INSTRUIREA CĂLĂTORILOR ŞI PERSONALULUI FEROVIAR CU PRIVIRE LA

MĂSURILE CE TREBUIE ADOPTATE ÎN CAZUL AMENINȚĂRILOR TERORISTE

PROBLEMATICĂ:
1. Bibliografie de specialitate
2. Considerații generale
3. Călătoria în sistemul transporturilor feroviare – alegere sau nevoie?
4. Atitudinea călătorilor – reducerea riscurilor
5. Modele europene de pregătire antiteroristă
6. Detectarea din timp în vederea prevenirii
7. Pregătirea personalului feroviar – preocupare actuală şi permanentă
8. Concluzii

1. Bibliografie de specialitate
 www.coppra.eu
 ro.wikipedia.org
 Poliția de Frontieră Română – Prevenirea Radicalizării și Combaterea Terorismului în Mediul
Aeroportuar (Ghid de buzunar) Editat de AIRPOL Permanent Office și tradus de Serviciul Protocol
și Traduceri din I.G.P.F.
 http://rancohensdr.wordpress.com – Search/Detect/React Training

2. Considerații generale

Dorința noastră este de a sensibiliza atât lucrătorii de poliție feroviară, cât și gestionarii căii
ferate și nu în ultimul rând cetățenii care folosesc mijloacele de transport feroviar, cu privire la un
ansamblu de măsuri care pot fi adoptate pentru detectarea/identificarea semnelor că siguranța lor și
a celor din jur poate fi pusă în pericol – de a lua act și de a acționa în consecință.
În cele ce urmează, nu intenționăm să reluăm o cronologie a tuturor acțiunilor teroriste, care
au fost analizate la toate nivelurile, atât de către specialiști în materie, cât și de către profani, au fost
emise diverse teorii de către jurnaliști avizi de senzațional sau de psihosociologi care dădeau
impresia că au pătruns acel văl de mister (sau misticism) care determină atentatorii să se sinucidă în
numele cuiva sau a ceva...
În secolul XXI, valorile sociale, morale și nu în ultimul rând cele umane au cunoscut
modificări majore. În anumite privințe s-a produs o regresiune a acestora, care a generat anumite
fenomene de radicalizare. Radicalizarea – voită sau nu, determinată de curente religioase,
abundența sau uneori lipsa informației, nevoi materiale, influențe culturale sau proliferarea așa
numitelor subculturi – s-a manifestat uneori prin atacuri violente cu repercusiuni majore asupra
populației civile.
După cum am menționat și în titlu, aceste aspecte se pliază pe un palier de cooperare
europeană, schimb de bune practici și lecții învățate – din nefericire – în urma atacurilor teroriste
din sistemul feroviar de transport călători, și aici vorbim și de rețeaua de metrou care se încadrează
în acest tip de transport.

3. Călătoria în sistemul transporturilor feroviare – alegere sau nevoie?

Mijloacele de transport feroviar, sau simplu, trenurile, au constituit un mod confortabil de

călătorie încă de la implementarea în societate a acestei posibilități de deplasare. Folosite de o plajă
largă de persoane, de la nou născuți până la octogenari, atât de către cei săraci, cât și de cei bogați
care își permiteau ocuparea unui întreg vagon dintr-o garnitură, trenurile rămân unele dintre cele
mai folosite mijloace de transport terestru pe distanțe lungi.
Astfel, pentru țările vest europene, călătoria cu mijloacele de transport feroviar constituie o
nevoie. Majoritatea populației se deplasează la și de la locul de muncă folosind rețelele de transport
feroviar și de metrou. Prin faptul că se evită astfel aglomerațiile urbane de pe străzi și șosele,

1
pericolul unei călătorii cu autovehiculul în condițiile de trafic rutier cu risc ridicat și nu în ultimul
rând prețul avantajos al biletelor/abonamentelor practicat de companiile feroviare face ca
transportul pe calea ferată să constituie o alegere a călătorilor din statele occidentale.

O situație specială o întâlnim în România. Aici, deși avem una din cele mai dense
infrastructuri de cale ferată (48km/1000km²) din Europa, cu o lungime de 11.380 km1, transportul
cu trenul este mai puțin o alegere și mai mult o nevoie. Românii sunt nevoiți să meargă cu trenul
atunci când nu au altă alternativă - și aici vorbim de posibilitatea de a se deplasa între localități cu
autovehiculele, în regim de MAXI-TAXI.
Majoritatea românilor se deplasează cu autoturismele personale atunci când merg în vacanțe,
iar trenurile sunt pline doar pe durata sezonului estival, când tinerii merg la Marea Neagră.
Din acest punct de vedere, putem spune că sistemul nostru feroviar de transport al călătorilor
nu ar constitui o țintă a acțiunilor teroriste, cum au fost cele din 11 martie 2004, când zece rucsacuri
încărcate cu TNT au explodat în patru trenuri din Madrid (Spania) în timp ce intrau și ieșeau din
patru stații diferite.
O situație diferită este cea a metroului din București, care a devenit o alegere pentru
majoritatea locuitorilor capitalei (750.000 călători/zi 2), în defavoarea transportului de suprafață sau
a folosirii autovehiculelor personale.

Aici, într-adevăr, se poate vorbi de o potențială țintă a unei acțiuni majore care poate aduce
atingere siguranței călătorilor și infrastructurii de transport subteran.

4. Atitudinea călătorilor – reducerea riscurilor

1 Sursa: wikipedia
2 Conform site-ului METROREX

2
 În mecanica producerii unui incident care să perturbe ordinea socială, cu repercusiuni asupra
vieții și integrității cetățenilor și care provoacă distrugeri majore, un rol important îl deține
capacitatea umană de a observa, detecta și reacționa.
Pe lângă angajații guvernamentali (armată, poliție, servicii speciale) sau cei ai diverselor
companii deținătoare sau administratori de infrastructură care au atribuții specifice pe linia protejării
populației și proprietății, comportamentul cetățeanului de rând constituie un factor determinant în
dinamica asigurării ordinii sociale.
În sprijinul acestui concept vine și ideea implementării a diferite modalități prin care
populația civilă poate contribui la siguranța publică în mod proactiv – de la sistemul apelului de
urgență (112 la nivel european) până la constituirea unor celule de voluntari la nivelul comunității.
Astfel, cetățeanul obișnuit trebuie să își asume responsabilități și nu să rămână pasiv în
contextul contemporan de nesiguranță și instabilitate socială determinat de globalizare, criză
economică, valuri masive de emigranți și acces facil la informație.
În sistemul transporturilor feroviare, infrastructura căii ferate este expusă, aflându-se în
locuri deschise pe suprafețe foarte întinse. Călătorii sunt în continuă mișcare și interacționează atât
între ei, cât și cu personalul feroviar și cu ceilalți actori din diverse domenii (comercial, de
telecomunicații, alte servicii publice). Marea majoritate a acestora doresc să ajungă la destinație și
nu au alt scop decât o călătorie cât mai rapidă, confortabilă și lipsită de incidente. Există însă și
persoane pentru care mijloacele de transport feroviar și perimetrul căii ferate constituie o modalitate
prin care pot comite acte antisociale, atât în folosul propriu (hoți din buzunare, de și din bagaje,
sustrageri de la infrastructura feroviară sau din vagoanele de marfă), cât și pentru propria distracție
(graffitti, acte de vandalism).
Succesul acțiunilor acestora din urmă este determinat într-o mare măsură de atitudinea
călătorilor – potențiale victime. O stare de oboseală, apatie, indiferență la ceea ce se întâmplă în jur
facilitează proliferarea infracționalității din sistemul transporturilor feroviare. Lipsa de reacție în
momentul când un alt călător este agresat, teama de a se implica într-o situație conflictuală, ideea
generală că atât timp cât nu este propria persoană sau proprietate care are de suferit, nu este necesar
să ia atitudine oferă încredere infractorilor și siguranța că sunt mai presus de lege.
La fel și în ceea ce privește amenințările teroriste, călătorul sau persoanele care îl însoțesc pe
acesta se află în prima linie a frontului. Un atentator sau o persoană înarmată va evita pe cât posibil
să se afle în aria de observație a forțelor de menținere a ordinii publice sau a personalului feroviar,
încercând pe cât posibil să se amestece în mulțime. Aici poate interveni spiritul de observație și
simțul civic al cetățeanului sensibilizat prin diverse campanii preventive și de instruire
antiinfracțională, prin care acesta se sesizează cu privire la existența unui colet suspect sau a unei
persoane cu intenții oneroase.
Pe de altă parte, nu trebuie să cădem nici în extrema cealaltă, prin care fiecare se
suspectează reciproc, transformându-ne într-o societate bazată pe delațiune și teroare – scop urmărit
și de acțiunile teroriste. Pentru a preîntâmpina o astfel de situație, au fost elaborate diferite
programe de instruire specifică a cetățenilor, care ar trebui implementate și în sistemul
transporturilor feroviare, urmărindu-se particularitățile proprii acestuia.

5. Modele europene de pregătire antiteroristă

În vederea formării personalului cu atribuții în domeniul apărării și menținerii ordinii

publice, la nivel european au fost inițiate diverse module de pregătire care să faciliteze detectarea și
identificarea posibilelor amenințări la adresa siguranței sociale.
Dintre acestea, cel mai recent este proiectul CoPPRa1 (Poliția de Proximitate și Prevenirea
Radicalizării), care a demarat în anul 2010, fiind creat ca un instrument de prevenire a activităților
teroriste, prin detectarea precoce a posibilelor semne de radicalizare.
Proiectul CoPPRa se axează pe trei domenii:
1. Crearea unui instrument practic și ușor de utilizat în sprijinul polițiștilor aflați în prima
linie pentru a detecta semnele de radicalizare,

1 Community Policing and the Prevention of Radicalisation

3
 2. Dezvoltarea unui program comun de pregătire pentru utilizarea de către polițiști a acestui
instrument în activitatea zilnică,
3. Identificarea și schimbul de bune practici în domeniul stopării răspândirii radicalismului,
într-un strâns parteneriat cu celelalte instituții cu atribuții în domeniu de pe plan local.
Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, cuvântul radicalism reprezintă o concepție
și atitudine politică ce preconizează și urmărește folosirea de metode radicale, totale, pentru
soluționarea unor probleme ale vieții sociale, practicarea acestor metode. Radicalizarea violentă
poate fi definită ca fenomenul caracteristic persoanelor care adoptă opinii, păreri și idei ce pot duce
la acte de terorism.
Personalul din cadrul agențiilor de aplicare a legii aflat în prima linie ar trebui să poată depista o
serie de factori indicatori care reprezintă semne ale radicalizării unui individ sau grupuri de indivizi.
Manualul CoPPRa pentru formatori conține definiții și profiluri ale grupărilor teroriste, în
scopul recunoașterii zilnice, în teren, a semnelor de radicalizare.
Astfel, acest manual cuprinde seturi de indicatori care oferă atât elemente pentru identificarea
procesului de radicalizare, cât și pentru procesul de pregătire a unui atac terorist.
Sunt analizați indicatorii pre-incident, legați de pregătirea unui atac, cu toate fazele sale:
planificare, dezvoltare și desfășurare, de către persoane care acționează singure sau ca parte a unor
grupări.
În cadrul CoPPRa sunt efectuate instruiri cu privire la ideologiile adoptate de grupările
radicaliste/teroriste, se explică textele, culorile și simbolurile în vederea recunoașterii logourilor
utilizate de radicaliști și sunt explicate formele de naționalism/separatism, care sunt adepții
ideologiilor de stânga, de dreapta sau anarhiștii, care sunt ideologiile cu cauze unice și, bineînțeles,
cele mai răspândite și agresive, ideologiile motivate religios.
Un alt exemplu de instrument eficient folosit în menținerea ordinii publice și a siguranței
cetățeanului îl reprezintă programul SDR1, inițiat în 1999 și a cărui implementare a avut loc în anul
2012. SDR este unic deoarece se concentrează pe activități de prevenire. Acesta oferă mai curând
soluții proactive decât din cele reactive. O abordare proactivă a SDR înseamnă că toate măsurile
sunt adoptate în scopul prevenirii criminalității și atacurilor teroriste înainte ca evenimentul
perturbator să se producă. Metodele reactive, pe de altă parte, nu pot fi adoptate decât în momentul
când incidentul a avut loc, lăsând loc unui așa numit vid în ansamblul măsurilor de securitate –
respectiv în momentele înainte de comiterea efectivă a acțiunii ilegale. SDR nu așteaptă ca un
eveniment să se producă, ci mai degrabă personalul antrenat în materie de Search/Detect/React
identifică în comportamentul indivizilor anumiți factori cheie care se bazează pe o mai bună
înțelegere a realității din teren și ce anume constituie o conduită normală sau anormală într-un
anumit mediu.

6. Detectarea din timp în vederea prevenirii

În lumina recentelor atentate coordonate pe scară largă la Paris și Bruxelles, mulți dintre
cetățenii europeni – în special cei din statele occidentale – se întreabă cum mai pot fi în siguranță?
După cum nu există un mod infailibil de identificare a fiecărui individ cu intenții răuvoitoare, nu
există nici posibilitatea de prevenire a fiecărui atac terorist. Totuși, un lucru este clar: detectarea din
timp a acțiunilor printr-o pregătire antiinfracțională și conștientizare a cetățenilor poate constitui
unul dintre cele mai bune instrumente de prevenire.
Majoritatea cetăţenilor se bizuieşte pe forţele de poliţie pentru menţinerea ordinii publice şi să
asigure liniştea comunităţii. La fel şi în timpul călătoriei cu trenul sau metroul, călătorii consideră
că dacă au achitat costul biletului, singura lor problemă este să se urce în mijlocul de transport şi să
coboare la destinaţie.
Totuşi, în mijloacele de transport în comun sau în staţiile de cale ferată, oricât de puternice ar fi
dispozitivele de siguranţă, există întotdeauna persoane care scapă filtrelor de securitate sau ochiului
– oricât ar fi el de vigilent – al lucrătorilor cu atribuţii pe linia siguranţei călătorilor. În acest sens, se
pune un anumit accent şi pe capacitatea cetăţeanului de a-şi asuma acţiuni individuale. În prezent,
ideea de a beneficia de abundenţa informaţiilor disponibile în sânul comunităţilor locale sau a
1 Search/Detect/React = Caută/Detectează/Reacționează

4
indivizilor din cadrul acestora, ia o amploare din ce în ce mai mare. Cetăţenii posedă o cunoaştere
latentă şi sunt familiari cu mediul unde trăiesc, astfel că sunt cei mai potriviţi în a recunoaşte
comportamente sau acţiuni care nu se încadrează în tipare, sau sunt deviante prin natura lor.

7. Pregătirea personalului feroviar – preocupare actuală şi permanentă

Personalul căilor ferate se află în permanenţă în prima linie de contact cu cetăţeanul/călătorul

care utilizează mijloacele de transport feroviar. Acesta este familiarizat cu aglomeraţia la orele de
vârf, liniştea dintre plecarea unui tren şi sosirea altuia într-o staţie de cale ferată cu trafic mediu, dar
este şi un bun cunoscător al sistemului de siguranţă, atât în ceea ce priveşte călătorii, dar şi
mijloacele de transport feroviar.
În limbaj popular, „CFR-iştii” constituiau pe vremuri a doua armată a ţării, fiind organizați într-
o instituţie cu ierarhii bine stabilite, atribuţiuni concrete şi un volum mare de personal. Ca o
paranteză, am putea menţiona şi echipa de fotbal „Rapid Bucureşti”, care înainte de anii 1990 avea
un număr foarte mare de suporteri, alături de Steaua şi Dinamo (fostele echipe ale armatei şi
miliţiei). În prezent, în urma numeroaselor restructurări şi reorganizări, personalul căilor ferate s-a
redus simţitor, iar în domeniu au apărut şi operatori privaţi de transport feroviar, cu proprii angajaţi
şi mijloace proprii de transport pe calea ferată.
Totuşi, lucrătorii feroviari rămân o componentă de importanţă majoră pentru siguranţa
transportului pe calea ferată, atât pentru mărfuri, dar mai ales pentru călători.
După o evaluare profundă și analiza celor mai bune practici și experiențe în domeniul siguranţei
feroviare, în statele europene au fost identificate câteva priorități pe care fiecare țară ar putea sa le ia
în considerație pentru a asigura conștientizarea personalului feroviar:
 Program de formare referitor la securitate, prin care să se testeze planuri și proceduri și
pentru a îmbunătăți cooperarea cu agențiile de aplicare a legii şi pentru a îmbunătăți viteza de
reacție.
 Instruirea personalului feroviar în conformitate cu procedurile în domeniu, pentru a fi în
măsură să elaboreze recomandări în cadrul unor campanii de conștientizare publică privind
ameninţările teroriste. În plus, procedurile standard de acțiuni proactive și reactive trebuie sa intre în
rutină, după modelul celor adoptate în situații de urgență.
 Instruirea profesională continuă a personalului feroviar. Actualizarea cursurilor de formare
cu noi informații existente despre amenințări și riscuri ar trebui să contribuie la o capacitate mai
mare de prevenire şi răspuns;
 Pentru a dobândi capacitatea de a reacționa eficient in situații complexe, cum sunt
ameninţările teroriste, organizarea şi desfăşurarea de exerciții/simulări sunt foarte importante.
Exercițiile sunt necesare atât pentru a testa planurile și echipamentele folosite în caz de urgență, cât
și pentru a instrui personalul feroviar.
 Măsurile de conștientizare sunt parte integrantă a strategiilor de securitate și se adresează nu
numai personalului feroviar, dar și călătorilor și publicului larg.
 Împreună cu tehnica de supraveghere şi instrumentele de detectare, personalul feroviar
trebuie considerat parte a unui sistem de control care include şi măsuri de prevenire.

8. Concluzii

În concluzie, considerăm că trebuie permanent avută în vedere importanţa factorului uman de

conștientizare; acest lucru înseamnă că, fără o implicare reală a călătorilor şi personalului feroviar,
orice rezoluție sau strategie de prevenire şi descoperire a actelor teroriste în sistemul transporturilor
pe calea ferată, adoptată doar de către forţele de poliţie, va fi insuficientă şi îşi va atinge cu
dificultate scopul dorit.