Pómii
PO MĂRIA
II sau La Pomi I „teren arabil, e livadă” I (174);
Pómii I sau La Pomi II, III, IV „arabii și fânaț; erau
niște peri și pruni acolo” II, III (175).
Pómii Ciúschii „arător, a fost pomărie” II (126)
- Ciuscai, n. fam.; - lui Lázár „coastă de deal sub
Poduri” II (40) - Lazăr, n. pers.
La Pomi „arabil, nu sânt pomi pe el” III (136).
V . și Dâmbu Pomilor, Fântâna din Pomi,
Livada de ~, Părău Pomilor.
— Din subst pom (pl. pomi).
POMĂRIA „livadă de pruni și meri” I (162); „a
fost o grădină” III (173); „loc pe deal cu meri”
VI (175); „loc pe deal cu fânaț” I (192); „au fost
ceva pomi acolo, acuma-i pășune” IV (215).
Pomăria Crastii „livadă” 1 (166) - Cristea,
n. pers.; — Drăgânului „a fost livadă și pomărie”
1(166) - Drăgan, n. pers.; -lui Bolduț Gligóre
„livadă” I (209) — Bolduf Gligore, n. pers.;
- Prétorului (166) - Pretoru, spm.
V . și Drumu de la Pomărie.
- Din subst. pomărie (pl. pomării).
POMĂRIT v. Grădina.
P0MĂTU „loc arabil, așezat sus pe deal, cel
mai înalt vârv din împrejurimi” I (48); „pășune de
vite, Ioc mai drept” I, „loc pe deal, și-i un șes mic” II
(126).
V. și Părău Pomătului, Valea ~.
— Din subst. pâmăt ‘loc cu pomi mulți’.
POMIȚĂR. Pomițăru Ónului [pomnițâru
yânuluj] „dâmb, un ou, îi rât; a fost pomnițar, l-o
tăiat” I (282).
Pomițării „pământ arabil, au fost pomițari” II
(165); Pomicérii [pomniSéri] „șes, lângă drumul
țării, îi mejdă cu Românași” I, „o fi fost poate
pomițeri” [*] (38).
La Pomițări „au fost pomițări roată acolo" V
(98);
- Din subst pomițâr, cu var. pomicér (pl.
pomifari, pomiceri) „un pom care face pomițe, dud”
[•] (38).
P0MOȘ v. Părău.
POMOȘĂSCA „un câmp mai așezat sub deal,
cu fânețe; a fost pomărie” I (275).
- Din prob. spm. ~.
POMPALÁU „Ioc drept, loc mocirlos” I, „loc
mlăștinos, apătos; înainte a fost numai papură” II
(210), „loc arabil și mlăștinos o parte” V (211).
V . și Podu Pompalăului.
- Din top. magh. Pompâlâ.
PÓNCEA v. Ograda.
PONGOÁJA v. La -.
PÓNGOR v. La
PÓNICI v. Picioru, Ulița.
PONIC1OÁRA II sau -Fátóii III sau -sub
Dos III „poniță” II (108)-Făloaia, spm. <Fătu.
Poniciórii „o tabla de loc, pantă, de o parte este
pădure” VI (98); Poniciórii II sau La Ponicióri I,
IV „au fost ceva poieni” IV (100).
261
P0NIȚA
Poniciórile Catarinii „plantate cu acăți” I (109).
— Din subst ponicioâră (pl. poniciori) ‘poiană’.
PONICUȚA „cosalău” II (113); „loc de
pășune” III (114); „e între păduri” II, „poiană” III
(118); „a fost un poienoc între păduri, acum îi loc
arător" I (119); „teren agricol și pădure; a fost un fel
de poiană” I (134); „pășune” III (136); „un rât un
platou fain” I, „loc înclinat pășune” III (184).
Ponictjța Tălhăreăscă „o poiană în pădure unde
se adunau tâlhari” I (124).
— Din subst. dim. ponicuță (pl. ponicuțe) ‘poiană
mică’.
P0NIȚA cătun contopit cu satul Hurez, c.
Horoatu Crasnei; 1481 Boronamezew, 1520
Borona-Mezo, 1546 Boronamezó, 1850 Boronamező,
Pojnyitza, 1854 Boronamező, Poieni/a (Suciu, DILT).
Pânița „teren arabil și fânaț” I (19); „un pic de
pantă, arabil” I (55); „pășune pe deal, lângă pădure”
IV (58); „pășune și păraie, loc de dos” III (69);
„pantă cu spini” IV (100); „un fel de coastă și niște
podinoace" II (104); „arabil” I, „pantă cu pomi”
111(108); „cândva a fost pădure pe lângă ea și a
rămas poniță” I (109); „o poniță înconjurată de
pădure” I (110); „o poiană, rât între păduri” II (111);
„loc întins, mai costos” 1(113); „loc arător” II (116);
„o poiană pe costi, pășune” I (118); „pășune, loc
drepf’ I, „imaș” III (133); „un loc drept a fost
pădure” II (134); „un fel de platou, pășune pe lângă
pădure” II (148); „loc cu pomi, cam coaste” II (174);
„deal” II (184); „o coaste înspre sat” 1 (274); P0nița
I, II sau P0inița [*] „loc pe coastă, aproape de vale;
pe de lături a fost pădure" I (91).
P0nița Bărăneâscă (110) - adj. bărănesc,
-cască < Băran, n. fam.; - Ba r I ii I sau - i Bárle II
„poieniță, poiană și pășune” I (98) - Bârlea, n.
pers.; - B0rtișii (98) - v. Bortișa; ~ Burlúchii (123)
- Burluca, n. pers.; -cea Bălcineâscă (109) -
Bălcineasca, spm.; -cea Domneâscă (109); - cea
Lungă (98; 108; 109); -cea Măre (98; 110);
-Cocâșului (98; 100) - v. Cocoșa-, -Crănicului
(123) - Cranic, n. pers.; -Crețoăii III sau ~i
Crețoâie I, II „platou” IV, „loc drept pădurea o
înconjură” III (98) - Crefoaia, spm. < Crefu, n. fam.;
-Crâțului „poniță, a fost roată pădure” 111(107);
„e la Poiana Blenchii, în mejdă cu noi” IV (110) —
Crefu, n. fam.; - cu Călci „arabil, graniță cu satu
Șasa” I, „pământ slab” III (115); „coastă cu spini”
II (123) - subst. câlce (pl. calci) ‘plantă erbacee’;
-cu Féricea „o poniță cu ferice” V (110) -
v. Ferigă; -Dănoâii (110) - Dănoaia, spm. <Dan,
n. pers.; - Embroăie „poniță” III (107) -Embroaie,
spm.; - Fetelor „loc printre păduri” II, „a fost o casă
mai demult și ședeau niște fete” 1 (123);
-Frăsinului „cosalău, mai sânt frasini” I (98) -
v. Frasinu; -lepurénilor (108) - n. grup iepureni
< Iepure, n. pers.; ~i Mierceoáie [mnerSóie] (107)
- Mierceoaia, spm.; ~i Parâscă (108) - Parasca
pren.; -la Șuri „pășune; au fost șuri pentm
adăpostul animalelor” I (98); -Lăzuchii (107) -
PONORÁTU
Lăzuca, por.; — Iui Cóhan (98) - Cohan, n. pers.;
- Iui Costán (110) - Castan, n. fam.; - lui Dumitru
(109) — Dumitru, pren.; - lui Dúnca (98) - Dunca,
n. pers.; -Iui Filip (109) - Filip, n. pers.; -lui
Găbriăn (100) - Găbrian, n. pers.; - lui Ghirán I,
V sau — Ghirăneăscă IV (110) - Ghiran, n. fam.;
-lui Grigorăș (107) — Grigorăș, n. pers.; -lui
Grigóre (109) - Grigore, n. pers.; - Iui lonășoăie
(107) - lonășoăie, spm.; -Iui Micióc (107) -
Micioc, por.; - lui Șoni (98) - Șoni, n. pers.; - lui
Todorúc (107) - Todoruc <Todor, pren.; -lui
Tolobăn (100) - Toloban, n. pers.; -lui Văsâi
(108) - Văsâi, n. pers.; -Măguricii „o poniță
rotundă, înconjurată de pădure” I (107) -
v. Măguricea; —Mică „pădure și pășune” I (123);
- Mureșănului (107) - Mureșan, spm.; - Négrului
(123) - Negru, n. pers.; -Ónului (98) - Onu,
n. pers.; - pe Prihód (110) - v. Prihodu; - Rúncului
„pădure, este și o poiană mică” I (123) - v. Runcu;
- Secătiirilor I sau - Secăturii V, VI [săcătiiri] „îi
la Ponor, îi cam închisă de pădure” V (110) -
v. Secătura; - Sigului sau - Glodeânului „poniță
între păduri; acolo a fost o casă” III, „un laz”
IV (98) - Sigu, por, Glodeanu, spm. < Glod, top.;
-sub Mistichinel „loc între niște păduri, a fost
cosalău” IV (100) - v. Mistichinelu; -sub Plâșă
„pășune” I (109) - v. Pleșu; -Șăpteăscă (109) -
adj. șăptesc,-ească < Șăptean, n. pers.; - Urănoâii
(98) - Urănoaia, spm. < Urani, n. pers.; - Zuătii
(98) - luata, n. fam.
Sub Pănița „fănaț, ruptături” IV (113).
V . și Coasta Ponifii, Dâmbu Dealu ~, Părău ~.
Pónijele Balii „loc frumos, deschis, nu-i pădure”
V (98) - Bâlea, n. pers.; - Pópii (107).
- Din subst pâniță (pl. ponițe) ‘poiană’.
PONORÁTU „loc printre văi” I, „cosalău și
pădure în pantă” III (104), „a fost pășune printre
niște păduri” II, „loc cu tufiș” IV (110).
V . și Fața Ponorătii, Valea —.
- Din subst ponorât, o contaminare între ponor
și rât; cf. și ponorâtură ‘loc ponorât, prăpăstios, cu
alunecări de teren’ (v. și Porucic, 47, 50; Iordan,
Top., 528).
PONORÁJÉL v. Capu, Fața, Râpa.
PONORÉL. Ponorélele I „niște poienițe între
păduri, se cam surpă” I, „îs câteva gropi, pășune”
II (101).
V. și Părău Ponorelelor.
- Din subst. dim. ponorél (pl. ponorele) < ponór
+ suf. -el.
PONÓRU „adâncitură, de părți se ridică coaste”
II (107); „loc deschis; e cu ponoare, groape, în
mijlocul lui este un huciuc” I (110); „e ca o râpă, se
tot rupe” II (123); „un vârv de deal plat, pășune și
fănețe” I (275).
Ponóru cel Cântătdr „un fel de gaură în
pământ e ca un fel de bute” II (104); - Húlpii „sânt
mai multe ponoare” 1 (129) - v. Hulpea; - lui lânoș
„un fel de groapă mare” II (104) - lanoș, pren.
262
POPÉN!
Sub Ponor „loc din jos de Ponor” I (123).
V. și Coastea Ponorului, Dosu ~, Fundu —,
Gaura Gura La Stan în Ponor, Valea Ponorului.
Ponoărele sau La Ponoâre „coaste, acolo sânt
ponoare multe de vulpi” II (27); „loc de pădure
unde-s vulpi” III, IV (31); „pădure; au fost niște
gropi unde stăteau vulpi” II (36); „loc între două
păraie” I, „fănaț și gropi” II (76); „au fost ceva
ponoare” I (77); „coastă, acolo-s multe ponoare și-i
mâncat de apă” II (83); „fănaț îs ponoare mai
multe” II (95); „gropi, ponoare” 111 (97); „îs multe
ponoare de vulpe și viezuri” I (98); „o feție din jos
de drum, cum intri în sat” 1 (115); „un deal și loc
dâmburos” II (164); „loc mai arinos, cu câteva case”
II (178).
între Ponoâre „îs ceva gropi și un părău” [*]
(102); Sub Ponoâre „un deal mare, e ca o ruptură” I
(164).
V. și Dâmbu Ponoarelor, Dealu Ponorilor,
Fântâna la Ponoare, Părău Ponoarelor.
— Din subst. ponór (pl. ponoare) „groapă făcută
în pământ de apă sau de vulpi” I (76); „unde scurmă
apa și intră pe dedesupt” I (77); „ruptură de teren” I
(102); „o groapă ca o oală” I (107); „mâncătură de
apă" I (110); cf. și Porucic, L, 34, 47, 50.
POP v. Coasta, Poiana, Togu.
POPÁGA „un teren arabil și fănaț, în formă
rotundă, înconjurat de pădure” I (18); - din Jos „o
groapă” I, „teren arabil, un fel de ruptură” II (17);
- din Sus „teren arător cu pădure, e mai sus” 1, „un
fel de ruptură” II (17).
POPÁIA „o groapă și sus îi pădure; acolo a
șezut cândva un popa” I (26).
- Din spm. - < Popa, spm.
POPÁS v. Padina.
POPĂ, Pópa v. Aria, Balta, Bârnă, Bercu,
Borta, Casa, Câmpu, Chertiu, Cioroiu, Coasta,
Dâmbu, Dâmbuțu, Dealu, Dosu, Drumu, Fața,
Fântâna, Fâșia, Fundătura, Fundu, Glodu,
Grădina, Groapa, Iclejia, Iertăoiu, lugăr, Izvoru,
într-a Popii, La Popa, Lazu, Locu, Lunca, Malu,
Măr, Moară, Moina, Ograda, Osoiu, Pădurea,
Părău, Păru, Peștera, Piatra, Picioru, Pietrariu,
Piscuiu, Plaiu, Plop, Poiana, Poienița, Prun,
Pusta, Răstoaca, Râpa, Râtu, Soroșu, Sub Popă,
Șanțu, Șesu, Șura, Tabla, Tăietura, Tău, Togu,
Tufoiu, Ulița, Unghiu, Vadu, Valău, Valea,
Vâlceaua, Via, Zăpodea.
POPÂI „sânt ogrăzi acolo”, „o parte de sat, cam
deal, îs și grădini” II (266).
V. și Ulița Popăii.
- Din n. grup - < Pop, n. fam.
POPCÉLU „loc mai drept, e mai sus pe deal”
1(77).
POPEÁSCÁ v. Grădina, Zăpodea.
POPÉNI, pop. Poptélec [poptélec], sat,
c. Mirșid; 1387 villa olahalis Paptelek, 1399
Popthelke, 1733 Pad-Telek, 1750 Paptelek, 1854
Paptelek, Poptelec (Suciu, DILT).
POPÉNII
- Din n. grup ~ < Pop, n. fam.; cf. și top. magh.
Paptelek.
POPÉNII „trup de deal, acoperit cu vii” II (1);
„loc agricol” I (166); „uliță în sat” II (190); „parte
de sat” I (243).
V . și Părău Pepenilor, Ulița Viile
- Din n. grup ~ < Pop, n. fam.
POPÉSCU III sau în Popéscu [popăscu] „loc
arabil” 1(104).
- Din n. pers. Pop + suf. -esc.
POPEȘTII „șes și un pic de pantă, arabil” I
(44); „șes, arabil, pe lângă Vale” IV (50); „șes, pe
lângă Someș” 1(111).
V . și Moara Popeștilor.
- Din n. grup ~ < Popa, n. pers.
POPISTÂȘI v. Temeteu.
P0PIȘ v. Ulița.
PÓPOI v. Groapa.
POPONEÂȚA „o groapă mare, largă, îi ruptă
de ploi” 1, „un părăuaș” III (29).
- Din subst poponeăță (pl. poponețe') ‘depresiune,
groapă’.
POPRÂTU „o pantă, dâmb în hotar cu
Mesteacănu” I (18); „loc drept, fânaț” I, „a fost a
unui om la care i-a zis Pop lanoș” II (210); Poprâtu
„șes, fânaț; pe unele locuri a fost inundat’’ I (3); „loc
șesos, a fost înainte terenul bisericii” I (206);
Pobratu „o groapă, pe dedesubt îs râturi, arabil și
fânaț” I (74).
V . și Fața Pobrătului.
- Din top. magh. Pap-rét.
POPTELEÁC, pop. Poptélec, sat, c. Gârbou;
1230 poss. Popteleke, 1312 Poptelke, 1600
Pap-Telky, 1750 Poptelek, 1850 Poptyelek, 1854
Paptelek, Poptelec (Suciu, DILT).
V. și Dealu Poptelecului, Podu —, Răzoarele
Râpa ~.
- Din top. magh. Paptelke < magh. pap ‘preot’ +
telek ‘lot, teren’ (Kniezsa, KH, 274/95; Kiss,
FNESz, II, 317).
PÓPTELEC v. Popeni.
POPÎIȚA „deal, pădure amestecată” II (243).
- Din n. pers.
POR v. Groapa.
PORC v. Dâmbu, Fața, Fundu, Groapa,
Gura, într-a Porcilor, Pădurea, Părău, Pășunea,
Picioru, Valea.
PORCÁR v. Groapa, Unghiu.
PORCĂREȚU v. Purcăreț.
PORCĂRIA II sau La Porcărie I „pășune
pentru porci” II (78).
- Din subst. porcărie (pl. porcării) ‘loc unde
stau porcii’.
PORCIOÁ1A „teren șes, arabil și fânaț” I (143).
V. și Părău Porcioii.
- Din spm. ~ <porc + suf. -oaie.
P0RGHEȚ v. Pământ, Părău.
PORGHEȚOĂIA v. Poiana.
PÓRGOLAT „teren arabil pe deal” II (196).
263
POZMÓLU
PORLÂȘU „un podaș” I, „pe pantă, arabii și
fânaț” II (64); „platou” II (71).
Porlâșu Rozálii „un porlaș între păduri, între
coaste” I (71) - Rozalea, pren.
La Porlâș în Poiéni „fânaț înconjurat de
pădure” I (64) - v. Poiana.
V. și Părău Porlașului.
Porlâșurile „terase” I, „terenuri cu răzoare, în
trepte, arător” III (70).
- Din subst, porlâș, var. a lui podlâș (pl.
porlașuri) „un Ioc mai drept între ridicături” III
(70); „loc mai drept, izolat între dealuri” I (71); v. și
Tamás, EW, 627.
P0ROȘU „uliță; vara îi loc nisipos și se face
praf’ I (244).
V . și Dealu Porașului.
- Din top. magh. Poros < subst magh. poros
‘prăfos’.
PORȚ sat, c. Marca', }4T1 Porczallya,
Olâh-Porczaliya, 1547 Porc, 1649 Portsallya, 1835
Portz, 1850 Porczu, 1854 Porcz, Porț (Suciu,
DILT).
V . și Dealu de Porț.
- Din subst. poârtă (pl. porți) ‘strâmtoare’.
PORÚMB v. Dâmbu, Dealu, Groapa.
PORUMBÁC v. Groapa.
PORUMBÉL. Porumbéii „loc arabil, sub o
pantă” (78); „e ca un gard viu, sânt mulți porumbei
din care se face dulceață” I (169).
La Porumbréi „cresc acolo spini ce fac
porumbrele” II, III, „loc arabil, sânt și spini” IV
(HO).
- Din subst porumbel (pl. porumbei) ‘porumbar,
specie de arbust’.
PORUMBEȘTI v. Ulița.
POSTOIÁNA „loc frumos, arabil” I (77).
- Din prob. n. pers. ~.
P0ȘCAI v. Părău, Râtu.
POȘTA v. Chipu, Fântâna, Pădurea, Râtu,
Tăietura, Ulița.
POȘTĂȘU v. Podu.
P0ȘU „dâmb pe care sânt vii” I, „dâmb mare,
fânaț și arabil” 11(189).
- Din prob. n. pera. ~.
PÓTBA „teren agricol, pe dealuri, aproape de
Jebuc și Sfăraș” I, „loc rău” II (24).
POTECĂ. Potéicile „fânațe, îs pe sub pădure, o
pantă nu mare” I, „niște costi către părău” II (53).
- Din subst. potecă, cu var. potéicö (pl. poteci,
poteici) ‘drum îngust, cărare’.
PÓTEA v. Coasta.
POTÉU v. Râpa.
P0TOCOȘ v. Drumu.
POZMÁGU „o groapă, loc arător, e o fântână
acolo cu halauă” I (74).
V. și Dealu Pozmagului, Fața
POZMÓLU „o parte din sat, șes, îi între Valea
Stânii și Valea Agrijului, acolo tot o ieșit Valea” II,
PRĂSÂT
„loc drept, șes, arabil, loc unde iese apa deseori, face
mol, noroi" III, „șes, îi pământ de vale” [•] (38).
V. și Ulița Pozmolului.
— Din subst pozmól, var. a lui podmól ‘teren
mocirlos’.
PRĂSÂT v. Dealu.
PRĂȘCĂLÂU v. Părău.
PREÂVĂTU „un deal mai întins, arător și
fânaț” I, „un teren mai rupt, cu umituri” II (95).
V. și Dosu Preavătului.
PRECUPEÂNA v. Coasta.
PRELÚCA „un teren cam drept, are și păduri de
fag. îi mai mult fânaț” II (279); Prelúga „loc cam în
pantă, cam deluros și dâmburos, cu tufe, pășune”
1(13).
Deasupra de Preltîcă „pantă, îi legheleu”
II (279).
V. și Cioroiu de la Prelucă, Pârău Prelucii.
Prelúcile „loc mai așezat arător, au fost păduri”
II (97); „pantă de față” II, „un dâmb destul de mare,
a fost plantat cu vie” IV (98); „pășune” I (99); „loc
drept, pășune” I, „o feție mare” II (107); „un tăpșan”
I (109); „preluci, râturi, fânațe printre păduri”
I (284); „pantă dulce, loc arabil” I (288); Prelúcile
sau Dâmbu Prelúcilor (131).
V. și Dâmbu Prelucilor, La Casă in Preluci,
Părău Prelucilor, Vămi
— Din subst prelăcă, cu var. prelugă (pl.
preluci) ‘poiană mică’ (cf. Porucic, L, 67;
Homorodeyt VS, 94-95).
PRELÚCI sat, c. Lozna; 1625 Loznakeo, 1733
Preluts, 1750 Prelucs, 1808 Prélucz, 1850 Prelucz,
1854 Kő Lozna, Preluț (Suciu, DILT).
- Din subst prehică (pl. preluci).
PRELUCUȚA „o dungă de deal, pe partea de
miazăzi a Grindului, arabil; îi mejdă cu hotaru
Prelucilor” I (124); „loc deschis, îi pe lângă drumu
care vine din Lozna” I, „pământ bun, nu stă apa,
arător” 11 (126).
- Din subst prelucuță < prelucă + suf. -uță.
PREOTEÁSA, pop. Preuteăsa [prețțut'âsa], sat.
c. Valcău de Jos; 1423 Paptelek, 1450 Paptelke,
1546 Paptelkeh, 1733 Preutasa, 1850 Preutyăsza,
1854 Paptelke, Preuteasa (Suciu, DILT).
- Din subst preoteasă, cu var. preuteasă.
PRESCUREÂUA „un părău larg, a fost pădure,
s-a tăiat; îi loc apătos, cu rogoz” I (140).
- Din subst prescureă ‘rechie, plantă erbacee
(Reseda Iuțea)’ (Borza, DE, 146).
PRETOR v. Pomăria.
PREUCEÁ. Pe Preucéle „pantă arabilă”
11(119).
PREUTEÁSA (n. pers.) v. Dâmbu, Pădurea,
Poiana, Râpa, Togu.
PREUTEÁSA v. Preoteasa.
PRÍA [prija] sat, c. Cizer; 1481 Alsoperye,
Felsewperye, 1497 Felseo-Perjeu, Perje, Perye,
1520 Alsó-Perje, Felsâ-Perje, 1570 Felseo Perie,
264
PRÍPORU
1733 Prie, 1750 Pereia, 1760-1762 Perje, 1854
Perje, Pria (Suciu, DILT).
V . și Cărarea Priii, Drumu Măgura ~, Osoiu
Părău ~, Podu Valea
- Din n. pers. ~ (Pătruț, Nume, 46).
PRÍGA v. A Prighii, Dâmbu.
PRIH0DIȘTEA [prihod'ișt'a] „o față de deal,
de la sat în sus” I, „e o coaste și apoi o șeștină faină
cu o poiană” II (97); „loc cam pantă” 1 (146).
V . și Dosu Prihodiștii, Părău ~.
- Din subst prihădiște (pl. prihodiști) ‘șa,
curmătură, trecătoare’ (Petrovici, Studii, 237-240).
PRIHÓDU „un teren lung, e drum” I, „drumu
care mere către Frânceni, vârv de deal peste care
trece drumu la Frâncenii de Piatră” II (113).
Prihódu cel Măre „o poniță, este drum de
merge către Baba” 1 (110).
După Prihâd „coastă” IV (113).
V . și Cărarea Prihodului, Dealu ~, Fața ~,
Pădurea Pietrariu de la Prihod, Ponița pe
Valea Prihodului.
- Din subst. prihód (pl. prihoduri) ‘șa,
curmătură, trecătoare’ (Petrovici, Studii, 237-240).
PRILÁZU v. Pârleaz.
PRILÓGU v. Pârlog.
PRIMÁR v. Pământu.
PRINĂTÎJRÂ. Prinátúrile „loc arabil, pantă și
loc drept; acolo au fost oarecândva căsi” I (103).
V. și Pădurea Prinăturilor.
PRINCIPÁL, -Ă V. Drumu, Ulița.
PRINSOÁREA „arabil, deal; l-au prins sătenii
de la baron” 1 (257).
Prinsórile „deal; acolo a prins fiecare câte-un
dărab de pământ, n-a cumpărat, era pământ până-i
lumea” I (227); „deal, nu-i mare, mai mult coaste”
I (259).
- Din subst. prinsoare (pl. prinsori) ‘teren luat
în arendă’.
PRIPÉGHEA „o groapă și coaste, pășune și
pădure” II (36).
V . și Fundu Pripeghii.
- Din prob. n. pers. ~.
PRÍPONU „o coastă mare, cu pădure” I, „o
coastă mai ascuțită, a fost un urcuș mare” II (95).
— Din subst. prlpon (pl. pripoane) „un deal
țâptiș, cum ai scoborî pe perete în jos” I (95).
PRÍPORU „deal” III, „fânaț, pe deal, tot o
groapă și un dâmb” IV (58); „o parte este abrupt,
arabil” II (70).
Sub Pripór „arabil” I, „teren drept” II (123).
V . și Coastea Priporului, Dealu ~.
Priporii „vârvu dealului Zăpodea” I (68); „niște
dâmburi cu pădure” II, „niște coaste mari, jos îi și
arabil" III (70); Pripoârele „pădure, cândva a
alunecat” I, „un pic de râtuț între păduri” II (25);
„e dâmburos” I, „loc costos” IV (117); „deal cu
două coline, a fost pădure” V (279).
PRISÂCA
Priporii Cdrții „arabil, pădure” I (70) -
v. Corfa-, - Mări „o față de deal” I (34); poiană
(70); - Mici „o față de deal” I (34); poiană (70).
între Pripori sau Dâmbu Priporilor „un dâmb
între Pripori, cu pădure” III (70).
V . și Fântâna Priporilor.
- Din subst. pripor (pl. pripori, pripoare)
‘coastă de deal, pantă abruptă, povârniș’ (cf. și
Porucic, L, 23).
PRISÂCA „pantă mare” III, „arabil și cosalău”
I (98); „pășune pe coastă, deasupra ei este pădure”
I (104); „lănaț, a fost pădure și-o lăzuit” III (108);
„o feție sub pădure” II (118); „o ruptură ca o vale” I,
„un loc cu hârtoape și coastă” II (134); „uliță mare”
I (151); Presâca „mai mult șes, sânt și dealuri”
II (11); „groapă și un teren cu pomi, mai mult
arabil” I (80); „o poiană în pădure” I (85); Presâca
sau Presâca Dâliții „coaste, fânaț și smidă” V (279)
- Delifă, por.
Presâca Beșoieștilor I (88) - n. grup beșoiești
< Besoiu, n. fam.; - Bú h ii „o groapă întinsă” I (77)
- Buha, por.; Prisâca lui G lóm boș „pantă, arabil și
fânaț, îi între păduri” III (98) - Glomboș, n. pers.
V . și Coastea Prisăcii, Dâmbu Dosu Presăcii,
Fața ~, Fundu Părău Prisăcii, Părău Presăcii,
Râpa Prisăcii, Valea Presăcii, Vârvu
Presăcile „pământ mai drept, pe deal, arător;
este o vale dincolo de el” III (139); „un teren arabil,
oblu” III (281); „niște rupturi, cosalău” II, „pantă
puțină, fânațe” IV (287).
V . și Părău Presăcilor.
- Din subst. prisâcă, cu var. presâca (pl.
prisăci, presăci) „o parte de pădure tăiată,
nearanjată” I (85); cf. și Porucic, L, 77; Drăganu,
Rom., 233; Iordan, Top., 96.
PRISLOPÉLU [prislopt’élu] „a fost o poiană
mai demult” I, „loc întins, pădure, a fost o poiană
vecină cu Valea Loznii” II (126); „pășune, pe deal;
este un drum care merge la Valea Cormenișului” I,
„un vârv de deal” II (128).
- Din subst. prislopel <prislop + suf. -el
‘trecătoare’.
PRISLÓPU „deal și pomărie” I (52); „pantă
mare, e un drum greu de urcat” I (172); Príslopu I
sau Prizlopu de Jos II „pantă mai mare, pe acolo
trecem în satele celelalte” I (13); Prizlopu „rât, îi o
trecătoare pe-acolo” IV (287); Prizlócu „un loc între
dealuri, un pic de groapă” III, „îi și șes, și deal” II (7).
Prizlopu de Sus „râturi, iertașuri” II (13).
V . și Părău Prizlopului, Vârvu
- Din subst. prislâp, cu var. prislop, prizlop,
prizlâc (pl. prisloape) ‘trecătoare în formă de șa,
curmătură’ (Petrovici, Studii, 225-236).
PRITEÁSA „deal, pădure de goron, a fost
pădurea bisericii” I (243).
- Din subst. priteâsă, var. a lui preoteâsă.
PRIZLÓCU v. Prislopu.
PRIZLOPU v. Prislopu.
265
PRUN
PRÍZNELU „o stâncă goală, ovală, deasupra e
teren drept” I, „un deal mare, o stâncă mare de
calcar, deasupra e un platou” II (137); Priznelu sau
Priznelu Văii Réle „un platou mai întins, pășune și
arabil” I (131).
Sub Priznel „pășune, rât, teren lunecos” I (137).
V. și Dealu Priznelului.
- Din subst priznel (pl. priznele) ‘platou,
terasă’; cf. „un cerc de fier care se pune la roata de la
car sau la roatele de pe șpor, de la sobă” II (137).
PRÓCA v. Podu.
PRODÂN v. Cioroiu, Ograda.
PRODĂNEȘTI [prodăndșf] sat c. Creaca-,
1475 Prodwfalwa, 1570 Prodanffalwa, 1733
Predenești, 1750 Pro Denesty, 1850 Prodânfalva,
Prodanyesti, 1854 Prodânfalva, Prodaniștea (Suciu,
DILȚ).
- Din n. grup - < Prodân, n. fam.
PRÓDEA „pantă, pământ arabil” I (243), „deal,
nu-i mare” I (249), „loc așezat cel mai mult arabil”
I (259).
- Din n. pers. ~ (Pătrut SOR, 32).
PROHÓDU I sau Ulița Prohódului III „uliță,
capăt de sat’ II (282).
- Din subst. prohâd.
PRUN. v. și Dâmbu Prunului, Gruiu
Prúnii II sau în Pruni I „pășune în Hanoșa, sânt
pruni acolo” I (157).
Prunii Bânului „șes, teren plat sânt pruni
bistreți” II (18) - Banu, n. pers.; - Biriș „șes, câțiva
pomi” I (289) - Biriș, n. pers.; - B6rșului (36) -
Borș, por.; -Cúlii Bobilii „loc cu pruni” II (25) -
Culea Bobilii, spm.; -Fătâțului (98) - Fătuțu,
spm. <subst fit-, — Ghiții I sau -lui Ghiță II
„livadă” II (71) - Ghiță, hip. <Gheorghe, pren;
-Guiiștilor (214) - n. grup guiești <Gui, n. pers.;
-lâgărului „râturi și tufe pe șes, sânt și pruni”
11(11) - lagăr, spm. < subst iâgăr ‘vânător’;
-Júrchii (212) - Jurcă, n. fam.; -Lâioș „șes; la
capăt lângă uliță îs pruni” II (280) - Laioș, n. pers.;
-Lăptărului „pomărie” I (71) - Lăptaru, spm.;
- Lichii Pétrii sau magh. Lica Silvaș „pantă mică,
cu pruni” I (3) - Lichii Petrii, spm.; - lui Bâtcovăn
sau La Pénju (268) - Bâtcovăn, Penju, n. pers.;
- lui Bicău (133) - Bicău, por.; - lui Bódor (289) -
Bodor, n. pers.; - lui Câdar (219) -Cadar, n. pers.;
-lui Chișbirău (57) - Chișbirău, spm.; -lui
Găvrilâști „livadă” I (71) - n. grup găvrilești
<Gavrilă, pren.; -lui I6naț I sau -Iui Idnaș
II (207) - lonaș, n. pers.; - lui Păvelu Flârii (209) -
Pavelu Florii, spm.; -lui Zéilic (54) - Zeilic,
n. pers.; -Marușchii (271) - Marușca, n. fam.;
- Móisii (129) - Moisa, pren.; - Onâchii „pantă cu
fânaț și cu pruni” 1 (11) - Onaca, n. fam.;
- Podărâștilor (65) - n. gmp podărești < Podâr,
n. pers.; - Pópii (32; 111); - Rdșii „au fost pruni
mulți, acum e arabil” I (234); -Rozâlii „livadă”
1(71) - Rozalea, pren.; -Sergéntului „livadă"
PRUNÂR
11(71) - Sergenții, spm.; -Stoiéchii „o livadă”
I (71) - Stoiaca, n. pers.; —Tipii (98) - Tapa, por.;
-Tomeștilor (38) - n. grup tomești <Toma,
n. pere.; - Tonicului (64) - Tonicu, n. pere.
în Pruni „loc șes, pe lângă vale; au fost cândva
pruni” III (38); La Pruni „niște pruni în mijlocul
pădurii” 1 (98); „mai demult aici a fost satu”
II (107); „e plin cu oltoani, aici a fost prima dată
Poiana Blenchii” I (109); „arabil și pășune; au fost
pruni mulți” [*] (175); între Pruni „pășune; au fost
pruni mai demult” II (70).
V. și Coastea Prunilor, Groapa ~, ín Deal la
Pruni, Părău Prunilor, Ulița din Pruni, Valea
Prunilor.
- Din subst prun (pl. pruni).
PRUNÁR v. Lazu.
PRUNĂRIA livadă (150); „teren arabil, sânt
pruni” I (154); - sau Via Iui Bicși „loc mai drept,
pomi” III (161) - Becși, n. pers.; Prunăria sau La
Dâlniță „o parcelă” III, „au fost pruni cândva” [•]
(173); Prunăria „pășune, au fost mulți pomi”
1(231).
Sub Prunfirie „pantă, pășune” III (173).
- Din subst prunărle (pl. prunării) <prun +
suf. -ărie.
PRUNDÁRIU „șes, mejdelește cu Someșu, îi
Ioc prundos, năsipos” I (127); Prundáriu I sau Pe
Prundári [prundárí] II, III, IV „e pământ prundit de
Vale” I, „loc drept, pământ pietros” III (98).
în Prundári „e nisipos și cu pietre” 1 (107).
V . și Fântâna Prundarului.
Prundârele „e lângă Vale; a ieșit Valea și a lăsat
prund, loc cam petros” III (108); Prundârele I sau
La Prundáre II sau în Prundár III „loc arabil pe
lângă Vale, îi loc prundăros, năsipos” I (282).
- Din subst. prundár (pl. prundare) < prund +
suf. -ar.
PRUNDĂȘÉL. Prundășâlele „loc lângă
Someș” II, „acolo Someșu când inundă lasă un fel
de prund” III (99).
- Din subst prundășel (prundășele) < prundaș
+ suf. -el.
PRUNDU „loc lângă Someș” II (99); „o insulă
ce s-a format după o cioată oprită în mijlocu apei”
I (101); „loc prundos, e către Someș” II (114); „șes,
pe lângă țărmurea Someșului; îi prundar mai mult, îi
pisoc, nisipos” I, „loc cu prund, pe lângă apă” III
(118); „loc prundos, lângă Someș” 1 (120); „șes,
pământ cu prund” I (124); „loc drept; când s-a mutat
apa a fost prund” I, „șes, peste apă, îi prundiș,
pietros” II (129); „șes, pe lângă Someș, pământ bun”
I (139); „teren arabil, e prundar, pe acolo a curs
Someșul” I (154); „șes, pe lângă Someș, mai
prundos, mai nisipos” III (156); Prúndu = Șâsu.
Prúndu Bortîului „loc cu prund” III (149) -
v. Bortiu; -Cocdțului „loc drept, pământ năsipos,
mejdălește cu Valea” II (56) - Cocuț, por.; —cu
Barabói „șes, pe lângă Someș, are prundiș mult
adus de apă” I (138) - subst baroboi ‘cartofi’;
266
PUIURÉLU
- Lichii „șes, mai năsipos, prundos” II (155) -Lică,
pren. < Vasile, pren.; - Lupului pășune (262) -
Lupu, n. pers.; - Măre „șes, între Vale și Someș”
I (150); -Mic „șes, de la Someș și Polog” I (150);
-Mórii „pământ năsipos, loc drept cam a molit
apa; îi o moară acolo” I (56); „șes lângă Someș”
VI (98); „loc lângă Someș, între calea ferată și
Someș” I (102); -Rusânului „șes între Someș și
ștrec” VI (98); „e tot pe lângă Someș” I (102) -
Rusan, spm. < Rus, top.; - Vărului „e pe lângă malu
Someșului, loc arător" 1 (149) - v. Var, -Zănogii
„șes, pe lângă Someș” III (139) - v. Zănoaga.
Pe Prund I, IV, V sau Prúndu Gheorghíchii III
„uliță” I, „loc drept” III, „parte de sat” V (98); Pe
Prund = Závóiu.
V . și Coada Prundului, Coastea ~, Fundu —,
Părău ~, Pieptu ~.
Prundurile „loc șes, pe lângă Valea Almașului”
III (58); „șes, îi pământ arinos, arător” I, „pământ
mai nisipos” II (94); „șes, teren arabil, îi pământ
nisipos, cu pietriș, cu prund” III (138); „șes, pe
lângă Someș” II (140); „șes, luncă” I (148); „teren
pe lângă Vale, îi nisipos” I (283).
- Din subst. prund (pl. prunduri) ‘pietriș și nisip
care se găsește în albia sau pe malul unei ape; insulă
mică formată din aluviuni’.
PRÚNDUS v. Hârtopu.
PRUNDÎJȚU „șes, lângă ștrec” II (139); „șes,
arabil, pământ prundăros” 1(161).
- Din subst. prundiiț < prund + suf. -uț.
PRUNEÁN v. Vâlceaua.
PRUNIȘ0R. Prunișdrii „livadă, lângă Valea
Pustii” II (72).
La Prunișdri „gropi, fănaț mai mult” I (77).
- Din subst prunișâr (pl. prunișori) <prun +
suf. -ișor.
PRUNÎȘTEA „loc șes, arabil; au fost pruni” I
(143).
- Din subst. pruniște < prun + suf. -iște.
PUCIÚCA v. Ograda.
PUGUIÓRU „pădure pe o pantă mare; sânt și
băi de piatră” III (1), „deal mai mare, a fost o mină
de piatră” II (184), „pădure de fag, carpăn și cer, în
hotar cu Mirșidu și cu Ortelec” II (186).
PÚIA v. Dealu, Fântâna, Moara.
PÚICA v. Dealu, Fântâna.
PUIELNIȚA „loc pe care a fost o clocitoare”
11(190).
- Din subst puiâlniță (pl. puielnițe) ‘clocitoare
de pui’.
PUIET. Puiiții „pădure și plantație” III (149);
„loc puțin înclinat, au fost acastăi, acum e pășune”
I (269).
- Din subst. puiet (pl. puieți) ‘plantă lemnoasă
tânără’.
PÚIU v. Drâgla, Fața, Grădina, Iertașu, La
Părău, Poiana, Togu, Valea, Zăpodea.
PUIURÉLU „un tău în pășune, mai mic” [*] (129).
 PUIUȚ
- Din subst. puiurél < púi + suf. -urel.
PUIUȚ. Puiúfu Dracului „un stan mai mic,
locuri puști” III (133) - subst drac.
- Din subst. puiúf (pl. puiup) <pui + suf. -uf.
PULÁI v. Ulița.
PÚNTE. Puntea Bănii (270) - Banfi, n. pers.;
-Hodínului „podeț, pe calea care merge spre
Huedin” I (283); - la loănu lui Costandin „punte
mare” I (146) - loanu lui Costandin, spm.; - peste
Vălea Almășului (61); -Scăunelor „de acolo
începe pădurea, este și un părău” II (31) -
v. Scaunu.
La Punte „un podeț peste Sălaj” III (169);
„teren drept, arabil” I (174); „loc drept arător; a fost
o punte peste Valea Poienilor” (175); La Puntea
Țăgii „o punte mare lângă Țaga, loc drept arabil” I
(26) -v. Țaga.
V . și Ulifa Punfii.
Punțile „teren arabil; aici a fost hotarul cu
Oarța, au fost punți” II (165).
-cele Mări „loc a prohodanilor, le-o mânat
apa” I (282).
V . și Pămăntu la Punp.
- Din subst púmé (pl. punfi) ‘pod îngust’.
PUPĂZĂ v. Dealu, Părău.
PUPÁZÉNI v. Pădurea, Ulița.
PIÎPOȘU „deal înalt îi o rădicătură înaltă ca o
căciulă” II, „deal rotund, un fel de pisc” VII (105);
„un deal mare, înalt tare, îi un pup de deal” II, III,
„un deal mare, rotund” IV (207); „o culme de deal,
îi un deal cocoșat” I (210); „un deal care coboară în
trei părți” IV (215); „un dâmb ridicat e cel mai
înalt” I (234); „coaste, are ceva pup, un holm, un
vârv de deal” I (265), „un deal mare, rotund ca un
ou; vârvu ăla de deal îi așa ca o fârcitură” II (268);
Piipoșu V sau Ghebósu IV deal (217).
- Din adj. subst. púpof < magh. púpos ‘ghebos, I (62) - Papă Lapte, por.
cocoșat’.
PÚPU „pantă mare, mejdă cu satu Trestia; a fost
pădure” I (54); „un pic de dâmbuț” I (270); Púpu
sau Deălu Pupului „un pup de deal, un fel de capăt
de deal, mai mult un vârv” 1(16).
Púpu Bémului „vârv de deal, un ou, așa rotund
și înalt tare” I (64) - Bemu, por.; Púpu Măgurlcii
= Măguricea Măre.
V . și Drumu pe la Pup, Grădina Pupului, Părău
Șura —.
- Din subst pup (pl. púpuri) „vârv” I (16);
„dâmb mai mic, rotund” I (21); „vârv ascuțit”
II (95); cf. și Loșonți, Top., 92.
PUPÚI. Pupúiu Viezuniilor „un vârv de deal
ascuțit ca un pup” II (95) - v. Viezunie.
- Din subst. pupúi (pl. pupuie, pupuiuri) < pup
+ suf. -ui ‘vârf, deal ascuțit ca un moț’ (v. și Loșonți, jurul botului’.
Top., 92).
PÚRA v. Groapa.
PURCÁR v. Dealu.
PURCĂREȚ sat c. Letca; 1543 Porkerecz,
1553 Pokoricza, 1566 Pwkerecz, Purkerech,
267
PÚSTA
Purkerecz, 1733 Purkeritz, 1750 Porkeresty,
1760-1762 Purkeretz, cca 1800 Purkeretz, Purcărepi,
1850 Purkuretzi, 1854 Purkerecz, Purcurep (Suciu,
DILT).
Porcărățu „livadă” I, „pantă încărcată de pruni,
jur împrejur e pădure” III (98); „livadă” IV (107);
Purcărățu „loc drept pădure” I (28); „o poiană în
pădure” I (75); „deluros, pășune de vite, a fost
livadă” I, „deal, sânt și pustietăți” II (227); „deal,
pădure de mesteacăn” I (264); Purcărățu I sau
Deălu Purcărățului II „deal cu o singură pantă spre
șosea, cam rotunjită” I (13); Purcăreăța „un teren
drept pășune; veneau aici și mistreți" HI (281).
Purcărățu Medreănului „un pic de coaste,
pădure și fânaț” I (8) - Medreanu, n. pers.;
Purcăreăța Măre „un fund c-un părău pe mijloc” I,
„pe de lături îi pantă, e băgată, așa, într-o groapă” II
(64); - Mică „o groapă între dealuri, între păduri” I
(64).
V. și Dealu Purcărețu, Dosu Purcărefii, Drumu
către Purcăreafă, Drumu Purcărefii, Fafa
Purcărefului, Fântâna Fântâna din Fundu
Purcărefii, Fundu Porcărețului, Gura Porcărețului,
Gura Purcărefii, Părău de pe Purcăreafa Mare,
Părău de pe Purcăreafa Mică, Părău Purcărefului,
Râtu Purcărefii, Șesu ~, Valea Purcărefului, Viile ~.
Purcărățele „față, pășune; înainte au purtat
porcii acolo” I (109); „o poiană înconjurată de
păduri; este și o fântână acolo” III (287).
Purcărății Dunăscului „o groapă între dealuri,
pădure, fanat pruni” I (62) - Dunescu, por.; - Ilănii
„groapă și loc arabil, pădure și fânaț” I (62) -
Ileana, pren.; - lui GăvrlI Anuții „un dărab dintr-o
coaste, pădure și cosalău” I (8) - Gavrilă Anupi,
spm.; - lui Păpă Lăpte „o groapă, pădure, fânaț”
- Din subst. porcărâf, purcăref, cu var.
purcăreâfă (pl. purcărep, purcărefe) ‘loc unde se
strâng porcii sălbatici’ (cf. Iordan, Top., 457).
PURCÉAUA „loc de pășune” I, „un pământ
învăluit arător și fânaț” II (159).
- Din subst. purcea.
PURCÉL v. Dâmbu, Fântâna, Peștera.
PÚRDEA „loc drept arabil și pomi” II (270).
V . și Coposu Purdii, Ograda ~.
- Din n. pers. ~.
PURDÍCU v. Via.
PÚRECE v. Grădina.
PURINA „o feție, plantație către Someș” II,
„livadă” IV (118).
V . și Părău Purinii.
- Din subst. purină ‘oaie albă cu pete negre în
PÚRSA v. Via.
PÚRU v. Dealu.
PÚSTA, pop. Pústa de Céhéi, localitate
componentă a orașului Șimleu Silvaniei, fost cătun al
satului Uileacu Șimleului.
PUSTAÍLU
Pústa „teren un pic în pantă, arabil, luncă pe
lângă vale” II (1); „coaste grea, pământ ajegos,
izvoros” I (3); „uliță în sat cu părău pe margine” I
(15); „arabil, fănaț'’ II (25); pantă, teren arabil (27;
61; 169; 179; 186; 190; 192; 195; 220; 232; 240;
257; 264; 281); „coaste, o grădină, fânaț” II (28);
„pantă, pomărie și vie” I (30); teren agricol (34); „o
parte de sat” II, „șes și puțin deluț” III (38); loc
drept (55; 91; 100; 103; 167; 262); „un pic de deal,
loc arabil și vii” I (63); „fânaț și arabil” I, „loc și
costiș, și drept” II (64); „Ioc de deal, arător și fânaț”
UI (69); „pantă dulce” II, „parte de sat” I (72); „o
parte de sat” I (73); „teren arabil și pomărie” II (76);
„livezi" (81); „coastă, pășune” II (94); „o poiană,
din sus de sat” II (104); „parte de sat” II (107); „loc
așezat, frumos” III (108); „platou, e în vatra satului”
II (110); „pustă, a fost loc domnesc” II (113); „parte
din sat” I, „uliță” III (114); „dâmb și loc întins, fânaț
și arător” 1, „parte de sat” II (119); „fânaț, îi pe lângă
sat” I (131); „o coastă cu piatră și tufe, pășune și
arător” III (135); „Ioc mai așezat, lângă sat” II,
„livadă de pruni” HI (139); „arător, în drumu ce
mere pe Vale” II (141); „un pic de coastă, pășune,
aici se adunau animalele de la pășune” I (143);
„pantă, pășune, cu fața spre sat’ I (146); „teren
arabil, ca un platou” II (154); „șes; acolo a fost satu
nost” I (176); „pomărie lângă sat” I (178); „fânaț,
lângă sat” II (191); „loc arabil înclinat, acolo a fost
cândva satu” V (211); „loc în pantă, pășune” I
(235); „uliță” I (243); „parte de sat” I (246); „acolo
își țineau vitele Ia pășunat familiile mai bogate” III
(271); „pășune pe coaste” II (277); „uliță, parte de
sat” I (283); „pantă cu pomi; a fost oarecând
pășune” III (286); Pusta sau Pusta Lfchii „loc
drept, platou” I, „parte de sat” V (98) - Lica, n.
pers.; Pústa III sau La Puste II sau Pustele 11 sau
Pústea Pópii, Pustele Pópii V „șes, acolo a fost satu
prima dată” III (99); Pústa III sau Pustele I sau
Pústa Vinții III „feție, arabil” I (115); Pústea I sau
Pe Púste I, II sau în Pustă IV „o poiană mare,
pășune” I, „loc cam mlăștinos, a fost pădure și o
tăiet” II (118).
Pústa Bătrână „pășune; a fost vechea vatră a
satului” II (193); Pústea cea Mâre I, II sau în Púste
II „Ioc drept, pășune” I, „un fel de terasă, fânaț,
pajiște” [*] (122); Pústea cea Mică „loc drept și un
miez de pantă, pășune” 1 (122); Pústa Corónchii
pășune (217; 218) - Coronca, n. pers.; ~ cu Sócii „o
pustă” I (125) - v. Soc; - de Jos „pantă, plantație de
pomi” I (286); - de Sus „plantație cu pomi" I (286);
Pústá Dos IV sau în Pustă în Dos I, III sau La
Legheléu în Dos I, III „pantă dulce, arabil și
pășune” I, III (214); Pústá Fâță „loc de față; acolo
se pășunau caii pe timpuri” IV (214); Pústa la Șiâu
„teren arabil in pantă” I (18) - Șieu, sat în MM;
- lui Sfsec „pantă, arabil; a fost pășune înainte” II,
LII (217) -Sisec, por ; - Măre „teren în coaste” III
(219); „poiană mare, cândva a fost pășune” II (253);
- Mică „partea de început a dealului Pusta” I (3);
268
PlIȘCA
-Olorâștilor „livadă” II (72) - n. grup olorești
< Olaru, n. fam.; - Onoăiei „teren arabil, cu pruni” 1
(154) - Onoaie, spm. < Oană, n. pers.; - Vinții „loc
de dos” I, „o poieniță” IV (117) - Vința, n. pers.
După Pústá „pantă, arabil” I (55); „teren arabil,
loc în pantă dulce” I (169); „arabil, îi dincolo de
Pustă” [*] (257); „pantă, îi lângă sat” IV (287); în
Púste „parte de sat” III (46); în Jos spre Pústá
„drum de care” I (15); Pe sub Pústá „loc arabil și
șes” II (205); Sub Pústá sau Gúra Pustii „loc
arător, dulce, între Pustă și grădinile oamenilor” I
(146); Sub Púste „loc de căși și grădini” III (169).
V . și Dâmbu Pustii, Dealu ~, Delnița la Pustă,
Dosu Pustii, Drumu pe sub Puste, Drumu Pustii,
Fața ~, Fânațele in Puste, Fântâna de la Pustă,
Fundu Pustii, Heghiu din Pustă, Pădurea Coastii
Pustii, Părău Picioru ~, Râturile de sub Pustă,
Tabla Pustii, Ulița ~, Ulița din Pustă, Ulița după
Valea Pustii, Vălceaua ~, Zăpodea
Pústele „un șes, dinspre Românași, între văi;
acolo a fost satu înainte” II (41); „șes, pământ
arător” I (230); „un fel de deal, arabil; în vremile
bătrâne o fi fost ceva pășune, că la noi la pășune îi
mai zice și pustă” II (270); Pústile „loc în pantă,
teren arabil" III (169); „pământ arabil, aici a fost
satu Cehei” IV (219); Pústile = Héghiu din Púste.
V . și Cornu Puștilor, Părău dintre Puști.
- Din subst pústá (pl. puste, puști) ‘loc drept,
pajiște, pășune; loc pustiu; vatră de sat’ (cf. Tamás,
EW, 650).
PUSTAÍLU „loc care nu-i chiar părăsit nu-i
nici arabil, nici pășune, trec oile, caprele, porcii și
vitele pe el” IV (288).
PUSTĂHÂZ. La - „teren în pantă, cu înclinare
mică, arabil, teren slab” I (231).
- Din top. magh. Puszta-ház < puszta + ház
‘casă, gospodărie’.
PUSTĂLÂCU „acolo strângeau porcii” II,
„a fost pământ pustii, a fost numai tău acolo” III (105).
- Din top. magh. Puszta-lak < puszta + lak
‘locuință, gospodărie’.
PUSTALAȘU „o coaste cu vii; a fost cândva
loc pustii, nu s-a putut ara” I, II (162).
Sub Pustălâș „loc puțin ridicat teren arabil” I,
II (162).
V . și Vârvu Pustălașului.
— Din top. magh. Puszta-állás < puszta + állás
‘podină, bătătură’.
PUSTEÁNU v. Lazu.
PUSTÉNI v. Pășunea.
PUSTÎU,-IE v. Groapa, Părău, Râtu, Satu,
Via.
PUSTtJȚA „o bucată de hotar mare din sat până
la Fundătura” I, „loc drept foarte puțin înclinat”
II (42).
V . și Drumu Pustuții.
- Din subst. pusluță < pustă + suf. -u/ă.
PUȘCA v. Grădina, Valea.
PUȘCAȘ
PÎIȘCAȘ v. Marginea, Pădurea, Poiana.
PUȘCÂT v. Lupu.
PUȘCÂȘÂNU v. Dosu.
PUȘCĂȘÉNII „costos și pădure” I (116).
V. și Ulița Pușcășenilor.
- Din n. grup ~ < Pușcaș, n. fam.
PUȘCĂȘEȘTI v. Ulița.
PUȘCÂU v. Groapa.
PUȘU v. Cioroiu, Via.
PÚTIRI v. Poiana.
PUTUROÂSA „o fântână în Poieni” [**] (29);
„o fântână cu apă mirositoare, rât” I (35); „pădure de
cer și goron; îi mejdaș cu Chechișa și Gălpâia” I
(37), „pădure de goron, îi mejdă cu Românași; e o
groapă, acolo se duceau animalele moarte” I (38);
„arabil, pe deal” I (65); „teren în pantă, deal; este un
pic de lăștină” II (172), „uliță; erau marhă multe
acolo” I, II (176); „loc arător, mlăștinos” II, „au fost
ceva tăuri cu trestie și apă puturoasă” I (205).
PUȚURCÂU
V. și Apa cea Puturoasă, Dosu Puturoșii,
Fântâna Puturoasă, Părău cel Puturos, Uricele din
Puturoasa.
— Din adj. subst. puturăs, -oasă ‘care miroase
urât’.
PUȚÂNI v. Coasta, Secătura.
PIÎȚĂ. Puța Óii „fântână cu izvor, cură pe țevi”
1(231).
- Din subst. puță (pl. puțe).
PIÎȚU „arător; este un izvor acolo” II (134).
Puțu Sec = Diugăria.
V . și Dâmbu Puțului, Părău de la Puțu Sec.
Puțurile „teren înclinat, arător; este un părău
adânc” III (85); „loc puțin înclinat, arabil și fânaț; îs
izvoare acolo” I (146).
V . și Părău Puțurilor.
- Din subst puț (pl. puțuri) ‘groapă; fântână’.
PUȚÎILE v. Dealu.
PUȚURCÂU v. Dealu.
 R
RABLÁU v. Dâmbu, Groapa, Pârâu, Podu',
Râtu.
RACATÁU „teren arabil, o pantă de deal; acolo
este o groapă, ca un blid, are apă acolo, în fundu
gropii” 1(160).
V . și Groapa Racatăului.
— Din top. magh. Reketó < reketó ‘răchită’.
RÂCÂȘ sat, c. Hida-, 1350 poss. Rakus, 1492
Rákos, 1573 Uj-Rákos, 1603 Kis-Rákos, XTiZ
Rákos, 1837 Nagy Rákos, 1850 Rakis, 1854 Rákos,
Rachiș (Suciu, DILT).
Râcâșu „teren arabil” II (75); Râcoșu „pantă,
pășune, loc pietros; a fost pădure cândva acolo” II
(256), „pantă mare, teren slab, îi nunta vie” II (262).
V . și Calea Racășului, Cărarea la Racâș,
Coastea Racășului, Dâmbu la Calea ~, Drumu
Racășului, Părău Racășului, Valea Racoșului.
- Din top. magh. Rákos < rákos ‘cu raci’
(Petrovici, Studii, 152, 171).
RÁCIL v. Moarâ.
RACOLÍCU „pantă, făna( și teren arabil” I
(194).
- Din prob. n. pere. ~.
RÂCOȘU v. Racâș.
RÁCOTEA „șes, când au fost ploi multe stătea
apa” III (150).
- Din prob. n. pers. ~.
RÂCOȚI „deal cu vie” II (23).
- Din n. pere. ~.
RÁCOVA „vale cu apă, pământ arabil” I, „duce
spre satu Brebi” II (187); Râcova IV sau Râcova
Sofrónii L II, III „vârv de deal, pășune, mai jos,
către Poptelec, îi pădure” IV (45) - Șofronea, por.
V . și Drumu Racovii.
- Din top. sl. "Rakova (E. Petrovici, în DR, X,
535).
RÂCOVIȚA „vale, izvorăște de la Făget și se
varsă în Lușor” I (262).
- Din top. Racova + suf. -iță sau n. pers.
Rac oviță.
RÁCU v. Dâmbu, Fântâna, Pârău.
RAD v. Fața, Fântâna, Poiana.
RÁDA v. Dealu.
RADU v. Bârna, Groapa, Părău, Picioru,
Râtu, Ulița.
RAFÍLA v. Ulița.
RÁGU „un cătun, câteva căși” I, „șes, arabil” IV
(289).
270
V . și Drumu Ragului, Valea —.
- Din prob. n. pers. -.
RÁITA v. Podu2, Vălceaua.
RÁIU y. Picioru.
RÂIZĂL v. Dealu.
RAMÍTA „grădini, Ioc de dos și fânaț” 11 (19).
- Din por. ~.
RÁMPA. La -„luncă în dreptu pasajului” II
(119); „un loc pe lângă ștrec și pe lângă Someș, o
șirincă de pământ, îi arător; era bariera acolo” I
(138); „loc cam drept, arabil; acolo a fost drumu
peste calea ferată” II (246).
- Din subst. râmpă (pl. rampe) ‘loc de trecere
peste linia ferată, pasaj de nivel, trecătoare; barieră’.
RÁNCA, în Rănci sau Răncile Jidovilor „șes,
arabil foarte bun, luncă pe Valea Agrijului” II (41).
- Din subst. ránca, var. a lui rângă (pl. rănci).
RÁNTA v. Fața, Fântâna, Groapa.
RANTÁU v. Ulița.
RAPÁU „pădure de pin” I (17); Râpo „pădure
de acaț și cer” I, „pădure de fag” II (180); Rápou I
sau Rapâu V „coastă de deal, arabil și pășune” II,
„uliță” V (211).
V . și Ulița Rapoului.
-Din top. magh. Rapó < rapó ‘pantă’.
RAR,-Ă v. Pădurea.
RÁTIN, pop. Răti, sat, c. Crasna; 1259 terra
Rathon, 1270 Rathun, 1341 poss. Ratun, Rathuyn,
1551 Ráthon, 1584 Ráton, 1760-1762 Raion, 1850
Rátyin, 1854 Ráton, Ratin (Suciu, DILT).
V . și Drumu Rătii, Hotaru Ratinului, Pădurea
Ratin, Podu de Ratin.
- Din n. pers. Ratun (Kiss, FNESz, II, 402).
RATOVÉI, pop. Ratovéghi [ratovéd'], anterior
Sódoc, sat, c. Valcău de Jos.
V . și Drumu Ratovediului, Șesu ~, Valea ~.
- Din top. magh. Rátonvőgy < Ráton, top. +
völgy, diai, vágy ‘vale’; top. magh. Szádok < szád,
-ok ‘gaură de mină’.
RAȚ v. Fântâna, Moara, Pădurea, Poiana,
Râtu, Tău, Ulița.
RÂȚU „dâmb nu prea înalt” I (20).
- Din n. fam. Raț.
RÁUS v. Botu.
RÁZÁ. Răza Răzii „pantă mică, lină, aici lângă
sat, arabil” 1 (82).
- Din subst. râză (pl. raze).
 RĂBÎCU
RĂBÎCU „o groapă mai mică către pădure” I
(18).
V . și Gura Răbicului, Părău
— Din prob. n. pers. ~.
RĂCĂȘĂN v. Fântâna.
RĂCĂTĂU v. Groapa.
RĂCÂȘENI v. Râtu.
RĂCEĂSCA „loc drept, arabil; îi pământ cam
rece acolo” II (270).
-Din adj. subst răcesc, -ească ‘(pământ) rece’.
RĂCHEÂSA [răt'âsa] „deal și șes” II, „pământ
cam de coastă” III (7).
Răcheăsa Năuă (7); ~ Véche (7).
V . și Dealu Răchesii, Gura ~, Părău ~.
- Din prob. n. pers. ~.
RĂCHIȘOĂRA [răt'ișdra] „un dărab de hotar,
cu un pic de pantă, loc arător” I (4).
V. și Valea Râchișorii.
- Din subst. răchișoără (pl. răchișoare) ‘cătină’
sau ‘jaleș de câmp’.
RĂCHIȘ0RU „loc arător, au fost mai multe
răchiți acolo” I, „arabil, în pantă” V (177).
V . Fundu Răchișorului, Părău
- Din subst. răchișăr < răchită + suf. -ișor.
RĂCHITĂ. La - „o fundătură către Zălau, fănaț
și pădure” II, „loc arător, pădure, sus pe deal, loc
drept” III (39); „șes, fănaț; o fost acolo o răchită
mare” I (59); „e o răchită mare acolo” I, „e în
pădure” II (98); „acolo cândva a fost o răchită, o
salcie plângătoare; platou” II (120); La Răchită I
sau La Răchiți V, VI „loc de fănaț, un pic de coaste,
o fost răchiți acolo” I (32).
La Răchita Rășie (99) - adj. roșu,-ie.
V . și Coastea Răchiții, Dâmbu Văii ~, Osoiu
Poiana cu Răchită, Valea Răchiții.
Răchitele „loc mai drept, ffinețe, arător, sânt și
case acolo” I (275); Răchițile II sau La Răchiți IV
„un teren lăștinos, acolo se scaldă mistreții, îs răchiți
acolo” II (27); Răchițile sau în Răchiți „șes, arabil"
I (33); Răchițile „loc drept; sânt răchiți multe” I
(262); „șes; acolo au fost multe răchiți” II (266).
Răchițile Corâtorului „îi un șir de răchiți pe
lângă drum, arabil; o fost a unui om care o fost
corator la biserică” V (175) -subst. corător ‘epitrop
al bisericii’.
în Răchiți „șes pe lângă Someș” IV (98); La
Răchiți șes, teren arabil (12; 63); „arabil și cosalău,
nu-i nici o pantă, nici drept; au fost răchiți multe
pe-acolo, pe lângă Vale” II (258);
V . și Coastea Răchiților, Moara din Răchiți,
Valea Răchiților.
- Din subst răchită (pl. răchite, răchiți) ‘specie
de salcie cu frunze înguste și lunguiețe’.
RĂCHITÎȘU „coaste, pășune” II, „loc așa,
gropuros” I (53).
V. și Părău Răchitișului.
- Din subst. răchitiș (pl. răchitișuri) ‘desiș de
răchite’.
271
RĂRÎȘTEA
RĂCH1ȚEĂ. V. și Valea Răchițelii.
Răchițâlele „șes, loc arabil, sânt răchiți că trece
pe lângă vale” I, II, III (289).
Pe Răchițâle „ulița principală, duce la Bozna”
111(10).
V. și La Izvor pe Răchițele.
- Din subst răchițeâ (pl. răchițele) ‘dim. al lui
răchită; răchită tânără’.
RÂCOĂRE v. Dealu, Ulița.
RĂCOREÂLĂ. Rácorélele I sau Răcurâlele II,
III „deal cu pădure, îi pădure deasă și îi răcoros tare”
I (207).
- Din subst. răcoreâlă (pl. răcoreli) ‘răcorire;
răcoare; reveneală’.
RĂDÂIA „pădure în pantă” I (120).
V . și Fântâna Rădaii, Groapa Labu Moara
Rădăii, Via Viile Zmida
- Din n. pers. ~.
RĂDĂCINĂ. V. și Dosu Rădăcinii, Fața
Fântâna de sub Rădăcină.
Rădăcinile „teren arabil, Ioc de față, loc frumos”
I, „pădure tăiată” II (19).
V. și Părău Rădăcinilor.
- Din subst rădăcină (pl. rădăcini) ‘partea
aflată în pământ a unui copac’.
RÁDÉNII „fanaț și pomărie; a fost a Rădenilor”
1(128).
V . și Dealu Rădenilor.
- Din n. grup ~ < Rad, n. fam.
RĂDÉȘTI v. Ograda.
RĂDIOĂRA „deal mare, sânt ceva pomi acolo
și vii” II (53); „deal mare, pășune” I (56).
V . și Părău Rădiorii.
- Din subst rădioâră (pl. rădioare) ‘dim. al lui
rădăcină'.
RĂDIȚA v. Părău.
RĂDOĂIA v. Dâmbu, La
RĂDUȘIȚA „teren arabil; nu-i coastă mare” I
(80).
V . și Dealu Rădușiții.
- Din n. pets. ~.
RĂFENII „loc întins în deal, arător; acolo o fost
așezat satu, dar a trecut dincoace” I (93); „poiană
faină, arabil” I, „pădure” II (114).
- Din n. grup ~ < Ráfa, n. fam.
RĂITȘII v. Coasta.
RĂITEA „o suprafață marc cu livezi și vii și
arător” I (166).
- Din n. pers. ~.
RĂPĂGÎIȘ v. La ~.
RĂPĂRÎȚA v. Ulița.
RĂPĂUĂN v. Ulița.
RĂRÎȘTEA „pantă; a fost pădure mai rară și în
sus a fost zmidai” I (243); „deal, pășune; a fost o
bucată de teren mai îngustă, de-o parte-i vale și de-o
parte-i groapă” I (259); „pășune, acum îi arat o parte
către pădure” II (277); „pădure de brad, coaste, dar
nu mare; erau locuri libere acolo, între păduri” IV
(289).
RĂSĂD
Răriștile [*] sau Răriștile Tréznii I „cam
coaste, nici deal mare, dar nici șes; a fost pădure, a
fost cam rară și-o tăiat-o” I (10) - v. Treznea.
— Din subst răriște (pl. răriști) ‘loc (într-o
pădure) unde copacii sunt rari; răriș, răritură’.
RĂSĂD. Sub Răsâde „loc cu coaste și tufe" III
(116).
- Din subst. răsâd (pl. răsaduri, răsade) ‘plantă
tânără care a fost sau urmează să fie răsădită’.
RĂSC0LU „teren dâmburos, între păduri, în
capu satului” II (111); „pășune” I (115).
V . și Dealu Răscolului.
— Din subst răscăl (pl. răscoale, răscoluri)
‘desfacerea stânii, toamna; separarea oilor după
proprietarii lor; ocol, loc închis’.
RĂSPĂTOĂCA „teren arabil, a fost pădure
acolo” n (235).
V . și Dosu Răspătocii, Fala ~.
— Din top. magh. Rosszpataka < rossz ‘rău* +
patak ‘pârâu’ + suf. -a.
RĂSPÂNTEIE. Ráspántéii „loc așa, mai așezat
la mijloc și pe de lături mai ridicat îi cam ca o
groapă” I (2).
- Din subst răspântăie (pl. răspântei), var. a lui
răspântie.
RĂSTIGNÎREA „pământ neted, arător; este
acolo o cruce, la marginea satului” I (165); La
Răstănire sau Tógu Pópii „arabil, înainte era clejia
popii, loc deluros, nu-i deal mare; îi acolo crucea în
capătu satului” I (247).
V . și Coasta Restegnirii, Crucea din Dealu
Răstănirii, Dealu Răstănirii.
- Din subst răstignire, cu var. restegnire,
răstănire (pl. răstigniri) ‘cruce mare, de obicei de
lemn, pusă la margine de drum, la intrarea într-un
sat reprezentându-1 pe lisus Hristos răstignit'.
RĂSTOĂCA șes, teren arabil (43; 46; 49; 98;
105; 114; 120; 152); „șes; și-a schimbat Someșu
cursu, mai demult a curs pe lângă Răstoaca și
Strâmturi" I (93); „luncă” II (119); „șes; acolo face
Someșu un miez de învârtitură” I (121); „un teren
drept lăsat de apă; îi molitură” I, „Ioc arabil pe lângă
Someș; s-a mutat apa și a rămas o bucată” II (132);
„șes, lângă Someș; face Someșu o cotitură” III
(133); „șes, spre Someș; a mâncat apa acolo bugăt
acolo cotește” I (156); „șes, vecină cu țărmu, mai
demult a făcut Someșu un cot aici” I (157); „șes; a
rămas acolo ceva pământ de Someș și-au crescut
arini pe el” 1, II (176); „teren drept și mlăștinos” III
(204); „un gropoi unde se băga cânepa” I (230); „o
lăsătură acolo, se strânge apa, cum ar fi o vălicică” I
(249).
Răstoâca Drobocfnii șes, arabil (98, 102) - v.
Dobrocina', -Fódorii „au fost blaștini” III, „loc
drept, arabil, între calea ferată și Someș, până la pod
la Fodora” IV (99) - v. Fodora', ~ lui Bárbor „o fi
fost cândva tău, baltă și s-o fi astupat” I, „teren
arabil între Someș și calea ferată” [*], „e o porțiune
din Răstoaca Fodorii” IV (99) - Barbar, n. pers.;
272
RĂSURĂ
-Pópii I, II sau (mai demult) -Chizénilor III „șes;
acolo au fost un tău și răchiți, era puțin pământ
folositori’ II (99) - subst popă.
V . și Fundu Răstocii.
Rástócile „șes” I, „loc de vale, îi prundar” III
(54); Rástócile II, III sau La Rástóci I, IV „loc
lângă Someș” II (99).
Rástócile Trónului sau Grădina Trónului 1 sau
în Rástóci II „loc șes” II (282) - Tronu, por.
- Din subst. răstoacă (pl. răstoace și răstoci)
„groapă cu apă, unde se băga cânepa” I (101); „o
insulă rămasă de apă, cu răchiți” 1 (105).
RĂSTOCEĂLIA „o așezătură” I, „șes, a fost
între Someș și Bortiu, un fel de cot acum a
mâncat-o Someșul” III (139); „loc lângă apă,
înconjurat de izvoare” III (149).
- Din subst. răstoceă < răstoacă + suf. -ea.
RĂSTOCI sat c. Ileanda; 1530 Rosztoczfalva,
1543 Rostosfalv/a, 1566 Rastocz, 1639 Résztocz,
1668 Kis-Rásztoltz, 1733 Restocs, 1760-1762
Resztotz, cca 1800 Resztolts, Răstoci, 1850
Resztolcz, 1854 Resztolcz, Restolș, 1890 Hoszszúrév
(Suciu, DILT).
- Din subst. răstoăcă (pl. răstoci).
RĂSTOCIJȚA „a fost lângă Someș, acuma e
spălat de apă” I (98); „șes, arabil, între calea ferată și
Someș” [*], „aproape toată a mâncat-o Someșu, îi un
ic acolo” IV (99).
V . și Fundu Răstocuții.
— Din subst. răstocuță < răstoacă + suf. -u/ă.
RĂST0LȚ, anterior: Răst0lțu Măre, sat c.
Buciumi', 1334 Rotolch, 1560 Rajtolcz, 1600 Felső
Rajtocz, 1641 Raytocz, 1772 Raititz, 1825 Rostoltz,
1850 Restoltz, 1854 Rajtolcz, Restolțu-Mare (Suciu,
DILT).
Răst01țu „șes, fânaț pe Valea Răstolțului” I,
„șes, de-o parte și de alta a Văii Răstolțului” II (40).
V . și Calea Răstolpdui, Coasta Drumu
Neagra Valea ~, Zăpodea ~.
- Din top. sl. ,Ruchtovicl <ruch ‘mișcare’ (cf.
Kniezsa, KH, 272/66; Kiss, FNESz, II, 206); cf. și
sl. hvrastă, srb. hrast ‘stejar’ (Iordan, Top., 71).
RÁSTOLjÉNI v. Fața.
RĂST0LȚU DEȘERT, pop. Pústa, sat, c.
Agrij", 1600 Alsó Rajtocz, 1641 Raytocz, 1772
Raitotz, 1854 Puszta-Rajtólcz, Reștolț (Suciu,
DILT).
V . și Valea Răstolțului.
RĂSUFLĂTOĂREA „acolo iese apă din
pământ acolo se răsuflă afară” II, „trag ceva curenți
calzi din pământ” III (104); „gaură mare, vine un aer
cald, în jurul ei se topește zăpada, crește foarte
timpuriu ghiocelul” II, III (110).
- Din subst răsuflătoăre (pl. răsuflători).
RĂSIJRĂ. Răsurile „un teren între dealuri,
arabil” I, „loc drept” II, III (55).
- Din subst. răstiră (pl. răsuri) ‘numele a două
specii de trandafir sălbatic; mic arbust cu ghimpi, cu
flori mari purpurii; ruxandre; măceș’.
RĂȘCHITIJRA
RĂȘCHITURA „loc productiv bun, mic, o
rășchirară în fundu locului” III (39).
— Din subst. rășchiturâ (pl. rășchituri)
< rășchiat ‘împrăștiat’ + suf. -ură.
RĂTUNDA v. Rotundu.
RÁTÚNDU v. Rotundu.
RĂTÎIȘEL. Rătușâlele „un dâmb mai mic,
pășune; au fost niște râturi și i-a zis așa” III (135).
V. și Valea Rătușelelor.
- Din subst. rătușel (pl. rătușele) <răt + suf.
-ușel.
RĂȚOĂIA v. Via.
RĂU, REA v. Apa, Balta, Coasta, Dealu,
Dosu, Fața, Pădurea, Părău, Plaiu, Râpa, Tina,
Ulița, Satu, Valea, Vălceaua, Via.
RĂU (n. pers.) v. Grădina.
RÁURÉL. Răurâlele „loc drept, îi pe vârvu
dealului, puțin pantă și mai mult fănaț, arabii îi
puțin” I (53).
- Din subst *răurel (pl. răurele) < rău + suf.
-urel.
RĂUȚ v. Coasta, Gura.
RĂVOĂIA fântână (155).
V . și Valea Răvoaii.
- Din por. ~.
RÂZEȘTII II sau Pe Răzâști II „Ioc întins,
arător, e pe lângă drumu țării care duce la Cozla” I
(130).
- Din n. grup ~.
RĂZOĂIA v. Coasta.
RĂZOR. Pe-„arabil” 1(66).
Rázóru Rázurélelor „răzor ce desparte Răzurelele
de Sârbi” II (103) - v. Răzurel; -Sătâsc „un răzor
sub pădure, pășune; a fost a satului terenu ala, n-a
fost împărțit la oameni” II (31) - adj. sătesc, -ească.
Su Răz6r „fănaț sub un răzor” II (76); Su
- Dclniții „teren în pantă” I (76) - v. Delniță.
Răzoârele „un pământ tot cu răzoare până sus,
cum au fost miezuini printre pământuri” III (70);
„teren arător, răzoros, pe coaste” I (71); „livadă, a
fost teren cu răzoare, cum au fost mejdele între
pământuri” II (72); „o coaste de față, părăioasă, mai
mult pășune; a fost pământ al oamenilor” I (96); „loc
arător, o față de pământ în terase” I (97); „aici erau
un fel de răzoare, Ioc arabil” III (99); „teren costos,
a fost loc lucrător; au rămas răzoare printre locuri” II
(103); „teren arabil pe o pantă” I (178).
Răzoârele Bézdedului — Cámpu Șolom6nului;
Răzoârele Mari teren arabil (75); - Poptelécului „a
fost teren arabil, s-au format răzoare” I (75) - v.
Popteleac.
Péste Răzoâre „teren mai întins, mai jos, arător”
II (135); Su Răzoâre „pantă, îs răzoare mari acolo,
pădure de brad” I (33); „pantă mică” I, II, „îi pe sub
niște răzoare” V (66).
- Din subst. răzor (pl. răzoare) ‘fâșie de pământ
nearat sau brazdă adâncă (servind de obicei ca hotar
între două ogoare), hat; coamă de pământ formată
din două brazde alăturate’.
273
RÂPA
RĂZUREL. Răzurălele „șes, loc arător” III
(39); „pantă în trepte, fănaț” I (92); „îi cam pe gropi,
arător și cosalău" I; „o lăsătură” III, IV (97).
V. și Dosu Răzurelelor, Părău Răzoru —.
- Din subst răzurăl, var. a lui răzorel (pl.
răzurele) < răzor + suf. -el.
RĂBU v. Ograda.
RÂMOCEA „șes, fănaț curat în vale” II (227).
- Din n. pers. ~.
RÂND. Randu Ciúmii II, IV sau Rândurile
Ciúmii III „loc arabil, lângă Someș” II, „acolo o
avut fiecare, după ce s-au mutat oamenii aici, câte o
bucată de pământ; e cel mai bun pământ din hotar”
III (99) - Ciuma, por.
- Din subst rând (pl. rânduri) ‘șir’.
RÂPA râpă, văgăună (24; 60; 100; 107; 109;
169); „râpi în sat și drum, curge apă pe acolo” I
(152) „o coastă peste deal, a fost râpă și s-a înfundat
îi pământ negru” II (272); -sau -Iui Iștânia
Viorichii „e o râpă mare” II (95) - Iștenia Viorichii,
spm.
Râpa Aghirâșului „o râpă mare, îi către
Aghireș” II (27) - v. Aghireș; - Albă „o râpă, îi
nisip alb pe ea” II (31); „coastă mare" II (32); „râpă,
o coastă rea; îi pământ alb, nisipos" I (273), „o râpă
cu piatră, teren alburos” II (281) - adj. alb -ă;
- Bătrânii „râpă, pășune; se zice că acolo a murit o
bătrână” II (281); - Bârii (25) - v. fiára;
- Belciugâtului (269) - v. Belciugatu; - Birăului
(75) - subst. birău ‘primar (la sate)’; - Bivolâriului
„o râpă mare, născută din captarea apelor de pe
locurile din jur când s-au desțelenit și s-au făcut
arabile” I (6) - Bivolaru, spm.; - Bobdănâsii „părău
pe Bobdăneasa” I (25) - v. Bobdăneasa; -Bunii
râpă (15) - adj. bun: -Cârpenului „o râpă mare că
abia mergi pe ea; au fost carpeni acolo” I (266) - v.
Carpenu; - Cărbunărului „râpă, îi numai nisip și
țârft” IV (279) - v. Cărbunaru; - cea Rea „o râpă
mare, rea” IV (29); - Cetăți» „râpă mare, îi pe două
părți, are și pietriș și smidă” IV (279) - v.
Cetățeaua; - Chioâsii „râpă, cea mai mare râpă, de
acolo izvorăște Valea Chioâsii” I (284) - v.
Chioasa; -Cióntului „o râpă care merge prin fănaț
până-n Părău Borlii” I (209) - Ciontu, por.;
-Cizmósului „râpă mare, adâncă; când au fost hoți
acolo, a fost unul între ei și i-a zis Cizmosu” IV
(288); „râpă mare; până acolo veneau cei ce furau
vite, acolo se adăposteau, ăștia aveau cizme, nu
opinci” I (289) - Cizmosu, por.;— Crișânului „râpă,
cosalău” I (27) - Crișan, n. fam.; -Cúcului „râpă,
pădure” [*] (175) - v. Cuc; - Clinului „râpă mare ca
un fel de răsâpitură, îi adâncă” [*] (4) - Cunu, n.
pers.; - de pe Lab „o vale cu apă, izvorăște din Laz
și merge până la șosea” I (166) - v. Labu;
- Diâcului „o vale mare prin care curge apa, au fost
spini” I (166) - Diacu, spm.; - Didii „umitură de
pământ” I (284) -Dida, n. pers.; - Didului „ruptură
de pământ” I (190) - Didu, n. pers.; - din Cehal
RÂPA
„râpă mică” II (40); — Dochiții „o mâncătură de apă”
I (168) - Dochița, pren.; - Dóichii (77) - Doica, n.
pers.; - Dómnului „râpă, ca un zid lung roată” III
(281) - Domnu, spm.; -Drăcâii (21)-v. Drăcoaia;
~ Dumbrăviții „râpă mare în Dumbrăviță” II (156) -
v. Dumbrăviță', —Fódorii (101); „un drum mare” II
(103) - v. Fodora; ~ Forcoșoâii (26) - Forcoșoaie,
n. pers.; -Fundăturii „râpă lungă din Fundătură
până-n sat, până-n Vale” I (215) - v. Fundătura',
-Galbenă „râpă, are pământ ajegos, galben, tot
terenu îi alunecat, rupt” IV (279) - adj. galben, -ă;
-Găbânâșului sau Groăpa Găbânâșului „o
groapă, se făcea grâu acolo” I, „râpă mică” II (40) -
subst găbănăș „un grajd unde se ținea grâu” I (40);
— Găunoăsii „o văgăună, o râpă” I (25) - v.
Găunoasa; -Gheorghichii Floârii „râsâpitură de
teren, de la Părău Inațelor în sus” I (4) - Gheorghica
Floarii, spm.; -Ghilii „teren nefolositor, urnit’ I
(284) - Ghilea, n. pers.; - Ghiloâii „o râpă de la
Aristrei mai încoace” II (276) - Ghiloaia, por.;
-Giurtélecului [jurféleculuj] „este un izvor, o
ruptură ce ne desparte de Giurtelec” I (165) -
Giurtelecu Hododului, sat în SM; - Hártópilor „un
părău mare” II (25) — v. Hârtopu; — lertuitúrii
„râpă; a fost loc iertuit, după ce s-a tăiat pădurea, a
fugit pământul și s-a format râpa” I (274) -
v. Iertuitura; - Izvórului „de acolo izvorăște Izvoru” I
(232) - v. Izvoru; - Jidovului „o ruptură unde este
izvor cu apă care sacă vara” II (287) - subst. jidov
‘uriaș’ sau Jidovu, spm.; -la Ciorgău „era o
fântână și a fost părăsită; este un pârâu care izvorăște
din Deal și se varsă în Sălaj” II (169) - v. Ciorgău;
-Liordișului „râpă, e sus în pădure” U (101) -
v. Leordișu; - lui Căbuș = Părău lui Căbâș; - Iui
Coroiân (101) - Coroian, n. pers.; - lui Crăciunâș
„o râpă mai mică, dincolo de Râpa Cunului” [*] (4)
- Crăciunâș, n. pers.; - lui Cúdur (279) - Cudur, n.
pers.; -lui Gligor (193) - Gligor, n. pers.; -lui
Grițâr (21) - Grițar, n. pers.; - lui Indrâi de pe
Lab „o râpă, din jos de ea are teren Indrei” VI (98)
- Indrei, n. pers.; - lui lóji „râpă, de acolo scoteau
oamenii piatră” I (75) - loji, n. pers.; - lui I6nu
Ilúchii (4) - lonu lluchii, spm.; - Iui Poivân „o râpă
mică, îi folositoare, se cosește” [*] (175) - Poivan,
por.; - lui Potâu (11) - Poteu, por.; - lui Rómán
(30) - Roman, n. pers.; -lui Strâfie [strâh’ije]
„râpă, un părău adânc” I (25) - Strafie, n. pers.;
- Mâlului „o râpă, o surpăturâ cu pământ de mal,
alburiu” I (125) - v. Malu; -Mârcului „ruptură
mare de teren în pășune” I (215) - Marcu, n. fam.;
— Mâre (136; 199) - adj. mare; —Mâre sau
-Șimișnii (97) - v. Șimișna; -Mărcinilor „râpă
mare cu pădure” III (89) - n. grup mărceni < Marcu,
n. fam.; — Mesteâcănului (25) - v. Mesteacăn;
- Mitrâștilor „o ruptură mare, jos îi un pic de teren
drept, arabil” I (286) - n. grup mitrești < Mitrea, n.
fam.; - Móinelor (288) - v. Moina; - Muiérii „o
râpă mare; aici se zice c-o picat o muiere” III (281);
274
RÂPA
- Muscânului „râpă mare, s-a format din curgerea
apelor; ține de Osoi” I (274) - Muscanu, por.;
-Nioânchii „o ruptură mare de teren, mai cât
biserica” I (13) - Nioanca, n. pers.; -Ónului „râpă
nu prea mare, loc rău” II (15) - Onu, n. pers.;
-Părâschii „o râpă mare, îi numai nisip pe ea” II
(27) - Parasca, pren.; -Părăuâșului „râpă, un
pârâu, o scurgere” II (25); - Pietroâsă „o râpă plină
de piatră” III, IV (97) - adj. pietros, -oasă;
-Ponorâțâlii „râpă, surpătură mare de teren” I
(110); - Pópii „o râpă adâncă, nu se folosește la
nimic, îi rogoz și mlaștină” II (26); „râpă, groapă
afundată, strâmtă” I (282) - subst popă;
- Poptélecului (78) - v. Popteleac; -Preutésii
„râpă mare; acolo bagă vacile care mor” IV (289) -
Preuteasa, spm.; - Priloagelor (276) - v. Pârlog;
-Prisăcii (134) - v. Prisaca; ~R0șie „râpă cu
pământ roșu pe Comoriște” I (11); „îi pe pantă, pe
deal, nu-i râpă și nici pământu nu-i roșu; pădure de
goron și cer” I (62) - adj. roșu; - Scăiesii „o
deschizătură în pădure” I (25) - v. Scăiasa;
- Sfiitului „râpă, a fost a sfiitului locu pe-acolo” II
(31); - Sfatului sau Ogrâda Sfiitului (247) - subst.
sfat ‘cârstnic’; -Steiului „râpă ușoară, loc fugitiv,
cu ajag” I (15) -Siciu, por.; -Tălhărâsii (289) - V.
Tălhăreasa; - Ticului „o ruptură afundă, e și piatră
moale acolo, așa alboacă” I (275) - Ticu, n. pers.;
-Todórii „fântână sătească” I (166) - Todora,
pren.; -Tristiii „o ruptură de pământ” I (13) - v.
Trestia; -Troâșului (98) - v. Troașu; -Țicului
„râpă fără apă” I (11) - Țicu, por.; - Țiganilor „o
râpă abruptă tare, adâncă” II (40); - Țighirâii „o
râpă, îs niște rupturi, pe acolo umblă oile” IV (175)
- v. Țighireaua; -Țulii „râpă, se află în sat, în
Josani” IV (279) - Țulea, n. pers.; -Valăului
„părău, izvorăște din Pipirig și se varsă în Bărcău; îi
râpă acolo” I (266) - v. Valău; ~ Văii Lupului „râpă
mai mare, mai adâncă, mai periculoasă” II (25) -
v. Valea; - Visilii sau Deâlu Răpii (67).
Deasupra Răpii „pământ arător, mai șes; sub el
e o râpă mare” II (96); „loc drept și costiș” (97);
teren (98); După Râpă „un platou fain, nu-i drept,
dar îi dulce, îi dincolo de râpă, teren arabil” I (56);
„o pantă plantată cu pomi; este și un părău care trece
pe lângă ea” I (63); „loc așezat între păduri; îi după
Râpa Mare, acolo jos către Hășmaș” I (97); „sânt
acolo trei familii” III (116); „pantă, livadă de pruni”
II (287); La Râpă „o parcelă mai mare, de la sat
până la Meseș la poală, o râpă provocată de ploi
torențiale” I (6); „coastă, teren arabil” (19); „niște
coaste, niște râpi lângă sat, se ară puțin printre ele” I
(82); „rât drept, e coastă din sus de el” I (95); „a fost
o râpă în mijlocu pădurii" II (123); „loc arător între
păduri, este o râpă mare acolo” I, „un fund, îi imaș
acolo, este și o râpă mare acolo că s-o îmburdat
pădurea” V (177); „arabil, este o râpă mare acolo,
dar se cosește pe ea” II (258); „o ruptură de deal” I,
„loc cam muntos, coaste, a fost o râpă acolo” III,
 RÁPÓC
„a fost oarece cursătură de pământ” IV (287); Pe
Râpă „uliță la margine de sat” I (234); Su Râpă „o
coaste țăpișă, de la Deal în jos, îs niște stânci, spini”
II (38); „loc drept, fain, teren arabil; este o râpă
mare acolo, deasupra lui” I (56); „loc arabil, în
pantă” III (97); „loc drept, teren arabil sub o râpă
mare” III (115); „este un izvor ce curge de sub o
râpă” I (116); „loc drept, pășune; îi așezat sub un
stan” I (125); „îi o râpă aici, în sat” III (281); Su
Râpa Aghireșului „teren arabil, șes, îi sub Râpa
Aghireșului” II (27); Su Râpa Câprii „pășune sub
poala pădurii” IV (115); Su Râpa Coșerelor
„cosalău, coastă mai mult” II (121); Su Râpa Didii
(284); Su Râpa Ivănesii „puțină pantă, arabil” III,
IV (97); Su Râpa Lupului „o groapă” II (40); Su
Râpa Mâlului (109); „coastă, rât, e pământ mălos,
se ia tot rânduri, cum ar fi de piatră” II (62).
V . și Copăcel la Râpă, Dealu Răpii, Drumu de
la Râpă, Fața Răpii, Fântâna de la Râpă, Fântâna
din —, Fundu Răpii, Gura Hietanii —, în Deal la
Râpă, Picioru cel cu Râpă, Podu Răpii, Stanu de su
Râpă.
Râpele „loc în sat; sânt râpe” I (165); „teren
arabil mai accidentat, chiar lângă sat” I (178);
Rapile [npt'ile] „coastă lungă, abruptă, de-a lungu
satului, râsâpituri” II (40); „o ruptură mare, loc
pustiu, ți-e și urât să umbli pe-acolo, înainte mai era
pășune” III (58); „pășune de porci și ovine, loc în
pantă” I (193); teren accidentat (277).
Rapile Búhii „niște rupturi lângă pod” II (281)
- Buha, por.; -Căoâciului „niște râpi cu acați și
fânaț” II (15)- Căoaciu, spm.; -Mihărțtiii (110) -
v. Mihărțoaia; ~ Nodéiului „fănațe și pășune
abruptă” I (190) - v. Nodeiu; ~ Vărâtecului „niște
râpi în Văratec” III (156) - v. Văratecu.
între Râpi „loc între niște râpi” I (78); „o
văgăună între două dealuri, îs două casc cu grădina
acolo” I, II (85); „pășune și pădure, între Râpa Mare
și Râpa Pietroasă” III, IV (97); La Râpe „loc costos,
cu pădure și arător” II (125); La Râpi „îs niște râpi
acolo, niște surpături, stânci de piatră” I (59); Su
Râpi „și coastă și mai drept, și arabil și fânaț; sânt
râpi pe lângă el, mai ales sus” I (2); „acolo a fost o
pădure mare și la poala ei o râpă mare” I (67); „și de
cosit, restul e pădure tof’ I (109); „îi un teren ca o
albie de frământat pâine; a fugit terenul, îi legheleu”
IV (279).
V . și Dâmbu Râpilor, Dosu Fântâna
Fundu ~, Părău Poiana cu Râpile, Ulița Râpelor,
Valea Râpilor, Vârvu-.
- Din subst râpă (pl. râpe, râpi) ‘coastă abruptă
a unui deal; surpătură de pământ făcută de torente de
șuvoaie’.
RÁPÓC. Râpâcu Vânjenii râpă (109) - subst
venjen „lemn cu scoarță încrețită, cu frunza în forma
ca latei” I (109).
- Din subst. răpâc < râpă + suf. -oc.
RÁ$NICÉRIU „loc costos” I, „pantă, arător; îi
pământ șuăios, mai alboi” III (139).
275
RÂTU
V . și Valea Râșnicerului.
— Din subst *rășnicâr ‘pământ râșnit
sfărâmicios’.
RÂTÂȘU „un rât mic, un fânaț mic, dar frumos”
11(63).
V . și Fundu Rotașului.
- Din subst râtâș < rât + suf. -aș.
RÂTU șes, fânaț (163; 190; 246); șes, teren
arabil (67; 193; 206); șes, teren arabil și fânaț (72;
192); „începe unde-i șoseaua și merge până în
Crasna, de-o parte și de alta a văii Colițca” I (3);
„loc mai așezat nu-i deal, numai un pic de pantă, loc
mare, tablă faină de arat” I (8); „fânețe, loc drept și
în pantă” I (28); „loc drept ca un rât de vale”
I (123); „loc pe Valea Sălajului, e pe o vale care vine
de la Deja; e loc pentru furaje” II (168); „loc arabil,
au fost râturi mai multe” I (184); „loc de șes, lângă
Valea Mâții” I (188); „acolo îi rât numai, aproape de
sat Ioc aproape drepf’ 1 (207); „e între casele de pe
vale și Podu Ganii” III (220); „loc deluros, arător; a
fost înainte rât” II (257); „uliță; îi pe șes” (33); Râtu
între Văi „loc de șes, e între văi” I (187); -I Râtu
Tâurilor II „în centrul satului, un rât pe pantă” I (208).
Râtu Aghirâșului „rât loc drept îi lângă hotaru
Aghireșului” II (212) - v. Aghireș; - Americânului
„fânaț” I, „arabil; proprietarul lui a fost în America”
II (71) - Americana, por.; - Ardilénilor (288) - n.
grup ardileni < Ardilean, n. fam.; - Arinilor, „șes,
rât cosalău, loc bun de fân; au fost demult ceva arini
și așa a rămas” I (3) - v. Arin; - Armânului „tot din
șes face parte, îi capătu șesului” I (48) — Arman,
n. pers.; -Așchilâului „șes, fânaț; a fost cumpărat
de la așchileni” I (73) - Așchileu, sat în CJ;
— Bărcului „mai mult îi șes” I (32) - v. Bercu;
— Bârfii (3) - Barta, n. pers.; -Biciului (6) -
Bâciu, n. fam.; -Bacului (146) - Băcu, por.;
- Bejânului „îi în Groapa Mare, rât’ 1(11)- Bejan,
n. pers.; - Béncului „pantă dulce, dincolo de Berc;
îi zice rât da-i arabil” I (6) - Bencu, n. pers.;
- Bénii „rât îi și pădure” IV (289) - Benea, n. pers.;
- Blăghii (73) - Blaga, n. fam.; -Boârului (211;
212) - subst. boâr „cel care ținea taurii comunei” V
(212); - Bodișâii „fânaț, loc mai drepf’ I (71) -
v. Bodișeia; - Bâgătului (36) - v. Bogătu; - Bâncii
din Deal „rât și pădure” I (284) - Bonca, n. pers.;
- Bóntii „loc într-o lăture, cu rupturi, îi plantat cu
pomi” I (272) - Bonta, n. fam.; - Borzâșului „rât
loc drept” IV (68) - v. Borzașu; -Botésc „loc
așezat arabil; o fi fost boate multe, lemne” I (124);
- Bozünicului „șes, îi și fânaț și arabil; numele i-a
venit după numele cătunului” I (26) - v. Bozolnic;
- Brăniștii „rât fânaț” I (70) - v. Braniștea;
-Budénilor „rât dâmburos” II (111) - n. grup
budeni < Bude, n. fam.; - Buiécii „loc drept rât sub
Buiaca” II (177) - v. Buiaca; -Búrdii (76) -
Burdea, n. pers.; - Căilor „loc drept puțin, pășune”
V (279) - v. Calu; - Căoăciului „șes pe lângă malu
Someșului; a fost acolo un bărc, cred că l-a folosit
RÁTU
căoaciu care lucra la baron” I (143) - subst. căoaci
‘fierar’ < Căoaciu, spm.; -Cârlobăii (144) - v.
Cârlobaia; -cel Domnise „rât pe matcă, pe vale,
unde se întâlnesc Valea Răstolțului și Valea Pețului”
I (15); „loc drept, fânaț, șes pe vale, la marginea
satului, a fost proprietate domnească" I (199); - cel
Mâre (56; 129; 168; 169; 172; 191; 246; 281); -cel
Sătâsc „loc al satului, a fost pentru tauri” I (179) -
adj. sătesc, -Cernucănului sau -lui Moșu lui
Cernucăn (146) — Cernucan, n. fam.; — Cetii [cét'i]
„un pic de rât pe șes, cosalău” 1 (35) - Cetea,
n. pers.; - Cherpinéiului „loc drept, arător și fânaț,
lângă el este un loc numit Cherpinei” II (32) -
v. Cărpinel; —Chiții (148) — Cheța, n. pers.;
-Chipánii [fipáni] (111) - Chipana, n. pers.;
-Ciocăneștilor (76) - n. grup ciocănești < Ciocan,
n. pers.; -Cioróiului (31; 32) - V. Cioroiu',
~ Ciubăncii „rât a fost, acum îi arător; acolo a ieșit
Valea Ciubăncii, a fost mai mlăștinos” II (96) —
Ciubanca, sat în CJ; - Citirii „un pic de poiană între
Ciorgău și Ciocârlău” I, II (161) - Ciurea, por.;
- Clăștii „în partea de jos a Grepșii, rât; e fân cam
prost, șișcă, fân pentru cai” I (6) - Cloșca, n. pers.;
-Conésc „șes pe lângă vale, arabil” I (49) - adj.
conesc <Conea, n. fam.; -Coroábii II, III sau
-Corobiții I (55) - Coroabă, por.; - Cărții „rât,
fânaț” III (70) - v. Corfa', - Cricului sau Táietúra
Bălăjăștilor „pantă cu denivelări, cu praguri, pădure
și puțină poiană” II (287) - v. Crac; -Cucului
„tarla mare și de o parte și de alta a Văii Gropii Mari
până-n sat” I (6); „pantă, loc arător și pădure” I, II
(288) - v. Cuc; - cu Grópile „nu se poate cultiva
nimic pe el, îs tot gropi, numai fânaț ce mai este” I
(3); - Cuzăplăcului (33; 68) - v. Cuzăplac; ~ Dancului
„șes, cosalău și arător” I (30); „loc drept, merge
până-n Dânc” I (33) - Dăncu, sat în CJ; - de după
Salhij „o țâră de așezătură, da tot în pantă” II (287)
— v. Salhiju; - de la Moără „fânaț pe șes, a fost o
moară acolo” II (23) - v. Moară; - de pe Vale în
Sus (193); - de peste Vale „loc drept, cu grădini”
I (192); - de sub Fânățe (169) - v. Fânațu; - de
sub Grădini „loc plin de apă și rogoz” I (168);
„fânaț, loc drept, e foarte aproape de sat” I (169) -
v. Grădina; - de Sus I sau Conținu (*’] „loc drept,
fânaț, îi în capătu din sus al satului” I (264); - din
Cozăc „șes și un pic de pantă către șosea, panta se
ară și șesu se cosește” I (3); - din Fundătură „rât, îi
în Fundătură” V (175) - v. Fundătura; - din Jos
(27; 36; 190; 199; 213; 236); - din Sus (32; 213);
- Dochăștilor „teren drept, îi chiar în sat, pământ
arător” II (271) - n. grup dochești <Doca, n. pers.;
- Dólului „fânaț, loc drept, îi înspre Dolu” I (65) -
v. Dolu; -Dómnului „rât în afară de sat, a fost a
grofului” II (23); „loc de șes” I (25); - Drumurilor
II (74) - v. Drum; -Dúchii „rât, loc drept, șes”
I (212) - Duca, n. fam.; - Fâșii (70) - Fașă, por.;
- Firănului (56) - Firan, n. pers.; - Flórii „pantă,
loc arabil și fânaț” I (47); „pământ expropriat de la
276
RÁTU
baron” I (146); „loc drept, arabil; este și pădure de
goron și rât” I (264) - Florea, n. pers.; -Gâghii
„teren drept, un podereu, o întinsătură, nu-i câmpie,
îi mai mic” II (281) - Gaga, n. fam.; ~Găzdăc0ții
(146) - Găzdăcuța, spm.; -Ghidului „rât, teren
arabil” II (31) - Ghidu, n. pers.; -Ghiurcoăii (6) -
Ghiurcoaia, por.; - Glighii (27) — Gliga, n. fam.;
- Glódului „rât frumos, șes, de acolo începe Valea
Glodului” II (67) — v. Glod; ~ Gudtștilor (288) — n.
grup gudești < Gudea, n. fam.; - Hărșii (288) —
Harș(e)a, n. pers.; - Hérlii „pantă, pășune și puțină
pădure, a fost pădure faină, de stejar, dar au tăiat-o”
I, II (288) - Herlea, n. pers.; - Hărții (175) -Herța,
por.; -Hizii „rât lângă Coturi, îl desparte Valea
Almașului” 1 (34) - v. Hida; - Horii (288) - Hora,
n. fam.; -Húchiului „coastă mai lungită, acuma-i
pășune, a fost pământ arător” I (272) - Huchiu, por.;
- Husăriului „loc drept, se ține de Caba; fost a unui
boier pe timpul iobăgiei, un husar” I, II (161) -
Husar, spm.; - lépurelui „fânaț și teren arabil, loc
aproape șes, drept; s-au ascuns iepurii acolo pentru
că au fost răchiți” II (191) - v. Iepurele; - lâșchii
(283) - loșca, n. pers.; - i Vârvii „deal, fânaț; deal
nu prea mare” I (283) - Várva, n. pers.; - Izvórului
„este un rât drept și o fântână acolo” II (123) -
v. Izvoru; - îngrădit „e tot șes, a fost a unui boier” I
(188); Râtu-n Jos (70); -Jendăriului (27) -
Jendariu, por.; -Jichii „teren plat, șes pe lângă o
apă, pășune” II (75) - Jica, n. pers.; -Júpului
„pădure de fag, coastă” IV (289) - Jupu, n. pers.;
- Lâțului „pantă și șes puțin, pădure și pășune” I, II
(288); -Léchii „coastă cu ruptături, arător și mai
mult pășune” I (272) - Leca, n. pers.; -Léului
„arabil, este și drept și pantă, a fost numai rât” II, III
(207) - Leu, n. pers.; - Lichii „șes, teren arabil”
1(202) - Lică, hip. < Vasile, pren.; -Lilii „coastă
lângă Dumbrava, de acolo izvorăște Părău Lilii”
1(272) - Lilă, hip.; -lui Aléxa lui Iliuț (146) -
Aleza lui Iliuț, spm.; - lui Aurél (8) - Aurel, pren.;
-lui Bâidoc (271) - Baidoc, n. pers.; -Iui
Bărburăș (266) - Bărburaș, n. pers.; - lui Bénchio
(178) - Benchio < Benkö, n. pers.; — lui Bărți (3) —
Berți, n. pers.; - iui Búschi (57) - Buschi, por.; - lui
Căizer (178) - Caizer, n. pers.; - lui Călcâi (62) -
Călcăi, n. pers.; - lui Chiș Pal în Ciungi (146) -
Kis Pál, n. pers.; - lui C0rdiș (264) - Cordiș, n.
pers.; - lui Cúcii (288) - Cucii, n. pers.; - Iui Flec
(146) - Elec, n. pers.; - Iui Gábor (168) - Gábor, n.
pers; - lui Gheorghe a Domniții (146) - Gheorghe
a Domniții, spm.; -lui Gâștan - Grădina lui
Gdștan; -lui Gofói (283) - Goțoi, por.; -lui
Hinder (146) - Hinder, por.; - lui Hurdău (283) -
Hurdău, por.; - lui lăcob (153) - lacob, n. pers.;
-lui lănoș (283; 284) - lanoș, pren.; -lui Isăi
(159) - Isai, pren.; - lui Ișt0c (175) - Iștoc, por.;
-lui Julián de pe Vale (146) - Iulian de pe Vale,
spm.; -lui Lóghin (66) - Loghin, pren.; -lui
Mâier (246) - Maier, n.pers.; - iui Mârchiș (146) -
RÂTU
Marchiș, n. fam.; - Iui Mâriș (19) - Mariș, n. pers.;
— lui Márián (212) - Marian, n. fam.; — lui Mihăiu
a lui Timófii (146) - Mihaiu a lui Timofii, spm.;
- lui Ónu Zénii (146) - Onu Zenii, spm.; - lui Pici
(138) - Peci, n. pers.; -lui Petrișdr (4; 5) -
Petrișor, n. pers.; - lui Pileáu (283) - Pileau, por.;
-lui Pítiu =ícu lui Pftiu; -lui P6șcai (63) -
Poșcai, por.; - lui Rablău (146) - Rablău, n. fam.;
-lui Sáliján Victor (\A6) - Sălăjan Victor, n. fam.
și pren.; - lui Șăndor (77) - Șandor, n. fam.; - lui
Șimoai (31) — Șimoai, n. fam.; - lui Ștefân (23) -
Ștefan, pren.; - lui Șușbălic (36) - Șușbălic, por.;
-lui Tanasie (6) - Tanasie, n. pers.; - lui T6coș
(267; 269; 270) - Tocoș, n. pers.; - lui Trăiân (5) -
Traian, pren.; - lui Trifánu Zénii (146) - Trifanu
Zenii, spm.; -lui Țâlia Cózmii sau Cocoára lui
Țâlia Cózmii sau Cocoára Cózmii (146) - Țâlia
Cozmii, spm.; - lui Țâlia lui Rablău (146) - Țâlia
lui Rablău, spm.; -lui Văsălie lui Hiút (146) -
Văsălia lui Iliül, spm.; -lui Zaharie (138) -
Zaharie, pren.; - Lung „teren lung, are coastă pe
amândouă părțile, fănaț” I (273); „teren cam în
pantă, dar drept, neted și lung” II (281); - Lupii „un
dărab de loc din Valea Sacă, arător'’ I (272);
- Lupilor „loc mai șes, mai drept, platou” I (63) - v.
Lup-, -Măre (3; 11; 13; 18; 31; 38; 52; 202; 210;
211; 217; 253; 255; 256); -Máre Gropós „îi mai
fănaț, locu-i cam moale și cum calcă vitele
primăvara și toamna se face groapă și dacă se uscă
așa rămâne” I (3); - Mártii (40) - Marta, n. pers.;
- Măriânului (27) - Márián, n. fam.; - Miluânului
„șes, miezunie cu Miluani” I (73) - v. Miluani;
~ Mitru Văsălichii Flórii (257) - Mitru Văsălichii
Florii, spm.; - Mizgáiésc „fânaț, pantă” 1(16)- adj.
misgăiesc < Mizgai, por.; - Mógdii (207) - Mogda,
por.; — Mónului (12) - Monu, n. pers.; - Morărului
„rât, cosalău, a fost locul unui morar” I (121);
- Mârii (6; 30; 46; 62; 77; 124; 211) - v. Moară-,
- Mășului de pe Deal „rât, a fost a moșului de pe
deal. Rus Vasile, om bătrân” I (146) - v. Dealu-,
- Nădului (59) - Nadu, n. pers.; - Nâpoșului „loc
așezat, pășunea porcilor” I (94) - Napoș, n. pers.;
-Nâtului (6) - Natu, ; -Neâmțului (175; 186) -
Neamțu, por.; - Nédii (32) - Neda, n. fam.;
- Nichitésii (39) - Nichiteasa, spm. < Nichita, n.
pers.; - Nónii (284) - Nonea, n. pers.; - Nou (238);
-Oânii (173) -Oanea, n. pers.; - Obarșiii „rât, loc
așezat, îi vecin cu Obârșie, cu pădurea aia” II (27) -
v. Obârșia-, -Osóiului „fânaț, spre satul Osoi” I
(76) - v. Osoiu; - 0șvatului „tât, a fost a unui om
din Sâncrai, numit Oșvat” I (176) - Oșvat, n. fam.;
- Pândor „rât, loc deluros; a fost a unui om care a
fost pandor, adică jandarm, și așa i-a zis” II (257) -
Pandor, por.; - Pantfchii (98) - Pantica, n. pers.;
- Pâșcului (288) - Pașcu, n. fam.; - Păduriții „loc
de șes, arabil și fânaț” I (66) - v. Pădurița;
-Pârciâii „loc drept, fânaț, cam băltește” I (143) -
Pârcioaia, spm. <Pârciu, por.; — Pălii „rât, arător;
277
RÁTU
de la drum în sus îi o coastă la care îi zice Pelea” II
(31), „loc drept; este acolo o apă la care i-o zis
Pelea, o fântână cu apă foarte bună” I (32) - v.
Pelea-, — Pășterii (96) — v. Peștera', — pe Vale în Jos
„terenu de la sat în jos, pe Vale” I (193); - Picúiului
„șes; arabil; are o ridicătură ascuțită lângă el” II (27)
- v. Picuiu; ~ Piétrii „o bucată de teren în pădure;
este o piatră mare, un coltău singur acolo” I (273) -
v. Piatra; - Pilcului (14) - Pilcu, por.; - Pintâștii
(148) - Pinleasca, spm. <Pintea, n. fam.; - Pintii
(174) - Pintea, n. fam.; — Pfțului (257) — Pițu, por.;
-Pódului „loc drept, a fost fânaț” II (78) - v.
Podu2; -Pópii (9; 12; 26; 31; 32; 36; 52; 69; 125;
138; 148; 206; 271; 275; 281; 283) - subst popă;
- Pópii „un pic de deal; arător; a fost râtu unui om
pe care l-o numit Popa, dar n-a fost popă” I (266) -
Popa, n. fam.; -Pópii din Vlâșin (284); — Poștii
„rât loc drept; cândva a ținut poșta caii pe râtu ăsta”
V (217); -Purcărâții „învecinat cu Purcăreața
Mare, în partea de jos, fânaț” I (64) - v. Purcăreața;
- Rădului (272) - Rad, n. fam.; -Râțului (146) -
Raț, n. fam.; - Răcâșânilor „rât mare; a fost al unor
oameni pe care i-a chemat Răcâșan” L II (29) - n.
grup răcâșeni < Răcâșan, n. fam.; -Rătiindului
(32) — v. Rotundu; -Róiului „rât e un pic de
mlaștină, fânaț” I (284) - Roiu, por.; - Rușilor „se
zice că până aici au ajuns rușii mai demult” I (178);
- Sălcilor „șes, fânaț și arabil” I (73) - v. Salcie;
-Sârchii „pădure și pășune comunală, deal” III
(173); „a fost ceva rât înainte, acuma-i pășune” III
(174) - Sarea, n. fam.; -Sátului (25; 30; 34; 36;
59; 63; 73; 77; 210; 248; 252; 286) - v. Sat-,
- Săliștii „șes, a fost arabil și acuma-i pășune” 1 (59)
- v. Siliștea; -Sátésc „a fost a satului, acuma-i
arabil; teren pe mijloc ca o șa, în stânga și în dreapta
îi mai lăsat” I (2); „teren în pantă, cu pomi” I (282);
„rât arâtor” I (283); - Șamului „loc drept cosalău”
IV (288) - Samu, por.; -Sânmihăiului „arabil și
fânaț loc drept; a fost a Sânmihăiului și acuma-i al
nostru” VI (66) - v. Sânmihaiu Almașului;
- Sântămăriii (36) - v. Sântă Măria; -Sfâtului
„fost numai rât l-am spart” I (81); -Sfărășului „loc
arător, loc drept’ I (17) - v. Sfăraș; -Sfârcului (6)
- Sfârcu, por.; - Soănii „rât Șes” II (27) - Soanea,
por.; - Spánzului = Groâpa Spánzului; - Stâncii
„livadă, coastă mică” I (207) - Stancea, por.;
-Stáulelor = Stáulele; -Stobóru Mic „fânaț și
ceva arător, rât mai mult îi șes” I (32) - v. Stoboru;
- Strâmbii sau - Turdăii „un loc șes aci-n vatră, tot
de fânaț a fost lăsat’ II (60) - v. Păduriș; Turdaia,
n. pers.; -Strandi „un pârâu între două dealuri,
cosalău a fost și acuma a rămas pășune” I, II (91) -
v. Strâncea; - Șchiopoâie (257) - Șchiopoaia, spm.;
~Șc01ii (282); -Șiâbului „rât este și pădure” IV
(289) - Șiabu, por.; - Șoăimii (16) - Șoaim, n. pers.;
-Ștefănii (13)-Ștefana, n. pers.; -Ștefâștilor (271)
- n. grup ștefești <Ștef n. fam.; -Taurilor (208;
229; 251; 282); -Tăurilor sau -Sátului (286);
RÁTURÉL
-Tóurului (36; 164; 177; 207; 255; 258; 262; 272;
287) — subst, taur; ~ Todérii Pópii (246) - Toderea
Popii, spm.; -Tódului (287) - Todu, n. pers.;
- Tomucăștilor (288) - n. grup tomucești < Tomuța,
n. pers.; -Tótului „fănaț, loc mlăștinos, umed” 1
(28) — Tot, n. pers.; -Tronoăii poiană” III (283);
„rât cu pădure de tufă” I (284) - Tronoaia, n. pers.;
— Țigănului (207); -Țilfchii (125) - Țilică, hip.
< Vasile, pren.; ~Ț6idului (288) - Țoidu, por.;
— Úngurului (283; 284); ~ Úrsului „la capătul
Pântecoasii; acuma-i împădurit cu salcâmi” III (5) -
v. Ursu; -Văleănului (288) - Vălean, n. pers.;
-Văncidii „Vancea Simion a murit și a rămas
nevastă-sa” I (146) - Văncioaia, spm. < Vancea, n.
fam.; - Vărde (21) - adj. verde; ~ Viregoăii (175) -
Viregoaia, spm. < Vireag, n. fam.; - Vóinii (283) -
Voinea, n. fam.; -Vrăniții (145) - v. Vranița;
-Zahariii (246) - Zaharia, n. pers.; -Zăghfdului
(59) - v. Zăghidu; ~ Zălții sau Prúnii Podărăștilor
„un loc pe lângă drum, loc drept, rât” I (65) — v.
Zălța; ~ Zărâstii „fănaț, șes” I (59) - v. Zărastea.
Deasupra Râtului „teren arabil, puțină pantă”
(92); La Rât „fântână cu apă bună, izvor cu debit
foarte mare” I (199); La Rât la Făgădău „arabil;
acolo înainte o fost făgădău” III (114); Pe Rât la
Fântână „rât, cosalău, e o fântână acolo” I (130);
„pășune și un izvor” III (135); Pe Rât Ia Temetéu
(114); Pe Rât pe Vale „loc cu apă când plouă, rât”
IU (169); Sub Râtu lui Ion „o văgăună împădurită
cu arini” I (25) - Ion, pren.; Sub Râtu Mărcii „loc
mai ondulat, acum e livadă” I (166) - Mercea, n. pers.
V . și Capu Râtului, Dealu ~, Dosu Drumu de
la Râtu Florii, Drumu din Râtu Mare, Drumu la
Râtu Pintii, Fața Râtului, Fântâna de la Râtu
Ardilenilor, Fântâna din Rât, Fântâna din Râtu
Popii, Fundu Râtului, Goz de Rât, Groapa Râtu
Spânzului, leu de la Râtu lui Pitiu, între Văi la Râtu
Pelii, La Deal in Rât, Părău de la Râtu Chefii, Podu
Râtului, Șes către Râtu Chefii, Tabla de la Rât,
Tabla de la Râtu Chefii, Ulița Râtului, Valea
Râtului, Valea Râtului Petrișor, Vereș Rât.
Râturile șes, fânaț (56; 81; 136; 165; 174; 175;
190; 197; 223; 230; 243; 244; 246; 247); șes, teren
arabil (69; 155; 207; 233; 237; 248; 250; 269; 270);
coastă, teren arabil (6; 172; 215; 271); șes, fănaț și
pășune (10; 19); „șes, pășune, sânt și arătoare” I (5);
parte de sat (138); „marginea pe drumul care merge
la Cehu” I (166); „a fost pășune, acuma-i cosalău”
III (173); coastă, fânaț (229); pantă, arabil și fânaț
(232); „pădure pe un deal mic” II (234); „șes, arabil
și fânaț” II (256); „loc cam la deal, jumătate-i arabil
și jumătate îi plantație cu pomi” II (259); pantă,
fănaț (260); „îs pomi, deal; a fost mai mult fănaț
acolo” I (262); „acolo-i o vale și-i un pic de deal
de-a dreapta văii, fănaț și arabil” II (265); „un pic de
deal, sânt pomi și arabil printre pomi, a fost pădure
acolo, n-au fost râturi” I (266); „arător, face parte
din Călina” III (271); „teren pe lângă drumu țării,
până la Vale, arător” 1 (278); „loc cosalău, aparține
278
RÉCEA
de Grui” I, II (288); Râturile sau Șăsu (209);
Râturile = (La) Bărcău.
Râturile Borbăliștii „loc drept, fânaț, îi lângă
Borbăliște III (69); Râturi de Buciumi „loc drept, îs
râturi și arător, îs lângă partea de sat numită
Buciumi” I (259) - v. Bucium; Râturile de la
Izvorâș „cosalău pe Valea Sălajului” I (169) - v.
Izvorașu; - de la Moără „șes, arabil, a fost acolo o
moară de apă” I (231); - de la Rogoăze „fănaț; aici
crește rogoz” I (193) - v. Rogozu; - de pe Văle șes,
fânaț (169) - V. Valea; -de sub Pustă șes, fânaț
(205) — v. Pusta; ~ din Făță (237) - v. Fața; - din
Jos „șes, fost arabil și cosalău, dar acuma-i cam
pustiu” III (61); „cosalău, între șosea și valea
Horoatului” I, II (162); „șes, arabil și fânaț” I (247);
- din Sus (220); „loc drept, arabil și fănaț, îs din sus
de apă” I (247); - după Sat „fănaț, șes la marginea
satului” I (231); - Flórii „loc în pantă ușoară,
arabil” III (5) - Florea, pren.; - la Văduț „șes a fost
fănaț și acuma-i arabil” I (231) - v. Vădufu; - lui
Coceăn „niște râturi la marginea satului” 11 (174) —
Cocean, por.; -Mâri (138; 248); -pe Mărgini
„șes, în marginea satului, arabil” I (231); - Pustii
„pantă lină, arabil” I (6); -Vlăicului sau Grópile
Vlăicului „pantă lină, pășune și fânaț” I (13) -
Vlaicu, n. fam.
între Râturi „loc cosalău, mlăștinos” I (122);
Sub Râturi „loc arător, cu o coaste în capăt” II
(157).
V . și Coastea de Râturi, Drumu Râturilor,
Fântâna pe după Râturi, Groapa Râturilor, Moara
de Râturi, Pământu de la Râturi, Podu Râturilor,
Tabla dintre Râturi, Ulița Râturilor, Valea de pe
Râturi, Valea Râturilor.
- Din subst rât (pl. râturi) „șes” II (59); „fânaț pe
lângă vale” 1 (76); „loc de fănaț sau cosalău” II (13).
RÁTURÉL. Ráturélele „un pic de rât în Vale,
mejdă cu Fericea” III (156); pantă, teren arabil
(235).
- Din subst. ráturél (pl. râturele) <rât + suf.
-urel.
RÁTÚTU șes, fânaț (173; 179; 211); „șes, fânaț
și puțin arabil” III (61); „era un rât și acolo era un
tău” 1(178).
V. și Fântâna din Râtuț.
- Din subst. râtuț (pl. râtuțuri) < rât + suf. -uț.
RÉCEA sat, c. Vârțolf, 1326 Reche, 1348
Rethe, 1439 Rewchew, 1533 Rétse, 1548 Recse,
1549 Rethye, Rechye, 1553 Rechie, Rechee, 1568
Récze, 1644 Szilágy-Récse, 1651 Reczye, 1854
Récse, Rece (Suciu, DILT).
Răcea [răca] izvor, fântână (31; 124; 136; 133;
134; 140; 144); Răcea sau Fântâna la Răcea (148);
„arător, deal, a fost loc mai rece” I, „uliță, dos; a fost
cam rece” II (65); „teren arabil; e o fântână cu apă
rece" 1 (71); „capătu Fundăturii” IV, V (148); „loc
arabil; acolo îi o fântână care nu sacă niciodată, îi cu
apă rece” I (175).
 RÉCEA
V. și Dealu Recii, Dosu Drumu Fafa
Fântâna de su Dosu ~, Fântâna la Recea, Pârâu
Recii, Pe Osâi la Recea, Podu Recii, Ulifa ~,
Valea ~.
V. și Ciorgău Rece, Coastea —, Fântâna cea -,
Fântâna -, Părău de la Fântâna ~, Troaca ~.
- Din adj. subst. réce.
RÉCEA (n. pers.) v. Ulița.
RÉCEA MICĂ sat, c. Vârșolf.
RECHESTÉU „locu unde se-nchide sau se
oprește apa, pe Părău Baronului” I (89).
- Din subst. rechestéu, var. a lui răcăstău „o
dâlmă cu care ai rechestit apa, ai oprit apa și mere-n
altă parte” I (89).
RÉGE. Régele Pădurii sau magh. Erdő-király
„un lemn gros, un goron; ăsta nu s-a tăiat, că-i regele
pădurii” I (244).
- Din subst. rége (pl. regi).
REGHÍNA v. La ~.
RÉLI v. Pădurea.
REMEZÉU „teren arabil pe lângă Someș” I
(152).
- Din top. magh. Remezâ.
RÉNEA „loc deluros, fânaț și pădure” I (24).
- Din prob. n. pers. ~.
REPÁUSU [răpâyusu] „deal, numa pășune;
poate acolo s-o repauzat oamenii la lucru și
duminica la joc” II, „un platou drept” III (1).
- Din subst. repaus (pl. repausuri) ‘loc de
găzduire, de odihnă; adăpost’.
RÉPEDE v. Coasta, Podu1.
REPEZÎȘU „deal, pășune; îi un deal drept în
sus, abia te scobori pe el” I, „pantă înclinată tare” II
(266).
- Din subst repeziș (pl. repezituri) ‘pantă
abruptă, povârniș foarte înclinat; prăpastie’.
RESÉCI. Sub — „o parte de hotar, loc în pantă,
de-acum încolo tă cătă deal merem; jos, unde-i mai
drept îi arabil, mai sus fânaț” I (145).
RESTEHÉL. Sub Restehéle „pantă de deal,
pășune” III (37).
RÉTEA. Rétea Chișului [rét’a fișuluj] „vale cu
un părău, sânt izvoare multe” I (166) - Chifu, n. pers.
V. și Pârău de la Rețea.
— Din prob. n. pers. —.
RÉTI v. Ulița.
RETIȘA „uliță” I (166).
- Din top. Rétea + suf. -iță.
RÉJU v. Părău.
RÉVNIC v. Hornoiu.
REZÉRVÁ. La - „pășune, îi sub pădure, pantă
mică; a fost a unui boier pe timpuri” II (252).
Rezérvele „loc agricol; pământul a fost împărțit
la oameni” 1(163).
- Din subst. rezirvă (pl. rezerve) ‘rezervație’.
RÉZU „un răzor mare; acuma îs grădini; acolo a
fost satu cândva” 1, „a fost ca un fel de pădure,
păduriță” II (25); [răzu] „pădure și culme de munte”
[*] (267).
279
RÓGNA
Su Rez „loc ascuns” I (25).
Rézurile „locu de unde izvorăște Crasna, e către
Zălau” I (219).
- Din top. magh. Rez < magh. diai, rez
‘ridicătură, vârf; cf. și magh. réz ‘aramă’.
RÍCU v. Tău.
RIDÓN v. Ulița.
RILÁIU „loc arător, drept” [•], „acolo-i
cimitiru evreiesc și cimitiru de animale" IV (175).
RIMÉJU „o poiană mare, cu rupturi, a rămas
de pășune” I; „plantație de salcâm, arabil, izvor” II
(74).
V. și Părău Rimețelor.
- Din top. magh. Remete < remete ‘sihastru’
(Iordan, Top., 245).
RÍMILA v. Izvoru.
RÍSTA I sau Risteásca II „loc cu puțină pantă,
tare dulce arabil” I (270).
. - Din por. ~.
RISTÎNA v. Groapa.
RÍTCA „pădure de goron, carpen, pădure mare”
I (196); „loc de pantă” II (204), „un teren deluros,
dar nu-i așa pantă mare, teren arabil” I (222), „deal,
pământ arabil, da-i cam sur; prin mijloc trece Drumu
Ritcii care împarte toată tarlaua în Ritca de Sus și
Ritca de Jos” I (223).
Ritca de Jos (223); Ritca de Sus (223).
V. și Drumu Ritcii.
- Din subst. ritcă „pământ mai slab, argilos” I
(222).
ROÁTA „loc rotund împrejmuit de pădure; era
pășune, acum îi cu vie” VI (49); „loc drept, cosalău”
I (55); „loc înconjurat de două păraie care se varsă
în Someș, locu-i rotund” III (149).
Roáta Bogdănii „un pic de coastă, pădure” II
(11) - V. Bogdana-, - lui Chinceș „loc drept, arabil
și fănaț” [**] (264) - Chinceș, n. pers.; -Șinchii „a
fost arabil, acum este plantat cu nuci și pruni; toată
bucata asta este împrejmuită, vie, ca o roată” [*]
(217) -Șenchea, n. pers.
Pe Roătă „o parte de sat” III (70); „un trup
mare, pământ mai jos, arabil și fânaț; oarecând a fost
acolo numai o poieniță, roată cu pădure” I (146); Pe
Roătă = Părău R<5ții.
V . și Coastea Roatii, Dealu Fața Fântâna
cu Roată, Părău Roții, Rupturile Roatii, Soroșu ~,
Su Fața ~.
Roitele „acolo în pădure era tăiate tot cercuri de
pădure, tot roate” II (31).
- Din subst. roată (pl. roate) ‘teren în formă de
roată’.
RÓBA „un pic pe deal, teren cu fănațe” I,
„pământ arabil” II (184).
- Din n. pers. ~.
RÓBU v. Dealu.
R0CAȘ v. Icu.
RÓDINA v. Poiana.
RÓGNA, pop. Rómna, sat, c. lleanda', 1322
Rona, 1501 Profina, 1600 Rohna, 1730 Radna,
ROGOJÉA
Rogna, 115Q Rókna, 1760-1762 Rágná, 1854 Rogna
(Suciu, DILT).
La Rógna „loc drept ca pe palmă, pășune; îi în
hotaru Rognii, dar îi a buzășenilor” I (94).
- Din top. magh. *Rovna <sl. ravinü ‘șes’
(Iordan, Top., 99).
ROGOJÉA. Rogojélele „oleacă deal, oleacă
vale, arabil” I, „îi și părău” [♦] (230).
— Din subst. rogojeâ (pl. rogojelé) ‘bălușcă
{Omithogalum umbellatum)' (Borza, DE, 121).
ROGOJINA „pășune, are ceva izvoare, îi lângă
Poiana Puiului, e un părău acolo” I (126).
V. și Părău Rogojinii.
- Din subst. rogojină (pl. rogojini) ‘rogoz;
mlaștină’.
ROGÓZU fânaț (258).
V . și Părău Rogozului, Vâlceaua ~.
Rogoâzele „teren șes p-îngă Valea Răstolțului; o
fost rogoz oarecând” I (15); „loc drept, șes, înainte
era mai mlăștinos” I (48); șes (49; 202); „îi așa ca o
covată, fanaț; pe fundu acela se face rogoz” I (16);
„fânaț, șes și coastă” III (39); „fânaț, mejdaș cu
Pusta, lângă Valea Sântămăriii; se făcea un fel de
iarbă înaltă, de-i zice rogoz, loc lăpăstos” I, „teren
șes, fânaț” II (40); „din jos de Podișoare, arabil; a
fost rât înainte, rogoz de-ala ca pe tăuri” I (53); „loc
drept, apătos” II, „îi numa rogoz și pipirig” I (134);
fânaț cu rogoz, teren de lapast” I (204); „deal, arător,
îs și ogrăzi” I (262).
La Rogoâze „loc mai mocirlos, mlăștinos; este
și un părău” I (45).
V . și Fântâna la Rogoaze, Părău de pe
Râturile de la ~, Șesu Rogozii, Ulița de pe Rogoaze,
Ulița Rogozii, Valea Rogoazelor.
- Din subst rogoz (pl. rogoâze) „o iarbă mare și
Iată ca degetu, îi bună pentru cai” I (16).
ROGOZOÁIA „pășune, loc de coastă și de la
un Ioc în sus e pădure; e un pământ apătos, se face
rogoz” I (140); „părău larg, loc mlăștinos” I (143).
- Din subst rogozoâie < rogoz + suf. -oaie.
RÓIU v. Grădina, Părău, Râtu.
RÓJA „pădurice între văi, copaci mici” I,
„pădure și loc cu vie” II (195).
- Din subst. rója „un fel de fag” 1 (195).
RÓJOCUTU „fântână, aproape de familia
Roja” 1(167).
- Din top. magh. Rozsa-kút.
ROMAN v. Bercu, Coasta, Fântâna, Părău,
Picioru, Poiana, Râpa, Tău.
ROMÁN v. Ulița.
ROMÂNĂȘI, anterior Ungurăș, sat, c.; 1310
Egreeg, 1440 Egregh, 1587-1589 Egregy, Magyar
Egreg, 1733 Ungurâs, 1839 Unguras, Ungureăszu,
1850 Ungurasu, 1854 Magyar Egregy, Ungura}
(Suciu, DILT).
V . și Fântâna din Valea Lingurarului, Pârău
Ungurașului, Ulița-, Valea-,
N. și Drumu către Româna}, Drumu spre
Româna}i.
280
R0ȘIA
- Din subst română} (pl. românași); ungură}
(pl. ungurași).
ROMÂNESC, -EȘTI v. Părău, Temeteu,
Ulița, Via.
ROMÍTA sat c. Româna}i\ 1408 Romlott, 1460
Romloth, 1733 Romita, 1750 Romlot, 1854 Romlott,
Romita (Suciu, DILT).
V. și Drumu Romiții, Ulița ~.
- Din prob. n. pers. —.
ROMITÁNU v. Pășunea.
RÓMNA v. Rogna, Rona.
ROMN1ȘOÂRA „pădure, o țâr de față în
granița cu Romna” I (120); „o poiană între păduri,
pășune; demult s-au așezat acolo trei familii ș-apoi
au venit aici” I, „poiană; se zice că acolo ar fi fost
satu prima dată, apoi s-a mutat aici” II (122).
V. și Valea Romnițorii.
- Din top. Rágna, pop. Rómna + suf. -i}oară.
ROMÓCEA v. Părău.
RÓNA, pop. Rómna, sat or. Jibou', 1338 poss.
Rona, 1423 villa olachalis Rona, 1548 Ronya, 1584
Rhona, 1733 Rokna, 1854 Róna, Rogna (Suciu,
DILT).
V . și Dealu Romnii, Țiclu ~, Ulița Ronii.
— Din top. magh. Róna < róna < *rouna
<*rovna <sl. ravinü ‘șes, loc neted’ (Iordan, Top.,
99, 132).
RÓNCEA „loc arător și pădure” III, „îi mejdă
cu Banu” I (276); „loc arător, pe lângă drumu țării;
îi hotărâș cu Bănișor” II (277).
- Din por. ~.
RÓNTC v. Ulița.
RÓPOG v. Togu.
ROSTOCUȚA „pășune; adăpătoare la vite și la
oi” I, „loc sub formă de potcoavă, că Someșu-i în
curbă; acolo intră vitele la apă” II (101); „e pe lângă
Someș, o fi fost ceva răstoacă” I (105).
— Din subst. rostocilță (pl. rostocuțe) < răstoacă
+ suf. -uță.
ROȘÂȚA I sau La Roșăță II „deal, pădure și
pășune; o fost pământu cam roșu pe-acolo” II (31);
în Rușăța I, II sau Pe Rușăță „arător, îi pământ
roșu, un fel de moiitură” I, II (161).
- Din subst. roreâță (pl. ro}eți) ‘culoare roșie,
roșeală’.
R0ȘCA „șes, arător, îi pământ mai roșioi, cu
năsip învăliC II (155); „loc arabil, loc drept, îi
pământ mai roșcat” II, „pământ mai lipicios,
roșietic” III (156); „pământ arabil, îi pământ roșu” I,
11(161).
- Din subst râ}că < ro}u + suf. -că.
R0ȘCA (n. pers.) v. Părău, Ulița, Vălceaua.
ROȘCĂU v. Părău.
ROȘEN1 v. Dâmbu, Părău, Ulița.
ROȘEȘTI v. Togu.
R0ȘIA „poieni cu pășune” I (75), „uliță, e
pământ roșu” I (151).
 ROȘIOÂ1A
Roșiile „deal, pășune; a fost plin de vii, erau
struguri roșii numa și cireșe, când te uitai vedeai
numa roșu” II, III (207).
- Din adj. subst. roșie (pl. roșii).
ROȘIOÂJLA v. Ograda.
ROȘI0R. Roșiorii „teren arabil, pustiu, pantă
dulce” I (47).
Pe Roșidri „loc în pantă dulce, un deal cu arină,
pământ arabil” II (187).
V . și Fântâna de la Roșior.
- Din subst roșior (pl. roșiori) ‘dim. al lui
roșu’.
ROȘTARU „loc deluros și cu gropi, teren
arabil” I, „loc de coaste cu rupturi” II (172).
- Din top. magh. Rossztar < rossz ‘rău’ + tar
‘pleșuv’.
R0ȘTELECU „loc de pantă, teren arabil” II
(235); Roștelecu „pantă, arabil; o fost pădure acolo”
I (240).
- Din top. magh. Rossztelek < rossz ‘rău’ + telek
‘teren’.
ROȘU „este un izvor mare acolo, pantă,
cosalău; a fost a unui om Ia care i-a zis Roșu” II
(27).
V . și Dâmbu Roșului, Fântâna la Roșu, Fântâna
Roșului, Fundu Groapa Pădurea ~, Pârâu
Podu ~, Tufele ~.
- Din n. pers. ~.
ROȘU, -IE v. Calea, Coasta, Cornu, Dâmbu,
Dealu, Drumu, Fântâna, Izvoru, Lutu, Osoiu,
Pământu, Părău, , Prun, Răchita, Râpa, Țărmu,
Valea.
ROTILA „pădure, îi un vârv de deal, îi rotund”
11(174).
Sub Rotilă „teren arabil, coaste, acum îi
pășune” II (174).
- Din subst. rotilă (pl. rotile) < roată + suf. -ilă.
ROTOȘ v. Valea.
ROTÚNDU „puțină pantă, lângă Vale; are o
groapă, nu adâncă” I (146); Rătiindu „deal rotund,
mai la vale arabil, mai sus îi pădure” I (62), „deal
așa, mai rotund, pășune și pădure” I (63); Rătiindu
III, V sau Rătundurile II, [*] „loc drept, arabil,
frumos; îi ca un fel de cerc" IV, „șes rotund” V (99).
Rătdndu lui Țilia Cózmii „loc drept, tablă
frumoasă, tot pe lângă drum, arabil” I (146) - Țilia
Cozmii, spm.
Sub Rătiindu „coaste și puțin șes, arabil” I (32).
V. și Buza Rătundului, Coastele Rătundului,
Râtu Rătundului.
V. și Dâmbu Rotund, Dealu Rătund, Pădurea
Rotundă, Poiana Rotundă, Via Rotundă.
Rotunda „șes, teren arabil; îi un drum care-1
ocolește, o curbă” (61); Rătunda „pădure mică,
numa goroniște, îi făcută așa, roată” I (4); „îs două
năși într-o pădure, îi o poiană rătundă, fânaț” I, II (85).
V. și Dealu Rotunzii, Fața Rătunzii, Părău
Rătunzii,
281
RUG
- Din adj. subst. rotund,-ă.
RÓUCIL v. Pădurea.
ROVAZLÍCU „teren arabil pe un deal” II
(193); Róvoslicu „pășune pe vârvu unui deal” I, „loc
cu vulpi” 11(189).
- Din top. magh. Ravaszlik <ravasz ‘vulpe’ +
lik ‘gaură’.
RÓVINA [ród'ina] „parte de hotar pe sub
Meseș, pantă către pădure” II (1); „un loc mai lăsat”
I, „o dungă între păduri, loc mai lăpăstos” II, „loc
mai șes, ține apa” [*] (39); „o parte a unui versant de
deal, coastă” I, II (46); „Ioc așezat, șeștină în
marginea din sus a satului; îi loc apătos, izvoros” II
(97); „câmp, sânt izvoare la vârv” I, „puțin pe pantă,
jumătate mlăștinos, cură apă ruginoasă” IV (107);
„loc drept, arător și fânaț; este și mlaștină” I, „o
așezătură” II (129); „teren drept, de vale, a fost
numa băltărie” I, II (136); „loc cam șes” I (144);
„loc drept, pășune” II (264); „loc mai costos, arător”
I (273); „coaste mai rea, arător și legheleu” II (279);
„loc drept, fânaț; îi loc mai mlăștinos” IV (288).
Rővina lui Lăibiș „Ioc arător și fânaț” II (107) -
Laibiș, n. pers.
Sub Rdvină „teren drept, îi un fel de ajag negru”
111(138).
V . și Coasta Rovinii, Părău de pe Rovină,
Părău Rovinii, Poiana lui Rovina, Sub Coastele
Rovinii, Tău ~, Ulița Valea ~.
Róvinele „loc mlăștinos" I (209); „loc arabil pe
lângă Crasna” IV (219); „teren apătos” I (236);
Róvinile „pădure, îs și mlaștini” I (76); „pădure de
stejar, pantă” I (84); „pășune” [♦] (262).
Sub Róvini „loc arător și fânaț sub o tăietură” I
(76); „coaste bolundă, țâpișe; are mlaștini de nu-1
poate ara nimeni, îi și cu rogoz” II (84).
V . și Viile din Rovine.
- Din subst rovină (pl. rovine, rovini) Toc
apătos, mlăștinos’.
RÓZA v. Dealu.
ROZÁLEA v. Porlașu, Prun.
RUBINÉLU „coaste, teren arător, lângă pădurea
Rubin; o fost smidar, l-au curățat oamenii” II, „a fost
pădure cândva” ül (271).
- Din top. Rubin + suf. -el.
RÚBINU [rúbd'inu] „pădure mare, de fag,
mesteacăn, puțin rășinoase” II (271).
V. și Fântâna din Rubin.
- Din adj. subst rubip ‘roșiatic’.
RUDÁIA v. Dosu.
RUDÎȚĂ, Rudfțele „acolo fiecare o avut o
părticică unde se cultiva cânepă” III (99).
- Din subst. rudiță (pl. rudițe) < rudă + suf. -iță
‘prăjină’.
RUG. V. și Coasta Rugului.
Rúga Rogóza „loc drept, între dealuri; a fost
plantat niște spini cu fructe ca merele pădurețe, da
roșii, câcădări, erau tare bune de compot și de
dulceață; fost-a și rogoz bugăt” I (228).
RÚGETU
Rúgii [rúji] „dedesupt la Dâmbu Rugilor, arabil
și fănaț” I (15); „pădure de fag, fănaț și arător, sânt
și rugi pe-acolo” I (54); „fănaț și cu pomi” II (55);
„teren de pășune, o poiană între păduri” I (115);
„coastă lângă sat1’ [*♦] (125); „pantă, pădure, pășune
și arabil” I (289); Rúgii sau Deălu Rúgilor „loc
pădureț cu rugi ce fac zmeură” I (71).
între Rugi „loc de șes, teren arabil” I (236).
V . și Coasta Rugilor. Dâmbu ~, Fântâna —,
Părău
- Din subst. rug, cu var. rugă (pl. rugi) „măceș”
III (54); „tufișuri care fac zmeură și cacadări
(măceșe)” I (71); „trandafir sălbatic” I (115); „tufe
de muri” [»*] (125); „spini” I (236).
RÚGETU [nijet] „poiană în pădure” I, „sânt
rugi acolo” IV (44); „pantă de deal” I (48); „loc în
pantă, pășune” I (90); „pășune; au fost cândva rugi
acolo, da-i iertuit amu” I (246).
Pe Rúget I sau Deălu Răgetului [*] „pășune; e
rug sălbatic, face câcădări” I (102); Sub Răget „loc
drept, arabil” I (102).
V . și Cărările Rugetului, Dealu ~, Fântâna din
Ruget, Picioarele Rugetului.
- Din subst. rugét <rug + suf. -ei Toc unde
cresc rugi’.
RUGINĂ. V. și Părău Ruginii, Valea
Ruginile „loc cam șes, se adună apele de pe
toate dealurile, nu se face iarbă, numai un fel de
rogoz; acolo stă apa și se roșește” I (275).
V . și Părău Ruginilor.
- Din subst rugină ((pl. rugini) ‘pipirig’.
RUGINOÁSA, pop. Lăpăg, sat, c. Cuzăplac,
1521, 1523 poss. Lapwpathak, 1652, 1670 Lapu
Patak, 1733 Lapo, 1750 Lapupatak, 1760-1762
Lapustpatak, 1850 Lapu, 1854 Lapupatak, Lapu
(Suciu, DILT).
V . și Drumu la Lápug.
Ruginoása [rujinpsa] „deal cu pădure; acolo o
stat zice-se urieșii” II (9); „pădure de carpin; apa îi
ruginită acolo și pe unde mere se depune ceva
rugină” II (31); „pășune pentru vite; este o fântână
cu apă rece” V, VI (32); „pantă surpată, puțină
pășune, era apă care ieșea din pământ era roșie de
pe cărbuni” I (59); „loc arabil, nu-i chiar șes, da-i
loc bun” III (61); „un fundalău de unde curge apă
ruginoasă” III (116); „pădure de goron; acolo sânt
izvoare cu apa ca arama, galbenă” I (125); „pădure
spre Cliț, în ea curge Părău Băii” II (139); „deal cu
pădure, are și o poiană cu pășune” L „vine un părău
mai rugi nos” I (140).
După - „puțină pantă, loc arabil” I (53).
V . și Coastea Ruginoasii, Drumu ~, Fântâna de
la Ruginoasa, Fântâna din Gura Ruginoasii, Fundu
Ruginoșii, Gura Ruginoasii, Părău Valea
Ruginoasă. Valea Ruginoasii.
- Din adj. subst. ruginâs, -oasă.
RÚIENU „teren arabil” II (75), „loc în graniță
cu satele Căprioara, Călacca” I (78), „teren cam
pantă și după ce urcă puțin e drepf’ I (80); „coaste
282
RUPTÚRA
cu pădure, s-o tăiat pădurea” II (134); „teren în
pantă, cam fuge, îi așa, alunecos” I (148).
V . și Drumu pe Ruien.
- Din subst. rtlien, var. lui ruin ‘numele unei
plante cu flori albastre’ (Borza, DE, 165).
RUIOÂSĂ v. Piatra.
RUJA „deal, dâmb mare” I (76); Rújea |rujț]
„groapă, fănaț” II (35).
Sub Ruja „teren arabil, sub dealul Ruja” I (76).
V . și Dealu Rujii, Fundu —, Vâlceaua
- Din n. pers. ~.
RUJÁN v. Peștera.
RUJÁNA v. Poiana.
RUJÉNI. în - „poiană, sânt acolo și peri buni”
V (98).
- Din n. grup ~ < Ruja, n. pers.
RUJENÚJ v. Lazu.
RUMÁTU „deal, are vârvu cel mai înalt; fânaț
și pădure” II, „deal mare, ține de Meseș” IV (279).
V. și Părău Rumătului.
RUMÂNEÂSA „loc gropos; cosalău mai mult”
1(77).
- Din spm. ~.
RUNCȘ0R. Rânș6ru Măre pantă, fănaț (281)
— adj. marc, Rânșoru Mic „altă pantă, mai în jos,
fânaț” III (281) - adj. mic.
V . și Valea Rănșorului.
Runcșoărele III sau Rânșoărele fi sau Pe
Runșoăre I „un platou mic cu hârtopi” I, „un loc
întins, cu hârtopi, cu știoluri, gropi unde să bagă
apa” II, „loc cu hârtopi, cum l-o mâncat apele; a fost
pădure, dar a tăiat-o” III (138).
- Din subst. runcșâr < runc + suf. sor.
RÚNCU „pășune, loc drept între păduri” I (47);
„un platou înconjurat de păduri și de stănef’ I (93);
„coaste, are pădure și pășune” I (96); „loc mai
frământat, pășune” III (107); „e puțin înclinat” 1
(109); „un țâclău de deal, o rădicătură, cu stani de
piatră, îi cu pădure” II (111); „o pădure” II (125); „îi
ca un deal, îi arător” I, „a fost pădure și s-a tăiat” II
(132); „deal, pădure de fag” I (264); Rúncu
= Cioncașu.
După Runc „pădure de fag, carpen” I (132);
Sub Runc „pășune, loc mai întins” II (111).
V . și Colnicu Runcului, Dealu ~, Dosu ~, Fața
~, Gura Văii ~, Părău ~, Poniță ~, Sub Dos la Runc,
Valea Runcului, Vârvu-.
Rúncurile „teren cam pe coaste; a fost pădure” I
(129); „pădure, sânt și poieni, pământ arător pe ele”
I (133); „pădure bătrână” III (136).
- Din subst runc (pl. runcuri) Toc într-o pădure
unde copacii au fost tăiați, au ars sau au fost
doborâți de vânt, întrebuințat ca pășune sau ca ogor;
câmp unde pasc vitele; poiană în pădure sau pe o
coastă de deal’.
RUPÁNU v. Unghiu.
RUPTÚRA „râturi; a fost ceva râpă pe care o
rupea apa” I (207); „un fel de pantă, dar mică" I
(209); „ruptură, acum vreo câțiva ani așa s-o rupt ca
 RUPTUREÁ RÎIȚI

ca la cutremur” I (225); „loc înclinat, s-a tot rupt
terenu acolo” II (269).
Ruptura Bórzii sau Coásta Bórzii „o ruptură
așa hâdă, din Borza, ca zidu casei, numa cu funia
poți veni jos” I (3) - v. Borza\ ~ din Unocoár „o
ruptură, un perete, niște stâncă așa, moale, nu-i chiar
piatră, o poți ciopli” I (3).
După Ruptură „coastă, loc de dos, îi după un
deal” I (56).
V. și Câmpu Rupturii, Dealu Dosu
Pășunea de la Ruptură, Valea Rupturii, Vârvu ~.
Rupturile „pășune, un fel de pantă, s-o rupt
terenu acolo” II (27); „deal potrivit, teren arabil, s-o
tot rupt” IV (58); „nu-i nici pantă, nici șes, îi locu
mai zdrențuros, mai rupt” II (64); „teren ce s-o cam
rupt” III (100); „e rupt și dus pământul, pământ
fugitiv” I, „poiană” III (115); „pământ rupt, fugitiv,
îs mlaștini acolo pe el, coaste” II (174); „îs și rupturi
multe acolo și arabil” I (247); Rupturile sau în
Rupturi „loc cu alunecări de teren” I (77);
Ruptúrile =în Hâituri; Râpturile „teren rupt,
fugător, alunecă” I (81); Rapturile sau Pe Rapturi
„surupături” I (108).
Ruptúrile Roátii „râsipituri” III (25) - v. Roata;
Ruptúrile lui Simión „teren în trepte, cu rupturi”
III (111) - Simion, pren.
în Ruptúri „loc abrupt, este acolo o râpă și
tufișuri” I (3); între Ruptúri teren arabil (34); La
Ruptúri „un loc rupt, arător și fânaț, s-o tăt rupt
dealu acolo” II (27); „pădure și pășune, acolo s-o
rupt pământu” II (32);
V. și Părău Rupturilor.
- Din subst. ruptură (pl. rupturi) ‘teren abrupt,
cu eroziuni; surpătură’.
RUPTUREÁ. Rupturélele teren cu alunecări
(77).
- Din subst ruptureá (pl. rupturele) < ruptúrá +
suf. -ea.
RUS sat, c.; 1366 Wruzmezeu, 1381 Oruzmezeu,
1508 Orozmezew, 1733 Oroszmező, 1750 Russi,
1850 Ruszu, 1854 Oroszmező, Rus (Suciu, DILT).
V . și Valea Rusului.
- Din n. pers. - sau n. etnic rus (pl. ruși).
RUSALÍM v. Lunca.
RUSÁN v. Prundu.
RUSÁNDA v. Părău, Poiana.
RÚSCA „teren drept, arabil” I, loc drept, pe
lângă vale” II (204).
- Din subst. ruscă (pl. rusce) ‘deal, râpă (cu
pământ roșu); drum peste deal’.
RUSCÁI v. Părău.
RUSOÁIA „șes, arabil; acolo a stat o femeie, a
fost văduva unui om pe care l-a chemat Rusu”
IV (217).
- Din spm. - < Rusu, n. fam.
RUSOÁIE v. Fața.
RÚSU v. Dâmbu, Dealu, Fântâna, Grădina,
Groapa, Iertașu, Ograda, Pădurea, Părău,
Poiana, Via.
RIJȘCA „teren arător, e într-o dungă și e bun”
1(167).
Din subst. rușcă ‘steliță; rușă, rujă’.
RUȘCÂI v. Părău.
RtlȘCĂ v. Unghiu.
RUȘI v. Dealu, Fântâna, Lunca, Poiana, Râtu,
Ulița.
RLIȚI v. Groapa.
 s
SABÓU, Sábou v. Coasta, Togu.
SÁCA „părău care nu are debit permanent,
numa când plouă; pădurea din preajma părăului” III
(37); „un părău, n-are izvor, merge spre Stâna, se
varsă în Valea Agrijului” I, „un pământ sclab, șuau
și ajegos” II (38); „pădure mai mult” III (39).
V. și Coasta Sacii, Dealu Dosu din Valea
Saca, Fața din Valea Fântâna de la Gura Săcii,
Fântâna Saca, Gura Săcii, Moara Saca, Părău
Săcii, Valea-, Vălceaua Sacă.
— Din adj. subst sec, seâcă, cu var. sâcă.
SACADÍCU „deal mărișor, are o spinare
ascuțită” I, „un dâmb rău, un ou cu piatră” III (139).
- Din subst sacadic „loc sec, fără iarbă” II
(139).
SACALAȘU „pământ arabil, îi și față și dos” I
(240).
V. și Dosu Sacalâșului, Drumu ~, Fafa
Valea
- Din top. magh. Szakadás.
SĂCOTĂ v. Dealu.
SÁCU III sau Sácu Glódului II, III „șes lângă
Someș; Someșu face o mare curbă” III (105); Sácu
Glódului „șes, arător” II (93); în Sac I sau Sácu
Glódului II „Someșul și-a schimbat cursul, merge
sub formă de potcoavă” II (101) - v. Glodu.
V . Fundu Sacului, Gura
- Din subst. sac (pl. saci) ‘loc curbat sub forma
unui sac’.
SÁCU (n. pers.) v. Tău.
SÁICA v. Câmpu.
SALÁICA „deal și loc drept, în sat, arabil” I
(263).
- Din subst salâică, var. a lui sălăică (pl.
salăici) ‘seceră (instrument agricol)’.
SALAȚÎG v. Sălățig.
SĂLCIE, Sálce. V. și Părău Sălcii.
Sălciile sau în Sălci „loc drept, arabil; au fost
sălci când a fost a baronului” I (43); Sălcile „loc
drept arabil și fânaț; au fost ceva răchiți, că alea-s
sălci” I (53); Sălcile „o groapă” I, „fănaț și arător” II
(73); „loc de față, pământ intre două păraie și un
deluț; arător și cosalău” I (96).
în Sălci III sau între Sălci I „o fost sălcărie, un
loc mai lăpăstos, un ieri, loc unde stă apa” III (283).
V . și Dealu Sălciilor, Fafa Sălcilor, Râtu
Valea
284
— Din subst sălcie, cu var. sălce (pl. sălcii,
sălcii) ‘specie de arbore’.
SALHÍ JU „deal în formă de ou, rătund, ca un
glob; pădure” II (287).
V . și Vârvu Salhijului, Râtu de după Salhij.
SAMAZLÁU „pământ arabil, are un pic de
pantă; este ș-un izvor acolo, minunat de bun; îi zice
așa de la izvora acela” I (209).
V . și Fântâna Satnazlăului.
— Din top. magh. Samoslâ.
SAMFIRA v. Grădina.
SAMOÍLÁ v. Poiana, Vălceaua.
SAMSONÉNI v. Via.
SÁNDU v. La ~.
SANTÂU v. Valea.
SARAȘCIITA I sau Sălășcuța II „groapă,
arabil și fânaț, e și o vale; când plouă mai mult vine
la Aștileu, spre Borșa” I (73).
- Din top. magh. Szárazkút < száraz ‘sec’ + kút
‘izvor’.
SÁRCA v. Drumu, Iertăoiu, Ograda, Râtu.
SARCÁU v. Dosu, Fața, Valea.
SARDÂU v. Coasta.
SÁRE v. Dealu, Valea.
SARHÍJA „șes pe lângă vale, loc arabil” I (44).
V . și Coasta Sarhizii.
SASÁU „deal împădurit; este mult susău” I, II,
„pantă, loc amestecat fănaț și arabil a fost amu-i
pășune” III (69).
V . și Dâmbu cu Sasău.
- Din subst. sasău „o floare albastră care se
pune pe la nunți și pe la înmormântări; are o frunză
verde, lunguiață, îi verde și vara și iama” UI (69).
SÁSCA v. Groapa.
SÁSU v. Cotu, Părău, Via.
SAT. Sátu Bătrân „teren arabil, pantă dulce,
vechea vatră a satului Ortelec” III (1); „locu unde o
fost prima dată satu, acuma-i gol, îi o vale între două
costi, ca o covată” I, II (43); ~ din Jos „parte de sat
de la biserică din jos” IV (288); - din Sus parte de
sat (288); - Mic parte de sat (253); - Nou „un fel de
cătun și terenu pe lângă el” I (75); „o poiană între
păduri; o fost căsi cândva” II (155); „un loc între
niște păraie; acolo a fost satu” I (159); - Pustii „un
loc sub Bogdănelu, acolo a fost satu mai demult” II
(159); „îs grădini, acolo a fost cândva sat ș-apoi l-o
 SAV
părăsit” III (173) - adj. pustiu', -Rău „loc unde a
fost satul și a umblat necuratul și apoi s-a mutaf ’ I
(174).
Deasúpra Sătului „coastă în față, arător” I (95);
Din Jos de Sat parte de sat (2); șes, teren arabil (52;
77; 102); Din Sus de Sat pantă, teren arabil (34; 69;
141; 169); După Sat șes, teren arabil în apropierea
satului (18; 56; 99; 110; 119; 129; 149; 156; 165);
pantă, teren arabil lângă sat (58; 141; 229); uliță,
parte de sat (91; 100; 103; 114; 138; 152; 161);
După Sat - Pământurile la Temetău; După Sat la
Vale „pantă dulce” I (169); Pe Sat în Sus uliță
(193).
V. și Capătu Satului. Capătu Satului din Sus,
Capu Cărarea spre Satu Bătrân, Coasta ~, Dealu
Dosu —, Drumu —, Fântâna din Jos de Sat,
Fântâna în Sat, Fântâna Satului, Fundătura —,
Grădina ~, leu ~, Izvoru din Sat, în Grădini în Sat,
Lazu Satului, Mijlocu ~, Moara Pădurea
Părău Pășunea ~, Pe Drum prin Sat, Podu din
Râtu Satului, Râturile după Sat, Tăietura Satului,
Ulița ~, Ulița de după Sat, Ulița din Capătu Salului,
Valea ~, Valauăle ~, Vatra Viile ~.
între Săte teren arabil între Borza și Prodănești
(44); între Săte sau Printre Săte (50); între Săte
„Ioc arător și cu case între Hurez și Ponița” II (287).
- Din subst. sat (pl. sate).
SAV v. Beța, Cotroapa, La ~, Lazu, Părău,
Soroșu, Valea.
SÁVA v. Groapa, Locu, Soroșu, Uricu.
SAVÍN v. Lazu.
SÂBOIEȘTI v. Părău.
SÁCÁGA „o poiană în mijlocul pădurii, fânaț”
11(72).
V. și Fața Săcăgii.
SĂCĂRU v. Valea.
SĂCĂDĂIA „un deal cam rotund” I, II, „un
teren mai drept pe vârvu dealului, umituri; îi zice
așa c-o fost pământ care a fugit’ IU, IV (162).
- Cf. subst. săcădâș.
SĂCĂDÂȘU „un teren frământat; trece prin el
Părău Săcădașului” [♦] (93); „un deal” I, „teren mai
slab, mai rău, arător; îi săcădit, îi mai sterp” II (95);
„un teren slab, pământ rău” III, IV (97); „loc drept,
pe lângă Someș” II (103); „o poiană între păduri” I,
„sânt și ceva rupturi” II (110); „poiană mare și
pădure de stejar” I, „pantă cu umituri” II (113); „o
coaste întinsă” I, „loc costos, au fost ceva izvoare” II
(128); „acolo se tot rupea pământu, loc de pantă” I
(190); Socodâșu „un teren mai rupt, fuge tot”, „îs
niște rupturi acolo, pantă, loc pustiu” II (210);
S6codașu „pantă” I (200); „deal mare; a alunecat
pământu, îi rupt încoace și-ncolo” I (221).
Săcădâșu lui Dihoru „șes pe lângă Someș; era
pământu lângă apă și-l rupea Someșu, îl săcădea” I
(138) - Dihoru, por.; - lui Nístor (113) - Nistor, n.
pers.
' V. și La Stan în Săcădaș, Părău Săcădașului.
285
SÁLÁTRÚCU
— Din subst. săcădâș, cu var. socodâș (pl.
săcădașe) < magh. szakadás ‘ruptură’.
SĂCĂTOĂIE v. Ulița.
SĂCĂTÎIRA v. Secătura.
SĂCĂTÎIRA cătun, sat desființat, înglobat în
satul Popteleac, c. Gârbou.
- Din subst. secătură.
SĂCIOÂRA „părău mic și teren arabil, loc
neted într-o groapă” I (18).
Săcioăra Măre „doi craci cu apă, care se varsă
în Valea Almașului; este o limbă de apă, pământ
între două poduri” II (18).
V. și Dosu Săciorii, Fața —, Părău
- Cf. top. Saca.
SÁCU v. Via.
SÁCÚIA v. Părău.
S.ÁCÚHJ „pădure de fag, coaste” IV (289).
V . și Părău Săcuiului.
— Din subst. săcui (pl. săcuie) ‘săculeț; traistă;
trăistuță’.
SĂLĂJU „rât mare” I, „îi zice așa pentru că e pe
lângă Valea Sălajului” II (165), „râturi; aici curge
Valea Sălajului” I (166); „vale mare, vine de la
Zălau, de ia Meseș, se varsă în Someș” I (175); „șes,
umblă apa pe el, îi rât, îi o vale” I (177).
Piste Sălâj „teren arabil, loc în pantă” I (169).
V . și Moara de la Podu Sălajului, Podu —,
Valea ~.
- Din top. magh. Szilágy (> Sălagiu) < szil ‘ulm’
+ suf. -agy (Drăganu, Rom., 418); cf. și Iordan, Top.,
104.
SĂLÂȘA „teren cam ondulat, arabil” I, II (51);
„fânaț în pantă, e ca o covată” I (154).
V. și Părău Sălășii.
- Din top. Sălașu + suf. top. -a.
SĂLÂȘU „o fost un singur sălaș, un mormânt de
piatră” I (143); „deal mijlociu, cu vie" I (221); -I
sau Sălâșurile II „pantă pe dos, arabil" I, „a stat
cineva acolo, acolo s-o săluit” II (250).
V. și Coastea de Sălaș.
— Din subst. sălâș (pl. sălașe, sălașuri) „unde se
doarme, loc pentru dormit” I (221); ‘adăpost; culcuș,
locuință provizorie’.
SĂLĂJĂN v. Groapa, Râtu, Via.
SĂLĂJF.LU „rât cu apă, dar numai când plouă,
în rest e cosalău” 1 (165).
- Din top. Sălaj + suf. -el.
SĂLĂJÎCNI, pop. Curitău, sat, c. Bocșa-, 1455
Ewkeritho, 1475 Ekeritho, 1566 Oláh Ököryto, 1648
Ökörito, 1850 Küritő, 1854 Oköritö, Chiriteu
(Suciu, DILT).
V . și Drumu la Curitău.
- Din n. grup sălăjeni-, cf. top. magh. Óköritó
< ökör ‘bou’ + itó ‘adăpătoare’.
SĂLĂJENI v. Labu, Ulița.
SĂLĂȘCÎIȚA v. Valea.
SĂLĂTRLJCU „loc arabil și cu tufe, pantă” I
(76).
SĂLÂȚÎG
- Din subst. sălătruc ‘cotitură a unui drum’.
SÂLĂȚIG, pop. Salațig [salațig], sat, c.; 1329
Zylagzegh, 1334 Zylag, 1437 Zylagzeg, 1472
Zilagzegh, 1549 Zylag Zegy, Zylagzegh, 1637
Szillagiszeg, 1850 Szega, 1854 Szilágy-Szeg, Seg
(Suciu, DILT).
V. și Cărarea Salațigului, Părău
- Din top. magh. Szilágyszeg ‘colțul Sălajului’.
SÂLBÂTIC, -Ă v. Grădina.
SÁLHA „pășune, poduri, tufe mânânțăle” I
(107), „arabil și pădure” II (108), „groapă între
păduri” I (109); „coaste; îi pământ mai sărăcuț, șuai”
1, „pășune și pădure pe pantă” II (119).
V. și Dosu Sălhii, Fundu ~, Gura
- Din subst sălhă, var. a lui sâlhă, silhă ‘pădure
deasă de copaci tineri, hățiș’ (v. și Drăganu, Rom.,
209). ~
SĂLIȘCA v. Muncelu.
SĂLÎȘTEA șes, teren arabil (39; 52); „o groapă
pe care o taie în două Părău Săliștii” I (59); „loc
deluros, pădure și pomărie” I, III (46); „groapă,
teren arabil” I (153); parte de sat (73; 96; 283; 289);
Săliștea I, II, [♦] sau Sâliștea III „teren așezat,
pășune și pădure” III (69); Săliștea „loc arabil în
pantă” II (186); Seliștea „loc mult cam așezat sus
pe vârvu dealului” I, II (91); „teren mai drept arător;
aici o fost vatra satului mai demult” I (95); „pășune
și fânaț; îi dincolo de deal, loc mai drept” II (135);
„pădure mică, mai mult fag” III (142); „îi lângă satu
pustiu, îi pământ învăluit” I (159).
Seliștea Măre „pământ întins, mai drept arător;
acolo sânt hârburi de oale” III (135); ~Mică „teren
mai mic, dincoace de Valea lui Dragotă” III (135).
La Săliște „drumu care mere la Săliște peste
Sâncrai” III, IV (31); Pe Săliște uliță (282); Sub
Săliște „o coaste cu câte un foit de pădure” III (159).
V . și Dosu Săliștii, Fața Fântâna în Săliște la
lonu Danii, Fântâna la Gura Săliștii, Fântâna
Săliștii, Gura —, Muncelu Părău Părău la
Gura Podu Râtu ~, Ulița Vârvu Seliștii.
- Din subst săliște, cu var. săliște, seliște ‘locul
pe care este sau a fost așezat un sat; teren agricol
situat în apropierea vetrei satului’.
SÂLNIȚA v. Calea.
SĂMĂTESCU v. Groapa.
SĂNIIJȘU „deal, arător și cu vii” 1, n, „coaste”
IV (288).
Su Săniuș „loc aproape drept, arabil” IV (288).
- Din subst. săniuș (pl. săniușuri) ‘loc în pantă
acoperit cu zăpadă sau cu gheață, unde iama se dau
copii cu săniuțele; derdeluș’.
SÁNÚNE v. Sărunea.
SĂPÂT. Su Săpătu „pantă, jos arabil, sus
pădure, plantație de acaț” I (62).
- Din adj. subst săpat, -ă.
SĂPLÂC v. Aluniș.
SÁRÁCI v. Forțata.
SĂRATA „o groapă mare, pantă abruptă tare,
acoperită cu pădure” I (48); „fântână de lemn; îi
286
SĂTEÂSCA
sărată, ca și apa minerală” II (56); „pantă, arător și
pășune; zice c-o fost sărat locu" II (144); „pantă,
teren arabil” (186); „o vale întinsă și cu rât pe
matcă; are și arător pe margini, e și ceva pădure” III
(282).
V . și Burtuca Sărății, Dosu ~, Fântâna —,
Fundu Pădurea ~, Stanii
- Din adj. subst sărat, -ă.
SĂRĂCÎNU „groapă nu prea mare” I, „acuma c
pășune, înainte o fost arabil; pe deal și în pantă” II
(62).
Deasupra Sărăcinului „pantă și sus îi podereu,
o fost lucrător, acuma-i pășune” I (62).
V . și Fundu Sărăcinului, Gura
— Din subst. sărăcin ‘mei’.
SÁRÁTÚRA „loc în pantă, teren mlăștinos, loc
pipirigos, apos” I (6); „pantă, arabil; acolo este un
izvor cu apă sărată” I (33); „o porțiune din Valea
Stânii, fânaț; oarecând o fost acolo niște tăuri sărate”
III (38); „ o răsipitură, rât și o țâră arător, este un
părău acolo” III (39); „râpe, îi mai mult zăhastru” I,
„coaste cu acați pe ea; îi cu râpe și gropi” I (64);
„loc mai apătos, în Fața Mândrii” II (85); „loc cu
pământ sărat” IV (105); „este apă sărată” I (109); „o
mlaștină cu apă sărată, fug animalele de ea” II (113);
„un tău și zice că-i apa sărată” II (115); „coaste, are
ici, colo tăuri cu nadă” I (128); „o ierugă cu apă, a
fost pământ stricat de Someș” I, „o văgăună, o
lăsătură, îi ca un tău” III (138); „șes, pământ mai
apătos, pe lângă o vale” III (139); „loc aproape șes,
arabil” IV, V (148); „fântână în pășunea numită
Vălcele” I (185); Sărătiira 1 sau Șoșviz II, III „șes, a
fost o fântână cu apă sărată, acum îs băi” I (150).
V . și. Dâmbu Sărăturii, Dealu Ieroaga
Părău ~, Podu ~, Valea
Sără túrile „coastă; îi pământ rău, ajag negru”
III (139); „pășune, sânt izvoare cu apă sărată” I, II
(161).
- Din subst. sărătiira (pl. sărături) „loc
mlăștinos, ochi de apă” 1 (6).
SĂREÂN v. Fântâna.
SĂRMÂȘU sau magh. Sârmâs „deal, arabil” II
(206).
- Din top. magh. Sármás < sárma ‘ceapa ciorii
(Omithogalum)’ + suf. -s.
SĂRMĂTÎNU „sărătură, parte de sat” 1,
„livadă” III (70).
SÁRÚNEA „loc muntos, coaste, pășune” IV
(289); Sănuniile „șes ca pe palmă, îi cosalău și
pășune, înainte o fost rât; zice că s-o îmburdat
oarece care cu sare pe-acolo și apoi bătrânii i-o zis
Sănunii” II (250).
- Din subst sănine, cu var. sămine (pl. săruni,
sănuni) ‘loc prevăzut de obicei cu un jgheab sau cu
lespezi de piatră, în care se așază bulgări de sare
pentru oi, vite sau animale sălbatice’.
SĂTEÂSCA „deal, pădure comunală, pădure de
goron” II (243).
 SÁTÉLEC
V . și Dâmbu cel Sătesc, Fântâna Sătească,
Groapa —, Pădurea Părău Sătesc, Răzoru ~, Râtu
~, Ulița Sătească.
- Din adj. subst. sătesc, -ească.
SÁTÉLEC v. Calea.
SÁTINÉSCU v. în ~.
SĂ VENII sau în Săvini „uliță în sat” I (129).
- Din n, grup ~ < Sava, n. fam.
SACÁNII sau Sácu II sau Săcănii I parte de sat
(243).
- Din n. grup - < Sâc (cf. Szikul), veche denumire (128).
a satului Marca.
SÂG sat, c.; terra Szek, 1341 villa olachalis
Zeek, 1445 Zeech, 1481 Zek, 1523 Zik, Zyk, 1525
Zyk, 1546 Zeekh, 1549 Zieek, Szék, 1646 Széék,
1733 Sigu/, 1750 Felső-Szeg, 1760-1762 Felső Szék,
Alsó-Szék, 1850 Szik, 1854 Felső-Szék, Sic (Suciu,
DILT).
V. și Dealu de Ság. Pădurea Ságului, Valea ~.
— Din top. magh. Szeg < szeg ‘colț’.
SĂRĂ. După Saha „teren arător” I (76).
V. și Vârvu Sâhii.
SÁIA v. Părău, Podireu, Vălceaua.
SÂMBĂTĂIA „o groapă cu pășune” III,
„pășune și pădure” I (70).
V. și Fața Sâmbătăii, Fundu Părău ~.
- Din spm. ~.
SÁMÓC v. Păduriță.
SÁMU v. Simu.
SÂNCRĂIU ALMĂȘULUI, anterior: Péter, 1160-1162 Szent Pétefalva, 1850 Szint Petru,
Tópa-Sáncrái, Tópa Măre, pop. Tópa, sat, c.
Zirnbor; 1345 Zentkiraly, poss. Zentkyral, 1461
census quinquagesimalis de Topa, 1471
Thopazenthkyral, 1587-1589 Thopa Zenttkirallj,
1733 Topa Szent Király, 1850 Topa Szint KraJ,
1854 Topa Szent Király, Topa-Sán-Crai (Suciu,
DILT).
V . și Dealu Topii, Fântâna Topii.
V . și Coastea Sáncraiului, Dosu ~, Fața ~, Sântă-Măria (Suciu, DILT).
Părău Uricu din Coastea Valea ~.
- Din n. pers. Topa', cf. top. magh.
Topaszentkirály.
SÂNCRĂIU SILVĂNIEI sat, c. Dobrin; 1452
Zenthkkyral, 1549 Zentkiraly, 1760-1762 Szilágy
Szent Király, 1797 SzentkirálJ, 1850 Szint KraJ,
1854 Szilágy-Szent-Király, Sán-Crai (Suciu, DILT).
V. și Huda Sáncraiului.
- Cf. top. magh. Szentkirály.
SÁNGEÓRGIU DE MESEȘ, pop. Sángeórz
[slnjórz], sat, c. Buciumi', 1453 Zenthgerg,
Zenthgeuorg, Zentgewg, 1525 Zent-Gergel, 1600
Zentgiergi, 1722 Sent-görgi, 1733 Szent György,
1760-1762 Meszes-Szent-György, 1850 Szint George,
1854 Szent György, Sán-Georz (Suciu, DILT).
V . și Drumu Sângeorzului, Măgura Valea ~.
- Cf. top. magh. Szentgyörgy.
SÂNGER. Sângerii [sínjén] „a fost o pădure și
a fost mai mult sânger” I (113); Síngerii [sínjén] „a
fost ceva pădure, coaste cu lemn de singer” 1(116).
287
SÂRBI
- Din subst. sânger, cu var. singer (pl. sângeri,
singeri) ‘specie de arbust’.
SÁNGERÉL. Sângeriii „teren arabil, da-i în
pantă; a avut și mai are tufă la care-i zice sânger” I
(87).
- Din subst. sangerél < sânger + suf. -el.
SÂNGERÎȘU „ioc gropos, pășune” I, „sânt
ceva acăți, tufe” III, IV (97); „pomărie, în jur e
pădure; e un lemn de sânjer, are ca cireșu frunza, are
lemn mai roșietic” I, „a fost pădure de sângeri” II
V . și Dosu Sângeriului, Valea ~.
- Din subst sângeriș < sânger + suf. -iș ‘pădure
de sânger’.
SÂNMIHĂIU ALMĂȘULUI [sîmnihăju
almășuli] anterior: Sânmihăiu Deșărt, sat c.; 1546
Naghzenth-Myhal, Nagy Zenth Mihal, 1587-1589
Zentt Mihally, 1750 Puszta Szent Mihály, 1850
Puszta Szint Mihály, 1854 Puszta-Szent-Mihály,
Pusta-Sán-Mihaiu (Suciu, DILT).
V . și Râtu Sânmihaiului, Ulița ~, Viile ~.
- Cf. top. magh. Szentmihály.
SÁNMIHÉLU [sîmnihelu] „o groapă, are și față
și dos, îi o vălcea alungită, arabil” I (34).
V . și Dosu Sânmihelului, Fața ~, Valea ~.
— Din top. Sânmihăiu + suf. -el.
SÁNPÉTRU ALMĂȘULUI, anterior
Fizeș-Sânpetru, sat c. Hida', 1350 Sanctus Petrus,
1370 Senpeter, 1733 Szent Péter, 1750 Füzes Szent
1854 Szent-Péter, Sán-Petru (Suciu, DILT).
V . și Drumu către Sânpetru, Drumu
Sánpetrului, Podurile ~.
- Cf. top. magh. Szentpéter.
SÁNSONÉNI v. Părău, Via.
SÂNTĂ MĂRIA sat c. Sânmihăiu Almașului;
1587-1589 Zentt Marya, 1733 Szvinte-Marie, 1750
Szent Mária, 1850 Szinte Marié, 1854 Szent-Mária,
V. și Dosu Săntămăriii, Drumu ~, Râtu ~,
Valea ~.
- Din adj. sânt, -ă + n. pers. Maria.
SÂNTEOĂNE v. Fața.
SÂNU „o coaste” I, „fănaț, albie, pantă de deal”
11(73).
V. și Fântâna în Sânu, Podu Sânului.
- Din n. pers. ~.
SÂNZĂ v. Ulița.
SÂPLÎGU „un pic de pantă, un fel de loc mai
rău îi acolo” II (27).
SÂRB, Sarbu v. Pădurea, Fântâna.
SÂRBI sat c. Sâg, 1481 possesio volahalis
Thotfalu, 1508 Totfalva, 1546 Totfalu, Totfalw,
1733 Szirb, 1760-1762 Kraszna-Tótfalu, 1850
Szirbgyi, 1854 Totfalu, Sirboi (Suciu, DILT).
Sârbii „loc drept ca masa; biserica îi făcută din
lemne de pe Sârbi” 1 (103); Sârbii sau Sârbenii
parte de sat (234).
SÁRCA
V. și Dealu Sârbilor, Ulița ~, Valea
- Din n. grup - < Sârb, n. fam.
SÂRCA v. într-a Sârchii.
SÂRCEȘT1 v. Ulița.
SÁRPÓSU „deal, pădure de fag, mesteacăn” I
(259).
- Din adj. subst *sârpâs <surupăs ‘surpăcios,
care se surpă’.
SÁVU v. Grădina.
SCAI. între Scai „acolo-s numa scai, spini” VI
(98).
- Din subst. scai (pl. scai) 'numele mai multor
plante erbacee cu frunze ghimpoase și cu fructe
globuloase înconjurate de ghimpi îndoiți la vârf.
SCÁUNU „drumu care merge până-n Culme;
acolo este un pietroc mare, pe care se pun oamenii și
hodinesc” I, „deal, pădure” II (264).
Scâunu Băbiului „îi în pădure, lângă drum; îi
un scaun de lemn în marginea drumului” II (282) -
v. Băbiu.
La Scâun în Făget „platou pe vârvu dealului,
cum se trece peste culmea dealului în hotaru
Buciumilor” I (25) - v. Făgetu.
V. și Dealu Scaunului, Drumu —, Vârvu
Pe Scaune „un fel de potecă râpoasă care urcă la
Bârsăuța, e o cărare; îs tot rupturi, ca scaunele; sui
de pe o treaptă pe alta, ca un fel de trepte, de scări”
II (104).
V. și Puntea Scaunelor.
— Din subst scaun (pl. scaune) ‘terasă, platou’
(Loșonți, Dop., 211-213).
SCĂLĂSA „o văgăună; pe ea e drum” I, „o
groapă mai lungă, tot printre păduri, mai strâmtă” II
(25).
V. și Fundu Scăiesii, Gura Râpa
- Din adj. subst. scăios, -oasă.
SCĂRIȚA „pe coaste, îi drept, la Hârtop” I
(129).
- Din subst scăriță < scară + suf. -iță.
SCĂUNEȘU „un deal mai ascuțit, îi drept și
apoi o ia în sus, ca un scaun” III, „un deal pietros; e
loc drept” IV, V (142).
- Din subst scăunâș < scaun + suf. -eș ‘terasă,
platou’.
SCÁNDUREÁ. Scândurelele „arabil, fânaț;
acolo cresc flori numite scândurele" I (25).
V . și Fundu Scândurelelor, Gura
- Din scánduréa (pl. scândurele) „flori care au
tubercul care se ramifică în sus, flori de primăvară”
I, „flori ce se fac pe fânaț, cu coada lungă, albă” II
(25).
SCÁNTÁRU v. Valea.
SCHINTÉIE v. Ciot
SCLÁTINA v. Slatina.
SCLIPTÚRÁ. V. și Coasta Sclipturii.
Scliptúrile „un furdulău de pământ pantă” I, „o
coaste mare, îi toată fugită, doștină” II (84);
Scliptúrile II, III sau Pe Scliptúri I, [*] „un pic de
288
SCRUNTÁR
coaste” I, „un deluț mândru, cu o față către răsărit și
una către sfințit’ II, „o coaste, are în capăt un stan
roșcat care lucește la soare” III, IV (158).
Su Scliptúri „pământ arător, loc drepf’ I, „loc
drept, pe lângă drum” II (158).
V . și Coasta Sclipturilor.
- Din subst. scliptúri (pl. scliptúri) ‘sclipitură,
sclipeală’.
SCOÂRȚĂ v. Valea.
SCORÂȘ v. Vâlceaua.
SCOROBÁNU „o groapă, fânaț și arător” I,
„loc sucit cumva” II (13); „părău, loc cosalău” I, „o
groapă, o deschizătură, un fel de fânaț ca un fel de
părău” fl (25).
V. și Fundu Scorobanului, Gura
- Din subst. "scorobân (pl. scorobane)
<corobănă ‘depresiune, groapă’ (Loșonți, Top.,
129-130); cf. și scorobăie ‘vale adâncă și îngustă’.
SCORȚ0I v. Grădina.
SCORÎIȘ (n. pers.) v. Ulița.
SCORUȘÂSCA [*] sau Scoroșâsca I sau
Scorâșâsca [•"] „un părău, niște fântâni, pășune”
[**] (97).
V . și Fântâna Scorușeșchii, Poiana Scorâșeșchii.
— Din adj. scorușesc, -ească < scoruș + suf. -esc.
SCORtJȘU pantă, teren arabil (44; 175; 193);
„îi lângă Pustă, fânaț și pomi” II, III (55); „un podaș
acoperit cu pășune, sus pe deal; a fost pădure” I, „o
porțiune de pășune între pădure” II (64); „o poiană
în pădure” I (75); „un teren între niște păraie” I (81);
„arător, lângă sat; au fost ceva scoruși” II (134);
„pământ productiv; sânt pomi care fac scorușe” III
(149); „arabil, nici pantă, nici drept; cred c-o fost
ceva scoruș p-acolo” II (258).
V . și Dealu Scorușului, Groapa ~, Șesu ~,
Vâlceaua
- Din subst. scoruș (pl. scoruși) ‘arbore din
familia rozaceelor’.
SCRÉZU „deal cu pădure, fag mai mult, carpen,
mesteacăn; acolo se face un fel de iarbă lată, la care
îi zice screadă” I (275).
V . și Părău Screztdui, Picioru
- Din subst. screâdă „un fel de iarbă lată” I
(275); ‘scradă (Carexpilosa)’ (Borza, DE, 41).
SCRIDÍU. La Scridii [scrid'Ij] „o fâțucă de
cosit; dar e și un părău urât, afund” I (109).
V. și Dâmbu Scridiului, Groapa ~, Vâlceaua
- Cf. vb. scrădi ‘a se usca foarte tare’.
SCRIDOMOÁIA v. Dâmbu.
SCRIȘOÂRA „coaste mare, cu spini și niște
râpi mari” I, „un fund de hotar, o râpă mare” II (96).
V . și Părău Scrișoarii.
- Din prob, subst scărișoără.
SCROÂFĂ v. Picioru, Valea.
SCRUNTÁR în ~„șes, între ștrec și drumu
țării, arător, loc bun” I (138).
- Din subst. scruntâr (pl. scruntare) ‘loc nisipos
sau pietros (la marginea unui râu sau a unei bălți)’.
 SCURT
SCURT, -Ă. Scúrta „pantă, pășune; îi o groapă
mai scurtă” I (33); „teren întins, îi nunta pășune” III
(279); „pantă ușoară, o parte-i pășune, în continuare
cu case” II (281).
V . și Osoiu Scurt, Părău Părău Scurfii, uscați” I (43); „pădure de goron, cer; s-o mai tăiat
Picioru cel Scurt, Picioru Ursului cel ~, Podu la
Părău Scurții, Valea Scurtă.
V . și Dosu i Scurte, Fețele ~, Sub Dosu i ~, rău” I, „pantă de dos” II (86); „pădure, un pic de
Văile
- Din adj. subst. scurt, -ă.
SCUT. Scútu Mórit „aici a fost moara veche” II
(101).
- Din subst. scut (pl. scuturi) ‘dig, baraj’.
SDÉRLEA „deal pe care sânt ceva case; este un
drum care duce la câteva case” II (238).
- Din n. pers. ~.
SEC, SEÁCÁ v. Cuceu, Fântâna, Osoiu,
Părău, Puțu, Valea.
SECĂTÎIRA [săcătâra] „loc aproape drept, o
tablă de Ia pădure în jos” I (2); „deal înalt” I (8);
coastă, teren arabil (21; 56; 90; 131; 240; 262; 275);
„deal, loc slab” IV (47); „pantă abruptă, loc mai
uscat, cam sterp” I (48); „un loc săcăcios” I, „deal
mare” II (52); „o culme de deal” IV (54); „îi pământ
mai sec, mai pădureț” II (73); „arabil, fănaț și câteva
căsi” I (77); „aici au fost căsi, pomărie” I (80);
„poieni înconjurate de pădure, fănaț” I (81); „loc
mai drept, mai așezat” III (82); „o culme de deal mai
întinsă” I, „o fost cândva păduri, s-o secat, s-o luat
coaja de pe lemn” II (95); „pășune; o fost pădure și
s-o tăiat” II (97); „poiană mare între păduri” II
(100); „poiană, finețe între păduri” II (101); „loc
mare, arabil și pe feție e fânaț” II (107); „loc frumos,
loc mai întins, arabil și cosalău” III (108); „e în dos;
jos e mal; de la el încolo e pădure” I (109); „loc
arător, din sus de sat, a fost cândva pădure” I (130);
„pământ arător, sărac; a fost pădure” II (137); deal
(267); „un teren mai neproductiv, era arător” III
(271); „teren slab, sărac” III (281); „pantă” III, „îi
aproape de pădure” I (283); „fănaț și pășune” 1
(284).
Secătura cea Mâre „o tăietură; este și fănaț pe
margini, restu arător; sus, acolo mai la fund este
pădure și acuma” I (109); „un loc drept, plat, tot pe
vârvu dealului; o fost codru și s-o tăiat” I (275);
~cea Mică „coastă, arător și fânaț” I (109);
~ Ciónchii „deal, o fost pădure cândva, sânt și case”
I (275) - Cionca, por.; -Crișânului „teren cu
pășune, cândva o fost pădure” I (275) - Crișan, n.
fam. ~ Gătii „pantă, sânt și păraie, arabil” III (82) -
Gătea, n. pers.; ~ Mâre pădure (262).
După Secătură pantă, teren arabil (145).
V . și Calea Secăturii, Ciuroiu Coastea
Dealu Dosu ~, Drumu ~, Fața ~, Fundu Gura
~, Lazu ~, Lazurile la Secătură, Pădurea Secăturii,
Părău Părău din Secătura Gătii, Picioru
Secăturii, Su Coasta Valea
Secăturile [săcătiirile] „un deal, pământ de dos,
mai sărac” II (96); pantă, teren arabil (136; 174);
289
SÉGHEDI
„teren arabil, sec; nu e nici o fântână” [*] (10); „loc
muntos și petros” II (II); „coaste, pășune, nu este
pădure, numa tufe, spini, aluni” I (12); „pantă
ușoară” IV, „un loc în pădure unde-s mulți copaci
pădurea acolo” II, III (55); „niște gropi de cosalău
prin pădure” I (63); „coastă, rât” I (83); „loc slab,
pantă” IV (99); „deal, pământ arabil și pădurice” I
(102); „cosalău și pășune, pe marginea pădurii" II
(104); „pășune și mărăcini” I (105); „pădure cu două
poniți” V (110); „cosalău și arabil; e aproape de
pădure” I (123); „șes pe deal, pășune, sânt și
huceaguri, erau demult copaci mari, s-o iertuit” I
(139); „un deal cu pădure, are și poieni, s-a tăiat
pădurea” I (156); „teren în pantă” II (186); „îi
pământ sec” IV (207); „acolo sânt izvoare, da-s
foarte seci” V (288); „loc muntos” IV (289);
Secátúrile sau Deâlu lui Bâli „pantă, fănaț” I (7) -
Bali, por.
Secăturile din Jos „fânaț; mai demult a fost
numai pădure și s-a tăiat” I (134); Secăturile din
Sus „teren agricol, de față; a fost pădure, și-acuma
mai este un pic de pădure” I (134).
Su Secături „loc sub o coastă; o fost tot umituri,
râpi” I (102); „loc pe pantă, mere pe lângă vale” I,
„loc cam costos, deasupra a fost pădure” II (129);
„pășune, un câmp sub Secătura Ciónchii” I (275).
V . și Coastea Secăturilor, Dâmbu ~, Dealu ~,
Dosu ~, Drumu la Secături, Fața Secăturilor,
Fântâna din Secături, Ponița Secăturilor, Vârvu
- Din subst. secătură (pl. secături) „un loc unde
nu este apă” I (52); „un loc lipsit de apă, sec” II
(63); „unde-i locu uscat, neproductiv” I (207); ‘teren
defrișat’.
SECÁTÚRA v. Luminișu.
SECHEDOÁIA „teren cam de șes, fânaț și
arabil; îi după denumirea unui baron” I (59).
V. și Gruiu Sechedoaii.
- Din n. pers. ~.
SÉCHEI v. Legheleu.
StCHIȘA „teren arabil, deasupra e pădure” II
(23); Săchfșea [săt'ișș] I sau în Săchlșe II, III „loc
între păduri; o fost a bisericii, loc de față, un fel de
pantă între păduri” I, „pantă de deal” II, „un fund”
III (282).
V. și La Huda Sechișii, Tău
- Din n. pers. ~.
SÉCIU „rât, o față lungă” I (95).
Sub Seci „coastă cu pădure și fânaț” IV (100).
V . și Groapa Seciului, Vârvu
Séciurile „loc între niște păduri, cosalău, înainte
o fost pășune” III (107); „loc cu tufe, costos,
umituri” III (116).
V . și Capătu Seciurii.
- Din subst. seci (pl. séciuri) „niște huciuri, tufe
ciuntate” 1, II (95).
SÉGHEDI v. Togu.
SEGHIȘ
SÉGHIS v. Părău.
SÉ1CA v. Dealu.
SÉICHE v. Tău.
SELVEȘOÂIA v. Fântâna.
SÉMEC v. Coasta.
SEMEDEOÁIA „o coaste și puțin loc drept,
fănaț” I (73).
V . și Coastea Semedeoii.
- Din n. pers. ~.
SEMEZÉU [semezău] „teren arător și pădure
deasupra” I, „vârv de deal, movilă” II (17).
- Din top. magh. Szemező < szemez ‘a alege
boabele’ + suf. -o.
SEMINÍC v. Picioru.
SENECHÉRTU „șes, teren arabil” I, II, „o fi
fost pe vremuri ceva grădină” III (286).
- Din top. magh. Szentkert < szent ‘sfânt’ + kert
‘grădină’.
SÉNTEA [săntșa] „coastă” II (65), „un părău,
arabil și pășune” II (66); „o groapă mai întinsă”
II (70).
V . și Dâmbu Sentii, Fața ~, Fundu
- Din n. pers. ~.
SERGÉNTU v. Prun.
SÉRINU „teren drept, dincolo de părău” I (22).
SEURDÎȘU [seyurd'iș] „și pantă și drept, este o
groapă acolo, pământ bun” I (82).
SFAT v. Râtu, Ulița.
SFĂRÂȘ sat, c. Almașu; 1262-1270 terra
Fornos, 1291-1294 Furnos, Farnas, 1341 poss.
Fornas, 1490 Farnosch, 1666 Fárnas, 1733 Izvaras,
1750 Szfornos, 1830 Szforăs, 1850 Szferás, 1854
Farnas, Făraș (Suciu, DILT).
V. și Calea SJărașului, Râtu
— Din top. magh. Farnas < Fornus, Fornos,
Furnos, Forna, n. pers. (Kniezsa, KH, 225/24; Kiss,
FNESz, I, 443); cf. și rom. "sfărăș, var. a lui sfârlăc,
sforac ‘izvor’.
SFAT v. Dealu, Ciung, Fântâna, Ograda,
Peștera, Râpa, Topila, Ulița, Uricu.
SFĂTOÂIA v. Pădurea.
SFÂNT, -Ă v. Dealu, leu, Valea.
SFÁRCEA „a fost teren arător și acum e
pășune” I, „un loc de rupturi și spinăt” II (172).
- Din n. pers. ~.
SFÂRCEȘTI v. Ulița.
SFÁRCU v. Râtu.
SFÂRȘ0R v. Fârșor.
SFÂȘIE v. Fășie.
SFEȚENI v. Ograda.
SFLEANC. La ~„o delăsătură de unde se naște
un izvor și un părău” 1 (6).
SIBERIA „uliță; se spune că așa-i de frig în
ulița asta ca-n Siberia” I (210).
- Din top. ~.
SICEÁN v. Coasta.
SICI sal, c. Pericet, 1259 Sczeck, 1351 Szech,
1409 Sech, 1550 Zych, 1671 Széts, \Ti3 Szitsul, 1750
Szécs, 1850 Szíts, 1854 Széts, Siciu (Suciu, DILT).
290
SILINȚÂIA
V . și Dealu Steiului, Perii ~, Ulița ~, Valea
- Din top. magh. Szécs; cf. și sl. séci ‘tăietură de
pădure’ (v. E. Petrovici, în DR, X, p. 271).
SICIOÁIA v. Podu.
SÍCIU v. Râpa.
SICULEȘTII „un grup de case” I (275).
- Din n. grup - < Sicu, n. pers.
SIDÂN v. Dealu.
SIDEÂBA [sid'ába] I sau Sídeaba IV, V „arabil
pe-o groapă în sus” I, „groapă întinsă” IV, V (33).
SÍDOR v. Dâmbu.
SÍGHETI v. Dealu, Dosu, Fund, Părău.
SÍGHETU „șes pe lângă Someș” III (100);
„pășune, șes, îi mezunie cu Someșu; a fost un fel de
insulă oarecând” II (157), „șes, pământ prunduros”
I, „a fost Someșu și pe-o parte și pe alta” II (158);
„șes; a fost acolo ceva ierugă înconjurată de Someș,
un pământ între două crengi de Someș” III (173);
„loc drept, îi între Bărcău și calea ferată” II (253).
- Din top. magh. Sziget < sziget ‘insulă, ostrov’.
SÍGHETU SILVÂNIEI, pop. Sighet, sat, c.
Chieșd; 1466 Zygeth, Zygeth, 1547 Ziget, 1604
Zyget, 1641 Szigetit, 1733 Szidette, 1746 Sziget,
1760-1762 Szilágy Szigeth, 1850 Szigyet, 1854
Szigeth, Siget (Suciu, DILT).
V . și Pământu de la Sighet, Valea Sighetului.
- Din top. magh. Sziget.
SIGHIALÂU [sid'alăyu] „loc pe lângă Someș,
loc drept, pe unele părți mâncat de apă” I, „o
cotitură a Someșului” II (149); Sighiléu „șes,
pământ arabil” I, „loc drept” II (265), „șes, fănaț” I,
„este și un părău” [**] (266).
SIGHIARTÂU [sid'artăy] „loc drept, dar și
pantă, teren arabil” II (23).
- Din top. magh. Szíjgyártó <szij ‘curea’ +
gyárt ‘a confecționa’.
SÍGU v. Poniță.
SILEÁRCA „deal, cosalău și vii” I, „coastă
abruptă” IV (30).
Sub ~ „loc arabil, nu-i chiar drept, da-i loc bun”
1(30).
V. și Coasta Silercii, Fântâna de la Silearca.
- Din prob. n. pers.
SILEGHÉNI v. Părău.
SILENCEȘT1 v. Ulița.
SÎLEȘ v. Poiana.
SILEȘTÂU „pantă; are un tău acolo, tot cură
din el, are izvor acolo și este topilă; tău-i făcut de
oameni” I (223).
V . și Fântănioara d-îngă Sileștău.
- Din top. magh. Szílestó < széles, diai, szíles
‘lat, larg’ + tó ‘tău’.
SILÍNC v. Fața, Părău.
SILINȚÂIA „teren arător și-o livadă, deasupra
pădure” I, „groapă în pădure” II (17).
- Din prob. n. pers. ~.
SILIȘĂGA
SILIȘAGA „dealu pe care-i vatra satului, un fel
de uliță” I (228); „pădure de goron, cer, carpen”
I (229).
- Din top. magh. Szíleság < széles, diai, szíles
‘largă’ + ág ‘ramură’.
SILÎȘU „coaste, fânaț” I (209).
V . și Dealu Silișului.
— Din top. magh. Szíles < széles, diai, szíles ‘lat,
întins’.
SÎLOȘU „pășune pe vârv de deal” I (24); „șes,
arător” III (150); „vie pe deal” I (182); „deal cu viță
de vie și pomi” V (211), „vii, pantă destul de mare”
1(212).
Sub Siloș „arabil, pantă mare” I (212).
V . și Drumu Siloșului.
— Din top. magh. Szilas < szilffa) ‘ulm’ + suf.
-as.
SÎLU „arabil, destul de drept” I, „îi pământ
ajegos, negru” IV (207).
- Din prob. n. pers. ~.
SILVÁNIA „coastă, plantație de pomi, livadă; o
denumire mai nouă” IV (217).
- Din adj. subst. silván, -ă.
SÎLVAȘU „pășune, în hotar cu Almașu, au fost
pruni buni” II (22), „pantă la capătu viilor” I (23);
„grădină, acuma nu sânt pruni, este teren arabil pe
deal” I (189); „loc cu pruni, pantă” I (210); „deal,
pășune și arabil; pădure rară” I, II (214), „părău,
vine din hotaru Boghișului; acolo este un fel de
cătun la care îi zice tot așa” HI (216), „coaste, nu-i
mare, arător” I, „a fost pomărie acolo multă”
II (255); „coaste mare, arabil, jos în vale îi lănaț”
I (265).
La Silvaș în Dos I, II sau Silvaș Dos IV „arabil,
coastă, loc de dos” IV (214); La Silvaș în Față I, II
sau Silvaș Fața IV „coastă, îi cu fața la soare”
IV (214).
V . și Drumu Silvanului, Valea ~.
- Din top. magh. Szilvás < szilva ‘prun’ + suf. -s.
SIMA v. Cotu, Pădurea, Togu.
SÍMBEA „loc de șes, pășune pe o pantă dulce”
11(171).
V . și Fântâna Simbii, Fundu
- Din n. pers. ~.
SIMEȘTI v. Groapa.
SIMÍNA v. Moara.
SIMINÉCIU „costiș, pășune și pomărie; e și un
părău, se varsă în Valea lepii” II (93).
- Din prob. n. pers. ~.
SIMINEȘTI v. într-a Simineștilor, Părău.
SIMIÓN v. Dâmbu, Dealu, Fundu, Lazu,
Ruptura, Ulița.
SIMIONÚC v. Poiana, Ulița.
SÍMU v. Pădurița, Părău, Râtu, Via.
SIMULɧTI v. Grădina, Fântâna.
SÎNAȘU „pantă, pășune” I (26).
V . și Gura Sinodului, Podu ~.
291
SMÍDA
- Din top. magh. Színas < széna, diai, szína ‘fân’
+ suf. -s.
SINAVÉGHIU [sinavéd'j „pantă, cosalău și
pădure” I, „loc ridicat” IV (30).
- Din top. magh. Színavőgy < széna, diai, szína
‘fân’ + vő(I)gy ‘vale’.
SINEÁSA v. Valea.
SINEGHETĂU [sined'etăyu] „teren arabil, nu-i
deal prea mare" I, „loc unde se arde cărbunii” II
(24).
- Din top. magh. Színégető <szin ‘șopron’ +
égető ‘arzător care arde’.
SINU „pășune; a fost un grajd domnesc” III
(139).
~ Dúchii „arabil, coaste” I (268) -Duca, n. pers.
- Din subst sin (pl. sinurî) „locu unde ții fanu,
din lemne” [♦] (139); „un scut la fân” I (268).
SIREÁCA v. Mesteacăn, Vranița.
SIRÉZ v. Firez.
SIRIDÓN v. Colnicu, Lazu.
SIRÍNC v. Părău.
SÎRIȘU I, II, III sau Sflișu IV „un platou mare
de pășune” I, II, „o groapă” III (29).
V . și Valea Sirișului.
SÍSEC v. Pădurea.
SLÁMU v. Valea.
SLÁTINA „fânaț; e un loc mai sărat și nisipos”
II (202); Sclătina „este acolo o sclatină, o bucată de
mocirlă” I (209); „loc drept îi loc mlăștinos”
II (243).
Sclâtina lui Gligórii Flőrii „mlaștină” II (270) —
Gligorii Florii, spm.; -Micului „o sclatină, o
mlaștină” II (270) - Micu, n. pers.; - lui Toderúc
„mlaștină” II (270) - Toderuc, n. pers.
V . și Dâmbu Sclatinii, Părău ~, Părău Zlatinii,
Valea Slatinii.
Sclâtinile „șes, un loc mlăștinos pe care se face
pipirig” II (270).
- Din subst. slatină, cu var. sclătină, zlătină (pl.
slatine, slatini, sclatini, zlatini) „loc cu apă sărată”
I (158); „loc lăpăstos, cu rogoz" III ((158); „mocirlă,
de te bagi în ea nu mai ieși niciodată, un fel de mol”
I (209); „mlaștină, un fel de nămol negru” II (270).
SLĂNÎNĂ v. Dâmbu.
SLĂNINOÂIA „pădure; este acolo un izvor
mare, rece” ül, „un izvor, o apă bărăcinoasă” II (118).
V. Părău Slăninoaii.
- Din spm. ~.
SLUGĂ v. Dâmbu.
SMÍDA [snfda] I sau în Smidă II „un loc cu
tufiș” I, „loc în pășune” II (5); Stnida I sau Zmída II
„o fost tufe și pădure” I (205); Zmfda [znida] „o
coaste întinsă; o fost mulți spini” I (56); „loc în
pantă, cosalău” I (63); „a fost ceva hâră de pădure,
niște tufișuri prăpădite, pădure măruntă și deasă”
I (82); „cosalău, nu-i drept de tot” II (83); „pantă
dulce; s-a defrișat, da a fost smidos tare” III (86);
„pădure mare; a fost pe lângă ea ceva zmidar,
SMÓLEA
tufișuri” II (128); ,,pantă, arabil; a fost zmidai,
pădure deasă și iertuită de iobagi” I (243); „o fi fost
spini acolo, c-o fost pădure” IV (288); „coaste, o
fost ceva spini acolo” 11, III (217).
Zmidă Córzii „coastă” III (7); ~Cupoăii
„pășune; au fost oarecând tufe” III (5) - Cupoaia,
spm. <Cupa, por.; ~Nicoării „un deal, pădure” I
(267) - Nicoară, n. pers.; - Rădâii „coaste, a fost
pădure” IV (288) - v. Rădaia; -Țâpului „pantă
dulce acoperită cu tufișuri; acolo stăteau țapii
sălbatici” I (11).
La Zmidă [zmnidă] „un dărab de pământ, cam
pantă și groapă ca o covată; îi loc care a fost stufos,
smidos" II (16).
V . și Dealu Zmizii, Drumu Părău ~, Părău de
la Zmidă, Părău la Smidă, Picioru cel cu Smidă,
Ulița către Zmidă Cupoaii.
Zmizile [zmnizîle] „teren gropos; a fost zmidă
aici, ceva tufișuri” III (287).
La Zmizi „deal; a fost zmidă acolo, pădure”
1 (257).
- Din subst smidă, cu var. zmidă (pl. smizi,
zmizi) „un fel de pădure arăduită, deasă și rea”
I (86); „loc cu spini și cu boscheți” I (217); „desăt”
IU (287).
SMÓLEA v. Picioru.
SOÂCRĂ v. Dealu.
SOÁNEA v. Fundu, Râtu, Ulița, Zăpodea.
SÓBO v. Teneiu.
SOC. La Soc „o bucată de teren în pantă,
cosalău” I (63); „șes, arător, o fost un soc mare
acolo” 1(132).
Sócii „pantă cu pășune; au fost soci pe margine”
UI (1); „pantă, loc arător” U (59); „o groapă, o
coaste de dos; e un părău mare prin mijlocu gropii,
sânt soci acolo” II (70); „niște râturi, tufașuri” I
(81); „groapă, coaste, rât; a fost lemn de soc pe
lângă păraie” II (96); „coaste, mai multă pădure de
fag” II (279).
Sâcii Cdrții „o groapă între păduri, arător” II, „o
intrare în pădure” UI (70) - v. Corfa.
V . și Curu Socilor, Dosu ~, Fața Fântâna ~,
Fundu ~, Groapa cu Socii, Groapa Socilor, Gura ~,
Lunca Părău ~, Părău cu Soci, Poiana cu Socii,
Pusta cu
- Din subst. soc (pl. soci) ‘specie de arbust’.
SÓCA v. Ograda, Poiana.
SOCÁRIU „pășune și pădure, coaste rea; o fost
soci mulți p-acolo și amu sânt” IV (289).
- Din subst socâr <soc + suf. -ar ‘Ioc cu soci’.
SÓCEA v. Iertăoiu.
SÓCECU „un deal care-i cel mai înalt, îi ceva
smidă pe el” I (263).
SOCÉLU „teren agricol, lângă Părău Socelului”
II (95); Socélu III, IV sau La Socii I, II „o coaste,
loc arător, e și un izvor, cură o vale; la izvor întâi i-a
zis așa” I, „un izvor, aproape de intrarea în sat” II
(158).
292
S0MEȘ-GURUSLÂU
V . și Părău Socelului, Valea
- Din subst. socél < soc + suf. -el.
SOCÉTU pădure (262).
- Din subst. socet (pl. socete) < soc + suf. -et.
SOCODÂȘU v. Săcădașu.
SÓDOC v. Ratovei.
SÓDOCU „coaste” I, „loc cam delos” II (265),
„loc drept pășune; îs două fântâni acolo” I (268).
V . și Fântâna din Sodoc.
— Din top. magh. Szádok. < szádok ‘tei’.
SODÓLIU „loc mai drept, arător și cosalău; îi
pământ negru, nu peste tot” I, „loc râpos” II (272).
SOFÍCA v. Fântâna.
SOLDÓMU „o ridicătură cu pășune” I (134).
V . și Vârvu Soldomului.
SOLDÚBA „pășune; o fost înainte teren arabil”
I (191); „teren arabil, acuma e pășune, e aproape de
pădure” II (192); „pășune de vite, un loc îmbinat de
șes și de deal” I (196); „pădure de carpen” I (223);
„deal și șes” II (236).
SOLDUBÎȚA „coaste cu pădure; acolo într-o
poiană sta cu ciurzile la mezerători” [*] (230).
- Din top. Soldúba + suf. -iță.
SOLOMÁN v. Podu, Valea.
SÓLOMON, pop. Sólomon, sat c. Gârbou',
1336 Salamonteluk, Salamontelek, 1560 Villa
Abbatis, 1561 Salamon, 1750 Solomon, 1830
Samuile, 1854 Salamon, Solomon (Suciu, DILT).
V . și Dealu Șolomonului, Drumu ~.
- Din n. pers.
SOLÓNA sat c. Surduc; 1554 Zalonna, 1591
Nagy Zalonnapatak, 1594 Nagy Szalonna, 1733
Szalonna, 1750 Szolona, 1830 Szlenina, 1854
Szalona, Solona (Suciu, DILT).
Cătă Solóna „teren arabil din jos de Dâmburi,
spre Solona” I (143).
V. și Coastea Solonii, Drumu la Solona, Valea
Solonii.
- Din top. magh. Szalonna <top. sl. *Solna
<solnil ‘sărat’ (cf. Iordan, Top., 126; Petrovici,
Studii, 165).
SOMEȘ. Someșu Mic „și-o tăiat Someșu albie,
cea veche e astupată” I (101); „o creangă de apă, îi
sec” III, „o ierugă, pe acolo o curs Someșu mai
demult” [**](! 55).
V. și Podu peste Someș.
- Cf. top. lat Samus (v. Drăganu, Rom., 474-
476; Petrovici, Studii, 244).
SOMEȘEÂNA v. Togu.
S0MEȘ-GURUSLÂU, pop. Groslău, Grozlău,
sat c. Năpradea-, 1387 villa olachalis Goriszlao,
1388 Gorozlo, 1499 Nagygorozlo, 1553 Korozlo,
1733 Goroszlo, 1750 Garuszlo, 1760-1762 Szamos
Nagy Goroszlo, 1854 Nagy Goroszló, Guruslău
(Suciu, D1LȚ).
V. și Drumu Groslăului, Podu Grozlăului.
- Din top. magh. Goroszló < n. pers. sl. Gorislav,
Goroslav (Kniezsa, KH, 274/98; Kiss, FNESz, II, 70).
 SÓME$-ODORHÉI
S0MEȘ-ODORHEI, pop. Odorhéi, sat, c.;
1387 Udvarhely, 1452 Odwarhel, 1549 Odwarhely,
1715 Udvarhellj, 1760-1762 Szamos Udvarhelly,
1850 Odorhely, 1854 Szamos-Udvarhely, Odorheiu
(Suciu, DILT).
V. și Ulița Odorheiului.
— Din top. magh. Udvarhely < udvar ‘curte’ +
hely ‘loc’ (Kiss, FNESz, II, 521).
SOMEȘ-SĂPLÂC v. Aluniș.
SOMNORÓSU „coaste mai întinsă, arabil” IV
(279).
- Din adj. somnoros, -oasă.
S0MOȘEA „un rât înconjurat de pădure; la
capăt este o fântână cu izvor” 1 (166); Sdmoșea II
sau S6moșa I „pantă, teren arabil” I, „deal la
marginea satului” II (235).
V . și Dosu Somoșei, Valea
SÓNA v. Ulița.
SÓRBU „un pic de deal, mai mult îi drept,
fânaț” I, „parte de sat; este un fel de lemn de îi zice
sorb, îi ca gorunu” 11, III (55); „un podereu, are și
coaste” I (73).
V . și Cioroii Sorbului, Coastea Părău
V. și Valea Sorbilor.
- Din subst. sorb (pl. sorbi) ‘specie de arbore’.
SORCÁIA „un părău sec, îi teren cu râpi, îi
cosalău și cu pruni; îi sub deal către marginea
satului” 1, „loc râpos” II (272).
V . și Ulița Sorcăii.
SORÎȚA v. Dosu.
SORLÎȚA v. Coasta.
S0ROPIȘU „pantă, arabil; o fost ceva ruptură
de pământ și este o movilă acolo” II (260).
- Din subst. soropiș, var. a lui surupis, surpiș
‘surpătură’.
S0ROȘU uliță (68; 177); „un drum cu garduri
de spini de-o parte și de alta” (223); „cosalău, teren
drept” I (170); „deal, îi chiar lângă sat, îi ca un ou,
sânt drumuri roată pe lângă el” II (174); Soriișu
„teren arabil, pantă în vatra satului” I (2).
S6roșu Beséricii „drumu de la biserică” III (31);
— Cióciului uliță (25) - Ciociu, por.; -de la
Temetéu „o uliță care duce la temeteu” I (59) - v.
Temeteu; ~ Lâbii (25) - Labă, por.; - lui Bășcălân
„un drum care ieșea la pășune” II (31) - Bășcălân,
por.; - lui Chicin „un soroșel” I (25) - Chicin, por.;
-lui lúliu (25) - luliu, n. pers.; - lui Măștii „o
uliță mică” I (59) - Maștei, n. pers.; - lui Micodin
(15) - Micodin, n. pers.; -Ónului (15) - Onu, n.
pers.; -Pântii (15) - Pantea, n. fam.; -Poiinii
„soroșu care mere la Poiană” II (31) - v. Poiana',
-Pópii (15; 29); -Roâtii „un drum îngust, pentru
două familii; se desparte din drumu mare” I (25) - v.
Roata-, - Sivii „o uliță mai mică” I (59) - Sava, n.
fam.; -Sivului (15) -Sav, n. fam.; -Șitafitii (31)
- Șitafeta, por.; -Țiginilor „o uliță pe care stau
țiganii” [••] (28).
Pe S6roș III sau Pe S6roș la Cióncu I „parte de
sat” I (70).
293
SPIN
V. și Cărarea de pe Soruș.
- Din subst. săroș, cu var. sonlș (< magh.
szoros) „uliță strâmtă, micuță, ramificație” I (15);
„uliță mai mică, strâmtă” I (59); „un drum care-1
folosești numa din când în când, merge din sat Ia
hotar sau la pășune” 11 (31).
SORȚ. Sórfii „șes, arător, a fost loc lăpăstos
înainte, s-a iertuit acuma” I (41); „tarla mare care o
fost împărțită după proprietari; au fost multe bucăți,
a fost cu răzoare” I (49); „arabil; un pic drept și pe
urmă coaste; poate o avut mai mulți fâșii de pământ
acolo și s-o tras la sorți” II, III (55); „șes pe lângă
Vale; a fost a bisericii” III, IV (97); „pășune, pantă”
IV (289).
- Din subst sorț (pl. sorți) ‘modalitate de
împărțire’.
SORÎIȘA cătun înglobat în satul Mălădia, c.
Măeriște', 1448 Zoros, 1529 Soros, Szoros, 1553
Zorooss, 1604 Szoross, 1703 Szoros (Suciu, DILT).
V . și Dealu Sorușii, Duleu
- Cf. top. magh. Szoros < szoros ‘strâmt’.
SOVÁCI v. Groapa.
SPĂLĂTÎIRĂ. Spălăturile „un fel de rovină,
de se spală vitele în ea, zicea că-i ceva apă cu sare;
niște rupturi, niște tăuri” II (27),
- Din subst spălătură (pl. spălături) Toc unde
s-a produs o eroziune’.
SPĂLNEȘU sau Vâlea Spălnișului „vale, vine
din Măgură și se varsă în Someș” III (98).
V . și Gura Văii Spălneșului.
SPÁRLA „fânaț și teren arabil în pantă” 1, „e
gropos” II (19).
- Din prob. n. pers. —.
SPĂRTURĂ. Spărturile „teren arabil” II, „a
fost defrișat” I (75).
- Din subst spărtură (pl. spărturi) < spart +
suf. -ură Toc defrișat’.
SPĂTĂRU v. La Părău.
SPĂNU v. Ciupu.
SPĂNZU „fânaț, fântână” I (72).
V . și Fundu Spânzului, Groapa ~, Râtu -.
-Din prob. n. pers. ~.
SPÂNZURĂTU v. Părău.
SPÉRLEA v. Via.
SPETEAZĂ v. Tău.
SPIN. V. și Groapa Spinului, Podu —, Poiana
Spinii [sflni] „fânaț, arabil și pășune; au fost
mulți spini” I, II (69); „un pic de coaste, nu-i mare,
arabil; o fost spini mulți acolo” I (259).
Spinii Châudului „șes, loc arător; o fost ceva
spini pe lângă Vale” I (155). - V. Cheud-, - din Jos
„pășune și arabil, pantă; sânt spini pe acolo" III
(69); - din Sus „pantă, pășune; o fost spini acolo”
III (69); -Gujănului „pășune; sânt spini mulți
acolo” II (111) - Gujanu, n. pers.; - Mari „coaste;
pădure de spini o fost acolo” II, III (55); - Mórii sau
Deálu Mórii „un deal pietros și lunecos lângă o
moară care nu mai este; o fost tufișuri, spini” V, VI
(210); -Nimișilor „pantă, pădure, spini, mărăcini;
SPINÂRE
satu l-a folosit de pășune” I (260) - subst nemeș;
-Viilor „o coaste cu vii” I (276).
în Spini „pământ mai mlăștinos” I, „teren în
pantă; aici au fost numai spini” II (187); între Spini
„șes, teren arător” IV (105); La Spini „loc de deal,
arabil; a fost porțiune cu spini acolo” IV (58).
V . și Dealu cu Spini, Gura Spinilor, Părău ~,
Ulița din Spini, Viile din Spini.
— Din subst spin (pl. spini).
SPINÂRE. Spinarea Călului „un deluț așa ca o
spinare, pășune” II (61).
- Din subst spinare (pl. spinări) ‘ridicătură de
teren’.
SPINÁRÉSTÜ „un grup de case în țarină, către
Marin; o fost spini acolo pe pășune” I, „cătun” II
(272).
- Din n. grup - < subst. spin.
SPINĂRLIȘEA „îi așa ca o spinare în pășune,
între două păraie” II (281).
- Din subst spinărășe < spinare + suf. -uș(ă).
SPÎNÂTU „pantă de deal, pământ arabil” I, „o
costișă, are multe dâlme, sânt și spini” HI (160);
„teren arabil și pășune; a fost pădure și spini” II
(234).
V. și Părău Spinătului.
Spinățele „coaste, loc lucrător; au fost spini pe
din jos de el” I (61); „coaste și loc drept; îi cu
smidar, jos îi arător” II (70); „pantă de deal” I, „loc
dâmburos; au fost spini” II (151); Spinățele sau
Coăstea Spinățelor „coaste cu pădure și pășune; au
fost spini, ș-amu-s destui” I (57).
V. și Coastea Spinățelor, Tău ~, Viile ~.
- Din subst. spinăt (pl. spinațe) ‘loc cu spini’.
SP1NɧU „pantă dulce, arabil; acolo erau niște
răzoare cu spini lungi” 1 (59).
V . și Coasta Spineșului.
— Din subst. spineș <spin + suf. -eș ‘loc cu
spini’.
SPINIȘ0R. Spinișdrii „fânaț, odinioară aici era
o tufărie mare” [*] (10); „pantă, sânt bugăți spini” I
(80).
V . și Părău Spinișorilor.
- Din subst. spinișâr (pl. spinișori) < spin + suf.
-ișor.
SPINOÁIA „loc cam costiș, arătof’ I (97).
V. și Dealu Spinoaii.
- Din subst. spinoăie < spin + suf. -oaie.
SPOIÂLĂ v. Icu, Fața, Părău, Podu.
SPRÍA sau Coăsta Spriii „acolo îi carieră de
piatră, cândva a fost deasupra teren arabil” I, „un
deal cu pădure; îi zice așa că-i pietros tare” II (129);
Spn'a „pădure și o poiană cu teren arabil; îi
deasupra carierei” I, „deal, are stâncă de piatră”
11(134).
V . și Coastea Spriii, Cornu ~, Părău Cornu
Vârvu ~.
SPLRCÂTU v. Părău.
STÂNA sat, c. Almașu; 1288 terra Zthana, 1391
poss. Eztana, 1444 Slana, 1630 Ztana, 1733 Sztana,
1854 Sztána, Stana (Suciu, DILT).
294
STÂVILA
V . și Drumu Stănii.
- Din n. pers. ~.
STÂNA (n. pers.) v. Ciung, Dosu, Ograda,
Via.
STÂNCEA v. Râtu.
STÂNCII) v. Coliba, Dâmbu, Dosu, La -.
STÂNCU v. Dâmbu.
STÂNIȘTEA „loc întins, lângă crucile
drumului, arător” I (34); „cosalău” I (77).
V . și Dâmbu Staniștii.
- Din subst. stâniște ‘loc unde se odihnesc
vitele’; ‘Ioc pietros’.
STÂND „o stână de piatră mare de unde se
scoate piatră de var; îi o carieră mare aici, este o
peșteră cu desene în ea” I (132); Stănu sau La Stan
în Săcădăș „e un stan lângă Săcădaș” I (110).
Stănu Baciului „o stâncă mare de calcar, unde e
cariera” I (121) -Baciu, prob. n. pers.; -Clițului „o
stâncă înaltă lângă sat, îi goală” 1 (140) - v. Clip
- cu Tăblă „o fost două tăbli puse de unguri în stan”
I (114); - de la Vile „un stan mare de piatră; a fost
o carieră aici mai demult” I (119); - de sub Râpă
„un stan mare, înalt” I (125) - v. Râpa;
~ Fundăturii (128) - v. Fundătura; -Plășii „stâncă
stan" I (81)-v. Pleșu.
La Stan în Ponór (110) - v. Ponoru; Sub Stan
„pășune, e un stan mare de piatră” I (155).
V . și Fântâna sub Stan, Părău Stanului.
Stănii Corbului „un stan mare de piatră”
II (124) - subst corb; - Jfvii „niște stani de piatră
lângă Jiva, din sus” III, IV (97) - v. Jiva; - Sărății
„îi stan de caolină în formă de trepte” I (56) -
v. Sărata.
Sub Stani „o țâr de rât sub stanii ăștia mari”
111(104).
- Din subst stan (pl. stani) „bucată mare de
piatră” I (110).
STÂOR, Staur v. Staul.
STÂUL. V. și Fața Staulului.
Stăulele sau Râtu Staulelor „șes, fânaț; acolo se
țineau oile mai demult” I, „groapă” II (59); Stăurele
„loc arător; au avut oile acolo staur” II (124);
Stăurele III, IV sau La Stáure I „pământ arător,
frumos; o fost staure de oi” I (135); Stăorele „fânaț;
o fost staor” I (95).
Sub Stăure „teren arabil, loc de șes și pantă” II
(23); Sub Stáore I sau Sub Stáure II „coaste, arabil;
au fost staore pentru oi” I (132).
V . și Fața Staulelor, Fața Staulilor, Fundu
Staulelor, Fundu Staulilor, Părău Staulilor, Râtu
Staulelor, Râtu Staulilor.
- Din stâul, cu var. staur, stâor (pl. staule,
staure, staore) „un loc îngrădit cu lețe pentru oi”
I (95).
STÂVILA [stáéila] „o fost o stavilă unde s-o
adunat lemnele într-un băltoc și le-o dat drumu pe
Vereu în jos; îi pădure aici” I (140).
- Din subst. stâvilă (pl. stavile) ‘ stăvilar’.
STĂNAIA
STĂNAIA v. Fundu.
STĂNLIȚU „un stan de piatră; loc arător, pe
lângă drum” III (97).
V . și Părău cu Stănufu.
- Din subst. stănuf < stan + suf. -uț.
STĂOĂIE v. Ulița.
STÂRMINA v. Stârmina.
STĂUÎNA [stăyujlna] „față, fănaț și puțin
arabil” 1 (25); „coaste; teren fănaț cu plantație de
pomi” I (28); „o groapă mare tot pe Față, plantată cu
brazi, acați; poate c-o fost oarecândva staor cu oi” I
(61); Stăoina [stăyăiină] „coaste și loc drept sus; o
fost așa ca un staur, pădure o fost de toate părțile”
III (54).
V . și Părău Stăuinii, Dosu Stăoinii.
- Din subst. stăuină, cu var. stăoină (pl. stăuini)
‘loc pe care au fost așezate stâna și strunga; loc cu
iarbă bună pentru păscut’ (v. și Frățilă, STD,
152-153).
STĂULIȘU „pădure și pășune; o groapă mai
largă pe care este drum către Bogdana” I (21).
- Din subst. stăullș < staul + suf. -iș.
STĂURÎȘTEA „pășune deasupra satului” III
(161); Stăoriștea II sau Stăoriștile I „un loc întins,
arabil; acolo se puneau staure de oi” 1 (74).
- Din subst. stăuriște, cu var. stăoriștea (pl.
stăuriști, stăoriști) < staur + suf. -iște.
STĂUR0IU „bucată de pădure; o fost staur a
grafului” II (154).
- Din subst. stăurâi < staur + suf. -oi.
STĂVĂRIA sau Stăvăriile Biséricii „deal cu
pantă bruscă, cu pădure; locu a fost cleja bisericii” I
(11); „Ioc arabil; acolo pe timpuri când era locu a
popii se zice că a fost steava popii” I (104); „coaste
care amu o început să se surpe, bate valea pe ea;
fănaț, are și ceva arabil este vale, dincoace” I (146),
„loc drept, arător; a fost cândva a baronului care
ținea acolo cai pe pășunea aia, o fost o poiană cu
pășune” I (147).
în Stăvării „râturi și ceva pădure; cam șes, nu-i
muntos” II (11).
- Din subst. stăvărie (pl. stăvării) „crescătorie
de cai” I (146).
STĂVĂRÎȘTEA pășune (262).
- Din subst. stăvăriște < stăvărie + suf. -iște.
STÂLP. La Stâlpu de Piâtră „pe acolo era
drumu vechi; e un monument” 1(114).
V . și Coasta Stâlpului, Dealu ~.
- Din subst stâlp (pl. stâlpi).
STÂNA sat, localitate componentă a
municipiului Zalău', 1438 Nyarlo, Fesevj Nyarlo,
1461 Narlo, 1525 Kekesnyarlo, 1733
Felsö-Kékes-Nyárló, Sztana, 1808 Tyekisul de szusz,
1837 Sztina, 1854 Felső Kékes Nyárló, Stâna
(Suciu, DILT).
Stâna „deal, pășune și fânaț” I (69); „îi drept, pe
deal; acolo se scotea stâna” III (95); „pășune și
pădure, loc cu umituri; o fi fost stână de oi” I (125);
„arabil și pădure; o fost stână” 11 (130); „teren
295
STÂRCIU
arabil; o fi fost stână” III (149); Stâna III sau La
Stână IV „deal, îi rât; o fost cândva o stână” IV
(58); - sau La Stână „pășune, a fost și arabil; s-o
ținut oile acolo” I (121).
La Stână „teren arabil, pantă dulce; a fost
oarecând stână” I (47); „o viroagă de pământ, între
păraie, arător; o fi fost stâni acolo” I (95); „fănaț și
pășune” I, „a fost mai demult ceva stână” III (115).
V . și Calea Stânii, Dâmbu ~, Dealu ~, Fântâna
la Stână, Măgura Stânii, Ulița ~, Valea
La Stâni „pantă foarte mare; a fost loc domnesc
și a avut acolo vitele și stâna” 1(11).
V . și Fânațu de la Stâni.
— Din subst. stână (pl. stâne).
STÂNÂIA „cam pantă; fost arabil, azi pășune; o
fi fost oarecândva stână” III (61).
V . și Dâmbu Stănăii, Fața Fântâna de la
Stânaie, Fundu Stânăii, Părău ~.
- Din subst. *stânâie < stână + suf. -aie.
STÂNĂÎȚA „coaste cu pășune” III (61).
- Din subst stânăiți < stână + suf. -iță.
STÂNCĂ. Stânca Măgurii „de aici izvorăște
apa din Fântâna Sărății” I (186).
- Din stâncă (pl. stânci).
STÂNEĂNU v. Fântâna, La ~.
STÂNG, -Ă v. Părău, Valea.
STÂNGĂCIU v. Dealu.
STÂNIȘ0RU „pășune pe coaste, nu-i mare” III
(62).
- Din subst stânișâr < stână + suf. -ișor.
STÂNJEN. Stânjenii „un câmp, îi împădurit,
da-i pășune, este și izvor acolo și fântână; o făcut
acolo lemne, stânjeni” [*] (269); Stânjinii [stfnjîn]
„pantă cu fața la miazăzi, pășune, fostă pădure; mai
sânt ceva acați, tufe, golomoaze” III (61).
- Din subst stânjen (pl. stânjeni, stânjini) ‘unitate
de măsură pentru volumul lemnelor stivuite’.
STÁNJERÉL. Stânjereii „a fost pădure, acum
e pășune și arabil” I (172); „pantă din sus de
fântână, pășune și pădure; înainte o fost nunta
pădure, o iertuit ș-o făcut pășune” I (227).
Stânjerâii cei Mari pădure (172); Stânjerăii cei
Mici (172).
Sub Stânjerâi „pământ arabil, e sub pădure” II
(172).
V . și Fântâna din Stânjerei.
- Din subst. stânjerei (pl. stânjerei) < stânjen +
suf. -erei (-erei).
STÂRC v. Coasta.
STÂRCEĂNA „loc mai drept, deasupra
Dosului Ponorului, pășune” I (275).
- Din spm. ~ < Stârciu, top.
STÂRCI v. Dealu, Poiana.
STÂRCIU sat c. Horoatu Crasnei; 1341 villa
olakalis Bogdanyhaza, 1553 Bogdanfalva, 1733
Știrea, 1760-1762 Bogdânhâza, 1808 Sztircsi, 1850
Sztircs, 1854 Bogdânhâza, Stirci (Suciu, DILT).
STÁRMÍNA
V. și Apa Stârciului, Drumu ~, Podu Valea
- Din subst stârci, var. a lui stârc (pl. stârci)
‘specie de pasăre de baltă’.
STÂRMINA [stîrnina] I, V sau Stârmina [♦]
„un deal, pădure de fag, carpen” I (177), Stermină
[sternína] I, II sau Stérghina [stérgina] III „deal, ne
leagă cu Șoimușu, pădure” I, „coastă” III (150);
Strâmina „o groapă cu niște costi, fânaț; îs niște
păraie, loc mai râpos, cu țâpituri” I (71).
Sub Stârmina „pășune, loc drept” I, „coaste” V
(177); Sub Stermină „loc arabil” I (150).
V . și Fundu Strâminii.
— Din subst stârmină, cu var. stărmină,
strâmina, stermină, sterghină (pl. stârmini)
‘prăpastie, loc stâncos’ (v. Porucic, L, 23, 31;
Iordan, Top., 129-130, 376; Homorodean, VS, 144).
STÂRMINOÂSA „pantă, pășune, loc rău” I
(43); Străminoâsa „coaste dulce, în hotar cu
Preluci, cu fânaț mai mult” I (124); „o râpă adâncă,
de la Bogdănelu în jos; are și vale” I (159);
Strămindsu „îi loc între dealuri, îi pe lângă părău”
II (52); Stráminósu „o groapă mare între dealuri; a
fost lucrător puțin, acum îi fânaț” I (62); „deal mare”
I, „deal, pădure de goron” II (243); Streghinoása
[stred'in^sa] II, III, IV sau Strighinoâsa [strid'inpsa]
I „vălcea,, e afundă; sânt niște ruinături, râpe” I,
„pădure, sânt râpi, păraie” II (105); Streghinoása
[străd’inpsa] „teren înclinat către părău, fânaț” V
(279).
V . și Cotru Streghinoasii, Gura Gura
Strâminosului, Părău ~, Părău Străminosului.
- Din adj. subst stârminős, -oasă, cu var.
stráminós, stráminós, streghinós, strighinós ‘(despre
teren) prăpăstios, stâncos’ (v. și Iordan, Top., 376;
Homorodean, VS, 144).
STEJÁRU „teren cu piatră, a fost pădure de
corn” II (149).
V . și Dâmbu Stejarului, Valea
- Din subst. stejâr (pl. stejari).
STÉNEA v. Dâmbu, Groapa, Poiana,
Ulicioara.
STERMINĂ v. Stârmina.
STEVÁR v. Părău.
STIÁN v. Unghiu.
STICÉ$TI v. Ulița.
STICOÁIE v. Fântâna.
STIJIRÉL. Stijiréii „șes, arabil” I (249).
STIPĂȚ v. Părău.
STÍRVINA „deal, pădure de fag și goron” III
(267).
V . și Picioru Stirvinii, Valea
STOBÓRU, pop. Stobór, sat, c. Cuzăplac; 1521
Vasartelek, Vasartelke, 1523 poss. Wasserthelek,
1733 Sztabor, 1737 Vásár-Telke, 1850 Sztobor, 1854
Vásár-telke, Stobor (Suciu, DILT).
Stobóru „rât, fânaț, mai șes” I (71); „loc cu o
pantă ușoară spre pădure, loc agricol” I (267); „loc
așa mârjițos, apătos, unde se bagă vitele cu
picioarele, sânt ochiuri de apă” II (271).
296
STRĂTfeȘTI
Stobóru Mic I, II, V, VI sau - Mici IV, [♦]
„coaste și drept, loc arabil și fânaț; satu nost îi
Stobor” I (32).
V . și Calea Stoborului, Dâmbu ~, Drumu
Drumu Sloboru Mic, Părău -Mic, Râtu -Mic,
Valea Stoborului.
- Din subst stobor ‘împrejmuire, ocol’.
STÓGU sau La Stog „loc arător, loc mai drept;
s-o îmblătit grâu acolo, o făcut stoguri” III (162).
Stógu Chifórii [t’ifóri] „o rădicătură de pământ
ca un ou și roată fânaț” I (71) - Chifor, por.
Stógurile „pantă mai mare ca Rovina” III,
„pădure” [*] (1); „coaste; acolo se semăna grâu și se
făcea stog și îmblătea, era greu de adus acasă că era
iocu rău” II (31); „loc drept teren arabil” I (47);
Stógurile I, III sau La Stóguri II „loc bun, loc de
grâu; loc ondulat are umituri” III (116); Stógurile
„o groapă; i-o stogolit acolo, i-o dat peste cap pe
huni” III (142).
între Stoguri „o groapă în pășune” I, II,
„pădure și o poiană; de-o parte îi pământ mai
ridicat” IV (142).
V . și Drumu pe Stoguri, Piatra Stogurilor.
- Din subst. stog (pl. stoguri) 1. ‘grămadă de fân
sau de snopi de păioase’; 2. ‘dâmb, ridicătură de
pământ în formă de stog’ (cf. și Homorodean, VS,
140-141; Loșonți, Top., 93).
STOGIIȚ v. Valea.
STOIÁCA v. Prun.
STÓNGA v. Picioru.
STRÁFIE v. Râpa.
STRÁJA „un loc în centru satului; acolo stătea
probabil de pază” II (55); „o uliță din sat; aici sta de
pază straja noaptea” II (83); „în centru satului” II (95).
în Străjă „centru satului; acolo făcea pază” I
(136); La Străjă „centru satului” II (40); „partea de
sat din centru” I (121); La Străje „un pic de loc gol
în sat, coaste” II (31); „loc de fânaț” II (104); „în
mijlocu satului” III (158); Sub Străjă „acolo o fost
o poartă să nu intre nimeni în sat și acolo o fost
strajă; pășune, pantă” I (29).
V . și Fântâna la Strajă, Părău Străjii, Pe Pod la
Straje, Podu Străjii, Poienile a Ilenii din Strajă,
Ulița Străjii.
Străjile „deal, vii” IV (288).
V . și Viile la Străji.
- Din subst strajă (pl. străji) „ala care era pază”
II (31); „santinelă” I (29).
STRAT. La Strături „o fost plantație de puieți
în pădure, e lângă Râturi” II (19).
- Din subst. strat (pl. strături).
STRĂINI0RU [străjindr] „un teren chiar pe
pantă, îi mic, fânaț” V (279).
- Din subst. străiniâr < străin + suf. -ior.
STRĂJERII v. Fântâna.
STRĂMINOÂSA v. Stârminoasa.
STRĂMIN0SU v. Stârminoasa.
STRĂTEȘTI v. Lazu.
 STRÂMBA
STRÂMBA v. Păduri;.
STRÂMBEȘTI v. Părău.
STRÂMBI) „o curbă a dealului, așa, ca un
triunghi” II (61).
Sub Strambu „pământ arabil, loc mai drept,
nu-i costiș” II (61).
V. și Cur Strâmb, Dealu Picioru Strâmbului.
Strâmba „loc în pantă, arabil și fânaț” II (62);
„un fel de podiș, platou” I, „o poiană între păduri”
II (64); „pantă în jos, loc cu multe denivelări”
111(281).
V. și Părău Strâmbii.
Stramburile „șes, loc lucrător; înainte o fost
numa răchitor, nu puteai umbla pe acolo; mejdaș cu
Poarta” I (40), „șes, arabil” II (41).
- Din adj. subst. strâmb, -ă sau Strâmbu, n. pers.
STRÂMÎNA v. Stârmina.
STRÁMINÓSU v. Stârminoasa.
STRÂMT, -Ă v. Părău, Ulița, Zăpodea.
STRÂMTOÂREA. Strâmtoârea Țicăului
[strîntprga țîcăyuluf] sau Strámtórile „o gură de
teren îngust, între dealuri cu păduri” I, „o tăietură în
deal; e șoseaua, calea ferată și Someșu” 111 (160) -
Țicău, sat în MM.
V . și Dealu Strâmtorii, Fântâna ~.
Strámtórile [stríntórile] „teren arabil sub Părău
Făgetului” I (6); „un drum între două dealuri, îi
strâmt” I (21); „o trecătoare pe lângă Vale” II, „o
porțiune mai îngustă din Valea Stânii, capătu din
fund; dealu este abrupt până jos în vale, unde-i
drumul” III (38); „coaste; îi o strâmtoare de părău” I
(52); „pantă potrivită, acolo este o trecere” II (64);
„îs ceva drumuri înguste care vin de la Comoară în
jos” I (67); „o strâmtură între dealuri, merge Someșu
și drumu pe acolo” I, „un Ioc strâmt” II (156); „un
drum îngust, drum de pământ” II (168); „îi o râpă
adâncă la ieșirea din sat către Dumuslău, îi și drum”
I (232); „un loc unde se întâlnesc două dealuri și
este o curmătură printre ele” V (288).
în Strámtóri „trecerea din Delniță în Pleșa” I
(2); La Strámtóri „o groapă între două iertașuri;
pădure, fânaț și ruptură” I (65); „drumu care duce la
Râtu Sarchii, loc mic pentru drum” I (173); „Ioc
drept; îi mai strâmt acolo legeleu și iară-i mai larg”
II (264).
V . și Dealu Strâmtorilor, Gura Strâmtorilor.
- Din subst strâmtoare (pl. strâmtori) ‘loc
strâmt, îngust, între dealuri; trecătoare, defileu’.
STRÂMTU v. Ulița.
STRÁMTÚRA „groapă ca o potcoavă de cal,
fânaț” 1(19).
După Strâmtură „loc cam șes, da-i și groapă și
dâmb” III (61); „loc mai sus un pic de Chilie, este
un pic de coastă și iar îi loc drept” IV (98).
V. și Dâmbu Strâmturii, Groapa ~, Valea
Strámtórile „șes în formă dreptunghiulară; îi
zice așa după cursu Someșului” I (93); „loc strâmt
între Someș și pădure, albia veche” II (101); „aici
Valea Sălajului e mai strâmtă” I (169).
297
STUPÁTÚRA
La Strámtóri „fânaț; o fost drumu strâmt acolo”
II (31); „o fost un drum tăiat prin deal, care trece la
Măleni; putea trece numai un singur car” II, „îs niște
păraie adânci" UI (116); Sub Strámtóri „pășune”
1(101).
V. și Coasta Strâmturilor, Pădurea ~.
— Din subst strâmtură (pl. strâmturi) ‘loc
strâmt’.
STRÂMȚEN1 v. Ulița.
STRÂNGEA „loc drept, între două dealuri, o
strâmtură de loc” I (87); „teren așa cam întins pe-o
așezătură” I (91).
V . și Dealu Străncii, Dosu ~, Fața ~, Râtu ~.
STREÂNDĂ. Streânda Oâiei „pământ agricol
și neproductiv; au umblat oi” I (149).
STREGHINOÂSA v. Stârminoasa.
STREJUÍREA „loc drept și râpos, pășune”
n (267).
STRELÚC v. Poiana.
STREMȚENI V. Ograda.
STREMȚU [strănțu] „loc mai așezai’ I, „șes și
pantă lentă, arător” II (96); „parte de sat” I (235).
V . și Dealu Stremțului, Șesu ~.
STREȚU v. Ograda.
STREIJȚ v. Dealu, Dosu.
STRÚGU v. Fața, Părău.
STRÚNGA. Strunga lu Vâis „un gard de spini
unde se trece la vie la Vais” U (220) - Vais, n. pers.
- Din subst strângă ‘loc îngust de trecere; ioc
pe unde se trece dintr-o grădină în alta’.
STRUNGĂNEÂSA „arabil și cosalău, este
părău” I (98); Strugăneâsa „loc bun, așezătură;
poate a fost acolo mai demult loc distrus” 1(110).
V . și Coasta Strugănesii.
- Din prob. n. pers. ~.
STUP. La Stupi „față; acuma-i livadă de pruni”
I, „văgăuna aia, ce trece prin pădure” III (25).
- Din stup (pl. stupi).
STUPĂTOÂREA „teren arabil așezat într-o
depresiune mărginită de o parte și de alta de dealuri;
aici se găsesc stupi” [*], „loc cam gropos, pietros; la
capăt îi cam fundătură” 1(10).
V . și La Izvor pe Stupătoare, Valea Stupătorii.
- Din subst. stupătoare (pl. stupători) ‘loc
pentru stupi’.
STUPÁTÚRA „oarecând în valea asta o fost
stăvili acolo, o oprit apa, ș-acuma-i gardină (=o
ridicătură de pământ)” I (59).
Stupătâra Culii „o fost baraj peste vale, pentru
că o fost moară” III (283) - Cula, n. pers.;
~ Ghéorghii de la Moâră „îi pe Vale, din jos de sat;
mergea apa pe Părău Morii la Gheorghe de la
Moară” II (282) - Gheorghe de la Moară, spm.;
- lui Pâvel „o fost în Vale; o oprit apa de-o mers
până la zugău” I (282) - Pavel, n. pers.
La Stupătură „pădure, pășune” III (36); „șes,
arabil” I (59).
- Din subst. stupătură <astupătură ‘baraj,
stăvilar’.
STUPEREȘTII
STUPERjfcȘTU „cătun, vecin cu hotaru Malului
și cu Tusa, teren arător” I (272).
- Din n. grup - < Stupér, por.
STUPEȘTI v. Cioroiu, Ulița.
STUPINA „coaste, îi părău mare, nu poți merge
nici cu picioru” III (82); „loc de deal; au fost stupi
puși de oameni” I (149); „deal înalt; au fost stupi” II
(191); ~sau Deálu Stupinii „deal mare, pădure sus
și mai jos pășune” I (63); Stupina sau După Deal
„pământ arabil, se pare că au fost albine, stupi” I
(178).
V . și Coastea Stupinii, Dealu ~, Părău ~, Valea
Vâlceaua ~.
Stupinile „loc gropos, fânaț; o fi fost stupi” I
(121); Stupinile I, II sau Stupina IV, V „coaste,
cum cobori din sat, arător” I (142); Stupinile II sau
Stupina I „loc de față, teren agricol; au fost stupi” 1,
„pantă” II (234); La Stupini sau Stupinile
„asemănător cu Dâmburele; oarecând ducea stupii
acolo vara” I (209).
- Din subst stupină (pl. stupini) Toc cu stupi’.
STUPINI, pop. Fizișu, sat c. Hida; 1366
Fyzes, 1440 villa olachalis Füzes, 1463 Fizes, 1470
Olah-Fuzes, 1486 Felseu Fizes, 1487 Also Fyzes,
1620 Fwezes, 1721 Nagy-Füzes, 1733 Füzes, 1850
Fizesu, 1854 Füzes, Fiuzeș (Suciu, DILT).
- Din subst stupină-, top. magh. Füzes <füz
‘salcie’ + suf. -es (Kiss, FNESz, I, 487).
STUPINÎȚA „pantă” V, „loc înclinat; acolo o
fost mijlocu hotarului și o fost stupi” I (175).
- Din subst stupiniță < stupină + suf. -ifă.
STURZ v. Dealu, Fântâna, La ~.
SUB CETÁTE sat c. Valcău de Jos; 1481
Waralya, 1523 Varalya, 1573 Valhó Várallya, 1638
Valko Váralja, 1733 De sub Cetate, 1850 Szupt
Csetatye, 1854 Várallya, Sub Cetate (Suciu, DILT).
- Din prep, sub + subst. cetate (pl. cetăfi).
SUBÍCU v. Dosu.
SUB POPĂ „loc în pantă, parte de hotar, arabil;
îi sub Pădurea din Pleșa” I (2).
- Din prep, sub + subst popă.
SÚCIU v. Dealu, Fundu.
SUFLETOÁIA v. Dealu.
SUFLÍC v. Ulița.
SUGOÁIA [sugpie] „deal, arabil; i-o zis așa c-o
fost o dată pășune, o dată arabil și tot așa” II (206),
„teren arabil, pantă potrivită; acuma-i plantație de
meri” I, „o pantă cu fața spre asfințit” n (208).
V. și Părău Sugoii.
- Din top. Sugoiu + suf. -oaie.
SUGÓIU sau magh. Szugoly II sau Súgoiu III,
„șes; îi un colț între două ape, în formă de vârv”
II (256).
- Din top. magh. Szugoly < szugoly ‘colt
margine’.
SÚLITA „o așezătură, e pământ bun de bucate,
un fel de ajag; sânt și ceva umituri” I (116).
V . și Fața Sulifii, Fântâna de pe Suliță.
298
SUS
- Din subst. suliță (pl. sulițe).
SUMÁCÉSCU v. Groapa.
SUPURÓSU „un picior de deal, pădure de
goron” UI (267).
V . și Părău Supurosului.
- Din adj. subst *supurâs, prin metateză de la
surupos.
SURDOÁIA v. Ulicioara, Via.
SÚRDU v. Dealu, Fântâna, Lazu, Via.
SURDÚBA II sau Suldúba V „pantă” I, „loc
înclinat sus pădure cu mulți tei, jos arabil” V (211).
- Din prob. n. pers. ~.
SURDÚC sat c.; 1554 Naghzwrdok, 1630
Nagy-Szurduk, 1733 Szurduk, 1850 Szurdok,
Szurduku, 1854 Szurduk, Surduc (Suciu, DILT).
V . și Coastea Surducului, Valea ~.
Surdúcu I, II sau magh. Szurduk IV „este și
arabil și cu vii și cu pomi fructiferi, pantă” II (244);
Súrdoc „pantă înaltă, cu viță de vie” 1 (200).
Sub Surdúc „un pic de pantă, arător, îi sub
Surduc" I (244).
- Din subst surduc ‘vale strâmtă cu versante
repezi și prăpăstioase’ (v. și Porucic, L, 32; Iordan,
Top., 131); cf. și top. magh. Szurduk < szurduk
‘strâmtoare, loc între dealuri’.
SURDUCÁN v. Părău, Vâlceaua.
SURÉSTI v. Ulița.
SURÉTIU [suréf] I sau Súreti IV, V „pantă” I,
„vie și fânaț pe deal” IV, V (33).
-Din subst. suriți ‘culesul viilor’ (v. și Tamás,
EW, 712-713).
SUROÁIA v. Podu.
SURPATÚRA. Surpăturile III sau Sărpăturile
II sau în Hâituri III, „un teren care o fugit și s-o
lăsat” III (133).
- Din subst. surpături (pl. surpături, sărpături)
Toc prăpăstios’.
SÚRU v. Copac, Copăcelu.
SURUPOÂSTĂ. Surupoâstele III sau La
Surupoáste I sau Vâlea Moâșii III „o coaste, mai
sus o fost niște surpături, arător” I (138) - Moașa,
spm.
V. și Fântâna Surupoastelor.
- Din subst. *surupoâstă (pl. *surupoaste), o
contaminare între surupos și coastă.
SURZI v. Grădina.
SUS. Sus și-n Jos „arător” II (73); Din Sus sau
Susănii parte de sat (40); Din Sus „parte de sat din
sus de Vale” III (173); Din Sus de Núcu (101) -
Nucu, hip. < Ion, pren.; Pe din Sus „partea de vest a
șoselei, care desparte satul în două” II (12); „uliță, îi
mai sus un pic” IV (68).
V. și Bercu de Sus, Braniștea din ~, Capătu
Satului din ~, Chertiu din ~, Cioncaciu de ~, Cornii
din ~, Coșerele din ~, Cotu din ~, Dealu din ~,
Dealu Varului din ~, Din - de Goz de Rât, Din - de
Sat, Drumu către Valcău de ~, Drumu din Fața
din ~, Felsegu de ~, Fânățele de ~, Fântâna din ~,
Grajdurile din ~, Grădinile din ~, Hagău din
SUSÉNH
Hotarele din lugărele din Izvoru din în Șes
din Labu din La Lancea din ~ de Drum, Locu
de la Moara din Lucșa de Moara din Părău
din Pe Față-n Pe Vale ín Podu de Pologu
de Popaga din Prislopu de Pusta de Râtu
de pe Vale în Sus, Râtu de Râtu din Râturile de
din Ritca de Secăturile din Șesu din Șurile
din Teneiu din Trevâlcelele din Țarina din
Ulița de Ulița din Ulița pe din Valauăle din
Valea din Vâlceaua din Via din Viile din
- Din adv. sus.
SUSÉNH partea de sus a satului (28; 36; 41; 52;
54; 55; 62; 67; 70; 73; 82; 96; 109; 130; 131; 133;
135; 139; 148; 154; 155; 156; 177; 186; 209); „un grup
SÚTORU
de case mai departe de sat, sub pădure” I (126); „loc
arabil, acuma e plantație de pomi” II (184); Susénii
= Din Sus; Susénii sau magh. [fâlșeg âțo] (206;
245); Susânii partea de sus a satului (175; 279).
V . și Dosu Susenilor, Fața Piatra Podu
Susanilor.
- Din n. grup suséni, susăni < adv. sus.
SÚTORU, pop. Zutor, sat, c. Zimbor; 1435
Zutor, Zwthor, 1436 poss. Zuthor, 1452 Zwdor,
1461 Zwthwr, Zwthor, Zwtor, 1805 Zudor, 1854
Zutor, Zutur (Suciu, DILT).
V. și Șesu Zutorului.
— Din n. pers. Zutor, Sutor (DNFR, 431; KISS,
FNESz, 11,811).

ȘA. Șâua Crâiului „curmături, pădure, a fost un
drum” [*] (257).
- Din subst șa, cu var. șea, șaua (pl. șele)
‘curmătură, trecătoare’.
ȘÂCRĂ v. Fântâna, Ulița.
ȘÂIBA „arabil” III (36).
- Din n. pers. -.
ȘÂMOI v. La ~.
ȘĂMPANI v. Ulița.
ȘAMȘÎID, pop. Șamșdd, sat c.; 1349 sacerdos
parochialis de Sámson, nobiles de Sámson, 1430
Sampson, Sampsond, 1451 Samsond, 1549 Samsion,
1570 Sámson, 1760-1762 Szilágy Sámson, 1850
Samsiund, 1854 Sámmson, Samșud (Suciu, DILT).
- Din n. pers. Sámson + suf. -d (Drăganu, Rom.,
466; Kniezsa, KH, 273/77; Kiss, FNESz, II, 580).
ȘÂMUEL v. La ~.
ȘANCODELv. Poiana.
ȘANDOR v. Lazu, Pârâu, Podu, Râtu, Ulița.
ȘÂNDRA „teren în pantă, arător” I; „a fost un
sat sânt urme” II (168), „râturi și luncă; aici a fost
satu mai înainte” I (171).
— Din n. pers. - (cf. DOR, 7).
ȘANDRÎCA v. Ulița.
ȘÂNȚU I sau Pe Șanț II „loc mai drept și mai
jos” I, „se văd urme ale unei cetăți” II (10); Șânțu
sau Ládóiu „un deal mai mic, apa curge pe lângă el
pe din toate părțile, ca o insulă; acolo s-a tot săpat
c-a zis lumea că sânt bani” II, „a fost oarecând ceva
șanț acolo” IV (287); Șoânțu [șțmțu] „șes, acolo
sânt mai multe șanțuri de scurgere” I (222).
Șânțu lui I6nu Gălânului „șes” I (138) - lonu
Gălanului, spm.; -Poiâșului „un șanț natural la
marginea Poieșului, pe unde se scurge apa din ploi”
I (206) - v. Poieșu’, -Pópii „a avut un popă o
grădină și a șănțuit să nu treacă cu carele pe acolo” I
(21) - subst popă.
în Șanț „părău mare” 1 (204).
V . și Drumu pe Șanf, Fântâna pe
Șanțului, Valea ~, Vârvu ~.
Șânțurile „e o construcție de șanțuri foarte
veche, care apără satu” 1 (167).
între Șânțuri „drumu care vine de la Petrinzel”
I (17); „pășune lângă calea ferată” II (24); Su
- „teren arabil în limită cu pădurea; se zice că aici au
fost războaie și s-au săpat șanțuri” II (167).
Ș
- Din subst șanț (pl. șanțuri) ‘săpătură lungă și
îngustă, făcută pentru scurgerea apei sau pentru
marcarea hotarului între două suprafețe de pământ
urmă adâncă lăsată de șiroaie pe coasta unui deal’.
ȘÂRDA v. Dealu.
ȘÂRGAȘU „o coastă, teren arabil” I (198).
- Din top. magh. Sárgás < sárga ‘îngălbenit’ +
suf. -s.
. ȘÂRPE. Șârpele [șârpile] „o groapă roată
p-îngă ea îi pădure” I, „Ioc arabil în pantă, îi o
groapă mică” II (62).
V . și Fundu Șerpelui, Gura
V . și Fundu Șerpilor, Tău
- Din subst. șârpe, cu var. șârpe (pl. șerpi}.
ȘÂRȘU „șes, fănaț; șișcă se face mai mult acolo,
pentru ala-i spune Șarș” I (198).
- Din top. magh. Sáros < sáros ‘mlăștinos,
noroios’.
ȘÂSA sat c. Ileanda-, 1553 Sachay, Saczay,
1566 pagus Sasza, 1567 Sasa, 1639 Sâssza, 1720
Szásza, 1733 Sasza, cca 1800 Șasa, 1850 Sâsza,
1854 Sâsza, Șasă (Suciu, DILT).
Șâsa „o pantă, cam pietroasă fănaț” I, II, „un
loc înclinat” III (85); „pășune și platou și coaste
oable” IV (98), „loc drept" I (107), „cărare, drum, să
mejdălește cu Zăpodea, e-n hotaru Gâlgăului” I
(110); „deal mare, pădure de tăt felu” I (269).
V . și Dealu Șesii, Dosu ~, Drumu -, Gura —,
Părău ~, Picioru ~, Podu ~, Valea ~.
, - Din subst ș(e)ăsă (pl. șese} ‘terasă platou’
(Loșonți, Top., 218).
ȘÂSCA „acolo să făcea iarbă rogoz, un teren
mlăștinos, acolo s-o făcut un fel de nadă și așa-i zice
pe ungurește” I (26); „coaste, arabil, îi loc mai
mlăștinos, este un izvor și pe unde cură să face nadă
și șișcă o iarbă lată care să face unde-i mlăștinos” 1
(257).
- Din subst. șâscă, var. a lui șișcă (<magh.
siska) ‘trestie’.
Podu ȘÂTORI v. Baia.
ȘÂTRA v. Dealu.
ȘĂMÎICA V. Tabla.
ȘĂPTEÂSCÂ V. Ponița.
ȘĂRMĂȘÂG sat c.; 1355 Sarmasagh, 1466
Sarmasag, 1487 Sármáságh, 1760-1762 Sarmaság,
1850 Sármáság, Sermeság, 1854 Sármaság,
Șărmășag (Suciu, DILT).
300
 ȘCHEÂUA
- Din top. magh. Sarmaság < sarma ‘ceapa
ciorii (Ornithogalumy + suf. -ság (Kniezsa, KH,
269/24).
ȘCHEÂUA „teren mai întins, fănaț, vine până-n
hotaru Tușii, până la Barcău” I (273), „un loc
gropos, fănețe, de-aici izvorăște Valea Șcheii” I
(275), „deal cu fânaț și pădure de fag, la amiaz de
sat” II (279).
V . și Valea Șcheii.
- Din n. pers. Șcheaua (DOR, 381).
ȘCHILIOÂNU v. Fântâna.
ȘCHIOPA v. La ~.
ȘCHIOPÂRIU v. Dealu.
SCHIOPÉSTII „loc arător, pe deal” III (277).
V . și Groapa Șchiopeștilor, Ulița ~.
- Din n. grup - < Șchiopa, por.
ȘCHIOPOÂIA v. Fântâna, Iertașu, Râtu.
ȘCHI0PU v. Ciung, Drumu, Fântâna,
Ograda, Pârâu, Picioru.
ȘCOALĂ. La - „fântână lângă școală” I (193);
Pe su - „ulița unde a fost școala veche” 1(151).
V . și Dâmbu Școlii, Dealu ~, Fântâna la Școala din jur îi zice așa” I, II, „șes, fănaț și pășune, a fost a
Veche, Grădina Școlii, Pădurea Părău de la
Școala Veche, Râtu ~, Tăietura ~, Ulița către
Școală, Ulița de la Școală, Ulița Școlii.
- Din subst. școală
ȘEBEȘOĂIA v. Teneiu.
SÉBESU sau magh. Sebeserdő „pădure de cer,
goron” 1(251).
- Din top. magh. Sebes < sebes ‘repede; abrupt’
(Tamás, EW, 693).
ȘEINU [șijnu] „loc ridicat cu cădere pe două
părți, arabil” 1(231).
- V. și Coasta Șeinului, Ulița —.
ȘÉIRA v. Fântâna, Togu.
ȘELĂROÂIA „un pământ drept în vârf de deal,
pe acolo se trece la Câmpu lepii, loc arabil” I, „teren
mai plan, sus pe deal, îi ca o șa de cai, îi între două 33; 34; 41; 42; 46; 48; 50; 52; 54; 57; 67; 82; 84;
păraie” II (95).
V . și Fântâna Șelăroaii, Părău ~.
- Din subst. *șelăroăie < șelar + suf. -oaie 236; 248; 249; 262; 264; 265; 271; 274; 276; 277;
‘adâncitură în formă de șa între două dealuri, loc de
trecere, curmătură’.
ȘEMLICA v. Lazu.
ȘENCHEA v. Roata.
ȘENDREA v. Fântâna, Părău, Podu, Valea.
SÉPTELEA v. Ai ~.
ȘERB. Șerburile „pantă așa pe deal, a fost
lucrător, acum îi mai mult cosalău” I (62).
SÉRBA „părău, vine din Obârșie, trece prin
mijlocu satului” II (96); „teren de șes, arător și o
parte de sat; vine și o vălicică, un părău prin Șerba”
1(155).
V . și Dosu Șerbii, Fața ~.
- Din n. pers. - (DOR, 381).
ștRBANU „un dâmb așa, pe-ntins, dincoace de
Părău li Șerban, arabil” 1 (91).
V . și Coasta li Șerban, Gredina lui ~, Părău lui Benea; ~ Bérű (11) - Bera, n. pers.; -Borzâșului
~, Poiana Șerbanului.
301
SÉSU
- Din n. fam. Șirban.
ȘERBOĂIA „vale cu apă puțină” I (21).
- Din n. pers. - sau top. Șerba + suf. -oaie.
ȘERBIÎȚA v. Poiana.
ȘEREA v. Togu.
ȘEREDÂNU v. Părău, Uricu.
ȘEREDEIU sat, c. Horoatu Crasnei; 1270
Seredunke, 1341 Seredeu, 1413 Alsoseredeu,
Felseseredeu, 1488 Kys Seredeu, Hagh Seredeu,
1495 Serediu, 1733 Serediul, 1750 Sereden, 1850
Seredem, Sereghyiju, 1854 Szeredeu, Seredău
(Suciu, DILT).
V . și Drumu Șeredeiidui, Ulița -, Valea -.
- Din top. sl. *2erdenka < *zîrdi ‘prăjină, stâlp’
(Kiss, FNESz, II, 467-468).
ȘEREDENCA I sau Șeredinca II „părău,
izvorăște de la Șeredei, de-aia îi zice asa, să varsă în
Valea Crăsnii” III, „loc în pantă, pe acolo trece un
părău ce vine de la Șeredei, arabil pe lângă părău” I
(286); Șeredenca „drumu de la Șeredei la Horoat,
nu-i peste deal, îi pe la poale tot roată, și la terenu
Șeredeiului” IV (288), Șeredinca „pantă și șes, o
parte trece ia Șeredei” I, II, „pantă, teren arabil, îi
lângă hotaru Șeredeiului” IV (289).
V . și Dealu Șeredinchii, Valea ~.
- Din spm. - < Șeredeiu, top.
ȘERP v. Părău.
ȘÎRPELE v. Șarpe.
ȘERPOĂIA „o coaste, fânaț, a fost un loc
lăpăstos, erau mulți șerpi” I, „a fost loc lăștinos, au
fost mulți șerpi” II, „loc drept, a stat apă multă, au
fost tăuri, au fost șerpi mulți acolo” III (38).
- Din spm. - < șarpe + suf. -oaie.
ȘÉSU „loc mare, fain, da-i bun și oblu ca masa;
îi aci, lângă saf’ I (3); teren neted, fără ridicători, pe
lângă un drum (6; 7; 10; 13; 16; 19; 21; 28; 30; 31;
98; 102; 105; 119; 122; 123; 124; 125; 127; 133;
144; 148; 152; 157; 161; 176; 207; 210; 217; 229;
278; 286; 287); loc drept, arabil și parte de sat (11;
37; 71; 114; 140); „un platou, pe dâmb sus, arător, îi
chiar lingă sat” I (118); „un platou, îi pe lângă
drumu țării, deasupra de carieră”, „un loc drept, în
vârvu Coastii Rovinii” III (138); „o bucată mare de
șes sus, în vârfu dealului, loc cam pietros” I (145);
-sau -Băbiului [băbd'lțjuluj] (17; 18) - v. Băbiu;
Șisu sau Lunca „șes, pe lângă Someș” II (132);
Șisu I sau - dincoace de Ștrec II (143) - v. Ștrecu;
Șisu sau Pământu din Jos sau Prúndu „șes, îi pe
lângă Someș” III (160); Șisu = Pietrițu; Șisu
= Râturile.
Șisu Anătiștilor (40) — n. grup anătești;
- Arinilor „o poiană dreaptă, a fost pădure demulf’
III (85) - v. Arin; - Biciului (283) - v. Baciu;
-Bidonului (192) - v. Badon; - Bénii (56) - v.
(68) - v. Borzașu; - Bóznii (8) - v. Bo-na; - Cilului
ȘICÂTORU
(93) - v. Calu: ~ Căpușului sau -Zútorului (68) -
v. Căpușu, Sutom', - cătă Lemnfi (129) — v. Lemniu;
-Chizénilor [tizănilor] (101, 105) - v. Chizeni;
-Ciuménilor (111; 120) - v. Podișu; -Clițului
= CIițu; -Córbuli (125) - v. Corbu; -Cutișului
(21) - v. Cutiș; -Cuzăplăcului (33; 68) - v. Cuzăplac;
-dincolo de Ștrec „locurile-s despărțite de calea
ferată” 1 (143) - Ștrecu; -din Jos (48; 53; 282);
- din Jos de Sat (289) - v. Saru; - Dinlóntru „șes,
îi dincolo de vale, îi înlontrul văii” I (26); - din Sus
(48; 52; 282); - Doăgelor „un planșeu sus, pe deal,
șes, îi pădure de codru, pădure bătrână, poate că s-o
făcut acolo doage cândva de butoaie” (146),
„aproape loc drept, da-i sus, pe deal, când s-a tăiat
pădurea au fost dogari, de au făcut doage” I (147) -
subst. doagă', -Drănii (282) - v. Drana; - Flénchii
(283) - Fleanca, por.; -Gubăriii sau La Gubărfe
sau Tógu (37) -v. Gubăria; -Gúmbii „loc drept, îi
lângă Valea Gumbii” IV (288) - v. Gumia;
-Gurgoiétii (145) - v. Gurgoietu; -Harții „un
platou frumos” I (113) - Harța, n. fam. (217);
Hârțea, n. fam. (238, 249, 250); - la Piâtră (64) -
v. Piatră', - la Plópu li Chiș Căroi (68) - v. Plopu;
-li Bănoai (68) - Banai, n. fam.; —lui Béleni
= Tógu lui Béleni; - lui Ceăos (68) - Ceaos, n.
pers.; - lu Ducs (111) - Ducs, n. pers.; - lui Gligor
(282) - Gligor, n. fam.; - lu Inát (137) - Ignat, n.
fam.; - Iu Lóránt (97) - Lóránt, pren.; - Iu Méica
„parte de sat’ I (93) - Meica, n. pers.; - Iui Nor (93;
105; 114) - Nor, n. pers.; - li Tihău (82) - v. Tihău',
-Măre (219; 243); -Măcii =Gúra Măcii;
-Măruli „parte de deal, un platou, arabil și puțin
fănaț, a fost un măr cândva” I (86); -Mezgușului
(75; 81) - v. Mezgușu; - Mic (118; 122; 219; 243);
-Mihăiesii [mnihájésí] (81); - Mórii (12; 75; 282);
— Mórii III sau - di cătă Moără I, II (286); - Mórii
din Jos „șes, arabil, este și acum moara aici” II (12)
— v. Moara', - Negroâii (257) - Negroaia, spm.
< Negru, n. fam.; -Nireșului (21) - v. Nireșu;
-Păielor (63); -Petrăii =Gúra Petrăii; -Piétrii
(93; 148) - v. Piatră; ~ Plătii (117) - Pintea, n.
fam.; - Plópilor „șes pe deal” [*] (78) - v. Plopu;
-Purcăreții (64) - v. Purcăreața; -Ratovéghiului
[ratovéd'uluj] (215) - v. Ratoveghiu; - Râturilor
(229) - v. Râtu; - Rogâzii sau - din Jos „ses, loc
drept, se făcea pe vremuri rogoz, un fel de iarbă, îi
din jos de saf’ I (52) - v. Rogozu; -Scorușuli „o
pantă mai așezată, se ară, a fost lemn de scoruș” I
(82) - v. Scorușu; — Stremțuli „șes, un pământ lung,
face mejdă cu Pădurea Bogății, îi numa cu pășune, și
o limbă deasupra râtului îi arător” I (96) - v.
Stremfu; -Tătuli (144) - Tatu, n. pers.; -Uránóii
(98) - Urănoaia, n. pers.; - Vărului „șes, loc lângă
Someș, drept, bun pentru agricultură” II (154);
-Zútorului „șes, arabil, îi vecin cu Zutoru” I (65) —
v. Sutoru.
Deasúpra Șișului „loc drept, pe deal, arător, ai
urcat un pic la deal și-i drept tot” I (97); Pe Șes cătă
Râtu Châții (148) - v. Râtu; Pe Șes la Căpitânu
302
ȘICÂTORU
sau Lócu Căpitânului (148) - Căpitânu, supm.; Pe
Șes la Cruce „este o cruce la răspântie de drumuri” I
(148) - v. Crucea; Pe Șes la Iaz (148) - v. lazu; Pe
Șes la Pópa „un șes în sat, a fost a popii” II (64) -
subst. popă.
V . și Coastea la Șesu Mic, Dâmbu Șesului,
Drum pe Șes, Drumu Șesului, Fântâna din Șes,
Fundu Șesului, Moara din Șes, Pădurea pe Șes,
Părău de la Șesu Mic, Su Coastea Șesului, Tabla ~,
Ulița-, Valea ~.
Șișurile teren neted, întins (39; 55; 69; 83; 86;
87; 95; 99; 107; 109; 233; 257; 260; 284); „loc
drept mult, aproape ca pe șes, în vârfti dealului,
arabil” I (53); „un platou de la drumu țării, sus, spre
Văduvele, îi loc întins, arabil” II, „îi deal, sus îi
drept” III (155); Șișurile sau Șâsu „un platou sus,
un podereu, pășune” I (38).
V . și Calea Șesurilor, Drumu ~, Fântâna din
Șesuri, Valea Șesurilor.
- Din subst șes (pl. șesuri) Toc neted, fără nici
o ridicătură de pământ, situat pe lângă o apă
curgătoare sau la altitudine; luncă; platou’.
ȘESLICU v. Șesuțu.
ȘESÎHE. Pe-„uliță” III (114).
- Din subst. *șesuie < șes + suf. -ui(e).
ȘESUREL. Șesurilele „loc mai învăluit loc
arător și niște tufăroi” III (39).
- Din subst șesurel (pl. șesurele) <șâs + suf.
-urel.
ȘESÎIȚU „o bucată de pământ așa, drept” I
(116); „un loc așezat” II (137); -II sau ȘesOcu 1
(123); Șesuțu III sau Șesiicu Fătuli sau Șisu
Fătului IV (99) - Fătu, spm.
- Din subst. șesuț < șes + suf. -uf, șestic < șes +
suf. -uc.
ȘETRÎȚA „deal, pășune” II (67).
- Din subst. șetriță <șâtră + suf. -iță ‘terasă,
platou’.
ȘEZĂTOÂREA „un drum, merge la Bozna” II
(7), „pantă lină, cu pomi, cosalău” I (8).
- Din adj. subst. șezător, -oăre (pl. șezători,
-oare).
ȘFÂIȚER v. Groapa.
ȘFORȚ v. Fântâna.
ȘIÂBU v. Râtu.
ȘIB0U „loc mai întins, mai plan” I (76), Șip6u
I sau Jibóu II „loc peste coama dealului” II (78).
V. și Dealu Șiboului, Fața ~.
- Din n. pers. ~.
ȘÎCA v. Iertăoiu, Părău.
ȘICÂTORU sau Ulicioâra Drevâștilor drum
(2) - n. grup drevești <Dreve, n. pers.; Șicâtoru
uliță în sat (164; 201; 244).
Șicâtoru Horjénilor (2) - n. grup horjeni
< Horju, por.; - lu Bojedâi (2) - Bojedai, por.; - pe
la Crúce „este crace de dramuri” I (2) - v. Crucea;
~ pe Meșineâsa (2) - Meșineasa, por.
Pe Șicâtor „un fel de părăuaș, un fel de șanț
care dă-n Crasna” I (224).
ȘICLÂU
- Din subst. șicător <magh. sikátor ‘uliță,
drum’ (Tamás, EW, 726).
ȘICLÂU II sau Șicău I „e-n pantă tot terenu” I,
„teren cu vie, de fuge mai ales când plouă" II (168).
- Din top. magh. Sikló < sikló ‘pământ alunecos,
moale’; cf. rom. șiclu.
ȘÎCU v. Groapa, Părău.
ȘIEȘU [șijdșu] „pământ arabil, pe drept” III, IV
(97).
SIÉU v. Pusta.
ȘIGÂU „vârv, o parte din Ciungi, acolo erau
niște lemne mari, din care se făceau colibe” I (10).
V . și Vârvu Șigăului.
ȘÎMA v. Părău.
ȘIMÎȘNA, pop. Șumișna, sat, c. Rus; 1314
Kisscemesnye,Vi22 Zemesnye, 1325 poss Symisne,
1378 Kylsescemesnye, 1381 Semesnnew, 1428
Scemensnye, ante 1548 Schemesnye, 1578
Szemesnye, 1611 Semesnie, 1618 Semesnye, 1750
Simiczne, 1830 Simisnya, 1850 Semisnyisnya, 1854
Semesnye, Șimișnea (Suciu, DILT).
V . și Ciurgău la Părău Șumișnii, Râpa Șimișnii,
Țicleiele ~, Valea
- Din top. sl. *SmiSna < *Sméstna < smésű ‘râs,
batjocură’ (Kniezsa, KH, 259/37; Kiss, FNESz, II,
465).
ȘIMLEU SILVÁNIEI, anterior: Șimleu
Sălajului, oraș; 1251 Vathasomlyova, 1319 Sumlow,
1341 Somlo, Somylo, 1530 Somlio, 1553 Somylo,
1585 Somlio, 1850 Simyló, 1854 Szitágy-Somlyó,
Șimleu (Suciu, DILT).
V. și Drumu de la Șimleu, Drumu Șimleului,
Măgura ~.
- Din top. magh. Somlyó < sl. *Suml'<} < Suma,
suméti, suml't} ‘pădure’ (cf. Drăganu, Rom., 420;
Kniezsa, KH, 269/30; cf. și sl. somlik, somlyik ‘nucă
verde’ (Kiss, FNESz, II, 483, 580).
ȘIMOÂII v. Râtu.
ȘIMOÂNA v. Moara.
ȘIMON v. Comințău, Dealu, Doru, Pădurea,
Părău, Poiana, Via.
ȘIM0NCA v. Groapa.
ȘIMONtC v. Moara.
SIMONÉN!! „o parte de sat, un grup de case,
care au o singură ieșire” I (199).
- Din n. grup - < Șimon, n. fam.
ȘIMONEȘTI v. Ulița.
SIMOSÉLU „o poiană între păduri, o groapă,
fânaț” I (102).
V. și Hâiturile Șimoșelului.
— Din top. Șimâșu + suf. -el.
ȘIM0ȘU „îi ca și-o covată, poiană marc între
păduri, fânaț, loc su pădure, în pantă” I (102).
Deasupra Șimdșuli „pășune împădurită” I
(102).
V. și Izvoru de la Șimoș.
- Din prob. n. pers. ~.
ȘINDILĂ „pădure de carpen; s-o fi făcut lemn
de făcut șindilă de pus pe casă” [*] (93).
303
ȘIREÂGU
Șindilele „o pădure pe coastă; s-a făcut șindile
de acoperit căși” I (94); Șindilele „pământ arător, îi
deal mai întins, e și pădure” I, „a fost pădure și s-a
mai tăiaf’ II (130), „teren arabil și pășune, a fost
pădure mai multă, e vecin cu hotaru Purcărețului și a
Ciulii” 1(131).
V. și Valea Șindilelor, Vârvu
- Din subst. șindilă (pl. șindile'), var. a lui
șindrilă ‘scândură îngustă folosită la acoperișul
caselor’.
ȘINDREÂSCA „loc întins printre păduri,
cosalău, mejdă cu Purcărețu” I, „este și pădure, s-o
fi făcut șindilă de pus pe casă” II (130).
- Din adj. subst. șindresc, -eăscă ‘folosit pentru
șindrilă’.
ȘINDUREÂSCA „o față de fânaț, o coaste cu
fața spre sat, este și pădure; se făcea șindilă pentru
case” I (134).
- Din adj. subst. șinduresc, -eăscă ‘bun pentru
șindilă’.
ȘINTEOÂN v. Dosu.
ȘINTEU „o parte de sat; arabil și cosalău mai
este pe acolo" II (258).
- Din prob. n. pers. ~.
ȘINTIREÂGU „o vale, este apă tot timpu, vine
din munți, de departe, și se varsă în Barcău” I (247).
ȘIOÂIA „teren drept, loc de șes, arabil” I,
„teren lutos, unde-i o pantă” 11(19).
- Din subst *șioaie, var. a lui șioi, șuai ‘pământ
argilos’.
ȘÎOȘ v. La ~.
ȘÎPOTU „un fel de apă ce curge pe niște pietre
de la înălțime” II (11); „o vale, vine din sus de la
mai multe păraie” 1 (131); „pădure” (151); „deal,
pădure, este o cădere de apă acolo” I (257).
Șfpotele „pantă de deal, sânt niște izvoare cu apă
bună” 1(10).
- Din subst șipot (pl. șipole) „apă care curge de
sus” II (11).
ȘIR. Șiru Bolichii „o coastă spre vest o pantă
mare, întinsă, arător și pășune” II (40) - Bolica, n.
pers.; - Harâstului „teren arător în pantă, e loc de
față, îi zice așa pentru că merge pe lângă vale” I
(171)-v. Harastu.
La Șir „o dungă, teren pe lângă vale, teren în
pantă” I (81).
Șirurile „un loc lung, îs mai multe pământuri
lungi acolo, arabil și vii” II, III (207); Șirele „au fost
haturi cu pădure, printre ele se ara, între șirele de
pădure” I (134).
V . și Coasta Șirelor.
- Din subst șir (pl. șiruri, șire).
ȘIREÂGU. Șireâgurile „tăt deal, arător” 1,
„deal așezat de se poate ara; sânt și vii câteva” II
(205); „cam coaste, da mică, arabil” 1 (229).
Su Șireâguri „loc mai jos, pomărie” I (205).
- Din subst șireâg (pl. șireâguri), var. a lui
Șirag.
ȘIRÎNCĂ
ȘIRÎNCĂ. Șirincile II sau Comorélele I, III
„teren agricol, acuma îi pășune, au fost parcele
pentru fiecare om acolo și alea erau comorile lor” I,
„un deal cu tufișuri, au fost locuri arătoare ale
oamenilor'’ II (28).
- Din subst șirincă (pl. șirinci) ‘fâșie îngustă de
pământ arabil, răzor’.
ȘÎRIȘU sau Groâpa Șirișuli „arabil, are izvor,
un picuț de ffintâniță la suprafață; acolo a avut grófit
o grădină” III (70), Șfrișu „teren deluros, livadă” I
(71).
V . și Dosu Șirișuli, Groapa
ȘÎȘA v. Pădurea.
ȘÎȘCA „pantă, tot cătă sat coboară, pășune” I
(231).
- Din subst șișcă „un fel de pământ cu iarbă”
(231).
SITAFÉTA v. Soroșu.
ȘITĂGA „deal pe care sânt vii” I, „loc în pantă,
teren arător” II (171).
V . și Dealu Șităgii.
ȘITĂU [șitățțu] „drum printre două dealuri” I,
„chiar în vârvu dealului e o săpătură, o strâmtoare”
III (70); „deal, vie” III (173); „deal, pădure" I (264),
„deal mare, arabil; acolo a fost vie domnească și
acolo a fost un șitău cu care se strângea vinu” II
(265), „pantă puțină, arabil; acolo șitălea strugurii, îi
strângea cu storcătoru ăla” II (268).
V. și Fundu Șităului, Lazu la Șitău.
Șităuăle „loc de pantă, pășune pe deal” I (23);
„un loc unde erau șitauă” I (138).
— Din subst șitău (pl. șitauă) „presă de ulei, de
struguri” (70; 138; 173; 265); „strâmtoare ca un
șitău” III (70).
ȘMÎLĂ v. Poiana.
ȘOAIM v. Râtu..
ȘOĂMU v. Togu.
ȘOÂNA v. Ponița.
Ș0BOC v. Jebucu.
ȘOCT. La — „un puț de mină, la intrarea dinspre
apus pe Părău Binii, se aruncă acolo vitele moarte” I
(146).
ȘOFR0N v. Coasta, Groapa, Măru, Racova,
Podu, Ulița.
ȘOFRONOÂIA „coastă, loc de față, pășune, a
fost pădure” I (9).
— Din spm. — < Șofrăn, n. pers.
ȘOICĂȘ v. Ulița.
ȘOICĂȘEN1 v. Vălceaua.
ȘOICU v. Ulița.
ȘOIM v. Lunca, Piatra, Via.
ȘOIMÎIȘ, pop. Șoim6ș, Șim6ș, sat c.
Someș-Odorhei', \205 Solumus, 1219 villa Solumus,
1367 Solymus, 1387 villa olachalis Salumus, 1423
Valselomus, 1499 Kissolymos, 1540 Nagy-Solymos,
1545 Nagysolmos, Kissolmos, Sólymos, Ky Solymos,
1549 Nags almos, 1553 Nagsolmos, 1715 Soljmos,
1733 Solymos, 1850 Solymus, 1854 Solymos,
Șolimoș (Suciu, DILT).
304
ȘORMĂȘU
V. și Dealu Șimoșului, Dealu Șoimușului,
Drumu Șoimoșului, Valea Șimoșului, Valea
Șoimoșului, Valea Șoimușului.
— Din top. magh. Sólymos < sólyom ‘șoim’ + suf.
-os (Kiss, FNESz, II, 580).
SOIMUSÉNI sat c. Letca; 1543 Somosfalva,
1546 Solmosfalwa, 1566 Solymosfahva, 1675
Kis-Solymos, Solymoseny, 1733 Solmos, 1760-1762
Solymoseny seu Kis Salajmás, c. 1800 Soimușeni,
1850 Sumusény, 1854 Kis-Sólymos, Șumușeni
(Suciu, DILT).
V . și Părău Șoimușenilor.
- Din n. grup - < top. Șoimuș, top.
Ș0IU v. Părău.
ȘOLD. Șdldu Hizii „un cot de deal, așa, ca un
șold, arabil, pășune și pădure, un fel de spinaț” I, II
(57)-v.Hida.
- Din subst șold (pl. șolduri) ‘teren asemănător
cu un șold’.
ȘOLOMON v. Solomon.
Ș0LOMOS v. Chertiu, Câmpu, Dealu, Valea.
ȘOLTUȚENI V. Ulicioara.
ȘOMÂNÂIA „o groapă, arător’ I (30).
- Din por.
ȘOMOI0GU v. Grădina.
ȘOM0NEA v. Părău.
ȘOMOȘĂGU „deal, loc de față” II, „viile de pe
deal, lângă marginea satului” I (171).
Sub Șomoșăg „teren arabil” 1(171).
- Din top. magh. Somoság < somos ‘cornet’ +
ág ‘ramură’.
Ș0MOȘU „teren arabil, în pantă” II (196),
„arabil, pantă” I (197); Șdmoșu sau La Coăste „vale
și pantă, au fost acolo câteva căsi, îi o coaste acolo”
I (247), Ș6moșu „loc puțin înclinat o fost un loc
părăsit cândva, l-o curățat” 11 (248).
V. și Părău Șomoșului.
- Din top. magh. Somos <som ‘lemn de corn’ +
suf. -os.
Ș0NCĂRECU sau magh. Sonkerék [ș6nkerec]
„pantă și șes” I (206); Șoncherăgu „loc arabil, a fost
cândva pădure, e un fel de lemn care face boabe
roșii, de acolo îi vine denumirea” I, II (162).
- Din top. magh. Somkerék <som ‘lemn de
corn’ + kerék ‘pădure rotundă’.
Ș0NI v. La ~, Via.
Ș0NU v. Țigla.
Ș0RCA „loc cam drept arabil” II (246).
-Din n. pers. ~.
ȘOREIU „rât drept ca-n palmă, arător” I (3).
V. și Drumu Șoreiului.
ȘORMĂȘU „pășune în pădure” I (194);
Șermășu I sau magh. Sarmaș [*] „pantă înclinată
spre miazănoapte, teren arabil” I (208).
V. și Părău Șermașului.
- Din top. magh. Sarmas < sarma ‘ceapa ciorii
(Ornithogalum)’ + suf. -s (v. Borza, DE, 121).
 ȘOROGOZU
Ș0ROGOZU „loc deluros, fănaț” n, „este și
teren arabil, a fot pământii domnilor” I (180).
Ș0ȘVIZ v. Săritura.
Ș0VANU „un pic de pantă, da-i mai mult șes,
arabil, îi și vie pusă” V (213).
ȘOVÂRU pădure (55; 61); Șuvăru „o pantă,
coaste, teren arabil” I (6); „drum de pe deal, coboară
țâpiș” I (21); -I sau Deálu Șuvârului „e un pământ
șuios, e pământ bun dacă pui ce trebuie” II (151);
Șuvăru „o coaste, nu-i rea, fânaț” (279); pășune
(281); „pantă, fânaț” I (284).
Șuvăru Ciucurânului „coaste cu pădure și
pășune” I (8) - Ciucuranu, por.
Su Șuvăr „loc de vale, da-i mai deschis, îi mai
molos” 1(120).
V . și Coasta Șuvârului, Dosu Fața Părău
—, Podu cu Șuvăru. Vâlceaua Șuvârului.
- Din subst. șovăr, cu var. șuvâr „pământ șuai, drept așezat sânt două tăuri acolo”I, „teren mai șes,
podzol” I (6); „iarbă cu ceva spic, care când se uscă
o mână vântu” I (109); ‘papură, trestie, rogoz; loc
unde crește șovar; cf. și șoar ‘pământ bun, roditor,
ușor de lucrat; săritură’ (Porucic, L, 63).
ȘTEAMP. La -„este un loc șteamp, acolo o
fost o moară, unde s-a măcinat piatră” II (14).
V . și Părău Șteampului.
— Din subst. șteamp (pl. șteampuri) „moară de din hotar” I (138); „un părău, nu-i apă pe el, da-s
măcinat piatră” (14).
ȘTEÂZĂ. în - „loc de fânaț și arător, pe lângă
Părău Văii” I, II (44).
- Din subst șteâză, var. a lui ștevie „o plantă, o
buruiană care distruge iarba” IV (44).
ȘTEF v. Fața, Părău.
ȘTEFÂN, Ștâfan v. Fața, Groapa, La ~, Râtu,
Ulița.
ȘTEFĂNEÂSA „teren de deal, o pantă, pășune
la oi, mai demult a fost și pădure” II (276).
V . și Măru Ștefiinesii.
- Din n. pers. ~<Ștefân, n. pers, sau
‘proprietatea lui Ștefan'.
ȘTEFĂNEȘTI v. Groapa.
ȘTEFĂNUC v. Ulicioara.
ȘTEFtȘTI v. Râtu.
ȘTEIȚĂR v. Fântâna, La ~.
STEPÉC v. Dosu.
ȘTER v. Togu.
ȘTERBINEÂSA „loc în pantă până la jumătate,
în jos către Râturi, în șes, arabil; a fost cândva
pădure, e și părău cu apă de ploaie fără izvor” [*]
(230).
- Din prob. spm. ~.
ȘTERN v. Moara.
ȘTIBĂUȚ v. Hârtopu, Vârvu.
ȘTICOÂIA „uliță" 1(197).
- Din spm. - < Știca, por.
ȘTIOMPOÂIA v. Podu.
■ ȘTÎPÂȚU „un loc mai drept, pădure, a fost un
câmp, o prelucă în pădure” I (275).
305
ȘUÂIU
V . și Fața Știpățului, Fântâna leu —, Părău —.
- Din subst. știpăț „un fel de iarbă subțire și
scurtă, când se usucă intră în blana la oi, îi mai zice
prin alte părți și coli” I (275).
ȘTIR. Știrurile „pantă, teren slab productiv” II
(76).
- Din subst știr (pl. știruri) ‘plantă erbacee’.
ȘTIRBEȘTI v. Părău.
ȘTIRBINOÂSA „deal și o râpă mare, îi știrbă
rău, îi ruptă, nu poți mere pe acolo” I (266).
V . și Părău Știrbinoasii.
- Din spm. —.
ȘTÎRBU v. Balta, Coasta, Grădina, Ulița,
Vâlceaua.
ȘTIUBEIU „o fântână su Dealuri, era făcută din
lemn o bucată scobită” I (40); „pantă ușoară, loc
arător” I (46); „partea din Vârvu Dosului, unde este
amenajată o fântână” II (67); pășune (69); „teren
arător; este o apă, un izvor” II (95); „cosalău,
pășune; este acolo un izvor, o băltucă, îi loc mai
mlăștinos” I (111); „arător, sânt izvoare bune” I
(118); „un deal cu păraie și izvorașe, din sus de saf’
I (131); „pășune; este un izvor” II (132); „izvor, în
marginea satului” II (134); „cosalău, cam apătos” III
(136); „o fântână, un izvor, a fost cea mai bună apă
locuri cu izvoare” IV (175); fântână (187; 234).
-Ciulii „fănaț e o fântână acolo, un izvoraș
lângă hotarul Ciulii” I (131)-v. Ciula.
La Șfiubei „pășune, e o poiană între păduri, e un
izvor tare bun acolo” I (114); „teren de fânaț mai
apătos” I (283).
V. și Fundu Știubeiului, Fântâna de la Groapa
Fântâna Groapa Valea ~.
La Știubâie „pășune și arător, aici îi Izvoru de la
Știubeie și Fântâna Delniții” 1, II (136).
V. și Izvoru de la Știubeie.
- Din subst știubei (pl. știubeie) „o bucată
scobită de lemn” I (40); ‘trunchi scorburos, care
servește ca ghizd la o fântână mică; fântână (mică)’.
ȘTIÎICA v. Dâmbu.
ȘTRECU teren din vecinătatea căii ferate (1).
După Ștrec „Ioc mai șes; îi lunca după calea
ferată” 1 (148); Peste - teren arabil (105); „șes; îi pe
lunca Someșului, peste calea ferată” I (138).
V. și Șesu dincolo de Ștrec.
între Ștrecuri „loc de șes; pe aici este calea
ferată” II (151); „loc între calea ferată veche și nouă,
loc drept” I (154).
- Din subst ștrec (pl. ștrecuri) ‘șină, cale
ferată’.
ȘUÂIU „șes, îi pământ mai rece” I, „șes, îi
pământ de deal, de coastă, mai rece” II (94); „loc pe
lângă sat arător, îi pământ șuăios, mai rece” I,
„arător și parte de sat pământ șuăios, slab, alboi” 111
(133); „loc întins, îi pământ slab, rece, gălbănoi” 1,
II, „loc mai întins, arător, îi pământ rece, șuai” III
(142); „un fel de pământ mai sărac” I (152); „loc
ȘUĂRIU
drept, la poalele dealului” II (153); „o parte de sat, îi
un loc șuăios” I (159); „un pământ nisipos” II (185);
„îi un pământ galben” I (248); „îi pământ șuai,
pământ alboi, mai sărăcos oleacă” I (265); „un fel de
pământ alb” II (270); loc drept, arabil (286; 287).
Șuâiu la Ghcórghe a Ânii „arător” I (133) -
Gheorghe a Anii, spm.
V . și Uli/a Șuaiului, Vârvu ~.
Șiuâiele „loc slab, teren șiuai, nu-i roditor”
I (28); Șuăile „loc mai slab” 11 (99).
- Din subst șuai, var. a lui șuvoi (pl. șuăi,
șiuaie) ‘pământ de culoare albicioasă, slab, sărac’.
ȘUARIU v. Fântâna.
ȘLIBA v. Dâmbu, Nagău, Izvoru.
ȘUGAR v. Pleșa.
ȘUGĂREÂSA „coastă, arabil” II (7); „deal cu
două pante joase” 1(15).
V . și Dosu Șugăresii, Fața ~.
- Din n. pers. - sau ‘proprietatea lui Șugar’.
ȘUIA v. Ograda.
ȘUMÂL sat, c. Marca-, 1452 Somai, 1459
Sommal, 1546 Sommaly, 1656 Somâfy, 1713 Somáj,
1733 Sumai, 1750 Somai, 1850 Somály, Sumalu,
1854 Sommaly, Șumal (Suciu, DILT).
V . și Coastea Șumalului, Drumu la Șumal,
Valea Șumalului.
- Din top. magh. Somály.
ȘUMÂNDA v. Pădurea.
ȘIJNA v. Păru.
ȘUNTELEC v. Calea.
ȘURÂNA v. Casa.
ȘURĂ. Șiira Fânului „pantă mare cu pădure și
fânaț; este și acum acolo o șură și o casă” I (11) -
Fanu, hip. < Ștefan, pren.; -Jórzii „loc puțin
înclinat, fânaț; a fost cineva Jorza, a avut șură acolo”
I, „platou pe deal” II (52) - Jorza, n. pers.; - Lichii
(12) - Leca, n. pers.; -Iui Ghérghei „teren șes,
arabil” I (148) - Gherghei, n. pers.; ~ lui Jânghi „un
loc frumos, drept cu pereți roată” IV, „a fost un hoț
care fura grâu din cruci și-l ducea acolo la șură, la
ascunzătoarea lui” [*] (175) -Janghi, n. pers.; - lui
Mihóc (17) - Mihoc, n. pers.; - Iui Pintea I sau
-Píntii III „e o stâncă și sub ea scurmătură ca o
gaură de șură” I, „îs stani de te poți băga de ploaie”
III, „se zice că acolo și-o adăpat Pintea calul când a
venit la Măgoaja” IV (107); „o stâncă mare, poți să
stai sub ea de ploaie" I (109) - Pintea, n. fam.;
- Oănii „loc aproape drept” III (48) - Oanea, n. pers.;
-Ónuli „fânaț și arător, a fost o șură” I (124) - Onu,
hip. <lon, pren.; - Pópii „fânaț pe deal” I (284);
- Pópii sau Cóliba Pópii (283); - Pupului „o șură a
unui om care a avut acolo grajd și șură, avea pământ
mult acolo, vara acolo sta” IV (148) - Pupu, por.
ȘUVEI ÉT A
După Șiră „teren arătof ’ II (115); La - „pășune,
deal, a fost poate ceva șură acolo” III (7); Su - „merge
la deal, arător, a fost o șură acolo” III (117).
V . și Coasta Șurii, Dâmbu ~, Dealu Pârău ~.
Șurile „pantă, deal cu fâneață, cosalău” I, II (45).
Știrile din Jos „teren drept” II, „teren arător,
deasupra pădure de carpen și goron” I (17); -din
Sus „loc deluros; au fost case, nu mai sânt” 1 (17).
între Șuri „loc arător, fânaț” III (39); La Șuri
„teren arabil” I, „au fost șuri acolo, unde-au ținut
vite” [*] (12); „rât, pășune” V, „acolo cred că au fost
șuri” IV (98); „acolo ar fi fost șurile când s-a făcut
satul” 1 (102); „pantă, pământ arător; acolo au fost
șurile pe timpu năvălirilor, îi și pădure” 1, II (176).
V . și Calea Șurilor, Costile de la Șuri, Dealu
Șurilor, Pădurea de la Șuri, Părău la Șuri, Părău
Șurilor, în Poiană la Șuri, Penița la Șuri, Valea
Șurilor.
- Din subst. șură (pl. șuri} ‘adăpost pentru vite
și fân’; ‘teren asemănător cu o șură’.
ȘURICÂR. Șuricârii „un dâmb arabil și pustiu;
a fost fânaț înainte” I (52).
- Din subst. *șuricâr (pl. șuricari), var. a lui
șoricăr ‘pasăre răpitoare’.
ȘUȘBÂLIC v. Râtu.
ȘÎIȘTĂRU v. Curpătoru, Tău.
ȘUȘTÉI v. Groapa.
ȘUȘU v. Ulița.
ȘUT. Șutu Ceăchii „un deal mare, pășuni de oi;
îi zice așa fiindcă n-a produs nimică pe el" 1 (87) -
v. Ceaca.
V . și Dealu Șut, Părău Șutului, Viile ~.
- Din adj. subst șut, -ă, var. a lui ciut, -ă
‘golaș’.
ȘUTÂCU „teren de deal, o stâncă și movilă,
acum e pășune” I (237); Șutâcu II sau Șdtocu I
„deal cu copaci și vie, e un deal mai șut mai gol”
II (238).
- Din top. magh. Csutak < csutak ‘butuc’.
ȘUTÂIA „pășune, s-a-nhâit tot l-a mâncat
apele” III, „arabil, o vale” IV (177).
V. și Fundu Șutăii, Valea ~, Viile —.
- Din top. Șut + suf. -aie ‘teren golaș’.
ȘtiTĂITAGU v. Valea.
ȘUTĂÎȚA „loc cam apătos, acolo-s mlaștini, loc
arabil cu tufărie și vii” I, „loc cam de dos” II, III,
„teren strâmb pe lângă dosul de pădure” VI, VII (175).
- Din top. Șutăia + suf. -iță.
ȘUTEU v. Groapa, Vâlceaua.
ȘUTOCU „vie pe un deal înalt” I (238).
- Din top. magh. Csutak < csutak ‘butuc, ciot’.
ȘUVÂRU v. Șovaru.
ȘUVE1ETA v. Picioru.
 T
TABĂRA „un pic de platou; acolo ar fi făcută o
tabără rușii de s-or bătut cu turcii” I, „platou drept,
arător” II (40); „un pic de dâmb, mai rotunjit; acolo
s-a gătat războiu demult I, „deluț, arător; acolo a
poposit Mihai Viteazu cu oștenii săi” II (41).
Su Tâbără „șes, deasupra îi Tabăra, rât, fânaț”,
I, „partea de jos a dealului” II (41).
V . și Fântâna de la Tabără.
- Din subst. tâbără ‘loc în care staționează trupe
militare’.
TABLA „șes, a fost loc domnesc; îi drept, pe
lângă Coasta Malului” I (94); „loc drept, pe deal”
II (179); teren drept, o bucată de pământ arabil (102;
165; 196; 198; 203; 204; 219; 220; 229; 233; 234;
237; 240; 246; 249); pășune (18; 56; 120); pădure
(95; 154); Tábla = P6logu; Tábla sau Tábla Pópii
sau Cléjia Pópii (43).
Tábla Barii „arabil” I (25) - v. flóra;
- Coldăoânului „o tablă” III, „a fost a unui domn”
I (107) - Coldăoanu, n. pers.; ~de la Bărcărfe „loc
drept” 1 (17) - v. Bărcăria; -de la Bóda (154) -
Boda, n. fam.; -de la Céret [Cârăt] „arabil, loc
drept; îi pădure dc cer acolo” I (177) - v. Ceretu;
-de la Cornu Nirășului „Ioc drept, arabil”I(148)-
v. Cornu2; - de la Flórea „loc drept, îi în sat, arabil,
îs și căsi pe el” I (177) - Florea, por.; - de la Hidán
„pământ arabil, loc drept” I (165) - Hidan, n. fam.;
- de la Hólmuri „teren arabil pe un loc deluros” II
(190) - v. Holm; - de la Rât (190); - de la Ratu
Chății „tablă dreaptă, loc arabil” I (148) - v. Râtu;
~ de la Șămiica „loc drept, e bun de agricultură” I
(17) - Șămuca, por.; -de la Tonii (190) - v.
Teneiu; - de la Vâlea Lupului sau - Văii Lupului
(25) - v. Valea; - de la Văsălica Virdnii „loc drept,
arabil” I (177) - Văsălica Viranii, por. -de pe
Mâtcă „teren arabil și cosalău, de aici s-a luat nisip”
III (169) - v. Matca; -Deroâii „șes, pământ drept,
lângă Someș, un loc cam pătrat, cum îi masa” II, „îi
mai mult pământ” III (155) - Deroaia, por. < Deri,
n. pers.; —de sub Gurghéi (190) — V. Gurgheiu;
— din Deálu Herecleánului (190) - v. Dealu;
-dintre Rât „loc arabil lângă capu satului” I (151)
- v. Râtu; -după Ștrec (148) - v. Ștrecu;
-Gârboânului (107) - Gârboan, spm.; -Hártópilor
sau La Hártópi „tablă între două păraie” I (25) -
v. Hârtopu; - lipii „o pădure, se dădeau table,
porțiuni la oameni” II (95) — V. Fântânele; ~ lui
307
Bárbor „loc drept, a fost a unui proprietar ce a avut
curte aici" I (103) - Barbar, n. fam.; — lu Chișner
(158) - Chișner, n. pers.; - lui Chivari „șes, arabil”
II (224) - Chivari, n. pers.; -Iu Discaș (188) -
Descaș, n. pers.; - lui Forogău „loc drept între calea
ferată și vale” II (202); „deal arător” II (227) - v.
Forogău; - Iui Héring „tablă, loc arabil” II (103) -
Hering, n. pers.; - lui Júrcan „șes, arabil" I(103) -
Jurcan, n. fam.; -lui Misiác [misijác] (190) -
Misiac, n. pers,; -Ii Óto (107) - Oto, n. pers.;
-Miháiu Pópii (249) - Mihaiu Popii, spm.;
- Mitru Bicoâii (57) - Mitru Bicoaii, spm. < Bica,
Bicoaia, por.; -Mórchii de la Acaț „o tablă de
pământ arabil” I (57) - Morca, n. pers.; - Mórii „loc
drept, arabil, a fost o moară” I (154) - v. Moara;
-Neâgră „pământ negru, e în pantă" I (164);
— Negreănului „loc frumos, arabil, oblu, tătu-i una”
1 (II) - Negreanu, n. pers.; -Pâșchii „teren
comanat” I (113) - Pașca, n. fam.; -Părăuâșului
(25) - v. Părăuașu; -Păseălânului „un pic de
pantă, arabil” I (207) - Păscălanu, por.; - Plevănoii
(107) - Plevănoaie, por.; -Pópii sau La Pópa
„arabil” I (25); - Pópii „loc drept, a fost a popii”
I (207) - subst. popă; - Pópii sau Cléjia Pópii (43);
- Pűstii „aici a fost vatra satului” I (154) - v. Pusta;
-Șișului (154) - v. Șesu; -Tănăsiscului „o tablă
mai mică” III (107) - Tănăsescu, n. fam.; -Tarsii
= Társa; - Țigănilor „au stat țiganii lângă Someș”
1(153) - v. Țigan; -Țfglurilor [țiglurilor] „niște
dealuri înalte, greu de urcat” III (169) - v. Țiclu;
- Volontârilor „tablă, șes arabil pentru luptătorii
din războiul al doilea pe care i-o împroprietărit” I
(143) - subst. voluntar.
La Tâblă „îi un pământ acolo, lângă tabla care
indică satu, loc drept, arabil” III (286).
V . și Fântâna de pe Tablă, Fântâna din Tablă,
Părău Tăblii, Stan cu Tablă, Ulița din Tablă, Ulița
la Tablă.
Tăblițe „deal cu fânaț, împădurit” I (25); „loc
drept și cu un pic de pantă, pământ boieresc” I
(165).
- Din subst. tablă (pl. table, tăblf) „loc drept"
(17; 94; 148; 154; 165; 177; 203; 204; 237); „o
bucată de teren care-i mai mult laolaltă” II (25);
„pământ mai mult în posesia cuiva” II (107); „a fost
tot pământu într-un loc” I (249).
TÁCHIE v. Fața.
TÁINA
TÁINA „un deal rotund, ține de Măgura, îi lipit
de ea da-i mai jos” III (281).
V. și Vârvu Tăinii.
- Din n. pers. ~.
TÂLOȘ v. Ograda.
TÁLPÁ. Tâlpa Lungă „deal, îi cam lung, îi jos
așa ca o talpă, pădure mică, îi mai mult legheleu”
II (269).
— Din subst talpă ‘teren în formă de talpă’.
TÂLPOȘ v. Părău.
TÁMBA v. Coasta, Via.
TÂMȘA IV, V sau Tămșea I pantă (33).
Tămșa Măre „șes, arător, e o suprafață de teren
mare” I (26); - Mică „șes, arabil, îi mai mic” I (26).
V. și Hagău Tămșii.
- Din n. pers. ~.
TANASÍE v. Dealu, Groapa, Părău, Râtu.
TÁNE v. Dâmbu.
TÁNTII v. Fântâna.
TANȚĂLÂU v. Pământ.
TARABÓIU v. Dealu.
TARB0NȚĂ v. Ulița.
TARCÁU v. Groapa.
TÁRCEA „o parte din Valea Groșilor, pantă cu
pădure” I (13).
V . și Fundu Tărcii, Fundu Văii Tarcii, Părău
Tărcii, Valea Tarcii.
- Din n. fam. - (217, 248, 250, 257; v. și Pătruț,
OR, 124).
TÁRCEA (n. pers.) v. Dosu, Vălceaua.
TARLÁ v. Cornu1.
TÂRNIȚA „un fânaț mic între păduri, coaste;
este drum pe acolo care vine de la pășune” I, „drum
între două păduri” V, VI (32); „e o groapă acolo,
cum meri la Bârsăuța” I (115); „un deal mare, este
pe vârf un drum pe unde se poate trece la Iapa” I
(128).
V . și Dâmbu Tamifii, Părău —.
- Din subst tâmifă ‘coamă de deal în formă de
șa, loc de trecere, curmătură; drum’.
TÁTU v. Șesu.
TÁUR v. A Taurilor, Fundu, într-a Taurilor,
Locu, Părău, Poiana, Râtu.
TÁBÁÍCA „o poiană mai așezată, cu pomi” I,
„fânaț” II (75).
V. și Fața Tăbâicii.
- Din prob. n. pere. ~.
TĂBLÎIȚA IV sau — lu Dumitru din Dâmb I
teren arabil (110) - Dumitru din Dâmb, spm.; - lu
Maxim „loc de pășune” II, III (110) - Maxim, n.
fam.
- Din subst tăblufă < tablă + suf. -uță.
TĂIETURA „coaste mare, cu tufișuri; a fost
pădure și s-a tăiat” I, II (44); „loc lucrător și cosalău,
a fost pădure și au făcut oamenii locuri lucrătoare
oarecând” II (60); „loc arător, pășune și pădure, a
fost pădure și s-a tăiat” UI (111); „un deal, teren
arabil, are drum pe unde se poate trece la Iapa” I,
„s-a tăiat pădurea de pe el” II (128); teren defrișat
308
TĂLN1CIOÂRA
(119; 156; 287); Tăietura sau magh. Vágás (248);
Tăietura I, II sau Táitúra III (276); -II sau
Teietúra III sau Tietúra [tijetúra] „loc puțin în
pantă, pășune, a fost oarecând pădure acolo” 1 (286).
Tăietura Bălăjâștilor (287) - n. grup bălăjești
<BălaJ, n. pers.; -Beséricii (35; 43; 283); -cea
N6uă „pantă mare, pășune, a fost pădure mai târziu
tăiată, eu umblam la vite când s-a tăiat” IV (287);
- cea Véche „pășune” I (102); - Comișăruli „coaste
sus pe deal, pășune, a fost pădurea horonului, s-au
tăiat lemnele de-o rămas parchet” I (146); -cu
Ghinde Mică „pădure cu stejar, cer, fag” [*] (230) -
ghindă; - Iu B6roș (288) - Boros, ». pers.; -Iu
Móghiori =Osóiu lu Mőghiori; ; -li Móitoni
„coaste cu pădure care s-a tăiat” I (8) - Moitoni, n.
pers.; - li Niculâș (89) - Niculaș, n. pers.; - Morărului
(89) - Moraru, n. fam.; -Ólmoi pădure (31) —
Olmoi, n. pers.; - Pópii „imaș” [♦] (102) - subst.
popă; -Sátului (6) - v. Satu; - Șc61ii „o coaste cu
pădure, a fost a școlii” I (8) - v. Școală; ~ Urănoii
(102) - Urănoaia, por.; Táitúra P6știi [lăjitura
p6ști] „fostă pădure, îi defrișată, acum arător și
legheleu” II (39); Tietúra li Gábor [t'etúra li gâbor]
„o poiană într-o țâr de groapă în pădure” I (44) -
Gábor, n. pere.; Tietúra Zgoámbii [t'etúra zgpmbi]
„poiană, fânaț” IV (44) - Zgoambă, por.
Sub Tăietâră sau Sub Pádúre „pantă sub deal,
loc arabil” I, II (66).
V . și Coasta Tăieturii, Drumu de la Tăietură,
Fântâna din Tietură, Groapa Tăieturii, Părău
Tielurii, Picioru ~.
Tăieturile „pădure, era pădure comunală, a
oamenilor, s-a refăcut după ce-o fost tăiată” I (145);
„pășune, acolo a fost cândva pădure și s-a iertuit”
I (235); Teietúrile „șes, loc arător” III (39).
Su Tăieturi „deasupra a fost pădure” I (76).
V . și Coasta Teielurilor.
- Din subst tăietură, cu var. tăitură, tăitură,
teietură, tietură (pl. tăieturi) ‘loc defrișat; pădure
tânără’.
TÁLÉTA v. Pădurea.
TÁLHÁR v. Tâlhar.
TÁLHÁREÁSA „pădure întinsă pe pantă,,
acolo îsi făceau hoții focuri, era un loc bun de
ascunziș, în chiar firndu hotarului” I (11); „șes,
fânaț” III, „acolo au avut pivniță tâlharii, în Fundu
Tălhăresii” II (39); „a fost o poiană roată cu pădure,
acum o tăiat pădurea și-o făcut pășune” I, „a rămas
din bătrâni numele, pentru că acolo se refugiau
tâlharii, că era pădure înainte” II (57); „un loc drept
îi chiar la capătu muntelui, rât acolo au fost ceva
tâlhari cândva” IV (288), „un deal mare" IV (289).
V . și Coasta Tălhăresii, Fântâna ~, Fundu ~,
Râpa ~.
- Din spm. - < subst. tâlhar + suf. -easă.
TÁLNICIOÁRA „șes sus pe deal, șes de deal,
acolo e drept” I (109).
- Din subst. *tălnicioără, var. a lui tărnicioară
< tarnlfă + suf. -ioară ‘șa, trecătoare’.
 TALPÂȘU
TALPAȘU „o bucată de teren unde este fânaț și
arabil, îi în marginea hotarului” I (28).
— Din subst. tălpâș < tâlpă + suf. -aș.
TĂLPÂLÂIA „un loc așezat, de vale, arător,
acum îi cu răchiți, e o vălcea cu pădure, vine apa pe
părău și se varsă în vale” I (126), pădure (128).
V . și Gura Tălpălaii, Vălceaua
Tălpălăile „un loc răsipit, îs tot bucăți de teren
fugit, pășune pentru oi” I (71).
- Din subst. tălpălăie (pl. tălpălăi) < tâlpă +
suf. -ălaie ‘depresiune’.
TĂMÂȘ v. Hârtopu, Moara.
TĂMAȘA sat, c. Cuzăplac', 1341 poss.
Taniasfalwa, 1358 Thamasfalwa, 1381 Thomasfalua,
1591 Thamásfalva, 1733 Tamásfalva, 1830 Tamásé,
1850 Tomásu, 1854 Tamásfalva, Tomașa (Suciu,
DILT).
V . și Calea Tămășii, Podu
- Din n. pers. ~.
TAMOȘINEÂSA v. Valea.
TĂNÂSIE v. Groapa.
TĂNĂSESCU v. Braniștea, Tabla.
TÁNÁSɧTII [tănăsăști] „parte de sat” II
(107); [tanasfâști] „un deal vecin cu Indreieștii” I
(275).
- Din n. grup - < Tănăse, n. pers., Tanasia, n.
pers.
TANÉIU v. Teneiu.
TÁNÉL. Tănclu lu Țalii „pantă, loc cu meri,
sânt câteva case” I (218) - Țâlea, hip.
- Din subst. tőnél < tőnél + suf. -el „tănei mai
mic” 1(218).
TĂNEȘTIl „deal, acolo au șezut oamenii” IV
(177).
V . și Dealu Tăneștilor, Ulița ~.
- Din n. grup - < subst. tőnél.
TĂPLĂtlȘU „pădure pe un deal cam pantă, cam
abruptă” I (4); „loc deluros, pășune pe deal” I (196),
„loc în față, arabil, așa se numește pășunea care ține
de Panic, și locu ăsta a fost tăiat din ea” II (212).
Su Tăplăuș „loc arabil, puțin înclinat, sub
pădure” V (212).
- Din n. pers. Tăplăuș sau subst 'tăplăuș
< tăplău ‘iască’ + suf. -uș.
TARACEA „un pic de vălicică, un drum de
pășune prin ea, pășune și loc neproductiv, cu spini”
II, III (55).
- Din n. pers. ~.
TĂRCEȘTI v. Ulița.
TĂRÂȚĂ v. Fața, Părău.
TĂȘNÂDU „uliță” 1(164).
V . și Drumu Tășnadului.
- Din top. Tășndd, or. în SM.
TÂTÂR v. Dosu, Fântâna, Groapa, Podereiu.
TĂTĂRÂSCĂ v. Peștera.
TĂTĂR0II „coastă cu spini, pietri” II, „teren
arător și pășune” 1(105).
- Din n. grup
309
TÂU
TÂU [tăyu] Ioc cu apă stătătoare (11; 48; 80; 81;
115; 122; 123; 237; 238); „loc la poalele dealului,
sânt acolo niște poieni care se cosesc, loc cam
apătos; totdeauna acolo se ține apa de-i vlaștină, nu
știu să fi fost v-un tău” II (60); „o groapă pe lângă
Vale” II (107); teren agricol mlăștinos, baltă (118;
119; 130; 133; 158; 169; 173; 188; 191; 212; 219;
234). _
Tău Bél tel u i „un tău fără fiind” I (284) - v. Balta-,
-Bóbului „un tău, un izvor mare, creșăte pipirig”
VI (98); „poiană, a cuprins-o pădurea" II (100) - v.
Bob-, ~ Boroăii „o mlaștină, o păpuriște, îi mol” I,
„tău adânc, nu-ngheață iama” III (138) -Boroaia, n.
pers.; - Bozgoáii (111) - Bozgoaia, n. pers.; ~ Brăniștii
(173) - v. Braniștea-, - Briștului „pantă ușoară”
I (6) - Briștu, prob. n. pers.; Cărpenului „a fost un
tău, dar nu mai este apă pe el, este mult carpăn” I (186)
- v. Carpenu; - cel Mâre (28; 97; 161); - cel Mic
(161); -Clanetășuli „un pic de tău acolo se adăpau
vitele” II (31) - Clanetașu, spm. < subst clanetăș
„unu care zice c-un instrument d-aiesta, cu flaut’
11(31); -Córbuli „un tău, un Ioc mlăștinos, îi
într-un vârf de deal” I, II, „o groapă mare în pășune,
acolo se scaldă bivolii” III, IV (161) - v. Corbu;
- cu Arini „o băltire de apă împrejmuită cu arini” I
(6); „un tău mare, dacă pici acolo nu mai ieși în veci,
în jur îs arini su pădure și pe la jumătate-i mlaștină”
I (16) - v. Arin-, - Cúcului (257) - Cucu, n. pers.;
- cu Ghiboli „tău, acolo să scaldă bivolii” I (6) -
subst. ghlbol, var. a lui bivol; - Cúlii „a stat apă pe
șesu ăla” I (282) - Culő, n. pers.; - cu Lózele „un
tău mare cu loze, cu lemne, în pășune” [*] (126);
- cu Spetează „băltire de apă, crește aici spetează, o
plantă mare, naltă, la butoaie și ciubere numa asta-i
bună, se bagă printre doage să nu curgă” 1 (6) -
subst spetează; -Dâscălului „a fost un tău în
pădure, acum nu mai e nici un pic de apă” I (5) -
subst dascăl; -Dâmbinilor (110) - n. grup
dâmbeni <Dâmb, top.; -de la Bolovân „îi mlaștină”
II (72) - v. Bolovanu; - de la Cehii „baltă cu apă”
1 (238) - v. Cehei; - de la Dâmbu Lăcuțului „lacu
acuma aproape îi secat, se mai adună apă când
plouă” I (215) - v. Dâmbu; - de la Uileâc „tău cu
apă mare și adâncă, fără fund” III, „baltă cu trestie,
fără fund, acolo a fost satu Uileac” IV (219) -
v. Uileacu Șimleului; -de Zglâmini „loc drept, stă
apa când plouă” 1, „a fost tău mare, acum a scăzut
apa, e un loc așezat în vârfu dealului, o fost sclatină
pe vremuri, a fost ier mare, mlaștină, de nu te puteai
băga acolo” II (272) - v. Zgleamănu; - din Cecăâi
„un tău cu apă nu prea multă, da-i molitivă” I (188)
— v. Cecăoi; — din Gropi „tău mic, nu seacă
niciodată” III (271) - v. Groapa; -din Poienile
(37) - v. Poienea; - Dumbrăvii (250) - v. Dumbrava;
-fără Fund (28; 148) - v. Fundu; - Gat „acolo a
făcut baromi un tău, o pescărie” I (251); - Ghiliștilor
„loc drept, fânaț, îi în vatra satului, a fost o baltă
mare” I (264) - n. grup ghilești < Ghilea, n. fam.;
TĂUÂNU
- Gójii „loc mlăștinos, cu pipirig” III (45) - Goja, n.
pers.; -Grúii „un tău, o laștină mare, un loc
lăștinos, ieruros, cu izvoare” I (34) - v. Gruia;
-Guiégii [guiéji] „a fost tău, o scăldătoare pentru
bivoli” I (17) - v. Guiaga; - Biții (269) - v. Hețea;
-Higiului [hljuluj] „pădure, este și amu tău când îs
ploi, îi în vârfu dealului” I (282) - v. Heghiu;
-lézerului (147) - V. lezeru; -Ignátésii (28) -
Ignăteasa, spm.; -fiii „îi între păduri” II (25) -
nea, n. pers.; - Ilinii „o baltă mare, un tău, nu să
poate băga nime-n el, se zice că-i fără fund” I (4) -
IIina, n. pers.; -lónchii (37) - lonca, n. pers.;
- Jidovfnii [tăyu jidod'fni] „un tău cu nadă lângă
Someș” I, „o ieroagă cu baltă și cu nadă” III (139) -
v. Jidovina; - Júrjului „un tău pe deal” II (281) -
Jurju, n. pers.; - Lăcului (257) - V. Lacu;
- Lăcuțului „o băltuță, lăcșor” II, „o așezătură cu
rogoz” [*] (122); - Lézer „se ține de Dosu Tăului,
are apă în el, dar e acoperit cu mușchi și arbuști
micuți” V (279); - lui Boái (10) - Boái, n. pers.;
- lui Chifor (55) - Chifor, n. pers.; - lui Dávid (95)
- Dávid, pren.; -lui Ghiorlău [d'orlăy] (16) -
Ghiorlău, por.; — lu Inát sau Pe Tău „loc apătos, cu
fânaț” III, „a fost un tău lângă sat” III (139) - Inat
< Ignat, pren.; - lu Péter (111) - Peter, n. pers.; - li
Rómán „loc arător așe mai așezat sus pe vârfu
dealului, este un tău acolo; a fost el mai mare, dar a
tot secat” I, II (91) — Roman, n. fam.; - li Séiche
[séife] „pășune, loc deluros” II, III (55) - Seiche,
por.; -Măre (81; 173); -Mânzoâiei (186) -
Mănzoaia, por.; -Mic (173); -Mudúrii (283) -
Mudure, n. fam.; -Nátului (25) - Natu, n. per.;
- Nițuli (35) - Nițu, n. per.; - Niúchii „un loc mai
mlăștinos, este o fântână acolo” II (269) - Niucă,
por.; - Nucului „loc mai jos cu un tău mare, are
izvor” I, II (69) - v. Nucu; -Păduricii (175) -
v. Păduricea-, -Pipirigărului „tău; are apă numa
când ploaie, îi pipirig acolo” I (274); - Piști! (108) -
Pișta, pren.; - Pițoăiii (274) - Pițoaia, spm. < Pițu,
por.; — Pópii (17; 101); - Râțuli „șes, când îs ploi
stă apa" I, II (161) - Raț, n. fam.; -Rfculi (81) -
Ricu, prob, a pers.; -Róvinii (136; 279) - v. Rovina;
- Sâcului „un tău în pășune” IV (279) - Sacu, por.;
- Sâchișii „o mlaștină” I (23) - v. Sechișa;
-Spinățelor [stinățălor] „a fost un tău mare, un
deal, amu-i pășune” 1 (57); -Șărpilor [șârților]
(174); [șârt'ilor] (274) - v. Șarpe; - Șâștărului
„fânaț, s-adună apă multă când plouă” V, „a fost un
tău mare, acum nu mai este” I, II (66) - Șuștăru,
spm. <subst. șuștăr ‘cizmar’; -Túlburii „tău mare
în pădure, lângă drum” 1,11 (69) - v. Tulbureaua.
După Tău „fânaț, a fost tău cândva, loc mai
așezat” I (34); „loc arabil, râturi p-îngă vale” I, II
(44); „loc arabil” I, II (161); „șes, după un tău” III
(173); La Tău „șes, nu-i tău, arător și fânaț” II (11)
„deal și-o groapă, n-a fost tău acolo, numa un izvor”
I (30); „fânaț, au fost mlaștini” III (36); „loc drept, o
așezătură unde se strânge apa, arător, vecin cu Perii
310
TÁURÉL
Vadului” I (121); parte de sat (234); „teren cu o
pantă ușoară, arabil, probabil a fost ceva tău cândva,
dar acuma nu este” I (267); La Tău = Tăuânii; La
Tău în Deal sau La Tăuri sau Táurélele „loc mai
înclinat, dar și drept pe alocuri, au fost niște tăuri,
acum îi numai unu mare” 1, II (45); Pe Tău „loc
arabil, a fost tău” III (105); „șes, pe lângă sat, a fost
un tău, arător” II (157); Su Tău „loc în pantă,
pășune, pășune sub un tău” I, II (48).
V . și Coada Tăului, Coastele —, Dealu ~, Dosu
~, Fața Fântâna ~, Groapa Părău de la Tău,
Părău din Dosu Tăului, Părău Tăului, Podu de la
Dosu Tăului, Ulița Tăului, Valea
Tăurile „pământ rupt, izvoros, loc pietros cu
tăuri” I, „mlaștini, dâmburi” III (86); „pășune, sânt
izvoare acolo” III, IV (97); tău (107); „tăuri care nu
seacă în veci, niște băltoci” I, „loc apătos, îs două
tăuri” II (125); „loc izvoros, au fost chiar tăuri
acolo” [*] (175); „teren deluros, sânt și tăuri de topit
cânepa” I (197) „niște tăuri în care facem topile de
topit cânepa” I (233); „o groapă, sânt niște tăuri
acolo” I, „loc așezai’ II (259); „loc ud, lăpăstos, loc
întins, arător” II (272); „loc lăpăstos” I, „șes” II
(282); „loc izvoros, îs multe tăuri, aici au pus
cânepă, uliță” I (244); „pământ apătos, fânaț, este și
izvor acolo” 111(251).
Tăurile din Groâpa Ristfnii (147) - v. Groapa;
- Ursăștilor „niște tăuri în pădure” I (21).
La Tăuri sau La Tăuri în Bócore „pășune cu
tufare și spinat, pădure rară, sânt tăuri acolo” I, II
(43); La Tăuri „loc drept, fânaț, are tăuri și nadă în
el” I (47); „groapă, mai jos de Poiană, pășune, sânt
tăuri acolo” [*] (59); „mlaștini” I (109); „un teren
drept, unde stă apa când ploaie, pășune” 1 (275); „un
loc drept, pășune, sânt niște tăuri unde se scaldă
bivolii” III (279); ~= La Tău în Deal.
V . și Cetatea Tăurilor, Cioroiu din Tăuri,
Coasta Tăurilor, Dulău ~.
- Din subst tău (pl. tăuri) ‘lac, apă stătătoare,
baltă, mlaștină’; „apă stătătoare și un loc cu apă
adâncă și oprită prin stavilă, cu glii, nuiele, într-o
apă curgătoare” 1(11).
TĂIIÂNII sau La Tău „parte de sat” II (122).
- Din n. grup - < Tău, top.
TĂUÂȘU [tăyuyâșu] „pantă mică, coastă, livadă
cu pomi” I (8).
Su Tăuâș „loc în vale, îi su tău” I, „acolo era un
izvor mare și niște topili, tăuri” II (15).
V. și Fântâna de su Tăuaș.
— Din subst tăuâș (pl. tăuașe) < tău + suf. -aș.
TĂUREL. Táurélele „loc arabil cam așezat;
nu-i nici un tău, numai vezi că izvoarele se mai
schimbă" I (21); „o coaste, sânt și gropi și oarece
păraie” I (39); „coastă, fânaț, au fost ceva tăurele
pe-acolo" I, II (51); „un fund de pădure, deșălat în
jos, arabil” I, „este un părău acolo” II, III (55); „loc
apătos, au fost mlaștini, acum e arător” II (84); „o
tarla mai mare, arabil, terenu-i cu tăuri, cu belți” I
(86); „loc mlăștinos, ud" I, „sânt bălți multe acolo;
TĂUȘ0R
au fost tăuri și-au topit cânepa oamenii acolo pe
vremuri” II, III (207).
V. și Părău Tăurelelor.
— Din subst. tăuril (pl. tăurele) <tău + suf.
-urel.
TĂUȘ0R. Tăușoârele „loc mai drept pe o
parte, arabil, îi numa un tău mare, când plouă se fac
și mai mici, mai multe” [*] (281).
- Din subst. tăușor (pl. tăușoare) < tău + suf.
-ușor.
TĂtlT, Tăut v. Dâmbu, Hălăloaia, Lazu,
Pădurea, Părău, Ulița, Vâlceaua.
TĂLIȚU „o așezătură de pământ arabil” I (95);
„cosalău, sub el e un izvor mare” II (111); „un tău,
cosalău” II (134), „teren pe deal, are niște lăsături,
se umple cu apă când plouă” I, II, „pășune, teren jos,
lăsat, sânt și tăurele” II (136); „teren mai drept,
pășune” I (160); „o mlaștină” III, IV (162), „un loc
drept, arător” II (164); „izvor, era aici un tău, unde
se bătea cânepa” I (169); „loc drept, arabil, a fost un
tău mai mic oarecândva” III (173); „o fântână cu apă
bună de băut, fânaț” II (179).
Tăuțu de sub Vii fântână (169) - v. Via.
La Tăiiț „platou, era în mijloc un pic de tău” V,
„a fost o casă, rât, este un teren în care stă apa” V
(98); Pe - „pășune, nu sânt urme de tău” II (119).
- Din subst. tăiif < tău + suf. -uf.
TÂLHAR. La Tălhâriu „pantă de deal și loc
drept, îi cam pădure acolo” II (60).
V . și Fântâna Tălhariului, Părău Tâlharului,
Picioru Tâlharului, Poiana Tălhariului, Valea
Tâlharului.
Su Tâlhări (49).
V . și Calea Tâlharilor, Cioroiu Fântâna
Tâlharilor, Fântânile Tâlharilor.
- Din subst. tâlhăr Qrl. tâlhari), cu var. tâlhar.
TÂLHĂRESC, TALHĂREĂSCĂ v. Părău,
Ponicuța.
TÂPCH1RÎLĂ v. Părău.
TĂRBA v. Groapa, Moara.
TĂRGU „o așezatură de teren în capătu satului”
[**] (97).
Targu de Mărhă „pantă dulce, aici se țin
târgurile dc vite” I (11); „teren mare, larg, ș-amu-i
târg de țară prima lune după întâi” I (57) - subst.
marhă ‘vită’.
V . și Calea Târgului, Dealu ~, Fața ~, Părău ~,
Unghiu ~, Valea
- Din subst. târg (pl. târguri).
TĂRGU LĂPUȘ v. Drumu.
TÂRLĂ. în Târle „teren aproape plat, arabil,
înainte sta cu boii și cu vacile de dormeau noaptea
acolo” II (67).
— Din subst. târlă (pl. târle) ‘stână, loc
împrejmuit unde se adună și se odihnesc oile sau
vitele’.
TĂRSA „teren lucrător și fânaț și câteva pâlcuri
de pădure” I (80); „pantă cu tufișuri, înainte a fost
pădure mare” I (109); „pășune, îs mesteceni” I
(113); „loc întins, drept, lângă drum; a fost multă
311
TÉIU
mlaștină și iarbă de aceea, târsă, poate de aia îi zice
așa” I (146); „coaste și rât, fânaț” V (279); Társa
sau Tábla Tărsii „tablă mare, fiirdulău” I (147);
Társa sau Pe Tarșe sau Deálu Tărsii (289).
Társa Diáculi „arabil; proprietarul a fost cantor
la biserică” I (146) - subst. diac; -li Gherghef
[d’érd'el] „tot drept, arabil” I (146) - Gherghel, n.
pers.; - li Timófii [Uimóh’i] „loc drept, tablă dreaptă
chiar lângă drum, arabil" I (146) - Timqfie, pren.
V . și Dâmbu Tărsii, Dealu Pădurea de pe
Társa, Părău Tărsii, Podinocu Vâlceaua
- Din subst târsă ‘loc în pădure unde s-au tăiat
copacii’; cf. și ‘specie de iarbă; păiuș’.
TEĂCĂ v. Coasta.
TEASC v. Valea.
TEAȚ v. Drumu.
TEBEȘOĂLA v. Dealu.
TEBICĂ v. Părău.
TECHENÉU. Pe - „uliță ca o covată” I, „parte
din sat care dă spre Pusta” II (234).
- Din top. magh. Teknő < teknő ‘albie, covată;
depresiune’.
TECÚJA „îi pe pantă înspre pădure, arabil” III,
IV (97).
V . și Părău Tecufii.
- Din subst tecuță < teacă + suf. -ufă.
TEGLÂȘU sau magh. Téglás „loc șesos pe
lângă Valea Crasnei, s-o făcut cărămidă arsă, teglă” I
(206); Tâglașu „loc puțin în pantă, pășune, cândva
de acolo se scotea pământ pentru cărămizi” I, II
(213); Teglașu sau La Tégle „șes, arător, s-o făcut
oarecând acolo tegle, cărămizi” I (223).
- Din subst teglâș < țiglă + suf. -aș
‘cărămidărie’.
TEGLĂ. La ~„o bucată de pământ arător, e
pământ șuai, gros, s-a făcut teglă acolo” III, IV
(162).
La Tégle cărămidărie (75; 76; 98); La Tégle
= Tăglașu.
V. și Părău Teglelor.
- Din subst teglă (pl. tegle) ‘cărămidă’ (Tamás.
EW, 778-779).
TEGLĂRÎA „un teren, au fost acolo cuptoare
de teglă” I (138); „loc arător, acolo s-a făcut teglă”
II (157); „șes, acolo s-a făcut teglă” III (173).
- Din subst teglărie < țiglă + suf. -ie
‘cărămidărie’.
TEGLĂRÎȘTEA teren arabil, unde s-au
fabricat tegle (158, 159).
- Din subst. teglăriște < teglărie + suf. -iște
‘cărămidărie’.
TEGLÎȘTEA „loc arător” III (282); Tăgliștea
„loc drept unde se face cărămida” I, „teren arabil, e
pământ șuai” II (167).
- Din subst tegliște < teglă + suf. -iște
‘cărămidărie’.
TÉIU [téju] „loc mai drept pantă lină, arător” I
(48).
TEltlȘU
V. și Coasta Teiuli, Dealu Fântâna de la
Poiana Teiului, Fântâna Teiuli, Ieruga Teiului,
Măgura Teiuli, Poiana Teiului.
Téii Petroâie [fiii petiție] „arabil și cu pomi, au
fost ceva tei pe acolo” II (258) — Petroâie, por.
în Tei „parte de sat, uliță cu tei puși de baron
demult” I (143).
- Din subst tei (pl. tei).
TEIUȘU [t'eidșu] „loc râpos, părăios, pășune
pentru animale” [*], „pantă dulce chiar în culme,
peste Dealu Lupului; a fost pădure mai demult [**]
(93); „poiană frumoasă în vârfu dealului, a fost
pădure” I (109); „o față de deal, o coaste cu pădure,
are și părău” I (118); „teren mai plan un pic, arabil”
I (232); „pășune, nu-i deal mare, a fost pădure
oarecând acolo” III (247); Teiușu II sau Tiiișu
„pantă, arabil” IV (287); Teiiișu sau (mai demult)
Zopcéru pădure (195); Tiișu [t'ijlșu] „un deal cu
fănaț, e pădure în toate părțile” HI (281).
V. și Dosu Teiușului, Drumu ~, Părău
- Din subst teitiș < tei + suf. -uș.
TELÉCHI, Téleki v. Dealu, Moara.
TÉLECU „teren drept” I, „șes” II (22).
- Din top. magh. Telek < telek ‘teren, parcelă de
pământ’; cf. și rom. teleac.
TELÉPU „acolo se adunau și se trimiteau
lemnele cu funicularul la gară la Răstoci” [*] (118);
uliță (143); Télepu „loc de față, pantă, cu vie” 1
(163).
- Din subst lelép, cu var. telep ‘parte de sat;
colonie, șantier’.
TELHEȘ v. Grădina.
TEMETÉU [temet'épu] cimitir (2; 6; 7; 8; 10;
12; 15; 19; 21; 26; 29; 31; 32; 40; 55; 59; 67; 68;
80; 166; 169; 175; 178; 229; 249; 284; 288; 289);
teren agricol lângă cimitir (25; 156; 174; 211);
Timitéu (98; 101; 105; 108).
Temetéu de peste Vile (148) - v. Valea', - din
Comoară (258) — v. Comoara; - din Fllea [h'llța]
(59) - v. Filea; — Dobitoacelor „un ioc cam la deal,
arabil, o îngropat acolo dobitoace moarte” II (257) -
subst. dobitoc ‘animal’; -Jidovésc (173; 227);
-Jidovilor (6; 40; 174; 246; 249); -Măre (45);
-Măritelor (6; 210)-subst. marhă ‘animal’; - Mic
(45); -Nou (31; 272; 282); -Pocăiților (227);
— Popistășilor (211) — subst. papistaș, popistaș,
‘catolic’; - Românise (65; 173; 190; 210; 223; 224;
227); - Șusigului „pantă, acum se cosește; aici a fost
un cimitir vechi unde au fost înmormântați oamenii
care au murit de foame” I (11); - Tódii (283) -
Todea, n. pers.; - Țigânilor (281); - Ungurésc (65;
173; 210; 227); - lingurilor (223); - Vechi (3; 31;
38; 247; 282); Timitéu Diúgurilor [t'imit'éuu
d'úgurilor] (104); -Jidovésc (103); -Márhelor „o
groapă, hârtopi în pădure” III (136); - Ungurésc
(103).
Deasúpra Temetéului „o bucată tot arabil și
ceva pruni, su el îi temeteu” I (209); După Temetéu
312
TEȘETORĂ
teren agricol lângă cimitir (27; 38; 47; 119; 146;
205); La Temetéu sau Pământurile după Sat (231)
- v. Saru, La Timitéu (103; 110); Su Timitéu teren
arabil situat mai jos de cimitir (113; 132).
V . și Coastea Temeteului, Delnifa de la
Temeteu, Drumu Temeteului, Fața ~, Groapa ~,
Obreleni su Timiteu, Părău Temeteului, Părău
Timiteului, Pe Poduri la Temeteu, Podu Temeteului,
Pe Rât la Temeteu, Soroșu de la Temeteu, Ulița
Temeteului.
Timiteăuăle „cimitiru vechi, pășune” I, II (161).
- Din subst. temetéu, cu var. timitéu (pl.
temeteauS) ‘cimitir’.
TÉNCHEA „loc arabil pe coaste, cu fața cătă
răsărit, cătă sat” I (3).
- Din n. pers. ~.
TENÉIU [tenéju] „pantă, arător; a fost a unui
boier înainte, au fost și grajduri pentru vite” I (26);
„șes, pământ arabil, sânt și ceva căsi, acolo au fost
grajduri” I (143); „locul unde este casa gomicului,
paza de câmp” V, VI (210); Tănăiu „au fost aici
ceva domuri cândva, acolo au avut curte, grajduri,
au ținut animale” III (29); „pășune, loc bun de
agricultură” II (202); „loc cu case” I, „a fost tăneiu
boierului” II (233); „teren arabil, a fost un grajd de
vite al boierului" I (235); „loc mai drept, teren
agricol” I (237); „pantă și șes, arabil, acolo este un
conac” II (256); Tonéiu = Tábla de la Tonéi.
Tenéiu din Sus „a fost un tenei acolo arabil, în
dos” [**] (29); Tenéiu Barónului „loc deluros,
arabil și pășune, a fost a unui baron” II, III (217);
-Iu Lâțoi [10țoji] „arabil tot, pantă” II, III (217) -
Loțoi, n. fam.; Tănăaiu Șebeșoăie [tănâju șebeșțje]
sau magh. Sebes-tanya „deal și șes, arabil a fost o
gospodărie” II (248) - Șebeșoăie, por.; Tănăia lui
Sóbo [táriéja lu sóbo] „loc arabil pe deal” II (220) -
Sobo, n. pers.
La Tenéi teren arabil (41; 55; 248); La Tănei
sau Tănăiu Curții „arător, au fost căsi, grajduri” 1
(224) - v. Curtea; La Tonéi „loc arător, a fost un
tonei al unui boier” I (191).
V . și Drumu Teneiului, Pădurea Ulița la
Tănei, Viile de la
- Din subst tenéi, cu var. tanéi, tánéie, tonéi (pl.
tăneiuri, tăneaiuri) „șură, o casă, colibă la hotar” I
(21); „o moșie a unui bogătaș” III, „o avere a cuiva
într-o parte, care se ține numai de el” IV (29);
„conac" 11 (233); „acolo unde-s grajdurile și locuința
unui om” II (217); „o gospodărie mare, unde este o
locuință și unde-s animalele acolo” II (248).
TÉRBETEA [térhet?] „vârv de munte în Meseș,
împădurit, a fost tot pădure boierească aici, se ține și
de hotaru Zalăului” I (4).
TțRHEȘ v. Calea.
TÉRU „șes lângă sat” I (285).
- Din top. magh. Tér < tér ‘teren’.
TÎȘA v. Coasta, Valea.
TEȘETtlRA. Teșetdrile [t'eșăttjrile] „șes, au
fost teșături groase, cum au tăiat nadă, niște bețe”
TEȘIEȚU
I (156); Tișiturile [t'ișitările] „un vârv de deal mai
alungit, arător” 1, „îi pe deal, gropi; or fost niște
umituri” II (95).
V. și Fântâna Tișiturilor.
- Din subst. teșetilră, cu var. tișitură (pl.
teșeturi, tișituri) „o ciuturugă, de unde s-a tăiat un
lemn” III (156); „un vârv de buruiană uscată, rămasă
după cosit” I (95).
TEȘIEȚU [t'eșijâțu] [•**] sau Teșiățele I sau
Teșuiițele [feșujățele] [**] „o groapă, îi între niște
dâmburi” [***], „o coaste, vine pe amândouă părțile,
îi ca o toloacă, un părău, e o laștină” I, sau „o groapă
între dealuri” [**] (41), Teșuiițele „o groapă între
dealuri, arabil” [**] (38).
V. și Burtuca din Teșieț, Părău de la Teșieț.
V. și Părău Teșiețelor.
- Din adj. subst. teșiăt, -ă, cu var. teșieț (pl.
teșiețe, teșuiețe) < vb. teși + suf. -et ‘(loc) teșit,
adâncit; depresiune’.
TEȘTELICEA [t'eșt’âlicț] „loc potrivit, arabil
și fânaț” III (69).
V . și Drumu de la Teștelice.
— Din por.
TEȘTIOÂRA [t'eșt'pra] sat, c. Surduc.
Teștioăra „loc mai mare, un furdulău” I (147).
V . și Drumu spre Teștioara, Fața Teștiorii,
Mina din Teștioara, Părău Teștiorii, Podu
Valea —.
- Din prob. n. pers. ~.
TÉȘU v. Valea.
TETIȘU [fetiș] sat, c. Fildu de Jos; 1399
Ketesd, 1437 Kethesd, 1576 Kettesd, 1733 Tetise,
1760-1762 Ketesd, 1830 Tyetyésu, 1850 Tyetyisu,
1854 Ketesd, Chetiș (Suciu, DILT).
V . și Părău Tetișului.
- Din n. pers. ~; cf. și top. magh. Ketesd <n.
pers. Ketes + suf. -d (Kiss, FNESz, I, 725).
TEÎIȘ v. Pădurea.
TÍBI v. Fântâna.
TIBRUȚU „vie” 1(163).
- Din por. Tibriiț.
TÎCĂ v. Dâmbu, Izvoru.
TICHILÉU „deal împădurit și pășune” III
(281).
TÍCIU v. Dâmbu.
TICOȘEIA I sau magh. [ticoșaț] IV „pantă, loc
arabil” I, „pădurea are o curbă acolo și pentru aia i-o
zis așa” IV (26).
TÍCU (sat în CJ) v. Drumu, Poiana, Vadu.
TÍCU (n. pers.) v. Groapa, Părău, Râpa.
TICULEȘTII „un grup de case” I (275).
- Din n. grup - < Ticu, n. pers.
TICUL0ȚA „o vale care are nume numa de la
intrarea în sat; o uliță paralelă cu valea, le desparte
un rând de grădini” I (6).
- Din n. pers. ~.
TICÎIȘ v. Coliba, Părău, Ulicioara.
TÍGHIU [tid’u] sau magh. [tid'] „un șes, arabil”
II (248).
313
TINÓSU
V . și Părău Tighiului.
TIHÁU sat, c. Surduc; 1560 Roho, 1607 Tiho,
1733 Chitheul, 1750 Kihon, 1850 Tyiho, 1854 Tihó,
Tihău (Suciu, DILȚ).
V . și Coastea li Tihău, Drumu Tihăului, Părău
Tihăuli, Șesu li Tihău.
- Din top. sl. *Tihú <tihü ‘liniștit’ (Iordan,
Top., 334).
TILBUREÁSA v. Părău.
TILÍNCA I sau Tirinca [*] „două costi deolaltă
și pădurea printre ele, arabil pe-amândouă părțile”
I (228); Tiringa [tiringa] sau Terfnga II „o coaste”
I, „coastă destul de mare, îs două costi într-o vale, în
partea de jos îi arabil, jos în vale-s fâneață” II (229).
V . și Pădurea Tilincii, Valea ~.
— Din tilincă, cu var. tirincă, tiringă ‘fluier;
bucată de scoarță cu care se altoiește; clopoțel la oi;
groapa fântânii’.
TILINCÁUA „teren arabil, în pantă” II (190).
TIMAR v. Via.
TIMÁRIU v. A Timâriului.
TIMÓCA v. Poiana.
TIMÓFIE v. Cotu, Dealu, Dâmbu, Părău,
Poiana, Társa.
TIMÓIU [fimóiu] „deal țâpiș, împădurit’ I,
„pădure până-n sat, arabil, pe pantă mare” III (86).
- Din prob. n. pers. ~.
TINA „se-ntâlnesc două păraie, a fost locu mai
rău de trecut, mlaștină” I (21); „fânaț, îi cam
mlăștinos acolo, au fost tăuri” 11, III (55); „o față,
cosalău, îi pe lângă Vale” II (125); „îi loc cam
mlăștinos acolo, arabil și fânaț” IV (287).
Tina Córnii „e loc arător, spre Măgoaja, e pe
Valea Cristului în sus” I (109) - v. Comu'; ~ Rea „o
bărăștină în pădure, un loc apătos” I, „loc umed, un
fel de laștină, vaca dacă mere cu picioarele nu mai
iese” II (5).
V . și Dosu Tinii, Părău —, Poienile la Tină,
Vadu Tinii.
Tinile „Ioc șes, arabil, a fost foarte tinos” I, „șes,
râturi și arător, lângă locul numit La Tău” II (11).
- Din tină (pl. tini) „noroi, noroaie” 1(11).
TÍNCA „o pădure de fag” 1 (128).
- Din n. pers. ~.
TINIBÓTEA v. Dealu.
TINÓSU „față, loc cam costos” II, „o coaste
spre nord, pământ mai mult pustiu, e plin de spini”
IV (118); „o coaste care să unește, e pământ ajegos,
mai cleios, să lucră cam greu, de aceea-i zice așa”
1(121).
V . și Părău cel Tinos.
Tinoăsa „pantă, fânaț și arător; a fost multă tină
pe-acolo” I (83); „pantă mare, loc argilos; este tină
mare pc-acolo, când plouă-i nenorocire” I (145).
V . și Părău Tinosii, Vălceaua cea Tinoasă,
Zăpodea Tinoasă.
- Din adj. subst tinos, -oasă ‘noroios, mocirlos’.
TINOȘEÂ TÓDU

TINOȘEÂ. Tinoșilele [l'inojéle] „o așezătură, V . și A Mitrului Toader, Coasta lui Toader,

sânt și băltoci” I, „teren mai așezat” II, „o pantă, rât” Dâmbu lui Toader, Dâmbu Toaderuli, Dealu
III (139). Toăderii, Drumu la Toader, Fundu Toaderului,
- Din top. Tinóm + suf. -ea. Gura Toaderuli, Părău de la Toaderu, Poiana lui
TI0LDEȘU [t'olddșu] „pantă dulce, dar pe Toader, Viile lu ~.
unele locuri deluros, teren arător, a fost o pădure cu — Din n. pers. Toader.
lemne mari” I (167). TOÂMĂȘ v. Drumu.
TIPÂNU I sau magh. [típon] V „pantă dulce, TOÁMI v. Coasta.
prelungirea hotarului spre Vârșolț” I (213). TÓBA v. Dâmbu, Lazu.
TÍRBEA „loc de șes, e între calea ferată și vale” TOCÁCIU v. Părău.
n (192); „șes” 1(195). TOCILĂ. Tocilele „pădure de stejar, s-a tăiat
- Din n. pers. -. mult din ea” I, „îs pietre mari acolo prin pădurea
TIREÁCU [t'irțâcu] „este și drept și coaste, asta” II (174); „o poiană cu pădure; acolo-i piatră
teren arabil și fănaț” II (53); „costi mare, arabil și vii multă, a fost baie de piatră” II, III (175); „deal; îi su
sânt acolo” I (56). pădure, arător” I (257).
V . și Costile Tireacului, Dâmbu Dosu V . și Părău Tocilelor.
Părău ~, Valea - Din subst. tocilă (pl. tocile) „piatră cu care se
TIRÍCA „groapă, loc așezat pe un deal, teren ascuțesc cuțitele” II (175).
arător” I (17). TOCLEÂNU „coaste, tot pădure” I (229);
- Din prob. n. pers. ~. Tocleânu sau Pe Tocleăn „deal cu pădure; a fost
TIRIMÂȘU „deal, îi loc pietros acolo, o bucată cărbunărie” II (227).
de pădure de fag” I (263). - Din prob. n. pers. ~.
TIRÍNGA v. Tilinca. T0COȘ v. Râtu.
TISA [tisa] „o poiană lungă, un rât între păduri, TOCOTÉU [tocot'étfu] „arabil, loc deluros”
cândva s-au făcut cărbuni de lemn” I (111). II (257).
V . și Fafa Tișii, Valea —. - Din por. Tocotéu.
- Din subst tisă ‘specie de arbust’. TÓCU v. Dealu.
TÎSTAȘU [fistașu] „loc mai șes, mai drept, TÓDEA v. Grădina, Pădurea, Temeteu,
acolo a fost cel mai frumos din tot fănațu” I, „fănaț, Ulicioara, Ulița, Valea.
loc către vale”IV (30). TODEÁSCA v. Mărgăoneasca.
- Din top. magh. Tisztás < tisztás ‘poiană’. TODÉREA v. Grădina, Pădurea, Râtu, Togu,
TÍSTU v. Coasta. TODEREÂSA v. Dealu.
TÍSU v. Vârvu. TODERECOÁIA v. Poiana.
TIȘIEU [t^ijétfu] „nu prea mare deal, loc arător TODEREȘTI v. Drumu.
bun” I, „oarecând spuneau bătrânii c-o fost sat TODERICĂ v. Dealu.
acolo, este și-un părău” II (205). TODERÂȘ v. La
V . și Părău Tișieului. TODERÓI v. Dealu, Fântâna, Grădina.
TIȘOÂIE v. Uricu. TODERÚC v. Sclatina.
TITIÂNA v. Păru. TODEȘTII sau Arsurénii „cătun, vreo
TITIREÁGU v. Fața, Valea. zece-unsprezece case, îs vecini cu Tusa, și-o făcut
TÍTU v. Fundu. casă mai întâi Todor” I (274).
TIȚESCU v. Tufa. - Din n. grup - < Tódor, n. pers.
TODÍCA v. Părău.
TIUCULUȚA [t'uculuța] „uliță mică” I (151);
TODOLOCOÁIA „pădure de cer” II (237).
„uliță în sat pe deal” I (179); uliță (190; 211).
TIUNTIULEÂSA [funfuljâsa] sau Pădurea - Din spm. - < Todolóc, n. pers.
TÓDOR v. Fața, Hornoiu, Iertașu, Pădurea,
Biséricii „pantă, pădure de goron, carpen” III (7),
Picioru, Poiana, Ulicioara.
Tiontiuleâsa [t’ont'ulșâsa] sau Pădurea Biséricii
TÓDORA v. Râpa.
„pădure pe deal, de goron, fag, cer” I (12).
TODORÂN v. Părău.
- Din prob. n. pers. ~.
TODORÓI v. Dealu.
TOÁCA „pantă dulce, teren arabil și pomi” I
TODORONEÂSA „un podireu, se cultivă grâu,
(105); „coaste, îi su pădure, pășune” I (257).
Toáca Glódului (114)-v. Glod. ovăz, seceară, porumb” I (56).
V . și Vârvu Tocii. V . și Costile Todoronesii, Dosu Viezuniile
- Din n. pers. ~.
- Din subst. toâcă.
TODORÚC v. Ponița.
TOÁDE v. Valea.
TODORÚJ v. Groapa, Părău.
TOÂDERU „o groapă mai așezată, loc lucrător
și pădure” I (62); „pantă potrivită, cu fănaț și arabil” TODÓS1E v. Poiana.
TÓDU v. Dâmbu, Râtu.
II (64).

314
 TODIJȚ
TODUȚ v. La
TÓFARU „pantă” II, „teren arabil și fânețe”
1(22).
- Din prob. n. pers. -.
TOFOHÎȘU „pantă, cu pomi” I (8).
- Din subst. tofoieș <tofói + suf. -eș ‘loc cu
tufe’.
TÓGATÜ „teren drept, fânaț” I (194); „loc
dâmburos” II sau Togâtu „tarla, loc arabil în pantă”
1(195).
- Cf. subst log.
TOGU „loc mai neted și un pic de pantă, un fel
de platou, arător” I (8); „loc drept îs toguri, acolo îi
comasat terenu" I (52); „fânaț, pe loc drept mai
întins” II (130); „un cătun către Ban, a fost un
pământ mai mare a unui popă” I (276); teren agricol
mai întins (22; 26; 44; 54; 64; 78; 94; 120; 131;
154; 170; 172; 174; 179; 185; 191; 195; 197; 200;
201; 210; 211; 220; 253; 256; 288); T6gu sau
- Bórzii „loc drept, șes, teren arabil” I (49) - v.
Borza-, T<5gu sau - Birăuli „a fost pământ boieresc,
a fost o tablă mare de pământ, da-i zice tog și l-o
cumpărat birău de aici” I (122) - Birău, spm.; Tógu
sau - Jidovului „arător, a fost tot ai unuia, un tog,
un loc mai mare” I (133) - subst. jidov, Tógu sau
— din Sus „o pantă în sus de la pășune, a fost tot al
baronului” I, II (162); Tógu sau - lu Cócean (175)
— Cocean, n. pers.; Tógu sau Tógurile „cam deal,
arabil, când l-o cumpărat de la boier oamenii, așa i-o
dat denumirea, că-i tog” II (259); Tógu =Șesu
Gubăriii.
Tógu Ăciului „teren plan” V, VI (210) - Adu,
n. pers.; -Aghirâșului „pantă su pădure, arabil, îi
lângă hotaru Aghireșului” II (214) - v. Aghireș;
-Beloáii II sau -Beiloáii I (212) - Beloaia, spm.
< Bela, n. pers.; - Bercânului (5) - Bercan, n. fam.;
~ Biséricii (232); - Boártii [bdrti] sau magh. [bórto
tog] (3; 241) - Borto, n. pers.; -Bdcșii „șes, loc
arător” I, „partea dinspre Bocșa” II (205) - v. Bocșa',
-Bucului (264) - Bucu, n. pers.; -Cántorésc
„pantă dulce, a fost a cantorului, a diacului” II
(235); - Circului „loc în pantă, arabil și-o coaste cu
pășune” I (3) - Circu, por.; -Cotunei (168) -
Cotuna, n. pers.; - Curții (232) - v. Curta-, — Débrii
sau magh. [débre tog] „șes, are și-un pic de deal” I
(206) - Debre, n. fam.; -Diâcului (235; 286) -
Diacu, spm.; -din Jos (162); -Donogánului I sau
— Dologánului II, V sau — lui Dologén II sau magh.
[dónogan tog, dólogart tog] II (210) - Donogan,
Dologan, n. pers.; — Drichii (212) - Duca, n. fam.;
- Filipoâii = Vălcâile; -Firmii sau magh. [firmo
tog] „loc drept, arabil, fermă pomicolă” I (210);
- Fișcârășului (175) - Fișcarăș, spm. < subst.
fișcarăș ‘avocat’; -Fórogáu sau magh. [fórogou
tog] (251) - Forogou. n. fam.; -Fridului (4);
- Ghiórghii (211) - Gheorghe, pren.; -Ghiúlii
(279) - Ghiula < Gheorghe, pren.; - Hindii (204) -
Hendea, n. fam.; — Horvătoâiei (171) — Horvătoaia,
315
TÓGU
spm. <Horvat, n. pers.; — Irimiii (207) - Irimie,
n. fam.; - Jidovului (205; 244); - Jidovilor (227);
-lui Ánderlic I sau magh. [ónderlic tog] I, II (210)
- Anderlic, n. pers.; - lui Avram (270) - Avram,
n. pers.; - lui Bânfi sau magh. [bănii tog] (251) -
Banfi, n. pers.; - lui Bánioi [báiíoji] (241) - Banioi,
n. pers.; -Iui Béleni sau Șâsu lui Béleni (282) -
Beleni, n. pers.; -lui Bénchio (168) - Benchio
(Benkâ), n. pers.; - lui Bólog sau magh. [bólog tog]
(206) - Bolog, n. fam.; - Iu Bóndi (193) - Bondi,
pren.; -lu Bórbei „teren arabil pe șes” I (154) -
Borbei, n. pers.; - lu Broscói (279) - Broscoi, por.;
-lui Chéler sau magh. [kéler tog] (206) - Cheler,
n. pers.; - li Chipeș (223) - Chepeș, n. pers.; - li
Chioreăn „Ioc drept și pantă, arabil” I (26) -
Chiorean, n. fam.; -lui Chlrai (207) - Chirai,
n. pers.; -lui Chiș MIcloș (171) — Chiș Micloș,
n. pers.; - lu Coceân (171) - Cocean, n. pers.; - lu
Córci (168) - Corci, n. pers.; - lui Dămiân I, II sau
-Dămiânului [dămnânuluj] V, VI (210) -Damian,
n. pers.; - lui Demeter „loc mai drept, arabil” II, III
(207) - Demeter, pren.; - lui Dindoși „șes, arabil”
V (213) - Dondoși, n. pers.; - lui Dóni I sau Lócu
lui Dóni II sau La Dóni III (49) - Doni, n. pers.;
- lu Fărcaș sau magh. [fârcoș tog] (217) - Farcaș,
n. pers.; -lui Filep (235) - Filip, n. pers.; - lui
Forogău (202; 229) - v. Forogău-, - lui Gal (207) -
Gal, n. fam.; - lu Goia 1 sau - Gólii II (171) - Goia,
Golea, n. pers.; - lui Gróza „pantă, arabil; l-o dat
atunci, cu reforma lui Groza, în 1945” I (210) -
Groza, n. fam.; - lui Hirman sau magh. [hirman
tog] (210) - Hermán, n. pers.; - lui Hústi sau magh.
[hústi tog] „o tarla dreaptă ca lumina, între șosea și
Crasna” I (206) - Husti, n. pers.; -lui Ințe sau
magh. [Ințe tog] „șes, loc drept, arător” I (251) —
Infe, n. fam.; -Iu lósif (279) - losif, pren.; -lui
Lugoj (209) - Lugoj, n. fam.; - lui Lugoș (207) -
Lugoș, n. fam.; - lui Mâior „șes până la Bic, sus îi
pădure, jos arabil” I (206) - Maior, n. fam.; - lui
Man (223) - Man, n. fam.; - lui Méleg sau magh.
Meleg-tag [méleg tog] (241) - Meleg, n. fam.; - Iui
Mihăi „tarla pe pantă mare” I (199) - Mihai, pren.;
- lui Mihai (232) - Mihai, n. pers.; - lui Milițer
sau magh. [milițer tog] (206) - Milifer, n. pers.;
-lui Naghi Ghiuri sau magh. [nod'i d’úri tog] (256)
- Nagy Ghiuri, n. pers.; -lui Nándor (207) -
Nándor, n. fam.; -lui Niri sau magh. [niri tog]
(251)-Niri, n. fam.; - lui Ólnider (178) - Olnider,
n. pers.; - lui Óntol (204) -Ontol < Antal, n. pers.;
-lui Pici sau magh. [péci tog] (241) - Peci,
n. pers.; - Iu Pétioi (286) - Petioi, n. pers.; -lui
Pop Ș0mu (193) - Pop Șomu, n. pers.; - lui Rópog
(241) - Ropog, n. pers.; -lui Sábou sau magh.
[sóbou tog] (255) - Sabou, n. pers.; - lui Séghedi
magh. [ségedi tog] „Ioc drept, din jos de sat, arător”
I (25\) - Seghedi, n. pers.; - la Țivec „pantă, loc de
dos” I (232) - Țevec, n. pers.; - lu Úlman I sau - a
lu Úlman II (268) - Ulman, n. pers.; -lui Váida
TÓHAT
(166) - Vaida, n. fam.; - Iu Vășca (193) - Vașca,
n. pers.: ~li Vânțel [vânțăl] „șes, loc drept, arabil” I
(49) — Venfel, n. pers.; — lu Vilmoș „o tablă de
pământ, șes pe lângă Someș” II (133) - Vilmoș, n.
pers.; - Iu Vfșchi „loc drept, nu-i chiar șes” II (151)
- Vișchi, n. pers.; - Măr i ú ții (207) - Măriufa, pren.;
-Mircii (227) - Mirca, n. pers.; -Nóghiului (171)
- Nagy. n. pers.; -Notâreșului (241) - Notareșu,
spm.; -Ostoáiei I sau -Gostoáiei II (235) -
Ostoaia, Gostoaia, por.; - Pericéului „un pupoș de
deal acolo, sus, cum te-ai sui pe-o casă” I (209);
„deal nu prea mare, a fost teren arabil, acum livadă
de meri” I (206) - v. Fericei; ~ Pópii teren arabil
(151; 206; 235; 279); -Pópii = La Răstănire;
-Preutésii (207) - Preuteasa, spm.; - Puiului „o
bucată de pământ, aproape șes” I (224) - Puiu, n.
pers.; -Roșiștilor (6) - n. grup roșești < Roșu, n.
fam.; - Steiului „o pantă mai mare, teren arabil și
pășune, a fost pământ domnesc” I (208) - v. Sici;
- Simii (210) - Sima, n. fam.; - Someșenii „pășune,
un loc deluros cu tufe și păraie” I (131) - Someșana,
spm. <Someș, top.; -Știrii „un dărab de pământ
arabil” I (223) - Șeira, n. fam.; ~Ș0muli „șes,
arabil, a fost un fel de fermă a moșierului” III (173)
— Șomu, hip. <Samuilă, pren.; - Știrului (232) -
Șter, n. pers.; -Toderii (95) - Toderu, n. pers.;
-Tdmii „șes, fânaț și arabil” III (173) - Torna,
n. pers.; - Țiluli „tarla în pantă” I (199) - Țelu,
por.; - Vilii „loc întins, arabil” II (174) - Vilă, hip.
< Găvrilă, pren.; - Vișchii sau magh. [vișki tog]
(241); - Vișchii „șes, loc drept și coaste” I sau - lui
Vișchi (251)- Vișchi, n. fam.
în Tog din Jos de Drum (231); în Tog din Sus
de Drum (231) - v. Drumu; în T0gă „un loc mai
mic, pantă, arabil, a fost o familie care a avut teren
acolo, au zis că dacă-i mult îi tog” II (229); La Tog
la Moldovânu „loc șes, drept, din drum până-n
Vale, arabil” IV (43) - Moldovânu, n. pers.; La Tog
= La Țâra.
V. și în Coaste la Togu, Pădurea Togului,
Părău Părău din Togu Circului, Valea la Tog.
Tógurile loc arabil (54); „teren arabil, togălit,
unit, adică comasat” I (169); „loc arător, loc bun, a
avut câte unu mult pământ acolo” IV, „arabil, a fost
togălit ăla” V (207); „mai multe parcele” I (259).
V. și Drumu Togurilor.
- Din subst tog, cu var. togă (pl. toguri) „avere,
proprietate” I (49); „o bucată de teren care îi
proprietatea unui om” III (54); „tarla” II (122); „loc
drept” (120; 172); „o suprafață de pământ mai mare,
bucată boierească” I (231); „o bucată mai mare de
teren” (207; 279).
TÓHAT v. Coasta, Tufa.
TOHÁCÉNI v. Hârtopu.
TOHÉIU „loc drept a fost mlaștină înainte, rât”
I (171); „teren arabil, a fost fânaț, a fost un tău” III
(195); Tóheiu „teren mlăștinos, fănaț” II (203).
- Din top. magh. Tóhely < tó ‘tău’ + hely ‘loc’.
316
TÓPA
TOLCÉRU „un ic de pământ între două păraie,
arător, îi ascuțit ca tolceru” I (138).
— Din subst tolcér (pl. tolceri) ‘dolină,
depresiune asemănătoare unei pâlnii’ (cf. și Loșonți,
Top., 184).
TOLCHÎȘU „un dâmb, un deal, îi mai țuguiat
nu rotunjit pe vremuri, așa se numea o lăture a
cuptorului din casă” II (279); T01chișu „o bucată de
teren, un ic între Drumu Sârbilor și Valea Sârbilor”
[*](274).
- Din subst tolchiș (pl. tolchișe) ‘ridicătură de
teren asemănătoare cu un tolchiș’; cf. „partea de sus
de la cuptor, la sobele vechi din cărămidă” IV (279).
TOLDÂȘ. Toldâșurile „câmpuri de pădure și
poienițe după niște praguri, tot podinoace” I (81).
- Din subst toldâș (pl. toldașuri) (< magh.
toldás) ‘bucată de lemn care se adaugă la o
streașină; adaos, înnădire, prelungire’.
TOLDĂȘELU „o coastă cu spini și lemn” I, „un
fel de coastă și niște podinoace micuțe, niște
podinoace” II (104).
- Din subst. toldășel < toldâș + suf. -el.
T0LDEȘ V. Drumu.
TÓLEA v. Dealu, Groapa.
TOLMĂNEÂSA „un loc arător, are și-un părău,
vine și se varsă-n Vale” II (278).
- Din spm. ~.
TOLOÁCA „o groapă mai pe scurt” I, „groapă
cu apă, pășune” II (141); „o toloacă, îi deal și
dincoace și dincolo, așa ca pe unde ar merge o vale,
dar nu curge nici un părău” V (288).
V. și Fundu Toloacii.
- Din subst toloacă (pl. toloace) ‘groapă,
depresiune’.
TOLOBÁN v. Ponița.
TOLOȘEIA „un fel de ruptură pe o pantă mare”
II, „teren arător și pădure de stejar” I (17).
-Din por. ~.
TÓMA v. Arinu, Dosu, Fântâna, Groapa,
Izvoru, Lazu, Pădurița, Părău, Pietrócu, Podu,
Poiana, Togu, Valea.
TOMĂNEÂSA v. Poiana.
TOMÉNI v. Coliba, Groapa, Iertașu, Ograda.
TOMEȘTI v. Fundu, Prunu, Ulița.
TOMÍNA v. Poiana.
TOMOÁIA „pășune la oi” 1 (2).
V . și Părău Tomoaii, Uricu ~.
- Din por. - < Torna, n. pers.
TÓMPA v. Coasta. Drumu.
T0MPOȘ v. Fântâna.
TOMUCtȘTI v. Râtu.
TOMtlȚ v. Părău, Valea.
TOMÎIȚA v. Dosu, Valea.
TÓNCA v. Iertăoiu.
TONÉIU v. Teneiu.
TONÍCU v. Prunu.
TÓNTEA v. Coasta, Coliba.
TÓPA v. Sâncraiu Almașului.
TÓPA
TÓPA (n. pers.) v. Fântâna, Poiana.
TÓPILA [tópt'ila] „un pic de groapă, da-i mare,
întinsă, acum nu se mai topește cânepă, că nu se mai
seamănă, dar numele a rămas” I (7).
Tópila din Vătâștină „amu-i o haltă acolo” I
(7); Topila Statuii „loc apătos, acolo avea un tău
mare stătu și acolo-și topea cânepa” II (31) - subst.
sjat ‘paracliser’.
V . și Fântâna de la Topila.
Topflele „un pic de coaste, loc apătos, acolo
aveau câte-o familie or două niște tăuri, unde topeau
cânepa” II (31); „au fost ceva tăuri” I (110); „două
poieni între păduri, îs păraie printre păduri, nu este
apă” I (123); „loc arător, este un tău, o băltăric” II
(126); „niște gropi făcute acolo, sub pădure, unde
topesc cânepa” II (256); - sau Tópilele „loc de șes
pe vale” II, „a fost tău, acolo s-a topit cânepa” I,
„fânaț, un fel de blaștină” II (39); Topflele I sau La
Tópili IV, V (33).
La Topile „câmp numai de pășune, acolo se
topea cânepa pe vremuri” II (258). La Tópile „rât,
șes cu nadă și apă” IV (30); „s-a topit oarecând
cânepa în vâlcea” I (282); La Tópile I sau La Tópili
„șes pe lângă Valea Mihăiesii, și acum sânt topili
aici” II (11); La Topili „loc mlăștinos, îs niște
izvoare, loc unde se topea cânepa pe vremuri” [**]
(28); La Topile III sau Pe Topile I (107); Pe Topile
„uliță în curbă” I, II (45); între Tópile „un loc la
marginea satului, a fost apă multă” I (185).
V . și Cioroiu Topilelor, Dâmbu Părău —.
- Din subst. topilă, cu var. acc. topila (pl. topile,
topili) ‘loc amenajat în albia unui pârâu sau într-o
apă stătătoare, unde se topește cânepa’.
T0PLIȚA sat, c. Letca', 1546 Thoplycza, 1566
Toplycha, 1567 Toplicza, 1603 Thopliza, 1733
Toplicza, cca 1800 Toplitza, Toplița, 1854 Toplitza,
Toplița (Suciu, DILT).
Toplița „loc pietros, numai caprele și oile pot
pășuna” I (2); „o văliță, izvorăște din dealurile alea,
de-acolo, și să varsă în Bărcău” II (267); „o vale, are
apă mai multă, se varsă în Valea Turzii” I (275).
V . și Coastea Topliții, Valea ~.
- Din subst. tâplifă (pl. topli/e) „un tău de apă”
I (275).
TOPONEÁSA v. Dealu.
TOPÓRU v. Ulița.
T0RCOȘ v. Coasta, Poiana.
TÓRDOI v. Coasta, Părău.
TOT v. Râtu.
TOTÉLEC v. Gălășeni.
TOUT v. Fața, Iernău, Valea.
TOUȚENII sau La Touțâni parte de sat, uliță
(207).
- Din n. grup - < Tout, n. pers.
TRÁDU v. Dealu.
TRAIÁN v. Drumu, Moara, Părău, Râtu,
Ulicioara.
TRANÎȘ sat, c. Năpradea', 1475 Kysgoroszlo,
1499 Kisgorozlo, 1543 Kyghorozlo, 1533 Kys
317
TREMURÍCEA
Korozloo, 1750 Kis Garaszlo, 1760-1762 Kis
Goroszlo, 1808 Tranisul, Gereslou-mik, 1850
Tranyis, 1854 Kis-Goroszlâ, Tranișu-Mic (Suciu,
DILT).
La Traniș „pământ arător, îi cumpărat de Ia
Traniș” II (157); „loc arabil mai întins, mezunie cu
Tranișu” I (159).
V . și Costițele Tracicului, Dealu Drumu
Ulița ~.
- Din top. sl. *TraniS (cf. E. Petrovici, în DR, X,
536).
TRĂSCÂIA v. Groapa.
TREÂPTĂ. Treptele „îi drumu spre pășune din
Fundu Gozului, s-au făcut niște trepte, cum o umblat
vitele acolo” [’] (175).
- Din subst. treaptă (pl. trepte).
TREARÍNI „pășune de vite, sânt arini și e și
vale” I (152).
- Din prep. între + subst. pl. arini.
TREASCÚNSA I, III sau Ascunsa sau într-a
Ascunsa II „loc deluros, îi vecin cu Mesteacănu” I,
„loc de deal, îi mai îndosit” III, „îi la o parte, ascuns
de sat, arător” II (133).
- Din prep. între + adj. ascúnsö.
TRÉBEA v. Groapa.
TRECĂLÎNILE „un deal lin, cu pădure, o
parte-i lăsată, pășune” III (271).
— Din prep. între + subst. pl. călini.
TRECĂTOÂREA „un drum între dealuri, îi loc
mai lăsat” II, „un părău, o așezătură între două
dealuri” III, IV (97); „drum peste un părău” IV (98);
„trecătoare peste un părău” II (103).
Trecătoărea cea Măre „o trecătoare peste o
râpă” [♦] (272); - cea Mică „trecătoare mai mică în
Părău Sclatinii” [*] (272); -de la Pescărie „în
stânga era tău, în dreapta mlaștină” I (209) - v.
Pescăria.
Pe Trecátóare „o treacătă tăiată prin stâncă, de
la Izvoare spre Valea Lupuții” I, „niște costi; este un
drum care duce la Luncă” II (11).
V . și Fundu Trecătorii.
Trecátórile „un drum care duce la Meseș” I, „o
trecătoare” III (7); „un fel de groapă, o râpă pe unde
trec oile și vitele” I (8); „trec mai multe păraie
pe-acolo, sus, pe deal” III (39); „o coastă mică, a
fost drum cândva” II, „pe-acolo se trece din Hășmaș
spre Fundu Văii" I (96).
V . și Fântâna din Trecători, Pădurea de la
Trecători, Părău Trecătorilor.
- Din subst trecătoare (pl. trecători) ‘loc de
trecere, drum îngust printre două înălțimi’.
TREGUREȚELE [tregurețăle] „niște mohiluțe
după gurețele alea, de-acolo” II (59).
V . și Ulița Tregurețe.
- Din prep. între + subst. pl. gurețe.
TRÉJA v. Cotu, Drumu.
TREMURÍCEA „deal, pădure de carpen, de
fag, goron și mesteacăn” II (243).
TREPÂRÂIELE
- Din subst. tremurice ‘codobatură’ sau ‘ciupercă
necomestibilă’.
TREPÂRÂIELE „îs mai multe păraie”
IR (114).
— Din prep. între + subst. pl. părăie.
TRÉSTIA sat, c. Hida; 1336 Kumlusteluk, 1576
Újfalu alio nomine Komlos, 1700 Komlos-Ujfalu,
1733 Trestie, 1831 Trestye, 1850 Tresztye, 1854
Komlos-Ujfalu, Trestiea (Suciu, DILT).
Trestia „platou, loc bun pentru agricultură” 1
(13); „șes, o bucată de teren mică, îs niște grădini”
[**] (28); (62); „loc mlăștinos, cosalău” II (125);
„șes, făneață, loc lăpăstos, apătos” II (227).
V . și Dealu Tresliii, Drumu pe Trestie, Drumu
Trestiii, Pârău ~, Pietrocu Poienile Râpa ~,
Valea ~.
- Din subst tréstie.
TREVÁLCÉLELE „loc cu vălcele și niște
păraie” III (114).
Trevălcâlele din Jos „vine între două păraie
care se întâlnesc jos, loc arabil” I (90); „o poiană”
1(114); - din Sus „partea de jos a unui deal, sânt
două păraie care se întâlnesc, pășune” I (90); „puțin
arător, are pe el două păraie” III (114).
V . și Părău Trevălcele.
- Din prep, intre + subst pi. vălcele.
TRÉZNEA, pop. Trézne, sat, c. Agrij; 1440
Ewdegkuth, 1472 Erdevigkwth, 1524 Ördögkuta,
1733 Trézne, 1750 Ordögkut, 1839 Treznye, 1850
Tresnye, 1854 Ördögkut, Teufelsbrunn, Trăsniea
(Suciu, DILT).
V . și Dosu Treznii, Fața —, Fața Văii -,
Răriștile Ulița ~, Valea
- Din n. pers. —.
TRIFÁN v. Icu, Părău, Râtu.
TRIFÁNÉfjTII „un grup de case” I, „parte de
sat’ III (60).
- Din n. grup - < Trifán, n. pers.
TRÍPA v. Poiana.
TRÍTU v. Fântâna.
TROÂCĂ. Troáca Réce „izvor, îi în Călina,
de-acolo izvorăște Valea Călinii” I (271).
Trócile Cómanului „o groapă surpată, ruptă”
I (59) - v. Comanu.
- Din subst. troăcă (pl. troci) ‘depresiune, teren
în formă de covată, albie’.
TROÂȘU „un teren drept, arabil” I (81); „rât,
cosalău, apătos” III (136); „un șes sus pe deal, loc
drept un platou, arabil” I (231); „puțină pantă,
arabil, este și puțin fănaț” II (26); Treoâșu „mai
mult îi fânaț, a fost arător, coaste și răzoare” II (31);
„loc în sat pe lângă drumu ce duce la Preluci, a fost
numai cu fânaț” I (124); Troâșu „o uliță, e sub
coastă, su pădure” IV (98); Trâoșu „deal, mai sus
c-un pic de pădurice și arabil, mai jos îs grădini ale
oamenilor, că-i aici, lângă sat” I (88).
V . și Dosu Treoașuli, Moara din Treoaț, Podu
Troațului, Râpa
318
TÚFÁ
Troâșele „Ioc costos și loc drept pășune și
râturi” I, „teren dâmburos și așezat a fost înconjurat
de pădure” II, „a fost pământ de fânațe” III (139);
Treoâșurile „teren puțin înclinat” I, „pantă mică,
arabil și fănaț” III (86).
- Din subst. troâș, cu var. treoăș, trăoăș, traoș
(pl. troașe, trăoașuri, treoașurf) < prep. întru +
subst oaș ‘teren cu fănaț îngrădit’.
TROIÁNU „șes, fănaț și arabil” I, „îi între drum
și vale, mejdă cu Romita” II (38), „o bucată de șes în
dreapta drumului” I, „loc arător pe șes, drept; pe
lângă el trece Drumu Troianului” II (42).
V. și Drumu lui Troian, Drumu Troianului.
- Din subst. troian ‘drum natural, adâncit’.
TRONOÂ1A v Râtu.
TRÓNU v. Grădina, Răstoaca.
TROSCÁI v. Părău.
TROȘELU „un fel de pantă care leagă Dealu
Sârbilor cu grădinile din sat; pe-acolo au fost niște
cărări, niște locuri mai uricioase” I (274).
- Din subst. *troșel < troușel < troaș + suf. -el.
TRÚNCHIU „pământ arabil, cosalău și pășune”
I (98), „e în hotar la Gâlgău" I (100).
V . și Coastea Trunchiului, Fruntea Pădurea
- Din subst trunchi ‘bucată de pământ fășie
dintr-o suprafață mai mare de teren agricol’.
TRUNȚI V. Părău.
TRÎIȚU v. Grădina.
TÚBU sau (mai demult) Fântâna Surpoăstelor
„un izvor” I (138).
- Din subst tub ‘fântână amenajată cu un tub’.
TÚCA v. Ograda.
TÚFÁ. Tufa li lonăș „loc în pantă, arabil, a fost
un bot de tufe acolo” [*] (175) - lonaș, dim. < Ion,
pren.
Tufele „a fost pășune și-au fost tufe și pădure,
teren arător” I (165); „loc arabil, au fost oarecând
tufe” I sau Túfile II (229); Túfile „a fost pădure
mare acolo; au fost tufe, acum e teren arător și
pășune” I (165).
Tufele Blăjănului „un teren cu tufari” I (186) -
Blăjan, n. fam.; - Bolovanilor „pășune, sânt și ceva
tufe de spini și bolovani” I (133) - v. Bolovan',
~ Căculi „terenuri împădurite” III, IV (97) - v. Cuc;
-Dése (122); — Húlpii „Ioc deluros, arabil, este o
bucățică de pădure” II (174) - v. Hulpea;
-Mâniului „pantă abruptă” I (64) - v. Maniu;
-Mici „erau niște tufe de mesteacăn” [♦♦] (122);
- Mórii „loc cam în pantă, tufăriș, a fost cândva o
moară acolo” II (57) - v. Moara; - Ogrăzilor „loc
de față; s-ar putea să fi ajuns până acolo vechea
vatră a satului, cu ogrăzile” I (232) - v. Ograda;
~ Pischii „niște tufe” II (70) - Pisca, por.; - Rdșului
„pășune” I (66) - Roșu, n. pers.; -Tohătuli
„pășune, sânt ceva tufe de mărăcini, în apropiere a
fost satu” I, „o tablă cu tufe, a fost pădure” II (133)
- Tohat, n. pers.; -Tițâscului [tițăsculuj] sau (mai
recent) Dâmbu Crăcii „un dâmb mai întins, fănețe”
TUFOÁIA
I (275) - Tițescu, n. pers.; Túfile Lacului pădure
(282) - v. Lacii.
In Túfe pădure (100); La Tufe „loc drept, acolo
a fost pădure, erau cioate mai demult, loc arător” I,
„a fost pădure și s-a tăiat și-au rămas niște tufari”
II (122); „teren arabil, îi o vălcea” IV (215); La Tufe
la Grădini „pădure, e din sus de grădinile din sat”
m (99) - v. Grădina; Su Tufe „arător, pe deal” I (282).
V. și Capu Tufelor, Fața Groapa cu Tufe.
- Din subst. tufă (pl. tufe) ‘arbust cu ramuri
dese’.
TUFOÁIA „pășune cu tufișuri” I (21); „a fost
pădure, amu-i arabil, mai sânt oarece tufe pe-acolo și
râturi” 111(61).
- Din subst. tufoăie < tufa + suf. -oaie.
TUFOÂSÂ v. Poiana.
TUFÓIU „loc împădurit, pădure de carpin mai
multă" II (31); „teren arabil; au fost un fel de tufișuri
aproape de pădure” IV (58); „pădure de cer și goron
care vine până-n sat” II (67); „păduriță, arabil” II
(73); „o poiană, a fost o pădurice și s-a tăiat” 1 (85);
pășune (151); „un deal mare, arabil” I, II (161);
„arabil; a fost pădure, a fost tufărie pe-acolo” I, „a
fost tufiș mult, că-i numai o coadă de pădure” II, III
(175); „a fost pădurice și tâneață, însă s-a defrișat
pădurea” I (207); „teren în vatra satului” I (224); „a
fost tufiș aici oarecând” I (267); „a fost acoperit cu
tufe, loc arător” I, II (288).
Tufóii „arător; au fost tufe pe-acolo și l-o
iertuit” I (16); „pantă, pădure” I (49); „o pădure
mare” II (186).
Tufóii Pópii „pădure, era a bisericii” II (31) -
subst. popă.
- Din subst. tufái (pl. tufoi) < tufă + suf. -oi.
TÚIE v. Groapa.
TULBUREÁUA „loc mlăștinos, apă cam
roșietică; este o fântână acolo” II (61).
V . și Fântâna la Tulbureaua, Părău Tulburii,
Tău ~.
— Din adj. subst. tulburel, -ea.
TÚLCA „o parte de sat” I (49).
V . și Cioroiu de la Tulea, Ulița de la ~.
- Din subst. țuică, var. a lui turcă „capră, joc” I
(49).
TULHENIȘTEA „coaste cu tufe, pantă
abruptă” II (15).
— Din subst. tulhenlște < tulhân (pl. tulhani)
„plantă, după ce s-au cules cucuruzu de pe ea” II
(15) + suf. -iște.
TÚLNIC v. Ograda.
TULÚC v. Părău, Poiana.
TUNS v. Dâmbu, Moara.
TÚNSÁ v. Poiana, Zăpodea.
TUNSÉSTI v. Ulița.
TURBUȚA sat, c. Surduc, 1387 villa olachalis
Torbicza, 1388 Torbocha, 1390 Turbucza, 1401
TUTÚREA
Turbucha, 1423 Turbocza, 1543 Thurbycza, 1550
Thurbucza, 1564 Twrbochya, 1582 Turbotza, 1733
Turbuza, 1850 Turbutza, 1854 Turbucza, Turbuța
(Suciu, DILT).
V . și Braniștea Turbuții, Drumu la Turbuța.
- Din n. pers. ~.
TURCÉNI v. Lazu.
TÚRCU v. Fântâna, Lazu, Mormántu, Părău,
Poiana, Ulița.
TURCUȘA „loc arabil mai drept și fânaț” I,
11(51).
TÚRDA sau Deâlu Târzii deal (6).
V . și Părău Turzii, Ulița ~.
- Din n. pers. - (DOR, 394; Pătruț, OR, 101).
TURDÁIA v. Râtu.
TUREA sau Vâlea Túrii vale care izvorăște de
la Fântâna Turii și se varsă în Valea Aridiului (257,
258, 260).
V. și Dealu Turii, Dosu —, Fața ~, Fântâna
-Din n. pers. - (DOR, 393).
TÚRMA v. Piatra.
TURN. Túrnu Déjii „a fost un deal mare acolo,
în hotar cu satu Deja; a fost și-un observator acolo”
[*] (175)-v. Deja.
V. și Poiana Turnului.
între Turnuri „pădure sus, pe deal, împrejur îs
numai stânci, ca niște turnuri” I (146).
- Din subst. turn (pl. turnuri).
TURNÁRU v. Moara.
TURNEȘTH „un grup de case” II (272).
- Din n. grup - < Túrni, por.
TUR0ȚA „deal arător și vii” I, II (288).
Péste Turuța „o scurtătură peste deal, dintre
Horoat și Șeredei” I, II (288).
V . și Drumu de pe Turuța, Drumu Turuții.
- Din prob. n. pers. ~.
TÚSA sat, c. Sâg; 1341 villa olacalis Thuzateluk,
1481 Thuza, 1497 Thwza, 1760-1762 Túsza, 1850
Tuszény, 1854 Túsza, Tuseni (Suciu, DILT).
Tusa „îi tot o groapă și-un dâmb; a șezut un om
acolo, de i-a zis Tusanu” I (21); -sau Deâlu Túsii
„pantă cu câteva căsi, cătun, rupt de sat” I, II, III,
„loc muntos” IV (289).
V . și Dealu Tușii, Fundu ~, Valea ~.
- Din n. pers. ~(Kniezsa, KH, 271/53; Kiss,
FNESz, II, 690).
TUSÁN v. Fântâna, Ograda.
TUȘARDÂU [tușardăyu] „Ioc arător, o coaste
dulce” I, „loc arător cam de deal” II (278).
- Din top. magh. Tuserdő.
TUȘMEZÂU [tușmezăyu] „pășune, loc drept,
așa i-a pus numele pentru că trebuia să suie cu carele
până la el” 1(65).
- Din top. magh. Tusmezâ.
TUTÚREA v. Fântâna.
 ȚÂCA v. Dâmbu,
ȚÂGA „pantă, arabil” I (26).
V. și Dosu Țăgii, Fața ~, Groapa ~, La Gura ~,
La Puntea —, Părău ~.
- Din n. pere. - (Pătruț, OR, 126-127).
ȚÂMBOR v. Via.
ȚÂNA „mai multe coaste pe deal, arător, în vârv
îi cam rotunjită” II (12).
V . și Fântâna Țanii, Ograda ~.
- Din n. pere. ~ (DOR, 395).
ȚÂNU v. La
ȚAP v. Dealu, Fântâna, Părău, Smida,
Vâlceaua.
ȚÂRĂ. Țâra Lungă „un drum care duce pe
Fața Mândră” [*] (85).
V . și Coasta Țării, Drumu ~, Ulița spre Drumu —.
- Din subst țâră (pl. țări).
ȚARINA teren arabil (214; 257; 258; 262; 264;
270); „parte de sat; a fost pământ arabil înainte și l-a
numit țarină” II (243).
Țârina de Bisârică „arător” I (262); -de Blăga
(262) — Blaga, n. fam.; — de Jos sau Țârna de Jos I
sau magh. Alsó-mező II „șes, arabil, pe lângă
Crasna” I (206); Țârina de Poiană „aparține de
partea de sat numită Poiană” II (262) - v. Poiana:
-din Jos „îi din jos de comună” II (248); îi din jos
de sat” I (249); (259); - din Sus sau magh. Felső­
mező „arabil, îi din sus de comună” II (248);
- Măre (260); - Mică (260); - Moghioruții „arător;
îi de câtă Moghioruța, un cătun” 1 (262) -
v. Măgheruța.
V . și Dealu Țarinii, Dosu Gardu ~, Drumu ~,
Fântâna la Țarina din Jos, Gardu Țarinii, Vrajnița
~, Vranița-,
- Din subst. țârină (pl. țarini) „terenul unde se
seamănă sau rât” 1 (52); „hotar'’ I (207); „pământ
arabil” 1 (262); „loc mare cu cereale” II (270);
„terenul unde-i recoltă și n-are voie să pășuneze și să
distrugă” I (283).
ȚÂRNA v. Țarina.
ȚÂLU v. Ulița.
ȚĂPURSEȘTI v. Groapa.
ȚĂRÂNU v. Ulița.
ȚĂRINEÂUA „o pantă puțin înclinată, arător; îi
locu în țarină” II (271); „un picuț de loc în Dobrei,
arător” I (275).
- Din subst țărineâ (pi. țărinele) < țârină + suf.
-ea.
320
ȚĂRINIOÂRA „deal, arabil” I, „loc sus, pe
deal, da-i drept; când l-o scos oamenii din pădure,
au făcut nu o țarină, ci un loc mai mic, o țărinioară”
II (259); „deal, îs pomi și vie” I (262); Țărinioâra
sau Țăriniârile „loc deluros; îi loc arabil, produce
bucate” II (257).
V . și Colțu Țăriniorii.
— Din subst. țărinioâră (pl. țăriniori) < țârină +
suf. -oară.
ȚĂRM. Țărmu R6șu „loc drept un pic o coaste
mică în jos, mai nainte merge Someșu chiar pe sub
coastă" 1, „o coastă c-un platou sus, a rupt apa
pământu; pe sub el a fost matca Someșului, era un
pământ mai roșietic” II (139).
Pe Țărmure „parte de sat înspre ștrec, apoi îi
Someșu” II (138); „șes, arabil, îi tot pe țărmurele
Someșului” III (173); Su Țărmure „e un loc ridicat
pe lângă Someș” I (154); „șes, a fost pământ umblat
de Someș” 1, „a fost cândva mâncat de Someș, la
ieșirea din sat” III (156).
Țărmurile „loc drept loc bun, fertil, îi un loc
între ape” IV (54); Țărmurile „bucată mică de teren,
îi aproape de Valea Marinului; au fost alunecări de
teren și a rămas un țărm înalt acolo” IV (215).
- Din subst țărm, cu var. țărmure (pl. țărmuri)
„mal” IV (54).
ȚĂRMURE, pop. Ciomór, sat c. Șărmățag.
ȚÂUD (n. pers.) v. Pădurea, Ulița.
ȚĂUDÂN v. Drâgla.
ȚÂUDU, pop. Țăud [țăyud] sat c. Almașu;
1334 Thoy, 1750 Czeud, 1760-1762 Czööd, 1850
Czoldu, 1854 Czold, Țold (Suciu, DILT).
V . și Cărarea spre Țăud, Coastea Țăudului,
Dealu ~, Valea —, Zăpodea ~.
- Cf. top. magh. Cold.
TÁBÉSCU „un pâlc de pădure tumna sub
Meseș; îi zice așa, pentru că acolo să retrag țâbeștii,
care nu le place a lucra” II (1).
- Din subst țâbâsc (pl. țâbești) „om de nimic,
care umblă așa și nu-i place lucru” II (1).
ȚÂBINÎC v. Fundu.
ȚÂCÂRLÂU „un dâmb rotund, cu pantă în
toate părțile” III (281).
V. și Vârvu Țăcârlăului.
- Din por. Țâcărlău.
ȚÂCU v. Coasta.
ȚÂCÎII v. Dealu.
ȚÂLEA
ȚÂLEA v. Păduricea, Tănelu.
ȚÂNCA „pădure întinsă de la Sorcaia până-n
căi, are numai cer și gorun și la goliștea asta de sub
pădure îi zice tot așa; îi și arător și cosalău” I (272).
V . și Fântâna din Țânca, Părău Țâncii.
- Din n. pers. - sau subst. /ancă.
ȚÂNCU v. Părău.
ȚÂNDLIC v. Coasta.
ȚÂNEA „pământ arabil în pădure” I, „poiană în
pădure, loc drepf’ II (151); „pășune, loc de deal; a
fost un om care-a șezut acolo și l-a chemat Țânea”
1 (177), pășune pe un deal (178, 182).
- Din n. pers. ~.
ȚANIOÂRA „drumu care vine de la Lazuri;
este și teren în pantă la care-i zice așa, sânt căsi pe el
și teren agricol” I, „drumu care mere Ia Valcău”
II (267).
- Din top. Țânea + suf. -ioară.
ȚÂRA v. La ~.
ȚÂRB0C v. Lazu.
ȚÂRDIOÂIE v. Părău.
ȚÂRLEA v. într-a Țârlii, Ulița.
ȚÂRLEÂSCA v. într-a Țârlii.
ȚÂRLOÂIA v. Groapa.
ȚÂȚĂ v. Poiana.
ȚÂȚÂNĂ. La Țâțâni „deal, pantă de la drum în
jos, arabil; cam sărăcuț loc, însă-i cătă răsărit și
rodește” I (3).
- Din subst țâțână (pl. țâțâni).
ȚELHEA „un loc mai ridicat, un deal nu prea
mare, arabil” III (10).
V . și Fântâna Țelhii, Părău ~.
— Din n. fam. ~.
TÉLINA teren arabil (100); „acolo a fost o
carieră de nisip, îi nisipu ăsta galbin, fin ca grizu;
pantă, plantată cu vie acum” IV (214).
- Din subst. /elină (pl. feline, țelini) „nisip,
arină” IV (214); ‘pământ care a fost lăsat nelucrat,
neculti vaf.
ȚIBENEA II sau -Dincoáce III „un dos de
deal, o groapă arătof’ II, „o gropiță mai spre saf’
III (70).
Țibânea Dincolo „o gropiță, arător; îi mai
încolo” III (70).
V . și Fundu Țibenii, Gura
Spre Țibâni „loc arător, merge spre Țibeni, că-s
două” III (70).
V . și Dâmbu între Țibeni.
- Din prob. n. pers. cf. Țiban, n. b. (Pătruț,
OR, 137).
ȚIBIRÎC v. Groapa.
ȚIC v. Coasta, Dâmbu, Râpa.
ȚÎCA v. Dâmbu.
ȚICĂOÂIE. Țicăâile cele Mari [țîcăyăjile] „un
loc ca o vană, ca o groapă, de-o parte a fost arător,
amu-i pășune, de cealaltă parte-i pădure” 1 (15);
~ cele Mici „un ic, se strânge, îi mai mic și se gată
locu ăsta, aici îi un picuț de pășune și pădure” 1(15).
321
TICLÉU
V. și Părău Țicăoilor, Piatra
- Din subst *țicăoâie (pl. țicăoi) ‘groapă,
strâmtoare’.
ȚICĂU v. Strâmtoarea.
ȚÎCLA [țicla] „un deal ascuțit” H (27); „o
coaste, o țiclă de deal, de nu te poți sui pe el”
II (28); „un vârv înalt cu pădure, între Românași,
Ciumăma și Stâna” II (37); „un vârv de deal, un stan
mare, ascuțif I, „un vârv de deal, un ou” III (139);
„un vârv de deal rotund, în hotar cu Vădurele” I, „un
țuclui” II (155), „un vârv de deal, îi ca un ou, jumate
îi la Năpradea” I (159); „un delușor cam abrupt spre
sat cam ascuțif’ III (173); Țigla „un deal acuțit cu
pădure” I, „un cucui, un vârv mai țuguiat mai
ascuțif’ [*] (34); „un deal înalt” I, „deal, pantă
mare” II (57); „un cap de deal mai înalt și abrupf’ I
(67), „deal mare” I, II (69), „un vârv de deal, înalt
mai ascuțit un țuclui de deal” I (71); „vârv mai înalt
de deal” I (78); „deluț ridicat e o țiglă, e ascuțif’ I
(81); „o coastă mare” II (96); „cel mai înalt vârv” I,
„un picior de munte” II (108); „deal mai mare, cu
pădure” II (148); Țigla II sau Țiglele I pantă (179);
Țicla = Pe Piătră.
Țicla Banii „un vârv de deal, îi o țiclă, este
acolo un loc numit Bana, în hotaru Jimborului" [*]
(29), „un vârv de deal, pădure” I (35) - v. Bana',
Țicla Cióciului III sau Țicla Fundăturii I sau Țigla
Cióciului II sau Țigla [*] „cel mai înalt deal al
satului, are formă ovală, movilă ridicată sus” I (25) -
Ciociu, por.; v. Fundătura; Țicla Miruörii
[mniruyări] „un vârv de deal, îi mai ascuțit și mai
înalt ca celelalte” III (29); ~ Mocoșveiului „vârv
ascuțit de deal” III (25) - v. Mocoșveiu; ~ Nițului „o
țiclă lângă Groapa Nițului, un deal ascuțif’ [*] (29)
- Nifu, n. pers.; Țigla Bănuții „vârvu dealului
Bana” I, II (66) - v. Bănuța; ~ Bénii „vârv de deal”
I, II (68) - v. Bana; ~ Măgurii „deal împădurit are
două țucluiuri ascuțite” [*] (93) - v. Măgura.
După Țiclă „coaste, pășune, este acolo, într-un
loc, un deal mai ascuțif’ II (32); Su Țiclă „pășune, e
o stâncă de piatră deasupra” III (155); „arabil, șes, îi
sub Țiclă” III (173); Su Țiglă „rât între două
păraie” I, „rât mai șes” II (96); teren sub Țigla (108).
V. și Dealu Țiclii, Dealu Țiglii, Fântâna Țiclii,
Vălauăle ~, Vârvu Țiglii.
Țiglele ȘAnului „îs rupturi de teren, din rupturi
s-au făcut niște movile ca turnurile” II (63) - Șonu,
por.
- Din subst țiclă, cu var. țiglă (pl. țicle, țigle)
„un teren ascuțif’ II (27); „un deal ascuțit pietros” II
(28); „un vârv ascuțit de deal” III (29); „un deal mai
ascuțit ca un munte” II (32); „un pâlc, un pisc
ascuțif’ [*] (93); cf. și Loșonți, Top., 103-105.
TICLÉLA v. Țicleu.
ȚICLEU [țîclâyu] „vârv de deal” I (115), „un
dâmb, un țicui, așa, de dâmb” I, „cel mai rădicat
vârv, vârv de pădure” II (123); Țiclău [țiclăyu] sau
Pe Țiclău „o rădicătură mai înaltă, un vârv în
pădure” I (122); Țiclău „un vârv de deal, îi un țuclui
ȚÎCLU
de deal mai rotunjit” [*] (127); Țiclâu [•] sau Pe
Țidâu III sau Țicleâuăle I „deal mare, are câteva
dâmburi” I, „deal înalt” 111 (37); Țiclâia [țîclâja] „un
țiclui de deal, un dâmb înalt și rotund ca o fărcitură
de fân” I, „un dâmb mare, îi ca un jleab (= o casă, o
șură)” [*], „un deal înalt și rotund, e un ponor mare
cu o oglindă de piatră pusă peste el” II, „un deal
înalt, rotund, ascuțit la vârv” III, IV (97).
Su Țiclâu „pădure, mejdie cu Chendremal” I (35).
V. și Dosu Țicleului, Fața Valea ~.
Țiclâuăle „o coaste de Ia drumu țării până la
vale, o spălătură de apă, loc pietros” I, „coaste, o
așezătură la poala dealului, de-acolo începe
pădurea” II, „dâmburi” III (125).
Țicleiele Șimijnii „vârv, cel mai înalt deal” II
(103)-v. Șimișna.
între Țicleăuă „o lăsătură de pământ, pășune” II
(37); După Țiclâie „o coastă, mejdă cu Curtuiușu,
arător și pășune” I (97).
- Din subst. (icléu, cu var. țiclău, [icléie < țiclu,
țiclă + suf. -eu, -ău (pl. țicleie, țicleăuă, țiclauă)
‘vârf de deal’ (v. Loșonți, Top., 99-101).
ȚÎCLU [țiclu] vârf de deal (2), „un țuclui; aici
sântem mejdaș cu Ciumăma, Românași și Stâna” II
(38), „un vârf de deal, îi mejdă cu Stâna, îi ascuțit,
de-abia te urci pe el” I (39); „un dâmb cu piatră” III
(135); „un vârv de deal ascuțit, pădure” II (174),
„pădure, îi un vârv de deal ascuțit” [♦] (175); „deluț
mai mărișor, e rotund” II (184); „un dâmb cam
ascuțit în vârv” I, „un delușor” II (266); „teren
deluros, cuprins între Părău Radului și Părău
Peșterii, îi băgat între păraie ca un ic, ca un țicleu”
III, „îi zice așa că-i pe deal” II (271); „deal” I, „îi
între două văi, are o creastă de deal mai ascuțită,
lunguiață” II (287), „culme mare” I (289).
Țiclu Rómnii = Piscúiu.
V. și Părău Țiclului.
Țiglurile [țiglurile] II sau Pe Țigluri I „două
dealuri izolate” I, „deal mare în hotaru satului, are o
pantă dură” II (169).
între Țigluri „loc între două dealuri” III (169);
Su Țigluri „teren arabil, lângă Țigluri” II (169).
V. și Izvoru de la Țigluri, Tabla Țiglurilor.
- Din subst. țiclu, cu var. țigiu (pl. țicluri,
țigluri) ‘vârf de deal, deal ascuțit’ (cf. și Loșonți,
Top., 99).
ȚÎFRA v. Părău.
ȚIGAN. V. și Coastea Țiganului, Dâmbu ~,
Dealu Fântâna Pârău de la Țiganu, Podu
Țiganului, Poiana ~, Râtu
La Țigăni „teren arabil în pantă; acolo locuiesc
familii de țigani” I (18); parte de sat (34); „coastă,
arabil și pădure” IV (214); Pe Țigăni „deal, pădure,
arabil; au stat acolo țigani în pădure" I (177).
V. și Cămpu Țiganilor, Dâmbu ~, Dealu
Fântâna Gozu Ograda ~, Părău cel Mare al ~,
Părău Podu de la Țigani din Drum, Râpa
Țiganilor, Soroșu ~, Tabla ~, Temeteu ~, Ulița cătă
Țigani, Ulița Țiganilor.
322
ȚILÎCĂ
- Din subst. (igán (pl. țigani).
ȚIGÂNCA „loc în pantă cu pământ negru” II
(186); „un deal, vie cu vin brun, vin negru" II (195).
V. și Hârtopu Țigăncii.
- Din subst. țigăncă.
ȚIGĂNI v. Crișeni.
ȚÎGANIOCU „pantă, pădure; acolo, lângă
pădure, sânt așezați țiganii” I (239).
- Din por. ~.
ȚIGĂRE v. Dâmbu.
ȚIGĂNCOĂSA v. Lazu.
ȚIGĂNEĂSA „un loc costiș, era costiș tare” I
(21).
V. și Dealu Țigănesii.
— Din subst. figăneâsă < țigân + suf. -easă.
ȚIGĂNtSCU „pășune, a fost arabil” I (104);
„coaste, arabil; îi o parte pe care am primit-o de la
Cosnici, ș-apoi ei așa i-o zis, nu sânt țigani acolo” I
(259); Țigăneâsca „fântână cu apă, acolo au stat
țiganii” 1 (236).
Țigănâștii „puțină pantă, da nu mare, arabil, a
fost pășune” I (250); „loc drept, arabil; au fost
oarecând țigani pe-acolo” I (260).
— Din adj. subst. țigănesc, -ească (pl. țigănești)
< (igán + suf. -esc.
ȚIGĂNÎA „cătun de țigani” III (220).
Țigăniile „coaste, arabil; au fost oarecândva
țigani acolo” II (31).
- Din subst. țigănie ‘loc unde stau țigani’.
ȚIGĂNÎME. Pe - „parte de sat” II (107).
- Din subst. țigănlme ‘loc unde stau țigani’.
ȚIGÂNÎȘTEA „o vale cu apă, izvorăște din
Meseș, trece prin Ortelec și se varsă în Breb” I
(186); „loc deluros, arabil; au stat țiganii acolo” II
(257); „pantă și loc drept, îs niște râpi pe-acolo; au
stat ceva țigani pe timpuri” II (262).
La Țigăniște teren arabil (36; 186).
V . și Pădurea Țigănițtii.
- Din subst țigăniște ‘loc unde stau țigani’.
ȚIGĂNOĂ1A „niște dealuri, niște costi acolo,
cu pomi, da amu-i pustii, îi pășune acolo” 1 (52).
- Din spm. ~.
ȚIGHIREĂUA „pantă, arabil” V, „râpă mare"
VI, VII, „pe timpuri acolo să spânzura, au fost
căstauă” II, III (175).
V. și Râpa Țighireii.
-Cf. subst. țighira, var. a lui țâgară ‘vârcolac’.
ȚÎGLA v. Țicla.
ȚIGLETE. Țiglătele Măre [țîgldtele] „un deal
mai întins” I, „fânaț și pădure” II (71); - Mic „un
deal mai mic, între ele e o șa” I (71).
- Din subst țiglete „o ridicătură de pământ” I
(71).
ȚÎGLU v. Țiclu.
ȚILIA v. Râtu, Rotundu.
ȚILICĂNU v. Cioroiu.
ȚILÎCĂ v. Cioroiu, Fântâna, Părău, Râtu,
Ulița, Vâlceaua.
ȚINGALÂU
ȚINGALÂU v. Băgrinu.
ȚINGHIR0IU [țînd’irdiu] „o față, o tăietură” I,
„pantă care s-a defrișat” II (101).
V . și Fundu Ținghiroiului.
ȚINTIRÎMU cimitir (15; 100; 193; 204; 213);
Țințirfmbu „cimitir vechi, acum e livadă” III (283).
La Țintirim teren arabil lângă cimitir (15; 100;
187).
Țintirimu Biséricii Vechi (223) - V. Biserica:
Țințirimu Vechi (281).
- Din subst. fintirim, cu var. țințirim, fințirimb
‘cimitir’.
ȚINT0LEA [țîntdlșa] „pantă lină, arabil”
I (63); „parte de sat” I, „o groapă de ia sat în sus,
arabil și fănaț” II (72).
V . și Fața Țintolii, Fundu
- Din n. pers.
ȚÎPLEA v. Iertașu.
ȚIPLEOÂTU [țîpleyâtu] „deal” III (11),
„pădure de goron cam pe coaste” II, „îi curmat
terenu și de părți îi înalt dealu” III (12).
- Din top. Țipleu + suf. -at.
JIPLÉU [țîpldpu] „loc de coastă, cu oltouani”
I (287), „deal, pantă cu pomi și arător” I, II, III sau
Deălu Pléschii IV (289)-v. Plesca.
— Din subst. *fipleu ‘pantă abruptă’; cf. fipiș.
ȚIREÂN v. Ulița.
ȚIRIBÎCA „un deluț, vecin cu Tusa, pășune; a
avut casă acolo un om care i-o zis în batjocură
Țiribicu” I (274).
- Din spm. - < Țiribicu, por.
ȚIȚIREÂSCA „coaste cătă Valea Lacului, cu
pădure” I (229).
V. și Părău pe Țițireasca.
- Din spm.
ȚÎȚU v. Ciocoiu, Ograda.
ȚIUÎC v. Părău.
ȚIZER v. Cizer.
ȚOIDU v. Râtu.
ȚUȚULEȘTI
Ț0LCĂȘ. Țălcășu Măre „pantă, arabil și
fănaț” I (73); - Mic „arabil și fănaț, îi pe coaste”
1(73).
- Din n. pers. ~.
Ț0LEA v. Dealu.
ȚOLOÂMBÂ v. La
ȚONDREȘTI v. Ulița.
TUCLÚIU „un vârv de deal pe Țiglă” I (34);
Ciuclúiu [cuciúj] „un bolovan mare venit de pe
deal, acum l-o spart” I, II (44).
- Din subst țuclui, cu var. ciuclúi (pl. fucluiuri,
fucleie, ciucluiuri, duduie) „un vârv ascuțit de deal”
I (34); „un vârv ascuțit de piatră” II (134); cf. și
Porucic, L, 29; Loșonți, Top., 101-102.
ȚllIDER v. Dealu, Izvoru.
ȚIÎLEA v. Râpa.
ȚÎINDRĂ v. Dealu.
ȚIINDU v. Ograda.
ȚLINEA v. Dealu.
ȚURÂNU „o stâncă mare pe Vale, e câte un
lemn ici și colo” III, „un dâmb pe drum” [**] (155).
- Din subst furán, var. a lui furână ‘stâncă
înaltă și abruptă’.
ȚURCA v. Ulița.
ȚURCÂȘU v. Fântâna.
ȚURCĂȘl'ȘTI v. Drumu, Ulița.
ȚÎIRLA „o coaste mai mică, cum mergi în sus,
de la Dâmbu Luchii” I, „un teren pietros, e o fântână
acolo” II, „o pantă așezată, a fost arător, acum e
pășune” HI (139).
- Din subst. (Urlă ‘ridicătură de teren’.
ȚURȚUREL v. Coasta, Groapa.
ȚLIȚU v. Cioroiu, Grădina, Groapa, Valea.
ȚUȚUGÂNU „vârv de deal ascuțit e ca un ou"
I, „îi un deal mare țuțuiet, ascuțit de-aia i-a zis așa”
11(174).
- Din subst ’țu fugán ‘vârf ascuțit de deal’; cf.
fufudân.
ȚUȚULEȘTI v. Ulița.
 u
ÚA [yúya] „un deal ascuțit, un ou de deal” I,
„deal mai rotunjit” n, „un dâmb, ca un ou” III (155).
— Din subst ou ‘vârf de deal, ridicătură rotundă’
(cf. Loșonți, Top., 82-83).
UBÓRU „deal care coboară mereu, piept de
deal, teren arabil” I (194).
UGRÚJIU, pop. Ogriiț, sat c. Dragu; 1461
Vgrocz, 1661 Ugrocz, 1733 Ugruzul, 1750 Ugra,
1760-1762 Ugrutz, 1850 Ogrutz, 1854 Ugrocz,
Ogruț (Suciu, DILT).
La Ogriiț „pășune; îi mejdie cu hotaru
Ogruțului" 1 (59).
V . și Cărarea către Ogruț, Coasta Ogruțului,
Dosu Văii —, Fața ~, Fundu Văii ~, Părău Văii ~,
Podu —, Valea
— Din prob. n. pers. —.
UIHÉGHIU v. Fundu.
UILEACU ȘIMLEULUI sat c. Măeriște; 1240
Vylok, 1259 Iwlak, Wylak, 1281 Újlak, 1444
Swchakwylaka, 1549 Sutak-Ujlak, 1703
Somlyo-Újlak, 1741 Suta-Újlak, 1806 Ulylak, 1850
Újlak, 1854 Somlyó Újlak, Uilak (Suciu, DILT).
V . și Omanu de la Uileac, Tău de la Uileac,
Ulița Uileacului.
- Din top. magh. Újlak < új ‘nou’ + lak ‘casă,
așezare’ (Kiss, FNESz, II, 581).
UILOCOAlE v. Coasta, Dealu.
ClȘOR v. Ulița.
ÚJVARI v. Părău.
ULCEÁ v. Picioru.
ULCIÚG sat c. Cehu Silvaniei; 1387 Völcsek,
1423 Veolchegh, 1460 Welchek, 1502 Welchewk,
1584 Vălczăk, 1692 Vöcsök, 1733 Ulcsukul, 1750
Ölcsög, 1835 Völcsög, 1850 Ultsug, 1854 Völcsök,
Ulciug (Suciu, DILT).
V . și Pășunea Ulciugului.
- Din top. magh. Völcsök <top. sl. "Vilóíkü
<vtlkű ‘lup’ (E. Petrovici, în DR, X, 536; Kiss,
FNESz, II, 777).
ÚLEA v. Zăpodea.
ULLÁN v. Ulița.
ULICIOÁRA o uliță mică (10; 29; 37; 39; 66;
88; 95; 132; 138; 212; 233; 249).
— Beséricii (144; 146); -Bóbului (46) - Bob,
n. fam.; - Bdrții „uliță ce duce la pășune” I (124) -
v. Borta’, - Clcherii „uliță, urcă pe Cicheră” I (93) -
v. Chicera; - Costișului „uliță mai mică, merge spre
324
Costiș” II (174) - v. Costișu; — Costiții (93) -
v. Costița; - de la Cânepfști (86) - v. Cânepiștea;
~ de la Grófu (48) - Grofu, spm.; - Délului (283) -
Delu, por.; - de sub Grind „uliță ce merge până-n
Grind” I (124) - v. Grindu; -Dreveștilor
= Șicâtoru; - la Codin (43) - Codin, n. pers.; - la
Fântâniță sau - la Tódoru Pétrii (144); - la Hiút
(146) - Iliuț, n. pers.; - la Sténea parte de sat (70) -
Stenea, n. pers.; -la Vási (70) - Vasi, n. pers.
- Leonflchii [leonh’íki] (283) - Leonfică, por.; - lui
Andrișu „uliță mai mică” (124) - Andrișu, pren.;
Ulicioára - lui Bâncoș (152) - Bancoș, n. pers.;
-lui Fârședi „ulicioară înfundată” I (124) -
Ferședi, n. fam.; - li Ileána Úrsuli (146) - Ileana
Ursului, spm.; - lui Iliâș (103)- Ilieș, n. pers.; - lui
lónu Jújii „ulicioară înfundată” I (124) - lonu Jujii,
spm.; - lui Páli (124) - Pali, n. pers.; - lui Pâvel
(48) - Pavel, n. fam.; - lui Ștetănâc (93) -
Ștefănuc, hip. <Ștefan, pren.; -lui Trăiânu lui
Mâți (124) - Trăianu lui Mati, spm.; -Moâșii
(283) - Moașa, spm.; -Oneștilor (94) - n. grup
onești < Onea, Onu, hip. < Ion, pren.; - Oștezenilor
„ulicioară la marginea satului” I (124); - Neâmțului
„e pe lângă Părău Neamțului” III (283); - printre
Văi „ulicioară, îi numa pe lângă o vale” II (174);
-Surdoâii (293) — Surduoaia, spm.; -Șoltuțânilor
(111) - n. grop șoltuțeni <Șoltuț, n. fam.;
-Ticâșului (283) - Ticuș, por.; -Tódii (283) -
Todea, n. pers.
Pe Ulicioâră la Măria Mohichii (70) - Măria
Mohichii, spm.
V. și Drumu de pe Ulicioară, Fântâna de la ~.
- Din subst ulicioâră (pl. ulicioare), dim. al lui
uliță.
țlLIȚA uliță în sat (71; 174).
Úli(a Aléisii (40) - Aleisa < Alexa, n. pers.;
- Aleușului „ulița care merge spre Aleuș” II (260) -
v. Aleuș; - Almașului sau Colonia „parte de sat
recentă” I (282) - v. Almaș; - Antónii (6) - Anton,
n. fam.; - Apei „curgea apă pe ea când ploua”
I (206); „uliță, îi lângă Barcău” 1 (253);
- Arândâșului „uliță; a fost un om care o arândat o
moară de aici de la noi” II (54) - Arândaș, por.;
-Arinoásii (86) - v. Arinoasa; -Bácului (13) -
Bacu, n. pers.; - Bádiului (258) - Badiu, n. pers.;
- Barburășului (39) - Barburaș, n. pers.; - Barcăului
„uliță lângă Barcău” II (248) - v. Bărcău; ~ Bădicoâii
 ULIȚA
(274) - Bădicoaie, n. pers; - Băicănâștilor (281) -
n. grup băicânești <Băican, n. fam.; - Băicii „ulița
către Baica” I (57) - v. Baica; ~ Băicuțânilor (57) -
n. grup băicuțeni <Băicufa, top.; - Băiișului (177)
- Băieș, n. fam.; - Băii Zăuăn „ulița care merge la
Băi Zăuan” I (248); - Bănatului (227) - v. Bănatu;
— Bărcului (288) - v. Bercu; — Băzăștilor sau Ulița
din Sus (208) - n. grup băzăști; ~ Bacului (151) -
Bâcu, por.; - Barii (40) - Bara, n. fam.;
- Belciunésii (257) - Belciuneasa, spm. <Belciun,
n. pers.; -Benfeștilor (276) - n. grup benfești
<Benfea, por.; - Bercănului (5) - Bercan, n. pers.;
~Bércului sau Drúmu Bércului (4) - v. Bercu;
~ Beséricii Vechi „o uliță care merge la biserica
veche din centru” II (250); -Bierténilor (156) -
n. grup bierteni < Birta, n. fam.; -Bilénilor (250) -
n. grup bileni < Bila, n. pers.; - Bilii (258) - Bila,
por.; - Biséricii sau - Beséricii uliță pe lângă
biserică (16; 25; 32; 40; 54; 58; 93; 118; 148; 174;
175; 176; 177; 206; 209; 211; 229; 236; 243; 246;
247; 270; 274; 280; 281); - Blăghii (166) - Blaga,
n. fam.; - Blajului (262) - Blaj, n. fam.; - Blăgoâii
(258) - Blăgoaie, spm. < Blaga, n. pers.;
- Bobocénilor (270) - n. grup boboceni < Boboc,
por.; -Bobotănilor (164) - n. grop bobotani
<Bobota. top.; - Bociochâștilor sau -Șdicului I
sau - lui Bocióc IV uliță (215) - n. grup bociochești
< Bocioc, por., Șoicu, n. pers.; - Bodiștilor sau
-Bârleănului (61) - n. grup bodești < Bodea, n.
fam.; Bârleanu, n. pers.; - Bódii (58; 257) - Bodea,
n. fam.; - Bóilor „pe acolo mâna groful boii la
pășune, un drum părăsit acuma” V (177); - Boiógii
[bolóji] (17) - v. Bologa; ~ Bolúnzilor (57) - subst
bolund ‘nebun’; - Bonâștilor (272) - n. grop
bănești <Bonea, n. pers.; - Bórlii „uliță, merge
către Borla” I (209) - v. Borla; ~ Borzăștilor (271)
— n. grup borzești < Borz, n. fam.; - Bórzului (257;
264) - Borz, n. fam.; -Bózghii (215) - Bozga, n.
fam.; - Brădiș6rului „uliță, pe asta mergem în
Brădișor” II (31)-v. Brădișoru; - Brejâștilor (273)
-n. grop brejești <Bréje, n. fam.; - Briscănâștilor
(6) - n. grop briscănești <Briscăn, n. fam.;
- Broscârilor (57; 273) - v. Broscar, - Buciumânilor
(259) - n. grop buciumani < Buciumi, top.;
- Bucukștilor (277) - n. grop buculești < Bucu,
por.; - Bulénciului (45) - Bulenciu, por.; - Bumbii
(269) - Búmba, por.; ~ Búrdii (133) - Burdea, n.
fam.; - Burtúcilor „uliță, vine de la Valea
Burtucilor” III (158); - v. Burtuca; ~ Buzdúg (281)
-Buzdug, prob. n. pers.;-Carastélecului (241)-v.
Carastelec; -Căcătului (1) - V. Căcat;
-Călădăului (108) - v. Călădău; -Căoâciului
„uliță, o șezut un căoaci acolo” II (260); - Căociii
(53; 58) - subst. căocie „fierărie” IV (58); - Cătănii
(55; 215) - Cătană, por.; -către Besârică (46);
-către Bisérica cea Ungureăscă (23); -către
Ciúcea sau magh. [órsag ut] „ulița pe care se merge
spre Ciucea” V (213);-către Dâmb la Mânii (124)
325
ULIȚA
- Manii, n. pers.; -către Școălă (124); -către
Moára Véche „uliță, o fost moară acolo” I (143);
- către Mólitu (53) - Molitu, por.; - către P0ștă
(143); -către Sat (143); -către Țigăni (259);
-către Véle (143; 148); -către Zmidă Cupoăii (5)
- v. Smida; — Cățălului (3) - v. Meseșenii de Sus;
-Cârlii (16) - Cârlea, n. pers.; -Ceănii (264) -
Ceana, por.; -Cehălului (264) - v. Cehalu;
— Ceitorâștilor (281) — n. grop ceitorești;
-Chéiului [t'éjului] (107) - v. Cheiu; -Chértiului
(211) - v. Chertiu; -Chășcheș (257) - Cheșcheș,
por.; -Chișăgului „uliță, duce la Chișag" II (197) -
v. Chișagu; -Chișului (139; 166; 288) - Chiș, n.
fam.; — Cfbii (250) - Cibea, n. fam.; -Ciorgăului
„uliță, duce până la Ciorgău” I (211) - v. Ciorgău;
- Cioroășului „uliță, vine de la Cioroaș” I (209) - v.
Cioroașu; -Ciuncalăilor „o uliță care duce in
Ciuncalăi” I (157) - v. Ciuncalău; -Ciurdărului
„uliță, acolo o fi stat vreun ciurdaf’ II (13);
-Ciúrzii „o uliță care merge la pășune” I (278);
-Cociórbii (289) - Cociorbea, n. pers.; -Cócului
(1; 278) - Cocu, por.; -Colibilor „uliță, merge pe
lângă Colibi” IV (215) - v. Colibă; -Cólnicului
(287) - v. Colnicu; - Comórilor (68) - v. Comoara;
— Cónii (166) - Conea, por.; ~C6nții (257) —
Confa, n. pers.; - Copiloăii (40) - Copiloaia, por.;
— Córchii (16) -Corca, n. pers.; -Córnului „uliță,
a fost lemn de com pe lângă ea” I (274) - v. Comu';
-Corobănii „uliță, iese în Corobana” I (16) - v.
Corobana; -Cosménilor (229) - n. grup cosmeni
< Cosma, n. fam.; - Cóstii (258; 278) - Costea, n.
pers.; -Costinâștilor (273) - n. grup coslinești
<Costina, n. fam.; - Costițelor „o uliță care merge
la Costițe” 1(158);- Coșeștilor sau - Coșului (215)
- n. grup coșești < Coș, por.; - Cotrocénilor „merge
până-n pădure, face un cotru, un cot” III (271) - n.
grup cotroceni < Cotru, top.; -Cozmăștilor (91) -
n. grup cozmești < Cozma, n. fam.; - Cózmii (267) —
Cozma, n. fam.; -Crăsnii „uliță, pleacă spre
Crasna” I (3); -Crâjmărâștilor (62) - n. grup
crâjmărești <Crâjmaru, spm.; -Crișânului (5) -
Crișan, n. pers.; - Crucii „uliță; este o cruce acolo”
III (54) - v. Crucea; -Cucénilor (151) - n. grup
cuceni <Cuceu, top.; -Cucului (278) - Cucu, n.
pers.; - Culáóii (281) - Culăoaie, por.; - Cúpii
(257) - Cupa, n. pers.; -Curteănului (62) -
Curteanu, por.; -Cărții „uliță; acolo o fost niște
case mare și le-o zis Curte oarecând” III (82);
„strada principală în sat, ducea la curtea baronului”
II (190) - v. Curte; -Daltălului (240; 249) — v.
Daltalu; -Dănciului (257) - Danciu, n. fam.;
- Dăminâștilor (165) - n. grup dăminești <Damian,
n. fam.; - Dănâștilor (61) - n. grup dănești < Dan,
n. pers.; -Dăniliști (45; 229) - n. grup dănilești
< Dănilă, n. fam.; - Dâmbului „uliță; așa l-o ciufulit
pe omu ala, care o stat acolo” III (54) - Dâmb, por.;
-Deălului (46; 230; 231); -Deálu Pópii (231);
-Deălu Șimoșului (174) - v. Dealu; -Dedoăii
ULIȚA
(273) - Dedoaia, por.; - de după Sat (93; 103);
-de Jos (210; 249); - de la Biserică (187); - de la
Bortă (136; 187) - v. Borta- - de la B6școr (7) -
Boșcor, prob. n. pers.; -de la Ciubénu (48) -
Ciubenu, por.; - de la Crúce (148); - de la Fabiánu
(153) - Fábián, n. fam.; - de la Fânaț (187) - v.
Fánafu; -de la Hanabéc (214) - Hanabec, por.;
-de la Mărgini cătă Temetéu (231); -de la
Muscánu (48) - Muscanu, por.; - Delănilor (249) -
n. grup delani < subst deal; - de la Norătu (48) -
Noratu, por.; -de la Părău (288); —de la Piétri
(267) - v. Fiatra; -de la Pópa (103); -de la
Șăndor (103) - Șandor, n. pers.; - de la Școălă (5);
-de la Túlca (49) - v. Tulea; -Delénilor (208;
288) - n. grup deleni < subst deal; - Delniții „uliță,
îi pe lângă Delniță” II (264) — v. Delnifa;
— Delurénilor (229) - n. grup delureni < subst. deal;
- de pe Deal (7) - v. Dealu; - de pe Rogoăze „uliță,
duce la Rogoaze” I (49) - v. Rogozu; - de pe Văle
(5); -de Sus (248; 249); -Dezbrăcinăților „ulița
unde stăteau oamenii săraci” I (164); -Diăcului
„uliță, acolo o șezut un diac bătrân” (61);
— Diecénilor sau -Diăcului (262) - Diacu, spm.;
-din Căpătu Satului (58); - din Dos (59) - v.
Dosu; -din Jos (15; 32; 39; 41; 142; 143; 157; 205;
256); - din Jos II sau - de pe $esúc III (114); - din
Jos de Sat (59); - din Pruni (16); - din Pustă (220)
— v. Pusta; - din Spini (187) - v. Spin; — din Sus
(32; 49; 103; 134; 143; 157; 158; 173; 205; 209;
256); - din Tăblă (248) - v. Tabla; - Dinului (177)
- Dinu, hip. <Nicodin, pren.; -Diucului (258) -
Diucu, por.; -Dobășului (48) - Dobașu, por.;
— Docășului (257) - Docașu, n. pers.; - Dóchii (7) -
Dochia, pren.; - Doii (206); - Dónului (264) -
Donu, por.; - Dorolțenilor (165) - n. grup dorolfeni
<Dorol/, n. fam.; -Doruțului (257) - Doruf, n.
pers.; -Drăgului „uliță către Drag” I (57) - v.
Dragu; — Drăgănului (166) - Drăgan, n. fam.;
- Druhăliștilor (209) - n. grup druhălești
< Druhora, n. fam.; - Driiții (166) - Dru/ă, n. fam.;
— Dumbrăvii „uliță, merge până-n Dumbravă” 1(16)
- v. Dumbrava; - Dumbrăviții „uliță, îi în
Dumbrăvița” II (260) - Dumbrăvița; - Dúmii (279)
- Duma, n. fam.; - Dunâștilor (62) - n. grup dunești
< Dunea, n. pers.; - după Deal (223); - după Piistă
(287); -Faraónilor „uliță, acolo stau țiganii” I
(231); - Făinăști (243) - n. grup fiiinești < Faina, n.
fam.; — Fătului sau — la Vale (58) - Fătu, spm.;
— Fântânii (38; 54) - v. Fântâna; ~ Fâșchii (257) -
Fâșca, por.; -Fății (61) - v. Fala; -Filea „o uliță
care duce în Filea” I (59) - v. Filea; - Fileriștilor
(215) - n. grup filerești <Fíler, por.; -Firézului
[h'irézuluj] (63) - Firezu, por.; - Fleâcăr (262) -
Fleacár, por.; - Flóntii (264) - Flonta, n. fam.;
— Flórii (247) — Florea, n. pers.; — Flórii Lichii
(276) - Florea Lichii, spm.; - Flórii Pétrii (264) -
Florea Petrii, spm.; -Flórilor (210); -Floroăii
(13) - v. Floroaia; ~ Fúlgerului (6) - Fulgeru, por.;
326
ÚLIfA
- Gafiii (257) - Gafie, pren.; - Gâlii sau - Urzichii
sau -Săcătoăie (215) - Galea, n. fam.; Săcătoaie,
por.; - Găboriștilor (287) - n. grup găborești
< Gábor, n. pers.; -Gării (139; 248); -Găânilor
(281) - n. grup găuni < Găun, por.; - Ghérii [d'éri]
(262) - Ghere, por.; - Ghflcoșului (289) - Ghilcoș,
por.; - Ghirvii [d'irvi] (55) - Ghirva, por.; - Glighii
(258; 281) - Gliga, n. pers.; -Gojiștilor (277) - n.
grup gojești <Gojea, por.; -Golénilor (57) - n.
grup goleni < Golea, n. pers.; ~G0uț sau magh.
[gbuț rjțo] (206) - Gouț, prob. n. pers.; - Grădinlții
„ulița pe care-i grădinița” I (54); - Gropénilor „uliță
cam în gropi, o lăsătură de pământ” UI (281) — n.
grup gropeni < Groapa, top.; -Groșenilor „uliță,
după partea satului numită Groși” II (264) - n. grup
groșeni < Groși, top.; -Gúiului (215) - Gui, por.;
— Gúlii (157) - subst. gúle „ciurdă” II (157);
- Hârșii (288) - Harșa, por.; - Hățurilor (287) - v.
Hașură; - Hădădiștilor (289) - n. grup hădădești
< Hădadea, n. fam.; - Băneștilor (276) - n. grup
bănești <Hanea, n. pers.; - Hândrâiștilor (281) -
n. grup hăndreiști < Hândrea, n. pers.; - Henții
(230; 233) - v. Henfu; ~ Hcrliștilor (288) - n. grup
herlești <Herlea, n. fam.; - Highirișului (46) -
Highiriș, por.; -Higiului [hijuluj] „uliță, merge
până sus la Higi” II (246) - v. Heghiu;
~ Hiribénilor „uliță lângă deal; acolo sânt hiribi” I
(151) - n. grup hiribeni <subst. hiribă; -Hirșului
(148) - Hirș, n. pers.; -Hódiului (281) - Hodiu,
prob. n. pers.; - Horjeștilor (54) - n. grup horjești
<Horja, n. fam.; - Horlăiâștilor (276) - n. grup
horlăiești <Horla, n. pers.; -Hulubăniștilor (273)
- n. grup hulubănești < Hulubân, n. fam.;
- lăncului (289) - lancu, n. pers.; - Uzului (40) -
v. lazu; -lepurénilor (264) - n. grup iepureni
< Iepure, por.; - lertășului (274) - v. Iertașu; - Ilii
I sau - Ilii lui Ion III (287) - Ilea, n. pers.; - Iluții
(257) - Ilufă, n. pers.; - Inătiștilor (40) - n. grup
inătești <Inat, n. pers.; -Incénilor (158) - n. grup
inceni <Inceu, n. fam.; - losivâștilor (288) - n.
grup iosivești < losiv, pren.; - Îțului (288) - If, por.;
-în Căprărfe (143) — v. Căprăria; -în Dósu
Cooperativei (231); -în Jos (124); - Jidănii (280)
- v. Jidana; - Jipului „uliță, mere pe lip în sus” IV
(177) - v. Jipu; ~ Josenilor sau tllița din Jos (41);
-la Bichiș (175) - v. Bichișu; - la Bisérica N0uă
(45); - la B0rtă „uliță, e o bortă în stan” II (133) -
v. Borta; - la Dâmbu llénii (207) - v. Dâmbu; - la
Dubănâști (281) - n. grup dubănești <Dubău, n.
pers.; - la Fântâna Sátului (11) - v. Fântâna; - la
Gróza sau - de la Ciórba (43) - Groza, n. pers.;
-la Hárchéni (45) - n. grup hârcheni <Hârcă,
por.; - la lonășu lui Uliân (5) - lonașu lui Ulian,
spm.; - la Măgdaș (144) - Magdaș, n. fam.; - la
Moăra Hintérii (11) - Hinterea, prob. n. pers.; - la
Mori (11); - la Părău Lupului (11); - la Părtini
(224) - n. grup părteni < Partenie, n. pers.; - la
P0șta Véche (11); -Lărgă (197; 270); - la Tăblă
ÎILIȚA
„uliță; o fost pusă o tablă la o cruce de drumuri” II
(134); ~Ia Tánéi (224) — v. Teneiu; "-la Teméteu
(231); -la Tópa Héghi (229); -la Văle (58);
- Lazurilor „ulița care duce la Lazuri” 1 (45) - v.
Lazu; -Lădâriului (247) - Lădariu, por.;
— Láturénilor (82) — v. Lăturenii; — Lázurélelor
(275) — v. Lăzurelu; ~ Lesăndrâștilor (91) - n. grup
lesăndrești <Lisandru < Alexandru, pren.; -Léului
(250) — Leu, por.; - Libidău (243) - Libidău, por.;
- Lilii (262) - Lila, por.; - Lipăii „uliță în Lipaia”
II (260) - v. Lipaia; -Lișului (243) - Lișu, por.;
- Lúchii (48) - Luca, n. pers.; - lui Bădea Trăiân
(210) - Traian, n. pers.; -lui Bâidoc (288) -
Baidoc, n. fam.; - lui Beuș sau -Țurchii (62) -
Beuș, por.; -lui Bódor (215) - Bodor, por.; -lui
Brazdău „o uliță vine din hotar, din Dealu Brazdău
în sat” IV (279); -lui Butié (13) - Butic, n. pers.;
- lui Chifor (54) - Chifor, n. pers.; - lui Cioaș sau
magh. [covaș uțo] (241) - Cioaș, n. pers.; -lui
Dămiăn (45) - Damian, n. pers.; - lui Drăgea (40)
- Drăgea, n. pers.; - lui Féchete (61) - Fechete, n.
fam.; - lui Féri (62) - Feri, pren.;- lui Gheórghe-a
Ilichii (118) - Gheorghe-a Ilichii, spm.; -lui
Gheorghe a lui Lázár (288) - Gheorghe a lui
Lazar, spm.; -lui Gheorghe a ȘofrAnii (45) -
Gheorghe a Șofronii, spm.; - lui Hústi (206) -
Husti, n. fam.; - lui lâcob (62) - lacob, n. pers.;
- lui lâștăr (63) - leștăr, por.; - lui Ion din Deal
(45) - Ion, pren.; — lui lónu lui Gheórghe (288) -
lonu lui Gheorghe, spm.; - lui Iștâne (58) - Iștene,
por.; -lui Lfscai (211) - Liscai, n. fam.; -lui
Lârinț (174) - Lórin), n. fam.; -lui Mărgăuân
(270) - Mărgăuân, n. pers.; - lui Mitrâț (118) -
Mitruț, n. pers.; -lui Nicoâră (6) - Nicoară,
n. pers.; - lui Onoșâl III sau - lui Ciocionúc (54) -
Onoșel, hip. <Ion, pren.; Ciocionuc, por.; -lui
Papuc (151) - Papuc, por.; -lui Petrișdr (282) -
Petrișor, n. pers.; - lui Pipiș (227) - Pipiș, por.;
- lui P6piș (16) - Popiș, n. pers.; - lui Răcoâre II
sau - Răcoârii IV (279) - Răcoare, n. pers.; - lui
Ridón (45) - Ridon, por.; -Iui Rónicu (269) -
Ronic, por.; - Iui Scordș (269) - Scoruș, por.; - lui
Simión (166) -Simian, n. pers.; — lui Șâmpani (54)
— Șampani, por.; —lui Șofrdn (130 — Șofron, n.
pers.; - lui Ștefân (190)- Ștefan, pren.; - lui Tópan
(40) - Topán, n. pers.; -lui Văsfi sau -pe la
Cióncu (272) - Văsii, pren.; Cioncu, por. - lui Vâsli
(288) - Văsii, pren.; - lui Virgi (54) - Virgi, hip.
< Virgil, pren.; - Luncii „aici era o pășune, o vale;
pe aici trece un părău adunat din toate părțile
satului” II (1); „uliță, trece Valea Almașului în
Luncă” III (61) - v. Lunca; ~ Lungă (236);
— Lupâncii (277) - Lupancea, por.; — Lupului (215;
257) - Lupu, por.; - Lupuțului (247) - Lupu), por.;
- Lușchii (289) - Lușcă, n. pers.; - Máchii (279) -
Mac, n. pers.; - Mâior sau magh. [mójor uțo] (206)
- Maior, n. fam.; -Mânciului (243) - Manciu,
n. fam.; - Măre sau - cea Mâre (30; 37; 59; 78; 87;
327
Ctlița
146; 151; 153; 161; 176; 190; 191; 199; 207; 209;
212; 219; 223; 230; 231; 236; 240; 241; 247; 253;
254; 255; 256; 265; 269; 280; 286). - Mâzerii (278)
- Mazere, por.; - Măcărâștilor (62) - n. grup
măcărești < Macarie, n. pers.; - Măgurii „uliță, iese
direct la Huda Măgurii” I (16) - v. Măgura;
- Măriii Florii (262) — Măria Florii, spm.;
- Măsâneștilor (271) - n. grup măsânești < Maxim,
n. pers.; -Mercăștilor [mărcdșt'ilor] parte de sat
(279) - n. grup mercești <Merca, n. fam.;
- Meseșânilor (227) - n. grup meseșeni <Meseș,
top.; -Mică (16; 78; 241; 253; 255; 256);
-Micului (177) - Micu, por.; -Micúlii (262) —
Micula, por.; -Micuțului (215) - Micufu, por.;
- Mináriului (6) - Minariu, por.; - Miștireânului
(278) - Mișlirean, por.; - Mitrulăștilor (289) -
n. grup mitrulești <Mitru, n. pers.; -Mitru Nășului
(288) - Mitru Nașului, spm.; - Mitruțâștilor (7) -
n. grop mitrulești < Mitru), hip. < Dumitru, pren.;
- Mitrúpilui (45) - Mitru), hip. < Dumitru, pren.;
-Moășii „uliță; a șezut moașa acolo” II (243);
- Mocânii (13) - Mocana, por.; - Mocânilor (190)
- n. grup mocani < Mocan, n. fam.; - Mocănâștilor
(6) - n. grup mocănești < Mocan, n. fam.; - Móchii
(57) - Moca, n. pers.; - Móisii (257; 269) - Moisă,
por.; - Móisii Budái (257) - Maisa Budai, spm.;
-Móisii Lupului (289) - Maisa Lupului, spm.;
- Moldovánului (62) - Moldovan, n. pers.; - Mórii
(16; 38; 53; 54; 75; 96; 103; 199; 206; 210; 227;
248; 286); -Mórii de Apă „uliță, o fost acolo
moară de apă” I (3); - Mórii de Foc „uliță, era acolo
moară cu aburi” (3); - Mórilor = Pe sub Vale;
- Mórilor sau La Mori „uliță, o fost acolo moară de
vânt” I (197); -Morónului (166) - Moronu, por.;
-Mugurului (177) - Mugur, por.; — Múrgului
(271) - Murgu, por.; - Mutului (166) - Mutu, por.;
- N0uă (249); - Novénilor (229) - n. grup noveni
<Nove, top.; -Oânii (288) - Oana, n. pers.;
-Obréjii (157) - v. Obreja; -Odorhéiului „uliță,
duce spre Someș-Odorhei” I (150); -Olséc sau
magh. [ólsec ilțo] (206); -Ólsegului sau magh.
[ólseg âțo] „uliță; acolo îi pe partea din jos” II
(210); -Onáchii (215) - Onaca, por.; -Pândor
(257) - Pandor, por.; - Pârului (281) - Par, por.;
-Pădurânilor (266) - n. grup pădureni < subst.
pădure; -Păhutânilor (62) - n. grup păhuteni
<Păhuță, por.; -Păștiștilor (275) - n. grup
păștești <Pașcu, n. fam.; - Pătrăștenilor I sau
- Pătrăștânio II (96) - n. grup pătrășteni < Pătraș,
n. pers.; -Pățâc (281) - Păfac, prob. n. pers.;
-Păușânului (211) - Păușan, n. fam.; - Păușii
„ulița spre Păușa” II (37) - v. Păușa; - Păvălâștilor
(274) - n. grop păvălești <Pavel, n. pers.; - pe
Copácél „uliță, duce la Copăcel" I (43) -
v. Copăcelu; — pe Deal (176; 205; 243); — pe din
Sus = Printre Văi; - pe Fágét (10) - v. Făgetu;
~ pe Hagău (187) - v. Hagău; — pe Lab (151) - v.
Labu; ~ pe la Moșâta (272) - v. Moșata; - pe lângă
ULIȚA
Onuțu Râțului (230) - Onupt Râțului, spm.; -pe
lângă Stătu (259) - Sfătu, spm.; -pe Mărgini
(231) - v. Margine; ~ pe Mijlocii Sătului (92); - pe
Părău (15; 111; 231); -pe Păduri (53; 143) -
v. Podu1; - pe sub Coăste (143) - v. Coasta; - pe
sub Guruiăț (53) — v. Gruiețu; - pe sub Vii (148;
231); -Peștănilor (274) - n. grup peșteni
< Peștean, n. pere.; - Petăcănilor (243) - n. grup
petăceni <Petác, por.; - Petéicii (166) - Peteica,
por.; - Pătrii Floării (288) - Petre Floarii, spm.;
-Pétrii Flării (257) - Petrea Florii, spm.; - Pătrii
Simioănii (258) - Petre Simioanii, spm.; - Pătrii
Ștefănii (281) - Petrea Ștefanii, spm.; - Pătrii Vilii
(281) - Petrea Vilii, spm.; - pe Văle (10; 39; 90;
270); - pe Vălea Podului (88); - pe Vălea Sătului
(7); - Piculăștilor (274) - n. grup piculești < Pleu,
por.; - Piștii (257) - Pișta, por.; - Pleșănilor (111)
- v. Pleșenii; — Poiănilor „ulița care duce la Poieni”
HI (29) - v. Poiana; - Poieniții (16) - v. Poienița;
-Pănici (246) - Ponici, por.; -Popăii „ulița care
merge către Popoaia” I, „uliță în Popăi” II (266) -
v. Popoaia; - Popénilor (118; 243) - n. grup popeni
< Popan, n. fam. (118); Pop, n. fam. (243); - Pópii
(13; 25; 54; 58; 63; 118; 190; 211; 215; 229; 281;
289); - Porumbăștilor (62) - n. grup porumbești
< Porumb, n. fam.; - Foștii sau Drúmu Mării
(210); -Poștuchii (51) - Poștucă, por.; — Pozmălului
(38) - v. Pozmolu; -Principălă (5; 16; 50; 59; 73;
91; 197; 224; 229; 248); -prin Dăsu Bisăricii
(231); -Prohădului =Prohădu; -Pănții (54) -
v. Puntea; - Pupezănilor (54) - n. grup pupezeni
< Pupăză, por.; — Pustii (246) - v. Pusta;
-Pușcășului (289) - Pușcaș, n. fam.; - Pușcășănilor
(229) - n. grup pușcășeni < Pușcaș, n. fam.;
- Pușcășăștilor (262) - n. grup pușcășești < Pușcaș,
n. fam.; - Rădului (257) - Radu, n. fam.; - RafTlii
Súrdii (177) - Rafda Surdii, spm.; - Rantău (258)
- Rantău, n. pere.; - Rapăului „uliță, pe acolo se
mere la pământ în Rapou” II (211) - v. Rapău;
-Râțului (273) - Raț, por.; -Răpăriții (270) -
Răpărița, por.; -Răpăuănului (211) - Răpăuan,
n. pere.; — Râpilor (227) — v. Râpa; - Râtului
„uliță, lumea umbla la Râtu Mare pe ea” I (211);
-Râturilor „uliță, iese-n Drumu Râturilor, spre
câmp” I (232) - v. Râtu; - Rea (280); - Răcii (257)
- Recea, por.; - Rătii (262) - Reti, n. pere.;
- Rogăzii „ulița care merge în Rogoaze” 11 (53) -
v. Rogozu; ~ Româneăscă (223); - Românilor II
sau -Rumânilor I „acolo o șezut mai demult
românii” I (150); -Romlții „uliță, spre Romita” III
(38); - Rănii [rămâi] „uliță, merge la Rona” I (150);
- Rășchii (281) - Roșea, n. pere.; - Roșănilor (250)
- n. grup roșeni < Roșu, n. pere.; - Răvinii „uliță,
duce la Rovine” I (209) - v. Rovina; ~ Rușilor (16)
- n. grup ruși < Rus, n. fam.; - Sătului (29; 62; 86;
159; 246); - Sătului I, II sau -Șeredăiului III (288)
— v. Șeredeiu; — Sălăjănilor (93) - n. grup sălăjeni
<Sălăjan, spm.; -Săliștii (289) - V. Săliștea;
328
Olița
-Săteăscă (266); -Sânmihăiului (57) - v. Sânmihaiu
Almașului; -Sânzii (289) — Sânză, n. pers.;
- Sârbilor (243) - v. Sârbi; - Sârcăștilor (272) -
n. grup sârcești <Sârca, n. fam.; -Sfătului (257);
-Sfiitului (25; 40; 269); -Steiului „uliță, merge
spre Sici” I (206); - Silencăștilor (275) - n. grup
silencești <Sileanca, n. fam.; - Simionúchii (48) -
Simionuc <Simion, pren.; -Soănii (281) - Soane,
prob. n. pere.; -Sănii (156) - Sona, n. pers.;
-Sorcăii (272) - v. Sorcaia; -spre Deal (250);
-spre Drúmu Țării (286); - spre Pădu cel Măre
(286); - spre Văle (260); - Stăoăii (247) - Stăoaie,
n. pere.; - Stânii (38) - v. Stâna; ~ Sticăștilor (270)
- n. grup sticești <Stița, n. fam.; - Străjii (240) -
v. Straja; ~ Strâmtă (260; 269; 270); - Strâmtului
[stnntuluj] (281) - Strâmtu, por.; -Strâmțănilor
[strințănilor] (219) - n. grup strâmțeni < Strâmtu,
por.; - Stupăștilor (274) - n. grup stupești < Stupea,
n. pers.; -Suflic (262) - Suflic, por.; -Surăștilor
(270) - n. grup surești <Suru, por.; - Șăcrii 1 sau
-lui Șăcră III (54) - Șacră, por.; -Șandrichii
(281) - Șandrica, por.; -Șchiopăștilor (270) -
n. grup șchiopești < Șchiopa, n. pers.; - Șcălii (16;
53; 57; 58; 61; 62; 148; 174; 240); - Șăinului (231)
- v. Șeinu; - Șăsului „uliță, duce la Șes” II (144) -
v. Șesu; - Șimonăștilor (276) - n. grup șimonești
<Șimon, pren.; -Șoicășului sau -Țireănului (264)
— Șoicaș, Țirean, por.; - Știrbului (250) - Știrbu,
por.; -Șuăiului „uliță, merge spre Șuai” I (265) -
v. Șuaiu; -Șâșului (40) - Șușu, por.; -Tarbănții
„uliță, îi la deal mare, cu căruța nu se putea mere,
numai cu tarbonța” II (260) - subst. tarbânță ‘car
mic, roabă’; -Tănăștilor (177) - Tăneștii;
~ Tărcăștilor (250) - n. grup tărcești < Tarcea,
n. fam.; - Tăului (282) - v. Tău; - Tăutului (270) -
Tăut, n. pere.; -Temetăului (1; 40; 45; 62; 209;
227; 243; 246; 250; 254; 255; 259; 264; 278);
— Tădii (287) - Todea, n. fam.; -Tomăștilor (271)
- n. grup tomești < Torna, pren.; -Topărului (175)
- Topor, por.; -Tovărășului (62) - Tovarășu, por.;
-Tranișului „ulița care duce în Traniș” I (157) -
v. Traniș; -Tregurățe „uliță, îi între trei guri de
gropi care se întâlnesc, între trei dâmburi mici” 1
(59); —Trăznii (40) - v. Treznea; -Tunsăștilor
(267) - n. grup tunsăști < Tuns, n. fam.; - Turcului
(124) - Turcu, n. fam.; —Târzii (6) - v. Turda;
- Țălului sau Îllița Temetăului (62) - Țălu, n. pers.;
-Țărănului (215) - Țăranu, por.; -Țăudului (269)
- Țăud, n. pers.; — Țârlii (278) - Țârlea, n. fam.;
-Țigănilor (6; 57); - Țilichii [țîliki] (247) - Țllica,
por.; - Țondrăștilor (250) - n. grup țondrești
<Țondrea, n. fam.; -Țurcășăștilor (6) - n. grup
țurcășești < Țurcaș, n. fam.; -Țurchii sau tllița lui
Beuș (62) - Țurca, prob. n. pers.; -Țuțulăștilor
(277) - n. grup țuțulești < Țuțu, por.; - Uileăcului
„uliță, duce la Uileac” I (167); - tlișor sau magh.
[ujșor iițo] (206); - Ungurășului (38) -
v. Românași; -Ungureăscă (197); -Úngurilor (227);
 ÚLIU
- Ursénilor (243) - n. grup urseni < Ursu, por.;
-Úrsului (278) - v. Ursu-, -Urzíchii (215) -
Urzică, n. pers.; -Uțoâii (6) - Uțoaia, n. pers.;
-Válea Căsilor [căsîlor] (53); -Vădișărului (174)
-v. Vădișoru-, ~ Văii (255); ~ Văii Lungi „ulița care
merge până în șesu Văii Lungi” II (53) - v. Valea-,
- Vălușânifor (177) - n. grup vălușeni < Valuș, n.
pers.; - Văsiii (281) - Vâsle, n. pers.; ~ Vârșâlțului
„uliță, pe ea se merge la Vârșolț” I (211); -Véche
(213); - Viilor (57; 61; 184; 206; 236) - v. Via-,
— Vilișfilor (281) - n. grup vilești < Vilu, n. pers.;
-Vilului (264) - Vilu, n. pers.; -Vințelerâștilor
(55) - n. grup vințelereșli < Vințeler, n. pers.;
- Vireâgului sau - Flórilor (1); -Zomoniții „uliță,
duce la Zomoniță” I (16) - v. Zomonița.
Céea ijliță (33).
V. și Crucea Ulifii, Crucile —, Fântâna din
Ulifă, Fundu Uli/ii, Gura ~, Podu de pe Ulița Mare,
Podu din Gura Uliții.
- Din subst. âliță (pl. ulițe) ‘drum (îngust)
sătesc’.
ÚLIU v. Dealu, Dosu, Fața, Părău, Valea.
UL1ÚT v. Părău.
ÚLMAN v. Dealu, într-a lui ~, Pădurea,
Togu.
ÚLMU „șes, arător; a. fost un ulm” II (94);
Úlmu sau Pe Ulm „pantă, fânaț” I, „a fost un lemn
mare de ulm” [*) (102).
La Ulm „un pic de pantă dulce, arător; o fi fost
cândva ulmi” I (138); „șes, ca pe masă” (138).
Ulmii „coaste; era câte-un lemn de ulm” II (31);
„un pic de pantă, teren arabil” I (81); „loc frumos,
cosalău” I (109); „un rât foarte frumos” I (110);
„coaste, ruptături, vine ca o coadă lungă pe lângă
pășune; au fost oarecând ulmi și s-au tăiat” I (272).
La Ulmi „loc arabil; o fi fost ulmi” III (70); Sub
Ulmi „șes; a fost pădurea ceea, pe Tietură” I, II (44);
„din sus de acest loc o fost ceva coastă cu ulmi” I
(116).
V. și Coasla Ulmilor, Părău de la Ulmi, Părău
Ulmilor, Zăpodea
- Din subst. ulm (pl. ulmi) ‘specie de arbore’.
UMBLÂȘU III, IV sau Umlășu I, II „loc mai
drept, este un părău” I, II (162).
V . și Părău Umblatului.
- Din top. magh. Amblâs < magh. amblâs
‘umitură, teren surpat’.
UNDE. Úne-i Lung „pământ întins, lung” I,
„teren îngust și întins” II (76); Úndea Piștere [únd'a
piștere] I sau Úndi Piștere [únd'i pâșfere] II
„pământ arător și pășune, e câte un hârtop; coboară
în Valea Seacă, îi aproape de Peșterea Linii de la
Cuciulat” I (130).
- Din adv. unde.
UNDULÍE. Unduliile II, III, IV sau Onduliile
III, IV „pădure de stejar, este și coaste și mai drept”
II (31).
- Din subst. *undulie, cu var. ondulle (pi.
undulii, ondulii) ‘unduire’.
329
ÚNGHIU
UNETU „coaste, loc neproductiv, tufișuri mai
mult” I (16).
UNGHITÂU I, II sau La Unghitâu III „un
părăuaș” I, „acolo au fost tăuri, e pământ arător, în
Șes” II (276).
Unghitâuăle „un loc pe lângă Vale; îi ca un ic
între Vale și ștrec, un colț” II, „îi ic între Vale și
drum, lăsătură” III (133).
- Din subst *unghitău (pl. unghitaua) ‘unghi,
ic, colț’; cf. cotitău.
ÚNGHTU [únd'u] „loc șes, îi mai jos ca drumu”
I (53); „pășune, colț de pământ” [♦] (262).
Únghiu Cálului I sau Únchiu Cálului [únt'u
cálulujj II „aici se-ntâlnesc două păraie” I (284) -
v. Calu; Únghiu Lónii „cot” I, „curbă” [*] (78) -
v. Lona; - lui Lisie [üstje] „loc drept” (42) - Lisie,
n. pers.; -Lupului „loc mai drept” 1, „pământ
arabil, în jos, pe lângă Vale” III (135) - Lupu, por.;
- Măre „șes, de-o parte și de alta a Văii Răstolțului”
II (40); „rât, lângă Vale” I (41); „șes, arabil” III
(61); „pășune” I (135); „acolo începe părău între
cele două pente, acolo-i fundu părăului, între
dealuri” I (231); -Morii „un ic de pământ între
Vale și Părău Morii” II, „șes; a fost cândva o moară”
III (38); „șes, a fost înconjurat de ape, amu numa
de-o parte lovește apa” III (61); „e pe lângă Someș”
II (100) - v. Moară', Únghiu Plópului sau Únchiu
Plópului [únfu plópuluj] „pantă, teren arabil” I
(145) - v. Plopu; Únghiu Pópii „loc pe lângă Valea
Surducului, o strujincă, o porțiune lungă și-ngustă,
nu-i chiar ic” I (143); - Rupânului „șes, arabil, pe-o
parte are Părău Stânăii" III (61) - Rupanu, prob. n.
pers.; -Rușchii „șes, lângă Valea Agrijului, care
face aici o cotitură” I, II (50) - Pușcă, por.;
- Úngurului „șes, arabil” I (20); Únghiu Verjânului I
sau Únchiu Verjânului [únt'u verjânului] IV „loc
arabil pe lângă Vale” I (44) - Verjan, n. pers.;
Únchiu Pópii [únt'u pópi] „depresiune deasupra
pădurii” I (123); Úniu Iui Stián [úúu li stijân] „teren
cam în pantă; cătă vale-i mai îngust și cătă deal mai
lat” I (92) - Stian, n. pers.; Úniu Porcârului [únu
porcârului] II sau Únii Porcârului [úni porcánrli] I,
111 „loc deluros; sânt ceva hârtoape; pășune" I, „o
tablă mare” II (133); Úniu Târgului „coastă, îi cam
întors un picuț locu” I, II (91) -v. Târgu.
Piste Unghi șes, teren arabil (50).
V. și Fundu Unghiului, Părău la Unghiu Mare,
Părău Unghiului.
Únghiurile „șes, p-îngă Valea Agrijului, care,
șerpuind, face niște coturi” IV (50); Únghiurile II
sau La Únghiuri „un teren în unghi, un ic de
pământ între două drumuri” I, „niște delnițe printre
haturi” II (134).
La Únghiuri „loc arabil, unde Valea Agrijului
face unghiuri, cotituri” 1 (43); Pe Únghiuri „loc drept
pe marginea văii, pe lângă unghiurile văii” IU (52).
- Din subst unghi, cu var. unchi, uni (pl.
unghiuri, unghi) ‘colț, ic, teren în formă de unghi;
cotitură a unei ape curgătoare’.
UNGHIÚRA
UNGHIÚRA [und'ură] „loc șes; acolo
se-ntâlnește Valea Agrijului cu Părău Goronetului și
fac unghi” I (13); Unghiúra II sau Unghiurile [*]
„o fost un cot de pământ acolo” II, „niște bucățele
ascuțite în mai multe direcții” [•] (257).
Unghiurile „fânaț; o fost împărțit în mai multe
părți” (207).
— Din subst. unghiúra (pl. unghiuri) ‘unghi, cot,
teren în formă de ic’.
UNGHIIÎȚU II sau La Unghiuț „Ioc șes,
dincolo de Părău Iernăului; îi locu unghi” 1 (61).
- De la top. Únghiu + suf. -uf.
ÚNGUR v. Dealu, Groapa, Părău.
UNGURÂȘ v. Românași.
UNGURĂȘU v. Poiana.
UNGURESC v. Cimitiru, Temeteu, Via.
ÚNGURU „deal, pășune” I (62).
V . și Calea Ungurului, Coasta Fafa Gura
Pârâu ~, Râtu Unghiu Valea
Deasupra Úngurilor „pantă; sub tarlaua asta au
stat câteva familii de unguri” IV (215); La Únguri
= Holhoșâștii.
V . și Calea Ungurilor, Drumu printre Unguri,
Pădurea Ungurilor, Temeteu Ulița
-Din subst ungur(pl. unguri) ‘maghiar’.
UNILEARÎNȚ „pădure din jos, apoi șes și
coaste, cosalău și pășune” I, „coaste și două
podinoace" II (96).
UNOCOÁR „pantă, pământ hămocos, arinos,
nu ține apa, e ca năsipu” I (3).
V . și Ruptura din Unocoar.
UNȚENH II sau La Unțini „loc cam pantă,
drum” I, „au fost gredini și loc folositor pe lângă
sat’ II (123).
- Din n. grup — < Unfu, n. pers.
URĂNOÂIA v. Ponița, Șesu, Tăietura.
URÂTU „pădure, deal și văi” Vin (217), Urâtu
II sau între Urát I „teren arabil și pădure cu case; e
un loc ascuns și întunecos” III (219).
V . și Cătunu Urât, Omanu dintre Urât.
— Din adj. subst. urât, -ă.
URBARIÁLA „pădure domnească, e numai
salcâm” I (237).
V . și Pădurea Urberială, Pășunea ~.
— Din adj. subst urbariăl, -ă ‘folosit în comun’.
URDĂ v. Valea.
URDUROÁSA „un platou, deasupra dealului” I
(59).
- Din adj. subst. urdurâs, -oasă sau por. ~.
URECHE v. Groapa, Părău, Poiana.
URIAȘ v. Cetatea.
URÍCU „loc de pantă, fânaț și pomi, roată îi
pădure pe lângă el” I (29); „un petic de fânaț pe loc
drept” I (59); „un teren mai drept între păduri” (65),
„pantă mai lină, dos” I (66).
Urlcu Băliichii „un pic de coaste” I (31) -
Băluca, por.; - Blăghii „o tăietură în pădure" V (32)
- Blaga, n. fam.; - Bortăștilor sau -Tișoâii „fânaț”
330
ÚRSA
II (31) - n. grup bortești <Bortéscu, por.; Tișoaie,
spm. <Tișa, n. fam.; - Căldării sau-Nichltii „loc
în pădure” III, IV (31) - Căldarea, por.; Nichita,
pren.; -Chiriștilor „loc înclinat fânaț” II ((31) -
n. grup chirești < Chira, n. fam.; — Crâșmărului
„coaste, fânaț și pășune” II (31) - Crășmaru, por.;
- Cucului „o poiană între păduri, îi o deschizătură
între păduri” I (35) - Cucu, n. pers, sau subst. cuc,
-din Coâstea Sâncrăiului „pășune pe lângă pădure,
pe coaste” III (31) - v. Coasta', -Drăjânului „fanat
îi un uric mare” II (32) - Drăjan, por.; - lui Dănilă
(31) - Dănilă, pren.; - Iui Găvrilă „poiană, iânaț”
III (31) - Gavrilă, pren.; - lui lăcob „loc înclinat
fânaț” II (31) - lacob, pren.; - lui losávóc „coaste,
fânaț; îi un uric” I (31) - losâvoc, pren.; -lui
Păvăluc (31) - Păvăluc, dim. < Pavel, pren;
- Mătiiii „fânaț, după pădure” V (32) - Mătioaia,
n. pers.; - Săvii „loc între pădure” III (31) - Sava, n.
fam.; - Sfatului „loc pe sub pădure” II (31); „un
uric, fânaț” II (32) - Sfötu, spm.; -Șerdeânului
(31) - Șerdean, spm. < Șard, top.; - Tomoâii „uric,
fânaț” II (32) - Tomoaie, n. pers.
Urlcele „loc de dos; a fost un uric” II (27),
„poieni, înconjurate într-o parte de pădure” III (31),
Urlcele I, V, VI sau La Uríce II „loc deluros, din
sus de pădure” II, „a fost pădure, s-a uricit s-a
defrișat” V (32); Urlcele V sau La Uríce I, II, III
„pantă mai dulce, loc arabil și pomi; a fost pădure
cândva” I (66).
Urlcele din Puturoăsa „poieni printre păduri”
111(31).
- Din subst. uric (pl. uríce) „o poiană mai mică”
I (29); „o poiană goală între păduri, care se
pășunează sau se cosește” I (31); „un loc fără lemne
pe el, într-o pădure” I (32).
URIEȘIȚĂ. Uriâșițele „pantă, teren arabil” IV
(58).
- Din subst. urieșifă (pl. urieșițe) < uriaș + suf.
-ifă.
URJÍCA [urjfca] teren arabil (7).
V . și Peștera Urjichii.
Din n. pers. -.
URLU v. Dosu.
ÚRMÁ. La Úrma Ápei „pe acolo ieșea apa” III,
„pe acolo venea cândva Someșul” IV (105).
V . și Picioru Urmelor.
- Din subst urmă (pl. urme) ‘semn lăsat de ceva
pe locul pe unde a trecut’.
URMEZÉU „teren arabil lângă pădure” I (154).
- Din top. magh. Úrmező < úr ‘domn’ + mező
‘câmp’.
URÓI v. Pădurea.
ÚRSA „loc așezat lângă pășune; îs un rând de
casc acolo” III (271).
Úrsá Cúrsá „izvor mare, puternic” IV (105).
V. și Caca Ursă, Părău de la Ursă Cursă.
- Din subst. *ursă (< lat. ursa) ‘ursoaică’ sau
n. pers. - (cf. Iordan, Top., 398).
URSÁN
URSÁN v. Casa, Dâmbu, Dealu, Fântâna,
Valea.
URSÉNII „parte de sat” II (243).
V. și Ulița Ursenilor.
- Din n. grup ~ < Ursu, n. fám.
URSEȘTI v. Tău.
URSOÁIA v. Osoiu.
URSOIɧU „bot de deal, cu pășune și stufăriș”
I, II (48).
- Din top. Ursói + suf. -eș.
URSOÎȚA „loc ca o covată, groapă largă, dar
nu-i adâncă” I (15); „o pantă” 1(54).
V . și Pârău Ursoiții.
- Din top. Ursói + suf. -iță.
URSÓIU v. Osoiu.
ÚRSU „groapă mare la capătu dealului, opus
Dosuțului; jos lucrător, în sus pășune” I (62).
V . și Cărarea de pe Părău Ursului, Coastea
Dealu Dosu Drumu pe Dealu ~, Fântâna
Fântâna din Părău Fundu Gaura Grădina
Gruiu Iertașu Lacu Ogrădoiu de la Ursu, Părău
Ursului, Părău Gruiu ~, Picioru -cel Lung, Picioru
-cel Mic, Picioru - cel Scurt, Podinocu -, Poiana
Râtu Ulița Valea ~, Vâlceaua Vârvu ~.
- Din n. pers. - sau subst. urs.
URȘEÂNA v. Valea.
ÚTU
URȘESCU sau Pădurea Nemișilor „deal,
pădure de goron; o fost urși cândva p-acolo” I (243)
- Nemeș, spm.
- Din adj. subst. urșesc, -ească ‘(loc) în care
trăiesc urși'.
URZICÁRIU „grădină, îngrădită roată, pantă
dulce” I (6); „coastă cu lăstăriș, tufișuri” I (35).
V . și Ciuroiu Urzicarului. Părău ~.
- Din subst. urzicăr ‘loc unde cresc multe
urzici’.
URZÎCĂ (n. pers.) v. Ulița.
URZICĂ. Urzicile „o poiană în Dealu Mare; se
făceau multe urzici” III (156).
V. și Groapa cu Urzici.
- Din subst. urzică (pl. urzici).
URZINÉL v. Groapa.
USÓIU v. Osoiu.
USUBÁLCU „groapă cu pomi și fânaț” I (80).
USU1ÉLU v. Osoielu.
USUNOÁTINU sau Dâmbu Usunoâtinului
„dâmb mare” I (80).
UȘORELU v. Coasta.
ÎIȚA v. Dealu, Coasta, Vâlceaua.
UȚOÂIA v. Ulița.
ÚJU v. Dealu, Fundu, Poiana, Zăpodea.
 VÁCA „șes, loc de fânață” II (227).
V. și Căcatu Vacii, Fântâna din Vaca, Fundu
Taurului de Vacă, Pădurea Vacii, Părău Părău li
Căcatu Vacii, Picioru ~, Valea
V. și Coastea Vacilor, Dealu Dosu Valea
- Din subst. vacă (pl. vaci).
VADAZRÁTU „un rât între păduri” I (283).
- Din top. magh. Vadász-rét < vadász ‘vânător’
+ rét ‘rât, fănaț’.
VÁDU „rât, fănaț, teren drept pe o suprafață
mică” I (18); șes (40; 64); „părău, curge din Dosu
Olteanului, se trece cu caru în Bezded” II (84); „loc
pe Someș, pe unde se poate trece [’•], „îi mai lăsată
țărmurea” III (155).
Bădu Băgăului [formă coruptă de la:] Vădu
Băgăului „șes, lângă Vale” I (145) - v. Băgau;
Vădu Lăbului „vad, din jos de moară” [♦] (122) -
v. Labu; - Pétrii „loc cu apă mai adâncă în Valea
Crösnii” I, „loc de scăldat în Valea Crăsnii, un
băltoc” II (224) - Petru, pren.; - Poienii Tfculi „pe
unde se trece Valea Ruginoasă în Poiana Ticuli” II
(31) - v. Poiana; - Pópii „loc de trecere cu carele,
pădure, arabil și fănaț” 1, II, 111 (68); - Pórcilor „loc
drept în Valea Agrijului” III (37); -Tfnii „pe acolo
se poate trece Părău Vălcelii, îi loc mai noroios, mai
mlăștinos” III (54) - v. Tina; ~ Vălcelii „drum care
trece peste Valea Agrijului la Vâlcele” 1(11).
La Vad „șes; acolo s-o-ntâlnit văile, era un fel
de vad de oprit văile” I (59); „un pic de pantă pe
Osoiele, arabil și fănaț” I (63).
V. și Drumu Vadului, Părău Vârvu —.
La Văduri „pe lângă Valea Mare” I (109); „loc
mai întins, pe deal, o lăsătură între două dealuri, este
drum” 111(138).
V. și Peșlerea de la Vaduri.
- Din subst. vad (pl. vaduri) „treacătă peste o
vale, dar prin apă” I (11); „loc mai jos” II (236).
VÂGAȘU v. Văgașu.
VĂIDA v. Coasta, Dâmbu, Fântâna, Grădina,
Groapa, Pădurea, Părău, Togu.
VAIDAHÁZA v. Voivodeni.
VAIDÉNI v. Buia, Pădurea, Poiana.
VÁINBERGHER IV sau într-a iui
Váinbergher I, II, III „deal, pășune și arabil, a fost a
unui evreu” I, II (214); Văinberghel „pantă, livadă”
11(217).
Váinbergher Făță „partea din față a
Vainbergherului, coastă, arabil” IV (214).
332
V . și Pășunea Váinbergher.
— Din n. fam.-.
VAIS v. Dealu, Ieruga, Strunga.
VALVÓD v. Pădurea.
VALÁU „este un izvor în vârvu dealului, este
valău pentru adăparea animalelor” 1 (267).
Halău Băciuiui „un halău în pădurea de pe
Meseș” II (11) - v. Baciu.
La Halău „a fost halău” I, „un izvor mare, sânt
halauă de adăpat” [*] (100); Pe Halău „teren arabil,
este un izvor și o fântână, dar halauă nu-s” I (146).
V . și Coastea Valăului, Fântâna de la Valău,
Părău Valăului, Râpa Valăului.
Halâuăle „au fost halauă, izvor mare” 1, „izvor”
11(76).
Valâuăle de după Cornét „fântână cu izvor
c-un jgheab pentru marhă” I (289) - v. Cornetu1;
-de sub Măgură „coaste, îs valauă și acolo” IV
(287) - v. Măgura; -din Jos „niște fântâni în
pășune, pe Buza Teiului” II (155); - din Sus fântâni
(155); -Găzdăc6ilor „valauă, pășune; găzdăcoii or
cumpărat de la grofu teren” 1 (284) - n. grup
găzdăcoi <Găzdac, spm.; -Mălânului „izvor” II
(287) - Mălan, n. pers.; -Mónchii [mónt'i] (283;
284) - Manca, por.; -Sátului (284) - v. Sat;
-Țfclii [țfcli] „o fântână lângă Țicla” II (155) -
v. Țicla; Halâuăle Pópii „o fântână cu halauă" II
(HI).
La Valăuă „au fost puse valauă pentru fiare,
adăpau și vitele acolo” I (21); „teren arător, a fost
pășune și pădure” I (167); „un loc mai drept cu
pantă mică către Valea Rupturii, pășune; este izvor
și o pus valauă să adape marhălor” II (279); „acolo-s
niște izvoare, vine apa pe citeme” IV (281); „izvor,
sânt valauă” I (282); „un cioroi” II (283); fântână
(287; 289); La Halăuă „acolo-s halauăle la merezul
vitelor” I (11); teren agricol cu jgheaburi pentru
adăpat vitele (43; 56; 61; 114; 119; 132; 157); La
Halăuă în Bocoăre „locul unde au fost halauăle” I
(43) - v. Bocor; Sub Halăuă „acolo este o fântână
mare, adăpătoare cu halauă” I, II (29).
V . și Dealu Halauălor, Fântâna la Halauă,
Părău Valauălor, Pipirigii Valaurilor, Poiana la
Halauă.
- Din subst. valău, cu var. halău, var. ale lui
vălău (pl. valăuă, halăuă) „un fel de troc pentru vite
de băut apă” II (11); „adăpătoare” IV (29).
 VALCÂU DE JOS
VALCÂU DE JOS, pop. Vălcău de Jos,
anterior: Valcău Unguresc, sat, c.; 1249 terra
Walko, Wolko, 1319 castrum Volko, 1341 poss.
Walkou, Wolkow, Volco, Welke, 1342 iobagiones
hungari et olaci de Walkou, 1417 Valko, 1481
Walko-Wngarica, 1500 Magyarwalko, XTii Magyar
Valko, 1760-1762 Al Walko, 1850 Valkeu, 1854
Magyar- Valkó, Valcău (Suciu, DILT).
- Din top. magh. Valkó <top. sl. VTlkov <n. v. Șimișna; -sau -Șoimâșului „trece prin saf IV
pers. Vilku (Kniezsa, 276/121); cf. și sl. *vilkil ‘lup’
(Kiss, FNESz, I, 94, II, 727).
VALCÂU DE SUS, pop. Vălcău de Sus,
anterior: Valcău Românesc, sat, c. Valcău De Jos',
1249 terra Walko, Wolko, 1319 castrum Volko, 1341
poss. Wolkou, Welke, 1342 iobagiones hungari et
olaci de Walkou, 1417 Valko, Olahvalko, 1491,
1522 Olahwalko, 1760-1762 Oláh Valkó, 1850
Velkeu Rumuneszk, 1854 Oláh-Valkó, Valcău
Românesc (Suciu, DILT).
V . și Drumu către Vălcău de Sus, Hotaru
Valcăului.
VÂLEA „o vale, vine de la Glimeie” II (27); „o
vălcică, vine din Fundu Fundăturii, trece prin sat și
pe rât în jos până la Sânmihai” II (36); „o vale, vine
de la Meseș, trece prin sat, se varsă la Românași în
Valea Agrijului” I (39); „valea asta, care mere prin
sat și se varsă în Valea Almașului” I (62); apă
curgătoare, care curge prin sat; teren agricol pe
lângă vale (13; 67; 76; 90; 107; 113; 114; 132; 133;
135; 136; 160; 162; 164; 173; 174; 178; 185; 186;
214; 216; 237; 272; 276); Vâlea sau Vâlea
Adailnului „o vale, vine de la Boburi și Lunci, intră
prin sat, se unește cu Valea Odragului și se varsă în
Valea Dragului” I (71) - v. Adalin; -sau -Agrijului
(37) - v. Agrij; - sau - Aleiișului (258) - v. Aleuș;
- sau - Almâșului (26, 53, 54, 56, 58, 65) - v. Almaș;
-sau -Bănului (278) - v. Ban-, - sau -Barsii III
sau - Bârșii I, II (173) - v. Bârsa; - sau - Biâșii sau
-Horoâtului (162) - V. Biușa, Horoatu Cehului',
— sau - Breâbănului (în partea de sus) sau - Sâtului
(7); -sau -Cerișii sau -Cosniciului (250) -
v. Cerișa, Cosniciu; - [*] sau - Chircútului II „se
formează de aici, cum vine apa de pe dealuri, n-are
apă tot timpu, se bagă-n Crasna” II (197) -
v. Chircutu; - sau - Cormenlșului sau - Mâre (125)
- v. Cormeniș; ~ sau - Drighiului sau - Hâlmăjului
(260)-v. Drighiu, Halmășd; - sau - Féricii (159) -
v. Ferigă; -sau -Gárbóului I, II sau (de la noi
încolo) - Bráglézului I (144) - v. Gârbou, Brâglez;
- sau - lâzului (264) - V. Iar, - sau - lép i i (95) -
v. Fântânele; - sau - Ilénzii (111) - v. Ileanda; - sau
— Izvórului (133) — v. Izvoru; — sau — Létchii (129)
— v. Letca; -sau -Llmpii I sau -Cerișii (259) -
v. Cerișa; -sau -Lóznii (124, 126, 128) - v. Lozna;
- sau - lu Bódor (135) - Bodor, n. pers.; - sau - Mâre
I sau -Gárbóului II (75) - v. Gârbou; -sau
- Muncélului (83) - v. Muncelu; - sau - Ogriițului
(73) _ v. Ugrufiu; -sau -Oidăhăzii (74) -
333
VÂLEA
v. Hoidăhaza; - sau - Petrindului (30) - v. Petrindu;
-sau - Purcărâțului (129) - v. Purcăref, -sau
-prin Sat (172); -sau -Răst6lțului (9) -
v.Răstolfu Deșert; -sau -Sâtului (86; 156) -
v. Sat; - sau - Sâtului sau — Solónii (146) - v. Sat.
Solona; -sau -Stânii (2) - v. Stâna; -sau
- Stobórului „se strânge de pe toate păraiele, trece
prin sat” I (32) - v. Stoboru; - sau - Șimișnii (97) -
(177) - v. Șoimuș; - sau - Vládésii (98) - v. Vlădeasa;
Vâlea parte de sat (138; 234).
Vâlea Adailnului (70) - v. Adalin; - Agrijului
(7, 8, 11, 12, 13, 14, 15, 38, 40, 42, 46, 50, 150) -
v. Agrij; - Almâșului (17, 34, 52, 57, 61,62, 66, 68,
148) - v. Almaș; -Alunișului „cură din Aluniș la
Frânceni” II (113) - v. Aluniș; -Archidului „vale
cu apă de ploaie, mere la Archid, rât” 1 (199) - v.
Archid; - Arinilor sau - cu Arini (155); - Arinului
„vale, izvorăște de la Măgura, se varsă-n Someș;
sânt mulți arini” I (93) - v. Arin; -Armezăului
„vale cu apă sărată” III (37) - v. Armezău;
-Ascunsă „o vale între dealuri" II (130); „vale, vine
de la Izvoare” I (131); „părău cam ascuns” I, „un
miez de părău, se bagă în pămânf II (141); - Âșului
(279) — v. Așu; -Avrămoâii „părăuaș; a fost
pământu acolo a unuia Avram” II (268) -
Avrămoaia, spm. < Avram, n. pers.; - Bănului (276,
277); „izvorăște din dealu Mal, trece prin Ban,
Bănișor, Pecei, Crasna” I, II (213) - v. Ban;
- Bârcului (185) - v. Bercu; -Băbiului (17, 18) -
v. Băbiu; - Bădăcinului „izvorăște din Măgura
Șimleului, trece prin Bădăcin, vine pe la noi și de
aici la Câmpia și dup-aia-n Sălăjeni și se varsă-n
Valea Zălaului” I (209) - v. Bădăcin; -Bălcului
(109) - Bălcu, n. fam.; -Bănfoâii „de la un loc,
când iese din sat la Valea Răvoaii, îi zice Valea
Bănfoâii, până la Someș” I (155) - Bănfoaia, spm.
<Banfă, por.; -Bărcului (67) - v. Bercu;
~ Bárlógului (102) - v. Bârlogu; - Bârnâsii (86) -
v. Bârneasa; -Bârsăuțului (104) - v. Bârsăuțu;
- Bândrii „izvorăște de Ia Picioru lui Grui și de la
Gropi; îi zice așa de la Mănăstiri în sus, de aici în
jos îi zice Valea Săcăturii” II (279) - Bendrea, n.
pers.; -Benéii sau Părău Benéii sau Beneuța
„curge pe Beneia în jos, îi numai un părău" I (26);
„vale, izvorăște din Fundu Beneii, se varsă-n Valea
Almașului" I, II (29) - v. Beneia; - Bérchii „părău,
izvorăște de la Puturoasa și se varsă-n Valea
Ruginoasii” (47) - Berea, n. pers.; - Bârcului (283)
- v. Bercu; -Beriștii (139; 176) - v. Beriștea;
~ Beséricii (34; 57) - v. Biserică; - Bicatéiului
„vine din hotaru nost, de pe pământuri” III (173) -
v. Bicateiu; - Bizâșii (112) - v. Bizușa; - Blcnchii
(118, V2.5) - Blenchea, por.; - Blidăroâii „curge din
hotaru Curtuiușului, din Blidăroaia, și se varsă în
Someș” I (103) - v. Blidăroaia; - Blidirésii (287,
289) - v. Blidireasa; -Boârului „o vale, n-are
izvor; acolo umbla cu boii, stătea boaru de dormea
VÁLEA
acolo” I (34); -Bocănii „vale prin sat” III (114) -
Bocana, n. pers.; — Bocșiții (199) - v. Bocșipa;
~ Bódii „vale, vine de la Fântâna lu Bodea” III (142)
- Bodea, n. fam.; - Bogdánélului „o vale, izvorăște
din Bogdănelu, se varsa în Vadurele" IV (135) - v.
Bogdănelu; — Boiovânului „vale, vine de la
Țicleiele Șimișnii și se varsă în Someș” II (103) - v.
Bolovanu; -Bómnerului (247) - V. Bomneru;
~ Bórlii „izvorăște de Ia Fântânele, după ce trece de
Borla se varsă-n Valea Zălaului” I (209) - v. Borla;
~ Bóului „vălicică, izvorăște de la Culme din Dealu
Corbului și se varsă în Bărcău” I (267); „cătun; vale
mare, are izvoru la lezurele, vine în sat, se unește cu
Valea Cizenilui, mere prin Plesca, se unește cu
Valea Priii, mere la Horoat și de-acolo-n Valea
Crasnei” V (279), „curge de la noi în hotaru
Boianului” II (281) - v. Bou; -Bóznii (8) -
v. Bozna; ~ Brădulețului = Părău Bențoăii;
- Brăniștiorilor sau (de la un loc) -Diăcului (159)
-v. Brăniptioara; - Brátinésii (13,21)-v. Brătineasa;
~ Bráglézului (144) - v. Brâglez; ~ Breâbănului „o
așezătură între două dealuri, este acolo și un izvor”
I, „o vale printre păduri; primăvara, sânt flori de
breabăn (= o floriță albă, are cap mai mare și mai
rotund ca ghiocelul)” II, III (207); - Brébilor (43) -
v. Brebi; -Broăștii Ia Ananie (146) - v. Broasca;
~ Budalăuălor (139) - v. Budalău; ~ Bújdii (158) -
Bujdea, n. fam.; -Bulbúcului „izvorăște din Dos,
de la satul Săcătura și de la Șasa, se varsă-n Valea
Dolhenilor” I (117); -Bulbúcului 1 sau (în
prelungire) - li Hârdău II „vale; ieșea apa dintr-un
stan, este un bulbuc mare” I (123) - v. Bulbucu;
— Búrdii (148) - Burdea, n. fam.; -Burtúcilor
(158) - v. Burtuca; ~ Căbii „o vale între două
dealuri, numai când plouă curge apă pe-acolo, îi
lângă Caba” I, II (176) - v. Caba; ~ Călului (93,97;
123) - v. Calu; -Călului = Părău Călului;
-Cămărului (247)-v. Camăr, - Căprii (113; 115)
- v. Capra; - Cărelor „vale cu apă și hotaru din jur,
vine până-n drumu țării și se varsă în Someș” I
(138); —Căselor (9; 53; 103; 157; 271); -Căselor
sau-din Sus (121) -v. Casă; - Călinii „o văliță, se
arădește de la Troaca Rece și se varsă în Valea
Satului; și la terenu din jur îi zice tot așa, loc arător”
UI (271) - v. Călina; -Călugărițelor (217);
-Căpălnii (100) - v. Căpâlna; - Căpâlniții I sau
-Căpălniții „se varsă în Valea Căpâlnii” UI (100);
-Cărăstilecului (236) — v. Carastelec; -Căstăuălor
„nu-i vale, îi o toloacă; acolo au fost acăstauă” I, „o
vălcică, o așezătură; acolo erau un fel de
spânzurători, de acastauă” III (138) - v. Acastău;
-Cânelui „părăuaș ce curge prin sat" III (114);
-Cânepii „o așezătură, fără apă; semănau cânepă
mai demult” I (34); - Cârligății (166) - v. Cărligata;
- Ceăchii „vale, vine de la Zalha, trece pe lângă sat,
se unește cu Valea Ciubăncii și formează Valea
Șimișnii” I (96) - v. Ceaca; -Cérbului „îs tufe,
pădure, buceag" III (113); - Cerișii [Cenși] „o vale,
334
VÁLEA
izvorăște din pădurile Cerișii, de la Grui, trece prin
mijlocu satului și se varsă în Bărcău” I (249) - v.
Cerișa; - Cernúcului „vale și terenu pe lângă vale,
mai așezat; vine de la Cema” (75) - v. Cernuc;
- Cetățălii „vale cu mai multe păraie” I (275) - v.
Cetă/eaua; - Chéiului „îi tot pământu până-n hotaru
Poniții; la poalele dealului are un izvor bun. trece pe
sub drumu țării și se varsă în Someș” I (138) - v.
Cheiu; - Chéiului III sau -Chéii IV, V „vale, vine
de la Zăpodea în Bebeni și se varsă în Someș” I, „îi
adâncă” IV, V (142) - v. Cheiu; -Chendremălului
„vale cu apă când plouă” I (66) - Chendremal;
— Cheții (154) - Chefa, n. pers.; -Chéudului I, II
sau - cu Arini [**] „vale cu apă curgătoare, vine de
la pădure, desparte hotaru Cheudului de Năpradea și
se varsă în Someș; cheudenii îi zic Valea Năprăzii” I
(155) - v. Cheud; - Chioâsii [fiypsi] (174; 284) - v.
Chioasa; -Chișâgului „vine din Chișag și se
varsă-n Valea Horoatului” III, IV (162) — v.
Chișagu; -Chișului (139) - Chip, n. fam.;
-Chiznicului [t'izniculuj] „vale, în timp de secetă
seacă, izvorăște din Fundătura și se varsă în Sălaj” I,
„îi de-a lungu Chiznicului, se varsă în Sălaj” V
(175), (177) - v. Chiznicu; -Cicoriii (155) - v.
Cicoria;-Ciorgăului (173, 176; 257)-v. Ciorgău;
-Cioróiului sau -Crucii (139) - v. Cioroiu,
Crucea; - Cirâșilor I sau - Beriștii sau (în sat)
-Piățuli II (139) - v. Beriștea, Pia/u; - Ciubăncii
„o vale, vine de la Ciubanca” II (96) - Ciubanca, sat
în CJ; -Ciumérnii „o vale, vine din Meseș, din
hotaru Ciumemii” I (37), (39) - v. Ciumărna;
-Ciungului (128) - v. Ciung; -Ciurénilor (88) -
v. Ciureni; -Clițului (140) - v. Clip, -Clocoțiilor
„pădure de salcâm” IV (219) - v. Cloco/elu;
-Cocórii (146) - v. Cocoara; -Colibii (173);
— Colfbilor „au fost colibi, căși mici, unde s-au
ascuns oamenii de Ia pădure” I (118) - v. Colibă;
-Córbului (5; 93; 95; 139; 140; 207; 275) - v.
Corbu; -Córbului = Părău Córbului; -Córdii
(158) - Cordea, n. fam.; -Córnilor sau (după ce
intră în sat) -Cioróchii I (6); - Córnilor (54; 75;
123) - v. Cornu'; - Coróndului (227) - Corund, sat
în SM; - Cóstii „vine de pe Coaste” III (287) - v.
Coasta; -Coșarului (108) - v. Coșaru; -Coștiielor
„un fânaț între două dealuri, nu curge apă pe el” I, II
(176) - v. Coșteiu; - Craiului (128) - Craiu, por.;
- Crăiâsii (25) - v. Crăiasa; ~ Crăii = Părău Crăii;
-Crfstului [crfstuluj] (109); -Crișănului (102) -
Crișan, n. pers.; -Crúcii (279, 281) - Crucea;
- Cubleșului „vale, vine de la Cubleș, se varsă în
Valea Almașului” I (32) - V. Cubleșu; -Cucéului
„un părău, dar numai când plouă îi apă pe el,
dincolo de el îi hotaru Cucéului” I (177) - v. Cuceu;
-Cucéului Sec (151); -cu Groăpă (250, 257) -
'/.Groapa; -Cuptoărelor „e într-un fiind de
pădure” III (118); „vine din pădure” II (120) -
v. Cuptoru; -Curățărilor (159) - v. Curătură';
-Cúrtului (98) - Curt, prob. n. pers.; -Cutișului
 VÁLEA
(19) - v. Ca/íf; -Dánéiului „izvorăște din Dealu
Danciului” I (109) - Danciu, n. pers.; -Dăncii
„vine de la pădurea Camărului, se varsă-n Valea
Pustii, vine pe Dancea în jos" I (240) - v. Dancea;
-Dărăbânului (134, 137) - v. Dărăbanu;
— Dâmbuiâțului (114) — v. Dâmbuiețu; ~ Dancului
„vale, vine de la Dânc, se varsă în Valea Almașului”
I (30); „un părău care vine de la Dânc” I (33) -
Dâncu, sat în CJ; — Dealului „vale printre două
dealuri” I, II (91) - v. Dealu-, ~ de la Fogădâuă (72)
- v. Fântânele; -de Obârșâi sau - Obârșii ului
„vale saci, numa când ploaie vine apă” 1, „părău cu
gropi, cu ieruri, vine printre Dos și Obârșei” II (272)
- v. Obârșeiu; ~ de pe Râturi „vale, îs niște râturi în
jur, niște băltării, vine prin sat” I, II (136) - v. Râtu-,
~ Desăgâilor „vine de la Ponița, trece pe la Desăgei
și se varsă în Someș” III (139) - v. Desăgei-,
-Diăcului (153; 159) -Diacu, spm.; - din Jos (85;
126); -din Mijloc „părău fără apă, loc mai larg,
deschis, între două dealuri” I (49); - din Sus (85;
282); - din Șisu Bérű (11) - v. Șesu; - Dobăii (199)
- Dobaia, n. pers.; -Dobrocinii sau -Drobocinii
(102; 103) - v. Dobrocina', -Dolhénilor (117) -
v. Dolheni; - Dólului vale și uliță (65) - v. Dolu-,
— Domninului (172, 174, 175) - v. Dornnin;
- Dosului (109) - v. Dosu; -Drâcului „o vale între
dealuri; de la un loc îi zice Valea Cheudului”
1(156); -Drâgului (57, 70, 71) - v. Dragu;
— Drăgoșiștilor (6) - n. grup drăgoșești < Dragoș,
n. fam.; -Drăgușoâiii (25) - Drăgușoaia, spm.
<Drăguș, n. pers.; -Dreâptă „îi pe mâna dreaptă
cum meri la Păduriș” II (62); -Drighiului (253,
256) - v. Drighiu; - Dródului „nu-i vale, numai un
părău” II (83); - Drúii (2) - v. Druia; - Dumbrăvii
(94; 120) - v. Dumbrava; - după Grădini „vale cu
apă, tufișuri, aproape de sat" II (153) - v. Grădina;
- Fâgului „o fânață între două dealuri, nu curge apă
pe ea; au fost fagi acolo” 1 (207) - v. Fag;
-Făgetului (9; 157) - v. Făgetu; — Fălctîșii (107,
108) - v. Fălcușa; - Fânâțelor (29; 178) - v. Fânafu;
- Fântânii (54; 94; 115) - v. Fântâna; -Fântâniții
(158) - v. Fântâni/a; -Fârșoârelor „pantă de sub
pădure; pe acolo se trag lemnele de la pădure” 1 (53)
- v. Fârșor, Féricii „o vale vine de la Fericea,
merge în Cheud” II (155); „o vale, vine din hotaru
Fericii, se varsă în Vale” III (156) - V. Ferigă;
- Fetind iii sau - Satului (4); - Fetindiii sau - Săcă
(5) - v. Fetindia; - Fețiții (82) - Fefi/a, prob. n. pers.;
- Fildului [h’Ilduluj] (282, 283, 284) - v. Fildu;
— Firézului „poate oarecând să fi fostă firez de tăiat
scânduri” I (150); - Flórii „pădure de gorun, se fac
flori primăvara” III (219); -Fundăturii „o vale
mare prin pădure” IV, V (142) - v. Fundătura;
-Garabóului sau -Sâtului (288) - V. Garabou;
- Gardului „vine din pădure, curge prin sat și se
varsă în Valea Caselor, intră prin grădini, printre
garduri” I (157) - v. Gardu; - Gălpâii „părău care
vine de la Gălpâia și se varsă în Valea Almașului"
335
VÁLEA
I (54); „teren cam în pantă, ca o albie; îi miezunie cu
Gălpâia” I (61) - v. Gălpâia; -Gârbii (247) —
v. Gârba; -Gárbóului (53, 143) - v. Gârbou;
-Gaștii „vale prin sat, umblă gâștele pe-acolo”
I (215); - Ghénii „pășune, ține de Poduri, n-are apă”
I (94) — Ghena, prob. n. pers.; - Glódului „vale,
fânaț și arabil, este și părău pe ea” I (67); „curge
spre satul Glod” III (104) - v. Glod; -Gorónilor
„pământ drept; a fost în apropiere pădure de goroni”
II (56); „nu-i vale, îi numai părău” III (82); „îi
formată din ploi” III (138) - v. Gorun; - Grădiștii
(148) - v. Grădiștea; -Grăurilor sau -Giimbii
(288) - v.Gumba; -Grebânului (283) — v.
Greabănu; — Gréblii (76); — Grindului „pășune, o
vale, vine de pe Osoi, trece prin capu satului și se
varsă în Someș” 1 (140) - v. Grindu; -Grópii
(249); -Gropii Mari „se formează aproape din
vârvu Meseșului, din Fântâna de su Vârv” I (6) - v.
Groapa; -Groșilor (13; 21); „e pădure, sânt lemne
mari” III (156) - v. Gros; - Grózii (97; 112; 116) -
v. Groza; — Gúmbii (289) - v. Gumba; — Gurițelor
„o vale mare, vine de la Poiana în Guruieț” I (125) -
v. Gruiețu; -Hanoșii „o vale și pășune, vine din
hotaru Poniții, se duce prin Traniș pe Hanoșa”
1(157) - v. Hanoșa; -Hăbădicului (137) - v.
Hăbădicu; -Hiitúrilor sau (mai sus) - Cârlii (142)
- v. Hâitura; -Hodobănii I, III sau (mai sus)
- Viilor III (158) - v. Hodobana, Via; - Horjăștilor
(54) - n. grup horjești < Horja, n. pers.; - Hornóiului
(142) - v. Homoiu; -Hotărului „un părău între
păduri” 1, „o mere linia de hotar, s-o despărțit de
Chelința” III (156) - v. Hotaru; - Hrăii (139; 140;
143; 146; 147) - Hraia, prob. n. pere.; -Huiții
= Părău Huiții; - Huséniului „valea care vine de la
Huseni, se varsă în Crasna” III (216) — v. Huseni;
- Huzmezăului „vale cu apă și drum, duce la Valea
Lungă” 1 (87) - v. Valea Lungă; - Iazului (265;
267; 269) - v. Iaz; -lecubulii (156) - v. lecubula;
- lipii „vale, are izvoru din dealurile de la Valea
Hrănii și Valea Loznii, intră în Iapa, apoi Ia Rus, se
varsă în Someș” I (93) - v. Fântânele; - lertășului
„vine din Meseș, trece prin Iertaș, și se vareă-n
Valea Zălaului” II (1); „o pășune, e și vale, se varsă
în Valea Socelului când plouă” II (158) - v. Iertașu;
-Henzélii „o vale, izvorăște din Ilenzea, curge în
Someș” I, II (111) - v. Ilenzaua; ~ Imoâsă „vine de
pe hotar, de la Vima Mare” I (115); -Inii (116) -
Inea, prob. n. pers.; -Isoăie sau - Isoáii I sau - li
Isoáie II „părănaș" I, „părău cu pădure” II (101) -
Isoaie, por.; - Izbúcului cel Măre „izvorăște de la
Izbuc și se unește cu Părău Măguricii, formându-se
Toplița” I (275) - V. Izbuc; ~ Izvórului [*] sau - de
la Izvór II „vale, vine de la Izvor, se varsă în
Someș” II (139) - v. Izvor, ~ înhâftă „o vale largă,
pășune; în fundu văii a fost înhâită bugăt” I (128);
- Jebúcului „izvorăște de la Jebuc, se varsă în Valea
Sfărașului” II (23) - v. Jebucu; ~ Jgheâbului „vine
din pădurea de sus” 111 (114); - Jugrâștului (142) -
VÁLEA
v. Jugastru; -Jurchénii = Jurcheána; -Jurcoáii
(154) — Jurcoaia, spm. <Jurcă, n. fám.; -Lácului
„pantă sus către pădure și jos îi șes, rât; a fost lac
acolo oarecând” I (228), „nu-i apă curgătoare, locu-i
tot cosalău; a fost acolo-n pădure un tău, s-a tras și
locu s-a molit” I, „coaste vecină cu Râturile,
fâneață” II (229) - v. Lacu; - la Tog (164) - v.
Togu-, -Lâzului „începe din Bercu Almașului” I
(15); „curge dinspre Baba, se varsă în Vale” n
(104); „vale mare, îi pășune multă, cură de la lazu
ăla în jos” II (122); - Laz Sâvuli (108); - Lăzurilor
II sau - de Lázuri I „vale, izvorăște din pădure, se
varsă în Valea Cerișii” 1 (257) — v. Lazu-,
— Lăzărucului (109) — Lăzăruc, dim. <Lazăr,
n. fam.; — Lemnlului „o vale, izvorăște de la Toplița,
trece pe marginea Lemniului și intră în hotarul
Letchii, se varsă în Someș” II (129) - v. Lemniu;
— Leordfșului (123) - v. Leordișu; — Lâșenții (222,
223) — v. Leșențea; - Lășului „pădure pe Vale” II
(124); „o vale lungă, izvorăște dintr-un deal de la
Rus, trece printre căși și se varsă în Someș” I (127)
— Leș, n. pers.; — Leurdâriului (11) - v. Leurdariu;
- Liordișuli (82) - v. Leordișu; ~ Lișlii „curge către
Lișiua, fănaț” II, III (207) - v. Ilișua; - Liichii (116)
- Luca, n. pers.; - lui Alb „vale fără apă, loc arător”
I, B, III (44) -Alb, n. pers.; - li Bâloș (101, 103) -
Balaș, n. pers.; -lui Barb (50) - Barb, n. pers.;
— lui Bălcuș (28) - Bâlcuș, n. pers.; — lu Berețchi I
sau~lu Beréschi II (168) - Berețchi, n. pers.;~lui
B6ldiș „pădure, nu are apă, îi un loc mai lăsat două
dealuri” I (207) - Boldiș, n. pers.; - lui B6roș (199)
- Boroș, n. pers.; - lu Chemuț [femiiț] „o vale între
două stânci” II (130) - Chemuț, por.; - lu Dobréi „o
vale mai mare ca un părău, izvorăște din Izbucu Mic
și din Dealu Mare și. se varsă în Valea Șcheii și se
formează Barcău” I (275) - v. Dobreiu; — lu
Drâgotă (135) - Dragată, n. fam.; — lu Drăgâș
(152, 157) - Drăguș, n. pers.; - Iu Gâliș (95) -
Galiș, n. fam.; - li Geolgi „vale cu apă, izvorăște de
la Mănăstire și se varsă -n Valea Ortelecului; au fost
topile acolo, poate de aia-i zice” IV (45); -Iui
Gorgân sau - de la Gorgán I sau -Gorgânului [*]
(102) —v. Gorganu;~lu Ișpân (128) - Ișpan, spm.;
-lui Mációc (111, 116) - Măcioc, por.; -Iu
Nicoâră „vale fără apă, curge rar, este o fântână, o
baltă ca o scobitură” I (166) - v. Nicoară; - li Onău
(76) - Onău, n. pers.; ~ lu Palțău „o vălceauă, un
părău mai larg” I, II (85) - Palțău, prob, por.; - lu
Pătru (52, 54) - Petru, n. pers.; - li Pietriș „pe vale
e piatră slabă, albă, de mal" I (116) - v. Pietrișu;
-Iu R6toș (158) - Rotoș, por.; - Iu Tomiiț (158) -
Tomuț, n. fam.; - lui Vasalie I sau - li Vasâlfe (120)
- Vasâlie, pren.; - lu Zaharie (93) - Zaharie, n.
pers.; -Lúncii (11, 16) - v. Lunca; - Lângă „loc
drept; de la drum în sus îi coaste mare, arabil și vii,
îi lungă tare” I, „o vale printre dealuri, îi lungă” II
(53); „vale, se varsă în Valea Mare” I (115);
-Lúngii (125); -Lúnguli „izvorăște de la Fântâna
336
VÁLEA
de la Fag și de la losâpu Ilenii, se varsă în Valea
Craiului” I (128) - v. Lung; - Lupului „o vale mai
largă” I (25); „o fâșie de teren înclinat care intră în
pădure” I (49) - v. Lup; -Lupuții (11) - Lupuța,
prob. n. pers.; - Mâgului sau Părău Mâgului (232)
- v. Magu; - Majăruli „vine de la pădure, iese între
Bănișor și Pecei, se varsă în Vale” I (278) - v.
Majaru; - Mâlului (55; 109; 273, 277) - v. Malu;
-Mânii (155) - Manea, n. fam.; - Mâotii (100) - v.
Maota; -Mâre (39; 52; 96; 97; 109; 149; 156; 232;
241; 261; 262; 287); - Măre =Mărcâia; - Mâre
sau -Ortâlecului (186) - V. Ortelec; -Marlchii
(153) - Marica, pren.; -Mârinului (215) -
v. Marin; — Martómbii (23) - Martomba, prob,
n. pers.; - Măgurii „vale, cură din Măgura, de la
Poderei încolo, se varsă în Valea Arinului” [•] (93);
-Mălădiei „e în hotar cu Mălădia, se varsă în
Crasna” I (236) - v. Mălădia; -Mălciului (142) -
Mălciu, prob. n. pers.; - Mălinilor „vale ce vine de
la Măleni” I (115) - v. Măleni; - Mănăstirii (96,
97) - v. Mănăstirea; — Mărcinilor sau - Socâlului
„o vale, n-are izvor, vine de la Socel în Vale; au avut
pământ mărcenii” I (158) - n. grop mărceni
< Merce, n. fam.; v. și Socelu; - Mărului „vine din
Fața Mărului” III (86); „loc în pantă, loc arabil” I
(92) - v. Măr, -Măzărlnii (118) - v. Măzărina;
-Mâții [mițî] (1, 4, 5, 188) - v. Mâță; -Mârelor
„izvorăște din pășune, din Băltoci, se varsă în
Bercioi” I, „fânaț” II (35) - v. Măr; - Mâseșului
„vale cu apă, are izvor în Meseș, se varsă la
Moigrad” II (1) - v. Meseșu; -Micâciuli (158) -
Micaciu, por.; -Mică „părău, se varsă în Valea
Mare” I, „îi mai mică decât cealaltă din dreapta” II
(243); „părău, îi o vale mică, curge numai așa din
mai multe izvoare” I (261); - Miârții [mfiirțî] (29) -
v. Mierța; -Miháiésíi [mnihhiésí] (11) - v.
Mihăiasa; - Mijlocéii „mai sânt văi și dincoace și
dincolo ș-apoi asta îi cam în mijloc” III (82); - Milii
[mâlli] (15) — Milea, n. fam.; — Miluânului (59) —
v. Miluani; -Mfnișului sau - Sátului sau - Luncii
(16) - v. Minișu, Sat, Lunca; - Mirșldului (184, 187)
- v. Mirșid; - Moâșii = Surupoâstele; - Mocirlii „o
văliță mică” I, „vale cu apă, vine de la Mocirla” II
(205) - v. Valea Pomilor, -Mâinii „trece prin
Moina cea Mică” I (122) - v. Moina; - Moloâsă II,
III sau - cea Moloâsă „e cu mol valea aia, se varsă
la Gâlgău” I (110) - v. Molosu; -Mórchii (57) -
Morca, n. pers.; -Mórii (4, 5; 24; 50; 75, 81; 101)
- v. Moară; - Mosâiâștilor (257) - n. grup
mosăiești < Moisa, n. fam.; - Moșincătâștilor (257)
- n. grup moșincătești <Moșincat, n. fám.;
- Muncélu (245) - v. Muncelu; - Mutului „o vale
între două delurele, nu curge apă numai când plouă”
I, II (176) - Mutu, por.; - Nâdeșului (76) - Nadeș,
n. pers.; -Nâdișului (92) - v. Nadiș; -Năduli „o
pantă, îi curmezișă între Runc și pășunea Bebenilor”
I, II (132), „izvorăște din coastă, de sub Poiana
Bârsoaii, se bagă într-un hârtop pe sub pământ și
VÂLEA
iese la Cuciulat, ia Ciumpa; o fi fost cândva nadă,
nădăt, trestie” I (138); -Nănoâii (142) - Nănoaia,
spm. <Nonu, hip. <Ion, pren; -Năprăzii „vale,
face hotar cu Năpradea” II (137), „vale, izvorăște
din hotarul Cozlii și a Văii Rele, trece prin hotaru
Năprăzii și apoi prin hotaru nostru la Someș” I (156)
- v. Năpradea', -Năzii „se formează din Părău
Dealului Curat și Părău de la Ciungi și se varsă-n
Valea Minișului, trece chiar prin Nadă” I (16) -
v. Nada; - Négrii sau Dósu Négrii „uliță” I (9) -
v. Neagra; ~ Noțigului „părău, vine din hotaru
Noțigului și se varsă în Vale” III (174) - v. Noțig,
~N6uă (133; 204); -Nuiélelor „un fund, se bagă
până în pășune; nu este apă, nici părău, îi numa o
groapă” II (64); - Oalelor „cum curge apa, o scobit
în piatră și-i așa ca ș-o oală” I (257); ~ Oășii „loc
drept între două dealuri” I (50) - v. Oașa;
-Ocoâlelor „pe timpuri au șezut boii și au avut
ocoale” I (109); „o toloacă mai largă, se strânge apa
din ploi; a fost pământ domnesc și-o avut ocoale
pentru vite” I (138), „erau ocoale de țineau marhăle
în ocol la merezuș” II (141) - v. Ocolu;
-Odomirései (279) - v. Odomireasa; -Odrăguli
„vale, fânaț, vine la Drag” I (71); -Ogruțului „vale
cu apă, izvorăște din Dealu Ogruțului” I (57),
„izvorăște de la Ogruț și se varsă-n Valea
Almașului” II (59), „este un părău pe ea: III (70) -
v. Ugrupiu; -Oidăhăzii I sau -Hoidăhăzii sau
- Voivodénilor II (70) - v. Hoidăhaza; — Oiții (97)
- v. Oi;a; -Olteânului (97) - Oltean, n. pers.;
-Ortélecului (45) - v. Ortelec; -Osóiului „vale
către satu Osoi” I (76) - Osoi, sat în CJ; - Osóiului
sau - Llsuiélului „pășune și arabil și pustii; valea
vine din Dealu Poniții” I (159) - v. Osoiu, Osoielu;
-Oșchenii [oșt'dni] (275, 279) - v. Oșcheana;
~ Oșânii I, [*] sau -Ușinii IV (118), — Oșânii I sau
- Ușenii II (122); - Paielor „pe timpuri oamenii își
adunau acolo grâu, tot timpul erau paie acolo” II
(63) - v. Pai; -Părului (1; 78, 81) - v. Păru;
— Păușii (9, 41) - v. Păușa; -Pfirloăgelor
[pîrlpjelor] „se trage de la Pârloage” I (81) -
v. Pârlog; - Pénii (118, 122) - Penea, n. fam.;
- Pârilor „vale și teren arabil” I (230) - v. Păru;
- Perinâtului „așa-i zice la Valea Mosâieștilor
acolo în pădure” I (257); -Peringării „vine din
Deal și trece pe lângă poiana Peringări” 1 (152) -
v. Peringări; — peste Deâlului „e un izvor în Fundu
Dealului, vine prin sat și se varsă în Someș” II (160)
- v. Dealu; - Piștilor (264, 271); - Pișterii „îi un
fel de braniște, o așezătură mai jos ca satu” II, „o
vale sacă, îi între două costi afunde” III (133); „iese
dintr-un cotron, o havrănă de piatră, o hudă pe sub
pământ” I (138); „se varsă în Valea Fildului” I (284)
- v. Peștera; - Peștirilelor (117) - v. Peștirea;
-Petrindului (28, 33) - v. Petrindu; -Petrușii
(142) - Petrușa, n. pers.; - Pietricélelor
[pfetriCélelor] „pădure” (120); -Pietricélii (118,
122); - Pietricélii I, [*) sau -Chirobénilor [*] (93)
337
VÂLEA
- v. Pietriceaua; - Piétrii „părău și terenu din jur,
arabil; este piatră bugătă” I (47) - v. Piatra;
- Pietroâsă „a fost tot piatră pe ea, teren pietros” [*]
(102); -Piningăriții I, [**•] sau -Peningăriții [♦*]
(139) - Peningărifa, prob. n. pers.; — Pițâii (152,
153) - Pifâi, n. pers.; — Pléschii sau -Crăznii
„izvorăște din Meseș, vine din Plesca, se varsă în
Tisa” IV (289) -v. Plesca; - Plâșii (107, 108, 109;
157, 158; 207) - v. Pleșa; -Plópului (173) - v.
Plopu; ~ Poderéilor „vale, izvorăște din Poderei, un
deal întins, vine în sat și mere în Someș” I (139) - v.
Podereiu; - Pódului „teren arabil și fânaț, mai jos,
p-îngă drum” I (44); „izvorăște din Tăurele, face
mejdă între Zalha și Ciureni și se varsă-n Vale; este
un pod peste vale” I (86); „vale cu apă adâncă, se
varsă în Someș” I (153); - Pódului sau (mai sus)
-Costițelor „vine de pe hotar, de la Blidari” II
(157) - v. Podu2; -Pódurilor sau -Șirișului sau
- Rapilor (70) - v. Podu2, Șiriș, Râpa; - Poduțului
(139) - v. Podufu2: — Pogórului „vine de la Pogor și
se varsă în Someș” III (139) - v. Pogoru; - Póicului
(21) - v. Póicu; -Poiénilor (46; 92; 175) - v.
Poiana; -Póiului (281) - v. Poiu; -Pómátului
„uliță” I (48) - v. Pomătu; -Ponoratii (123) - v.
Ponorâtu; ~ Ponórului „se vâră în pământ printre
stani și iese la Cheiu Poienii” I (110) - v. Ponoru;
-Pópii (61; 259; 261; 283 , 284); -Pórcilor I sau
-Pórciuli II (94); -Pórcilor (166); -Pórcului
(107, 109; 155; 176); -Prihódului „izvor cu apă
bună" II (113) - v. Prihodu; -Priii „vale mare cu
apă curgătoare, izvorăște din Măgura Priii” II (281)
- v. Pria; - Prunilor (15) - v. Prun; - Puiului „o
intrare între două dealuri; se zice că ar fi găsit acolo
ceva pui de căprioară” I, „vale, îi fără apă, cosalău”
V (207); - Purcărețului (134, 137) - v. Purcărep,
-Pústii (41; 72; 138; 240) - v. Pusta; -Pușchii
(138, 141) - Pușca, n. fam.; -Răcoșului II sau
- PIApișului [»] (258) - v. Racâș; -Râgului (11,
289) - v. Ragu; - Ratovéghiului [ratovéd'uluj]
(215, 268); -Ratovéi (265) - v. Ratovei;
- Răchișării (4) - v. Răchișoara; ~ Răchițilii „este
un izvor puternic; au fost tot răchiți înainte și
mlaștini” I (10) - v. Răchilea; -Răchiții (94; 275);
-Răchiților (91) - v. Răchită; -Răstolțului (15,
41) - v. Răstolp, ~ Răstdlțului I, II sau - Pústii [*]
(40) - v. Răstolfu Deșert-, - Rătușilelor „o vale,
merge în Vădurele” III (135) - v. Rătușel; ~ Răvoâii
I, II, III sau -Mânii [’*] (155) - v. Răvoia;
-Râmâții (231) - Remefi, sat în MM;” -Rânșdrului
(281) - v. Rânșor, -Rápilor (70; 109) - v. Râpa;
- Râșnicârului „o vale, vine de la Poienița” [♦♦]
(139) - v. Râșniceru; - Râșnițilului „vale și cu
pământu din jur, acolo sus către Ponița îi piatră de
râșniță” I (138); -Râtului (21; 232); -Râtului
Petriș0r (4); -Râturilor (166); -Râturilor sau
Șisu Râturilor (229) - v. Râtu; ~ Rea (47; 56; 99,
100; 131; 149); - Récii [răfii] (175; 191) - v. Recea;
-Rogoâzelor (184) - v. Rogozu; -Romnișdrii sau
VÁLEA
-Cuptoárelor „ciumănașii îi zic” I sau -Lázului
sau - Ușânii II „sânt porțiuni ale aceleiași văi ce se
varsă în Someș” II (122) - v. Romnișoara; -Râșie
„îi așa, un lărguș, o albie” I (61); „îi apă ruginoasă”
II (125); „un părău, vine de la pădure; când plouă îi
roșie apa” II (150); „o vălicică, vine de la pădure;
când vine mare îi mai roșie” I (155), „îi țărmurele
roșu, ajegos” II (158); „o poiană, o vale, cură apă
roșie” I, II (161); „îi pământu cam roșu și cură apa
roșie” III (173), „un părău, dar numa când plouă; îi
pământ roșu” I, II (176), „o poiană prin pădure, îi
pământul roșu pe-acolo” V (177); - Râvinii „o vale,
vine de la Tău Rovinii” III (136) - v. Rovina-,
- Ruginii „îi pământ argilos pe unde trece” I (158) -
v. Rugină-, -Ruginoasă (142); -Ruginoâsii
[rujinpsî] (31) - v. Ruginoasa; -Râncului (109;
116; 165) - v. Runcu; ~ Rupturii „îi pământ de mal
și fuge pământu de deasupra ca pe un jilip” II (279)
— v. Ruptura; ~ Râsului (95) - v. Rus; - Sacalașului
„vale, izvorăște din Dosu Sacalâșului” I (240) - v.
Sacalășu;- Săcă (37, 39; 44; 77, 80; 119, 121; 124,
126, 130, 131, 132, 135; 186; 254; 259; 265, 266;
272, 273; 279, 280); -Sălcilor (73) - v. Salcie;
-Santâului (199) - Santău, n. pers.; -Sarcăului
„un firicel de apă cuprins între Dosu Sarcăului și
Fața Sarcăului” I, 11 (213) - Sarcău, sat în BH;
— Sătului (7; 10; 16; 25; 63; 71; 73; 82; 95; 114;
159; 165; 176; 288; 289); - Sătului sau - Steiului
(209) - v. Sat, Sici; — Sătului sau - Șimfșnii (96) -
v. Sat, Șimișna; - Sătului sau -Vădurâlelor (158)
- v. Sat, Vădurele; -Sătului = Părău Sătului;
— Săcărului „un fel de vâlcea” I (120) - Săcaru, n.
pers.; -Sălăjului (165, 168, 169, 177, 182, 190) -
v. Sălaju; - Sălășcâții (73) — Sălășcufa, prob,
n. pers.; -Sărătârii (108) - v. Sărătura; -Sării
„vale, izvorăște dinspre Dealu Sării” IV (217);
- Sâgului „o vale, vine de la Sâg, se unește cu Valea
Maluli” 1 (227) - v. Sâg; -Sâncrăiului „izvorăște
de la Sâncrai, se varsă în Valea Almașului” IV (68),
„pe mijlocu satului” I (69) - v. Sâncraiu Almașului;
- Sángeórzului (11) - v. Sângeorgiu de Meseș;
- Sângerfșului (109) - v. Sângerișu; -Sânmihelului
(34) - v. Sănmihelu; -Sântămărlii „groapă, uliță” I
(9), „un părău, vine de la Bercea” I (34), „vine din
hotar” I (36), „o vălicică” I (40) - v. Sântă Măria;
-Sârbilor „vale, se arădește din sus de satu Sârbi”
III (271), „care curge prin sat, mere până-n Sâg” I
(274) - v. Sârbi; — Scântărului „vale, izvorăște de
la Făget, trece pe lângă Mănăstire și se varsă în
Someș” I (139); -Scoărții „pantă, teren arabil, a
fost pădure” I (47); -Scroăfii (128); -Scârtă
(136);-Secăturii [săcături] (77, 80; 112, 118; 279);
-Secătârii sau Părău Secătârii (109) - v.
Secătura; - Sfântă (287); — Steiului (204, 206, 208)
- v. Sici; - Steiului = Bătfa; — Sighétului „vale mai
largă, n-are apă numai când plouă” I (229) -
v.Sighetu Silvaniei; — Silvașului „părău și teren
arabil” IV (214) - v. Silvașu; - Sinésii [sîââsi] (21)
338
VÁLEA
- v. Ineasa; ~ Sfrișului „un părău mic care vine din
Siriș” I, II (29) - v. Sirișu; -Slămului „părăuaș” I
(284) - Slamu, prob. n. pers.; -Slătinii „o vale, e
mlăștinoasă” I (158) - v. Slatina; -Solomânului
(207) - Soloman, n. pers.; - Solânii sau - Broăștii
(85); -Solânii (147) — v. Solona; -Sâmoșei (233,
235) — v. Somoșea; ~ Sârbilor [sórd'ilor] (115) - v.
Sorbu; -Spălnâșului =Spălnâșu; -Stângă „o
vălicică ca un părău, izvorăște de la Strâmba și se
varsă în Valea Dreaptă” II (62); — Stanii „vine de la
Stâna, din sat, de la Bulbuc” II (38) - v. Stâna;
-Stârciului (286, 289) - v. Stârciu; -Stejărului
(149) - v. Stejaru; -Stirvinii „o vălicică, vin apele
de pe dealu ala, de pe Stirvina” I (267) - v. Stirvina;
-Stobârului (31) - v. Stoboru; -Stoguțului „o
gropișoară mai mică, nu are apă” I, „vale, a fost o
fântână; un om a făcut stog de grâu acolo” [*] (34);
-Strâmbii [strîmbd'i] (60, 62) - v. Păduriș;
-Strâmtârii „e strâmbă și curbată” 1 (98) - v.
Strâmtura; -Stupătârii „izvorăște de la Fântâna
Socilor și se varsă-n Valea Șanțului” I (10) - v.
Stupătoarea; - Stupind [stupfini] sau - Colnicului
„vale, o așezătură, n-are izvor, trece prin Colnic; pe
deal îs multe conopiștirițe pentru pești, îs dese ca
stupu, de-aia i-a zis așa la loc” III (142) - v.
Stupina, Colnicu; -Surducului „se formează din
Valea Cristolțului și Valea Solonii, trece prin sat și
se varsă în Someș” I (143) - v. Surduc; -Șânțului
(10) - v. Șanțu; -Șchâii (274, 275) - v. Șcheaua;
- Șândrii (168) - Șendrea, n. pers.; -Șeredeiului
(288) - v. Șeredeiu; -Șeredinchii „vine din
pădurile șeredanilor, se varsă în Valea Crăsnii” Ii,
III, „izvorăște din Meseș, de la Șeredei” IV (289) -
v. Șeredeiu; - Șâsii „un pârău, vine de sub Curpeni,
iese pe la Șasa și intră în Vale” I, II (85); „izvorăște
din Cujlen, se varsă în Valea lazului” I (264), „un
părău mai mare, izvorăște din Hută, se varsă în
Valea lazului” (269) - v. Șasa; -Șâsului (123);
-Șâsului sau (mai sus) -lui (Jrsăn III (138) -
Ursan, n. fam.; - Șișurilor „pădure; îs șesuri acolo
în vârvu dealului” I (53); „vine pe sub Șesuri” 1
(284) - v. Șesu; -Șimișnii (93) - V. Șimișna;
-Șimâșului III sau -Șoimâșului 1, II „vine de la
Șoimuș, se varsă în Someș; noi la sat îi zicem
Șitnoș” III (173) sau -Șoimușului „o vale, vine de
la Șoimuș, îi mejdie cu Someș-Odorhei, se varsă în
Someș” II, „vine din sus, de pe deal, se varsă în
Someș” III (150) - v. Șoimuș; -Șindilelor „o vale,
vine de la Poniță, din pădure” I (118) - v. Șindila;
-Șolomânului (75) - v. Solomon; -Știubâiului
(118) - v. Știubeiu; — Șumălului (241) - v. Șumal;
-Șurilor „vale, când plouă cură în Valea Viilor" II
(158) - v. Șură; - Șutăii „izvorăște din pădure, din
Fundu Șutăii” V (177) - v. Șutaia; -Tărcii (21) -
v. Torcea; -Tămoșinâsii (109) - Tămoșineasa,
prob. n. pers.; -Tăului (225; 235) - v. Tău;
-Târgului „vine dinspre Pruni, se varsă în Valea
Satului” I, „se varsă în Valea Mare la Olpret, acolo
 VÁLEA
VÁLEA

era târgul” II (96) — v. Tárgu; — Teáscului „o — Burtúcilor” III, IV (158) — v. Vireu, Burtuca;
văliuță, vine din Faioș, se varsă la Cheud; a fost o -Vițeilor „vale, vine apă pe ea numai când plouă;
morișcă acolo pe Valea Dracului, în hotaru acolo s-au crescut viței oarecând, acolo au pășunat”
Cheudului” I (155), „venea apa cu șuștuluc de I, II (29); - Vlădisii „o depresiune pe care curge un
pământ, un bulgăre de-1 puteai pune pe grapă, pe părău” III (100) - v. Vlădeasa; - Vóinii „vale lungă
teasc” III (156); -Tâșii „loc arabil și cu pruni, e o ce mere la Fildu de Jos” I, III (283) - v. Voina;
fântână acolo” I (131) — 7eșa, n. pers.; — Tești0rii -Voivodésii [víivodési] „or fost la noi de-a
[t'eșt'dri] „vale cu apă tot timpu, izvorăște de la Voivodului” I (21) - Voivodeasa, spm. < Voivodu,
Teștioara, de pe Roată, se varsă-n Valea Solonii” I n. pers.; - Vrăniței „o poiană mare, îngustată la un
(146) - v. Teștioara; -Tișului „pantă, loc arabil” I capăt” I, II, III (43) — v. Vranița; — Zălăului (1, 5,
(44) - subst teș „pantă, loc teșit” I (44); - Tilincii 188, 202, 205) - v. Zalău; - Zálhii III sau - Zálii I
(228) — v. Tilinca; ~ Tireácului [t'irgăculuj] „pantă, „vine de la Zalha, se varsă în Valea Solonii, pe
nu mare, loc arabil, este ș-un părău” I (53) - v. deasupra îi pădure” III (82), - Zálhii „se formează
Tireacu; — Tișii [t'iși] „o vale, vine de la Calna, se din hotaru Zalhii, din mai multe păraie” III (86) - v.
varsă în Valea Mare” II (96) - v. Tisa; Zalha; — Zánicélului (232) - v. Zănicelu; - Zăpăzii
- Titireăgului (75) - Titireagu, prob. n. pers.; Bóului „arabil” I (70) -v. Zăpodea; -Zglcămânului
-Toâdii (175; 287) - Toade, por.; -Tómii (207) - (283)- v. Zgleamănu; -Zugăuli (121) —v. Zugău.
Torna, n. pers.; -Tomuții (107) - Tomufa, n. pers.; De la Văle-n Sus (185); Dincoâce de Văle „loc
- Tdpliții „vine din Toplița, se unește cu Valea de la arător, din capătu satului și până la hotaru Crăsnii” I
Izvor, merg în Someș” III (133) - v. Toplița; (278); Dincólo de Vâle „loc arător, între Dealu Lat
~ Tóutului (61) - Tout, n. pers.; - Tréstiii (61) - v. și păraie” I (278); După Vâle „loc dincolo de vale”
Trestia; -Tréznii [trăziîi] „o vale, vine de la II (99); „loc mai mult plan” IV (113); „loc dincolo
Treznea în Valea Agrijului, șes” II (37) - v. de un părău” I, „teren cu o șa" II (114); „cosalău pe
Treznea; -Tușii (271, 289) - v. Tusa; -Tușii sau lângă o vale” I (114); „pământ dincolo de Vale” II
Părău Țiganilor (275); -Țăudului „vale, merge (123); „pantă mare, îi peste Vale" I (145); „o parte
spre Țăud” II (17) - v. Țăudu; -Țicliului (37) - v. de sat” I, II (161); „loc arător la marginea satului;
Țicleu; -Țizerului (279) - v. Cizer, - Țiițu Márti uliță în sat” I (166); teren arător; e după valea care
III sau -Țuțu Mártii II „pădure, un părău aproape merge la Cehu" II (171); „pășune lângă pădure” HI
împădurit” III (114) - Țuțu Mártii, spm.; -Úliului (220); în Vâle „parte de sat" II (114); „un capăt de
„izvorăște din Culme și se varsă în Valea lazului” I sat” I (135); „loc mai drept, arător” I (137); „loc de
(264); - Ungurâșului „teren șes și un pic de pantă, șes” II (167); „loc mai adâncit, dar larg” I (215); în
este ș-un părău acolo” 1 (61) - v. Românași; Vâle la Cruce (118); în Vâle la Iciiț „un ic de
-Úngurului (11; 25; 60, 75, 80; 263); -Úrdii „o pădure, acolo se termină Picioru Ursului” II (124) -
vale pe care pășteau oi, mai demult a fost a v. Icuțu; La Vâle „pășune de vite lângă Valea
boierilor” I (172); - Úrdii sau (când intră în sat) Morii” I (24); „loc drept, teren arabil lângă Valea
-Măre (161); -Ursoâii „o vale între două dealuri, Almașului” I (52); „șes, din jos de sat până-n Vale”
se varsă-n Valea lepi!” II (93); - Ursóiului (232) - III (58); „fânaț și arabil, curge un părău acolo” II
v. Osoiu; -Úrsului (52; 117; 153) - v. Ursu; (130); „arător și cosalău pe lângă Vale” I, „parte de
- Urșinii „vale ce vine din Valea Cuptoarelor, e sat” III (133); „un dărab de sat pe lângă vale” III
într-un fund de pădure” III (118) - Urșeana, prob, (136); P-îngă Vâle „uliță pe lângă Valea Almașului”
n. pers.;-Vâcii (21; 173);- Vácilor (82)-v. Vaca; I (65); Pe după Vále I sau în Coâstă după Vâle III
-Vărului (118, 120, 122; 257, 258) - v. Var; (108); Piste Vâle parte de sat, uliță (7; 54; 130; 136;
- Văcârului „vale, înainte ieșea văcaru cu vitele” II, 148; 174); „partea de dincolo de Valea Agrijului” II
„o parte de sat” I (95); -Vădățului (155) - v. (12); „șes, teren arabil” III (38); „șes și deal pe lângă
Vădufu; - Vălciii =Părău Vilcéii; -Válcélelor „o Valea Ortelecului” IV (45); „șes, de partea stângă a
vale, izvorăște de la Valea Jugraștului” IV (142); Văii” I, II (46); „loc între Vale și ștrec” VI (98);
„teren dincolo de Valea Măzărinii" IV (118); „o
- Vălcilii „vale, vine în Someș” III (139) - v.
tarla mai mare, îi dincolo de Valea Sacă” I (119); „o
Vâlceaua; -Vărâticului (149) - v. Văratica;
ulicioară” II (125); „șes, arător; cândva a fost
- Văruli (120) - Văru, n. pers.; - Véche (133; 204);
dincolo de vale, apoi s-a mutat apa, dar tot așa i-a
-Veréului =Veréu; - Vervéghiului „vale cu apă
rămas numele” I (129); „șes pe Valea Năprăzii” I
putină care vine din Verveghi” I, „numai când sânt
(156); Peste Vále III sau Peste Vále în Bórte I, II
ploi are apă" II (178) - v. Verveghiu; -Vidrei „o
(173); Peste Vâle sau Vălinii „parte de sat, câteva
vălicică între două dealuri” II (234) - v. Vidia;
case dincolo de Valea Agrijului” I (40); Peste Vălea
-Viezuníii [d’ézuníii] „o vale între păduri, sânt
Oșchinii „loc mai drept, fânaț și pădure” I (275);
ponoare acolo” II (130) — v. Viezunie; - Viilor „o
Peste Vălea Săcă loc neted, arător" II (279); Pe su
groapă mare, arabi! și pășune, cândva au fost și vii I
Văle sau Úlifa Mórilor „uliță, mai demult au fost
(33); „o groapă, o vălcea; au fost vii cândva” I (34)
mori acolo” I, „parte de sat” II (68); Pe Văle „arabil
- v. Via; - Viréului [d'iréuuli] I, II sau (mai în sus)

339
VÁLEA CIURÉNILOR
și fănaț pe lângă Vale” I (2); „coastă mare și dincolo
și dincoace de vale” II (7); „arături pe lângă Valea
Satului” [*] (10); „arabil și cosalău pe lângă Vale” II
(27); „șes și de amândouă părțile îi deal” I (30);
parte de sat (34; 100; 111; 125; 140; 159; 174; 243;
260); „pământ arător pe lângă Vale” III (105);
„pământ pe lângă Vale” II (115); „un drum pe Vale
în sat” H (132); „o coastă” IV (148); „o vale între
două dâmburi” I, „sânt case lângă pădure” II (154);
„drum pe Vale” I (156) „pământ arabil la capătu
satului” II (165); „rât și cosalău” I (169); „pământ
arabil, loc deluros” II (179); „loc de rât, în Vale” I
(184); „șes pe lângă Valea Mare” II (186); „pământ
arabil” I (187); „o tarla pe pantă” I (199); „loc
deluros, pășune” II (258); Pe Vále = Moăra Bdții;
Pe Văle-n Jos parte de sat (86; 95); teren agricol
(87; 187; 191); Pe Văle-n Sus „tot pământu către
Valea Loznii” I (126); „uliță” II (144); Pe Vâle
= Pietroâsele; Pe Véle sau Vălenii „parte de sat” II
(39); Pe Vale la a Găzdăcății (146) - Găzdăcufa,
por.; Pe Vâle la Meri „e pe Valea Pleșii; aici s-au
mutat familiile de la Pruni, aici au avut bisericuță” I
(109).
V. și Capătu Văii, Cioroiu din Valea Podului,
Coasta Văii Cheiului, Coasta Văii Lupului, Coastele
Văii, Crucile Văii, Dâmbu Dâmbu Văii Răchifii,
Dealu Văii, Digu Dosu Valii, Dosu Valii lui
Pătru, Dosu Văii Agrijului, Dosu Văii Besericii,
Dosu Văii Dumbrăvii, Dosu Văii Fântânii, Dosu
Văii Merelor, Dosu Văii Ogruțului, Dosu Văii Rele,
Dosu Văii Treznii, Drumu către Vale, Drumu de la
Valea Pietrii, Drumu de la Valea Plopului, Drumu
de la Valea Scoarții, Drumu de peste Vale, Drumu
la Fundu Văii, Drumu la Valea lui Barb, Drumu pe
Valea Fețifii, Drumu pe Valea Mierții, Drumu pe
Valea Mijlociii, Drumu Văii, După Sat la Vale, Fafa
Văii Besericii, Fafa Văii Ciumernii, Fafa Văii
Fânafelor, Fafa Văii Mari, Fața Văii Merelor, Fața
Văii Ogruțului, Fafa Văii Rele, Fafa Văii Treznii,
Fafa Văii Vițeilor, Fântâna de pe Valea Bocșifii,
~ din Valea Cocorii, ~ din Valea Morii, ~ din Valea
Pietrii, ~ din Valea Sacă, ~ din Valea Ungurașului,
~ din Valea Ungurului, ~ din Valea Zalii, ~ Văii
Cheiului, Fețele Văii Lungi, Fundu Văii, Fundu Văii
Corbului, Fundu Văii Dumbrăvii, Fundu Văii
Fântânii, Fundu Văii Gurefelor, Fundu Văii
Lăzărucului, Fundu Văii Leșului, Fundu Văii lui
Pătru, Fundu Văii Lupului, Fundu Văii Merelor,
Fundu Văii Ogruțului, Fundu Văii Pleșii, Fundu
Văii Porcilor, Fundu Văii Tarcii, Fundu Văii
Varului, Furca Văii Cerbului, Gura Văii, Gura Văii
Crăiesii, Gura Văii lui Pătru, Gura Văii Lupului,
Gura Văii Pleșii, Gura Văii Porcului, Gura Văii
Runcului, Gura Văii Spălneșului, Hagău la Dâmbu
Văii, in Coastă după Vale, La Izvor în Vale, La
Poduf în Lazu Văii Fântânii, Lunca Văii
Almașului, Moara pe Vale, Pământu pe ~, Părău de
la Valea Gălpâii, Părău de la Valea Pietrii, Părău
de pe Valea Costii, Părău din Valea Burdii, Părău
340
VÁLEA PÓMILOR
din Valea Siciului, Părău după Vale, Părău la
Valea lui Barb, Părău Valii li Pătru, Părău Văii,
Părău Văii Lungi, Părău Văii Ogrufului, Pășunea
din Pășunea pe Vale-n Jos, Pășunea pe Vale-n
Sus, Pe Rât pe Vale, Podu de pe Valea Costii, Podu
de pe Valea Podului, Podu la Vale, Podu la Valea
Fânafelor, Podu peste Valea Almașului, Podu peste
Valea Surducului, Podu Valii, Podu Văii, Priznelu
Văii Rele, Râpa Văii Lupului, Râtu pe Vale în Jos,
Râtu de pe ~ în Sus, Râturile de pe Stănu de la
Tabla de la Valea Lupului, Temeteu de peste Vale,
Ulița către Ulița de pe ~, Ulița la Ulița pe
Ulița spre Ulița Văii, Ulița Văii Căsilor, Ulița
Văii Lungi, Ulița Văii Satului, Zăpodea de pe Vale.
Văile „îs mai multe văi între dealuri” II, III
„niște băltoci” V (207).
Văile Scurte „păraie mici, cu ponoare” II (141).
între Văi șes, teren arabil (6; 10; 13; 31; 33; 36;
38; 72; 75; 80; 96; 124; 126; 129; 133; 143; 151;
156; 158; 188; 191; 204; 259; 280); între Văi la
Mon (169); între Văi la Rátu Pălii (31); Printre
Văi „șes, între Valea Agrijului și Topilă” I (7);
Printre Văi sau Ulița pe din Sus (68).
V . și Ulicioara printre Văi.
- Din subst. vâle (pl. văi, văii) ‘apă curgătoare
mai mare ca un pârâu; albia unei ape curgătoare;
terenul din jurul unei văi’.
VÁLEA CIURÉNILOR sat, c. Zalha.
- Din top. Ciureni.
VÁLEA CRIST0LȚULUI, pop. Válea Vácilor,
cătun înglobat în satul Cristolf, c. Cristolț.
VÁLEA HRÁNEI, pop. Válea Hránii, Válea
Hireánului, Válea Hreánului, sat, c. Zalha', 1594
Lak, 1609 Thormapatak, alias Vyfalu, 1625
Hranapataka, 1635 Tormapataka alias
Haranapataka, 1750 Vale Hiranuluj, 1850 Válye
Hierányi, 1854 Tormapataka, Valea Hireánului
(Suciu, DILT).
Válea Hrănii „vale cu apă multă, pleacă din
fundu Văii Hrănii din sat și se varsă-n Someș la Rus;
drum” 1(87).
VÁLEA LÉȘULUI sat, c. Lozna.
VÁLEA LÓZNEI sat, c. Lozna; 1338 locus
Laznapataka (Suciu, DILT).
VÁLEA LÚNGÁ, pop. Husmezéu, Husmezău,
Huzmezău, sat, c. Zalha', 1322 Hozzmezeu, 1378
Huzyumezeu, 1511 Hozyw Mezeu, 1733 Hoszumező,
1760-1762 Hosszú Mező, 1850 Huszmezeu, 1854
Hosszumező, Husmezeu (Suciu, DILT).
V . și Dosu Huzmezăului, Valea
- Din subst. vale', top. magh. Hosszúmező
< hosszú ‘lung’ + mező ‘câmp, domeniu’.
VÁLEA MIJLOCIE cătun înglobat în satul
Cristolj, c. Cristolț.
VALEA PÓMILOR, pop. Mocirla, sat, c.
Șamșud', 1349 Mocsaly, 1452 Machala, 1750
Mocsolya, 1839 Motsarla, Motsila, 1850 Motsilla,
1854 Mocsolya, Mocila (Suciu, DILT).
V . și Valea Mocirlii.
 VÁLEA PURCÁRÉT
- Din subst. mocirlă ‘ioc mlăștinos, noroios’.
VÁLEA PURCĂREȚ cătun înglobat în satul
Ciureni, c. Zalha.
VÁLEA REA v. Vălișoara.
VÁLEA TÂULU1 cătun înglobat în satul
Giurtelecu Șimleului, c. Măeriște.
VÁLEA ÚNGURULUI v. Făgetu.
VÁLEA VÁCILOR v. Valea Cristolțului.
VALÉR v. Coasta.
VALÍCA v. Părău.
VANDRÓC v. Dealu, Groapa.
VÂNȚA v. Acaț.
VÁPA „pantă, nu-i așa mare, vie” III (286);
Vapóu „teren mai mult șes” 1 (3).
V. și Părău Vapoului.
- Din top. magh. Vápa < vapa ‘loc mai jos’.
VAR sat, or. Jibou; 1469 Ewrmezew, 1575
Eormezeo, 1733 Varul, 1837 Vâru, 1854 Őrmező,
Varul (Suciu, DILT).
Văru Măre „un dâmb într-o lăture, îi în sat, are
numai piatră albă” I (272); Văru Mic „un dâmb
micuj, are tot piatră albă” I (272).
V. și Dâmbu Varului, Dealu Drumu la Gura
~, Fată Fundu Văii ~, Gura Izvoru Lunca
Pădurea Pietriceaua ~, Prundu ~, Șesu Valea —.
- Din subst. var.
VÁRDEIU „loc deluros, cu multe rupturi” I,
„teren arabil în pantă” II (196).
VÁRDONU „părău, izvorăște de la pădurea
pășunii și se varsă în Gălășeni” IV (30).
V . și Părău Vardonului.
VARHÓDEA sau magh. [vârhod'o] „un deal, îs
zmidaiuri” I, „o putut să fie ceva cetate cândva” II
(244).
VARTICÉL v. Părău.
VÁRTICU „deal, arabil, pășune, pădure” I,
„sânt și case acolo” II (263).
- Din prob. n. pers. ~.
VASALÍE v. Valea.
VÁSI v. Dealu, Grădina, Poiana, Ulicioara.
VASÍLE v. Moara, Peștera.
VASILÎCA v. Moara.
VASILOÁIA v. Coasta, Fundu.
VÂȘAR v. Podu.
VÂȘCA v. Togu.
VAȘCAPÂU v. Poarta Sălajului.
VÂTRĂ. Vâtra Idșchii „o parte din Câmpu
Gropii Mari, unde-i locu drept; se văd urme de zid
din piatră și cărămizi” I (6) - loșca, pren.; - Sătului tăietură de pădure” I (137).
„unde-s căsile” III (61).
- Din subst vatră (pl. vetre) ‘locul pe care s-a
construit ceva; suprafața de teren pe care se află
satul’.
VAVILÓN v. Părău.
VĂCÂRU v. Dâmbu, Valea.
VĂCĂRÎȘTE v. Poiana.
VĂCĂRÎȚA v. Coasta.
VĂCÂROÂIA v. Dealu.
341
VĂLCEÂUA
VĂDIȘ0RU „cătun, sânt câteva case” I, „un
capăt de sat loc drept” II, „parte de sat” III (174).
V . și Ulița Vădișorului.
- Din subst vădișâr (pl. vădișoare) < vad + suf.
-ișor.
VĂDULEȚU „o groapă, un vad mai mic, un fel
de lăsătuiă-i acolo și stă apa” I (59).
V . și Părău Vădulețului.
- Din subst văduleț (pl. vădulețe) < vad + suf.
-uleț.
VĂDUREL. Vădurălele „teren mai lunecos, îs
niște băltoace” II (95); „au fost numai spini, acum e
loc arabil” I, „pământ și cu șes și cu dâmb; îs niște
vaduri printre dealuri” II (236).
V . și Valea Vădurelelor.
VĂDURELE sat c. Năpradea; 1543
Debreczen, 1548 Kis-Debreczen, 1570
Kysdebreczen, 1733 Vadurelele, 1750 Kis
Debreczen, 1808 Debreczel vel Dobreczel-mike,
Vedurele mike, 1850 Vadurele, 1854 Kis-Debreczen,
Vadurel (Suciu, DILT).
- Din subst vădurel (pl. vădurele) < vad + suf.
-urel sau vaduri + suf. -el.
VĂDUȚU „loc și drept și coastă” I (83); „vad;
era apa mai mică de se putea trece prin apă" II
(122); „o poiană, un părău” II (141); „un fund de
deal” I, „un rât fain, într-un fiind de pădure, între
două dâmburi” III (155); Vădiițu sau între
Mesteceni „rupturi pe-o coastă, cu tufișuri de
mesteacăn, nu lemne mari; când urcau la deal cu
caru, era mai dulce panta, mai pe ocoliș” IV, V
(148).
La Văduț „șes pe lângă vale; a rupt tare valea
acolo” I, II, IU (44).
V. și Părău Văduțului, Râturile la Văduf, Valea
Vădupdui.
- Din subst văduț (pl. văduțuri) < vad + suf. -uf.
VĂGĂȘU I, II sau Pe Văgăș I „drum care
merge spre Cozla, o coaste, teren fugitiv” I, „pământ
alunecos; a fost numai pădure și s-a tăiat” II (137);
Vâgașu „pantă de deal, loc de față; a fost pădure” II
(226).
în Văgâș sau Văgășu Păcurarului „o păduriță
pe-o coaste; a fost loc boieresc și cu săivane
păcurărești” II (229).
Văgășu Cheménii „pantă, pășune” I (240) -
Chemeni, n. fam.
V. și Părău Văgașului.
- Din subst văgâș (pl. văgașe, văgașuri) „o
VĂLCĂUÂNI v. Picioru.
VĂLCEÂUA „vălcea, mai strâmtă și mai
netedă” I (15); „o groapă” I, „părău pe lângă care e
fânaț” II (19); „groapă înconjurată de dealuri, ca o
troacă” I (21); „pășune” II (34); „un părăuaș, vine de
la Dumbravă” II (39); „un părău mai larg de la un
loc în jos” II (54); „coaste și c-un părău pe mijloc” I
(63); „o poiană, pe mijloc îi ca un părău” [*] (93);
„un triunghi băgat în pădure” I (103); „o poiană
VĂLCEÂUA
lungă, o coaste” II (111); pârâu (119; 165; 219; 220;
273; 278); „un părău fără apă” I (128); „teren drept;
o tot ieșit apele pe acolo” III (136); „o vălicică; când
plouă cură” I (139); „teren cu două pente; pe mijloc
curge Părău Vălceii” I (232); „un loc mai jos; îi un
fel de velj, teren care ține apa, se scurge apa de pe
deal” I (274); „loc mlăștinos, coaste” II (246); „un
pârâiaș” III (283), „părăuaș, nu-i cu apă numai când
plouă” 1 (284); „un pic de văliță” IV (289);
Vălceâua sau Văkeâua Pópii „un pic de depresiune
pe unde trecem peste deal la Mesteacăn” I (25);
Vălceâua I, II sau Vălceâua Mărului II „depresiune
pe care curge un fir de apă dintr-un izvor” I (282).
Vălceâua Băii „o vâlcea între Coaste și
Jugrestei, cu pădure, o râpă adâncă; o fi fost vreo o
baie cândva" 1, „o vălcea în pădure” III (155) -
v. Baia; ~ Bășâgului „părău, nu curge apă pe el;
acolo s-a făcut brânză de oaie și i-a zis Bășag la locu
ala” I (259); - Bárnéscului „vălceauă, izvorăște din
Bâmescu, se varsă în Barcău” II (243) - v. Bărnescu;
-Bârtâșului (109) - Bărtașu, n. pers.; - Bercului
„o vălcea, o groapă mare” I (249) - v. Bercu;
~ Beséricii „o groapă între dealuri, loc mai apos; a
fost aproape de o fostă biserică” I (215) -
v. Biserică; ~ Bodâștilor „un părăiaș mic, fânață” I
(270) - n. grup bodești < Badea, n. fam.;
-Bolovânului „vâlceaua cea mai mare, între
Bolovani și Căstauă” I (146) - v. Bolovanu;
- Bórnii „pantă între dealuri fără apă” I (146) -
Borna, n. fam.; - Bortișii „o vălcea, părăuaș” V (98)
- v. Bortișa; - Brezăii „un izvor mic” V (98) - v.
Brezaia; ~ Brfscului „vălceauă, loc drept” II (270) -
Brisc, n. fam.; - Budeânului „o vălcea sub poala
pădurii” I (143) - Budeanu, n. pers.; -Câlului „o
vâlcea între Poderei; sânt izvoare, rât, a fost rogoz și
era numai pentru cai bun” III (156) - v. Calu;
— Cărbunfștii (98) - v. Cărbuniștea; -Călbăzii
(104) - subst. călbază ‘plantă ierboasă’; -Călii
Clfțului „o vălcea pe Dealu Pietrii; e o cărare acolo,
merge la Cliț” II (126) - v. Calea; — Cătușii „o
lăsătură prin mijlocu Dumbrăvii, mere un părău când
plouă; s-o aflat acolo lemn pentru cătușe” I (129) -
v. Cătușă; -Câmpeniștilor „o vălcea, un loc mai
jos unde s-adună apa” III (271) - n. grup câmpenești
< Câmpan, n. fam.; - Cânilor sau - Lâbului (249)
- v. Labu; - cea Rățâscă „a fost drum pe vremuri;
rățanii or fost unguri” I (107) - Raț, n. fam.; - cea
Tinoâsă „o vălcea cu mol” II (111) - v. Tinoasa;
-Cecăroâii „o vălcea cu rât, este și izvor cu apă
acolo” I, „o vălcea sacă” III (156) - Cecăroaia, por.;
- Cerăilor „un părău care face hotar între Zăuan și
Cosniciu, curge când îi apă multă” I (249) - v.
Cearăi; -Cirului „pădure de șes” [*] (10) - v.
Ceru; - Cetății „o vălcea sub Cetate, îi sacă” I (156)
- v. Cetatea; -Cioróiului „un loc pe lângă un capăt
de pădure și printre dealuri; este o fântână acolo” I,
„părău printre două ridicături” II (12) - v. Cioroiu;
-Ciúngilor „o groapă mare” I (249) - v. Ciung;
342
VĂLCEÂUA
-Ciúrtii (156) -Ciurte, n. fam.; - Coâstii „o vălcea
printre Poderei și Coastă, sânt izvoare acolo” I, „o
vălcea, îi dincolo de Coaste” III (156) - v. Coasta;
-Copăii „un părăuaș, vine din Fundu Văii” I, „o
vălcea, cură apă, vine în Valea Leșului” II (124) - v.
Copaia; - Córbului (105) - v. Corbu; - Cernitului
„o vălcea cu un părău” I (124) - v. Cornetu';
~ Córnilor „vălcea strâmtă, mai mult cu pădure, este
ceva poniță în ea” II (107) — v. Cornu'; -Cózmii
sau -Surducănului „o vălcea mai mare, fănaț; a
fost dată de zestre la unu din Surduc” I (146) -
Cazma, n. pers.; - Cofițelor „o vălcea mare, tot pe
Valea Leșului, pădure” II (124) - v. Coteț; - Crastii
„o vălcea, teren arabil între două păraie” (145) -
Cristea, n. fam.; -Crucii (264) - v. Crucea;
- Dálbócii „vălceauă, izvorăște din Dealu Curat și
se varsă numai în șanțuri; acolo se adăpa vitele din
pășune, la dălboc” I (246) - v. Dălboaca;
-Dănșoâii (52) - Dănșoaia, n. pers.; -Deluțului
„vălceauă, nu este apă pe ea; îi sub un deluț” I (246)
- v. Deluțu; ~ Diecinilor „vâlcea; dieci or fost aceia
la biserică” II (108) - n. grup dieceni < Diacu, spm.;
-Dincoâce „vâlcea cu apă la marginea satului” I
(165); -din Jos (103); -din Sus (103); -dintre
Fițe „o vălcea; și pe dreapta și pe stânga sânt fețe
către miazăzi” I (140) - v. Fața; - dintre Hotâre
„vălceauă, îi între hotarul nost și a Stârciului” IV
(288); - Drâcului „îs stânci și dincoace și dincolo,
îs stânci roată” I, „loc periculos” III (107); - Fătului
„o vălcea mai joasă” I (146) - Fătu, spm.; - Fiții
„părău ce curge în altă vale” III (98) - v. Fața;
— Flórii I, II sau Părău Flórii V (148) - Florea, n.
pers.; -Flórilor „o vălcea, o iroagă” II (111);
-Fundăturii „locul de unde se formează Valea
Marinului între cele două păduri” I (215) -
v. Fundătura; - Gângurului „vălcea; gangur îi o
pasăre” III (107); -Găiâscă „vălcea” IV (105);
- Gligorésii „vălceauă; așa s-au numit oamenii aia a
cui o fost, a Gligorésii” IV (288); -Góronului
„acolo a fost pădure de goron” I (107) - v. Gorun;
-Grúii „o vălcea, e o fântână de adăpat vitele” I
(34) - v. Gruia; - Hâdului (145) - Haciu, por.;
- Halașttului „curge din Halașteu, se varsă în Valea
Malului” I (109) - v. Halașteu; -Hălmâghii „o
gropiță, nu cură pe ea apă” I (264); -Hfgiului
[hijuluj] „un părău, vine din Higi” I, „o vălcea
printre Cetate și Higi” III (156) - v. Heghiu;
-Hotârelor „locul de la poalele Hotarelor” I (215)
- v. Hotaru; - Husârului „o vălceauă, nu vine apă
pe ea, e năsip; a fost un om acolo care a fost la
unguri, la husari, la călărași” I (262) - Husar, spm.;
- Hutâșului „părău, se tot rupe c-a fost râpă” I (268)
- Hutașu, n. pers.; - lâncului (107) - lancu, n. pers.;
— i Dóré I sau -li Dúri (98) - Dure, n. pers.;
- lézerului „o vâlcea pe lângă Picioru Iezerului, loc
pustiu, curge apă pe ea tot timpu, sus este izvor” I
(146) - v. lezeru; - Idșchii (268) - loșca, pren.;
-înmiii (268) - Irimia, n. pers.; -Lăzuțului
 VĂLCEÂUA
„vălceauă, izvorăște din hotarul Valcăului, se varsă
în Bărcău, trece prin Lăzuțuri” I (269) - v. Lăzufu;
~ Leșenilor (104) - n. grup Ieșeni < Leșan, n. fam.;
~ Lofichii (98) - Lo/ica, n. fam.; - lui Bárbor I, II
sau - Bărborcnilor V (98) - Barbor, n. fam.; - lui
Bórno „o vâlcea, pământ mai slab; a fost a lui
Simion Bămuțiu, de aceea i-a zis așa” II (155); - lui
Ciocoi (156) - Ciocoi, por.; -lui Cóndor (145) -
Condor, por.; - Iu Clicii I sau - Iu Cúce II „loc ca o
groapă, curge și apă pe ea” I (288) - Cuce, n. pers.;
- lui Dânil (107) - Danii, pren.; - lui Dănilă (39) -
Dănilă, n. fam.; -Iu Denci (d'enöj (264; 270) -
Denci, n. pers.; - lui Drâgoș (156)-Dragoș, pren.;
— li Gábor (123) - Gábor, n. pers.; - lui Góron (98)
- Goron, n. fam.; - Iu Hirghiș „un loc ca o albie,
este un părău pe mijloc” I (288) - Hirghiș, n. pers.;
-lui Indreiiț (107) - Indreu/, hip. <Indrei, pren.;
- lui Mâciâc (98) - Măcioc, por.; - lui Mihái (98) —
Mihai, pren.; -lui Morășiscu „șes, jos pe lângă
biserică, arabil; a fost al lui Mureșan Vasile” I (145)
- Morășescu, por.; - Iu Rogóz I sau - Rogozului II
(172) - v. Rogozu; -Luncúfii „vălceauă, izvorăște
din pădure, dar numai când plouă” II (246) - v.
Luncu)a; - Lungului (249) - v. Lung; - Lupșii III
(156) - Lupșe, n. fam; - Lupului (109); „o vălcică,
o lăsătură mai mică; pe acolo e trecere de fiare” I
(124); „loc mai adâncit, loc cam frământat, lunecos”
I, (215); „loc deluros, cură ș-un părău pe-acolo, a
fost pădure pe vremuri, o fi fost lupi mai nainte” I
(227) - v. Lup; - Mâlului „pantă, loc fugitiv,
lunecos” I (2); -Mâlurilor (107) - v. Malu;
— Mârcului (215) - Marcu, n. pers.; - Măgurii „o
vălcea ce vine din Dealu Măgurii și coboară spre
Rogojina în Vale” II (126) - v. Măgura; - Mălinii
= Pârău Mălinii; - Mărtinâsii (146) - v. Mărtineasa;
- Micii (115) - Mecea, n. pers.; - Mestecenilor „un
pic de groapă, nu-i apă, îi pe lângă Mesteceni” I
(259) - v. Mesteacăn; - Micăii „o vălceauă, are apă
când plouă” III (271) - Micaia, prob. n. pers.;
-Micului (156) - Micu, por.; -Móghii (146) -
Moga, n. fam.; - Năsălnicului sau în Vălceâ II, III
sau -Pruneánului III „a fost a unui om mai
năsălnic, care sare ca un cocoș” II (108) -
Năsălnicu, por.; Prunean, n. pers.; -Niițului (109)
- Nufu, n. pers.; -Ovéselor „vălcea, curge apa
numai când plouă; îi între Ovese și Coaste” IV (215)
- v. Ovăs; - Pântii (249) - Pantea, n. fam.;
- Pecéiului „vălcea, curge apă numai când plouă; îi
la baza Dealului Peceiului" IV (215) - v. Peceiu;
-Pârilor „râpi” I (145) - v. Păru; -Pieptinóii
[feptínóji] „șes" I (145) - v. Pieptănoaia; -Piétrii
„loc pietros” I, „părău, izvorăște de la Belciugatu și
se varsă în Bărcău, îi tot piatră pe el” II (269) - V.
Piatra; -Pintii (246) - Pintea, n. fam.; - Plâșului
„pădure” I, „iese spre Gâlgău, vine din Vâr Plcșului”
IV (110) - v. Pleșu; -Pódurilor „părăuaș pe o
ierugă” I (107) - v. Podu2; ~ Pópii „o groapă, a fost
terenu popii" I (52); -Pistii „o vălcea pe unde
343
VĂLCEÂUA
curge apă când plouă; îi lângă Pustă” I (146) -
v. Pusta; - Râitii (143) - Raita, n. fam.; - Rea „o
groapă” III (10); „parte de sat' I, „pământ rău, o vale
mai largă” II (72); „părău” I (273); - R6șchii (259)
- Roșea, n. pers.; - Rújii „un pârău, iese de sub
Piatră, se varsă pe hotar” II (126) - v. Ruja; -Sâcâ
„vălcea, izvorăște din Chiceră și se varsă în Valea
lazului; este apă numai când plouă” I (264); -Saii
„o vălcea, intră în pădure, între două picioare” I
(146) -Sâia, hip. <Nastasia, pren.; - Scorușului „o
vălcea micuță; se varsă în Valea Satului” I (146) —
v. Scorușu; -Scridiului (109) - v. Scridiu;
-Stupinii „o vălcea cu acaț; erau albine acolo” I
(156) - v. Stupina; - su Măgurice „se varsă la Gilău
în Someș” I (110) - v. Măguricea; -Șoicășânilor
(264) — n. grup șoicășeni < Șoicașu, por.;
- Știrbului „un fel de părău mare” I (249) - Știrbu,
por.; -Șuteului „o lăsătură” I (146) - Șuteu,
n. fam.; - Șuvârului (109) - v. Șovaru; -Târcii „o
deșchigătură, o groapă” I (249) - Tarcea, n. fam.
(248, 250, 257); - Tălpălâii „o vălcea ce se trage de
pe Dealu Pietrii” II (126) - v. Tălpălaia; - Tăutului
„o vălcea, un fel de șes mai lat un pic; acolo a șezut
oarecând un tăut, un slovac” II (270); -Tarsii „o
vălcea lângă Pădurea Bisericii și Társa" I (146) - v.
Társa; -Țâpului „o vălcea mai mare; numai dacă
plouă vine apă pe ea” I (146); - Țârdidii = Părău
Țârdidii; -Țilichii „un părău mic, loc de scurgere a
apei aproape de sat” I (215) - Țilica, pren.;
- Ursului „o bucățică de pământ, de acolo se începe
Părău Ursului” II (108) - v. Ursu; -tlții (156) -
Ufa, n. fam.; -Viezuniilor „se formează din două
păraie, se varsă în Valea Fălcușii” III (108) -
v. Viezunie; - Viilor „părău, începe de la Vii” I
(259) - v. Via; - Vrâniții [vrămniți] „o lăsătură cu
dos și față” I, „un pârău, vine din Dealu Pietrii” II
(126) - v. Vranifa; - Zaharichii „vălceauă, pășune,
a fost a lui Zaharie” I, „vălceauă, nu-i apă numai
când plouă” II (246); - Zastâului (243) - v. Zastău;
— Zópii „vălceauă, trece drumu la care-i zice Zoapă,
peste vălceaua asta” II (243) - v. Zoapa.
Deasupra Vălcâii „îi mai șes, mai drept” II
(130); După Vălceâ „șes, Ioc arabil” I (148); în
Vălceâ „puțină pantă lângă sat” I (8); La Vălceâ
„pantă scursă, a alunecat terenu” III, „pantă pe din
sus de sat, pe lângă el mere Părău Vâlcelelor” II
(61); „pășune” III (86); „loc mai în pantă; este și-o
fântână acolo” I (231); „acolo curge un părăuaș mic”
I (249); La Vălceâ sau Vălcâlele „un părău, vine din
Poderei” II (139); Pe Vălceâ parte de sat (36); Pe
Vălceâ sau Vălcelânii (39); „vălcea, vine părău prin
vie” II (107); Pe Vălceâuă „deal, pășune; au fost
vălcei acolo multe” I (259).
V . și Capu Vălceii, Dosu Vălcelii, Fața —,
Fundu ~, Părău la Vălceaua Pietrii, Părău Vălceii,
Părău Vălcelii, Podu Vălcelii, Vadu ~, Valea
Vălceii, Valea Vălcelii.
Vălcâlele „loc mai jos, ca și cum ai intra pe-un
jilip de moară; pe mijloc îi un părăuaș mic” I (11);
VĂLCELENH
„șes, loc întins pe lângă Valea Agrijului” I (12); „o
groapă între două dealuri împădurite” I (48); „pantă
mică, loc apătos, este ș-un părău acolo” III (58);
„teren arabil” II (78); sânt două păraie” III (100);
„pădure mare” 1(110); „îi lăsat, între două penți” II
(130), „un dâmb cu niște toloace” 1 (131), „loc
părăiet” I, „niște rupturi” II (133), „un părău între
Cozla și Șoimușeni” [*] (135); „un ic de pământ
între două văi” III (142); „sânt multe șanțuri” I,
„groapă” II (172); „loc cam cu rupturi” I, „niște
părâieșe mici” II (185); Vălcâile „pantă, îs niște râpi
acolo” II, III (175); „o vâlcea între dealuri, pășune”
I, „părău pe Dealu Glighii” Ű (233); „e ca o pantă” I,
„curge apa din vârvu dealului” II (234); „mai multe
gropi pe care vine apa” II (270); „teren cu apă, cu
mârjiță, vine apa de la Troaca Rece” II (271); „îs
mai multe gropi, cu mlaștini” I (274); „o coaste, îs
râpi” I, „un părău ce vine de la pășune” III (277);
Vălcâile sau In Tog sau Tógu Filipoâii [hilippjj] „o
vâlcea, are apă când ploaie” II, „loc arător, sânt vreo
câteva căsi” UI (276) - Filipoaia, spm. < Filip, n.
pers.; Vălciile „o vălcea pe unde se scurge păraiele
până să tune-n Valea Satului” I (209).
Vălcâlele Măguricii pădure (110) - v. Măguricea.
între Vălcâle „și coaste și mai drept” 1 (56); „o
porțiune între două păraie” 1 (76); „îs două păraie și
căsi” [♦] (85); „o așezătură între păraie” III, IV (97);
„îi între două părăuașe” 111 (100); „fănaț, sânt
vâlcele” I (104); „e o vălcea, pantă de pământ” II
(108); „bucată de pământ” I (109); „loc între două
părăuașe” IV (113); „teren între două păraie” I
(115); „o toloacă, o lăsăturâ” I (119); „o fâșie de
pământ între două văi" I, II (142); „teren arabii, este
un părăuaș” II (151); „loc drept între două văi” I
(155); „pădure între mai multe vălcei, îs păraie” III
(156); „păraiele dintre vălcele” I (284); între Vălcâi
„acolo sânt două vălcei și-un ic de pământ” I (249);
„șes, sânt mai multe vălcei acolo” II (250); La
Vălcâi „pășune, a fost pădure de stejar” II, „ulicioară
mică” I (176); „loc denivelat, gropos, pantă și șes,
lângă saf’ I (288).
V . și Păraiele Vălciilor, Pârău din Vălcele,
Părău intre Vălcele, Valea Vâlcelelor.
- Din subst. vălcea, var. a lui válcéa (pl. vălcele,
vălcei) „loc adâncit între două dealuri, ca și cum
te-ai băga într-o vâșcă, un coș de prins pești” I (11);
„pârău mai larg” III (115); „un părău, o adâncitură
mai îndelungată” I (133); „un părău mai lat, unde nu
vine apa” I (145); „un fel de ruptură ș-apoi curge
apă prin ea” I (249); „o groapă, o râpă unde se
scurge apa când plouă” II (250).
VĂLCELENII v. Vâlceaua.
VÁLCELÚCA „o groapă între niște părauă” II
(39).
- Din subst. vălceltlcă < vălcea + suf. -ucă.
VĂLEÂN v. Iertăoiu.
VĂLENI, pop. Vâlea Solónii, sat, c. Cristal/.
Vălânii „ulița de la biserică-n jos” II (13); „parte
de sat, stau mai la vale" I (207); „parte de sat, pe
344
VĂRÂTICU
vale” I (273); „parte de sat, pe lângă vale” I- (274);
Vălânii = Pe Vâle; Vă lânii = Pâste Vâle.
Peste Vălâni „casele care îs dincolo de Vale” I
(54).
V . și Drumu către Văleni, Drumu la
- Din n. grup ~ < Vale, top.
VĂLIȘOĂRA, pop. Vâlea Rea, sat, c. Letca’,
1603 pagus novus Diospataka, 1733 Vallerej, 1750
Valyere, cca 1800 Diós Pataka, Vale Re, 1850 Valye
Ré, 1854 Dióspataka, Valea Rea (Suciu, DILT).
- Din top. Vale + suf. -ișoară.
VĂLÎȚĂ v. Podu1.
VĂMNĂTA sau în Vămnătă „loc cam în pantă
ușoară, loc bunișof’ I (82).
VĂNCIOĂIA v. Râtu.
VĂRĂȘTINA „sânt băi de piatrâ acolo” I, „loc
drept, șes; acolo îi piatră bună de var, s-a făcut var”
III (39); „pășune, sânt și gropi aici, s-a făcut var
cândva” 1 (137); „loc deluros, mâncat de carieră” 1,
„Ioc frumos, înclinat puțin spre Someș; se făcea var
acolo” III (138); „loc mai dâmburos; îs mulți stani
de piatră, gropi” I, „o coaste; de acolo s-a luat piatră
pentru văruit demult’ II (139); „loc unde s-a făcut
var, pe deal” II (149); „coaste pe ambele părți; pe
mijloc îi Părău Văraștinii” II (227); Varâștina „loc
mai drept pe lângă un părâu” II (172).
La Vărâștină „groapă unde se ardea varu” I
(109); „au fost văraștini cândva, s-a făcut var” I, „au
fost cuptoare de var” IV, (110).
V . și Părău Văraștinii, Podu ~.
Vărâștinile „se făceau pe vremuri gropi de ars
var” I, „au fost văraștini” III (105); „pășune, e pe
dealuri și e hopuros, s-a făcut var” I, „loc unde se
făcea var, loc în pantă” II (186).
La Vărâștini „moși de moși o făcut var” 1(113).
V . și Părău Văraștinilor.
- Din subst. vărâștină (pl. văraștini) „cuptor de
var” IV (110); „groapă de var” I (138);
VĂRATICII „loc mai gol în pădure” II (105);
Vărâtecu „un deal dulce, deasupra îi șes, arător și
pomi fructiferi; îl bătea soarele” I, „față de deal la
soare” II, „un deal, arător; a fost însorit, se cocea
mai repede” III (156).
Pe Vărâtec „un platou deasupra, arător” 1(156);
Su - „puțină coaste și loc drept, arător și cosalău” I,
„fânaț, îs case; deasupra îi Vărâtecu” III (156).
V . și Groapa Văraticului, Râpile Văratecului,
Valea Văraticului.
Vărâticii „platou, fânaț, pământ pustiu; îs
răzoare cu spini în mejdă cu satu Pruni” I, „rât și
arâtor; se fac târziu bucatele, îi ca un nume de ciuf’
II (96); „pădure de gorun” I (284).
în Vărâtici „arabil, acum au pus oltoani” II
(123); La Vărâtici I sau Vărâticile II „teren de față,
fănaț” II (283).
- Din adj. subst vărătic, -ă, cu var. vărâtec (pl.
văratici, -ce) ‘loc însorit unde se coc plantele
timpuriu’.
 VĂRÂRÎA
VĂRÂRÎA I sau La Vărărie II „loc pe deal
unde înainte se făcea var, este piatră de var” I, „îs
gropi de var acolo” IV (287).
La Vărărie = Gropile Brăhămoâii.
La Vărărfi „poiană în pădure; acolo se face
vani” I, II, III (289).
- Din subst. vărărie (pl. vărării) ‘loc unde se
prepara varul’.
VĂRĂȘOÂIA „loc mai întins, pe deal” I, „loc
cioturos și mai drept” IV (177).
V . și Viile Vărășoaii.
- Din por. ~.
VĂRNÂTICU [vămât'icu] „pădure, coaste” II
(108).
V . și Coasta Vărnaticului.
VÂRU v. Valea.
VĂSĂLÎCA v. Dâmbu, Moara, Poiana, Râtu,
Tabla, Via.
VĂSĂLIE v. Coliba, Dâmbu, Dealu, Fântâna,
Iertașu, Părău, Râtu.
VĂSĂLI0IU v. Fântâna.
VĂSÎCA v. Părău.
VĂSIEȘ v. Bercu.
VĂSÎI, Văsai v. Iertașu, Lazu, Pădurea,
Părău, Poiana, Ponița, Ulița.
VĂSILOĂIE v. Fântâna.
VĂȘCÂN v. Părău.
VĂȘCIÎTU „a fost arător, acum îi livadă; acolo
era un izvor și se spune că un porcar a văzut că o
scroafă se scălda și când o mers lângă ea a găsit un
clopot de fier” I, „pantă dulce, livadă” II (211).
V . și Fântâna Vășcutului.
- Din top. magh. Vaskút <vas ‘fier’ + kút
‘fântână’.
VĂTÂȘTINĂ „teren șes, arabil și livezi” I, „un
pământ lăpăstos, îi tot între dealuri, a fost și topila
acolo” III (7); „loc drept, rât și arabil” I, „îi din sus
de drum, cam pe-o coaste” II (53); „loc drept, arabil,
pe Valea Cornilor, pământ umed” IV (54); „un pic
de pantă” II (56); „o groapă mare” I, „pantă nu prea
mare, așa, mai dulce” II (59); „teren drept; o fi fost
ceva vlaștină, loc mocirlos" I (63); „îi mai șes, pe
lângă Vale, locuri mlăștinoase” III (125); „îi loc cam
apătos” [*] (175).
în Vătâștină „loc drept, frumos, între drum și
Vale” I (146); Su - „teren șes, cu un pic de pantă; îi
așezat sub o țâr de costiță” II (91).
V. și Fântâna din Vătâștină, Topila din
Vătâștinile „coaste, teren arabil în pantă” I (19);
„arabil” I, „loc lângă saf’ II (78); „loc în pantă, șuai,
teren sec” I (81); „o poieniță” II, „o poiană lungă
printre tufe” III (116); „loc drept, arător” I, II (288).
- Din subst. vătâștină (pl. vătaștini) ‘temelie la
casă, făcută din piatră’.
VĂTĂLĂMU „teren arabil, deal potrivit,
denumire veche” I, „coastă mijlocie, arabil și ceva
fânaț” II (248).
VÂTU v. Păru.
345
VÂRVU
VÂLCOĂIA v. Groapa.
VÂLTOĂREA „șes” I, I! „loc drept, arabil, pe
lângă el trece Valea Satului” IV (289).
- Din subst. váltóőre (pl. voitori) ‘vârtej; loc
adâncit în albia unui pârâu’.
VÂNA „o groapă pe Zăghid, cu pomi” I (34).
- Din subst. vână (pl. vane) ‘șanț folosit pentru
scurgerea apei sau pentru irigații’.
VĂNT v. Coasta, Dealu, Gaura.
VĂRȘA sau Pe Vârșe „pantă de deal, loc
arabil” I, II, III, „coastă mai spre Ciglean, arabil” IV
(50); Vărșea „pădure de stejar, în dreptul
Șoimușului” II (151); Vărșea II, III sau Pe Vărșea I
„teren arabil, cu pantă mai rea” I, „pantă, vecin cu
Cutișu” II, „o luncă, are pe mijloc un părău” III
(283).
Varșea Pópii „o pădure; sânt în sat două păduri
numite Vârșe” II (151).
V . și Burtuca de la Vărșea, Gura Vărșii, Părău
- Din subst. vârșă, cu var. vârșe, vărșe (pl.
vârșe) ‘cormană de lemn la plug’.
VÂRȘ0LȚ sat, c.; 1341 poss. Varcoltz,
Vorsolcz, Worsoch, 1361 Varsuch, 1460 IVarsolcz,
1533 Varsoltz, 1627 Varszocz, 1854 Varsoltz,
Varșolf (Suciu, DILT).
V. și Ulița Vârșolțului.
- Din top. sl. "VTrsevKi <n. pers. Viril; cf. și
srb. VrSevac (Kniezsa, KH, 271/64; Kiss, FNESz, II,
738).
VÂRTEȘCA sat, c. Zalha.
- Din subst. vârteșcă ‘vârtej’.
VÁRTICÉLU „coastă dulce până la vârv, deal
cam roată, este și drum pe-acolo” I (15); „costos,
fânaț” I (35); „un dâmb acoperit cu pășune” III (39);
„vârv de deal către Jac, pădure și pășune” IV (45);
Vărticilu „loc drept, lângă Bărcău, pădure; acolo a
fost și casă pe timpuri” III (267).
V. și Fântâna în Fundu Vârticelului, Fundu
Părău Picioru Vărticelului.
Várticélele „pornește de la vârvu dealului
Comoară și de aceea îi zice așa; un teren în pantă,
sus îi plat” I, „parte de deal, puțin înclinată, începe
din Dealu Strâmtorii spre sat” II (67); Várticélele
„pantă, rât” II (96).
- Din subst vârticel (pi. vârticele) < (în)vârti +
suf. -icel.
VÂRTÎGUII, III sau Pe Vártig IV „pășune, loc
cu păraie, costos” II, „a fost loc arabil când a fost
satu în Gredini” III, „loc drept” IV (99).
- Din por. Vártig; cf. și subst vârtiguș
‘vârtecuș’.
VÁRTÓPU v. Hârtopu.
VĂRVA v. Fântâna, Râtu.
VÂRVU vârf de deal (116; 155); „loc drept ca
pe masă, îi sus, lângă Tălhăreasa” IV (289).
Vărvu Arâdurii „teren drept pe vârv” 1, „teren
mai drept un pic, deasupra la o coastă” IV (100) —
VÂRVU
v. Aradurea; -Arsúrilor „pădure” I, „o ridicătură
mai înaltă la pășune” V (98) - v. Arsura; ~ Biciului
(121) - v. Baciu; ~ Băncului (98) - Bancu, n. pers.;
- Bârcului „partea de sus a dealului Barou, pădure”
in (58); -Biroului (287); -Berécului (30) -
v. Bercu; ~ Bicului „locu cel mai înalt în sat” I (218)
- v. Bic; ~ Biséricii „vârv de deal, așa un țuclui, e ca
un vârv de biserică sau poate o fi fost biserică în
cetate” III (48) - v. Biserica; ~ Bisericuții sau La
Bisericuță „dâmb înalt, un piscui” III (61); „un vârv
mai înalt ca Măgura” I (186) - v. Bisericuța;
-Blidârului „o culmă de deal, suflă tare vântu
acolo; era un om de făcea blide acolo, îi pământ
pietros” I (131) - v. Blidarii; -Bontăului „un vârv
de deal rotund, un ou de pământ” 1 (95) - v. Bontău;
- Cărămizii „un deal mai înalt de unde vezi în toate
părțile, pământ ajegos” I (131); „un vârv de deal
mare, acolo este cărămidă de pe vremea dacilor” III,
„or fost oarecândva orieși, se află teglă în pământu
ăla” IV (135) - v. Cărămida; - Cătușilor deal (107)
- v. Cătușă; -Cetății „un vârv de deal, unde-i o
cetate” III (156); „vârv de deal, pădure de gorun" I
(197) - v. Cetatea; - Chipului „un vârv de deal mai
rotunjit; e un punct de observație acolo” I (119) - v.
Chipu; - Chfșii [t'iși] „îi deal, de acolo coboară
drumu la Valea Rea” II (134) - v. Chiș; -Cicherii
„fânaț, îi vârvu Cicherii” IV (54); „vârv de deal cu o
pădurice pe el, îi zice așa că-i deal înalt” I (92);
„vârv de deal mai rotund” I (93); „partea de sus a
Cicherii” I (287) - v. Chicera; — Ciocârlăului „un
vârv de deal, îi gol” I, II (161) - v. Ciocârlău;
-Cioclovinelor (140) - v. Cioclovina; — Ciúhii
„vârv pe Cârlioara; a fost un fel de observator” I,
„un vârv de deal, pădure, e un deal cu negură” 11
(174) - v. Ciuha; - Chingilor (54; 105) -v. Ciung;
-Coâstii „un loc mai ridicat, o țâclă” I (120); „un
vârv de deal, îi un sătuț” n, „un vârv de coaste,
coboară în ștrec” III (133) - v. Coasta; -Cócinii
„vârv de deal, se poate ara, nu-i așa înalt dealu” I
(186) - v. Cocină; - Copăii „o ridicătură la mijlocul
unui deal” I (124) - v. Copaia; -Copósului „partea
de sus a Coposului, loc mai întins, platou” I (232) -
v. Coposu; -Cernitului „pădure” IV (289) -
v. Cornetu2; -Córnului „parte de deal în ceea parte
de pădure” III (58); „cel mai înalt deal, pădure” III,
„un deal pe alt deal, acoperit cu pădure” II (61) —
v. Cornu2; - Costișului „un vârv de deal” III (136) —
v. Costișu; -Cuptoârelor (107) - v. Cuptoru;
- Dâmbului (104; 105) -v. Dâmbu; - Deâlului (58;
101; 111; 119; 130; 131; 133; 149; 267; 281; 287);
„vârvu Meseșului, e așa o ridicătură mare, nu dâmb
ca o spinare” II (281) - v. Dealu; - de la Pășâne
= Creasta Dealului; - Dâsului „pădure pe deal,
sus” II (42); „partea cea mai de sus a Dosului Popii,
sus are un platou” I (63); „îi deasupra Dosului, îi pe
pantă în sus” II (64); „o creastă de deal” 1 (67);
„pășune” II (71); „un vârv de deal” II (96); „e
deasupra pădurii, un fel de loc de față” I (102);
346
VÂRVU
„vârv” III (104); „un ou de dâmb” IV (113); „un
vârv pe coama dealului” I (134); „o culmă de deal”
II (137) - v. Dosu; -Dumbrăvii II, III sau Pe
Dâmbrâvă (110) — v. Dumbrava; -Dumbrăviții
(149) - v. Dumbrăvița; -Făgâtului (139) - v.
Făgetu; -Férecii „un deal cu pădure” I (104) - v.
Ferigă; - Fiții „îi de față” II (283); [vîr fiți] (108) -
v. Fața; ~ Fețiii [vîr fețiji] „îi chiar sus în deal” [*]
(102); [vfrvu fețfji] „o coamă de deal unde se
termină Coastea” I (125) - v. Feția; - Fițigăului „un
vârv de deal mai stâncos” III (160) - v. Fițigău;
- Găinii „vârv de deal ascuțit’ III, IV (97) - subst
găină; — Gaștii (70); -Górmojuli „vârv de deal
înalf’ III, IV (97) - v. Gormoju; -Goroniștii 1
(166) - Goruniștea; -Grinduli „o culmă de deal,
este un tău acolo, băltărie” I (131) - v. Grindu;
-Groșilor „o pădure de fag și goron, pe vârv de
deal; or fost lemne groase” I (155) - v. Gros;
-Grúiului (II; 281) - v. Gruiu; -Guruiâțului „e
pe coama dealului” II (119) — v. Gruiepi;
-Hagăului (98, 100); „un suiș mare, vârv de deal
rădicat sus” I (113); „un dâmb ca Vârvu Dealului,
da-i mai sus” II (281) - v. Hagău; -Horâițuli „un
țâmbulic, un vârv mai ascuțit, un țuclui” I (94) -
v. Horaifu; - Hósubii (30) - v. Hosuba; — lecubulii
„o poiană, un teren mai dulce în vârvu dealului” I
(156) - v. lecubula; -lertășelelor „loc fără nimic,
au fost ceva tufișuri, pădure, s-o iertuit locu” 1(16) —
v. lertășelu; -lónu Cr&ciúnii (287) - lonu
Crăciunii, spm.; -Ivănișului „crestă așa lungă” II
(64) - v. Ivănișu; — Julii (287) - Jula, n. fam.;
- Labului (4; 105) - v. Labu; ~ Lâpoșului „locu cel
mai înalt din sat’ I (44) - v. Lapoșu; -Lâzului
(104; 118; 287); -Lâzurilor (107) - v. Lazu;
-Lăzurelelor (107) - v. Lăzurelu; -Liordfșuli I
sau -Leordlșuli (128) - v. Leordișu; -li Bălț
„coaste mare, cel mai înalt vârv din sat; a fost
oareceva stăpân pe el, Bălț” III (61) - Bălț, n. pers.;
-li Cérnát „deal, o feție” III (107) - Cemat, n.
pers.; - i Chilie I, II sau - li Chilie „deluț, ridicătură
mai înaltă în pășune” V (98) - v. Chilia; - Lupiștii
(113) - v. Lupiștea; -Lupșii I sau ~i Liipșii II sau
— i Lupșe IV „loc mai ridicat” II, „deal mare” IV
(105) — Lupșe, n. pers.; -Majâruli (276) -
v. Majaru; - Măluli (109) - v. Malu; - Mâzării (54)
- v. Mazăre; - Măgulfcii „un vârv de deal cu piatră”
II (96); -Măguricii (119) - v. Măguricea;
-Măguricilor „deal împădurit, îi așa bombat” III
(281) - v. Măguricea; - Măgurii „loc oblu ca o
masă, o platformă” I (16); „un vârv ascuțit’ II (95);
„vârv înalt, al doilea după Țiglă” I (108); „loc drept’
I (186); „partea cea mai de sus, cel mai înalt vârv din
Meseș; teren oblu, este și o ciuhă” III (281) -
v. Măgura; -Merezâșului (91) - v. Merizușu;
~Meriș0rului „deal, nu-i tare ascuțit’ I (269) -
v. Merișoru; - Mestecănâlului (98) - v. Mestecănelu;
- Mestecănoăii „vârv de deal, sânt mesteceni pe
acolo” III (97) - v. Mestecănoaia; — Mihaiésc sau
VÉBER
- Mihaiésii (96) - Mihaiesc, spm. < Mihai, pren.;
- Milérii „un ou de deal” II (96) - v. Milare;
~ Mormântului = La Mormânt; -Muncéilor sau
Pe Muncéi (44); - Muncélului „cel mai înalt teren
pe deasupra satului, îi ridicat, dar îi pe lung” I (134)
— v. Muncelu; — Nagăului (98); - Négrului „vârv de
deal cu pădure foarte deasă, de aia-i neagră” I (153);
- Niculăiâștilor (287) - n. grup niculăiești < Nicula,
n. pers.; -Oârzânii [yârzîni] (50) - v. Oarzăna;
~ Osóii „loc înclinat, nu-i coaste mare” I (52) - v.
Osoaia; ~ Osóiului „un deal cam ascuțit, pădure” I
(269) - v. Osóiu; -Óului „cel mai înalt deal,
rotund, îi ca un ou” III (54); „un deal rotund” I „ca
un ou de găină” IV (107) - v. Ou; - Păltinișului
„coama dealului Păltiniș” I (84) - v. Păltinișu;
~ Păstăii „vârv de munte în Meseș, vârv ascuțit” I
(1); — Piâtrii „vârvu dealului Piatra, cu stâncă pe el”
II (12); „un stan mare” I (128); „la capăt îi stâncărie
mare” I (134); „pantă mare, îi munte, nu-i deal; de
acolo se scoate piatră de var” I (262) - v. Piaira;
~ Pietrișului „un deal mai ascuțit; are multă piatră
în el” IV (279) - v. Pietrișu; ~ Plâiuli „pământ, un
ou așa” III (107); „un loc întins, drept, într-un deal
mai ridicat” I (108) - v. Plaiu; ~ Plâșii „vârv, se
adună multe fețe” I (108) - v. Pleșa; -Pogórului
„un vârv ascuțit ca un hăizaș (=acoperișu de la
casă)” II (95) - v. Pogoru; — Poiânii (44; 67);
-Poiénilor (108) - v. Poiana; — Póiului (38) -
v. Poiu; ~ Prelúcilor (98; 107) - v. Preluca; ~ Presăcii
„vârv cu drum pe mijloc” I (11) - v. Prisaca;
~ Prizlopului (287) - v. Prislopu; - Pustălâșuli „cel
mai înalt din hotar” I, II (162) - v. Pustălașu;
— Rapilor (109) - v. Râpa; -Rúnculi (107; 132) -
v. Runcu; - Rupturii „un deal mai ridicat, îi un pic
de câmp acolo” I (269) - v. Ruptura; -Salhijului
pădure (287) - v. Salhiju; - Șahii (76) - v. Sâhă;
-Scâunului (52) - v. Scaunu; -Secăturilor
[săcăturilor] (107) - v. Secătura; -Séciului „tarla
dreaptă deasupra unui dâmb” IV (100) - v. Seciu;
- Siliștii „o coastă mai întinsă, merge de la Seliște
până la Chișituri” I (95) - v. Siliștea; -Soldómuli
„un vârv de deal, o ridicătură sus de la Ierugă” II
(134) - v. Soldomu; -Spriii (134) - v. Spria;
-Șânțului „deal cu două părauă pe el, șanțuri” I
(50) - v. Șanțu; - Șigăului (10) - v. Șigău;
- Șindilelor „pădure, îi mejdă cu Cozla" I (130) -
v. Șindila; — Știbăiițului „o /.lungă de deal, de acolo
se începe pășunea” I (131); - Șuâiuli „un vârv, îi
dâmb, pășune” III (136) - v. Șuaiu; — Tăinii „un
teren dâmbos și costiș; îi zice Taină că-i mai jos ca
Măgura” III (281)- v. Taina; - Tieștiului [teșt'iyuluj]
„un vârv, un țuclui pe lung; are un drum pe vârv, îi
teșit, mai așezat” l, „un vârv, o poiană, îi mai lat” III
(156); -Tisului [t'Isuluj] „munte înalt” I (104) -
Tisu, prob. n. pers.; -Tócii (104; 105) - v. Toaca;
-Țâcârlăului vârf de dâmb (281) - v. Țâcârlău;
-Țiglii [vîr țtgli] „cel mai înalt deal de la noi” III
(108) - v. Țicla; - Úrsului „un vârv înalt, un dâmb,
347
VERIGÁR
poate mai demult o fost urși” IV (107) - v. Ursu;
-Văduli „(76); „deal, dincoace este un părău și la
ala îi zice Părău Vadului” I (84) - v. Vadu; - Viii
(98; 119; 161);-Viilor (48)-v. Via;-Viuții (173)
- v. Viuța; - Zăp6dii (97) - v. Zăpodea.
După Vârv „pădure, pășune, spini” I (116);
După Vârvu Mâlul! (109); După Vârvu Plâșii
(108); în Vârvu Arsurilor „un mic platou” I (98);
Pe Vârv „îi zice așa că-i pe vârvu dealului, dealu
n-are nume, îi în hotar cu Stârciu” I (16); „loc drept
în vârv de deal” I (47); „îi cel mai înalt vârv, acolo a
fost observator” VI (98); „un ou rotund, înalt tare” II
(100); „vârv de dâmb, ou, poieniță” II (116); „vârvu
dealului, de acolo vezi până la Jibou și Benesat” III
(142); Sub Vârv „o poiană între păduri” I (13); „îi
sub coastă” III (155); „cosalău” (108); Sub Vârvu
Măgurii „poiană faină” I (108).
V. și Coasta Vârvului, Fântâna de sub Vârv,
Părău de la Vârvu Șanțului, Poiana din Vârvu
Dealului.
- Din subst. vârf, cu var. vârv ‘partea cea mai de
sus a unui deal; ridicătură, înălțime’.
VÉBER v. Dosu, Pădurea.
VECHEA „uliță” V (213),-
V. și Ălomu Vechi, Cimitiru, Drumu ~, Temeteu
Tozu ~, Țintirimu Bisericii Ținfirimu ~, Ulița
Besericii —.
V. și Fântâna Veche, Moara -, Părău de la
Școala —, Tăietura cea ~, Ulița către Moara ~, Ulița
~, Valea ~.
- Din adj./adj. subst vechi, veche.
VÉCSÁL v. Dâmbu.
VÉISA v. Dealu.
VÉLGHIU „teren arabil; e pe înălțime” III
(220); „ioc drept arabil” I (259).
VELÍGU „loc aproape drept un pic de șes” I
(56). ,
VÉNJENI v. Râpocu.
VÉNTER v. Ograda.
VÉNTEL v. Togu.
VÉN!) v. Dâmbu.
VÉRDE v. Râtu.
VEREFÍNU I sau VÉREFIN „un loc bătut de
soare” I, „un teren în pantă” II (157).
VÉRES v. Dosu.
VEREȘÂGU „loc în pantă, teren arabil și vie” I
(197).
- Din top. magh. Vereság < veres, vörös ‘roșu’ +
ág ‘ramură’.
VERESÉI!) I sau Vereșâghiu II, III „coaste, vii
și livezi” I (207).
V. și Groapa Vereșeiului.
- Din top. magh. Veresvölgy < veres ‘roșu’ +
völgy ‘vale’.
VÉRÉ!) sau Válea Veréului I sau Pe Veréu II
„o vale între două dealuri, o vale rea, de aceea îi zice
așa” I (140).
VERIGÁR. Pe -„vârv de deal de pe Piatră,
pășune” II (47).
VERJÁN
VERJÁNv. Unghiu.
VERȘENI v. Pădurea.
VERVÉGHIU sat, c. Dobrin; 1334 poss.
Veruolg, 1387 Werwewlg, 1452 Veruelge, 1553
Verueolg, 1639 Vérvölgi, 1760-1762 Vérvölgy, 1850
Virvélgy, 1854 Vérvölgye, Virvelgia (Suciu, DILT).
Vervéghiu „loc în pantă, pășune” 1 (211);
„cătun” 1(212).
V . și Drumu Verveghiului, Grădini la Verveghi,
Părău Verveghiului, Valea —, Viile —.
— Din top. magh. Vérvölgy <üver ‘seacă’ +
völgy ‘vale’ (cf. Kiss, FNESz, II, 757).
VÉSA v. Dealu.
VEȘTENE. Sub -„pantă; îi pe sub coaste în
răzoare” I (62).
V . și Fântâna de su Veșteni.
VETRICEÁ. Vetricélele „față de deal acoperită
cu vie, îi aproape de sat” I, „o fost alunecări de
teren, s-o format niște praguri, vetricele, mai multe
vetre și se jucau copiii pe vătrucăle alea” II (63);
„pășune” [*] (78).
- Din subst vetriceă (pl. vetricele) < dim. de la
vatră „ceva neted ca o masă pe un loc așezat’ II
(63); cf. și Loșonți, Top., 221.
VIA [d'i'ia] „un deal pe care-o fost vii, amu-i
gol” I (90); teren cu vie (116); „vie pe Dealu Mare”
II (191); „coaste, vie plantată” II (243); „un fel de
deal; a fost vie” II (265); Via I sau Viile sau Pe Vii
„o costișă întinsă; a fost via baronului” I (139); Via
[2íja] II sau La Vie, Pe Vie ID (99).
Via Bâmfi „un pic de deal; a fost via baronului
Bamft” I, II (268) - Bamfi, n. fam.; - Bârii „teren
costos, pantă” I (143) - Bara, n. fam.; - Băltânului
(81) - Băltanu, n. pers.; - Bélhii „loc muntos,
arător” IV (289) - Belha, por.; -Cálului (80) -
Calu, por.; —Călugărițelor „acolo o avut vie
călugărițele, pe Măgura” IV (217); - cea Bună „a
fost vie, acum-i pădure” I (143); - cea Departe „îi
pe vârvu dealului, da-i loc drept și-i tare departe, au
fost mai demult vii p-acoio” I (53); - cea Măre
„coaste, a fost vie mare acolo a unui baron” I (56);
-cea Pustie „coastă de deal, pășune; a fost cândva
vie peste tot locu, s-a pustiit” I (143); „loc pe deal,
pășune” I (153); - Cheresteși6ii (217) -
Cheresteșoaia, spm.; - Chételi (214) - Cheteli, n.
pers.; -Cúlii (30) - Culă, hip. <Niculae, pren.;
— Cupii (5) — Cupa, por.; — Dâmbânului „poate a
fost vie acolo, îi arabil acuma; îi pe un dâmb și poate
a șezut cineva acolo” II, III (55) - Dâmbanu, por.;
-Diácului (80) - Diacu, spm.; -din Sus (255);
-Doâtnnii (61) - Doamna, spm.; -Dobogânului
(238) - Dobogan, n. pers.; - Dóból (179) - Doboi,
n. pers.; -Dóctorului „o bucată de pământ cu vie și
pomi care-a fost a unui doctor din Hida” I (61) -
Doctoru, spm.; -Dódului (77) - Dodu, por.;
-Domneâscă I (75); -Dómnului (23) - Domnu,
spm.; -Drăgânului (129) - Drăgan, n. fam.;
-Dúbului (289) - Dubu, n. pers.; - Fătului (114;
348
VÍA
166) - Fătu, spm.; -Florichii (101) - Florica,
pren.; -Fodórii (228) - Fodora, spm.< Fodor, n.
pers.; - Goâlă „coaste; a fost cândva vie, de acolo
s-a scos piatră de făcut căsi” I, II (161); -Grécului
(80) - Grecu, n. pers.; -Grófului (160) - Grófit,
spm.; -Hidânului (168) - Hidanu, spm. <Hida,
top.; -Hodăii sau într-a Viii „loc drept, în mijlocu
satului” 1 (273) - v. Hodaia; -Lesâii sau Viile
Lesâii (30) - Lesaia, n. pers.; -lui Bicși
= Prunăria; -Iu Bénchio (168) - Benchio (Benkö),
n. pers. - lui Bârețchi (168) - Berefchi n. fam.; - lui
Bógdan I sau Viile lui Bogdan (30) - Bogdan, n.
fam.; - lui Bólog (206) - Bolog, n. fam.; - lui B0toș
(46) - Botoș, n. fam.; -lui Cherestâș (30) -
Cheresteș, n. fam.; - lui Córbaci (52) - Corbaci, n.
pers.; - Iui C6us (286) - Cous, n. pers.; - lui Curilă
(52) - Curilă, por.; - li Dâineș (61) - Deineș, n.
pers.; - lui Dragomir (49) - Dragomir, n. pers.;
-lui Drâgoș (175) - Dragoș, n. pers.; - lui Diiboș
(174) - Duboș, n. fam.; - lui Fârcaș (217) - Farcaș,
n. pers.; - lui Gheórghii Diácului (166) - Gheorghe
a Diacului, spm.; - Iu loánii Diogârului (166) -
loan a Diogârului, spm.; - lui Ionic sau Iertâșu
Úrsului (139) - Ursu, por.; — lu Ișt6c (175) - Ișloc,
n. fam.; - lui Noghi Micloș (168) — blagy Miclos, n.
pers.; - lui Rout (49) - Rout, n. pers.; - Iu Timari
(17) - Timari, n. fam.; - lui Tizeș (53) - Tizeș, n.
fam.; - lui Zaharie (52) - Zaharie, n. pers.; - Măre
„asta-i cea mai mare vie” V (213); - Mică (213);
- Móchii (54) - Moca, por.; - Náchii (69) - Naca,
por.; ~N0uă „o vie pusă mai târziu” II (167);
-Oănii (177) - Oana, n. pers.; -Orosoáii (219) -
Orosoaia, spm. <Oros, n. fam.; -Pâșchii (161) -
Pașca, n. fam.; - pe Mal (205) - v. Malu; - Poléntii
(61) - Potenta, n. pers.; -Pópii (52; 161; 266);
- Pópii Sávului (39); - Purdicului (52) - Purdicu,
por.; - Pușului (289) - Pușu, por.; - Rădâii „coastă
mare, arabil” I (6) - v. Rădaia; -Rățoâii (161) -
Ră/oaia, spm. < Raț, n. fam.; - Rea „pantă; bătrânii
o pus vie sălbatică” I (243); - Rotundă „vie, coaste
mare; îi rotundă, nu-i lungă” I (210); -Rusului
(175) -Rusu, por.; -Samsonénilor [sansoóénilor] I
sau Viile Sămsonenilor (160) - n. grup samsoneni
< Sámson, pren.; -Sásului (67) - Sasu, n. fam.;
-Săculi (53) - Săcu, n. pers.; -Sălăjânului (70) -
Sălăjan, n. fam.; -Șamului (2) - Sâmu, por.;
-Támbii (151) - Tdmba, n. pers.; -Văsălichii
Floárii (70) - Văsălica Floarii, spm.; - Văsălichii
Púrsii (70) - Văsălica Pursii, spm.; -Zmănțului
(166) - Zmănțu, por.
Deasúpra Viii „teren arabil pe un deal mic” II
(190); După Vie „coastă, cu pomi” III (100); La Vie
(61; 83; 100; 127; 128; 129; 134; 153; 155; 157;
108); La Vie sau La Via cea Domneâscă (144); în
Vie „livadă” I (76); în Vie la Cioára (74) - Cioara,
por.; La Vie [Síje] I sau în Vii „acolo au fost cândva
vii" I (102); La Vie I, II sau Pe Vie III (107); La
Via Mâțului (146) - Moșu, por.; La Via Mucii (6)
 VIA
- Mucea, n. pers.; Pe Vie (98; 108; 116; 179); Pe
după Vie (257); Sub Vie (130; 138; 163; 173; 180;
260); Sub Via Vilii (174) - Vilă, hip. <Gavrilă,
pren.
V. și Capu Viii, Coada ~, Coasta ~, Cornu ~,
Dâmbu ~, Dealu —, Drumu pe sub Vie, Fața Viii,
Groapa de la Vie, Groapa Viii, in Groapă la Vie,
Părău Viii, Peșterea de la Vie, Poarta Viii, Podu de
la Via Horjoaii, Vârvu Viii.
Viile „deal de față, cu pomi și făneață; au fost
cândva vii’’ I (15); „pantă, teren arabil; a fost
cultivat cu vie” I (50); „față de deal, cu vie” I (57);
deal cu vii (18; 24; 165; 169; 173; 177; 175; 187;
195; 230; 235; 259; 260); loc pe care au fost vii (42;
68; 70; 103); Viile = Higiu Măre.
Viile Bidonului „vii pe dealuri” I (192) - v.
Badon; ~ Bălvani „loc de față, cu vii” I (179);
- Bătrâne (55; 202; 265; 276); - B6bo(ii „panta
spre miazăzi; or avut bobotanii acolo oarece vii” I
(231) - v. Bobota; ~ Bolduțenilor „coaste cu vii;
erau pământurile bolduțenilor” I (209) - n. grup
bolduțeni <Bolduf, n. fam.; - Boșchenilor de la
Tenéi „vii pe deal” III (220) - n. grup boșcheni
< Bașca, n. fam.; - Botâștilor (206) - n. grup
botești < Bota, n. fam.; - Bune „dea! frumos, cu vii
bune” I, „viile satului” IV (215); -Căndrii (172) -
Candrea, n. fam.; - Căsii „parte de sat, îs și vii
acolo, prin grădini” [***] (207) — v. Casă; - Ceâbii
(240) - Ceaba, n. pers.; -cele Pustii (64; 283);
-Cérii „deal cu vii și arător” IV (30) - v. Cera;
-Chiznicului [t'izriiculujj (175) - v. Chiznicu;
-Cipoș „pantă acoperită cu vie” I (286) - v.
Cipoșu; - Clipii „coastă de deal către Meseșeni” I
(4) - Cupa, por.; -Dăncii „pantă, îs vii, îs în
Dancea” I (240) - v. Dancea; - Dâmbului „vii pe
un dâmb, în hotar cu Uileacu” I (237) - v. Dâmbu;
-de după Deal (282) - v. Dealu; - de Jos „pantă,
da-i mai departe de sat și-i mai jos ca Rovine” I
(209); -de Ia Arsúri (288) - v. Arsura; - de la
Clop6niță „sânt vii; sânt două clopote și cimitir” I
(188); - de la Crâma „pantă așa-n jos, către saț
acum nu este cramă de n-o fi fost cândva” I (231);
-de la Făgite (283) - v. Făgetu; - de la Măgură
„vii pe dealu Măgurii” II (236) - v. Măgura; ~ de la
Piătra „acolo-i pământ mai pietros” I (231) - v.
Piatra; -Dălniții „o parcelă pe la poala pădurii, îi
sub Delniță au fost cândva vii” III (173) - v.
Delniță; - de sub Vii „deal cu vie, așezat sub un alt
deal cu vie, e în terase” II (236); - Diăcului (21) -
Diacu, spm.; - din Budii (187) - v. Budiu; - din
Curta (232) - v. Curta; - din Gura Meșterâgii „vii
la marginea satului, pe deal” I (17) - v. Gura; - din
Jos „pantă mai jos de sat’ I (209); - din Lighet
(164) - v. Lighetu; - din Mijloc „pe pantă-n jos cătă
sat, îs viile oamenilor pe la mijlocu penții" I (231);
-din Muncél (282) - v. Muncelu; -din Róvine
(209) - v. Rovina; - din Spini (187)- v. Spin; - din
Sus „o coaste cu vii” 1, II (162); - Dómnilor (212);
349
VÍA
- Dómnului (211) - Domnu, spm.; - Drulénilor
(166) - n. grup druleni <Drulea, n. fam.;
- Fetindiii „deal potrivit; aici-s numai vii și un
smidar” I (5) - v. Fetindia; -Gripșii „deal, coastă
către Meseșeni, către sat, îi mai însorit” I (4); „a fost
vie, amu-i pomărie” I (6) - v. Grepșa; - Hărăștilor
„vii, livezi; îs la marginea Hărăștilor” I (207) -
v. Harastu; -Hărmănilor (151) - v. Hărmanii;
- Herecleănului „vii pe deal, în hotar cu
Herecleanu” I (188); „viile satului Hereclean, în
hotarul Crișenilor” I (191) - v. Hereclean;
~ Hodlăuiui (232) - v. Hodlău; - de Horoát III, IV
sau -Horoătului 1, II „teren de coaste, arabil, se
mezuniește cu Horoatu” I, II (161) - v. Horoatu
Cehului; - Horvătului „pantă mare acoperită cu viță
de vie și pomi” I, II, „viile satului” III (286) -
v. Horoatu Crasnei; - Ilinii „o coastă cu vie și
pomărie” I (4) - v. Bina; - la Laz (223) - v. Lazu;
- la Mormânt „pantă de deal cu fața la sat” I (231)
- v. Mormântu; - la Străji (288) - v. Straja; - lui
Beleléu (6) - Beleleu, n. pers.; - Iu Bénchio (188) -
Benchio, n. pers.; -lui Costăn (18) - Castan,
n. pers.; - lui Dâboș (61) - Doboș, n. pers.; -Iu
lonâș (160) - lonaș, pren.; -Iu Loibiș (166) -
Loibiș, n. pers.; - Iui Noghi Șoăni (286) - Naghi,
n. pers.; - lui Ódol (45) - Odol, n. pers.; - lui Pitiș
(193) - Pefiș, n. pers.; - lui Rimeili (286) - Rimeili,
n. pers.; - Iu Șimon (178) - Șimon, n. pers.; —lui
Toâder (18) - Toader, n. fám.; - iu Țâmbor (283)
- Țambor, por.; -Lungi „coaste, îs vii multe vii
acolo, lungi” I (210); -Mâlului „viile satului
așezate pe un deal” II (172) — v. Malu; - Mari (3;
206); -Mici sau -Murgăului (3) - v. Murgău;
-Mónchii (283) - Monca, n. pers.; -Muncélului I
sau -de la Muncél (283) - v. Muncelu; -Nouă
(172); -Noi (174); -Nulénilor (177) - v. Nulenii;
- pe Coăste „vii pe un deal din vatra satului” I (214)
- v. Coasta; ~ pe Cornișiri „vii ale satului” II (172)
- v. Cornișoru; - Pintiștilor sau (mai recent) - lui
Filimón (70) - n. grup pintești < Pintea, n. fam.;
Filimon, n. pers.; -Podéiului (31) - v. Podeiu;
-Poiénilor (175) - v. Poiana; -Popénilor (172) -
n. grup popeni <Pop, n. fam.; -Purcărățului
„pantă cu vii” II (227) - V. Purcărețu; - Pustahéghi
„coastă de deal, vii și livezi” V (212); - Pustii (51;
176; 235; 250; 260) - adj. pustiu; - Rădăii (288) -
v. Rădaia; - Romaniști „deal de față deal pe care
au vii românii din sat” II (190); — Sătului (25; 237)
- v. Sat; -Sânmihăiului (286) — v. Sânmihaiu
Almașului; - Spérlii (33) - Sperlea, por.; - Spinățelor
(151) - v. Spinătu; -Stănii (284) -Stana, n. pers.;
- Surdoâii (283) - Surdoaia, por.; - Surdului (220)
- Surdu, por.; ~Ș6imului (215) - Șoimu, por.;
- Șutăii (177) -v. Șutaia; - Șutului (4) - Șut, por.;
- Ungurâști „viile ungurilor din sat” I, II (190); „au
fost mai mulți unguri proprietari pe vremuri” II
(212); - Vărășoăii (177) - v. Vărășoaia; - Vervéghiului
(212) —v. Verveghiu.
VÎCĂ
Deasupra Viilor „teren arabil și în jos pășune” I
(231): După Vii „loc în pantă, îi cam de dos” I (3);
„loc drept, teren arabil, după vii” 1 (28); „coastă cu
pășune; o fost vii pe acolo” I (155); „pășune, mai
sus de vii” III, IV (158); „teren arabil, pantă mai
dulce" I (167); „sânt și vii lângă acest loc” I (193);
„un pic de dos de deal” II (237); „teren drept, arabil,
în sat” III (281); „pantă; au fost multe vii acolo” I, II
(289); în Vii „pantă, pomărie și vii” (46); „vie cu
pomi pe deal și niște rupturi de pământ” I (234);
Intre Vii (70; 151); La Vii „loc cu vii puse” 1 (19);
„fânaț; au fost ceva vii acolo” (29); „coaste; a fost o
bucată de loc îngrădit în care a fost cândva vie” II
(31); „pantă; acolo au fost vii, mai sânt și acuma” I
(33); „loc cu vie, este și un izvor” I (193); Pe Vii
„poiană; or fost cândva vii, se mai cunosc răzoarele”
I, II, III (44); „deal, loc arabil, a fost cu vița de vie” 1
(47); „coastă, pășune și arător” III (139); „pe deal,
bate soarele pe el, este un pic de vie” I (154);
„coastă, au fost parcele cu vie” II (158); „pantă și
deasupra îi drept” II (159); „pământ arabil, nu mai
este vie” II (184); Pe la Vii „coaste de fața către
miazăzi, nu-i vie” III (61); „uliță” 1 (45); Printre Vii
„drum de hotar” I (28); Sub Vii „partea de jos a
coastii” I (3); „costile alea cu râpi sub Măgură” II
(11); „teren arabil; au fost cândva vii mai sus” 1
(19); „locu de sub vii” I (23); „pantă, loc de față” I
(25); „loc drept, arător, îi sub vii” I (30); „pantă cu
fănaț și pomi, deasupra sânt vii” II (47); „un platou
arabil, pe deal” I (52); „loc drept, loc fain” I (56);
„un podereu, arător, deasupra îi o coaste” I (73); „o
coaste, niște răsipituri de pământ” I (74); „ar fi fost
cândva pivniți, a fost viță de vie” I (81); „pe coastă a
fost vie” II (123); „parte de sat, către Lemnii” III
(136); „pantă, deasupra a fost o coaste cu vii; parte
de sat” I, II (136); „coastă, au fost terase de vii” 1
(148); „pământ arător, este deal deasupra” 1 (158);
„loc drept, arător, deasupra îi vie și pomi” III, IV
(162); „loc cu vie și livadă cu pomi” I (165); „teren
arabil, deasupra e o vie” 1 (172); „pantă, îi sub viile
satului” I, II (176); „pământ sub un deal cu vie” II,
„de aici încep grădinile” I (179); „partea de jos a
dealului, arabil” I (213); „deal și ruptături” I (257);
„pantă, teren arabil, deasupra îs vii” III (286); Sub
Viile Chiznicului (175); Sub -Grepșii „pantă, loc
arabil până-n părău” I (6); Sub - lui Beleléu „partea
de jos a coastii, arabil” I (6); Sub ~ Poiânilor (172;
175); Sub ~ Vărășoâii „arător, loc drept” 1 (177).
V. și Calea Viilor, Cărarea ~, Coastea la Vii,
Coasta Viilor, Colțu ~, Cornu ~, Dealu ~, Drumu
deasupra Viilor, Drumu de sub Vii, Drumu printre
Viile de la Cramă, Drumu spre Viile Jacului, Drumu
Viilor, Fața Viilor, Fundu ~, Gardu ~, Groapa ~, In
Deal la Vii, în Părău Viilor, în Vârvu Viilor, Pe
Delnifi sub Vii, Spinii Viilor, Tăuțu de sub Vii, Ulița
de sub Vii, Ulița pe Vii, Ulița Viilor, Valea ~,
Vălceaua
- Din subst. vie (pl. vii) ‘teren plantat cu viță’.
VÎCĂ v. Fată.
350
VTEZURÎȘTEA
VÍCEA v. Fața.
VICONÁGU „pădure mare” I (171).
VICÓNEA III sau La Vicónea II „un podireu
întins, teren arabil și pădure” II, „deal” III (36).
- Din n. pers. ~.
VÍCTOR v. Crucea, Râtu.
V1DÍA [vid'ija] „un delușor, deal cu vie" II, „loc
mlăștinos și cu fănaț; toate viiturile merg pe aici” I
(234).
V . și Valea Vidiei.
VIDRA v. Poiana.
VIEZUNÂȘ v. Părău.
VIEZUNÍE. V. și Valea Viezuniii.
Viezuniile [d'ezunijile] „fănaț; pe vremuri erau
multe văgăune de viezure” II (63); pășune (77);
„deal, sânt și tufe, mai în jos îi pădure” I (80); „teren
mai drept, cu păraie” I, „are niște uruituri, niște
gropi; or fost viezuri mulți” II (95); [zezunijile]
„cam costos, sânt ceva găuri de viezuri” II, „o fost
ponoare de viezuri, e și pădure” ni (108);
[d'ezunijile] „un vârv de deal, sânt și ceva cotroane
de viezuri, găuri în pământ” I, „o parte de deal, îs
niște păraie acolo, cu zăhăstru (= râpi cu spini)” II
(111); „păduri, sânt ponoare” II (134); „loc drept,
este stan de piatră” I, „tufișuri, a fost pădure
oarecând” II (141); „între râpi, îi cu ponoare” I, „o
râpă mare, au fost ponoare de vulpi” II (159);
Viezuniile II sau La Viezunii I „acolo a fost
viezuriște de vulpi și viezuri” I, „au fost găuri de
viezuri” II (123).
Viezuniile Poiânii „podireu fain, arabil” I (56) -
v. Poiana; -Todoronésii „loc drept” 1 (56) -
v. Todoroneasa.
V . și Dealu Viezuniilor, Fundu ~, Părău ~,
Pupuiu ~, Vălceaua
- Din subst. viezunie (pl. viezunii) ‘vizuină,
groapă'.
VIEZUREÁ. Viezurélele [d'ezuréle] „deal sub
Meseș, acoperit cu pădure și pășune; sânt niște
movile, s-ar putea să fie de la viezuri” II (281).
- Din subst. viezureă (pl. viezurele) < viezur +
suf. -ea.
VIEZURÍA [d'ezurija] III sau Viezuriile II „o
coaste; acolo sânt viezuri, îi sub o poală de pădure, o
groapă” II, „deal, tufișuri, pădure și pășune; erau
viezuri mulți acolo” III (174).
Sub Viezurie „coaste, pășune” III (174).
V. si Părău Viezuriii.
- Din subst. viezurie (pl. viezurii) ‘loc unde stau
viezuri’.
VIEZURÎȘTEA [d'ezurișt'e] „o pădure mai rară
pe coaste; se zice c-o fost mulți viezuri” I (6); „teren
gropos, și deal și șes; sânt viezuri pe acolo ș-or fost
și mai mulți” II (7); „o stâncă înaltă cu pădure; or
fost viezuri, sânt ponoare, crepături” II (84); „coaste,
sânt și case; au fost ponoare de viezuri și hulpi” III
(85); „loc drept, cu o așezătură pe unde umblau
 VÍILE JÁCULUI
viezurii” I, „loc gropos, niște râpi, cosalău” II (125);
„loc în pantă, pășune lângă pădure" I, II (151); „un
capăt de părău în Dumbrava” II, „sânt niște borte de
viezuri, fânaț și arător" I (278); Vezoriștea „Ioc și
înclinat, și drept, pășune” I (267).
Sub Viezuriște „pantă, fânaț, o fost cu tufe” I,
„coastă; acolo au fost hude de viezuri” III (7).
V. și Dealu Viezuriștii, Părău Picioru
Viezurfștile „pantă mare; acolo au tot stat mulți
viezuri” II (64); „ponoare de viezuri” 1(101).
- Din subst viezuriște (pl. viezuriști) ‘vizuină,
ponor cu viezuri’ < viezure + suf. -iște.
VIILE JÁCULUI sat, fost cătun al satului Jac,
c. Greaca.
VIIȚA [d'iiiță] „teren arabil cu vie, Ioc în pantă
foarte mare” I, „e un deal de față” II (164).
- Din subst viifă, cu var. vliță < vie + suf. -iță.
VÍLÁ v. Butruca, Coasta, Dâmbu, Fața,
Fântâna, Fundu, Groapa, leu, Moara, Pădurea,
Părău, Togu.
VILtȘTI v. Ulița.
VÎLMOȘ v. Togu.
VILOÁIA v. Fântâna.
VÍLU v. La a Vilului, Ulița.
VÍMAN v. Fântâna, Părău.
VÍNCÁLU „pădure de fag și goron” [**] (93).
- Din n. pers. Vinkel.
VINTEȘTI v. Grădina.
VÎNȚA v. Chertiu, Coastea, Pusta.
VINTELERÉ$TI v. Ulița.
VIORICA v. Râpa.
VIREÁGU v. Ulița.
VIREGOÁIA v. Râtu.
VIRÉU „șes, arător, a fost o baltă acolo” I, „șes,
pe lângă Someș; i-a zis așa după mersu apei” III, IV
(158).
V . și Balta Vireului, Linia Valea
VÍRGI v. Ulița.
VIRGOÁIA v. Groapa.
VÍRICIARU „fânaț pe un dâmb” II (203).
VIRIGÁRU „teren arabil, îi nisipos, îs doi
hârtopi, pământ șuai” 1(131).
VIRIHÁZU „a fost un fel de seră de flori iama;
acolo făcea trandafiri boieru iama” IV, V (148).
- Din top. magh. Virágház < virág ‘floare’ + ház
‘casă’.
VISA v. Balta, La ~.
VÍSCHI v. Togu.
VÎȘCUv. La~.
VÎȘU v. Părău.
VIȚEL v. Fața, Părău, Poiana, Valea.
V1ȚELÂRU [vițălâru] „o râpă cu pajiște; acolo
arunca oamenii mortăciuni, vite moarte” I, „loc
arător, șes” II (11).
Vițelării „deal, acolo o șezut vițăii” I (262);
„pantă, loc bun; mai demult o îngrădit locu pentru
viței” I, „loc bun, cam râpos, o fost loc pustii pe
vremuri” II (272); „pământ arător, acum e pășune; a
351
VOIDOÁIA
fost un tău cândva, erau vițălari mici, au o coadă
lată” III (277).
- Din subt. vițelâr (pl. vițelari) < vițel + suf. -ar.
VIȚELĂRIA [d’ițălăriia] „aici ținea groful
viței” I (17); „a fost loc de crescut vițeii, acum e
pășune” I (178).
- Din subst. vițelărle < vițelar + suf. -ie.
VIȚINÂLU „poteca dintre Mirșid și Moigad,
drum de țară” I, „drum prin pădure, duce la
Moigrad” II (184); „drum care leagă Mirșidu de
Moigrad” I (186); „uliță care merge la Doh” I (233);
„un drum vechi, care duce la Bănișor, acum îi mai
mult părăsit” II (279).
- Din subst vifinal, var. a lui vicinál ‘drum care
leagă două sate vecine’.
VIȚI0IU [d'ițîyoiu] „un loc între Dumbrava și
Foroșoaia, da-i cam tot din trupul Dumbrăvii" I (92).
VIUȚA [d’iyuța] „e ca un ou de gâscă mare,
plan” 1 (81); „o coaste mai mică cu vie” III, IV
(162); „un deal mic, a fost vie” I, II (173); „deal
mare, pășune” I (266).
Sub Viuță „e un drum ce iese la șosea" III
(118); „deal cu vie, via e sub deal” II, „loc de șes,
deasupra sânt vii” II (151); „loc cu o fântână cu o
apă bună” I (167).
V . și Vârvu Viuții.
Viuțele III, IV sau Pe Viiițe [zițjâță] „loc drept
și pantă, pășune” III (100).
La Viiițe „pantă mare, loc arabil, probabil o fi
fost acolo vie” 1 (6).
- Din subst. viiiță (pl. viuțe) < vie + suf. -uță.
VIZĂROÂIA „o vale lungă, înconjurată cu
pădure, mai mult fânațe” I (21).
- Din n. pers. ~.
VIZIZÍI [vizizlj] „pantă, teren arabil” I, „loc
arabil, cam deal, îi un deal așa cu trepte” II, III
(207).
VÍZLEA v. Păru.
VLÁICU v. Râtu.
VLÁSIE v. Dealu.
VLÂȘIN v. Cornu, Râtu.
VLĂDEÂSA „porțiune mare de hotar” IV, „loc
cam întins, deal” III (100); „un vârv de deal mai
ridicat pădure” I (150).
V . și Gura Vlădesii, Fundu Valea
- Din spm. - sau ‘proprietatea lui Vlad1.
VLÁDÍC v. Fag.
VLĂDOÂIA „o groapă mare, mai întinsă; îi fără
hotroape” I (21); „groapă” I (25).
V . și Gura Vlădoii, Fundu ~.
— Din spm. - < Vlad, n. pers.
VLĂICEȘTn „deal; a lor a fost pământu, așa
le-a fost numele, Vlaicu” I (9).
- Din n. grup ~ < Vlaicu, n. fam.
VLĂȘTEÂNU v. Părău.
VLÁ§TÉNI v. A Vlăștenilor.
VOIDEȘTI v. Lazu.
VOIDOÁIA v. Cetățeaua.
VÓINA
VÓINA „părău, izvorăște din Fildu de Mijloc”
II (282), „parte mare de hotar, îi și de dos și de față”
I (283).
V. și Dosu Voinii, Părău —, Podu Râtu —,
Valea ~.
- Din n. pers. —.
VOINÍCU v. Ograda.
VOIVODEÁSA „o vălicică mică; au fost casc
mai demult, pășune; e și părău, iese din Fundu
Voivodesii” I (140).
V . și Dosu Voivodesii, Fundu Voivodesii, Valea
Voivodesii.
- Din spm.
VOIYODÉNI, anterior: Vaidahaza, sat, c.
Dragu; 1320 JVoiuadhaza, 1437 Waydahaza, 1511
Wajdahaza, 1733 Vaydahaza, 1760-1762 Vajdaháza,
1850 Vajdához, 1854 Vajdaháza, Vaidahaza (Suciu,
DILT).
Către Voivodéni „parte de sat” I (70).
- Din n. grup ~< Voivod, spm.; top. magh.
Vajdaháza < Vajda, n. pers. + ház ‘casă’.
VOLONTÁRI v. Tabla.
VÓNSA „un deal mai alungit, arător” 1, II, „un
deal, de la dramu țării” III, IV (162).
VÓNU v. Fântâna.
VRÂNIȚA „coaste de deal, mai mult pustii și cu
spini; mai jos, o țâră arător” I (8); Vrâjnița „pantă,
arabil; pe locu ăla s-o intrat la Țarina Mare” II (260).
Vrânița Chicerii „un teren mai drept, în deal; a
fost o vraniță să nu intre animalele pe fănețe” I (274)
- v. Chicera; ~ Măgurii „să mejdălește hotare cu al
Măgurii” II (104) - v. Măgura', -Poiénii „înainte
drumu spre Poiana Blenchii era închis cu vraniță;
acolo a fost mejda între hotare Gostilii și Poiana
Blenchii” I (109); — Siréchii „e la Gardu Țarinii”
111 (283) - Sireca, n. pers.; ~ Țărinii „pantă dulce,
tot coboară spre sat, arabil, la marginea satului” I,
„ăsta-i locul de ieșire din sat în țarină” IV (215);
Vrâjnița Țărinii „pantă; pe locu ala s-a intrat la
Țarina Mare” II (260) - v. Țarina.
VÚLTURU
V . și Dâmbu Vranifii, Drumu ~, Râtu ~, Valea
~, Vălceaua ~.
- Din subst. vrâniță, cu var. vrâjniță (pl. vranife,
vrajniți) „poartă” I (109); I (274); „un gard
umblător, o poartă” I (126); „poarta pe care intră
carul, nu portița” I (145); „poartă din nuiele
împletite dintr-o singură bucată” II (260).
VRĂBÎȘTE. Vrăbiștile [vrăbd’Ișt'ile] „teren în
pantă, deasupra-i mai drept; de la el în sus e pantă
mare” [*], „costos, fănaț și arabil” II, „coastă,
umituri” III (100).
— Din subst. *vrăbiște (pl. vrăbiști) < vrabie +
suf. -ifte.
VRĂBIUȚA v. Dâmbu.
VRĂJIT0R. Vrájitórii „Ioc de pășune, deluros;
se presupune că a trăit o vrăjitoare; e în hotar cu
satele Firminiș și Popeni” I (184), „a ținut de Mirșid,
acum ține și de Firminiș; loc în pantă ușoară; se
spune că au locuit vrăjitori” 1(185).
-Din subst. vrăjitâr (pl. vrăjitori).
VRĂNICIOÂRA „arător, a fost mejde de hotar;
a fost împărțit hotaru în patru, cum s-or dat
pășunile” II (96); „loc așezat, arător; acolo o făcut
oamenii o vraniță să nu intre vitele” I (126).
Vrániciórii „coaste, mărăcini” IV (100).
Vrănicidrii cei Mari (100); —cei Mici „loc cu
spini” III, „coastă, teren mare la o trecere” II (100).
V. și Părău Vrăniciorilor.
- Din subst. vrănicioâră (pl. vrăniciori), dim. a
lui vraniță.
VÚLPEA v. Hulpea.
VULPERÍA v. Hulperia.
VULPÎȘTEA v. Hulpiștea.
VÚLTURU „deal, pădure de stejar; cândva or
fost vulturi acolo, ș-acuma să văd câteodată” II (27);
„pantă de față, arabil și pășune; acolo ar fi vorba că
o aflat un vultur” I, II, „părău strâmt” III (29); „o
coaste, lângă sat” 1 (42).
V . și Părău Vulturului.
V . și Dealu Vulturilor.
- Din subst. vultur (pl. vulturi) ‘pasăre răpitoare’.
 z
ZAHARÍA v. Casa, Dealu, Gaura, Grădina,
Groapa, La ~, Părău, Poiana, Râtu, Valea, Via.
ZAHARÍCA v. Vâlceaua.
ZÁHU v. Părău.
ZÁICU v. Dealu.
ZALÁU, pop. Zălău [zălây], municipiu; 1220
villa Ziloc, 1282 Zylah, 1318 Zyloh, 1344 Zilach,
1475 oppidum Zylah, 1570 Ziloch, 1601 Zila, 1808
Zilahu, Zalahu, Waltenberg vel Zillenmarkt, 1839
Szilaj-Szilágy, 1850 Szilaju, 1854 Zilah, Walthenberg,
Zălau (Suciu, DILT).
într-a Zălăului „pădure în Meseș” [*] (10).
V . și Calea Zălăului, Drumu către Zalău, semănat’ II (206).
Drumu Zălăului; Drumu Zălăului, Meseșu ~, Valea
- Din top. magh. Zilah < Ziloc, Scilac, n. pers.
(Kniezsa, KH, 272/68; Drăganu, Rom., 420; Kiss,
FNESz, 11, 805-806); cf. și magh. sziltfá), diai, zii
‘ulm* + suf. -ágy.
ZÁLHA, pop. Zăla, sat, c.; 1378 Zalha, 1595
Zaliha, 1607 Zălya, 1750 Zalha, 1830 Zalka, 1854
Zalha, Zalha (Suciu, DILT).
V . și Drumu la Zala, Fântâna din Valea Zalhii,
Valea Zalhii, Valea Zalii.
- Din top. magh. Zălha < ucr. Zaloha < zaloga mină de cărbune brun” I (59).
‘strajă, pândă, adunare, comunitate’ (Kniezsa, KH,
259/35; E. Petrovici, în RS, IV, 1960, 52; Kiss,
FNESz, II, 799).
ZÁLMAN v. Dealu.
ZÁLNOC, pop. Zănoc, Zănăc, sat, c. Bobota;
1327 Zanuk, 1467 Zanok, 1475 Zanak, 1605
Zolnak, 1628 Szánok, 1633 Zălnok, 1702 Zanok,
1733 Zanokul, 1750 Zonok, 1850 Zalnoku, 1854
Zălnok, Zălnuca (Suciu, DILT).
V . și Drumu Zalnocului, Drumu Zanăcului.
- Din top. magh. Zălnok < n. pers. Zanuk < sl.
Zanik (cf. Kniezsa, KH, 269/22; Kiss, FNESz, II,
799).
ZALOGMEZÉU „pășune, loc în pantă” I (210).
V. și Drumu de către Zalogmezeu.
- Din top. magh. Zálogmező < zálog ‘zălog,
chezășie’ + mező ‘câmp’.
ZÁMA „coaste, arabil, sânt și ceva pruni acolo”
1 (52); „coaste mare, acolo-s pomi, a fost arabil, de
la pomăt încolo îi tăt pășune" I (53).
V . și Părău Zămii.
- Din subst. zárná (de prune) ‘țuică’.
353
ZANCA „o așezătură frumoasă, cu o fântână și
pășune” [’] (93), „teren mai pe coastă” I, „o groapă
unde-i fântâna, pășune în pantă” II (101).
— Din subst *zancă ‘groapă, depresiune’
(Loșonți, Top., 187).
ZAPTALĂU [zaptalăyu] „un pământ alunecat
se folosește pentru agricultură” II (192), „pădure,
fânaț și teren arabil” II (195); Zaptalău I sau magh.
[zpptoio] [*♦] „pantă, teren arabil, se cultivă grâu,
secară, orz” I, „înseamnă miriște de orz” [**] (208);
Zatalău sau magh. [zțbloton] „loc în pantă, o față
de deal, arabil; cândva oamenii nurna ovăz o
V. și Părău Zaptalăului.
- Din top. magh. Zabtalló < zab ‘ovăz’ + tarló,
diai, tállá ‘miriște’.
ZARÁSTEA v. Zârastea.
ZASTÁU „deal, pădure de goron” I (243).
V . și Vâlceaua Zastăului.
ZATALÁU v. Zaptalău.
ZÁBÚRCA v. Hornoiu.
ZĂDÎDU [zăd'fdu] „loc gropos, acolo-s băi, se
scoate cărbuni” I (34), „șes, cultivat cu porumb” II
(57), „o groapă mare și întinsă, teren arabil, a fost
V . și Dealu Zădidului, Dosu ~, Drumu pe Dosu
Fa/a ~, Fundu ~, Părău ~, Râtu ~.
- Din top. magh. Szádid <szăd ‘gaură (de
mină)’ + suf. -id.
ZĂHĂRltȘ v. Pădurea.
ZĂHĂTOĂIA „loc în coaste în fața șoselei, loc
de deal; a fost viță de vie, amu-i pășune de oi” I
(145).
- Din spm. ~.
ZĂLHOĂIA „o ulicioară în sat” I, „șes lângă
sat; au fost vreo câteva căsi, e un părău ce vine de
către Zalha” II (95).
V . și Dealu Zălhoaii, Părău ~.
- Din top. Zálha + suf. -oaie.
ZÂLȚA „deal, loc arător” II (65).
V . și Dosu Zălfii, Drumu Fafa Fundu
Părău ~, Râtu
- Din prob. n. pers.
ZĂNCÎIȚA „un fel de părăuaș pe care curge apă
când plouă” I, „îi într-o groapă și aici îi izvor”
II (101).
- Din top. Zanca + suf. -ufă.
ZÁNICÉLU
ZÁNICÉLU „părău, vine pe la noi și se varsă-n
Crasna, e și teren pe lângă el, fâneață și arabil”
1(230).
V. și Părău Zănicelului, Podu ~, Valea
- Din subst. *zönicél < *zăncă + suf. -icel.
ZĂNOĂGA „o groapă” I (75); „o ridicătură de
la vale mai sus” I, II (85); „loc între două dealuri”
I (90); „o pantă mare până sus deasupra râpii” I, „o
hulă, un pământ ca o covată” II (96); „un părău
frumos, cursă de la pădure” III (98); „o poiană
înfundată” I (101); „o hălăoaie, o iroagă mare”
I (104); „o covată; are așa un halău” 1 (121); „o
lăsătură” II, „loc arător aici, lângă sat, e un părău
acolo, care vine din tău și se bagă pe su pământ” I,
„îs niște hârtopi” [*] (122); „o vălcea în lung” I, „o
zănoagă, o așezătură” II (134); „o viroagă; vine apa
și se bagă într-un hârtop” III (138); „șes, peste apă;
acolo a stat apa” II (139); „o lăsătură, rât, îi lungă” I
(141); „șes, mal de Someș” 1 (143); „poiană” I
(152); „au fost gropi, acum e arabil” II (154);
Zănoăga [*] sau - de pe Corni [♦*] „îi lăsată ca un
părău, o coaste” [*], „o așezătură între două dealuri,
fânaț” [**] (93).
Zănoăga Borăștilor „o lăsătură mai strâmtă” [*]
(93) - n. grup borăști < Bora, n. fam.; - Pintiștilor
(93) — n. grup pintești < Pintea, n. fam.
V. și Drumu prin Zănoagă, Prundu Zănogii.
Zănigile [zăncjile] „coastă, arabil” 1 (83); „loc
mai cu gropi” I, „loc deluros” II (114).
V. și Groapa Zânoagilor.
- Din subst zănoagă (pl. zănogi, zănoage) „o
groapă” I (114); „o așezătură de la coama dealului,
pe părți îi mai ridicat” I (134); „o groapă, o ieroagă,
pe unde a fost apa” III (139).
ZĂNOGÎIȚA „o așezătură de pășune, se scurge
apa de pe deal” I (134); „poiană mai mică” I (152);
„teren arabil și fănațe între Tău cel Mare și Tău cel
Mic” 1,11 (161).
- Din subst. zănoguță (pl. zinogufe) < zănoagă
+ suf. -uță.
ZĂPĂGA „loc arător și fânaț, i-a zis așa că-i
mai aproape” [**] (4).
ZÁPÓDEA [zápód'a] „pantă, cam deluros,
arabil" I (2); „coaste de deal” I (8); „coasta, suie la
deal, se închide sus ca un semicerc” I (15); „pantă
mai așezată, pantă dulce, loc arător si fânaț” I (16);
„pe de-amândouă părțile îi coastă, îi covățit” I (21);
„o groapă, rât” II (25); „un loc sus, coaste, este și-o
groapă acolo unde-a fost arător” II (32); „viroagă pe
dealuri” IV, V (33); „pădure” II (34); „un teren
deasupra satului, pădure și pășune” II (36); „o coaste
mai dulce, arător” I (40); „coastă de deal” I, li (48);
„o groapă, coaste” I (52); „nu-i pantă mare, îi loc și
arabil, îi și fănaț acolo, pe deal” I (53); „un loc
frământat, îi între două dealuri” I (55); „pantă dulce,
nu-i mare, teren arabil, pășune și pădure” I, „o
groapă frumușică, nu-i mare, teren de față” II (59);
„o groapă, îi cuprinsă de două dealuri” I (60); „o
groapă, o lăsătură pe coaste” I (64); „deal și arabil”
354
ZÁPÓDEA
I (65); „deal și groapă" IV, „pantă înclinată” I, II
(68); „un podireu mai ridicat mai sus, de la el mai
urcă coaste" I (73); „o groapă ca o covată” I (76); „o
adâncitură arabilă” I (77); „o coastă la deal și un
platou mai drept acolo, sus” I (77); „un fel de
groapă” I (80); „un pic în pantă, sub culme de
pădure" I (81); „coastă” I, „îi înclinat un pic”
II (83); „pantă cu pruni și fâneață” II (86); „o pantă
mai așezată” I, „după ce-ai ieșit în vârv, e mai lent, o
așezătură” II (96); „o lăsătură de pămâmt sub
pădure, îi tomna acolo sus” 1, „un șes deasupra
dealului, arător” II (97); „loc și groapă și cu coastă”
II (103); „un pic de pământ drept ca masa” II (105);
„tăpșan întins” I (109); „loc drept, e între două
păraie” I, „platou” II, III (110); „o vale între dealuri”
1 (111); „teren mai drept” I (113); „îi ca o
depresiune” [*] (119); „o groapă, o așezătură mare”
1, „e înconjurată de pădure ca și cum ar fi o poiană,
pădurile îs de lături ridicate pe coastă” II (123); „o
toloacă, o așezătură cu două poieni între păduri” I,
„o lăsătură” II (125); „o lăsătură pe lângă pășune, îi
pe deal, îi o zăpodie acolo, o zănoagă” II (129);
„mai pe groapă, arabil, pe lângă pădure” II (132); „o
pădure pe deal” [*] (135); „o lăsătură, rupturi, o
zăpodie" III (136); „o costiță mai dulce” III, „loc
deluros, e o lăsătură” IV, V (142); „e pe deal în
pantă” II (149); „teren întins și foarte dulce” I, „loc
de șes, loc drepf’ II (151); „o așezătură pe coastă,
sub Stanu Cozlii” II (155); „loc frumos, nu-i deal, da
nu-i nici loc drept” 1 (165); „pășune pe o pantă lângă
pădure” I (174); „parte de sat din centru unde sânt
niște mâncături de vulpi” II (234); „loc de dos,
groapa aia” II (283); „loc cam drept, numai un pic
de pantă” I, „loc muntos, câte-o groapă, câte-un
dâmb” III (287); Zăp6dea sau -Găboroâii „un
versant de deal, coastă” I (57) - Găboroaia, por.;
- sau - Lărgă „îi la capătu satului ca o groapă” I (63);
- II sau - de pe Vâlea lipii [♦] „o pantă dulce” [*]
(93) - v. Valea', Zápódea sau Zapódile „teren arător,
colțuit cumva, ca un triunghi” III (281).
Zápódea Almâșului „o groapă ca o intrare mai
strâmtă și la fund se lărgește” I (21) - v. Almașu;
-Arinilor „fundătură, teren arabil și fânaț pe deal”
1(283) - v. Arin; -Băblului [băbd'lyului] (18) -
v. Băbiu; - Bălăiiștilor „o groapă, arător” III (70) -
n. grup bălăieșli < Bălaie, n. fam.; - Bodeănului „îi
tot un fel de groapă, îs păraie, două râpi” I, II (282)
- Bodea, n. fam.; - Bóului „o vale pe su pădure”
III (70); „o groapă, o lăsătură între dealuri” I (71) -
v. Bou; - Buhoăii „șes deasupra unei coaste” [*]
(97) - Buhoaie, por.; -Cătuniții „o poiană mare, o
față de la Dealu Lupului, cu pășune și pădure” [*]
(93) - Cătuni/a, n. pers.; - cea Mică „o groapă" I
(21); - cel Măre „o toloacă între păduri, îi mejdă cu
Cormenișu” 1 (127); - cu Cărnii „loc mai drept, îi
ca o terasă, până la el îs două ridicături” III (98) -
v. Cornu2; -Dănciului „șa, depresiune între două
dealuri” I (70) - Danciu, n. fam.; - Dăscălului „o
groapă, arabil; a fost a unui învățător” I (74) - subst.
 ZĂP0DINĂ
dascăl; -de la Piâtră „un părău mare, loc mai
așezat, arătos’ II (70) - v. Piatra; ~ de pe Făța
Arinului „o poiană în pădure” [*] (93) - v. Fala;
-de pe Văle sau Zăpodea „o pantă pe su pădure,
are și mai drept, pășune” I (97) - v. Valea; - Dósuli
„o lăsătură între două dealuri” I ((76) - v. Dosu:
-Glighii „o groapă între păduri, pe loc drept” II
(70) - Gliga, n. fam. (98, 101, III, 114, 120, 122,
210); -Hórjii „un pic de gropită, în jur îi pădure” I
(74) - Horja, n. fam. (236); -Lărgă „coaste,-are
niște haptini, niște rupturi de teren” II (72); „o vale
mai largă ca astealalte” I (283); - li Bárbor (103) -
Barbor, n. fam. (105, 156, 157, 158, 173); -lui
Bine „pantă p-îngă pădure, îi într-un fund” I (282) -
Bene, n. fam.; - Iu Caci „loc deschis în pantă" IV
(69) - Caci, hip. <Lucaci, n. pers.; - Iu Dănilă „o
groapă între Dâmbu Oșehezii și Coștei” I (71) -
Dănilă, pren.; -Iui Fálcói sau -Piétrii sau
- Nirișului „o groapă, fundu ăla de groapă” II (282)
- Fălcoi, por.; v. Nireșu, Piatra; ~ lui Ghirân „o
groapă, arător” II (70) - Ghiran, n. fam.; - iui Iliș
„un pic de deschizătură intrată în pădure” I (25) -
lleș, n. pers.; - lu Jimbor „pantă, pășune, îi aproape
de Jimbor” III (69) - v. Zimbor; - lui Tămbor „o
groapă” 1 (71) - Tambor, por.; - Lungă „o groapă
alungită lângă Dâmbu lu Mălai” III (70); - Mare „o
adâncitură arabilă” I (77); -Mirilor „padina aia,
loc drept, întins” I (21) - v. Măru; -Mică „o
așezătură, o poiană mai mică” 1 (127); - Miilului
„deal în pantă" II (63) - Mielu, por.; - Murgiștilor
„teren în pantă lângă pădure” I (282) - n. grup
murgești < Murgu, n. pers.; - Năprăzii „o așezătură
pe coaste, îi hotar cu Năpradea” I (131) -
v. Năpradea: - Nlstii „o groapă, fânaț” I (74) -
Nistea, n. fam.; - Oănii „o groapă, arabil” III (70) -
Oană, hip. <lon, pren.; - Părului „o groapă mică,
loc arător între păduri” II (70); „o groapă mare, îs
peri sălbatici” I (74) - v. Păru; -Piitrii „vale, este
încă o piatră mare” 1 (283) - v. Piatra; - Pinteștilor
„o groapă, arător” III (70) - n. grup pintești
<Pintea, n. fam.; -Popeâscă [popâscă] „o groapă,
fânaț” I (74) - adj. popească <popă; -Pópii „o
groapă, arabil și fânaț” I (74) - subst popă;
-Porumbului „o groapă între dealuri” I (71) -
Porumb, n. fam.; - Puiului pădure (63) - Puiu, por.;
-Pustii „o groapă care urcă pe lângă Dâmbu
Bortelor și Calea Călăcii” II (72) - v. Pusta;
- Răstolțului „groapă” I (25) - v. Răstolf, - Soănii
[spiii] „o groapă, nu mare” II (25) - Soane, por.;
-Strâmtă „îi zăpodea ca celelalte, vale, da-i mai
strâmtă” I (283); - Tărniții „e depresiune pe coastă”
II sau -Săcădășului „e deasupra Săcădașului" III
(113) - v. Săcădașu, Tarni/a; -Tinoăsă „un teren
drept pe deal, mai mlăștinos” III, IV, „un dâmb, e un
hagău care urcă și coboară, când ai ieșit sus îi zice
așa, îs niște moluri" [••] (97) - adj. tinos, -oasă;
-Tunsă „pădure, îi chiar pe coastă” I, „fânaț”
II (35) - adj. tuns, -ă; - Țăuduli „o groapă mai largă”
I (21) - v. Țăudu; - Úlii „o față întinsă, e înclinată o
355
ZĂRÂSTEA
țâră, da nu tare” I (108) - Ulea, n. pers.; - Ülmilor
„podan frumos” I (109) - v. Ulmu; - tlțului „o
groapă, o intrare în pădure, arător” III (70) - Ufu,
hip.; Zápózea Deălului „loc costos, coastă oablă, o
feție” I, „o gropoaie” III (107) - v. Dealu.
N. și Coaslea Zăpodii, Coastea Zăpozii,
Ciorgău Zăpodii, Dâmbu ~, Dealu ~, Dosu ~, Dosu
Zăpozii, Fața Zăpodii, Fața Zăpozii, Horjii,
Fântâna din Dosu Zăpodii, Fântâna din Zăpodie,
Fântâna Zăpodii, Fântâna Zăpozii Glighii, Fundu
Zăpodii Nireșului, Fundu Zăpozii, Fundu Zăpozii
Soanii, Fundu Zăpozii Ufului, Gura Zăpodii, Gura
Zăpodii Largi, Gura Zăpozii, Gura Zăpozii Glighii,
Hagauâle Zăpodii, Părău din Zăpode, Părău
Zăpodii, Părău Zăpodii Bodeanului, Părău Zăpodii
lu Caci, Părău Zăpodii Nireșului, Părău Zăpozii,
Părău Zăpozii Bouli, Părău Zăpozii Lungi, Părău
Zăpozii Oanii, Podu de la Păru Zăpodii, Poiana
Zăpodii, Valea Zăpozii Boului, Vârvu Zăpodii.
Zápózile „locu-i mai gropos, mai dâmburos, dar
nu-i rău” III, „coaste su o pădure” II (61); „o pantă
pe-un deal” I (62); „o feție întinsă în fața soarelui”
II (107); Zăpodiile „teren arabil, acum e pășune la
oi” 1(172).
V. și Dealu Zăpezilor.
- Din subst zăpodie [zápód'e], cu var. zăpâzie
(pl. zăpozi, zăpodii) „o groapă, un intrând în
pădure” II (70), „o groapă, o poiană între păduri”
I (74), „un loc mai drept și lăsat într-o groapă”
111(136).
ZĂP0DINĂ. Zápódinile „deal arător, pantă" I,
II, „un pic de coaste, arabil” IV (288).
- Din subst. zăpâdină (pl. zăpodini) < zăpodie +
suf. -ină.
ZĂPODIOÂRA „un teren mai lăsat agricol” I
(28).
ZSpodiórile „o coaste, are niște pământuri în
trepte, în scări, pășune” III (70).
- Din subst. zăpodioără (pl. zăpodiorî)
(< zăpodie + suf. -ioară) sau dim. al top. Zăpodea
‘depresiune, terasă’.
ZĂPODIÎIȚA „îi cam pe pantă, da este un pic
de groapă, fânaț și lucrător” II (64); „o lăsătură mai
mică” III (136).
- Din subst zăpodiăfă (pl. zăpodiuțe)
(< zăpodie + suf. -ufă) ‘depresiune’.
ZĂPOJOĂRA „o groapă și un pic de pădurice,
loc arător” I (74).
- Din subst zăpojoâră (pl. zăpojoare)
(< zăpâzie + suf. -oară) ‘groapă’.
ZĂRÂSTEA „o coaste, parte de dos, arabil și
fânețe" I (73); Zarástea [zarăsfa] I sau Zarásta II
„o groapă mare, largă, arabil și fânaț” 1, „arabil și
röt cred că a fost cineva care s-a așezat acolo, s-a
ascuns, s-a zărăstit” II (59).
V . și Dosu Zărastii, Fața Zărastii, Fântâna la
Zărastea, Fântâna Zărastii, Gura ~, Părău ~, Râtu
- Din subst. 'zărâstă, zarâstă (< vb. zărăsti ‘a
se ascunde, a se rătăci’) Toc ascuns, dos’.
ZÂRE
ZÂRE v. Dealu.
ZĂRIHOÂIA v. Poiana.
ZĂT0NU sau - Băiâșuli „șes, arător; s-o făcut
acolo scut la Someș, să nu mance apa pământu” I
(133) - Băieșu, spm.
Zătoănele „șes, în gura apei, îi tocma lângă Cliț,
la luntre, arător, loc bun” [**] (138), „șes, chiar pe
țărmurea apei, a Someșului, arător; s-o făcut acolo
întărituri să nu se mai reverse apa” II, „s-o făcut
zătoane, cu piatră, să nu mănânce Someșu” II (139),
„șes, au fost scuturi multe pe țărmure la Someș” I
(140).
- Din subst zătân (pl. zătoane) ‘dig, zăgaz
pentru protejarea malului’.
ZĂUÂN sat c. fp; 1249 terra Zwan, 1259
Zwany, 1299 villa Zovan, 1341 poss. Zuan, Zoan,
1346 Zanan, Zanam, 1460 Zowan, 1576 Zovany,
1760-1762 Zovany, 1850 Zovănu, 1854 Zovăny,
Zovan (Suciu, DILT).
Zăuăn-Băi sat c. Ip; 1913 Zovânfurdă (Suciu,
DILT).
V . și Drumu cătă Băile Zăuan, Gozu de Zăuan,
Ulifa Băii Zăuan.
- Din top. magh. Zovany < Zuan, n. pers. (Kiss,
FNESz, n, 581).
ZĂVÂRCA „un fel de adâncitură de pământ, s-a
urnit de pe deal” III (155).
— Din subst zăvârcă (pl. zăvârci) ‘groapă,
adâncitură de teren’ (v. și Loșonți, Top., 187).
ZÂVOÂIA sau în Zăvoâie „vale și la sfârșit
parte de sat” I (109).
V. și Părău Zăvoii.
— Din subst zăvoâie (pl. zăvoaie) < zăvoi + suf.
-oaie.
ZĂVOIELU „șes pe lângă grădini și ștrec,
arător” I (139).
- Din subst dim. závoiél sau top. Zăvoi + suf.
-el.
ZAVÓIU „un deal înalt cu pădure de goron” I,
„țuclui mare, culme de deal, cu pădure veche și loc
nelucrător” II (60); „deal cu fânaț, în jur e pădure”
[*] (93); „locuri și groapă și pantă” [*], „îi la deal,
pe lângă o vale, fânaț” I (102); „pământ arabil, e
între Vale și pădure” II (105); „o bucată de teren mai
mică pe lângă vale” I (108); „șes, arător, pe lângă
Someș, cândva a fost înconjurat de răchiți” I (129),
„șes pe lângă Someș” III (133); „o groapă pe unde
merg păraiele” I (137); „șes, arabil pe lângă Someș,
e un pământ larg, curat jumătate cu pășune” I (140),
„loc așezat pe malul Someșului înspre Băbeni, loc
de luncă, mal de Someș” I (143); „șes, au fost
răchiți, acum l-a iertuit” I (156); „loc arabil, șes, pe
lângă Someș, au fost răchiți moi și plopi” III, IV
(161); „loc drept unde se întâlnesc Lușoru cu Valea
Mare” 1 (262); „un dâmb, un picior de deal
împădurit” [*] (269); Zăv6iu sau (mai recent) Pe
Prund „șes, arabil, a fost margine cu Someșu, dar
s-a mutat a avut răchiți” I, „șes, loc mai prundos,
nisipos” II (132); Zăvdiu sau In Zívói la Căsi „loc
356
ZGLEÂMĂNU
drept tot pe malu Someșului, a fost loc domnesc,
avea acolo baromi tenei” I, „șes, pășune, are ceva
plopi mari, a fost înconjurat de apă cândva, era băgat
ca o insulă, dc-aia-i zice așa” III (138).
V . și Coastea Zăvoiului, Dealu ~, Groapa ~,
Părău
- Din subst. zăvoi ‘pădurice pe malul unei ape;
luncă’.
ZBÂNGU v. Fundu.
ZB0RIȘTE. La - [zb6riște] „pădure, o față de
goroni, ceri” 1 (75).
— Din subst zboriște, zboriște (pl. zboriști)
‘adunare’.
ZBURDÉSTII „un grup de case, e și un loc
arător” I (275).
- Din n. grup - < Zburdea, por.
ZDRÓBU v. Lazu.
ZEILÍC v. Prun.
ZELEBÍCU „un picuț de luncă de ambele părți
ale Părăului Zelebicului, arabil” I (3).
V . și Părău Zelebicului.
- Din prob. n. pers. ~.
ZÉNEA v. Râtu.
ZÉNIC v. Păru.
ZÉRCHEA „un deal, pășune și o bucată-i
pădure, au fost cândva și vii” I (30).
Sub Zârchea „loc ridicat arabil” I (30).
- Din prob. n. pers.
ZÉRDEA [zărd'a] „șes între apă și ștrec” I,
„creangă de apă mai mică” II (101); „loc arător între
Someș și calea ferată” IV (105); Zvérdea [zvérd'a]
„șes, pământ nisipos, până-n Someș merge; i-a zis
așa c-a mâncat apa din el, o fi fost o insulă rămasă
așa” I, „pe-acolo a mers Someșu și s-a tras mai spre
Letca și-a rămas o zverdă, o băltărie cu răchiți” [*],
„șes, arător, pe-acolo umbla Someșu și s-a mutat și a
rămas ca zverde” II (124).
— Din subst. zérde, cu var. (contaminată cu adj.
verde) zverdă (pl. zverde) „băltărie, un loc gol
unde-a rămas apă ca un băltoc" II (124); Toc
mlăștinos unde crește mai ales pipirig’ (v. R.
Todoran, în MCD, I, 28).
ZERDIÚCA [zărd'uca] „loc șes între Someș,
ștrec și Vale” IV, „peste Vale, până-n Someș, îi
Zerdea” 111(105).
- Din top. Zérdea + suf. -ucă.
ZGÁRDA „pantă mică, pădure de cer și de
goron, este și un rât acolo pe vale" I (252).
- Din subst zgardă.
ZGĂU. Zgăurile „coastă, îs multe gropi acolo”
1(83).
- Din subst. zgău (pl. zgăuri) ‘depresiune,
groapă’ (Loșonți, Top., 146-150).
ZGÂDU v. Dealu.
ZGHIDÁN v. Dealu, Fântâna.
ZGLEÂMĂNU „o înălțime, o coamă, îi pădure
de cer [**] (29); Zgleâmănu I sau Zgleâmânu [*]
„loc părăios, deluros, îi cătă vale, îi în jos tare” I,
 ZGOÁMBA
„loc în pantă” [*] (102); Zgleâmănu II, III sau
Zgleămânu IV, V „a fost o poiană mare” I (110);
Zgleămânu „pășune, este sub deal” IV (108); pantă
(109); Zleămănu I sau Zgleămânu II „pantă pe
vârvu dealului, arabil și fănaț” I, „pantă dulce, fânaț”
II (59); Zgleămâna „loc deluros” II, „loc puțin
arabil aproape în vârvu dealului” III (114).
V . și Pădurea Zgleamănului, Valea
Zglămenele III sau Zlăminele I „îi cam groapă,
ca o covată, arător'’ III (10); Zgláminele I sau
Zglámenile II „costi și gropi, loc pustii” I, „o coaste,
loc mai rău” [*], „coastă și șes” III (39); Zglâminile
„loc deluros, arabil” I (264).
V . și Tău de Zglamini.
- Din subst. zleămăn, cu var. zgleămăn,
zgleămăn, zgleâmănă, zglámen, zglămin, zlămin (pl.
zgleamene, zglamene, zglamine, zglamini') (<srb.
zlamene) ‘movilă, semn de hotar; ridicătură’ (cf. și
Homorodean, VS, 178-181).
ZGOÁMBA v. Tăietura.
ZÍCI1 v. Fața.
ZÍCIU v. Coasta, Dosu, Părău.
ZID. Pe — „îi ca un părete de piatră” I (16).
Sub Zid „o râpoacă mare” I (16).
- Din subst. zid (pl. ziduri).
ZIL1UA [ziliya] „loc drept pe un deal, loc
arabil” I, II, III (289).
- Din prob. n. pers. ~.
ZIMBOR, pop. Jimbor, anterior; Jfmboru
Măre, sat, c.; 1332 Zumbur, 1343 sacerdos de
Zumbur, 1437 Sombor, 1750 Zsombor, 1854
Magyar-Nagy-Zsombor, Jimbor (Suciu, DILT).
V . și Cărarea la Jimbor, Drumu Jimborului,
Fa/a
- Din top. magh. Zsombor < n. pers. cf. și sl.
zobrii ‘zimbru’ (cf. Kniezsa, KH, 225/32; Kiss,
FNESz, II, 79, 546).
ZÍMBRAI v. Fântâna, Părău.
ZIREA „loc mai pe deal și o pantă mai dulce” I,
„pășune, e aproape de un rât și de pădure” II (202).
ZÍSEGU „pantă, teren arabil” I, II (286).
ZÍUA v. Bună Ziua.
ZLÁTINA v. Slatina.
ZLĂTIOÂRA „pantă din vale până-n pădure,
fănaț” 1(145).
V . și Părău Zlătiorii.
- Din subst. zlătioară <zlâtină + suf. -ioară
‘zlatină mică’.
ZMÂNȚU v. Via.
ZMÉCIU „un deal din care izvorăște Părău
Gheții, e pe hotaru Stupinilor” I (63).
ZMEU. Sub ~[su zmăp] „pantă, cosalău,
deasupra tot în pădure lovește, acolo este o ruptură
și loc izvoros” III, „îi fănaț pe deal, sub o ruptură
mare de pădure, deal mare cu o ruptură, îi ca un
zmău de mare” IV (58).
V . și Ciorgău Zmeului, Dosu Fața Fântâna
de su Zmeu, Gaura Zmeului, Lacu cu Zmeu.
V , și Grădina Zmeilor.
357
ZUGÁU
- Din subst. zmeu (pi. zmei).
ZMÉURA [znéyura] „un părău mai lung, s-a
făcut zmeură, pășune” II (111).
- Din subst zmeură.
ZMEURIȘTEA v. Ograda.
ZMÍDA v. Smida.
ZOÁMPA v. Joampa.
ZOÁPA v. Joampa.
ZÓBANEI „fântâna familiei Zoba” I (167).
- Din top. magh. Zobâni.
ZÓBORU „pășune și fânaț” I (180).
- Din top. magh. Zobor.
ZÓCOR v. Drumu.
ZOCU „fănaț și teren arabil, pe unde curge un
pârău” II, „e loc cu rupturi multe” III (191).
- Din top. magh. Zâk.
ZOLOGÎȘTEA „teren arabil, îl avea ca zălog
un domn din Vârșolț” I, „terenu a fost luat ca zălog
pentru niște animale care au pășunat rău” II (192).
- Din subst. zologiște < zolâg, var. a lui zălog +
suf. -iște.
Z0MONIȚA „un pic de coastă, loc arător, au
fost niște rupturi de pământ niște zoampe” II (15);
„o groapă” 1, „acolo a fost ceva ruptură de teren”
[**•] (26); „coastă, c-un părău prin mijloc, arabil”
IV (45); Zomonița „teren așa cam covățit și groapă
cu mici ridicături, loc cam ascuns” I (16).
V . și Părău Zomoniții, Ulița ~.
- Din subst. zomoniță, cu var. zâmoniță ‘groapă,
alunecare de teren’.
ZÓNA „o parte de sat de la biserică până în
capătu satului spre Benesat” 1, U (161); loc pe care
se păstrează lemne pentru protecția animalelor (282).
- Din subst zână.
ZOPCÉRU v. Teiușu.
ZUÁTA v. Lazu, Ponița.
ZÚBORU „teren pe care a fost vatra satului"
11(194).
ZUGAVÉGHIU [zugavéd'u] „o groapă mai
scurtă, arabil” 1 (34).
- Din top. magh. Zúgóvölgy <zúgó ‘zugău’ +
völgy ‘vale’.
ZUGÁU [zugăyu] „un canal din Părău Morii
spre Vale” II (40); „e drum oblu de coborât cu caru,
vine cătă vale în jos, e un zugău cu piatră" II (104);
„o vălcea, e între două păduri, se oprește undeva
între păduri” II, III (110); „un miez de colnic” I, „o
strâmtoare și un pic de suiș, umblă apă multă” II,
„părău” III, „poienică, a fost numa drum” IV (117);
„un izvor mare și cald, iese de sub stâncă, e un
ponor rătund” I (121); „îi un loc între două costi și
mereu bate vântu, curge o vale acolo” III (174);
„șanț mare făcut de ape naturale, l-o mai îndepărtat
oamenii pentru scurgerea apei” I (206); „un zugău,
un canal așa, s-o adus din Crasna, i-o schimbat cursu
ca să aibă apă la moară” I (231); Zâgău „un deluț,
pășune și arător” I, „pe-acolo se dau lemne la vale
din pădure” III (155).
ZÚMÁR ZVÉRDEA

Zugău li Glígor „îi tot în Vale, o mâncat apa de ZÎIMĂR v. Grădina.

la Stupătură pe Părău Morii” I (282). ZURDEȘTI v. Groapa.
V. și Pârâu Zugâului, Valea ZÚTOR v. Sutoru.
— Din zugău, cu var. zăgău (pl. zugăuă, zugăuri) ZUTURÉNII „vale mare fără apă, loc adâncit
„canal” (40; 231); „o așezătură strâmtă de pământ, o între dealuri, pășune, fănaț” I (15).
toloacă” I (121); „adâncitură pe care o lasă roata de V. și Fața Zuturenilor, Părău
la căru(ă când îi împiedicată” 1 (155); „un coborâș - Din n. grup ~ < Zutor, top.
pe un dâmb, un drum țâpiș” II (155); „un fel de ZUZUNICA v. Fântâna.
ZVÉRDEA v. Zerdea.
strâmtoare” V (217).
TIPOGRAFIA STELIAN
TeU Fax: 021.250.22.81;
021.42132.64.