Rebreanu Liviu - Rascoala (Aprecieri)

Liviu
REBREANU
R{SCOALA
**
roman
248 Liviu Rebreanu
APRECIERI
}ntre Ion =i R[scoala exist[... numeroase puncte comune, tematice =i
artistice. Pe prim-plan, continuitatea e asigurat[ prin persoana lui Titu
Herdelea, ]n esen\[ — prin „problema \[r[neasc[“. R[scoala ]ncepe acolo
unde se terminase Ion: dup[ e=ecuri =i deziluzii Titu trece Carpa\ii, pentru
a-=i ]ncerca norocul sub obl[duirea rudelor din capital[. Referiri la cele
petrecute ]n satul natal apar de la ]nceputul c[r\ii (I,3); discut`nd apoi cu
Petre, Titu ]=i aduce aminte f[r[ s[ vrea de Ion al Glaneta=ului, care tot a=a
se pl`ngea de s[r[cie (III, 6). Lipsa asupririi na\ionale nu lichideaz[, cum
naiv ]=i ]nchipuia Titu, oprimarea \[ranului rom`n; fundamentala inegalitate,
comun[ ]n Ardeal =i Muntenia, este social[: exploatarea inemiloas[ a popo-
rului. Noua experien\[ n[ruie rapid iluziile t`n[rului, ]l readuce la probleme
de care se credea sc[pat. R[scoala este r[spunsul la ]ntreb[rile nel[murite
p`n[ la cap[t ]n Ion, un r[spuns cuprinz[tor pentru ]ntreaga \ar[ =i ]ntreg
poporul rom`n, indiferent cine ]l exploateaz[, Habsburgii sau Hohenzollernii,
grofii str[ini sau boierii de acela=i neam. Astfel se f[ure=te tabloul ]ntreg al
Rom`niei agrare... }n sens strict, epopeea este tocmai acest tablou de
ansamblu, cele dou[ romane laolalt[, care — complet`ndu-se, ]ntregindu-se
reciproc, dau o imagine strict[ asupra \[r[nimii, poporului, \[rii [...]
}ntre Ion =i R[scoala sunt ]ns[ =i deosebiri, de pild[ ]n f[urirea =i substan\a
monumentalit[\ii. Acolo, totul era Ion, care, de=i simbolizeaz[ un num[r mare
de Ioni, este totu=i o personalitate cu tr[s[turi distincte. Imaginea colectiv[
apare mai mult ]n =i prin imaginea individual[ a feciorului Glaneta=ului dec`t
independent. Aci, dimpotriv[, cu toate c[ exist[ un num[r important de eroi
individuali, nici unul nu se m[soar[ ca statur[ =i rol cu Ion, laolalt[ ]n schimb
]l ]ntrec cu mult. Admi\`nd c[ la Rebreanu for\a de oglindire a colectivit[\ii
este ]n general mai pregnant[ dec`t aceea £de oglindire¤ a individului, precum
=i faptul c[ ]n ]ns[=i f[ptura lui Ion substan\a „colectiv[“ este adesea mai
evident[ dec`t substan\a individual[, trebuie s[ recunoa=tem totu=i deosebirile
R[scoala. Vol. II 249
de grad fa\[ de R[scoala, unde colectivitatea este eroul nemijlocit =i funda-

mental. Ion reprezint[ ca individ colectivitatea, pe c`nd ]n R[scoala colecti-
vitatea este principalul individ, principala personalitate individualizat[.
Deosebirea provine =i din diferen\a \elului urm[rit. Ion lupta pentru fericirea
proprie, pentru ca el s[ devin[ ]nst[rit. Ionii din Amara vor acela=i lucru, dar
]n 19O7 fiecare dintre ei este pus ]n situa\ia de a lupta — con=tient sau
incon=tient — pentru fericirea tuturora. Ion din apropierea Clujului este
individualist prin metode =i scop. Ion de l`ng[ Pite=ti devine ]n condi\iile
date un lupt[tor pentru aspira\iile ]ntregii colectivit[\i. Rebreanu ne ]nf[-
\i=eaz[ \[ranul ]n dou[ ipostaze: pe timp de „pace“ =i ]n perioada de „r[zboi“.
Imaginea este ]n ambele cazuri grandioas[. Lupta de unul singur cu deznod[-
m`ntul ei tragic poate atinge =i ea dimensiuni homerice, dar marile fr[m`nt[ri
ob=te=ti, atacurile clasei favorizeaz[ mai din plin sublimul [...] De aceea,
chiar dac[ consider[m dilogia ]n ansamblul ei o epopee, trebuie s[ vedem c[
ea nu este unitar[ ]n grad =i intensitate, c[ pe m[sura zugr[virii nemijlocite
a maselor epopeicul se concentreaz[, se ridic[ pe un plan superior.
Ion IANO+I, Romanul monumental =i secolul XX, Editura pentru literatu-
r[, 1963, p. 393—394, 395—396.
|[ranii lui Rebreanu nu sunt concepu\i pe temeiul unor scheme programa-

tice, din acelea care umbresc obiectivitatea scrierilor despre \[rani ale lui
Zola, Maupassant, ]n care se simte totu=i ostenta\ia „realist[“, se simte
„=coala“, inten\ia prea v[dit[ de a polemiza cu idilismul literaturii pastorale
tip Georges Sand, dorin\a prea b[t[toare la ochi de a-i ]nf[\i=a pe \[rani „a=a
cum sunt ei“. Nu o dat[, rezultatul ini\iativelor ]n genere recomandabile, de
depoetizare a realit[\ii, ducea la schematism ]ntr-un fel tot a=a de evident ca
al =colii opuse: un schematism al instinctelor rele, al aglomer[rii de tr[s[turi
odioase, s[lbatic egoism, nem[surat[ viclenie etc.1
Rebreanu este prin Ion =i R[scoala superior acestei literaturi. Avusese =i
el de ]nfruntat imaginea fals[, idilic[, propus[ de scriitorii sem[n[tori=ti. Ca
]n orice polemic[, se putea angaja ]ntr-o exagerare de sens contrar. Dincolo
de orice inten\ie polemic[ (]n care, odat[ antrenat, scriitorul ]n genere cu
1
„|[ranii nu au, ]n ceea ce prive=te moravurile casnice, nici un fel de ging[=ie.
Ei nu fac apel la moral[ c`nd vreo fat[ le cade ]n p[cat dec`t dac[ cel care a
sedus-o e ]nst[rit =i u=or de speriat. Copiii, p`n[ c`nd li-i smulge statul, sunt
250 Liviu Rebreanu
greu rezist[ ispitei de a supralicita), vegheaz[ marele s[u sim\ realist, intui\ia
profund[ a ]nsu=irilor poporului, nestr[mutata obiectivitate.
Adev[rat c[ Rebreanu nu evit[ din pudoare scenele de violen\[, ]n care
legile aspre ale vie\ii se manifest[ din plin, =i nu le putea evita ]n nici un fel
]n R[scoala. Dar nu e vorba aici de nici o „specializare“. Rebreanu se orienta
totdeauna spre momentele critice, spre st[rile de criz[, individuale ori sociale,
prin ele se manifest[ nedisimulat legea vie\ii. Nu putem ]ns[ trage de aici
concluzia c[ el s-ar fi devotat „sufletului bestial“. Nu e, de altfel, ]n critica
mai veche, singura exagerare ce rezulta din confuzia, mai general[, a realis-
mului cu naturalismul sau pur =i simplu dintr-un reflex de adversitate princi-
pial[ fa\[ de tot ce ar fi evocat ]ntr-un fel aspectul „teribil“ al vie\ii, adev[rurile
prea „crude“, o anume viziune „pesimist[“. Sadoveanu ]nsu=i, un scriitor prin
excelen\[ liric, mare poet, creatorul unor elevate fic\iuni, fusese denun\at
(de H. Sanielevici) c[ ar avea „suflet de vagmistru“. Dac[ Sadoveanu are
„suflet de vagmistru“, nu e absurd, ci foarte natural ca Rebreanu s[ fie socotit
un jandarm care ]nsemneaz[ ]ntr-un proces-verbal infamiile petrecute ]n
raionul s[u, autor ]n genere „devotat“ sufletului bestial.
Ca s[ folosim o distinc\ie goethean[, putem spune c[ el nu nareaz[
„]ngrozitor“, ci nareaz[ lucruri „]ngrozitoare“; cum nu nareaz[ tandru =i
sentimental, dar „nareaz[“ sentimente tandre. Nu lipsesc, ]ntr-adev[r,
momentele de umanitate poten\ial[ =i uneori manifest[; pentru a le sesiza,
s[ nu ne l[s[m indu=i ]n eroare de faptul c[ scriitorul nu adopt[ un „stil“
corespunz[tor, tonul s[u r[m`n`nd mai departe re\inut, obiectiv. Efect cu
at`t mai puternic, de pild[, ]n scena de o subtil[ umanitate ]n care un \[ran,
]n vremea r[scoalei, e fericit c[ poate preg[ti din lucrurile confiscate un pr`nz
]ndestul[tor pentru nevasta bolnav[; femeia nu mai apuc[ s[ se bucure de
el, moartea o surprinde ]nainte de ]ntoarcerea b[rbatului. Nu e nimic ]n
R[scoala din nep[sarea crud[ ]n fa\a mor\ii, sau din acel egoism nem[surat,
jignitor pentru condi\ia uman[, atribuit sufletelor simple ]n scrierile de factur[
naturalist[. Alienarea, condi\iile aspre nu anuleaz[ resursele de umanitate.
Acestea ies la iveal[ mai intens chiar ]n timpul r[scoalei, altern`nd cu
manifest[rile brutale. Una din marile intui\ii ale scriitorului, una din marile
sale descoperiri const[ ]n aceea c[ r[scoala produce =i o relativ[ eliberare de
capitaluri sau unelte pentru un trai mai bun. Interesul a devenit, mai ales dup[
1789, singurul imbold al min\ii lor; pe ei nu-i intereseaz[ nici c`t negru sub unghie
dac[ o fapt[ e legal[ sau imoral[, ci doar dac[ aduce c`=tig. £...¤ }n clasa \[r[neasc[,
omul cu des[v`=ire cinstit =i moral e o excep\ie.“ (Balzac, |[ranii, p. 51.)
for\a altfel inerent[ a dezumaniz[rii. Reac\iile oamenilor sunt la Rebreanu

stilizate, supuse unui regim de transfigurare ca =i vorbele lor solemne,
p[trunse ca de un ritual al momentelor fundamentale.
Transfigurarea pus[ la ]ndoial[ de Ibr[ileanu este tot at`t de real[ aici,
de=i mai pu\in izbitoare ca, ]n alt fel, ]n literatura lui Sadoveanu. Dar este
efectul numai al unei construc\ii realizate cu materiale trainice, date ale
realit[\ii. Presupunerea c[ Rebreanu n-ar „transfigura“ e tot at`t de pu\in
fondat[ ca =i aceea, opus[, c[ \[ranii s[i ar fi idealiza\i.
Rebreanu a dovedit, mai ales prin R[scoala, c[ plicticosului =ablon „realist“
nu i se opun numai av`nturile romantice, voca\ia visului etc., ci ]n primul
r`nd realismul substan\ial, plenar, ]n fiin\a c[ruia observ[rii necru\[toare i
se asociaz[ un mare sim\ al perspectivei, intui\ia sensurilor esen\iale. }n a fi
realist f[r[ cusururile „=colii“ realiste st[ unul din meritele lui Rebreanu.
Spun`nd c[ R[scoala este un roman social, un mare roman social, n-am
f[cut dec`t s[ numim categoria cea mai general[ ]n cuprinsul c[reia s-a
dezvoltat o diversitate nelimitat[ de tipuri specifice, de ]ntinderea, culoarea
=i individualitatea vie\ii ]ns[=i. Unele distinc\ii sunt necesare. Exist[ romane
sociale mai mult ]n nucleul lor, dar orientate ]n genere spre maxima valorifi-
care a dramei individului, romanele unei crize de con=tiin\[, al c[ror prototip
=i capodoper[ ]n cuprinsul literaturii rom`ne este P[durea sp`nzura\ilor.
Deosebit de aceast[ categorie bine cristalizat[, exist[ romane sociale prin
mobilul evident spre care m`n[ destinele individuale. Ion e un astfel de
roman, ]n care omul concret =i via\a social[ stau ]n cump[n[, ]ntr-un echilibru
mereu rupt =i re]nnoit cu sacrificii. Via\a, dragostea =i moartea, realizarea
individului, av`nturile =i energia, dar =i un sentiment de z[d[rnicie, dublat
de o continuitate a eforturilor care asigur[ rostul mai ]nalt existen\ei stau
aici ]n centrul aten\iei.
Sunt, ]n al treilea r`nd, exemplare mai rare, de roman integral social, ]n
care o situa\ie de interes colectiv — r[zboiul, revolu\ia — absoarbe toate
resursele individuale, aduc`nd ]n prim-plan psihologia colectiv[. Socialul nu
numai c[ primeaz[ aici, dar cople=e=te, literalmente, totul ]n jur cu o for\[
teribil[, care aminte=te caracterul necesar =i implacabil al proceselor naturii.
Aici reac\ia colectiv[ domin[ ]n chipul cel mai direct reac\iile individului. E
cazul R[scoalei, studiu sociologic de valoare unic[ =i ne]ntrecut ca putere de
sondaj a con=tiin\ei sociale, colective, ]n literatura rom`n[ =i nici ]n alte
literaturi. Nu mai particip[m la evolu\ia unui individ, la destr[marea unei
familii, la cristalizarea unui sentiment etc., ci la drama =i fr[m`ntarea unei
]ntregi colectivit[\i obligate s[-=i apere dreptul la via\[. Rebreanu a avut
252 Liviu Rebreanu
curajul rar de a renun\a la tot ce l-ar fi putut abate de la \inta sa, formulat[
strict, cu un schematism inten\ionat, necru\[tor. Numai unui creator de geniu
]i este ]ng[duit =i cu putin\[ s[ fac[ din opera sa o demonstra\ie de o logic[
aspr[, s[ spun[: lucrurile au stat a=a, =i nu altfel, motivele au fost acestea, =i
nu altele, desf[=urarea faptelor a fost urm[toarea etc. +i aceast[ demonstra\ie
str`ns[, din care altul f[cea un lucru sup[r[tor de neartistic, este, la Rebreanu,
art[ ]n sensul cel mai riguros =i mai pur al cuv`ntului.
Trebuia o for\[ ca a lui Rebreanu, patosul s[u epic de o neobi=nuit[
amploare pentru a se realiza, ]n condi\ii at`t de dificile, cu situa\ii =i tipuri
de o generalitate extrem[, lipsite de contururi =i nuan\e particulare, o capodo-
per[. S-a ar[tat c[ Rebreanu a =tiut s[ intuiasc[, ]n cuprinsul masei de oameni,
ce interese specifice mobilizeaz[ de partea r[scoalei pe unul sau altul din
participan\i, ]ncep`nd cu Petre Petre, \[ranul s[rac, mai luminat dec`t ceilal\i
=i cu unele virtu\i de agitator =i de organizator, =i sf`r=ind cu primarul Ion
Pravil[, care =i el, la un moment dat, cocheteaz[ cu r[scoala. Diferen\ierile
sunt, a=adar, precump[nitor sociale. Fiecare tip reprezint[ o ipostaz[ sintetic[
=i — se poate spune — simbolic[, un termen capabil s[ indice c[ romanul lui
Rebreanu dep[=e=te sfera realismului strict, descrip\ia vie\ii „a=a cum este
ea“, apropiindu-l de epopee, de marea poezie, la o extrem[, =i de studiul
sociologic, la cealalt[.
Aceea=i ]nclina\ie spre aspectul general, foarte reprezentativ, al lucrurilor
se manifest[ ]n vorbirea personajelor. Toate frazele lor sunt extraordinar de
tipice. Ca =i opera ]n ]ntregul ei, ele sunt tipiz[ri individualizate, expresii de
o generalitate maxim[, ]ncorporat[ ]n cea mai concret[ materie.
Fraze ca acelea rostite ]n tren de c[tre jovialul arenda= al mo=iei Olena-
Dolj: „D-voastr[ nu cunoa=te\i \[ranul rom`n dac[ vorbi\i a=a!“ =i: „S[ te
fereasc[ Dumnezeu s[ ai nevoie de \[ran, c[ \[ranul atunci te str`nge de g`t,
c`nd te doare mai tare“, de ce, ]n ciuda impresiei de banalitate, sunt absolut
memorabile?
Aceast[ „reproducere“ aidoma, „imitare“ rezumativ[ a frazelor auzite f[r[
voie sau ]nchipuite de cititor, produce o impresie puternic[ de realitate =i
totodat[ un ecou inefabil. Discu\ia din tren dintre Rogojinaru, Grigore Iuga,
Baloleanu, din capitolul I ne introduce nemijlocit ]n problematica romanului,
printr-un schematism violent, foarte deosebit de procedeul curent care ne
familiarizeaz[ cu tema treptat, pe c[i inten\ionat ascunse, ocolite, prin
intermediul unor relat[ri oarecum indiferente ]n raport cu ceea ce are s[ se
]nt`mple. Acest schematism (care comport[ mari riscuri) vrea s[ spun[ c[
toat[ lumea are g`ndul a\intit la problema \[r[neasc[, nimeni nu i se poate
sustrage. Fiecare exprim[ pozi\ia interesat[ a categoriei sale sociale, g[sind

]ns[ argumentul cel mai „conving[tor“, mai logic, luat din sfera adev[rurilor
acceptate, de aparen\[ obiectiv[, la care, vezi bine, to\i ar trebui s[ subscrie.
Sunt fraze menite s[ ]ntre\in[ iluzia c[ fiecare are dreptate ]n felul s[u,
c[ fiecare \ine seam[ nu numai de interesul s[u particular, ci =i de interesul
celorlal\i — dar pe dedesubt, ]nainte ]nc[ de apari\ia exponen\ilor satului,
se infiltreaz[ ]n \es[tura c[r\ii singurul adev[r: toate acestea sunt vorbe, vorbe,
cu toate c[ nu exist[ din partea scriitorului, la suprafa\[, inten\ia de a le
discredita. |[ranul n-are de partea sa „argumente“, ci adev[rul simplu =i
zguduitor pe care, ]n fond, se ]ntemeiaz[ R[scoala. Cuvintele dezv[luie un
proces ajuns la limita sa, =i toat[ arta romancierului este de a sugera c[
oricine, nu numai cutare personaj ce exprim[ direct adev[rul \[ranilor, ar fi
constr`ns s[-l accepte: „}i spuse c[ oamenii vor p[m`nt =i c[ nu mai pot tr[i
din ceea ce prisose=te boierilor“. „Muncind c`t munce=te azi, dar pe p[m`ntul
lui, omul ar avea un trai de dou[ ori mai bun.“ „Mai ferici\i au fost sclavii de
odinioar[.“ „+i totu=i, vezi bine =i dumneata c[ suntem de fapt robi! Nu din
pricina lui Miron Iuga, ci din pricina situa\iei ]n care ne afl[m. Iar asta nu se
poate schimba prin dispari\ia unui om. Urma=ul lui, oric`t ar fi de bine
inten\ionat, va continua, va trebui s[ continue sistemul. Schimbarea adev[rat[
nu va fi dec`t atunci c`nd vor disp[rea to\i =i c`nd p[m`ntul va fi st[p`nit
de cei care-l muncesc.“
Rebreanu scrie f[r[ nervi, dar nu f[r[ nerv. Preferabil[ febrei, „banali-
tatea“, efect al calmului epic, este un bun punct de plecare, pozi\ia favorabil[
unui drum lung, dificil =i serios. }ncetineala relativ[ a ac\iunii din primul
volum face s[ pre\uim =i mai mult ]ncordarea din al doilea. }ncordarea este
maxim[, la ap[sarea mai grea pe elementul senza\ional arcurile ar plesni de
prea mare presiune.
Lucrurile se urnesc cu greutate — de aici impresia c[ primul volum, luat
]n sine, ar fi f[r[ interes. Dar c`nd se urnesc sunt purtate de un suflu colosal.
C`te un semn r[u prevestitor, apoi totul reintr[ ]n „normal“, ]ntr-un „normal“
care spore=te ]n ad`ncuri for\a loviturii viitoare. Cuvintele se ]ncarc[ de sens,
o vorb[ rostit[ acum pare s[ ]nsemne de zece ori mai mult dec`t ]nseamn[.
O vorb[ rostit[ aici f[r[ importan\[, parc[ la ]nt`mplare, cap[t[ dincolo un
ecou grozav. Cuvintele sunt material exploziv, de o putere neb[nuit[,
necunoscut[ celor ce le rostesc, ele declan=eaz[ un proces implacabil, mai
presus de voin\a individual[. }ntr-o ]nt`mplare curent[, scriitorul =tie s[
descopere misterioase resurse. E semnalat[ lipsa c`torva saci de porumb din
hambarele proprietarului, b[tr`nul Iuga se ]nfurie, =eful postului de jandarmi
254 Liviu Rebreanu
trage la r[spundere pe \[rani, ]i ]nvinuie=te c[ au furat gr`nele, ]i someaz[

s[ indice pe vinovat, ]i bate. Un caz de ajuns de banal, =i totu=i ]ncepem a
percepe c[ lucrurile s-au izbit de ultima lor limit[. Puteri ascunse ies acum
la suprafa\[, rup z[gazurile r[bd[rii =i contribuie la ]ndreptarea cursului vie\ii
pe un drum ireversibil. Fiecare cuv`nt face s[ creasc[ starea de a\`\are a
mul\imii, pe care nimic ]n lume n-o mai poate face s[ dea ]nd[r[t.
Cazurile relatate nu sunt din cale afar[ de revelatoare, dar sunt exact
cele care se impuneau unei aten\ii calme, supravegheate =i, artistice=te, mai
interesante tocmai prin platitudinea lor: ni=te \[rani sunt b[nui\i c[ ar fi furat
porumb din hambarele boierului, sunt aresta\i =i b[tu\i la postul de jandarmi;
nevasta lui Melinte Heruvimu e bolnav[; unuia i se ia porcul; altuia i se termi-
n[ merindele; un copil e tras de urechi; delega\ia de \[rani e tratat[ cu indife-
ren\[ la minister etc.
Relat`nd ]nt`mpl[ri curente, scriitorul ]ntinde ]ncet =i st[ruitor arcul
ac\iunii epice, mereu cu con=tiin\a unei mari for\e l[untrice, f[r[ de care
arcul se destindea mai repede — ]nainte de vreme. Tot a=a cum \[ranii s[i
„nu se gr[besc“ la r[scoal[, a=tept`nd cu tenacitate, scriitorul a=teapt[ tenace,
cu st[p`nire de sine, eliber`nd numai c`te pu\in din for\a continu[ a
romanului. Un sim\ al duratei obiective atribuie faptei ritmul necesar de
desf[=urare, =i con\inutului — r[gazul obiectiv necesar spre a se consuma ]n
]ntregime. Numai pentru cerin\ele demonstra\iei — ]n fondul s[u opera\ia
nefiind posibil[ — s[ izol[m mental „subiectul“ romanului =i vom pricepe
deodat[ c`t de „strategic“ leag[ =i dezleag[ scriitorul firele principale ori
secundare ale ac\iunii spre a men\ine mereu ]ncordat interesul dramatic. Via\a
se desf[=oar[ ini\ial pe f[ga=ul ei obi=nuit (]n Ion — satul p[rea mort, ]n
R[scoala — o discu\ie ]n tren etc.), ]ns[ foarte aproape de ]nceput — =i ]n
P[durea sp`nzura\ilor chiar de la ]nceput — intervine ceva care scoate via\a
din f[ga=ul obi=nuit, desprinde unul din pilonii de sus\inere ai stabilit[\ii: s-a
clintit o verig[, apoi cu necesitate alta, p`n[ observ[m c[ tot lan\ul s-a pus
]n mi=care, lucrurile s-au precipitat ]n a=a fel c[ nu mai exist[ drum ]napoi,
ci numai ]nainte, p`n[ la consumarea definitiv[ a dramei. Rebreanu spune
undeva c[ un romancier trebuie s[ =tie s[ ]ntre\in[ =i „s[ intensifice mereu“
sentimentul ac\iunii implacabile, „interesul pur narativ“, „acel Spannung f[r[
de care un roman, oric`t de valoros altfel, nu poate cuceri pe cititori“. }n
tehnica aceasta, Liviu Rebreanu este ne]ntrecut.
}n R[scoala, atmosfera pare la ]nceput destul de senin[, via\a ]=i urmeaz[
cursul ei stabilit, ]n tren se desf[=oar[ discu\ii destul de comune... =i totu=i:
„Dumneavoastr[, domnilor, nu cunoa=te\i \[ranul rom`n...“ Ei bine, ]l vom
cunoa=te.
Asupra c[ilor de realizare a mi=c[rii — refuz`nd s[ cread[ c[ aceasta s-ar

]nf[ptui ]n linie dreapt[ — scriitorul avea intui\ii de dialectician, aplicabile
de altfel =i traiectoriei l[untrice a „conflictului“ dramatic ]n romanele sale:
„Evolu\ia are cotituri =i chiar regrese capricioase, de=i cu tendin\[ de ve=nic[
urcare“. Ideea se verific[ ]n opera sa, ori de c`te ori scriitorul are de urm[rit
dialectica schimb[rii. Tensiunea urc[ mereu ]n R[scoala, p`n[ ]n punctul c`nd
ap[sarea ei devine a=a de violent[ ]nc`t str[punge impetuos formele superfi-
ciale ale stabilit[\ii („r[bdarea“, „resemnarea“ \[ranului etc.). Un scriitor lipsit
de marea intui\ie a vie\ii ar fi dat o reprezentare aritmetic[ a acumul[rilor,
urm[rind grada\ia ]n continu[ cre=tere. La Rebreanu intervin ]ns[ cotituri =i
„regrese“ care sunt ]n spiritul vie\ii reale =i ]nl[tur[, cu eviden\a legilor dialec-
tice, orice senza\ie de lucru mecanic. Apele par la ]nceput lini=tite, intervine
apoi o imperceptibil[ fierbere repede localizat[, o sc`nteie se aprinde =i se
stinge, lucrurile reintr[ ]n normal, \[ranul e tot a=a de „cumsecade“, ca, pe
nea=teptate, tensiunea s[ salte brusc, s[ se men\in[ o vreme ]ncordat[, ca
din nou s[ scad[ ca =i cum nimic nu s-ar fi ]nt`mplat — f[r[ s[ mai ating[
]ns[ gradul ini\ial de stabilitate, =i din nou s[ urce, dar ating`nd o treapt[ de
la nivelul c[reia nu mai exist[ ]ntoarcere =i s[ fie necesar[ doar o ne]nsemnat[
precipitare ca furtuna s[ se dezl[n\uie, rup`nd toate z[gazurile. Tendin\a e,
fire=te, „spre ve=nic[ urcare“, dar procesul de cre=tere este marcat din loc ]n
loc, ]n spiritul vie\ii reale, de „cotituri“ =i „regrese“.
Construc\ia romanului st[ ]n aceast[ intuire a legilor mi=c[rii, ]n price-
perea de a reda acumul[rile succesive, ]ntrerupte (dar ]n ce punct? Rebreanu
st[p`nea secretul acestor noduri vitale) =i reluate (dar ]n ce punct?) p`n[ ce
producerea exploziei devine iminent[.
Dialectica desf[=ur[rii, cu urcu=urile, ]ncetinirile, cotiturile =i repausurile
sale relative — poate fi urm[rit[ =i ]n P[durea sp`nzura\ilor. Cristalizarea
hot[r`rii ]n sufletul lui Bologa urmeaz[ o linie =ov[itoare, toat[ problema
pentru scriitor era s[ desprind[ din acest drum complicat, ezitant, mersul
s[u ascendent, culmin`nd cu hot[r`rea de a face pasul fatal dincolo de linia
frontului. Un autor mediocru, ]ndep[rt`ndu-se de adev[r, ar fi v[zut doar
cre=terea mecanic[, ad[ug`nd mereu c`te un plus peste suma anterioar[.
Rebreanu, pentru a ad[uga acest plus, r[scole=te din nou, de fiecare dat[,
suma. De fiecare dat[ reia totul de la ]nceput, hot[r`rea e mereu ]n primejdie
de a se n[rui, chiar se n[ruie, pentru a se reface din nou, parc[ mai trainic[.
Greutatea mereu sporit[, care face s[ se ]ncordeze arcul dramatic al ac\iunii,
silindu-l s[ apese la r`ndul s[u asupra nivelului curent al „stabilit[\ii“, o
resim\im, fizic, ]n fiecare cuv`nt spus, ]n cuvintele violente, dar — ciudat —
=i ]n cele obi=nuite, lini=titoare, care ]n loc s[ calmeze mai r[u ]nt[r`t[ „criza“.
256 Liviu Rebreanu
Discu\ia din tren, care deschide romanul, are o aparen\[ de lucru curent,
vorbe spuse la ]nt`mplare, cum se obi=nuie=te ]n astfel de situa\ii, c[l[torii
vr`nd s[ mai scurteze din timp. +i totu=i, dincolo de valoarea ponderabil[ a
cuvintelor, se strecoar[ o nelini=te, o iritare, o enigmatic[ stare de ner[bdare,
de a=teptare crispat[. Aspectul este cel obi=nuit — unul atac[ „chestia
\[r[neasc[“ (parc[ tot at`t de inofensiv[ este aceast[ discu\ie ca =i cea dintre
eroii lui Caragiale pe tema clasic[ a „recoltei“), cu o fraz[ care s-a mai rostit
de mii de ori: „Dumneavoastr[ nu cunoa=te\i \[ranul... Ori ]l cunoa=teti din
c[r\i...“ etc., altul, director ]n Ministerul de interne, replic[ senten\ios, a=a,
numai ca s[ anime discu\ia, s[ fie =i un termen de contrazicere: „Domnul
meu... domnule Rogojinaru, un lucru r[m`ne indiscutabil: c[ noi to\i, dar
absolut to\i, tr[im de pe urma trudei acestui \[ran...“ etc. Ca pentru a sugera
c[ discu\ia n-are ]nsemn[tate, nu e serioas[, nu angajeaz[, ci se poart[ dup[
o lege a iner\iei (cineva =i-a luat un „rol“, cel[lalt — va lua rolul r[mas vacant,
unul critic[ pe \[rani — altul, ca dialogul s[ fie posibil — ap[r[ pe \[rani,
dar s-ar fi putut s[ fie =i invers, primul s[-i apere, al doilea — atunci — s[-i
critice, cu obi=nuitele fraze ce se spuneau ]n astfel de ocazii), ]n favoarea
\[ranului vorbe=te un reprezentant al autorit[\ii...
+i tot pentru a sugera c[ sunt vorbe f[r[ importan\[, discu\ia e ]ntrerupt[
cu considera\ii de o tipic[ rigiditate, a=a de obi=nuite cu o sta\ie-dou[ ]nainte
ca trenul s[ ajung[ la destina\ie („Cum, =efule, sosir[m? Ei, bravo! Bine-am
mers, n-am ce zice...“ etc., etc.) +i totu=i, chiar ]n formele acestea at`t de
obi=nuite, de „uzate“ printr-o lung[ deprindere — se face auzit un sunet nou,
suspect, pe care vorbele f[r[ importan\[ se silesc s[-l ]nl[ture, dar f[r[ succes.
Discu\ia se ]ntrerupe, oamenii coboar[ ]n gar[, ]n plin[ forfot[ a Capitalei, s-ar
p[rea c[ nimeni nu se mai g`nde=te la cele dezb[tute ]n tren doar a=a ca s[
treac[ timpul =i s[ se mai risipeasc[ pu\in din plictiseala c[l[toriei, lucrurile
reintr[ ]n normal, Grigore Iuga merge acas[, g[se=te pe Titu — apoi la
restaurant ]l ]nt`lne=te din nou, ]nt`lne=te =i pe Rogojinaru, arenda=ul mo=iei
Olena-Dolj, =i — sub un pretext oarecare — discu\ia se reia, de ast[ dat[
]ns[ cu patim[, cu un grad de angajare ce contrazice aspectul cenu=iu al celei
din tren, strecur`nd ]n suflet o nelini=te nou[. Ap[sat[ o vreme de preocup[-
rile cotidiene, neglijat[ — tema fundamental[ a c`=tigat, pe nesim\ite, o
intensitate care atrage aten\ia.
Astfel ]ncepe s[ se cristalizeze, mai dens[, mai palpabil[, starea aceasta
specific[ de „criz[“, de ]ncordare, care, cu vremea, va deveni marea tem[
„afectiv[“ a romanului.
La restaurant, discu\ia pare s[ aib[ ca =i ]n tren un aer conven\ional, se
discut[, fiindc[ toat[ lumea discut[ acum „chestia“ agrar[, avocatul Baloleanu,
mo=ier el ]nsu=i, expune un punct de vedere „mai larg“, are — cu motiv[ri

politicianiste cu totul uzate — ]n\elegere pentru soarta \[ranului („A=a, drag[
Grigori\[, cum ]\i spuneam... Problema \[r[neasc[ nu se poate rezolva f[r[
sacrificii din partea celor ce st[p`nesc p[m`ntul.“ Etc.) — c`nd pe nea=teptate
=i parc[ ]n treac[t, scriitorul sesizeaz[ ]n tonul, de altfel calm, al replicii
t`n[rului Iuga un accent deosebit, dovedind c[ dezbaterea dep[=e=te undeva,
pe margine, tiparele conversa\iei mondene: „]n ochi ]i apare o lucire £...¤
care arat[ c[ discu\ia ]i fr[m`nt[ sufletul“ (s. n.).
Este cel dintì indiciu c[ tema fundamental[ a ]nceput s[ prind[ consisten-
\[, s[ angajeze. Intervine nechemat, de la o mas[ vecin[, arenda=ul Rogojina-
ru, cel cu „Dumneavoastr[ nu cunoa=te\i \[ranul rom`n...“; Grigore Iuga,
„enervat de interven\ia insolit[“, r[spunde „ap[sat =i dispre\uitor“ — =i tema
continu[ s[ se strecoare mai vizibil[ =i mai consistent[, f[c`ndu-ne s[ b[nuim
c[ dincolo de vorbe e o realitate de care vom lua cur`nd de tot cuno=tin\[ =i
care va cople=i orice alt[ preocupare, domin`nd ]ntreg orizontul romanului,
cerul, p[m`ntul =i oamenii. Nimeni din cei prezen\i nu dore=te aceasta, cu
toate acestea ]ns[ criza se manifest[ tot mai acut. Grigore se pomene=te
vorbind av`ntat =i ]=i d[ repede seama c[ parc[ ac\ioneaz[ ]n contra voin\ei
sale, c[ a devenit „patetic“ f[r[ rost, „c[ tonul lui nu cadreaz[ cu...“ =i tace
jenat. Dar ecoul vorbelor r[m`ne, =i t[cerea jenat[, precaut[ abia ]l subliniaz[.
Ecoul cre=te tocmai pentru c[ se simte efortul de a „lichida“ tema unei discu\ii
jenante, care se „]mpotmole=te“ f[r[ solu\ie. Cu to\ii ]ncearc[ s[ risipeasc[
]ncordarea, atac`nd alte teme, pe care le-ar putea dezbate ]n lini=te ]ntr-un
spirit mai potrivit cu locul — recolta, criza financiar[, situa\ia guvernului,
politica extern[, fra\ii ardeleni, slujba lui Titu etc. Dar tema adev[rat[ conti-
nu[ s[ se infiltreze, obsedant[.
Lui Grigore „discu\ia de la mas[ ]i r[scolise nervii.
}=i propusese de at`tea ori s[ nu mai vorbeasc[ despre lucrurile acestea,
=i totu=i mereu ]=i c[lca hot[r`rea.“ Ap[sate, alungate, „lucrurile acestea“
(care alc[tuiesc substan\a romanului) revin cu =i mai mult[ insisten\[, aduc`nd
enervare =i nelini=te. Pe c`nd „coboar[“ ]n Calea Victoriei, ]nso\indu-l pe Grigore
Iuga, t`n[rul Herdelea — cu g`ndul tot la discu\ia de la restaurant — roste=te
una din acele vorbe tipic lini=titoare, menite de obicei s[ ]nl[ture impresia
de ]ncordare =i care ]ntr-un mod at`t de semnificativ se ]ntorc cu putere, ca
]n virtutea unui resort l[untric, ]mpotriva menirii lor, ad`ncesc criza ]n loc
de a o risipi. Vrea s[ spun[ c[ se discut[ prea mult ]n jurul chestiunii agrare,
dar, motiv`ndu-=i interven\ia, trebuie s[ ia argumente dintr-o rezerv[ pe care
ar fi f[cut mai bine s-o lase neatins[. S-ar p[rea c[ el vrea s[ ]mplineasc[ o
17 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. II

258 Liviu Rebreanu
datorie conven\ional[, s[ spun[ ceva — indiferent ce — pentru a risipi politi-

cos t[cerea „prea lung[“ — =i a=a =i este, el nici nu dore=te altceva, dar aici e
toat[ problema, incapacitatea de a rosti vorbe indiferente devine ea ]ns[=i
revelatoare. Amintindu-=i „cu c`t interes a discutat Grigore la mas[“ =i
„cump[nind despre ce i-ar putea vorbi“ acum, Titu roste=te, „ezit`nd, parc[
i-ar fi pip[it sufletul“, urm[toarele cuvinte:
„— Nici n-am pomenit, at`ta ce se vorbe=te aici despre \[rani =i mereu
despre \[rani. Toat[ lumea, pretutindeni, ]ntruna: chestia \[r[neasc[,
problema \[r[neasc[, s[ facem a=a, s[ facem altfel... De ce at`ta discu\ie?“
+i f[r[ s[ vrea, contrazic`nd inten\ia cu care se hot[r`se s[ ]ntrerup[
t[cerea t`n[rului Iuga, continu[, dezv[luind ]n treac[t propor\iile =i gravitatea
crizei — cu argumente al c[ror sens teribil nu mai e ]n stare s[-l st[p`neasc[
— justific`nd ]ngrijorarea =i formul`nd inocent, cu glas tare, acel lucru straniu
=i primejdios ce plute=te ]n atmosfer[ =i nimeni nu =i l-a limpezit:
„— De ce at`ta discu\ie? P`n[ =i la mine, ]n curte, to\i chiria=ii, cum se
adun[ la taifas, repede ajung la \[rani, =-apoi d[-i =i d[-i cu problema =i cu
chestia... Baremi un cizmar ovrei =i mai ales feciorul lui, care-i mare socialist,
nu m[ ]nt`lnesc o dat[ s[ nu-mi bat[ capul cu fel de fel de solu\ii =i cu
proorocirea c[, de nu se rezolv[ chestia \[ranilor, are s[ vie revolu\ia s[ fac[
praf =i cenu=[ Bucure=tii!“
Titu Herdelea roste=te, tocmai pentru c[ e mai pu\in angajat, cuvinte
revelatoare al c[ror sens plute=te ]n atmosfer[ ca o presim\ire de care nimeni —
=i poate mai pu\in ca oricare al\ii cei direct angaja\i, ca Grigore Iuga, de exem-
plu, — n-are curajul s[ ia act, =i s[ o formuleze, ca Titu, ]n cuvinte limpezi.
Construc\ia unui roman este pentru Liviu Rebreanu =i arta de a supune
pe cititor unei savante torturi, prin care transmite acestuia at`ta c`t este
necesar dintr-un con\inut ]ntrez[rit din capul locului, =i niciodat[ mai mult;
este =i r[bdarea de a desf[=ura continuu resursele nara\iunii p`n[ ]ntr-un
punct ce pare culminant (dar de fapt numai p`n[ ]n pragul premerg[tor
acestui punct), este r[bdarea de a readuce lucrurile ]n f[ga=ul normal, ca
apoi, pe nea=teptate, s[-i ofere cititorului, la timpul cuvenit, dezvoltarea temei
ce-i fluturase o clip[ pe dinaintea ochilor1. Scriitorul, proced`nd astfel,
comunic[ o cople=itoare senza\ie de realitate, d`nd impresia c[ ascult[ numai
1
Altfel, exact contrariul situa\iei semnalate de Rebreanu (cronicar dramatic)
c`nd analiza opera unui ]ncep[tor: „Ca orice ]ncep[tor rom`n, dl V[itoianu spune
]n actul ]ntì tot ce are de spus. Pe urm[ e nevoit s[ «recapituleze» mereu; spre a
ob\ine lungimea trebuincioas[ actelor urm[toare.“
de glasul poruncitor, mai presus de voin\a individual[, al vie\ii ]ns[=i. Mici

capitole aparent indiferente au drept \int[ s[ creeze r[gazul necesar fermenta-
\iei l[untrice a cuv`ntului revelator sau a scenei memorabile ce s-a desf[=urat
ceva mai ]nainte, s[ ]n=urubeze =i s[ ]nr[d[cineze, s[ fac[ de neuitat impresia
produs[ de acel cuv`nt hot[r`tor.
Uneori intuim venirea iminent[ a unui atare cuv`nt, presim\irea aceasta
este savant ini\iat[ =i apoi ]ntre\inut[ de scriitor, el prelunge=te a=teptarea,
ca apoi, c`nd cuv`ntul revelator apare, s[ fie ]nc[rcat de toat[ tensiunea cu
care l-am a=teptat =i s[ se fixeze definitiv ]n con=tiin\[.
Grigore Iuga ia cu sine la \ar[ pe Titu Herdelea pentru a-l ini\ia ]n chestia
\[r[neasc[ =i, o dat[ ajuns, desf[=oar[ ]n fa\a sa tabloul propriet[\ilor,
geografia locului, vecinii etc.... Desf[=urare parc[ f[r[ sf`r=it, ]nc`t e=ti ispitit
s[ te ]ntrebi la un moment dat dac[ nu cumva se face abuz de r[bdarea
noastr[, prin expunerea unor date aride, inutile. Dar ]ndat[ ni se va dezv[lui
ra\iunea plicticoasei expuneri. Iat[ — zice Grigore Iuga — aici e re=edin\a
mo=iei lui cutare, asta e mo=ia lui cutare (cu mare lux de am[nunte inutile),
dincolo e p[m`ntul Nadinei, dincolo e mo=ia unuia St[nescu, aici e proprieta-
tea unei b[nci, dincolo e arenda= colonelul +tef[nescu, aici sf`r=e=te mo=ia
lui Gogu, asta e a familiei Iuga, cealalt[ apar\ine unei b[nci — =. a. m. d.,
]nc`t se creeaz[ cu ]ncetul impresia c[ Grigore Iuga se ]nver=uneaz[ cu at`tea
detalii pentru a evita ]ntrebarea pe care, la sf`r=it, Titu cu nevinov[\ia lui nu
ezit[ s[ o prezinte.
„— Mi-ai ar[tat, zice el, at`tea mo=ii boiere=ti, mo=ii peste mo=ii, mari =i
frumoase. Dar p[m`nturile oamenilor unde sunt?
— Apoi vezi, p[m`nturile oamenilor, asta e chestia \[r[neasc[! P[m`n-
turile! Nu prea sunt =i unde-au fost s-au cam spulberat...“
Se ]n\elege c[ prezentat[ de la ]nceput ]ntrebarea aceasta n-ar fi ]nsemnat
nimic. Acum ]ns[, pentru c[ a fost at`ta vreme reprimat[, sub avalan=a de
l[muriri plicticoase, ea a c[p[tat o for\[ t[ioas[. P`n[ s[ ias[ din apatia
obi=nuit[, lucrurile se desf[=oar[ pe un f[ga= ce pare a se fi statornicit definitiv.
La hora de duminic[, Serafim, un \[ran c[runt, poveste=te, =i nu prima
oar[, cum l-au b[tut jandarmii fiindc[ logof[tului i se n[z[rise c-ar fi disp[rut
ceva porumb din hambare. Prin c`te-un detaliu scos la vedere ca din
]nt`mplare, scriitorul =tie sugera, ]ntr-un chip magistral, c[ e =i nu o hor[
obi=nuit[, c[ e =i nu o relatare obi=nuit[ cu \[rani b[tu\i f[r[ motiv. Serafim
Mogo= vorbe=te, =i tot vorbind — se strecoar[ deodat[ revela\ia — nu se =tie
de ce, nu se uit[ la oameni, cum ar face oricine poveste=te ceva, duminic[,
]n cadrul taifasului obi=nuit — „ci undeva departe, parc[ s-ar fi jeluit unui
judec[tor drept“ (s. n.).
260 Liviu Rebreanu
Scriitorul leag[ savant aceste preciz[ri, \inta sa este de a sugera pe

nesim\ite =i ]n treac[t neobi=nuitul. Prin ele se comunic[ mult mai exact
senza\ia c[ acest \[ran, care poveste=te ceva f[r[ s[ se gr[beasc[, a fost greu
umilit. Curios e =i c[ to\i cei de fa\[ „cuno=teau ]nt`mplarea“, unii fuseser[
chiar ei ]n=i=i b[tu\i ca =i Serafim Mogo= — =i totu=i ascult[ cu o stranie
aten\ie. Faptul c[ ei =tiu despre ce e vorba =i c[ fuseser[ chiar ei ]n=i=i schin-
giui\i nu-i ]mpiedic[ s[ asculte cu aten\ie, =i nici n-are ]nsemn[tate, fiindc[
nu era prima dat[ c`nd li se ]nt`mpla un astfel de lucru. Aten\ia cu care
ascult[ semnific[ ]ns[ altceva, anume c[, f[r[ un motiv prea evident, reali-
zeaz[ deodat[, n[ucitor de exact, ce se ]nt`mpl[ cu ei de foarte mult[ vreme,
=i asta le apare extrem de curios, de aceea ascult[ cu aten\ie. Pentru c[ ei nu
ascult[ — de fapt — ce le spune Serafim, ei ascult[ un lucru nou, un lucru
parc[ pentru prima oar[ ]n\eles. }n\elegerea a ceea ce se ]nt`mpl[ este nou[
pentru ei, =i nu ]nt`mplarea ca atare, care nu e deloc nou[. Ei — noteaz[
Rebreanu, st[p`nit de o grav[ intui\ie a ceea ce este nou =i nea=teptat aici, —
„luau seama de jelania lui Serafim, parc-ar fi auzit pentru ]ntìa oar[ o poveste
nemaipomenit[ sau parc[ s-ar fi compl[cut ]n evocarea unor suferin\e care
le r[scoleau sufletele“ =i o dat[ se aude vorba unui alt \[ran, o vorb[ =i ea
foarte veche, =i totu=i av`nd un sens nou, fiindc[ acest \[ran ]ntrerupe din
c`nd ]n c`nd jelania lui Serafim mereu cu „acelea=i vorbe: — P[i, ce s[ facem,
oameni buni, ce s[ facem?“ }n vorbele acestea, ceilal\i deslu=esc intona\ii
ciudate, de umilin\[ resemnat[, =i asta ]i ]nfurie, iar unul din ei spune
dispre\uitor, ]ng`n`nd pe \[ranul cu „ce s[ facem“.
„— Ce s[ facem, ce s[ facem?“ Dar se sperie singur de revolta lui: „— Dum-
nezeu =tie ce s[ facem...“ A fost atins un anumit prag. Omul d[ speriat ]napoi
— dar pragul hot[r`tor a fost atins =i asta a provocat un ecou care r[m`ne =i
dup[ ce omul bate ]n retragere.
Liviu Rebreanu are ca nimeni altul intui\ia cuvintelor majore. Cuv`ntul a
fost acum rostit — e tot acela=i pe care oamenii l-au rostit de zeci de ori =i
care ]nsemna durere =i umilin\[ resemnat[, dar acum el a fost rostit altfel,
]ntr-un fel care arat[ c[ vechea resemnare se arat[ vulnerabil[ =i cedeaz[. +i
nimeni nu mai poate zdruncina impresia produs[ de faptul c[ acest cuv`nt
poate fi rostit =i altfel, cu revolt[, furie =i dispre\.
Intervine ]ncercarea de a risipi ]ncordarea, o ]ncercare e=uat[, dar care,
]ntr-un fel concludent, mai r[u ad`nce=te criza.
„Ca s[ =tearg[ mai bine urmele m`niei lui Toader, Leonte Orbisor, mic,
cu glas ascu\it, cu fa\a vioaie, g[si cu cale s[ observe ]mp[ciuitor:
— Am p[timit =i eu cu Serafim =i cu ceilal\i laolalt[, dar m[ ]ntorc =i zic:
St[p`nirea ce s[ fac[ dac[ e furt? +i de ce s[ fure munca altuia ho\ii?“
Este de ajuns ca vreunul s[ ]ncerce o cale de conciliere, spre a =terge

urma celor spuse mai ]nainte, este de ajuns ca el s[ ]ncerce, cum e =i firesc, o
motivare a interven\iei sale, ca — f[r[ s[ vrea, bine]n\eles, — s[ ating[ o
zon[ =i mai critic[, provoc`nd cuv`ntul revelator; cuv`ntul ]l roste=te Trifon
Guju, „]ntunecat, mai mult pentru sine“, ]mping`nd lucrurile spre o faz[ =i
mai ]ncordat[ dec`t aceea premerg[toare interven\iei cu ]ndemnuri concili-
atoare. Leonte Orbi=or spusese: „+i de ce s[ fure munca altuia ho\ii?“ — =i
asta sun[ ]ntr-un fel nea=teptat =i are aerul s[ se refere la altceva, =i atunci e
firesc ca s[ intervin[ un altul cu observa\ia care fixeaz[ =i mai temeinic
senza\ia de ]ncordat[ a=teptare:
„— D-apoi c[ tot munca noastr[ e!“ (S. n.)
„To\i ]ntoarser[ deodat[ ochii spre el, ca =i c`nd le-ar fi dezv[luit o mare
tain[ sau m[car o credin\[ intim[ a tuturor. Nimeni ]ns[ nu zise nimica =i
chiar Trifon, care obi=nuia s[ repete c`nd credea c[ a spus o vorb[ mare,
acuma t[cu =i l[s[ capul pe piept.“
Romancierul izbute=te s[ dea ]ncord[rii cresc`nde un con\inut de o
extraordinar[ materialitate. De precizat c[ nu e vorba doar de obi=nuita
„grada\ie“ a evenimentelor epice, prin care un scriitor vrea adesea s[ men\in[
treaz „interesul“ narativ. Dincolo de cuvinte, ]ncepem a percepe un suflu ame-
nin\[tor =i rece, care este al r[scoalei.
Situa\iile propuse aten\iei ascund un nucleu secret, o for\[ de atrac\ie
care subjug[ pe cititor, ademene=te mereu mai departe, mereu mai ad`nc
spre interiorul lumii noi, creat[ de scriitor ]n a=a chip ]nc`t cititorul odat[
„am[git“ s[ piard[ orice posibilitate de a se ]ntoarce. Cu fiecare pas e=ti mereu
]ndemnat ca de un apel poruncitor s[ mergi mai departe. E ca =i cum s-ar
f[g[dui dezlegarea unui secret de care depinde totul. Cititorul este ademenit
s[ cread[ c[ lumea ]n care intr[ este doar lumea sa, lumea real[, sau o prelun-
gire sau o ramifica\ie a acesteia. La ]nceput nu se ]nt`mpl[ nimic care s[
contrazic[ datele lumii „autentice“, cititorul n-are nici un motiv s[ nu cread[
pe cuv`nt ceea ce i se spune, el =tie c[ i se spune adev[rul, un adev[r pe
care-l =tie el ]nsu=i foarte bine.
Acumularea de electricitate ]n aerul tot mai ]ncins este tema fundamental[
a primului volum din R[scoala. Construc\ia urmeaz[ ritmul acestor acumul[ri.
Vorbele spuse au un ]n\eles de suprafa\[ =i altul profund, iar tonalitatea
l[untric[ a romanului str`nge laolalt[ mai ales aceste ]n\elesuri noi.
R[scoala apare ca o for\[ care st[p`ne=te pe oameni =i nu se las[ st[p`nit[
de ei.
„— Of, c[ nu mai vine =i la noi“ — zice unul =i e ca =i cum s-ar referi la un
fenomen al naturii, de o teribil[ autonomie, aduc[tor, poate, de bine, „s[-mi
262 Liviu Rebreanu
iau =i eu m[car ni\el porumb de cel boieresc, s[-mi satur copila=ii, c[ greu
am mai dus-o iarna asta!“ Oamenii a=teapt[ s[ vin[ =i pe la ei r[scoala, ca =i
cum nu tot ei ar face-o, ci al\ii, ]n locul lor. Voin\a lor se cristalizeaz[ ]ntr-un
fenomen obiectiv, autonom, de dimensiuni mitice.
Pe m[sur[ ce talazurile nemul\umirii cap[t[ consisten\[, ]ncep s[ spume-
ge, amenin\`nd s[ n[ruie r`nduiala obi=nuit[ =i s[-=i croiasc[ un vad nou,
ne]ncercat, scriitorul ]ncordeaz[ =i mai str`ns arcul nara\iunii, opre=te clipa
printr-o brusc[ sec\ionare a timpului =i-o supune unui proces analitic, atr[g`nd
astfel aten\ia asupra ]nsemn[t[\ii ei. }n cazul unor momente de intensitate
plenar[, suprapunerea obi=nuit[ a planurilor (de o parte lumea boierilor, de
alta cea a \[ranilor) ]nceteaz[ de a fi simplu procedeu „artistic“, menit s[
sugereze curgerea nesf`r=it[ a vie\ii, =i devine un mod direct, acut =i energic
de a sonda starea de spirit ]ntr-o faz[ absolut esen\ial[. F[r[ trecere studiat[,
ci ]ntr-un fel t[ios, abrupt, cu sugestia c[ lucrurile nu mai pot merge a=a
]nainte, ceva trebuie s[ se ]nt`mple — scriitorul p[r[se=te relatarea asupra
lumii mondene =i descinde direct la sat. La deschiderea Parlamentului, dup[
ce asist[ la lectura mesajului regal, Nadina constat[ cu un entuziasm plictisit:
„— Foarte nostim spectacolul!... Nu-i a=a?... +i regele ce bine a fost!“
}ndat[ — secven\[ la sat:
„Plou[ v`rtos.“ Perceptorul vine s[ sechestreze pentru neplata birului
singurul porc al lui Ignat Cercel.
„— Las[, c[ v[ =tiu, Ignate! Pe mine nu m[ proste=ti, degeaba! Cu voi
]mi pr[p[desc tinere\ea =i s[n[tatea!“ „Atunci femeia izbucni am[r`t[:
— Auleo, doar n-o s[ ne iei purcelul, domnule, s[-mi r[mìe copiii“ etc.
Apoi, Ignat conduce pe perceptor, dup[ cuviin\[, „ab[tut, bìguind...“ etc.,
mereu ca o scuz[ =i o pl`ngere:
„— Apoi ce s[ facem, dom’ perceptor, ce s[ facem?“
Glasuri amenin\[toare se fac auzite ]nc[ de la ]nceputul romanului,
acoperite de rutina ve=nicelor =i de fapt lini=titoarelor discu\ii ]n jurul
problemei \[r[ne=ti. Apoi se face t[cere =i glasurile acestea se aud din nou,
mai distincte =i tot mai greu de acoperit. Ele sunt r[zle\e =i se potolesc o
clip[, ]nghi\ite de larma existen\ei obi=nuite, apoi se adun[ mereu mai multe
laolalt[, ]ntr-un vuiet surd. De la un anume punct, vuietul devine constant,
fundal permanent al evenimentelor. Un comentariu sumbru r[sun[ de dincolo
de orizont ]n scenele care ]nf[\i=eaz[ petrecerile, viata de tr`nd[vie =i
voluptate nep[s[toare a p[turii suprapuse. Dincolo de orizontul necunoscut
=i primejdios, glasurile se str`ng, se unesc, se cheam[ unele pe celelalte. Ce
spun ]n fond aceste glasuri la ]nceput r[zle\e, apoi unite?
„— Rabzi, rabzi =i oftezi p`n[ nu mai po\i, =-apoi...“

„— Apoi ce s[ facem, dom’ perceptor, ce s[ facem?“
„— Apoi nici s[ fim batjocori\i a=a, nu ne-om l[sa!
+i alte glasuri, care mai molcome, care mai d`rze, repetar[:
— Nu, nu!“
Este comentariul ap[s[tor, r[zb[t`nd =i ]n scenele de huzur bucure=tean:

„Un mic restaurant de noapte, ]ntr-o str[du\[ dosnic[. Exterior modest.
}n[untru ]ns[ lumin[ orbitoare, lux c[utat, atmosfer[ cald[, chelneri francezi
pur s`nge... +i Nadina sur`de ]nc`ntat[ =i repet[ ]ntruna:
— Ah, oui, c’est vraiment très chic, très parisien!“
De dincolo, scriitorul face s[ se aud[ comentariul ]nfrico=[tor de apropiat
al mul\imii: „Apoi, ce s[ facem... Ce s[ facem?“ =i: „Nu, nu!“
Suntem ]n faza ]n care, s[tur`ndu-se de vorbe, \[ranii nu mai au ]ncredere

]n cuv`ntul boieresc =i nici ]n metodele „pa=nice“ de ]mbun[t[\ire a situa\iei
lor: jalbe, interven\ii, cump[r[ri de p[m`nturi, tratative pentru alte ]nvoieli
etc. S-a ]ncercat tot ce s-a putut ]ncerca, nu mai e nimic de sperat ]n direc\ia
aceasta, a b[tut ceasul faptelor. Impresia este hot[r`t[ de misterioasa apari\ie
a „vestitorilor“, c[l[re\i pe cai albi, trec`nd din sat ]n sat (a=a se poveste=te,
pu\ini sunt cei care pot chiar jura c[ i-au v[zut cu ochii lor) =i sf[tuind pe
\[rani s[ treac[ la ]mp[r\irea p[m`nturilor boiere=ti conform poruncii unui
„vod[“ la fel de misterios. Vestea figureaz[ la un mod mitic starea de spirit a
\[ranilor, propria lor hot[r`re de a trece la fapte, f[r[ ]nt`rziere. C[l[re\ii
aceia pe cai albi sunt ni=te fiin\e ciudat de concrete =i totu=i impalpabile (i-ar
fi ]nt`lnit cutare femeie care relateaz[ celorlal\i ]nt`mplarea cu aer de miracol:
„Plecasem cu b[ie\elul de m`n[... N-apucai bine s[ m[ ]nchin c[ =i v[zui
venind pe uli\[ doi c[l[re\i pe doi cai albi de m-am mirat. Veneau de sus
dinspre Lespezi. M[ d[dui la marginea uli\ei, dar numai ce m[ pomenii c[
unul m[ strig[ =i zice: «Unde te duci, muiere?» Zic: «Numai colea, la soacr[-
mea...» +i cel[lalt zice: «V[d c[ e=ti nec[jit[ r[u, dar n-ai grij[, c[ noi aducem
veste mare...»“ Etc. Vestitorii ace=tia ]n alb sunt proiec\ia st[rii de spirit a
\[ranilor, a speran\elor pe care ei nu ]ndr[zneau s[ =i le m[rturiseasc[ cu
glas tare unul celuilalt =i tocmai de aceea sim\eau nevoia s[ le atribuie unei
for\e ]n acela=i timp miraculoase =i concrete. Ce spun c[l[re\ii? Ei formuleaz[
chiar g`ndurile \[ranilor ajun=i la exasperare =i hot[r`\i s[-=i fac[ singuri
dreptate. Cuvintele lor duc p`n[ la cap[t g`ndul fiec[ruia dintre \[rani, ele
fuseser[ preg[tite de toate acele fraze ]ntrerupte la jum[tate de Petre Petre,
264 Liviu Rebreanu
Serafim Mogo=, Triton Guju =i prin care se exprima dezn[dejdea, dar =i apari\ia
unui g`nd nou, plin de ]ndr[zneal[, menit s[ semnifice concluzia unei
experien\e. |[ranii ascult[ uimi\i, spus[ cu voce tare, concluzia aceasta. Cu
uimire =i ]n acela=i timp cu sentimentul obscur c[ astfel de fraze nu sunt chiar
cu des[v`r=ire noi =i nea=teptate, se pare c[ vocea aceasta nu le este chiar pe
de-a-ntregul necunoscut[. Mirarea se asociaz[ aici cu senza\ia c[ g`ndurile
noi sunt pe deplin fire=ti, da, a=a trebuie f[cut, =i ei sim\iser[ aceasta.
Episodul este imediat consecutiv celui care relevase c[ de la ]n\elepciunea
lui Miron Iuga nu mai e nimic de a=teptat. B[tr`nul boier amenin\[ c[ nu
mai st[ de vorb[ cu \[ranii s[i =i c[ „dac[ voi nu vre\i s[ munci\i, vom aduce
oameni din Transilvania!“ C`nd Trifon Guju strig[: „— Ba str[ini s[ nu vie,
cucoane, c[ p[m`nturile astea noi le-am muncit totdeauna, nu str[inii!“,
b[tr`nul Iuga conchide intratabil:
„— Tu crezi c[ am s[ te ]ntreb pe tine, pr[p[ditule...? Asta v[ mai lipsea,
obr[znicia! Aide\i, am terminat cu voi! S[-mi cur[\a\i locul numaidec`t!
— Apoi a=a nu-i bine, cucoane! f[cu Luca Talab[ d`rz. Nu-i bine deloc.
Miron Iuga nu se clinti p`n[ ce se goli curtea. Apoi porunci sc`rbit:
— Bumbule, ]nchide por\ile.“
Cu aceasta s-a rupt ultima punte de comunicare dintre boieri =i \[rani, s-a
n[ruit ultima n[dejde. Scriitorul ne face s[ resim\im toat[ gravitatea acestui
moment de r[scruce, critic, ]n care vechile n[dejdi, c`te erau, s-au pr[bu=it,
terenul a r[mas alb, gata s[ primeasc[ noi n[dejdi, nedeslu=ite.
Acest moment, cu toate implica\iile sale viitoare, se ]nf[\i=eaz[ ]n replica
spus[ pe un ton amenin\[tor:
„— Apoi a=a nu-i bine, cucoane! Nu-i bine deloc.“
A=a nu-i bine, atunci cum e bine? Pe aceast[ crispat[ nedumerire cade vestea
cea nou[, adus[ de c[l[re\ii ]n alb. Ei spun ce g`ndesc \[ranii c[ e bine s[ fac[,
acum, dup[ ce s-a constatat definitiv c[ „a=a nu-i bine, nu-i bine de loc“, iar
boierul Iuga poruncise sc`rbit „s[ se ]nchid[ por\ile“. Terenul este preg[tit s[
primeasc[ fermentul adus de vestitori, al marii, adev[ratei cotituri.
Duminic[, „pe c`nd ie=ea lumea de la biseric[, se r[sp`ndi vestea c[
adineaori ar fi trecut (s. n.) prin sat doi c[l[re\i pe cai albi...“ Ei ar fi spus
ceva, ar fi adus cu sine „porunci“, dar ce au spus =i despre ce porunci poate
fi vorba? Nimeni nu =tie. Dar — =i aici scriitorul are din nou o intui\ie —
nimeni nu =tie, =i totu=i to\i „=tiu“ cam despre ce ar putea fi vorba. Ei =tiu
dinainte ce fel de porunci purtau c[l[re\ii ]n alb, alte porunci — dec`t cele
voite =i a=teptate de \[rani, acum, dup[ ce Miron Iuga curmase tratativele =i
]nchisese por\ile conacului — nu puteau fi. +i ]ntr-adev[r: „Ignat Cercel, ca
un cìne de pripas, trecea de la un grup la altul, cu aceea=i ]ntrebare:

„— Oare n-o fi porunci despre p[m`nturi, m[i oameni?“ (S. n.)
Iat[ ce fel de porunci a=teptau \[ranii, alte porunci nu puteau s[ fie =i ei
nu le-ar fi primit. C[l[re\ii ]n alb figureaz[ voin\a lor (s[ se fac[ dreptate) =i
totodat[ nevoia unei autoriz[ri morale supreme. Dreptatea „vine cum poate
=i bine c[ sose=te“, observ[ cineva — =i acum, cu toate c[ nimeni n-a v[zut
pe c[l[re\i =i nu =tie ce anume spuneau c[l[re\ii, — lucrurile sunt deja
hot[r`te. Nu putea fi vorba dec`t despre p[m`nturi =i despre dreptate.
+i ]n adev[r, a=a este cum trebuie s[ fie. }n fa\a grupurilor de \[rani e
adus[ muierea s[ jure c[ ]nt`lnise pe vestitori. Nimeni n-a spus c[ vestitorii
porunciser[ despre „dreptate“, =i totu=i, ]nc[ ]nainte ca muierea s[ ]nceap[ a
gr[i, se =tie c[ despre asta e vorba. Deducem acest lucru din faptul c[ oamenii
cer am[nunte, chestiunea esen\ial[ fiind de-acum l[murit[ pentru ei.
„— Spune, muiere, din fir ]n p[r (s. n.), c[ nu te m[n`nc[ nimeni! o
]ndemn[ Ignat cu bl`nde\e. Vrem s[ =tim =i noi poruncile =i s[ nu gre=im!“
Femeia confirm[, ea ofer[ oamenilor lucrul de care aveau nevoie, s[ =tie
dac[ ceea ce g`ndiser[ ei ]n=i=i se sprijin[ pe o voin\[ mai presus dec`t a lor.
Ei vor s[ fac[ un anumit lucru, sunt hot[r`\i s[ fac[ acest lucru, =i atunci,
pentru o mai mare siguran\[, vor s[ =tie dac[ ceea ce sunt ei hot[r`\i trebuie
oricum f[cut, =i e bine s[ fie f[cut indiferent dac[ ei vor sau nu. Ei vor s[
pun[ cap[t ezit[rilor, vor s[ fie pu=i ]n fa\a faptului ]mplinit. Aceast[ nevoie
l[untric[ imperioas[ a masei \[r[ne=ti se proiecteaz[ — cum am spus — ]n
apari\ia c[l[re\ilor albi, cu ve=tile =i poruncile ce le aduc.
Din nou iese la iveal[ marea capacitate a scriitorului de a proiecta
realitatea concret[ ]ntr-un plan larg, simbolic =i mai ]nalt. Nu e o ]nt`mplare,
astfel, c[ propria lor voin\[ de dreptate se ]ntruchipeaz[ grav ]ntr-o porunc[.
P`n[ aici au vorbit =i s-au sf[tuit, au mai dat ]napoi, au ezitat, dar ceea ce se
]nt`mpl[ acum e cu totul altceva, acum ce vor ei ]n=i=i este o porunc[, c[reia
nimeni, chiar s[ vrea, nu i se mai poate sustrage. Porunca aceasta gl[suie=te
(a=a ar fi spus c[l[re\ii, oamenilor nu le r[m`ne dec`t s-o treac[ ]n fapte)
„s[ d[m de =tire oamenilor c[ toate mo=iile sunt ale lor de-aici ]nainte =i s[
se apuce de]ndat[ s[ le ]mpart[ dup[ dreptate, iar pe boieri =i pe arenda=i —
gl[suie=te mai departe porunca — s[-i alunge =i s[ le ard[ conacele =i cur\ile
=i toate acareturile, ca nu cumva s[ se mai ]ntoarc[ ]napoi...“ +i cine nu ascult[
porunca „amarnic are s[ isp[=easc[“.
Chipul cum masele \[r[ne=ti sunt cuprinse de o stare de spirit combativ[
=i ce determin[ cristalizarea acestei st[ri de spirit, cum dincolo de aparenta
lips[ de motivare a revoltei, prin mici fapte nesemnificative =i, ]n condi\ii
266 Liviu Rebreanu
„normale“, neb[gate ]n seam[ — ]=i face loc motivarea ad`nc[ =i violent

explicabil[ a nemul\umirii =i a hot[r`rii de a trece la ac\iune, c[ci a devenit
limpede c[ a=a nu se mai poate — iat[ ce ni se dezv[luie ]n R[scoala.
Dialectica rela\iei dintre necesitate =i ]nt`mplare este uimitoare ]n roman.
Tot ce se petrece ]n R[scoala este de domeniul ]nt`mpl[rii, dar marea intui\ie
a romancierului este de a fi surprins ]n accidentul uneori absurd legea
necesar[. Legea poate s[-=i croiasc[ drum =i prin mijlocirea situa\iei bizare, a
]nt`mpl[rii grote=ti.
Taifasul colonelului +tef[nescu cu \[ranii de pe mo=ia al c[rei arenda=
este are un astfel de aspect bizar, aproape halucinant. }ntr-un fel ciudat, istoria
s-a oprit ]n loc, raporturile normale au ]ncetat, arenda=ul nu mai e parc[
adev[rat arenda=, \[ranii ]nceteaz[ parc[ =i ei de a fi ceea ce am =tiut c[
sunt, =i asist[m la o nemaipomenit[ discu\ie a colonelului +tef[nescu cu
\[ranii exploata\i pe mo=ia primit[ de el ]n arend[, o discu\ie de la egal la
egal, ]n care colonelul se justific[ =i parc[ cere iertare, iar \[ranii sunt — ei
— cei chema\i s[ primeasc[ sau nu justific[rile colonelului. Ce e mai curios
este c[ discu\ia nici nu are ]n cea mai mare parte un caracter grav, a=a cum
s-ar fi cuvenit, dac[ \inem seama c[ fondul exprimat prin ea prezenta o
gravitate absolut excep\ional[, ea are un aer neverosimil glume\, este de o
voio=ie — de ambele p[r\i — pe care numai teribilul „De!“ rostit ]n final o
curm[ ]ntr-un fel nea=teptat. Ce se ]nt`mpl[, de unde aceast[ curioas[ relaxare
a conflictului, ]ntr-un moment c`nd s-ar p[rea c[ trebuie s[ avem o ]ncordare
a sa maxim[? Scriitorul a intuit ]ns[ adev[ratul motiv al relax[rii, teribila
]ncordare de dedesubt. Colonelul st[ de vorb[ cu oamenii =i parc[ nu se mai
satur[ de vorbit, se vede c[ discu\ia asta e pe placul lui — =i se mai vede c[
nici \[ranii nu prea dau semne de ner[bdare. Tot efectul st[ ]n surprinderea
aerului ciudat =i neverosimil al acestui taifas lini=tit, ]ntre ni=te oameni care
parc[ =i-au terminat misiunea =i acum se mai destind schimb`nd o vorb[-
dou[. Tot efectul st[ ]n aceea c[ noi surprindem caracterul de o gravitate
extrem[ =i de o semnifica\ie extraordinar[ — ]n esen\a sa — al acestei foarte
pa=nice convorbiri. Sugestia cople=itoare este c[ ]n acest context aproape
neverosimil se manifest[ o stare pe deplin fireasc[, normal[, dreapt[, ceva
ce e ]n ordinea lucrurilor, =i nu dimpotriv[. De fapt, scriitorul suprapune cele
dou[ accep\iuni posibile ale no\iunii de firesc, de ordine a lucrurilor: firescul,
limitat ]ntr-un anumit cadru social (exploatarea fireasc[, subordonarea
fireasc[ a celui exploatat etc.), =i firescul major omenesc, firescul raporturilor
normale ]ntre oameni ]ntr-o lume care nu prime=te ]n ordinea ei obi=nuit[
exploatarea, inegalitatea, umilin\a etc. Din aceast[ subtil[ suprapunere de
planuri iese un efect zguduitor, revelat ]n acel „De!“ \[r[nesc, rostit ]n finalul
discu\iei de c[tre unul din participan\i — =i anume cel mai volubil dintre
participan\ii la acest at`t de straniu colocviu. Acest „De!“ pune cap[t ciudatei
relax[ri, atr[g`nd toate sevele subterane ]ntr-o izbucnire la suprafa\[,
st[p`nit[ ]nc[, dar cu at`t mai amenin\[toare. B[tr`nul colonel are acum o
]nf[\i=are „vioaie“ =i „glasul cutez[tor“ (a dus pe cele trei fete ale sale la Vite=ti,
sc[p`nd astfel de „grija cea mai mare“). „Acuma putea vorbi lini=tit cu \[ranii,
s[ mai =i glumeasc[ =i s[-i batjocoreasc[:
— V-a\i boierit =i voi, m[! V[ vine cu str`mbul munca! E mai u=or s[ stai
cu luleaua-n gur[ dec`t s[ dai cu sapa, cum nu! +i s[ oc[r[=ti pe boieri =i s[
pui la cale rebeliuni! Ce zici, m[i +tefane?
— De, don’ colonel, f[cu +tefan cu fa\a z`mbitoare, mai ]ncerc[m =i noi
marea cu degetul...
Peste c`teva minute, din vorb[-n vorb[, \[ranul z`mbitor ]ntreb[:
— Da’ pe domni=oarele le-a\i dus la ora=, don’ colonel?
— A\i fi poftit s[ le las aici, s[ v[ bate\i voi joc de tinere\ea lor? r[spunse
pensionarul cu ton glume\. Nu v[ cunosc eu ce t`lhari sunte\i voi?
— De ce, don’ colonel, p[catele noastre?
— Fiindc[ sunte\i, +tefane! Nu m-am trudit eu destul cu alde voi la
armat[? V[ =tiu =i m[selele din gur[!... Dar mie ce pute\i s[-mi face\i? S[
m[ omor`\i? Ce, mi-e fric[ mie de moarte, m[? D-aia-s eu militar, m[?... Ori
s[ m[ pr[da\i? Pr[da\i-m[, dac[ v[ d[ m`na! C[ eu, tot ce am, aici am b[gat
=i cu voi am ]mp[r\it... Nu-i nimic, b[ie\i! Dumnezeu e sus =i vede!... Eu nu
v-am b[tut, nu v-am ]n=elat, nu v-am n[p[stuit. V-am ajutat, v-am ocrotit, v-am
]nv[\at. Acu pute\i s[-mi trage\i cu parul... A=a-i?
Colonelul se uit[ pe r`nd la \[rani, a=tept`nd o vorb[ de protestare sau
de recunoa=tere. Oamenii t[ceau. De-abia ]ntr-un t`rziu +tefan, cel mai
deschis, f[cu:
— De!“
Din nou ]ncercarea de conciliere a dezv[luit natura ireductibil[ a conflictului.
Scriitorul opereaz[, cu fiecare situa\ie reprezentat[, sec\iuni orizontale,

„t[ieturi“ — ar fi spus Thibaudet — ]n cursul unitar =i organic al vie\ii; t[ieturi
f[cute la timpul potrivit, la momentul tipic. Este unul din marile secrete ale
romancierului: s[ deschid[ ]n a=a fel aceste sec\iuni, ]nc`t ]n ]nl[n\uirea lor
s[ dea imaginea fluviului ]nsu=i, al curgerii infinite a vie\ii, =i nicidecum
impresia unor imagini decupate, deta=ate, izolate. O clip[ mai devreme sau
mai t`rziu de s-ar fi operat deschiderea, =i efectul ar fi pierdut sim\itor din
t[rie. Am fi v[zut atunci lucruri f[r[ semnifica\ie =i ]n jurul lor haosul.
268 Liviu Rebreanu
}n R[scoala, pentru a m[sura gradul de aprindere a spiritelor, se sec\ionea-

z[ cursul vie\ii ]n acele puncte ce pot aduce cele mai depline clarit[\i: ]n
momentul c`nd \[ranii stau ]n uli\[ ]n fa\a c`rciumii, nemai]ndur`ndu-se s[
plece; apoi tot acolo, spre a g[si locul gol =i numai un be\iv ]nt`rziat la taifas
cu Cristea Busuioc, c`rciumarul — dar de ce acest pustiu? }n consecin\[ o
nou[ t[ietur[ f[cut[ spre a g[si pe oameni la casele lor, mai dreg`nd o unealt[,
mai b[t`nd un cui, dar preg[tindu-se ]n tain[ pentru o ac\iune decisiv[.
Oamenii vorbesc, vorbesc, ]ntorc lucrurile pe o fa\[ =i pe cealalt[, \in seama
de toate ]mprejur[rile, vor s[ g[seasc[ o solu\ie, ]=i ]mp[rt[=esc g`ndurile,
spun ce-au mai auzit (c[ se vorbe=te c[ s-ar ]mp[r\i p[m`nturile, c[ nu e
adev[rat, nu se vor ]mp[r\i, astfel de zvonuri nu merit[ crezare)... =i s-ar
p[rea c[ lucrurile vor continua a=a monoton la nesf`r=it, f[r[ vreun accent
mai hot[r`t, dar iat[ c[ intervine un lucru de la sine ]n\eles ]n alte ]mprejur[ri
(cineva zice c[ arenda=ul va cump[ra de la Nadina p[m`ntul r`vnit de ei),
dar care, acum, are un efect surprinz[tor. Vorbele s-au izbit de o barier[, =i
se r[sucesc ]nd[r[t: „Atunci parc[ uluirea i-ar fi schimbat glasul =i ]nf[\i=area,
se ridic[ de pe scaun f[r[ voia lui =i vorbi printre din\i:
— Apoi nici s[ fim batjocori\i a=a nu ne-om l[sa!
+i alte glasuri, care mai molcome, care mai d`rze, repetar[:
— Nu, nu!...“
Tres[ririle p[m`ntului, r[sucirile imperceptibile prin care masa \[r[neasc[
]=i ]ncearc[ for\a sunt ]nregistrate cu ecoul, cu fream[tul lor prevestitor. Mici
n[ruiri de teren, c[rora nimeni aproape nu le d[ importan\[, sunt puse de
scriitor ]n perspectiva viitorului mare cutremur, legate de acesta prin nume-
roase fire rezistente, prin motiv[ri. Oamenii se dezmeticesc din iner\ie, scutur[
de pe umeri fatala resemnare, vechea spaim[ =i se preg[tesc s[ ]nt`mpine
furtuna cu o grozav[ n[dejde =i ]n acela=i timp cu un fel de nep[sare la con-
secin\e. Semnele zguduirii se propag[ ]n straturi tot mai dense, pe toat[ ]ntin-
derea =i ]n toat[ ad`ncimea, =i-n vreme ce la Bucure=ti se desf[=oar[ „via\a
de praznic permanent“, de baluri, dansuri =i chefuri prelungite, la sat \[ranii
se trag pe l`ng[ cas[ refuz`nd s[ mai lucreze p[m`ntul altora, bat coasa,
a=a, „ca s[ fie b[tut[“, =i se preg[tesc — se str`ng ]n mijlocul uli\ei, ]mpiedi-
c`nd trecerea =i ne]ndur`ndu-se s[ p[r[seasc[ locul, de team[ ce ]n lipsa lor
s[ nu se ]nt`mple ceea ce ei cu to\ii a=teapt[ s[ se ]nt`mple.
O enigmatic[ lini=te se instaleaz[ ]n roman odat[ ce \[ranii au c[p[tat
]ncredin\area c[ nu trebuie de-aici ]nainte s[ nutreasc[ speran\e ]ntr-o
]ndreptare pe cale normal[ a situa\iei lor, lini=tea premerg[toare catastrofei,
lini=te sinistr[, de a c[rei natur[ real[ Grigore Iuga, mai lucid dec`t tat[l
s[u, e con=tient din primul moment al descinderii la sat. „— Toate bune pe

aici, Ichime? ]ntreb[ Grigore. — Deocamdat[ pace, cona=ule! zise vizitiul.“
Din primele vorbe schimbate cu vizitiul venit s[-l ]nt`mpine la cobor`rea
din tren, Grigore Iuga surprinde sensul ]nfrico=[tor al acestei pacific[ri. Mai
ales r[spunsul cu „deocamdat[“ nu-i pl[cu lui Grigore, „totu=i nu insist[“.
Armisti\iul provizoriu este, de fapt, lini=tea strategic[ cu care oamenii a=teapt[
s[ vin[ =i pe la ei „p`rjolul“; a=teapt[, av`nd aerul c[ nu depinde de ei, c[ o
for\[ mai presus de ei s-a ab[tut peste lume. Grigore Iuga observ[ cu ]ngrijo-
rare, merg`nd spre conac, adev[ratele ]n\elesuri ale p[cii deodat[ statornicite
=i de care trebuia s[ se team[ mai mult dec`t de nelini=tea evident[ =i de
preten\iile \[ranilor de a „cump[ra“ p[m`ntul Nadinei. +i ceea ce observ[ ]l
umple de tulburare, ]l face s[ fie posomor`t parc[ f[r[ motiv, =i totu=i cu
at`tea motive resim\ite cu putere, =i greu, mai ales, de m[rturisit.
„Grigore observa cu aten\ie =i satele =i c`mpurile, parc-ar fi c[utat s[
ghiceasc[ o tain[. Sub bolta mohor`t[, p[m`ntul negru se zgribulea p[tat
cu dese ochiuri de ap[ tulbure, iar prin sate \[ranii, ca duminica, mai pe la
c`rcium[, mai pe la c`te o cas[, se sf[tuiau ca =i alt[dat[ (s. n.). Lui Grigore
]ns[ i se p[rea c[ ]n ochii lor luce=te ceva deosebit =i c[ toat[ ]nf[\i=area lor
ar fi mai d`rz[. Dup[ ce ie=ir[ din Lespezi, ]ntreb[ deodat[ pe vizitiu:
— Cu muncile cum mai sta\i, Ichime?
— Apoi st[m bine, cona=ule, c[ nici nu le-am ]nceput! r[spunse vizitiul
cu o =ov[ire.“
Iat[, dar, un fapt nelini=titor, explicabil =i prin aceea c[ „=i vremea a fost
rea, c[ a tot plouat“, dar s[ fie aceasta singura explica\ie? S-ar p[rea c[ exist[
=i un alt motiv, =i c[ nici acesta nu e chiar nefiresc („oamenii nu s-au cump[nit
]nc[ la ]nvoieli...“), exist[ a=adar o justificare, +i totu=i, ceva nu e ]n ordine =i
Grigore simte aceast[ dezarticulare cu senza\ia c[ timpul s-a oprit ]n loc.
Lini=te — desigur: „Ie=ind apoi cu Titu Herdelea ]n sat, plutonierul Boiangiu
le spuse c[ p`n[ acum e lini=te =i doar (s. n.) arestarea ]nv[\[torului Drago=
a cam (s. n.) a\`\at pe s[teni“. }ntreba\i, oamenii dau „r[spunsuri bl`nde,
dar ]n doi peri“. Ca =i mai ]nainte, \[ranii ]l ]nt`mpin[ pe Grigore Iuga cu
omenia =i respectul cuvenit, ca =i ]nainte, ]i vorbesc de nevoile lor, =i totu=i a
intervenit ceva nou ]n atitudinea lor, un fel de absen\[, o deta=are pe care
scriitorul o =tie strecura ]n cuvintele aparent a=a de asem[n[toare cu toate
cuvintele spuse de ei ori de c`te ori ]i cerceta, s[ afle ce mai g`ndesc, boierul
cel t`n[r. Aceast[ absen\[ sugereaz[ c[ oamenii nu mai a=teapt[, de fapt,
nimic de la Grigore Iuga, =i de aceea nu v[d de ce ar trebui s[ pun[, ]n vorbele
ce i le spun, interes =i pasiune =i n[dejde c[ totu=i vor ob\ine o u=urare.
270 Liviu Rebreanu
Scriitorul observ[ cu mare fine\e elementul nou ap[rut f[r[ de veste ]n felul
cum se poart[ =i cum vorbesc oamenii. Lucirea aceea nou[ din ochii oamenilor
st[ruie ]n ciuda lini=tii =i a deta=[rii din vorbele lor =i nimic n-o poate face s[
dispar[. „Privirile lor — observ[ scriitorul — nu erau du=m[noase, ci mai
cur`nd ]ntreb[toare.“ Iar ceea ce spune Grigore, oric`t de binevoitor e de a
stinge conflictul dintre \[rani =i tat[l s[u, nu constituie un r[spuns adresat
acestor priviri. Ele continu[ s[ r[m`n[ ]ntreb[toare. Grigore Iuga ispite=te
pe Petre Petre s[-l l[mureasc[ ce vor oamenii, Petre ]ns[ se z[p[ce=te b`lbìnd
„]ncurcat“ ceva, apoi ]ndeamn[ pe Lupu Chiri\oiu s[ vorbeasc[, sub motiv c[
„matale... e=ti mai bun de gur[ =i mai b[tr`n...“ Lupu Chiri\oiu ]ncepe la
r`ndul lui s[-l l[mureasc[ pe boierul cel t`n[r, dar nici d`nsul nu izbute=te,
fiindc[ acum nu-l mai intereseaz[ dec`t s[ repete vechile pl`ngeri, pe un ton
„t[r[g[nat“. Titu Herdelea s-ar p[rea c[ n-are motive s[ =ov[ie c`nd,
]mp[rt[=ind lui Grigore impresiile sale dup[ discu\ia cu \[ranii, constat[: „Mie
oamenii mi se par lini=ti\i“. E lini=te pentru c[ s-a produs un transfer de
aten\ie, e lini=te pe vechiul domeniu al dialogului boier — \[ran, r[mas acum
pustiu. Dar nu e lini=te pe domeniul cel nou, al unei realit[\i neprev[zute =i
care acapareaz[ tot interesul. De la acest punct mai departe, urm[rind
transferul de aten\ie intervenit ]n purtarea =i vorba oamenilor, scriitorul ]=i
deplaseaz[, la r`ndul s[u, tot mai mult aten\ia asupra noii realit[\i, aceea a
]nfrunt[rii deschise, violente.
De-acum ]nainte, ceea ce spune Grigore Iuga nu mai prezint[ nici o
]nsemn[tate. Nimeni nu-l ascult[, nici tat[l s[u, nici \[ranii. Ceea ce era de
hot[r`t s-a hot[r`t, acum se a=teapt[ numai ]mprejurarea favorabil[ ca acel
nou ap[rut ]n privirea oamenilor s[ se exteriorizeze exploziv.
De-acum ]nainte cele dou[ p[r\i ]nainteaz[ una spre cealalt[, spre
]ncle=tarea fundamental[, ca m`nate de un destin. F[r[ urm[ri r[m`ne
ini\iativa lui Grigore Iuga de a preveni „cu metodele lui feminine“, conciliatoa-
re, incendiul. Propor\iile acestuia au =i ]nceput s[ se profileze. E de ajuns
acum s[ se i=te o sc`nteie, =i incendiul a\`\at de vechea ur[ s[ se dezl[n\uie.
Sc`nteia aceasta (primul capitol al volumului II — Focurile — se nume=te:
Sc`nteia) nu ]nt`rzie s[ apar[. Ar fi ap[rut oricum. Grigore Iuga p[r[se=te
conacul =i constat[ surprins c[ ]n dreptul c`rciumii „\[ranii st[teau ca =i ieri,
parc[ nici nu s-ar mai fi mi=cat de acolo“. Ce a=teapt[ \[ranii? S-ar p[rea c[
ei nu a=teapt[ nimic. De fapt, ei a=teapt[ lini=ti\i, r[bd[tori s[ se iveasc[ de
undeva sc`nteia, de unde — nici ei nu =tiu bine, dar a=teapt[. +i sc`nteia
apare ca de la sine. Parc[ nimeni n-ar fi dorit cu tot dinadinsul ca ea s[ apar[.
„— Ce mai a=teapt[ oamenii, Ichime? zice Grigore.
— Parc[ ei =tiu ce a=teapt[, cona=ule? bolborosi vizitiul. Uite-a=a, ca

pro=tii...“
Grigore a venit, a plecat — de c`te ori nu venise =i nu plecase? Cine ar fi
stat s[ se ]ntrebe de ce a venit =i de ce a plecat? Acum, ]ns[, acest fapt at`t
de firesc spore=te tensiunea masei \[r[ne=ti. Vorba spus[ la ]nt`mplare, o
]ntrebare r[s[rit[ cine =tie cum, o privire mai cercet[toare — totul ]ndreapt[
aten\ia asupra unui lucru esen\ial, din ce ]n ce mai deslu=it. „ — Oare de ce-
o fi plec`nd a=a degrab[? ]ntreab[ Ignat Cercel cu ochii dup[ bri=ca galben[,
ce se dep[rta.
|[ranii se uitau to\i dup[ bri=c[ (s. n.), mai mult din obi=nuin\[.
— Apoi ce s[ caute aici? zice cineva. Se duce unde-i mai bine =i mai cald.“
Sugestia perfect infiltrat[ zonei ad`nci a textului este c[ oamenii ace=tia,
aduna\i „ca pro=tii“ pe uli\[, au ]nceput s[ reprezinte o for\[ care displace =i
nelini=te=te. Astfel, plecarea gr[bit[ a lui Grigore d[ oamenilor — pe nea=tep-
tate — con=tiin\a faptului c[ ei reprezint[ o for\[, cine ar fi b[nuit-o?
Stau f[r[ motiv ]n uli\[ cu c[ciulile ]nfundate ]n cap — nu fac nimic =i
totu=i ]n acest timp for\a lor cre=te, ]i str`nge at`t de solidar laolalt[ presenti-
mentul c[ trebuie s[ se ]nt`mple ceva, un lucru ]n care ei ar avea de jucat un
rol esen\ial.
„Nu se ]ndurau deloc s[ se ]mpr[=tie. Unii se mai repezeau pe acas[, s[-=i
mai vaz[ de vite =i s[ mai ]mbuce, dar se ]ntorceau cur`nd, parc[ le-ar fi fost
fric[ s[ nu se ]nt`mple ceva ]n lipsa lor. £...¤ Vorbeau despre acelea=i necazuri,
ca ]ntotdeauna, dar mai cu luare-aminte (s. n.), ca =i c`nd s-ar feri s[ nu-i
aud[ cineva. Nu se prea priveau ]n ochi, fie de team[ s[ nu se vad[ ce p`lpìe
]n ochii celorlal\i, sau s[ nu vad[ ceilal\i focul din ochii proprii. Pe toate fe\ele,
]ns[, juca o ]ntrebare, aceea=i, posomor`t[ =i p[tima=[, care a=tepta un
r[spuns.
Primarul, de c`te ori trecea, striga:
— Da’ ce, m[i oameni, voi n-ave\i cas[, n-ave\i neveste, n-ave\i copii?
}i r[spundea mereu Vasile Zidaru, cu aceea=i glum[, st`rnind acela=i r`s
aspru:
— Ne-am ciocoit =i noi, dom’ primar, c-a=a au venit vremurile.“
For\a aceasta se fr[m`nt[ ]n loc, prinde contur mereu mai sigur =i —
printr-un proces pe care Rebreanu ]l intuie=te — cap[t[ con=tiin\[ de sine.
}nainte chiar ca \[ranii s[ se fi mi=cat, boierii =i arenda=ii fug, transport[
lucrurile de agoniseal[ ]n trenurile ticsite ca-n vreme de r[zboi, cuprin=i de
panic[ =i team[ ce pun pe g`nduri tab[ra advers[. |[ranii stau la taifas ]n
jurul c`rciumii lui Busuioc, =i-n vremea aceasta boierii se agit[, se consf[tuiesc,
\[ranii v[d agita\ia =i e u=or de ]n\eles ce consecin\e are acum asupra st[rii
272 Liviu Rebreanu
lor de spirit. Marin Stan, „pu\in cherchelit“, spune tare ce g`ndesc cu to\ii:
„— Ehei fra\ilor, frica-i mare cucoan[!... Nu-i a=a, dom’ primar?“ C`nd
primarul Pravil[, luat a=a sub\ire, r[spunde =i el ]n batjocur[: „M[i Marine,
cum ]\i vine \ie, om ]n toat[ firea, s[ vorbe=ti at`tea bazaconii?... Da’ de cine
s[ le fie fric[ boierilor, m[i Marine? De tine, m[?... Vai de c[p[\`na ta,
Marine!“ — el atinge problema crucial[. De cine s[ le fie fric[ boierilor?
|[ranii trebuie s[ fie o for\[ dac[ boierilor li s-a f[cut fric[, =i ei au deodat[
con=tiin\a acestei for\e, manifest[ ]n acest schimb de replici ini\iat parc[ numai
a=a, s[ treac[ timpul:
„— De tine, m[?... Vai de c[p[\`na ta, Marine!
Unii r`ser[, dar al\ii strigau amenin\[tor:
— Ba s[ le mai fie frica =i de noi!
— Apoi de bine =i de bucurie nu s-au str`ns ei.“ (S. n.)
V[z`nd c[ primarul se a=az[ la taifas cu ei, s[ le explice, cu toate c[ pe
un ton ]nc[ distant, \[ranii ]n\eleg c[ se n[ruie =i autoritatea. E de ajuns ca
unul dintre ei s[ lanseze o ]ntrebare nepotrivit[ =i destul de viclean[, =i
oamenii s[ vad[ c[ primarul totu=i o ia ]n serios =i r[spunde, ca ei s[ ]n\eleag[
c[ se petrece chiar sub ochii lor un lucru bizar.
„Marin Stan, cu o privire gale=[, caraghioas[, ]ntreb[ deodat[:
— Dom’ primar, eu poate c-am b[ut ceva, nu zic, dar matale cu plutonierul
ce-a\i c[tat azi-noapte la boierul cel b[tr`n, ai?“
Moment hot[r`tor, c[ci dac[ primarul va r[spunde, av`nd aerul c[ d[
cuiva socoteal[, oamenii se vor ]nt[ri ]n convingerea c[ ordinea se clatin[ =i
c[ e timpul s[ intervin[.
Primarul r[spunde — e adev[rat — seme\, dar asta nu prezint[ ]n fond
nici o ]nsemn[tate; el r[spunde =i acest fapt caracterizeaz[ mai bine situa\ia.
„— Dar ce, tu crezi c[ noi ne ascundem de tine ori de cineva? ripost[
Pravil[ seme\. Ce, mi-e ru=ine c[ m-a chemat boierul Miron?“ (S. n.)
Replica aparent autoritar[ a primarului a dat \[ranilor o idee nou[: a=adar,
este posibil, a venit =i vremea asta, ca primarul s[ se justifice ]n fa\a lor.
Sc`nteia care pune cap[t a=tept[rii uscate scap[r[, tot sub chipul unei
]nt`mpl[ri obi=nuite, trecut[ cu vederea ]nainte vreme, dar acum v[zut[ cu
ochi surprin=i. Mul\imea e str[b[tut[ de un fream[t nou, timpul ac\iunii
mereu am`nate pare s[ fi atins termenul-limit[. +i ceea ce se ]nt`mpl[ d[
tuturor senza\ia c[ paharul r[bd[rii s-a rev[rsat ]nafar[, furia mul\imii, dup[
ce a mocnit destul de dedesubt, acum va izbucni. M[runta p[\anie a copilului
tras de urechi de =oferul boierilor se dilat[ enorm. Ce a fost se poate trece cu
vederea, dar ce este pare de-a dreptul insuportabil! Acesta e tonul relat[rii,
]nceput[ lini=tit, de foarte departe, cu un joc de copii care nu se ast`mp[r[.
Rudolf, =oferul, aplic[ o sanc\iune obi=nuit[ copilului, copilul strig[ ca de

obicei: „aoleu, aoleu, urechile mele!“ Dar cuvintele r[sun[ cu alt timbru =i
nu se =tie de ce atrag aten\ia oamenilor aduna\i ]n drum. „Aoleu, c[ mi-a
rupt urechea!... Aoleu, c[ m-a omor`t!“ Cuvintele sun[ ]n ]n\elesul lor propriu.
Acum „m-a omor`t“ ]nseamn[: au omor`t copilul, boierii omoar[ copii
nevinova\i. Acesta e ]n\elesul. Satul ]ntreg r[sun[ de strig[te: „Mi-a smuls
urechea!“ „m-a omor`t!“ Omoar[ copiii!
Sugestia reac\iei active apare pe nea=teptate: „— Dac[ suntem =i noi molì
=i frico=i! Ia s[ te =tie c[ pui m`na pe par, s[ vedem: ar mai ]ndr[zni s[ te
mai batjocoreasc[?“
Vorbele spuse alt[ dat[ ]n =oapt[, repede reprimate, cu o voin\[ a uit[rii,
cu o pruden\[ la care i-a deprins via\a, acum r[sun[ tare, ca ni=te ]ndemnuri
nest[vilite, reluate din om ]n om cu hot[r`re cresc`nd[, cr`ncen[, zdrobitoare.
„Ia s[ te =tie c[ pui m`na pe par...“ E singura cale de urmat posibil[. „F[r[
pripeal[, rece, lini=tit“, Triton Guju constat[ un lucru =tiut parc[ de c`nd lumea,
un adev[r care ]ncinge voin\ele, subliniaz[ ap[sat ce au oamenii de f[cut:
„— Boierii numai de fric[ =tiu omenie!“
Hot[r`rea nu e totu=i destul de deslu=it[, oamenii strig[ to\i laolalt[, nu
se ]n\elege ce spun, „se ]mbulzesc c`nd ]ntr-o parte, c`nd ]n alta“. E nevoie
de un imbold. C`rciumarul Cristea Busuioc ]=i d[ cu p[rerea c[ nici copilul
nu e chiar nevinovat, „c[-i obraznic =i neast`mp[rat de n-are pereche!...“
Asta lipsea, prea erau to\i de acord c[ se ]nt`mplase ceva zguduitor. E
nevoie de o a\`\are. Cuvintele lui Busuioc con\ineau o provocare, f[r[ voie:
„— Dar dumneata de ce sudui copilul, nea Cristache?... pentru c[ l-au
b[tut boierii?“
Vorbele lui Busuioc scormonesc „la timp“ j[raticul ce amenin\a s[ se sting[.
+i chiar c`rciumarul, cuprins de teama c[ ar putea fi b[nuit de complicitate
cu opresorii, vine cu ideea a=teptat[ de ei to\i:
„— De ce nu-\i iei tu copilul de m`n[, m[i Pavele, s[ te duci cu d`nsul,
a=a oblojit =i chinuit cum e, la curtea boierului =i s[ ceri s[-\i pl[teasc[ durerea
acum, ]ndat[?
— Hai, Pavele, c[ merg =i eu cu tine.
— S[ ne ducem cu to\ii!... C[ doar n-au s[ ne bat[ pe to\i.“
„De ce s[ ne l[s[m?... S[ nu ne l[s[m!...“
„— Mai bine s[ le d[m foc, s[ se aleag[ scrum =i cenu=[ din tot neamul
lor! r[cni singuratic un glas sub\ire ca un fir ro=u =i at`t de limpede parc-ar
fi cobor`t din v[zduh.“
Reprezent`nd faza de ]ncordare suprem[ a procesului ]ndelung preg[tit,
motivat printr-o at`t de complex[ =i ]nceat[ elaborare, scriitorul trateaz[ materia

274 Liviu Rebreanu
cu acela=i calm metodic, ]nc`t face ca momentele ofensive s[ fie urmate strategic
de temporare retrageri =i sta\ion[ri, al c[ror rost este s[ consolideze procesul
]n desf[=urare, malurile noului s[u curs. }n astfel de cicluri compuse dintr-un
moment pozitiv, de av`nt, =i altul negativ, sta\ionar, se leag[ — ]ntr-o singur[
pornire organic[ — desf[=urarea r[scoalei. Momentul vestitorilor, cu hot[r`rea
de a trece la ofensiv[, este urmat iar[=i de o relativ[ lini=te. Aparenta retragere
este activ[ ]n con\inut mai mult dec`t ofensiva.
Dialectica interioar[ a luptei e surprins[ de scriitor cu uimitoare precizie.
Orice evolu\ie mecanic[, cre=terea care se face ne]ntrerupt, prin pa=i egali,
este exclus[. Mi=carea se face ]n spiral[, mereu ]nainte, dar ]n zigzaguri ce
unesc poli diferi\i, antitetici.
R[scoala a intrat ]n faza ei stabil[, ca orice ac\iune gospod[reasc[,
nemaifiind acum doar rezultatul ]ncord[rii nervoase, ci un fenomen solid,
cristalizat, sedimentat ]n suflete. Ajuns[ la acest punct de evolu\ie, ea a c[p[tat
ceva din temeinicia =i lipsa de zor a vie\ii pa=nice! Oamenii nu mai stau ]n
drum, surescita\i, gata s[ scapere la cea mai m[runt[ atingere, ei s-au dus
pe la casele lor, fiecare cu c`te o ]ndeletnicire domestic[. La c`rcium[ e lini=te,
un \[ran mai deprins cu b[utura st[ de vorb[ cu negustorul, un copil, Antonel,
vine s[ ia o sticl[ de gaz. Ignat Cercel se apucase, „c[ n-avea nici o treab[, s[
mai dreag[ gardul =i cioplea =i boc[nea de mama focului“.
C`t de vibrant[ e totu=i aceast[ faz[ sta\ionar[, rezult[ chiar din vorbele
pe care le schimb[ oamenii, pa=nic, v[z`ndu-=i de treburi, impenetrabili, pe
la casele lor!
Sentimentul general este c[ acum ei se g[sesc ]n faza plin[ a r[scoalei,
cu toate c[, dac[ privim lucrurile superficial, ei nu fac un lucru de natur[ s[
]ndrept[\easc[ atare presupuneri. Ceva mai ]nainte nu ie=iser[ la lucru pentru
c[ erau ]nfierb`nta\i, st[teau ]n uli\[ =i nu se ]ndurau s[ plece de teama ca
]n lipsa lor s[ nu se petreac[ esen\ialul. Dar semnificativ e c[ nici acum, c`nd
merg lini=ti\i pe la casele lor, la gospod[ria lor, n-au revenit la starea „fireasc[“,
c[, de=i vremea s-a f[cut frumoas[, n-au ie=it s[ lucreze p[m`ntul mo=ierului.
Acum disp[ruser[ feluritele pretexte (vremea rea, surescitarea trec[toare
etc.). Oamenii stau fa\[ ]n fa\[ cu marea r[spundere asumat[. La ]ndemnurile
femeii sale, care nu pricepe =i nu sufer[ ciudata iner\ie a so\ului, Ignat Cercel
r[spunde sup[rat:
„— M[i muiere, tu nu pricepi de vorb[ bun[... Ce vrei s[ fac? S[ m[
sp`nzur? Ei, iac[, am s[ m[ sp`nzur ca s[ te mul\umesc... C[ tu nu mai ai
r[bdare (s. n.) cum au =i al\i oameni =i ba\i mereu din clan\[: ham, ham,
ham, parc[ ai fi cìne, =i nu om! C[ doar vezi bine c[ ne zbatem (s. n.) =i
trebuie s[ ne ajute Dumnezeu =i nou[!“
R[bdarea aceasta cere t[rie sufleteasc[, st[p`nire de sine =i nu e u=or de

suportat, acum c`nd lucrurile se urniser[, =i omul se sup[r[ mai tare tocmai
pentru c[ ]n\elege c[ ]n felul ei, potrivit unei judec[\i normale, femeia are dreptate.
R[bdarea nefireasc[ r[spunde totu=i unui sentiment l[untric asimilat al
necesit[\ii; =i faptul c[ oamenii, st[p`nindu-se =i suport`nd greu brusca
lini=tire, ascult[, totu=i, de acest sentiment e nu se poate mai revelator.
Reprimat[ de stavila r[bd[rii, for\a lor spumeg[ cu ]ncordare, ]n sine, prinde
av`nt =i, odat[ eliberat[, va izbucni la o tensiune foarte ]nalt[.
Romanele lui Liviu Rebreanu au o ]naintare discontinu[, grea, care pe
m[sur[ ce se realizeaz[ cu pas ap[sat, cucerind definitiv, dup[ o lege
inexorabil[, teritoriu dup[ teritoriu, ia cu sine pe cititor =i-l subjug[ legii sale.
Situa\iile sunt ]mpinse violent ]n prim-plan, dup[ un criteriu de ]nsemn[-
tate =i semnifica\ie, au marginea vizibil[, fiecare ]n parte reprezint[ ceva =i
spune un anumit lucru care trebuie cu necesitate s[ fie spus.
Str`n=i ]n uli\[, ]n preajma prim[riei, \[ranii a=teapt[ sosirea prefectului
„cu r[bdarea tradi\ional[“. Prefectul cam ]nt`rzie.
„— Nu-i nimic, b[ie\i!“ — zice primarul, „c`nd unuia, c`nd altuia,
prietenos =i ca o scuz[. Noi s-a=tept[m pe domnul prefect, nu domnul prefect
pe noi, c-a=a-i omenia.“ Dou[zeci de cuvinte cristalizeaz[ una din numeroa-
sele „situa\ii marcante“, din care se-ncheag[ atmosfera romanului. Este veriga
nu numai bine prins[ ]n leg[tura epic[ trecut — viitor, dar =i absolut distinct[
]n lan\ul ]nt`mpl[rilor desf[=urate ]n roman, una care leag[ situa\iile vechi,
c`nd \[ranii considerau drept ceva firesc s[ a=tepte r[bd[tori =i cu mare
respect venirea chiar =i a unei notabilit[\i mai pu\in ]nsemnate, =i situa\iile
noi, c`nd ei, ]nfrunt`nd primejdia represiunii, nu vor mai recunoa=te nici o
autoritate. Situa\ia este marcant[ prin puterea cu care ]ntip[re=te aceast[
stare de provizorat, de cump[n[ =i de gesta\ie, c`nd ]nc[ mai d[inuie ceva
din vechea supunere r[bd[toare — dar a =i ap[rut ceva cu totul nou, o ame-
nin\are, o nep[sare fa\[ de autoritate, o stare ciudat[ de spirit care-l ]ndeamn[
pe primar s[ aminteasc[ oamenilor c[ exist[ =i autoritatea, este =i un prefect
pe care omenia cere s[-l a=tep\i, nu s[ te a=tepte el pe tine. Cuv`ntul acesta
spune foarte mult, a venit nu se =tie cum vremea c`nd trebuie s[ apelezi la
omenia \[ranilor, =i nu la frica lor, ca s[-i convingi s[ a=tepte. Acum primarul
simte nevoia s[ se justifice =i parc[ s[-=i cear[ scuze pentru ]nt`rzierea
domnului prefect. Din astfel de situa\ii, fiecare ]n parte marcant[, construie=te
Rebreanu filmul zguduitor al evenimentelor...
Lucian RAICU, Liviu Rebreanu, Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1967,
p. 224—256.
276 Liviu Rebreanu
V[zut[ ca o continuare a lui Ion, R[scoala a c[p[tat form[ de proiect literar

]nc[ ]nainte de r[zboi. Autorul m[rturise=te c[ prin 1922 avea o versiune
]ncheiat[ a c[r\ii, la care ]ns[ a renun\at, pentru c[ era mai mult „un strig[t
de revolt[“ dec`t un „roman cu personaje =i realit[\i obiective“. Pentru
documentare, a cutreierat \ara, st`nd de vorb[ cu zeci =i zeci de \[rani =i
ascult`nd din gura lor relatarea evenimentelor din 1907. Noua versiune a
scris-o abia dup[ aceea. Problema p[m`ntului r[m`ne =i acum ]n centrul
romanului, dar de ast[ dat[ el abordeaz[ direct tema luptei ]nver=unate de
clas[ dintre exploata\i =i exploatatori. Rebreanu ]nf[\i=eaz[ tabloul ridic[rii
\[r[nimii asuprite ]mpotriva mo=ierilor, a arenda=ilor =i a aparatului de stat
burghezo-mo=ieresc.
}n R[scoala ]l reg[sim pe Titu Herdelea, feciorul dasc[lului de la Pripas,
cu vechile lui proiecte publicistico-literare. Eroul vine ]n Bucure=ti, unde
rudele cumnatului Pintea ]i f[g[duiser[ sprijin pentru a ajunge ziarist.
Urm[rindu-i tribula\iile ]n c[utarea unui post, facem cuno=tin\[ cu diferitele
medii sociale din Rom`nia la ]nceputul veacului al XX-lea. Rebreanu ]l plimb[
pe Herdelea prin saloanele boierimii, prin c`teva restaurante de lux, prin
redac\iile marilor ziare.
Rudele =i cunoscu\ii gazdei la care se instaleaz[, precum =i cele c`teva
intrigi sentimentale ]n care intr[, ]i ]ng[duie eroului s[ ia contact cu mediul
func\ion[resc de pe la diferite ministere =i institu\ii, cu felul de via\[, cu
preocup[rile =i mentalitatea acestuia.
}n casa v[rului Gogu Ionescu, Titu se ]mprietene=te cu Grigore Iuga, fiul
mo=ierului Miron Iuga. Poftit s[ fac[ o vizit[ la conacul familiei, feciorul dasc[-
lului se ciocne=te de realitatea sumbr[ a „problemei \[r[ne=ti“. La ]ntrebarea lui
unde sunt p[m`nturile oamenilor, Grigore Iuga tresare, se opre=te din prezentarea
]ntinsurilor mo=iei p[rinte=ti =i r[spunde apoi repede, oarecum ]ncurcat:
„Apoi vezi, p[m`nturile oamenilor, asta e chestia \[r[neasc[! P[m`nturile!
Nu prea sunt =i unde au fost, s-au cam spulberat...“
Rebreanu ne aduce astfel ]n miezul c[r\ii. Pe dinaintea noastr[ defileaz[
=irul nesf`r=it al mizeriilor, asupririlor =i suferin\elor pe care le ]ndura
\[r[nimea lipsit[ de p[m`nt, ]mpilat[ =i exploatat[ s[lbatic de mo=ieri =i
arenda=i. }n sate fierb nemul\umirea =i revolta. Fiecare om are un necaz pe
care nu-l mai poate r[bda. Peste tot izbucnesc manifest[rile de ur[. Apoi,
r[scoala se porne=te. Rebreanu ]i urm[re=te desf[=urarea pe mo=ia boierului
Miron Iuga, a Nadinei, nora acestuia, pe propriet[\ile vecinilor =i prietenilor
familiei. +tirile care sosesc la redac\ia ziarului unde Herdelea lucreaz[,
comentariile care le ]nso\esc proiecteaz[ r[scoala pe tot ]ntinsul \[rii.
C[p[t[m astfel imaginea p`rjolului general. |[ranii intr[ pe p[m`nturile

boiere=ti =i se socotesc, ]n sf`r=it, cu cei care ani de-a r`ndul i-au spoliat =i asuprit.
Nadina e omor`t[ dup[ ce a fost batjocorit[, b[tr`nul boier Miron Iuga, miruit
cu un ciomag ]n cap =i c[lcat ]n picioare. Conacele sunt incendiate =i pr[date.
Dar cur`nd ]ncepe represiunea. Burghezia =i mo=ierimea ]=i dau m`na
spre a ]neca ]n s`nge r[scoalele. Ultimele pagini ale c[r\ii ]nf[\i=eaz[ ciocnirea
trupelor cu mul\imea r[zvr[tit[ condus[ de Petre Petre, apoi „restabilirea
ordinii“, adic[ s[lbatica dezl[n\uire de ur[ a claselor st[p`nitoare, care
fraternizeaz[ pe morm`ntul celor 11. 000 de \[rani uci=i.
Romanul lui Rebreanu d[ astfel o imagine zguduitoare a marii drame
din 1907. }n toate trei momentele ei principale — fierberea preg[titoare a
r[scoalei, izbucnirea =i ]necarea acesteia ]n s`nge — autorul izbute=te uimitor
s[ reconstituie elementele tragediei sociale cu un sim\ al fatalit[\ii istorice
neegalat.
Romanul aduce ]n primul r`nd o prezentare sobr[, dar halucinant[ prin
am[nun\ime, a condi\iei mizerabile de via\[ =i a exploat[rii cr`ncene la care
era supus[ \[r[nimea. Autorul izbute=te astfel s[ expliciteze artistic cauzele
adev[rate ale r[scoalelor. Primele capitole, purt`nd titlurile sugestive P[m`n-
turile, Fl[m`nzii, Friguri etc., arat[ ce se ]nt`mpla la Amara =i ]n mai toate
satele de pe ]ntinsul \[rii. Se apropie iarna =i oamenii au r[mas f[r[ un sac de
porumb ]n cas[. Boierul ]i str`nge ]n chinga ]nvoielilor =i ]i face robi pe via\[
pentru o bani\[ de p[pu=oi. Melinte ]=i c[ineaz[ nevasta bolnav[, care se stinge
lipsit[ de orice ]ngrijire. Lui Ignat Cercel, perceptorul ]i ia \oalele din cas[ =i
porcul. Plutonierul Boiangiu, =eful postului de jandarmi, ]i piseaz[ pe \[rani
cu pumnii, cu patul armei =i cu c[lcìul cizmelor pentru orice i se n[zare.
Oric`t s-ar zbate oamenii, n-o pot scoate la cap[t. Ca ]ntr-un fel de febr[
a foamei, \[ranii viseaz[ p[m`nt. }n con=tiin\a lor, acesta ]ncepe s[ capete
imaginea pìnii calde, aburinde, plimbat[ ]naintea privirilor unui fl[m`nd.
Bat drumurile la Bucure=ti, ]ncearc[ s[ ob\in[ cump[rarea, cu anumite
]nlesniri, a mo=iei Babaroaga. Dar nic[ieri nu li se deschide m[car o u=[.
Peste tot ]i ]nt`mpin[ vorbe =i iar vorbe, un torent de vorbe goale, de
f[g[duieli, am`n[ri =i sfaturi vane. Prin satele ]nnebunite de foame =i b`ntuite
de boli ]ncep s[ circule zvonuri fantastice. Oamenii vorbesc de ni=te vestitori
]nve=m`nta\i ]n alb, care cutreier[ \ara =i aduc porunca lui vod[ de ]mp[r\ire
a p[m`nturilor.
Urm[rind desf[=urarea r[scoalelor \[r[ne=ti, romanul izbute=te s[ scoat[
la iveal[, f[r[ nici o insisten\[ demonstrativ[, dar cu o eviden\[ izbitoare,
adev[ratul lor caracter. Ar[t`nd cum cresc nemul\umirea =i m`nia celor
278 Liviu Rebreanu
obijdui\i, Rebreanu ne face s[ ]n\elegem ce rezerv[ imens[ de revolt[ se

acumuleaz[ ]n con=tiin\a \[r[nimii exploatate. Cartea sugereaz[ cu o teribil[
obiectivitate edificatoare procesul complicat prin care suferin\ele individuale
se ]mpletesc, se leag[, alc[tuiesc o singur[ durere comun[ =i nenum[ratele
voin\e dezn[d[jduite se str`ng laolalt[, se ]nvolbur[, fierb =i izbucnesc ca o
lav[ fierbinte la suprafa\[, ]ntr-o adev[rat[ explozie natural[.
Rebreanu ]nf[\i=eaz[ spontaneitatea r[scoalei \[r[ne=ti, dar ]n acela=i timp
incapacitatea ei de a se transforma ]n revolu\ie.
Oamenii sunt m`na\i de obiective diverse, pe care le ]nsumeaz[ \inta
comun[: p[m`ntul, izgonirea mo=ierilor. Dar \[ranii nu sunt ]n stare s[
]njghebe, ]n satele sc[pate de boieri, alt[ or`nduire. Distrug, prin urmare,
totul, incendiaz[ conacele =i-=i ]nchipuie cu naivitate c[, =terg`nd de pe fa\a
p[m`ntului sediul st[p`nirii, vor ]mpiedica ]ntoarcerea proprietarilor. De aceea
=i taie s`rmele de telegraf, se izoleaz[, crez`nd c[ ar putea desp[r\i total =i
definitiv satul de ora= =i reveni la un fel de economie natural[. Dar c`nd
]ncearc[ s[-=i ]mpart[ lucrurile =i p[m`ntul, ajung repede la ceart[, diferen-
\ierile din s`nul lor ies cu violen\[ la iveal[. Rebreanu a prins cu ascu\ime
acest proces: „A\i umblat s[ cump[ra\i cu bani grei Babaroaga =i nici n-a\i
vrut s[ ne cunoa=te\i pe noi, s[r[cimea. Atunci era bun p[m`ntul. Acum,
pentru c[ se ]mparte la to\i, nu v[ place?“ — le strig[ ]n fa\[ chiaburilor
Toader Str`mbu, chiar ]n toiul r[scoalei.
}n sf`r=it, prezent`nd deznod[m`ntul tragic al evenimentelor, Rebreanu
reliefeaz[ cu ]ndr[zneal[ caracterul represiunii =i dezv[luie ferocitatea
reprimatorilor. }n contrast cu actele de violen\[, pe care le s[v`r=e=te dintr-o
]ndrept[\it[ reac\ie ]mpotriva silniciilor suferite, mul\imea r[zvr[tit[, opera\ia
de „pacificare“ se desf[=oar[ la rece, ]n spiritul unei r[zbun[ri s`ngeroase,
menit[ s[ ]nsp[im`nte masele =i s[ zdrobeasc[ ]n con=tiin\a lor orice urm[ de
]mpotrivire. Ultimele pagini ale c[r\ii prezint[ comedia proclama\iei; procurorul,
prefectul, coloneii galbeni =i d`rdìnd de spaim[, nervo=i =i dornici s[ termine
c`t mai repede cu r[scula\ii. Oamenii sunt zdrobi\i ]n b[t[i, azv`rli\i ]n ocn[,
uci=i f[r[ nici o vin[, dup[ o judecat[ sumar[ sau f[r[ nici o judecat[.
Romanul e o adev[rat[ fresc[ istoric[, realizat[ ]ns[ nu prin ilustrare
panoramic[, ci printr-o extraordinar[ concentrare sugestiv[. Mi=carea epic[,
datorit[ vigoarei =l puterii rezumative, dob`nde=te un caracter monumental,
pentru c[ transcrie admirabil via\a masei ]ntr-un moment al ei dramatic,
esen\ial =i definitoriu. Pornind de la r[scoalele \[r[ne=ti care au zdruncinat
puternic ]ntreaga societate rom`neasc[, Rebreanu caracterizeaz[ prin figuri
reprezentative mentalitatea =i comportarea celor mai variate straturi sociale.
Cresc ]ns[ din roman dou[ realit[\i mari fundamental deosebite =i desp[r\ite
printr-o pr[pastie de netrecut: una apar\ine exploatatorilor =i uneltelor lor,
cealalt[ — \[ranilor.
E scos ]n eviden\[, cu sim\ul planurilor largi ale c[r\ii, destinul diferitelor
grupuri sociale, ai c[ror exponen\i ]=i p[streaz[ individualitatea, dar fac
sensibil[ mai ales prin conduita comun[ mecanisme istorice revelatorii de
rar tragism ]n incon=tien\a lor.
Astfel, =i mo=ierul Miron Iuga, =i Nadina, =i Gogu Ionescu, to\i mari
proprietari, ]=i tr[deaz[ ]n ultim[ instan\[ dispre\ul radical fa\[ de \[rani. }n
ace=tia, ei nu v[d dec`t ni=te robi sorti\i s[ le munceasc[ p[m`nturile. Fiecare
din mo=ieri caut[ prin toate mijloacele s[ smulg[ c`t mai mult de la mul\imea
fl[m`nd[. Varietatea comport[rii specifice, luminat[ reciproc, face s[ apar[
complexitatea tabloului social.
B[tr`nul Miron Iuga se socote=te boier de neam, „st`lp al \[rii“, =i-=i
petrece aproape toat[ via\a la mo=ie, unde are convingerea c[ ]ndepline=te
un rol etic =i politic de ne]nlocuit. E aprig, neiert[tor, obi=nuit s[ porunceasc[
=i s[ fie ascultat; fa\[ de \[rani ]=i arog[ func\ii de tutore, de=i ]i exploateaz[
cr`ncen =i folose=te orice prilej ca s[-i ]nrobeasc[ mai r[u cu ]nvoielile. Boierul
]=i bate joc de ideile reformatoare ale fiului s[u, care nutre=te diferite visuri
utopice. Miron Iuga se bizuie pe argumentul for\ei =i-l folose=te pe plutonierul
de jandarmi Boiangiu ca s[-i „moaie“ pe oameni, snopindu-i ]n b[taie. Boierul
are o ]ncredere at`t de mare ]n autoritatea sa =i un dispre\ at`t de profund
pentru \[rani, ]nc`t nu-=i p[r[se=te mo=ia chiar c`nd se pornesc r[scoalele.
El ]i ]nt`mpin[ pe rebeli cu pu=ca =i, atunci c`nd unul dintre ei cuteaz[ s[-i
r[spund[, trage ]n el f[r[ ezitare. Dac[, pentru romancier, Miron Iuga
reprezint[ vechiul tip de boier, cu toate apuc[turile feudalului m`ndru =i crud,
Nadina sau Gogu Ionescu ]nchipuie o variant[ a acestuia mai nou[: proprieta-
rul care nici nu prea calc[ pe la \ar[, ]=i d[ mo=iile pe m`na arenda=ilor sau
vechililor =i se intereseaz[ doar de venituri. Pe nora lui Miron Iuga, u=uratic[,
cinic[, obi=nuit[ s[-=i petreac[ via\a ]ntr-o ve=nic[ goan[ dup[ pl[ceri, n-o
intereseaz[ dec`t banii care-i sosesc de la mo=ie. La conac apare doar din
c`nd ]n c`nd, cobor`nd dintr-o ma=in[ luxoas[, ]n compania unei bande
zgomotoase de cheflii. Nadina e egal de indiferent[ la suferin\ele \[ranilor.
Ea ridic[ din umeri c`nd oamenii ]i cer s[ le v`nd[ lor mo=ia, cu p[suiri
lungi de plat[. Cucoana ]i r[spunde dispre\uitor lui Petre Petre:
„Crezi c[ pentru ochii vo=tri am s[-mi risipesc averea? Nu, b[iete, =i nu,
oameni buni! Eu v`nd mo=ia ca s[ iau bani ]n schimb, nu ca s[ fac poman[
altora. Poman[ poate s[ fac[ statul, dac[ vrea.“
280 Liviu Rebreanu
Chiar dac[ oameni ca Iuga sau feciorul s[u par a g[si la Rebreanu o
anumit[ ]n\elegere, neputin\a lor de a pricepe ceva din fr[m`nt[rile mul\imii
\`=ne=te din fiecare gest pe care-l fac, din fiecare cuv`nt pe care-l spun, ca o
expresie fatal[ a rela\iilor sociale, a stilului de via\[ =i a convingerilor unei
clase ]ntregi.
Rapacitatea =i parazitismul mo=ieresc apar deci reliefate cu o siguran\[
realist[, rar ]nt`lnit[, nu ca particularit[\i psihice ale c`torva fiin\e ]nclinate
spre avari\ie =i indolen\[, ci ca determinante obiective de existen\[.
Mecanicii ei i se supun =i arenda=ii Cosma Buruian[, Platamonu sau
colonelul +tef[nescu. Romanul fixeaz[ exact, f[r[ striden\e, tendin\a acestora
de a urca scara situa\iilor sociale. Cu boierul Iuga, ei se poart[ pleca\i, ]i
m[gulesc vanitatea, dar pe ascuns umbl[ s[ cumpere mo=ia Nadinei, ca s[
devin[, la r`ndul lor, proprietari. Arenda=ii nu-=i dau chiar aerele boierilor,
dar se arat[ mai aprigi dec`t ace=tia ]n a scoate =apte piei de pe spinarea
p[lma=ilor. Un dispre\ asem[n[tor fa\[ de \[rani le dicteaz[ toate actele. Pe
o p[rere a arenda=ului Cosma Buruian[, cum c[ i-a fost pr[dat[ magazia, un
sat ]ntreg e schingiuit pentru a m[rturisi cine e ho\ul. Aristide, feciorul lui
Platamonu, batjocore=te fetele oamenilor, iar colonelul +tef[nescu, care-i
exploateaz[ f[r[ mil[ pe \[rani, le \ine =i discursuri moralizatoare:
„V-a\i boierit =i voi, m[i! V[ vine cu str`mbul munca! E mai u=or s[ stai
cu luleaua-n gur[ dec`t s[ dai cu sapa, cum nu!“
}n roman, caracterizarea realist[ a diferitelor tipuri de spoliatori, nest`nje-
ni\i — ]n jaful pe care-l practic[ — de considerente na\ionale, v[de=te totodat[
puterea prozatorului de a sf[r`ma cli=eele na\ionalist-=ovine, ]ncet[\enite pe
aceast[ tem[ de literatur[ sem[n[torist[.
Rebreanu prinde cu ascu\ime ]mpletirea de interese care exist[ ]ntre
mo=ierime =i burghezie, ]n ciuda luptei politice dintre liberali =i conservatori.
}n acest sens, tipic[ e figura avocatului Baloleanu. Politician liberal, el posed[
o mic[ proprietate, dar se declar[ partizan al exproprierii marilor latifundii,
bine]n\eles cu desp[gubiri. Desf[=oar[ o demagogie abil[, ]nv[luit[ ]n tirade
patriotarde despre „umanitarism“ =i „democra\ie“. C`nd izbucnesc r[scoalele,
Baloleanu ]=i schimb[ ]ns[ brusc atitudinea =i, ]n fraze tot at`t de sfor[itoare,
aminte=te „interesele superioare ale neamului“.
Numit prefect, conduce s`ngeroasa represiune, patron`nd b[t[ile, schin-
giuirile =i asasinatele ]n mas[. „Trebuie s[ ne p[str[m calmul, s[ ne st[p`nim
— ofteaz[ el mereu — ]ntristat =i demn“, apoi, arunc`nd un ochi „suferitor“
asupra abuzurilor =i samavolniciilor, exclam[ cu tonul martirului care a
traversat o grav[ criz[ moral[: „}nainte, la datorie!“
E fixat[ =i vestita scen[ a „]mp[c[rii“ din Parlament. Primul-ministru, cu

glas de „v[duv[ nec[jit[“, improvizeaz[ pe tema „scumpa noastr[ \[ri=oar[“,
„\[ri=oara noastr[ scump[“! Ca Nae Ca\avencu, se ]ntrerupe „ca s[-=i usuce
lacrimile de pe obraji“ =i ca s[ cear[ „m[suri energice“. Liberali =i conservatori
se ]mbr[\i=eaz[ =i se s[rut[ ]n aplauzele ]ntregii adun[ri. Cineva observ[ cu
sim\ul previziunii: „Pup[turile astea o s[ usture teribil spinarea \[ranilor“.
O ]ntruchipare concret[ =i mai ales palpabil[ cap[t[ ]n roman aparatul
represiv al statului burghezo-mo=ieresc, reprezentat prin ]ntreaga lui ierarhie,
de la plutonierul Boiangiu p`n[ la maiorul T[n[sescu, unul din „pacificatorii“
satelor. +i aici Rebreanu subliniaz[ tr[s[turile comune care definesc func\ia
acestor instrumente ale claselor exploatatoare. Treptele sociale diferite
modific[ oarecum formele =i con\inutul serviciului, dar =i pe plutonierul
Boiangiu, =i pe primarul Pravil[, ca =i pe maior sau pe prefect ii caracterizeaz[
o comun[ slug[rnicie fa\[ de cei mari =i o s[lb[ticie f[r[ seam[n fa\[ de
mul\ime. Se schimb[ doar replicile, rolurile r[m`n`nd ]ns[ acelea=i. Boierul
]l trateaz[ pe primar ca pe un fecior de cas[, ]l cheam[ ori de c`te ori pofte=te
la conac, ]l oc[r[=te =i-i d[ porunci. C`nd e vorba de reclama\ia arenda=ului
Cosma Buruian[, Iuga ]i spune lui Pravil[: „De unde =tii s[-mi aduci ho\ii,
primare, c[ altfel pe tine te iau de guler!“ La r`ndul s[u, Boiangiu tr[ie=te
terorizat mereu de ideea c[, a=a cum a mai f[cut-o, boierul ]l va reclama c[
e „slab“ =i „molcu\“. C`nd aude porunca lui Iuga, sare ca ars =i declar[
„r`njind“: „Am s[ fac o anchet[ de s[ m[ pomeneasc[ satele astea de ho\i de
codru =i pe lumea cealalt[!“ La fel se poart[ prefectul Boerescu sau maiorul
T[n[sescu, grijulii ]n primul r`nd s[-i mul\umeasc[ pe mo=ieri. Pentru \inerea
]n frù a maselor asuprite nu e dispre\uit nici un mijloc. Prefectul pleac[ pe
teren „s[ lini=teasc[ spiritele“ =i roste=te ]naintea s[tenilor o cuv`ntare
„patriotic[“, alc[tuit[ din cele mai hilare locuri comune ale propagandei
burgheze.
„Boerescu ]=i umfla glasul, gesticula =i ro=ea. }n gura lui cu c`\iva din\i
de aur =i al\ii fal=i, vorbele mari, de rigoare ]n astfel de ocazii, g`lgìau ca
ni=te b[=ici goale care pocnesc inutil ]ntr-un b`lci unde oamenii casc[ ochii
cu urechile ]nfundate... Jongla =i acum cu frazele =i cuvintele irezistibile:
«Opinca e talpa \[rii», «munca voastr[ sf`nt[», «\[ranul rom`n cuminte =i
harnic», «regele =i guvernul v[ poart[ de grij[», «ave\i ]ncredere ]n c`rmuitorii
\[rii», «iubirea patriei», «interesul \[rii cere lini=te =i ordine, fra\ilor», «rom`nul
nu piere».“
C`nd palavrele lui Boerescu nu mai au efect, sunt folosite „metodele“
maiorului T[n[sescu: „Sergent!... Tu!... Da!... Ia =ase oameni!... Duce\i pe
282 Liviu Rebreanu
t`lharul [sta ]n fundul gr[dinii!... Acolo s[ fie ]mpu=cat!... }mpu=cat!... Ai

]n\eles, sergent?...“
„Sergent! — strig[ iar maiorul — Ia-l =i pe [sta... }n fundul gr[dinii!...
}mpu=cat!... Repede, repede...“
De la Boiangiu la T[n[sescu, ]n comportarea tuturor acestor instrumente
ale s[lb[ticiei =i injusti\iei, urii fa\[ de popor i se asociaz[ =i o spaim[ grozav[.
Lic[re=te, undeva ]n fundul con=tiin\ei celor care bat, omoar[, schingiuiesc,
=i ipoteza pr[bu=irii ]ntregului e=afodaj al „ordinii burgheze“. G`ndul c[ s-ar
g[si singuri, dezarma\i, ]n fa\a mul\imii dezl[n\uite, ]i aduce la un paroxism
al fricii =i le dicteaz[ acte desperate.
Pe m[sur[ ce se apropie de satele r[sculate, prefectul, procurorul =i
comandantul trupelor devin mai nervo=i, ]=i pierd cump[tul, se acuz[ reciproc.
Maiorul, scos din s[rite, d[ ordin trompetului s[ sune ne]ncetat atacul, spre
a-=i alunga g`ndurile negre =i a-=i reface curajul.
Dac[ prezent`nd lumea exploatatorilor, romancierul se arat[ c`teodat[
st`njenit =i chiar lipsit de prea mult[ inven\ie ]n individualiz[rile mai nuan\ate
de caractere, zugr[vind masele de \[rani r[zvr[ti\i, el se dovede=te un artist
excep\ional, ]nzestrat cu for\a de a reconstitui clocotul =i mi=carea mul\imilor,
at`t de viu, at`t de adev[rat, ]nc`t pe acest plan nu cunoa=te rival ]n literatura
noastr[.
Rebreanu urm[re=te la ]nceput zbuciumul, =ov[iala oamenilor, apoi
cre=terea treptat[ a ]nd`rjirii =i m`niei lor. Sunt ]nregistrate cu o uluitoare
autenticitate mi=c[rile, sentimentele =i g`ndurile colective. Iat[ cum se
contureaz[ dintr-o dat[ reac\iunea masei, c`nd prefectul Boerescu le vorbe=te
\[ranilor aduna\i ]n curtea prim[riei:
„Ultimele cuvinte st`rnir[ un zgomot nehot[r`t. Din diferite p[r\i ale
mul\imii se pornir[ glasuri:
— Nu putem, cucoane!... N-avem p[m`nt!... Pe ce s[ muncim?...“
+i ceva mai t`rziu:
„Din =ov[irea t[cerii urm[toare numai peste c`teva clipe se desprinse, ca
un suspin al tuturor, cuv`ntul pl`ng[re\ =i umil al lui Ignat Cercel, aflat ]n
primele r`nduri:
— Dec`t a=a trai, tot mai bun[ o fi moartea!
Glasul lui ]ncuraj[ altele, c`nd ici, c`nd colo:
— Mai bine omor`\i-ne, s[ sc[pa\i de noi!
— Ori s[ mori de foame, ori de altceva, tot moarte se cheam[!
— Barem dac[ muncim de ne zdrobim oasele, s-avem cu ce s[ ne \inem
zilele!
— Nici a=a nu-i drept, ca unii s[ plesneasc[ de prea s[tui, iar altora s[ li
se usuce ma\ele de nem`ncare!“
Se vede din acest fragment cum g`ndul lui Cercel se transmite, se
amplific[, ]=i dezv[luie prin vocea fiec[ruia con\inutul social.
Tot a=a, urecheala pe care o prime=te b[iatul lui Pavel Tunsu de la =oferul
Nadinei, ]n atmosfera ]nc[rcat[ a satului, devine prilejul exterioriz[rii unui
sentiment comun de ostilitate. Glasurile se completeaz[ =i se sus\in treptat,
tinz`nd toate c[tre aceea=i \int[: denun\area samavolniciei boiere=ti.
De la ]ntrebarea am[r`t[: „Da’ dumnealor ce-=i mai pun mintea cu copiii?“
la izbucnirea m`nioas[, amenin\[toare: „S[ fi fost copila=ul meu, c-apoi le
ar[tam eu!“ =i la constatarea rece, senten\ioas[ a lui Trifon Guju: „Boierii
numai de fric[ =tiu omenie“, un proces complex, sinuos al revoltei care fierbe
]n con=tiin\a masei e urm[rit cu admirabil[ siguran\[. Sufletul mul\imii
]nvr[jbite prinde via\[, se dezv[luie ]n reflec\ii =i gesturi de o mare expresivi-
tate. Oamenii ]l ]ndeamn[ pe Pavel s[ cear[ socoteal[, resping cu violen\[
orice sfat ]mp[ciuitor, sar s[-l bat[ pe c`rciumar fiindc[ ]n discu\ie „trage
spre ciocoime“, se ofer[, ]n sf`r=it, s[-l ]nso\easc[ ]n grup pe cel v[t[mat.
C`nd ma=ina boiereasc[, claxon`nd strident, ]=i face drum printre \[ranii
r`ndui\i pe ambele p[r\i ale drumului, masa a devenit un singur trup, o voin\[
comun[, care se transmite fiec[rui individ, electriz`ndu-l:
„... Oamenii £...¤ priveau cu ochii tulburi =i cu fe\e ]ntunecate goana
automobilului. Numai c`rciumarul Busuioc, din pragul lui, scoase c[ciula cu
plec[ciunea obi=nuit[. O m`n[ delicat[ ]i r[spunse din ma=in[ cu o fluturare
amical[.
}n acel moment, parc[ nu s-ar mai fi putut st[p`ni, Petre Petre \`=ni ]n
mijlocul uli\ei, ]n urma ma=inii, url`nd furios:
— Huo! Huo!
Din vreo sut[ de g`turi izbucni aproape simultan =i furtunos acela=i «huo»
revoltat, pe c`nd Trifon Guju, apuc`nd o piatr[, o zv`rli dup[ automobilul
ce se dep[rta, scr`=nind: «Soarele =i dumnezeii vo=tri de t`lhari!... »“
Romancierul arat[ cum furia mul\imii izvor[=te din =irul nesf`r=it al
necazurilor =i asupririlor ]ndurate. Fiecare \[ran a adunat ]n suflet adev[rate
depozite de ur[, fiecare a=teapt[ o r[fuial[ apropiat[:
„S[ =tiu c[ m[ taie buc[\ele =i m[ arunc[ la cìni, =i nu m[ las p`n[ ce n-oi
pl[ti cui trebuie“ — spune cu obid[ Nicolae Drago=, un fl[c[u din sat.
„Nu, nu, degeaba te superi, c[ n-ascult nici pe tat[l din ceruri, a=a s[ =tii!“
De=i are la r[d[cin[ un gr[unte de adev[r, nu e ]ntemeiat repro=ul unora
c[ Rebreanu, dintr-o veche ]nclina\ie naturalist[, insist[ =i aici dispropor\ionat
asupra ororilor =i cruzimilor. }n aceast[ izbucnire furioas[ a revoltei colective,
284 Liviu Rebreanu
romancierul ar fi gre=it dac[ s-ar fi str[duit s[ ascund[ momentele inerente

de violen\[.
E vizibil ]ns[ c[ el ]ncearc[ — =i reu=e=te ]ntr-o mare m[sur[ — s[ arate
cum ]n toiul r[scoalei \[ranii nu-=i pierd omenia, cum ei caut[ doar s[-=i
reverse o ]ndrept[\it[ m`nie. Mul\imea invadeaz[ gr[dina lui Miron Iuga,
dar se p[ze=te s[ calce straturile de flori. „Fere=te, m[i cre=tine, — strig[
cineva —, nu strica iarba, c[-i p[cat de munc[!“
Melinte Heruvimu, cel cu nevasta bolnav[, vine acas[ dup[ pr[darea
conacului de la Amara doar cu un co= de lucruri alese. Crap[ ]ncetinel u=a,
s[ nu-=i trezeasc[ femeia, =i apoi ]i preg[te=te, cu un sentiment de intens[
bucurie „care-i ]mbujora obrajii t[b[ci\i“, o mas[ ]mbel=ugat[.
C`nd i se pare c[ ochii c[sca\i ai moartei ]l privesc, se scuz[ z`mbind:
„Credeam c[ dormi... Uite ce bun[t[\i! Pentru tine le-am adus toate, c[
copiii m[n`nc[ orice, numai m`ncare s[ fie, dar tu trebuie s[ te hr[ne=ti cu
lucruri mai bune, ca s[ te ]nzdr[vene=ti, c-ai z[cut destul =i-ai suferit. Am
pus =i o g[in[ ]n oal[ s[-\i fac o ciorb[ fierbinte =i...“
Constatarea ca femeia e moart[ ]i s[de=te ]n suflet o triste\e grea,
dezn[d[jduit[:
„A murit... Tocmai acum s-a pr[p[dit =i ea, c`nd...“
Baba Ioana, ]n dezl[n\uirea general[, e preocupat[ s[-=i ocroteasc[ g[inile:
„P[s[rile mamii, p[s[rele!... P[s[relele mamii, p[s[rele!... £...¤ G[inile,
]n =an\ul cel[lalt, ciuguleau nep[s[toare. }ngrijorat[ s[ nu i le omoare, baba
nu contenea chem[rile, uit`ndu-se doar din c`nd ]n c`nd, din ce ]n ce mai
ur`t, spre c`rciuma de unde venea zgomotul armelor.“
B[tr`na e ucis[ ]n timp ce-=i exercita pa=nicile ]ndeletniciri, iar moartea
ei dezv[luie =i mai puternic, prin contrast, neomenia reprimatorilor.
„Fire-a\i ai dracului cu focurile voastre s[ fi\i! P[s[ri, p[s[ri, veni\i la
mama!... Apoi deodat[ se r[suci pe loc m`nioas[, bomb[nind: Fire-a\i ai dra...!
=i se pr[bu=i zv`rcolindu-se =i mu=c`ndu-=i buzele f[r[ glas...“
}n R[scoala sunt desenate cu veridicitate =i preciziune diferite chipuri de
\[rani: Pantelimon V[duva, fl[c[ul dezghe\at chemat la oaste, Chiri\oiu, „cu
plete crescute p`n[ la umeri =i c[runt ca un fuior de c`nep[ meli\at[“, Ignat
Cercel, omul am[r`t de nevoi =i de cic[leala nevestei, baba Ioana =i al\ii.
Cu toat[ ]nvolburarea de ape a r[scoalei, care mi=c[ satul, ]mping`ndu-l
pe un unic f[ga=, nu sunt neglijate nici ciocnirile de interese divergente, pe
care le dicteaz[ neomogenitatea masei \[r[ne=ti.
Oameni ca Marin Stan, ca Toader Str`mbu, ca Petre Petre sau c[ Trifon
Guju sunt „s[raci ca degetul“. Nevoia i-a f[cut mai aprigi, mai col\o=i. Ei
vorbesc pu\in, dar ]n cuvintele lor strig[ =i suferin\a, =i mizeria:
„S[ punem noi m`na pe p[m`nt, =i pe urm[ nici Dumnezeu nu ni-l mai
ia“ — spune ]ncruntat Marin Stan.
Al\ii, ca Luca Talab[, ca Ilioasa, ca primarul Pravil[, ca Busuioc c`rciuma-
rul, sunt \[rani ]nst[ri\i, chiaburi, se urnesc greu, caut[ s[ se puie bine =i cu
satul, =i cu boierul:
„Apoi dac[ lumea s-o apuca de blestem[\ii, Filip n-are s[ se mai amestece“
— hot[r[=te nevasta lui llioasa, auzind c[ e vorba de izgonirea boierilor, =i
adaug[: „El e om cu cas[ grea =i nu poate s[ se ia dup[ cei dezm[\a\i, care
n-a=teapt[ dec`t s[ strice =i s[ prade, cum ne-au furat =i nou[ carnea ast[-
iarn[!“ Iar Filip, „bucuros de energia so\iei sale“, murmur[ „greoi“:
„— S-a stricat lumea =i s-a ]nr[it cum nu se mai poate“.
Primarul se str[duie=te din r[sputeri s[ lini=teasc[ oamenii. C`rciumarul
se \ine =i el deoparte, dar c`nd \[ranii ]i cer r[spicat s[-i ]nso\easc[ la curte,
r[spunde „]nfrico=at“:
„Iac[ vin, m[i frate Trifoane!... se poate s[ lipsesc eu, c`nd e tot satul?“
}n momentele de ]ncordare, cei avu\i dispar, dar reapar dup[ izgonirea
mo=ierilor, la ]mp[r\eal[, ]ncerc`nd s[-=i ia partea leului.
Fapt semnificativ, romanul, portretiz`nd cu fine\e figuri diverse de \[rani,
fix`nd reac\iile lor caracteristice, reu=e=te s[ creeze imaginea masei, dar nu
izbute=te s[ reliefeze din r`ndurile ei un tip reprezentativ, o personalitate
puternic[, bine conturat[. Petre Petre, asupra c[ruia se concentreaz[ mai
mult aten\ia romancierului, r[m`ne un om indecis, mi=cat ]ndeosebi de c`teva
porniri instinctuale. El e c`nd ]n fruntea revendic[rilor mul\imii, c`nd ]nclinat
s[ se retrag[, nefiind de acord cu violen\ele.
O obsesie erotic[ pare s[-i conduc[ actele, dar motivarea ei nu reu=e=te
s[ fie destul de conving[toare.
Ca =i Ion, ca =i alte lucr[ri ale lui Rebreanu, R[scoala e un model de crea\ie
epic[ solid construit[, cu episoadele riguros ]nl[n\uite de o intrig[ bine
]nchegat[. Ac\iunea se desf[=oar[ concomitent ]n mai multe medii sociale,
dar aceasta se petrece firesc, ]n cadrul subiectului, f[r[ digresiuni sociologi-
zante. Ba prezen\a lui Herdelea imprim[ ac\iunii o coheren\[ epic[. }n fond,
R[scoala e romanul evenimentelor din 1907, dar =i al unei crize ]n forma\ia
moral[ a lui Titu. Adolescentul cu visuri romantice, st[p`nit de ideea na\iona-
l[, ia contact cu tragedia social[ a neamului. }n c`teva gesturi generoase,
dar ineficace, se consum[ toate capacit[\ile de d[ruire ale acestui intelectual,
care ]n finalul romanului iese din marea experien\[ a vie\ii sale resemnat,
redus la numitorul comun, dispus s[-=i ]nceap[ existen\a =tears[ =i poltron[,
descris[ mai t`rziu ]n Gorila.
286 Liviu Rebreanu
R[scoala e =i un model de grada\ie epic[. Urm[rind diferitele ]nt`mpl[ri

din via\a eroului s[u, oprindu-se asupra aspectelor esen\iale ale realit[\ilor
cu care acesta ia contact, Rebreanu sugereaz[ cre=terea treptat[ a furtunii,
nep[r[sind nici o clip[ firul istorisirii. Episoadele se desf[=oar[ ]ntr-un ritm
str`ns legat de succesiunea real[, istoric[ a evenimentelor, dar prozatorul
]ngroa=[ cu dib[cie, printr-o savant[ dozare a duratei diferitelor momente,
ecoul lor ]n con=tiin\a oamenilor.
Astfel, nara\iunea curge la ]nceput lent, apoi din ce ]n ce mai repede, pe
m[sur[ ce Herdelea ia cuno=tin\[ mereu de alte realit[\i amenin\[toare.
Diferite aspecte dureaz[ numai o clip[, dar, ca ]ntr-o str[fulgerare, sugereaz[
]ncordarea dureroas[ care plute=te ]n aer. Parc[ ceva se coace =i trebuie s[
plesneasc[ inevitabil cur`nd. Un \[ran ]=i ascute coasa:
„ — Ba\i coasa, Trifoane, ori...? — ]ntreb[ Leonte f[r[ mirare.
— O bat s[ fie b[tut[ — zise Trifon f[r[ a ridica capul.
— Mi se pare c[ vrei s[ cose=ti ]nainte de a sem[na?
— Apoi, dac[ trebuie! De!“
Via\a ]=i urmeaz[ cursul zilnic mai departe. Dar ]n toate exist[ o ]nfrigurare
neobi=nuit[. Telefonul zb`rnìe la postul de jandarmi Amara. Plutonierul
Boiangiu se ceart[ cu nevast[-sa. Alt \[ran, Marin Stan, „cu o ]nchipuire de
bici ]n m`n[“, scoate carul ]n b[t[tur[ =i-=i oc[r[=te boii:
„«Fir-a\i ai dracului de z[p[ci\i! Unde v[ duce\i?... Hoo! Ia seama, am s[-
\i dau b[taie!... Hoo!... Ce, nu \i-e bine? Te-ai boierit, ai?... Apoi stai s[-\i
dau eu!» }i plesni cu codiri=ca biciului peste bot, ]ntì pe unul, apoi pe cel[lalt,
scr`=nind: «S[ nu fii boier, c[ te-a luat dracu!».“
La un moment dat, asemenea episoade, care cheam[ parc[ o dezl[n\uire
general[ inevitabil[, se acumuleaz[ mereu, dar nara\iunea nu mai ]nainteaz[,
se t`rìe ]ncetinit[, st[ruie asupra altor am[nunte =i o a=teptare chinuitoare
se a=terne ]n aer, peste oameni =i peste lucruri. Cititorul cap[t[ sentimentul
efectiv c[ tr[ie=te ]ntr-o atmosfer[ saturat[ de ur[ re\inut[, de ]ncordare,
nelini=te =i spaim[.
Apoi c`nd, ]n sf`r=it, r[scoala izbucne=te, istorisirea se desf[=oar[ cu o
repeziciune ame\itoare, cuprinz`nd vie\ile ]ntr-un v[lm[=ag uria=.
Aici, ca =i ]n alte lucr[ri ale lui Rebreanu, accentul principal al nara\iunii
cade ]ntotdeauna pe desf[=urarea faptelor, pe urm[rirea mi=c[rii, =i nu pe
descrierea cadrului, pe evocarea atmosferei sau pe analiza minu\ioas[ a
proceselor suflete=ti. Bine]n\eles c[ acestea nu lipsesc, dar elementul care
joac[ rolul definitoriu, chiar =i ]n cazurile respective, r[m`ne ac\iunea.
Scena represiunii, de pild[, este istorisit[ cu o extrem[ sobrietate. Sunt
consemnate exact mi=c[rile: „}n vreme ce \[ranii se v`nzoleau, coloana de
solda\i se t`ra pe =osea ca o uria=[ r`m[ neagr[. Raze de soare juc[u=e, c[z`nd
pe luciul baionetelor ]nfipte pe arme, se r[sfr`ngeau cu sclipiri speriate ]n
v[zduh. }n cur`nd se deosebir[ r`ndurile, apoi tunurile trase de c`te =ase
cai ]ncheind trupul apocaliptic ca o coad[ turtit[ cu solzi metalici.
Cu c`t oastea t[cut[ se apropia, cu at`t g[l[gia \[r[neasc[ se ]nvolbura
ca un cor s[lbatic, ame\itor. Gr[m[direa de oameni se r[sfir[ ]n p[r\i de-a
curmezi=ul =oselei, sub\iindu-se, parc[ to\i ar fi vrut s[ vaz[ mai bine pe
vr[jma=i =i s[-i ]nfrunte.
O comand[ aspr[ r[sun[ ]n v`rful coloanei militare. Dou[ companii se
desf[=urar[ ]n linie, una ]n dreapta =i alta ]n st`nga =oselei, oprindu-se apoi
la o distan\[ numai de vreo sut[ de pa=i de gloatele \[r[ne=ti. }ntre ele, pe
=osea, ap[rea tr[sura prefectului Baloleanu, escortat[ de maiorul c[lare.“
„— Calm, domnule maior! S[ nu ne pierdem calmul! — bolborosi
Baloleanu, foarte galben, cobor`nd =ov[itor din calea=c[, urmat de primul-
procuror, care p[rea cel mai lini=tit dintre to\i...“
Cum se vede, ac\iunile sunt notate cu preciziune: „\[ranii se v`nzolesc“,
„coloana se t`r[=te pe =osea“, „g[l[gia se ]nvolbureaz[“, „gr[m[direa se
r[sfir[“, „]n v`rful coloanei se aude comanda“, „cele dou[ companii trec
r[sfir`ndu-se una ]n dreapta, alta ]n st`nga =oselei“.
St[rile suflete=ti ale personajelor apar sugerate doar printr-o nota\ie
sumar[. Baloleanu e „foarte galben“, coboar[ „=ov[itor din calea=c[“,
„bolborose=te ceva“.
Rebreanu =tie s[ caracterizeze ]n c`teva gesturi semnificative, ]ntr-o
fr`ntur[ de dialog, bazat[ tot pe mi=carea dramatic[, o ]ntreag[ stare
sufleteasc[. Aceasta se putea vedea ]nc[ din nuvele. Sfiala, teama, ne]ncrede-
rea \[r[neasc[, ]n Pro=tii se defineau magistral printr-un gest, atunci c`nd
b[iatul lui Nicolae Tab[r[ ajunge la u=a s[lii de a=teptare:
„... Puse ]ncetinel m`na pe clan\[. Era ]ncuiat[. Z[ri ]n st`nga u=ii o banc[,
o pip[i cu b[gare de seam[, parc[ s-ar fi g`ndit s[ se a=eze sau nu, st[tu o
clip[ la ]ndoial[ =i, ]n sf`r=it, se l[s[ al[turi pe lespedea de piatr[ dinaintea
pragului. B[tr`nul ]=i l[s[ sarcina pe banc[ =i se cocolo=i =i el l`ng[ fecior.“
Aceea=i art[, m`nuit[ cu o siguran\[ des[v`r=it[, o reg[sim ]n R[scoala.
}n scena represiunii, a=teptarea a\`\at[ a mul\imii, m`nia =i desperarea ei se
concretizeaz[ admirabil ]n gesticula\ia haotic[ =i sud[lmile scr`=nite ale
grupului de \[rani opri\i ]naintea trupelor:
Oamenii se mi=c[ pe loc „ca o ap[ b[tut[ de un v`nt nehot[r`t. Era o
leg[nare ]ntr-o parte =i ]ntr-alta, c[reia clocotul de urlete ]i ]mprumuta o
]nf[\i=are r[zboinic[... «Nu ne trebuie boieri!... A\i venit s[ ne omor`\i?...
288 Liviu Rebreanu
Noi nu ne speriem de solda\i!... Destul ne-au batjocorit ciocoii!... Huo, huo!...

S[ nu trage\i, fra\ilor!... »“
Ca o amenin\are a acestei m[ri care fierbe =i e gata s[ se n[pusteasc[
peste maluri, Anghelina lui Nistor Mucenicul „\`=ne=te“ din mul\ime „cu
copila=ul cel mic ]n bra\e, cu basmaua alunecat[ pe spate =i p[rul ciufulit“.
Femeia se repede la Baloleanu, „zbier`nd =i blestem`nd cu un glas desperat“.
Spaima ascuns[ a c[l[ilor, nervozitatea, dictat[ de team[, se ghicesc din
comportarea maiorului T[n[sescu. Calul lui danseaz[ sub ]mpuns[tura
pintenilor, ]=i ciule=te urechile la mi=c[rile dezordonate ale crava=ei. Apoi,
dorin\a de a termina c`t mai repede cu r[scula\ii =i groaza cumplit[ n[scut[
la g`ndul c[ trupa s-ar putea s[ nu asculte ordinele se tr[deaz[ ]n comanda
furioas[:
„— Trompet, trompet! — r[cni maiorul T[n[sescu. Unde umbli, zevzecu-
le?... Aici, l`ng[ mine s[ stai, ]n\elegi?“
+i, c`teva minute mai t`rziu:
„— Trompet! — izbucni maiorul. De ce nu suni, tic[losule?... Sun[ mereu,
trompet, s[ aud[ =i domnul prefect c[ aici nu mai e politic[!... Ho\ii vor s[
ne bea s`ngele, onorate domnule prefect!...“
Chiar =i caracterizarea realist[ a felului cum vorbesc \[ranii se face la
Rebreanu mai pu\in prin particularit[\ile limbajului, dec`t prin gest, prin
ansamblul dramatic al situa\iilor.
Semnificativ ]n aceast[ direc\ie e =i sensul multiplu pe care romancierul
=tie s[-l dea aceluia=i „de“..., ]nsemn`nd ]n scene diferite: o ezitare, ca ]n
codeala lui Filip; o amenin\are sub]n\eleas[, ca ]n dialogul ]ntre Trifon Guju
=i Leonte Orbi=or; o sentin\[ sceptico-batjocoritoare, ca ]n concluzia tras[ de
oameni la sf`r=itul scurtului discurs explicativ al colonelului +tef[nescu.
Preocupat s[ reconstituie cu preciziune mai ales ac\iunile =i situa\iile, stilul
lui Rebreanu are o mare for\[ de obiectivare =i o deosebit[ sobrietate.
Interven\ia scriitorului este aproape nesim\it[. }n citatul anterior care descria
]nt`lnirea dintre armat[ =i r[scula\i, naratorul nu folose=te dec`t cel mult
compara\ii foarte comune: coloana se t`r[=te ca o „uria=[ r`m[ neagr[“,
g[l[gia se ]nvolbureaz[ ca „un cor s[lbatic“. Singurele elemente care ar schi\a
o participare emotiv[ se reduc la dou[ nota\ii: una sugereaz[ c[ natura ]ns[=i
e ]nfrico=at[ de ceea ce se preg[te=te („razele de soare juc[u=e c[z`nd pe
luciul baionetelor se r[sfr`ngeau cu sclipiri speriate ]n v[zduh“), alta, c[
agita\ia mul\imii devine contagioas[ („g[l[gia \[r[neasc[ se ]nvolbura ca un
cor s[lbatic, ame\itor“).
Asemenea inflexiuni sentimentale se ]nscriu ]ns[ perfect ]n graficul de
ansamblu al nara\iunii, nu pot fi detectate dec`t cu lupa.
„R[scoala este de departe cel mai bun roman rom`nesc“ — scria Eugen
Ionescu ]ntr-o carte pornit[ pe nega\ie, Nu (1934). „Accelera\ia ]n progresie
geometric[ a ac\iunii“ ]l ]nc`nta =i f[g[duia s[ vorbeasc[ alt[ dat[ pe larg
despre ea. }ntre alte calit[\i ale acestei c[r\i „unice“, „grandioas[ =i bogat[
ca o epopee“, mai re\inea „marile linii, marile mi=c[ri, marile for\e“, impresia
pe care o las[ „de furtun[, de vuiet asurzitor, urmat de o lini=te mortuar[“.
Ov. S. CROHM{LNICEANU, Literatura rom`n[ ]ntre cele dou[ r[zboaie
mondiale,1, Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1967, p. 293—309.
Caracterul de epopee, at`t la Fra\ii Jderi, c`t =i la Ion sau R[scoala, s-a
dezvoltat exclusiv din necesitatea intern[ de oglindire a realit[\ilor sociale =i
na\ionale. F[r[ s[ urm[reasc[ precis, =i prin aceasta cu at`t mai organic =i
mai ad`nc, cei doi mari scriitori rom`ni aduc o contribu\ie esen\ial[ pe planul
universal al trecerii de la roman la epopee ]ntr-unul din sectoarele importante
ale literaturii contemporane [...]
Rebreanu intr[ ]n scen[ dup[ ce s-a presupus consumarea procesului
reflectat de Sadoveanu. El r[sfr`nge epopeic societatea \[r[neasc[ ]n noi
coordonate, c`nd ea ]ncepe s[ se manifeste ca o for\[. Mai ]ntì ]nf[\i=eaz[
colectivitatea rural[ sub aspectul conflictelor sale interne (Ion) =i apoi o arat[
unit[ =i solidar[ ]mpotriva vr[jma=ului din afara ei (R[scoala). El reflect[
faza ulterioar[, c`nd la sate au p[truns rela\iile capitaliste ]mpreun[ cu dorul
posesiunii =i cu con=tiin\a de realitate social[ a \[r[nimii, apt[ a fi preg[tit[
=i pentru alte noi transform[ri. F[r[ a fi exact[ analogia sub raportul
structurilor, ci numai sub acela al gradului de diferen\[, sensul epopeic, ]ntre
Rebreanu =i Sadoveanu, reprezint[ o schimbare ca aceea a formelor de via\[
comercial[ din Odiseea fa\[ de cele pur agricole din Iliada.
Edgar PAPU, Din luminile veacului, Editura pentru literatur[, Bucure=ti,
1967, p. 3O.
Perioada de elaborare a R[scoalei, ]ncheiat[ ]n toamna anului 1932 (]n

acela=i an, ]n decembrie, romanul era ]n libr[rii), corespunde cu anii de criz[
economic[ acut[, culmin`nd pe plan intern, ca =i interna\ional, cu prima mare
ridicare a proletariatului ]mpotriva fascismului. Subiectiv, scriitorul putea s[
se ab\in[ de a se pronun\a fa\[ de fr[m`nt[rile politice din jurul s[u, dar obiectiv
acestea nu puteau s[ nu ]nrùreasc[ crea\ia sa, determin`ndu-i o anumit[
direc\ie, social[, progresist[, ]n sensul evolu\iei istorice a evenimentelor.

290 Liviu Rebreanu
}n Ion, lupta pentru p[m`nt era purtat[ individual, ]n scopul realiz[rii

bun[st[rii unui singur ins, ]n R[scoala ea va cuprinde ]ntreaga mas[ \[r[neas-
c[ =i va tinde la ]mplinirea aspira\iilor colective. L[rgirea unghiului de per-
spectiv[ al scriitorului nu poate fi, cum s-a presupus, numai rezultatul ]nsu=irii
unor concepte ale sociologiei moderne, a metodei „unanimiste“, practicat[
de unii romancieri, ca Jules Romains; ea este cu siguran\[ urmarea influen\ei
ideologiei clasei muncitoare ]n abordarea fenomenului social. £...¤
}ntre revolu\ia burghezo-democratic[ rus[ din 1905—1907 =i r[scoala
\[ranilor rom`ni din 1907 au existat a=adar asem[n[ri, m[car ]n parte ]n\elese
de Liviu Rebreanu, care ]n romanul s[u nu numai c[ nu uit[ muscalii ce „s-
au sculat cu mic, cu mare =i-au pus m`na pe topoare, =i-au f[cut v`lv[taie,
de-a mers vestea ]n toat[ lumea...“ , dar pune chiar pe eroul s[u reprezentativ
s[ afirme c[ acest exemplu trebuie urmat: „Apoi, p`n[ n-om pune m`na pe
topoare, nici noi n-om...“
Caracterul de pamflet politic acuzator al romanului lui Rebreanu este
vizibil din primele pagini, unde un arenda=, Ilie Rogojinaru, calific[ pe \[ran,
]nc[ ]nainte de r[scoal[, drept „numai r[u, prost =i lene=“, pentru ca ]n final
s[ revin[ simetric cu ]ntrebarea: „Nu v[ spuneam eu c[ \[ranii sunt tic[lo=i?“
Opera are dublul rost de a spulbera at`t constatarea de la ]nceput a arenda=u-
lui, c`t =i de a demonstra modul cum clasele exploatatoare pricep sensul
]nt`mpl[rilor, sau mai bine zis nu-l pricep, opun`nd logicii vie\ii o furie
ira\ional[, oarb[, neputincioas[.
Conceput ca o continuare la Ion, R[scoala debuteaz[ cu prezentarea lui
Titu Herdelea, proasp[t sosit din Transilvania ]n casa boierului bucure=tean
Grigore Iuga, a c[rui so\ie, Nadina, este sora deputatului Gogu Ionescu,
cumnatul so\ului Laurei Herdelea (autorul aplic[ astfel, ]n chip cam necon-
cludent ]ns[, procedeul balzacian de a relua personajele dintr-un roman ]ntr-
altul; din cauza unei neglijen\e probabil, numele Armadia, atribuit ora=ului
ardelean N[s[ud ]n Ion, ]n R[scoala e schimbat ]n Amaradia).
}nc[ din primele pagini, la gazd[, ]n diversele lui tribula\ii de postulant
=i mai ales la mo=ia lui Grigore Iuga, Titu ia contact cu problema \[ranilor
deposeda\i de p[m`nt. Dup[ ce-i ar[tase marile propriet[\i boiere=ti, ]ntrebat
unde se afl[ p[m`nturile „oamenilor“, Grigore Iuga d[ r[spunsul:
„Apoi, vezi, p[m`nturile oamenilor, asta e chestia \[r[neasc[!... P[m`n-
turile! Nu prea sunt, =i unde au fost, s-au cam spulberat...“
Titu devine astfel martorul unor evenimente peste tot presim\ite =i care
nu vor ]nt`rzia s[ se dezl[n\uie catastrofal.
Folosind de data aceasta tehnica lui Tolstoi din R[zboi =i pace, Rebreanu
mobilizeaz[ un num[r apreciabil de personaje din diverse medii, ]nf[\i=`nd
]n primul volum al romanului, Se mi=c[ \ara, o cronic[ a vie\ii social-politice

din Rom`nia ]n preajma anului 1907. Facem cuno=tin\[ cu clasa marilor
mo=ieri =i a marii burghezii politicianiste cu propriet[\i mai mici, cu aparatul
de stat, compus din ]nal\i func\ionari, =i uneltele lor de represiune, cu intelec-
tualitatea =i mica burghezie de la ora=e =i sate, cu arenda=i, \[rani s[raci,
mijlocii =i chiaburi. Chiar dac[ nu to\i eroii au aceea=i pondere ]n ac\iune,
trebuie s[ recunoa=tem scriitorului, pe l`ng[ o viziune just[ a raporturilor
sociale, o colosal[ putere de a crea =i a mi=ca mul\imi ]ntocmai cum un general
mi=c[ pe c`mpul de lupt[ mari armate.
Clasa mo=ierilor este reprezentat[ de Miron Iuga, proprietarul domeniilor
Amara, Ruginoasa =i B`rlogu, feudal conservator aprig, pentru care exploata-
rea nemiloas[ a \aranilor prin a=a-numitele ]nvoieli agricole este o practic[
]ndrept[\it[ ]n mod absolut; Miron Iuga nu concepe s[ cedeze m[car o palm[
de loc, =i c`nd Nadina, plictisit[ de via\a de la \ar[, vrea s[ v`nd[ mo=ia
vecin[ de la Babaroaga, el se ofer[ cel dintì s-o cumpere. Voin\a de a poseda
p[m`nt a acestui boier e tot a=a de tenace ca =i a lui Ion, ]ntr-un fel, o patim[
chiar mal devorant[ dec`t a s[r[ntocului. Ea e mult atenuat[ la feciorul lui
Miron, Grigore, mai preocupat — desigur, ]n forme civilizate — de dragostea
pentru Nadina, c[reia, at`ta vreme c`t se crede iubit, ]i satisface toate capri-
ciile. }n zugr[virea acestor dou[ tipuri, Rebreanu d[ dovad[ nu numai de
obiectivitate, dar =i de fin[ intui\ie a caracterelor, ocolind at`t idealizarea, c`t
=i =arja. Miron Iuga este un feudal obstinat, incapabil de a ]n\elege evenimentele,
dar onest; Grigore e un proprietar cu vederi liberale, pentru care mo=ia nu
mai este un scop ]n sine, ci numai un mijloc de a-=i asigura un trai f[r[ griji. }n
timp ce Grigore Iuga ar fi ]n stare s[ piard[ mo=ia, divor\`nd, Miron Iuga accept[
s[ cumpere mo=ia norei chiar dup[ desp[r\irea ei de fiul s[u. Ca =i ]n Ion,
leg[turile cu p[m`ntul sunt mai puternice dec`t cele de familie.
|[ranii, ]mpin=i de acelea=i n[zuin\e =l interese =i ac\ion`nd ]n mas[, nu
apar ]n R[scoala individualiza\i aparte dec`t accidental, ]n m[sura ]n care se
isc[ nevoia unei ini\iative sau a unui ]ndemn.
C`t despre celelalte personaje, apar\in`nd faunei politice =i administrative
(deputa\i, prefec\i, jandarmi etc.), ele sunt zugr[vite mereu cu obiectivitate,
cu anumite ]ngro=[ri, potrivit rolului nefast pe care-l joac[.
O mare art[ pune romancierul ]n prezentarea faptelor care fac s[ creasc[ ]n
sufletul \[ranilor spiritul revoltei. Arenda=ul Cosma Buruian[ inventeaz[ un jaf
=i provoac[, la ordinele lui Miron Iuga, o anchet[, executat[ de plutonierul de
jandarmi Boiangiu cu o nemaipomenit[ brutalitate. |[ranii sunt maltrata\i,
umplu\i de s`nge, schingiui\i s[ declare ceea ce nici prin cap nu le-a trecut s[
292 Liviu Rebreanu
fac[. C`nd Nadina arunc[ vorba c[ vinde mo=ia, \[ranii vor s[ cumpere ei
p[m`ntul =i cer acordul lui Miron Iuga, apoi pe al cucoanei, ]n fine, merg =i la
minister, unde ]ns[ li se spune c[ statul n-are calitatea s[ intervin[ ]n asemenea
tranzac\ii =i c[ urmeaz[ s[ se ]ntoarc[ la treburile lor. Se repet[ vexa\iunile tratate
de scriitor ]n schi\a Pro=tii. La acestea se adaug[ alte ]nt`mpl[ri m[runte, nu
mai pu\in iritante. Automobilul Nadinei calc[ ]n drum coco=ul babei Ioana =i o
strope=te cu noroi. Lui Ignat Cercel, perceptorul ]i trece porcul la condic[, fiindc[
n-a pl[tit birul. Aristide, fiul arenda=ului Platamonu, siluie=te pe fata lui Chiril[
P[un. +oferul Nadinei trage de urechi pe copilul lui Pavel Tunsu, care nu voia s[
se dea la o parte din drum ]n fa\a ma=inii.
Protestul ]l exprim[ mai ]ntì ]nv[\[torul Ion Drago=, cur`nd arestat =i
]nchis. |[ranii nu au curajul s[ ridice glasul fa\[ de autorit[\i, vorbesc mai
mult ]ntre ei, ]n pilde, cu sub]n\elesuri, admirabil stenografiate:
„— Noroc, noroc, Trifoane! strig[ Leonte Orbi=or, din uli\[, oprindu-se o
clip[, cu sapa de-a um[r. Te-ai apucat de treburi?
— Ce s[ facem? Pe l`ng[ cas[, r[spunse Triton Guju de pe prisp[,
cioc[nind de zor.
— Ba\i coasa, Trifoane, ori?... ]ntreab[ Leonte f[r[ mirare.
— O bat s[ fie b[tut[! zise Triton f[r[ s[ ridice capul.
— Mi se pare c[ vrei s[ cose=ti ]nainte de-a sem[na?...
— Apoi dac[ trebuie?... De!“
Pasajul e scos chiar de autor din context, spre a atrage aten\ia asupra
semnifica\iilor lui str[vezii. Un alt instantaneu noteaz[ cearta lui Marin Stan
cu „boii“:
„Fire-a\i ai dracului de z[p[ci\i, unde v[ duce\i?... Hooo!... Ho!... Ia seama,
c[ am s[-\i dau b[taie!... Hoo!... Ce, nu \i-e bine? Te-ai boierit, ai?... Apoi
stai, c[-\i dau eu!
}l plesni cu codiri=tea biciului peste bot, ]ntì pe unul, apoi pe cel[lalt,
scr`=nind: S[ nu fii boier, c[ te-a luat dracul!“
Colonelul +tef[nescu, arenda=ul de la Vl[du\a, ]ncearc[ prin ]ntreb[ri
aparent binevoitoare s[ descifreze dac[ \[ranii au inten\ia de a se r[scula,
dar prime=te un r[spuns evaziv:
„— V-a\i boierit =i voi, m[! V[ vine cu str`mbul munca? E mai u=or s[
stai cu luleaua-n gur[ dec`t s[ dai cu sapa, cum nu?! +i s[ oc[r[=ti pe boieri
=i s[ pui la cale rebeliuni! Ce zici, m[i +tefane?
— De, don’ colonel, f[cu +tefan cu fa\a z`mbitoare, mai ]ncerc[m =i noi
marea cu degetul...“
Un ]ntreg discurs al aceluia=i colonel, ispitind me=te=ugit pe \[rani asupra
sor\ii sale („... eu nu v-am b[tut, nu v-am ]n=elat, nu v-am n[p[stuit, v-am
ajutat, v-am ocrotit, v-am ]nv[\at. Acum pute\i s[-mi trage\i cu parul. A=a-i?“),
nu ob\ine din partea auditorului dec`t tot un enigmatic „de!“. Impenetra-
bilitatea sufletului colectiv, obi=nuit mai mult cu fapta dec`t cu vorba, este
transcris[ cu mult[ subtilitate de Rebreanu, des[v`r=it psiholog ]n aceast[
privin\[ =i artist al stilului oral. Cu aceea=i p[trundere =i fine\e este surprins[
reac\ia unitar[, tipic[, a masei care ascult[ mut[, imobil[, =i „cu ochii ca de
sticl[“ cuv`ntarea prefectului Boerescu, compus[ din vorbe mari ca: „opinca
e talpa \[rii“, „munca voastr[ sf`nt[“, „\[ranul rom`n cuminte =i harnic“,
„regele =i guvernul v[ poart[ de grij[“, „ave\i ]ncredere ]n c`rmuitorii \[rii“,
„iubirea patriei“, „interesul \[rii cere lini=te =i ordine, fra\ilor“, „rom`nul nu
piere“. „Sutele de fe\e cu aceea=i expresie p[reau a fi ale aceluia=i cap“,
observ[ chiar autorul, iar cuvintele lui Ignat Cercel c[tre Miron Iuga sunt
repetate ]n mici variante ca de aceea=i gur[:
„— Dec`t a=a trai, tot mai bun[ o fi moartea!
— Mai bine omor`\i-ne, s[ sc[pa\i de noi!
— Barem dac[ muncim de ne zdrobim oasele, s-avem cu ce s[ ne \inem
zilele!
— Nici a=a nu-i drept, ca unii s[ plesneasc[ de prea s[tui, iar altora s[ li
se usuce ma\ele de nem`ncare!...“
Nara\iunea r[scoalei are suflu de epopee =i se desf[=oar[ trepidant, ]n
episoade dramatice, uneori senza\ionale, pornind cu energia unei explozii.
Acum, limbile oamenilor se dezleag[, =i prilejul unei glume nu e niciodat[
pierdut. Iosif schimb[ la plecare o vorb[ cu Toader Str`mbu:
„— Lua=i toporul, Toderi\[?... Nu cumva porni=i tocmai acuma la p[dure
dup[ usc[turi!
— Apoi, cu usc[turile trebuie s[ ]ncepem, m[i nea Iosife, c[ doar a=a ne-
am ]nv[\at!“
R[fuielile ]ncep cu Nadina, p[r[sit[ de Grigore Iuga pentru u=ur[tate =i
care, sosit[ s[ lichideze mo=ia, nu avusese timp s[ se ]ntoarc[ la ora=. O
violeaz[ Petre Petre, capul r[scula\ilor, un fl[c[u voinic =i frumos, =i, g`tuind-o,
Toader Str`mbu, c[ruia i-a murit nevasta de mizerie. Pe Aristide Platamonu
]l priveaz[ de b[rb[\ie — ]n ochii tat[lui s[u — Chiril[ P[un (o scen[
asem[n[toare se afl[ ]n Germinal de Zola). Plutonierul Boiangiu ]ncaseaz[ o
papar[ de la Serafim Mogo=, Trifon Guju =i al\ii, abia reu=ind s[ se salveze
cu fuga. Ignat Cercel ]=i ]ntoarce ]ntreit porcul luat de perceptor. Melinte
Heruvimu face rost de un co= de bucate de la arenda=ul Cosma Buruian[,
pentru so\ia sa bolnav[, dar ajunge acas[ prea t`rziu. Colonelul +tef[nescu
e numai izgonit din sat =i i se d[ chiar voie s[ plece cu tr[sura, ca unul ce e
om b[tr`n, cu trei fete de m[ritat, puse din timp la ad[post.
294 Liviu Rebreanu
Rebreanu nu pierde din vedere diferen\ierile dintre p[turile \[r[ne=ti.

Luca Talab[, Lupu Chiri\oiu, Marin Stan, Filip Ilioasa fac parte dintre frunta=ii
satului =i se codesc s[ mearg[ ]mpreun[ cu s[r[cimea, compus[ din Trifon
Guju, Toader Str`mbu, Leonte Orbi=or etc., care, =tiind c[ la ]mp[r\irea
p[m`ntului o s[ se ]mbulzeasc[ =i ei, ]i oblig[ s[-i ]nso\easc[. „Cine nu pricepe
de vorb[ trebuie s[ priceap[ de b[taie!“ amenin\[ Trifon Guju.
}nfruntarea urii seculare adunate ]n sufletul \[ranilor cu ]nd[r[tnicia =i
dispre\ul boierului pentru ceea ce el nume=te „turma incon=tient[“ d[ ]n
roman o scen[ magistral[. |[ranii vin la curte ]n ordine, ferind iarba de pe
marginile aleii („Fere=te, m[i cre=tine, zice unul, nu strica iarba, c[-i p[cat
de munc[!“), =i c`nd Miron Iuga ]i ]nt`mpin[ ironic c-au sosit „cu c[\el, cu
purcel“, lua\i prin surprindere, emit numai un „De, cucoane!“ Dar numaidec`t
prind curaj, spun c[ de data aceasta ei au venit s[ probozeasc[, nu s[ fie
probozi\i, c[ „porunca lui vod[“ (crezut de partea r[scula\ilor, dup[ un zvon
neverificat) trebuie ascultat[ =i c[ ei nu s-au sculat „de florile m[rului“. Boierul
amenin\[ pe Trifon Guju, acesta nu vrea s[ tac[ =i, fiindc[ se ]nd`rje=te, Iuga
aduce pu=ca de v`n[toare =i trage ]n el. Atunci, Toader Str`mbu ]ntreab[:
„Ce, boierule, vrei s[ ne omori?“, o m[ciuc[ izbe=te pe Iuga ]n cap =i, cu
toate c[ nu mai e nevoie, to\i ca un singur om se ]ndeas[ s[-l loveasc[, ]ntr-o
pornire de r[zbunare unanim[:
„Mul\imea, intervine scriitorul, fr[m`ntat[ ca o balt[ r[scolit[ de o furtun[
n[prasnic[, se ]ndoia c`nd ]ncoace, c`nd ]ncolo, c[ut`nd parc[ s[-=i descarce
mai repede furia ce o sugruma...“
Caracterul spontan al mi=c[rii, dar =i lipsa ei de organizare =i de perspecti-
v[, f[r`mi\area sunt foarte just sesizate de autor. |[ranii incendiaz[ conacu-
rile, crez`nd c[ ]n acest fel boierii fugi\i nu vor mai reveni ]n sat; taie firele
de telegraf, ]n credin\a c[ astfel se izoleaz[ de ora=; au convingerea c[ ac\iu-
nea lor este ]n asentimentul regelui, ]=i disput[ ]ntre ei jafurile, comise mai
ales de cei ]nst[ri\i, din instinct de acaparare; ]n sf`r=it, convin c[ n-ar putea
s[-=i ]mpart[ singuri p[m`nturile f[r[ ceart[ =l b[taie.
Prin contrast, romancierul zugr[ve=te faimoasa scen[ din parlamentul \[rii
c`nd premierul noului guvern a s[rutat pe prim-ministrul guvernului c[zut,
]ntr-un elan de „]nfr[\ire patriotic[“, apreciat ]n adev[rata lui semnifica\ie
doar de un ziarist, la tribuna presei: „Pup[turile astea o s[ usture teribil
spinarea \[ranilor!“ (Rebreanu interpreteaz[ epic cunoscutul pamflet al lui
Caragiale 1907. Din prim[var[ p`n[-n toamn[.)
Ultimele dou[ capitole ale celui de-al doilea volum, Focurile, descriu s`nge-
roasele represiuni ordonate de regim ]mpotriva \[ranilor r[scula\i. Observa\ia
c[ autorul s-ar complace aici ]n zugr[virea unor tablouri violente din ]nclina\ii
naturaliste temperamentale ar fi ]ndrept[\it[ dac[ r[scoala ar fi deschis m[car
la urm[ ochii guvernan\ilor, ace=tia ar fi recunoscut c[ \[ranii au f[cut totul din
exasperare =i i-ar fi iertat. }n realitate, sub pretextul c[ grani\ele \[rii erau ]n
primejdie, coali\ia burghezo-mo=iereasc[ a dezl[n\uit ]mpotriva r[scula\ilor un
adev[rat r[zboi de exterminare, soldat cu 11 000 de mor\i.
Meritul lui Rebreanu st[, ]ntre altele, =i ]n fapul c[ ]n R[scoala a zugr[vit
cu incomparabilul s[u talent un moment autentic din acest r[zboi de clas[
care a fost represiunea.
Un politician demagog, prefectul Baloleanu, =i maiorul T[n[sescu, ]n
fruntea unui batalion cu efectiv de r[zboi =i o baterie cu =ase tunuri, vin s[
pacifice pe r[scula\ii din sudul jude\ului Arge= =i s[ restabileasc[ st[p`nirea
boierilor pe mo=iile Amara, Ruginoasa, B`rlogu, Babaroaga, Gliganu. |[ranii
sunt condu=i de acela=i Petre Petre, reintrat ]n lupt[ dup[ o scurt[ derut[,
provocat[ de crima lui Toader Str`mbu =i ]nvins[ prin spargerea cu barda a
imaginii Nadinei din camera ei de culcare. Ipocrizia =i la=itatea penibil[ a
organelor administrative trimise s[ lini=teasc[ spiritele, servilitatea =i cruzimea
m[rit[ de fric[ a organelor ]ns[rcinate cu restabilirea ordinei, ]nver=unarea
\[ranilor hot[r`\i s[ p[streze cu pre\ul vie\ii lor ceea ce au cucerit sunt
exemplificate de Rebreanu ]n imagini de un realism sarcastic, hohotitor.
Baloleanu coboar[ din tr[sur[ bolborosind galben: „calm, domnule maior!“
=i „s[ nu ne pierdem calmul!“ Spre a citi proclama\ia guvernului, T[n[sescu,
d`rdìnd de groaz[, pozeaz[ ]n ascult[tor supus („Cum ordona\i dumnea-
voastr[, domnule prefect!“). Mul\imea de \[rani, „ca o ap[ b[tut[ de un v`nt
nehot[r`t“, strig[ clocotind de furie:
„Nu ne trebuie boieri!... A\i venit s[ ne omor`\i?... Noi nu ne speriem de
solda\i!... Destul ne-au batjocorit ciocoii!... Huo! huo!... S[ nu trage\i,
fra\ilor!...“
Un nebun cere osta=ilor s[ ]ntoarc[ armele asupra „diavolului“, o femeie
arat[ ]n ce parte a corpului ei se pot folosi gloan\ele, \[ranii arunc[, ]n semn
c[ nu se tem, cu bulg[ri de p[m`nt. C`nd o piatr[ nimere=te ]n calul
maiorului, acesta, nemaiuit`ndu-se la Baloleanu, pune trompetul s[ sune =i
trage o salv[ ]n aer. Petre opre=te oamenii s[ fug[ =i-i ]ndreapt[ s[ ia armele
solda\ilor; T[n[sescu, obsedat de spaima c[ ar putea fi m[cel[rit, comand[
foc ]n plin; Baloleanu, z[p[cit, amestec[ no\iunea de „s`nge rece“ cu aceea
de „s`nge nevinovat“. Mal departe nu se mai aude dec`t comanda maiorului:
„... Stai!... ochi!... foc!...“ urmat[ de detun[tura pu=tilor =i comanda lui
Petre Petre: „Nu fugi\i, fra\ilor!...“ ascultat[ de tot mal pu\ini, p`n[ ce o salv[
o ]ntrerupe definitiv.
296 Liviu Rebreanu
Represiunea este continuat[ apoi individual, cu judecarea sumar[ a

victimelor =i executarea imediat[ a pedepsei: ]mpu=carea sau b[taia. Sunt
executa\i Trifon Guju pentru Miron Iuga, =i Toader Str`mbu pentru Nadina.
B[tr`nii Luca Talab[ =i Lupu Chiri\oiu se aleg cu c`te cincizeci de lovituri.
Ignat Cercel, care =i-a pus steag alb ]n poart[, ia o b[taie =i mai zdrav[n[ =i e
=i arestat. E plin de ]n\eles schimbul de cuvinte dintre el =i maior:
„— Tu e=ti cu steagul alb, ai, =i cu pacea, ho\ule?
— Da, domnule maior, p[catele noastre, c[ nu =tim cum am face mai
bine ca s[ nu gre=im! bìgui Ignat. Dac[ Dumnezeu ne-a pedepsit s[ fim
pro=ti, de, p[catele noastre...“
Iat[ o alt[ semnifica\ie a poreclei de „pro=ti“ dat[ \[ranilor.
Rebreanu zugr[ve=te scene atroce. Ca un exemplu de nemaiauzit[ barbarie
este relatat cazul v[duvei Niculina, fiica preotului Nicodim, care a avut
]ndr[zneala s[ ridice cadavrul tat[lui ei, ucis de un glonte r[t[cit, din drum.
Maiorul T[n[sescu, care d[duse ordin ca mor\ii s[ r[m`n[ pe locul unde au
c[zut, o izbe=te peste ochi cu crava=a =i pune patru solda\i s[-i numere
cincizeci de lovituri ]n v[zul copilului ei. Intelectualii sunt de prisos aici. Titu
Herdelea, prezent ca ziarist la aceste ]nt`mpl[ri, ]=i exprim[, cu riscul de a fi
arestat, revolta, f[r[ s[ poat[ ]mpiedica nelegiuirile.
Acesta este romanul lui Liviu Rebreanu, o ilustrare, ]n cele mai bune pagini
ale lui, a tragicei condi\ii \[r[ne=ti ]n perioada domina\iei burghezo-mo=iere=ti
=i o condamnare de amploare nemaicunoscut[ a exploat[rii =i asupririi. Nici o
oper[ a literaturii noastre dintre cele dou[ r[zboaie mondiale nu a pus mai cu
putere o problem[ social[ =i nu a tratat-o mai profund, la un nivel artistic similar.
Limitele romanului R[scoala, explicabile istorice=te, sunt, cum era de a=teptat,
mai mult de ordin ideologic. Autorul se situeaz[ ]n genere pe pozi\ii populare,
dar nu e scutit de o anume sfial[ fa\[ de clasa mo=ierilor, pe care o prezint[ fie
ca dotat[ cel pu\in cu onestitate ]n persoana lui Miron Iuga, fie ca animat[ de
idei reformatoare, cel pu\in filantropice, ]n persoana lui Grigore Iuga (acesta,
av`nd „afinit[\i“ cu p[m`ntul, dup[ cum se exprim[ Gogu Ionescu, se va
re]ntoarce dup[ represiune, ca agronom, la mo=lile r[mase de la tat[l s[u).
Rebreanu a izbutit s[ scoat[ ]n eviden\[ imensul rezervor de revolt[
acumulat ]n con=tiin\a \[r[nimii la ]nceputul veaculul nostru, dar n-a =tiut
s[ urm[reasc[ cre=terea con=tiin\ei de clas[ a elementelor ]naintate din masa
r[scula\ilor, nici s[ descopere formarea ]n r[scoal[ a ideii c[ de la clasele
exploatatoare nu mai e nimic de a=teptat. Singur b[tr`nul Lupu Chiri\oiu
are curajul s[ spun[ o dat[ lui Grigore Iuga“
„N-a sosit ]nc[ ceasul drept[\ii, cucoane Grigori\[, dar trebuie s[ soseasc[
odat[ =-odat[, c[ lumea f[r[ dreptate nu se poate!“ £...¤
+i sub raport strict artistic, R[scoala marca un pas ]nainte ]n evolu\ia

romanului rom`nesc, ]mbog[\it sim\itor ]ntre timp cu Baltagul =i Zodia
Cancerului de Mihail Sadoveanu, cu primele trei volume din ciclul Hallipilor
de Hortensia Papadat-Bengescu, cu Ultima noapte de dragoste, ]ntìa noapte
de r[zboi de Camil Petrescu =i }ntunecare de Cezar Petrescu (acestea dou[
din urm[ pot fi socotite ca o replic[ la P[durea sp`nzura\ilor). I s-a recunoscut
lui Rebreanu capacitatea unic[ ]n literatura rom`n[ de a zugr[vi sufletul
colectiv ]ntr-o nara\iune de mari propor\ii, sem[n`nd cu epopeea, de a
cuprinde sub unghiul observa\iei sale, longitudinal =i transversal, lumea unei
epoci, ca Zola, Tolstoi, Reymont, Verga.
Tema romanului avea s[ fie reluat[ ]nc[ ]n timpul vie\ii lui Rebreanu de
al\i scriitori, care ]ns[ nu s-au mai ridicat la ]n[l\imea lui1. C. Stere comunica
]n al VIII-lea volum al romanului s[u memorialistic }n preajma revolu\iei,
Uraganul (1936), un num[r de „documente omene=ti“, deformate de concep-
\ia poporanist[ a Vie\ii rom`ne=ti dinainte de primul r[zboi mondial, iar Cezar
Petrescu evoca r[scoala =i antecedentele ei ]ntr-o lung[ cronic[ ]n trel volume,
1907, fiecare volum purt`nd un titlu de manifest (I Mane, Tekel, Fares; II Noi
vrem p[m`nt, 1938; III P[m`nt, morm`nt!, 1943), ]n ciuda viziunii idilice,
sem[n[toriste, a rela\iilor dintre exploatatori =i exploata\i.
AL. PIRU, Permanen\e rom`ne=ti, Editura Cartea rom`neasc[, Bucure=ti,
1978, p. 235—245.
R[scoala este o carte pe care, str[b[t`nd-o, cititorul e zguduit de vigoarea

exploziv[ ce muste=te ]n fiecare episod, torturat de plasticitatea scenelor,
cucerit de ansamblu.
Descriind situa\ii cumplite, romancierul se men\ine constant ]n acea
postur[ a observatorului rece, impar\ial, care este proprie ]ntregii sale
literaturi. Aceast[ deta=are, ce vrea, parc[, s[ concureze impasibilitatea
naturii, i-a fost impus[, desigur, scriitorului de legile crea\iei obiective, dar
ea exprim[ totodat[ =i o anume concep\ie, o „filozofie“. Autorul lui Ion =i al
R[scoalei =i-a tr[it c[r\ile tocmai prin ob\inerea de a participa manifest la
via\a condensat[ ]n ele...
Dumitru MICU, Scurt[ istorie a literaturii rom`ne, II, Editura Iriana,
Bucure=ti, 1995, p. 113.
1
Dup[ un scenariu de Petre S[lcudeanu, R[scoala a fost ecranizat[ ]n 1965
de Mircea Mure=an.
298 Liviu Rebreanu
... Singularitatea operei rebreniene apare ]nc[ mai evident[ ]n contextul

prozei universale din anii 3O, prin R[scoala (1932). Romanul acesta mar-
cheaz[ punctul culminant ]n evolu\ia scriitorului, geneza sa ]ns[=i fiind extrem
de dificil[ =i complex[ (primele proiecte dateaz[ ]nc[ din 19O8, ideea
romanului ]l obsedeaz[ pe Rebreanu timp de aproximativ dou[ decenii, iar
lucrul efectiv la versiunea definitiv[ ]l \ine prizonier timp de trei ani).
Conceput ca un roman epopeic, R[scoala prefa\eaz[ muta\iile ce aveau s[ se
produc[ ]n spa\iul rom`nesc de dup[ al doilea r[zboi mondial. C`teva
capodopere anun\au ]nc[ din anii 2O o serie de modific[ri ]n ordinea viziunii,
tipologiilor, sondajului psihologic =.a.m.d. Ulysses al lui James Joyce (1922),
Muntele magic de Thomas Mann (1924), ]mpreun[ cu Les faux monnayeurs
(André Gide), O tragedie american[ (Th. Dreiser), Marele Gatsby (Scott
Fitzgerald), Plimbare spre far (Virginia Woolf), Cavaleria ro=ie (Issac Babel),
}nfr`ngerea (Fadeev), Pe Donul lini=tit (+olohov), toate, p`n[ ]n 193O, indicau
o deplasare dinspre individual spre colectiv. Mi=carea sincron[ cu transla\ia
interesului epico-psihologic al lui Rebreanu ]nsu=i, de la sondajele abisale
din P[durea sp`nzura\ilor, Adam =i Eva, Ciuleandra c[tre abordarea problemei
masei, ]ntì ]n Cr[i=orul — unde mitul =i istoria fuzioneaz[ ]n figura
protagonistului —, apoi ]n R[scoala. Mi=carea intim[ a prozei rebreniene —
analogic[ aceleia europene — e de submersiune =i apoi de ]ntoarcere la studiul
ansamblului social, de la analiza cazului particular (individual) la reg[sirea
sintezei ]n destinul colectiv; de la anamnez[ la diagnostic. Sau, altfel spus,
de la „biografism“ la „cronic[“, a=a cum experien\a de André Gide se modific[
]n aceea a romanului ciclic de tip „saga“ (la Gallsworthy, la Roger Martin du
Gard =.a.). Proza european[ ]nt`rzie de-a lungul unei ]ntregi epoci ]n analiza
meandrelor cazurilor particulare p`n[ s[ reg[seasc[ (nu f[r[ dificultate, la
Sartre, Camus etc.) drumul spre nexul dramatic al vremii, sub raportul =i
din punctul de vedere al masei. }n momentul apari\iei R[scoalei marile opere
ce i se pot contrapune sunt ]nc[ sub presiunea studiului cazurilor de
con=tiin\[: Omul f[r[ calit[\i de Musil, Indiferen\ii de Moravia, C[l[torie la
cap[tul nop\ii de Céline, Sanctuarul de Faulkner, c[rora li se al[tur[ replica
violent[ a lui Thomas Wolfe din Timpul =i fluviul, crea\ii majore ce apar
simultan, sau aproape, cu R[scoala. Exprim`nd, desigur, o realitate specific[
(istoric[, social[, na\ional[), capodopera lui Liviu Rebreanu avertizeaz[ lucid
=i cu o major[ radicalizare politic[ asupra problematicii destinului uman
colectiv, dincolo de cel singular. Contemporan cu Romain Rolland, Girandoux,
Martin du Gard, Thomas =i Heinrich Mann, Gallsworthy, Hemingway =.a.,
Liviu Rebreanu e printre marii romancieri ai realismului european modern
care pune problemele masei, iar c`nd scruteaz[ soarta individului (fie el
intelectual, \[ran, aristocrat, burghez ori lumpen) o face ]ntotdeauna din
perspectiva unui destin social, integrat uneori ]n orizontul cosmic. El ne apare
=i prin acest aspect ca un precusor al unei modernit[\i mai durabile dec`t
experimentalismul multora dintre confra\ii s[i ]n plin[ vog[ la acea dat[ ]ntr-o
literatur[ sau alta. Solitarismului simptomatic epocii, Rebreanu ]i r[spunde
printr-un solidarism de esen\[ istoric[, fibr[ puternic[ ce-l leag[ de o ]ntreag[
tradi\ie a prozei rom`ne=ti, asigur`nd-i totodat[ un loc marcant ]n planul
devenirii prozei universale. £...¤
Oper[ de sensuri grave, de tensiune dramatic[, de combustie artistic[ ]nalt[,
R[scoala marcheaz[ ]n realismul rom`nesc contemporan o cotitur[ semnificativ[.
Prin pozi\ia adoptat[, prin optica social[, prin capacitatea de a ]n\elege =i
interpreta faptele istorice, prin arta inegalabil[ a arhitecturii epice, romanul acesta
r[m`ne, f[r[ ]ndoial[, cea mai izbutit[ crea\ie ]nchinat[ lui 1907.
Nimeni, p`n[ la Liviu Rebreanu, n-a ]ndr[znit s[ atace frontal o tem[
at`t de dificil[, cu implica\iile cele mai nea=teptate =i riscurile (nu numai
estetice) foarte mari. Prozele scrise ]n toiul evenimentelor, cu indignarea =i
emo\ia lor mirat[, r[m`neau totu=i simple m[rturii subiective =i arderile lor
incomplete, lipsa perspectivei istorice, deficitul de concep\ie ies tot mai mult
la iveal[, cu trecerea anilor. Era nevoie de o evocare ampl[ — =i doar un
creator genial o putea da, care s[ fie capabil nu numai de a intui resorturile
mecanismului mi=c[rii colective, dar =i patosul ei revolu\ionar ]mpletit cu
actul anarhic, debusolat, propriu „r[zboaielor \[r[ne=ti“ =i suflul de tragedie
antic[ al unui sacrificiu pentru ideea de dreptate, ce avea s[ ating[ ]n memoria
urma=ilor contururile mitului.
Liviu Rebreanu a sim\it dimensiunile umane ale acestei geografii p[tate
de s`ngele celor unsprezece mii de victime. Urmele le vedea peste tot, oriunde
]ntorcea privirea, =i ]n noti\ele sale inedite sau ]n ]nsemn[ri disparate imaginea
s`ngelui aprins, a crucilor albe la margini de drumuri (viziune obsesional[ =i
la Elena Farago ]n consemn[rile lirice ale momentului) a fl[c[rilor =i fumului
]nec`nd orizontul, revin ca un leit-motiv al unei simfonii ]nc[ nescrise, ]ntì
]n caden\a trenului ce-l aducea spre Bucure=ti („Veneam ]n \ar[ cur`nd dup[
r[scoalele \[r[ne=ti care au ]nro=it orizontul rom`nesc cu fl[c[ri de conace
aprinse =i stropi g`lgìnd de s`nge fierbinte mult...“), apoi ]n orele de nesomn
ale proiectelor (nota\ia unei suite de capitole se ]ncheie cu „cruci albe =i
coperi=e ro=ii“) ]n anii ]ndelungei gesta\ii. Ca =i inten\ia estetic[ notat[ undeva
de a consacra r[scoalelor o oper[ „obiectiv[, simpl[, ]ngrozitoare“, credin-
cioas[ parc[ preceptului rilkeean despre Frumos.
300 Liviu Rebreanu
De=i toate acestea ]i erau clare, romancierul se apropie cu team[ de marea

confruntare. A= ]ndr[zni s[ spun c[ „romanul romanului“ este =i ]n cazul
R[scoalei de un interes pasionant =i printre multe lucruri ne]n\elese din modul
cum edit[m pe marii no=tri scriitori r[m`ne =i acela c[ textul proiectatei lui
conferin\e despre geneza capodoperei sale e ]nc[ inedit, comunicat numai ]n
parte ]ntr-un articol din 1957 al excelentului cunosc[tor al arhivei Rebreanu,
cercet[torul Nicolae Liu. Ani ]ntregi trec numai cu cercetarea de documente,
cu nevoia imperioas[ de a vedea locurile =i oamenii ]ncle=t[rilor, de atunci
(pe unii ]i scruteaz[ din cerdacul casei lui de la Valea-Mare; baba Ioana era
o vecin[ umil[, coc`rjat[, personaj autentic, de=i desprins parc[ din corul
b[tr`nelor lui Ag`rbiceanu!), de-a face schi\e de peisaj =i a alc[tui liste de
personaje =i locu\iuni pitore=ti, ba chiar de a-=i antrena for\ele epice ]ntr-un
roman preliminar. }n Cr[i=orul el ]nf[\i=eaz[ tot o mi=care \[r[neasc[, a lui
Horia, cu sentimentul c[ se va obi=nui astfel s[ m`nuiasc[ cu mai mult[
siguran\[ o mas[ uman[ r[scolit[ de fr[m`nt[ri ancestrale =i de un duh al
justi\iei sociale ce vine din cea mai dep[rtat[ istorie.
Cine ar vedea ]n aceste preparative o anume pedanterie (s-ar putea crede,
ardeleneasc[) se-n=al[, c`nd nu era dec`t presentimentul crea\iei capitale =i
spaima sf`nt[ ce o st`rne=te ea ]n con=tiin\a arti=tilor autentici. Liviu Rebreanu
sim\ea cu claritate c[ zide=te acum Curtea de Arge= a romanului rom`nesc,
c[-=i zidea, a=adar, cu senina acceptare a sacrificiului, tot ce geniul s[u avea
mai bun, c[ poate nu-i va r[m`ne nimic pentru acele opere la care mai visa.
Iat[ de ce ]n R[scoala, opt`nd pentru o construc\ie epopeic[, el refuz[ s[
respecte legile clasice, anchilozate, ale romanului tradi\ional =i elimin[ de la
bun ]nceput prejudecata eroului central. Prim-planurile vor surprinde mereu
masa \[r[neasc[, colectivitatea ]n tensiune, ]n sc[p[rarea urii, ]n revolta
deschis[, ]n ap[rare, ]n c[derea tragic[ final[. Fusese =i ]nainte preocupat
de virtu\ile arhitectonice ale romanului modern, din care implica\iile cinema-
tografice, deci intui\iile proprii unei noi arte, nu lipsesc. Succesiunea celor
dou[sprezece capitole este de-a dreptul filmic[, sub]mp[r\irea lor ]n unit[\i
epice scurte, nervoase, pe „momente“ semnificative, introducea ]n proza
rom`neasc[ ideea de „secven\[“, iar categoria de ritm (vizibil[ ]nc[ ]n P[durea
sp`nzura\ilor) confer[ acestei proze caracterul ei prin excelen\[ modern.
Mi=carea ]nceputului este larg[, greoaie, cre`nd impresia acumul[rii unei
energii grozave ce se caut[, ]ngr[m[dind acele „imponderabile“ observate
odinioar[ de Eugen Lovinescu, v[dind preferin\a romancierului pentru
ac\iunea „subteran[“ care „se presimte mai mult dec`t se vede“. La ]nceput
totul sugereaz[ o atmosfer[ de acalmie, tonul povestirii e voit plat, fad, epuizat
]n conversa\ii f[r[ relief, ]n mijlocul c[rora autorul arunc[, din c`nd ]n c`nd,
semnale de alarm[, sc[p[r[ri de fulgere scurte pe un cer ]nnoptat, prevestiri
ale furtunii ce avea s[ izbucneasc[ ]n cur`nd. A=a, apari\ia lui Petre Petre la
cizmarul Mendelson, unde-l ]nt`lne=te ]ntì pe Titu Herdelea; a=a, dialogul
cu Grigore Iuga despre p[m`nturile \[ranilor; aluziile tot mai frecvente la
inten\ia Nadinei de a vinde Babaroaga; expresiile esopice ale dialogurilor
\[r[ne=ti, cre`nd un subtext de tensiune, un soi de nesiguran\[, de „malaise“
pe care scriitorul ne-o transmite prin admirabilul s[u personaj-martor, Titu
Herdelea. Accelerarea este astfel studiat[, ritmul e \inut deocamdat[ ]n frù,
l[sat uneori mai liber, apoi iar[=i ]ncetinit, ca =i cum aceste „ralenti“-uri ar fi
menite s[ reconstituie spiritul unei epoci ce-=i am[gea nelini=tile =i spaimele
cu expozi\ii, discursuri parlamentare, mondenit[\i — o lume tr[ind pe un
vulcan pe care-l spera stins. Respira\ia epic[ e apoi tot mai gr[bit[ =i
declan=area dramei e trasat[ ]n linii repezi, de o mare vigoare a desenului,
cu contorsiuni michelangiole=ti =i cu o vertiginoas[ ]ncheiere, unde magistral —
=i c`t de modern — apare decupajul, art[ prin excelen\[ regizoral[, ale c[rei
virtu\i Rebreanu le st[p`nea cel dintì ]n proza rom`neasc[. Construc\ie
monumental[, impresionant[ =i prin dimensiuni, dar ]n egal[ m[sur[ prin
detaliu =i metafor[, romanul v[de=te o dat[ noutatea concep\iei (ideea
„circuitul ]nchis“) =i ]nrudirea cu o viziune cinematografic[ de care sunt
contamina\i to\i marii prozatori ai veacului nostru, ]ntr-un mod de altfel foarte
firesc. (Pare tocmai de aceea ]n ordinea lucrurilor c[ Liviu Rebreanu a suscitat
interesul cinea=tilor no=tri =i a furnizat materie pre\ioas[ pentru victorii
regizorale =i de imagine filmic[. Nu era aici doar interesul tematic, ci =i o
afinitate de optic[, ]mpletit[ cu umanismul universului s[u, garant`nd turul
de for\[ al cinea=tilor no=tri, Liviu Ciulei =i Mircea Mure=an).
Epica lui Rebreanu este ]n R[scoala ]nc[ mai evident antiretoric[, lipsit[
de orice emfaz[ =i str[in[ oric[rui sentimentalism (p[cate ce grevau schi\ele
luate ]n toiul b[t[liei de numero=i antecesori sau, dintre emuli, construc\iile
artificioase ale lui C. Stere =i Cezar Petrescu). El taie, dimpotriv[, tot ceea ce
i se pare prea ostentativ, declarativ, retoric, fidel naturii sale sau, mai exact,
familiei lui de spirite, Tolstoi — Balzac, unde, cu un termen izbutit al lui
Vladimir Streinu, „obiectivitatea-metod[“ era ]nlocuit[ cu „obiectivitatea-
natur[“. Un singur exemplu, din periplul c[ut[rilor unui final. O inten\ie
manuscris[, suprimat[ apoi, suna astfel:
„La sf`r=it: o umbr[ uria=[, imens[ =i ]ngrozitoare se ]ntindea parc[ peste
toat[ \ara. Sclipirile artificiale ale ora=elor, luminile silite ale luxului =i
destr[b[l[rii, spoiala =i superficialitatea nu puteau str[bate printr-]nsa precum
302 Liviu Rebreanu
nu puteau str[bate nici gemetele grele, ]n[bu=ite ]n lacrimi, ale mul\imii uria=e
ce muncea f[r[ speran\[ =i spera totu=i“. Pasajul declamator (]n spiritul prozei
minore „gen 1907“) era ]n v[dit[ discordan\[ cu tonalitatea ]ntregului =i
prozatorul las[ ]n versiunea definitiv[ mi=carea liber[ de orice comentariu a
personajelor readuse pe peronul G[rii de Nord, cu reapari\ia de contrapunct
grotesc a arenda=ului Rogojinaru. Banalitatea scenei, tonul ei voit =ters se
]nc[rca totu=i cu sentimentul foarte concret al dinamicii necurmate a vie\ii,
tincturat cu o abia perceptibil[ triste\e la indiferen\a unui univers str[in de
dramele umane (cum =i la Camil Petrescu ]n Patul lui Procust), sugestie
admirabil[ a frazei finale: „Glasurile se amestecau, se confundau, se pierdeau
]n zgomotul din ce ]n ce mai mare al lumii...“ Unde lume nu este dec`t
vocabula popular[ pentru univers, iar ideea =i subtextul ei liric anticipeaz[
procedee ale c`torva din capodoperele neorealismului cinematografic italian.
Timp =i univers — Om =i istorie, ]nfrunt[rile vin de departe =i proza lui
Rebreanu le cunoa=te stigmatele.
Mircea ZACIU, Ca o imens[ scen[, Transilvania..., Editura Funda\iei
Culturale Rom`ne, Bucure=ti, 1996, p. 311—312, 322—326.

Rebreanu Liviu - Rascoala (Aprecieri)

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rebreanu Liviu - Rascoala (Aprecieri)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Liviu

de grad fa\[ de R[scoala, unde colectivitatea este eroul nemijlocit =i funda-

|[ranii lui Rebreanu nu sunt concepu\i pe temeiul unor scheme programa-

for\a altfel inerent[ a dezumaniz[rii. Reac\iile oamenilor sunt la Rebreanu

sustrage. Fiecare exprim[ pozi\ia interesat[ a categoriei sale sociale, g[sind

trage la r[spundere pe \[rani, ]i ]nvinuie=te c[ au furat gr`nele, ]i someaz[

Asupra c[ilor de realizare a mi=c[rii — refuz`nd s[ cread[ c[ aceasta s-ar

mo=ier el ]nsu=i, expune un punct de vedere „mai larg“, are — cu motiv[ri

17 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. II

datorie conven\ional[, s[ spun[ ceva — indiferent ce — pentru a risipi politi-

de glasul poruncitor, mai presus de voin\a individual[, al vie\ii ]ns[=i. Mici

Scriitorul leag[ savant aceste preciz[ri, \inta sa este de a sugera pe

Este de ajuns ca vreunul s[ ]ncerce o cale de conciliere, spre a =terge

„— Rabzi, rabzi =i oftezi p`n[ nu mai po\i, =-apoi...“

Este comentariul ap[s[tor, r[zb[t`nd =i ]n scenele de huzur bucure=tean:

Suntem ]n faza ]n care, s[tur`ndu-se de vorbe, \[ranii nu mai au ]ncredere

un c`ine de pripas, trecea de la un grup la altul, cu aceea=i ]ntrebare:

„normale“, neb[gate ]n seam[ — ]=i face loc motivarea ad`nc[ =i violent

Scriitorul opereaz[, cu fiecare situa\ie reprezentat[, sec\iuni orizontale,

}n R[scoala, pentru a m[sura gradul de aprindere a spiritelor, se sec\ionea-

s[u, e con=tient din primul moment al descinderii la sat. „— Toate bune pe

— Parc[ ei =tiu ce a=teapt[, cona=ule? bolborosi vizitiul. Uite-a=a, ca

Rudolf, =oferul, aplic[ o sanc\iune obi=nuit[ copilului, copilul strig[ ca de

18 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. II

R[bdarea aceasta cere t[rie sufleteasc[, st[p`nire de sine =i nu e u=or de

V[zut[ ca o continuare a lui Ion, R[scoala a c[p[tat form[ de proiect literar

C[p[t[m astfel imaginea p`rjolului general. |[ranii intr[ pe p[m`nturile

obijdui\i, Rebreanu ne face s[ ]n\elegem ce rezerv[ imens[ de revolt[ se

E fixat[ =i vestita scen[ a „]mp[c[rii“ din Parlament. Primul-ministru, cu

t`lharul [sta ]n fundul gr[dinii!... Acolo s[ fie ]mpu=cat!... }mpu=cat!... Ai

romancierul ar fi gre=it dac[ s-ar fi str[duit s[ ascund[ momentele inerente

R[scoala e =i un model de grada\ie epic[. Urm[rind diferitele ]nt`mpl[ri

Noi nu ne speriem de solda\i!... Destul ne-au batjocorit ciocoii!... Huo, huo!...

Perioada de elaborare a R[scoalei, ]ncheiat[ ]n toamna anului 1932 (]n

19 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. II

}n Ion, lupta pentru p[m`nt era purtat[ individual, ]n scopul realiz[rii

]n primul volum al romanului, Se mi=c[ \ara, o cronic[ a vie\ii social-politice

Rebreanu nu pierde din vedere diferen\ierile dintre p[turile \[r[ne=ti.

Represiunea este continuat[ apoi individual, cu judecarea sumar[ a

+i sub raport strict artistic, R[scoala marca un pas ]nainte ]n evolu\ia

R[scoala este o carte pe care, str[b[t`nd-o, cititorul e zguduit de vigoarea

... Singularitatea operei rebreniene apare ]nc[ mai evident[ ]n contextul

De=i toate acestea ]i erau clare, romancierul se apropie cu team[ de marea

S-ar putea să vă placă și