ION (Liviu Rebreanu) Liviu Rebreanu, prozator interbelic, este unul dintre scriitorii care impune n contiina literar

prin specificul artei sale, ce dezvluie resorturile interioare ale creaiei. Dintre romanele sale (Ion, Rscoala, durea sp!nzurailor, "dam i #va$, primul se individualizeaz prin prezentarea unei ntre%i umaniti rurale. Geneza romanului ublicat n &'(), romanul prezint spaiul ardelenesc de la nceputul secolului al **+lea, n mod realist i are ca punct de plecare c!teva dintre nuvelele cu care debutase scriitorul. "stfel, una dintre acestea, ,olbura dra%ostei, sintetizeaz tema din ce+a de+a doua parte a operei, iar nuvela -filire reia tema fetei seduse i abandonate, care se va re%si n Ion, n ipostaza cuplului Ion+"na. De asemenea, conflictul romanesc dintre Ion i .eor%e, pentru /lorica are ca model confruntarea dintre 0nase 1rsu i 0oma 2otru din nuvela Rfuiala. Concepia despre roman 2iviu Rebreanu consider c n literatura realist, prezentarea veridic i obirctiv a oamenilor i evenimentelor este sin%uar viabil. #l nsui menioneaz, n eseul 3red4 pentru mine arta nseamn creaie de oameni i de via. "ceast perspectiv realist presupune o nele%ere a literaturii ca mimesis, n care autorul i propune s reflecte lumea ca ntr+o o%lind, n toat comple5itatea ei, cre!nd n acelai timp iluzia unei lumi adevrate, care respect principiul cauzalitii i al coerenei. 3riticul 6icolae 7anolescu ncadreaz opera n cate%oria romanului doric, consider!nd c iluzia vieii este aici mult mai important dec!t iluzia artei. -biectivitatea este o condiie a acestui tip de roman, prin naraiunea la persoana a treia, realizat de ctre un narator omniscient i impersonal. Trsturile romanului realist 0e5tul reprezint un roman, deoarece este o specie a %enului epic n proz, cu o aciune care se desfoar pe mai multe planuri, cu conflicte multiple i un numr mare de persona8e. Romanul este realist n primul r!nd prin tema pmntului care este, de fapt, miza conflictului, pentru c el determin n lumea satului poziia social i autoritatea moral a indivizilor. "cestei teme i se adau% cea a iubirii, pentru c destinul persona8ului principal este definit de aceste dou mari coordonate. De fapt, nu pm!ntul se afl n centrul romanului, ci dorina lui Ion de a+l avea. De aceea, putem considera c i tema destinului este definitorie pentru roman. 0itlul este su%estiv din aceast perspectiv, reprezent!nd numele persona8ului principal, care devine astfel, persona8 eponim. 9n ceea ce privete structura, romanul este alctuit din dou mari pri complementare, avand n centru pm!ntul, respectiv iubirea4

.lasul pm!ntului i .lasul iubirii, crora li se subordoneaz cele treisprezece capitole cu titluri su%estive4 9nceputul, :lestemul, ;f!ritul. - alt trstur realist este prezentarea veridic a oamenilor i evenimentelor, care se face nc din incipit. 9n descrierea drumului care intr n satul ripas, naratorul estompeaz distincia dintre realitate i ficiune i surprinde cadrul unei lumi n care naraiunea pare a continua viaa nsi. Detaliile toponimice dau veridicitate prezentrii i l familiarizeaz pe lector cu aspectele etno%rafice i sociale ale lumii prezentate. 9n acelai timp, descrierea ilustreaz condiia social a unor persona8e i anticipeaz rolul acestora n desfurarea narativ. Finalul reprezint descrierea aceluiai drum, dup nc<eierea evenimentelor, drum care se pierde, de aceast dat, n oseaua mare, nscriind destinul individual al persona8elor n marele destin universal. ;imetria incipitului cu finalul corespunde concepiei lui Rebreanu despre roman, neles ca un corp sferiod. 9n planul coninutului, romanul respect principiul realist care solicit prezentarea vieii n multitudinea ipostazelor sale . 9n ceea ce privete planurile narative, Rebreanu folosete te<nica planurilor paralele, prin care prezint simultan viaa rnimii (Ion, "na, ,asile :aciu, .eor%e, /lorica$ i viaa intelectualitii (preotul :elciu% i familia =erdelea$. ;e poate vorbi aadar c<iar despre un roman n roman, pentru c se urmrete n paralel destinul a dou familii aparin!nd unor %rupuri sociale diferite. Con!lictul este %enerat, ca n orice roman realist de dorina de parvenire a unui persona8, de lupta pentru o poziie social sau de confuziile %enerate de iubire. 3onflictul central al romanului este lupta pentru pm!nt care determin n lumea satului poziia social a indivizilor i autoritatea lor moral. Ion este implicat ntr+un dublu conflict e5terior4 cu ,asile :aciu, pentru obinerea pm!ntului i cu .eor%e :ulbuc, pentru "na i apoi pentru /lorica. 9n confruntarea cu ,asile :aciu, el folosete anta8ul moral, amenin!nd c dac nu i se vor satisface condiiile, "na va fi e5pus lumii ca una care a pctuit nainte de nunt, rm!n!nd nsrcinat. 3u .eor%e, conflictul are ca miz iubirea. 7omentul n care se intensific conflictele este nunat lui Ion cu "na, c!nd fata realizeaz c ea nu reprezint pentru soul ei dec!t sursa averii. e planul intelectualitii se manifest conflictul naional, ntre mica intelectualitate, care dorete autonomia rom!neasc i stp!nirea austro+un%ar. 0otui, definitoriu pentru persona8ul principal este conflictul interior, ntre %lasul pm!ntului i %lasul iubirii, care l conduce pe acesta ntr+o situaie limit. De fapt, destinul lui Ion nu este marcat de confruntrile

cu semenii si, pe care i i domin, de altfel, ci de relaia cu pm!ntul care devine pentru el, o obsesie. 1n alt element specific romanului realist este prezentarea aspectelor mono"ra!ice ale satului romnesc tradiional4 obiceiuri le%ate de marile evenimente ale e5istenei umane ( botezul, nunta, nmorm!ntarea$, srbtorile cretine (3rciunul$, <ora, 8ocul popular. Rebreanu acord <orei un rol esenial pentru c ea coa%uleaz viaa satului, fiind nu numai loc de nt!lnire i de petrecere, dar i de confruntri. ;e fi5eaz n acelai timp i timpul i spaiul (duminica, n curtea 0odosiei, vduva lui 7a5im -prea$ #ersona$ele sunt construite, de asemenea, n spirit realist, susin!nd firul epic al romanului. ersona8ul principal este tipic realist, e5ponenial pentru o anumit cate%orie social, iar structura sa psi<olo%ic este pus sub semnul unor trsturi dominante4 tipul ranului, caracterizat printr+o inteli%en dur, e%oism i cruzime, dar mai ales printr+o voin imens. 3onform delimitrii teoreticianului #. /orster, el este un persona8 rotund, av!nd capacitatea de a surprinde citittorul n mod convin%tor prin reaciile i %esturile lui. #l se opune persona8elor plate, construite n 8urul unei sin%ure idei sau caliti, precum "na, /lorica. Ion este un persona8 eponim (numele su d numele romanului$, realizat prin te<nica basoreliefului. #l domin ntrea%a lume care %raviteaz n 8urul su ("na, ,asile :aciu, /lorica, .eor%e$, i care contribuie la evidenierea trsturilor lui, a caracterului comple5, cu nsuiri contradictorii4 viclenie i in%enuitate, brutalitate i delicatee. Iniial el este caracterizat n mod direct de ctre narator, beneficiind de un portret marcat de caliti4 iute i <arnic ca m+sa> munca i era dra% oric!t ar fi fost de aspr. #lementul fundamental al conflictului, pm!ntul, i subordoneaz toate trsturile4 m!ntul i era dra% ca oc<ii din cap, iar lipsa acestuia apare ca o nedreptate, ceea ce 8ustific dorina ptima de a avea4 0oat isteimea lui nu pltete o ceap de%erat, dac n+are i el pm!nt mult, mult... 3elelalte persona8e ale romanului i evideniaz caracterul, cu lumini i umbre, n funcie de conflictele n care sunt implicai cu toii. "stfel, nvaatorul =erdelea l aprecia ca unul dintre cei mai iubii elevi, iar doamna =erdelea l consider un biat cumsecade, muncitor, <arnic, sritor, iste. -ptica lor se va sc<imba ns pe parcursul aciunii, c!nd Ion va trece n conflictul dintre invator i preotul satului, de partea celui din urm. "utocaracterizarea evideniaz frm!ntrile sufleteti, prin monolo%ul interior4 7 moleesc ca o bab nroad?. Definitoriu pentru persona8ul principal este conflictul interior ntre %lasul pm!ntului i %lasul iubirii4 dei o iubete pe /lorica, fata frumoas dar srac, dorina de posesie a pm!ntului l determin s o alea% pe "na, cea

ur!ic, dar bo%at. 3ele mai multe trsturi reies ns din caracterizarea indirect, din faptele i atitudinea persona8ului, din relaiile cu celelalte persona8e. "stfel, Ion este impulsiv, c<iar violent, ceea ce atra%e respectul, teama celorlali flci ai satului i a lutarilor care c!nt la comanda lui i l nsoesc la c!rcium dup <or, dei .eor%e este cel care i pltete. ,iclenia sa este evident n relaia cu "na, pe care o seduce, i speculeaz sentimentele, cucerind+o i ls!nd+o s cread c, de fapt, ea l+a cucerit. Inteli%ena dur, e%oismul, cruzimea i subordoneaz toate aciunile4 btaia cu .eor%e, comportamentul a%resiv fa de "na. #l reprezint, aa cum spunea criticul #u%en 2ovinescu, e5presia instinctului de stp!nire a pm!ntului, av!nd ca trsturi definitorii inteli%ena ascuit, viclenia procedural i voina imens #ste naiv, in relaia cu ,asile :aciu, crez!nd c nunta i va aduce i pm!ntul, fr a nc<eia o nele%ere le%al. De fapt, destinul persona8ului principal nu este marcat de conflictele e5terioare, c!t mai ales de conflictul interior, %enerat de relaia sa cu pm!ntul. ersona8ul are o dorin obsesiv de a stp!ni acest pam!nt, iar elocvent n acest sens este scena srutrii lutului4 9l cuprinse o poft slbatec s mbraieze <uma, s+o cr!mpoeasc n srutri? "cest %est depete limitele unei reacii obinuite, su%er!nd patima e5a%erat pentru pm!nt, precum i le%tura indestructibil cu acesta. ersona8ul triete o tripl voluptate4 a simurilor, a puterii, a trupului, iar acest moment ale%oric e5prim reducerea lui la esen. Din aceast perspectiv, deznodm!ntul este previzibil4 Ion va muri ucis cu a8utorul unei unelte a pm!ntului, sapa, iar .eor%e care+l lovete nu este dec!t un instrument al destinului. Romanul realist mai presupune un tip anume de persona8, purttor de cuv!nt al naratorului, ceea ce+i confer acestuia un %rad mai mare de obiectivitate% persona$ul alter&e"o. "cesta este 0itu =erdelea, care va aprea i n alte romane (Rscoala, .orila$. 9n Ion, el face le%tura dntre cele dou planuri i i detemin pe membri celor dou familii s comunice. #ste un persona8 tipolo%ic, reprezent!nd intelectualul dilematic, care caut rspunsuri la marile probleme ale e5istenei personale i sociale. Te'nica narativ este tipic realist. 9n primul r!nd, opera respect principiul cauzalitii i al coerenei, romanul av!nd o des!(urare lo"ic (i cronolo"ic. 0otui, naratorul adau% procedeul anticiprii, prin care se prefi%ureaz evoluia unui persona8 prin replici, %esturi, situaii care anun evenimentele ulterioare. 9n Ion, cel ami important element cu valoare de anticipare este apariia @avistei, n momentele c<eie ale romanului. #erspectica narativ este auctorial, fcut din punctul de vedere al unui narator detaat, obiectiv, care nu intervine n desfurarea

aciunii prin comentarii sau e5plicaii, un narator omniscient (i omniprezent, care relateaz la persoana a treia, prin !ocalizare ), d!nd cititorului impresia c stp!nete naraiunea. "cest narator nfieaz realitatea ca pe un proces lo%ic, prin nlnuire(respectarea etapelor aciunii$ i prin alternan (trecerea de la un plan narativ la altul$ rin urmare, 2iviu Rebreanu construiete un roman realist, obiectiv, care rm!ne un model pentru proza de acest tip din literatura noastr. Ca specie, romanul a avut o lunga istorie cu numeroase mutatii, ceea ce face dificila definirea Iui. Astfel, in afara elementelor definitorii ale epicului -narare a unor actiuni atribuite unor personaje - romanul se distinge de alte specii ale genului epic, reunite toate sub denumirea generica de proza scurta, prin amploarea lui ce permite, fara sa impuna, existenta mai multor planuri angajand un mare numar de personaje. Caracterul realist al romanului se stabileste prin raportare la conceptul de verosimil, adica analog ordinii realului, care in cadrul curentului realist se definea ca ordine si dinamica a societatii intr-un timp istoric determinat - cu precadere contemporaneitatea -in cadrul caruia individul era modelat de locul, de statutul sau in societate, fiind reprezentativ, tipic pentru mediul social caruia ii apartinea. in reprezentarea mediului ca dimensiune generala a individului, particularizarea ambiantei - a spatiului, in principal, in care evolueaza personajele - se supune si ea celor doua imperative ale reprezentarii realiste: multitudinea detaliilor cu functie de creare a iluziei realuluiconcret si reprezentativi-tatea ambiantei care poarta amprenta timpului si a formei de viata a indivizilor ce o populeaza. Caracterul obiectiv se poate referi la particularitatea discursului epic, presupunand o enuntare impersonala, o naratiune la persoana a treia, ce sterge urmele prezentei naratorului in discurs. Aceasta cerinta, formulata explicit de Lovinescu drept semn al maturitatii romanului romanesc, pornea de la identificarea instantei de discurs cu subiectivitatea autorului si punea semnul egalitatii intre expresia subiectivitatii si lirism. Problematica situarii obligate a instantei de discurs ramane in afara orizontului de preocupari in acel stadiu de reflectie asupra romanului romanesc. in mod obisnuit, se asociaza enuntarii impersonale omniscienta, statutul de demiurg al creatorului in raport cu lumea creata prin discurs. L. ebreanu: Ion !esi poarta ca titlu numele unui personaj, romanul este, asa cum o arata incipitul sau, fresca unei colectivitati determinate dupa canoanele realismului: cea a satului romanesc din "ransilvania inceputului de secol ##.

Prezentarea satului, urmand traseul unui drum ce se abate din soseaua cea mare strabatand locuri identificate prin forme de relief si toponime ce permit plasarea intr-o zona particular-concreta, cea a tinutului graniceresc al $asaudului, are, dincolo de functia crearii iluziei realitatii, si o functie simbolica, in planul esteticii realismului, conducand cititorul-spectator, din lumea mare careia-i apartine, in universul particular fictional, creatie demiurgica a autorului care s-a retras din el. inca inaintea prezentarii lumii satului surprinsa intr-un moment specific ritmului vietii rurale %o dupa-amiaza de duminica de vara& sunt prezentate casele familiilor protagonistilor, a 'lanetasului si a (erdelenilor, invecinate si oarecum asemanatoare in ciuda deosebirii de casta a proprietarilor. Abia apoi, intr-o ampla imagine descriptiva, )ora, forma traditionala a vietii comunitatii cu multiple functii relevate in c)iar gruparea personajelor. Primul criteriu al gruparii este varsta: doar tinerii necasatoriti participa la dansul ale carui perec)i sunt un indiciu al preferintei flacailor, de aceea fetele nealese stau pe margine si privesc oarecum invidioase. Printre ele cate o nevasta tanara dornica inca de placerea dansului, c)iar daca pentru ea rostul lui traditional, acceptat unanim, de joc erotic in vederea constituirii cuplului marital, nu se mai actualizeaza. Pentru copii, spectacolul dansului prilejuieste o fugara si incitanta privire exploratoare a tainei sexualitatii. 'ruparea adultilor pune in evidenta criteriul prestigiului social asigurat in principal de avere, adica de pamant, dar nu exclusiv. !e notat ca functia publica - primarul - este purtatoare de prestigiu, fara insa a constitui un privilegiu deosebit, primarului nu i se recunoaste un alt rang decat cel al taranilor gazde mari. *aptul ca aparitia preotului si a familiei invatatorului intrerupe dansul tinerilor si convorbirile adultilor arata ca acestia alcatuiesc o casta distincta, marcata prin imbracaminte si mod de viata deosebite, ei sunt domnii si se bucura de un prestigiu cu totul aparte, rolul lor in comunitate depasind sfera competentei lor profesionale. Prezenta lor anunta cel de al doilea plan epic, consacrat intelectualitatii rurale. !e notat ca in grupul taranilor tineri criteriul averii este pus in umbra: pozitiile de +fruntea flacailor+ si +cea mai frumoasa fata+ sunt cu atat mai ravnite cu cat detinatorii lor sunt unanim recunoscuti ca atare, se impun cu puterea evidentei si, in consecinta, pot fi invidiati, dar nu contestati. ,icile incidente ce marc)eaza obisnuita )ora duminicala evidentiaza toate tensiunile generatoare de conflicte a caror ampla desfasurare da romanului dimensiunea de epopee a satului, pastrata insa la nivelul cotidianului, asa cum Ion este numele cel mai obisnuit si tocmai prin aceasta simbol. Aflat la varsta casatoriei, eveniment ce statorniceste si pecetluieste locul in obstea satului, Ion al 'lanetasului, fruntea flacailor, nu joaca cu *lorica, +cea mai frumoasa fata din sat+, desi intre cei doi exista o atractie, ci cu uratica Ana, bogata unica mostenitoare a lui -asile .aciu. Cei doi, Ion si *lorica, din motive diferite, insa deopotriva raportabile la parinti, au putin pamant - Ion din pricina lipsei de vrednicie a tatalui sau care irosise mare parte din zestrea adusa de /enobia la maritis, *lorica din pricina mortii tatalui ei, disparitia barbatului dintr-o gospodarie taraneasca soldandu-se inevitabil cu saracirea. Alegerea Anei are darul sa

sporeasca invidia lui 'eorge .ulbuc, fecior de gazda unic la parinti, aspirand Ia calitatea de +frunte a flacailor+, si caruia ea ii fusese destinata de -asile .aciu, tatal intr-o oarecare masura declasat datorita patimei betiei in care cazuse dupa moartea sotiei, aducatoarea pamanturilor. -enit mai tarziu si ametit deja la locul adunarii duminicale, -asile .aciu afla de la 'eorge ca fata lui e cu Ion in locul consacrat perec)ilor si intr-o explozie de nemultumire il umileste, imputandu-i +sarantocului+ indrazneala de a-si ridica oc)ii la fata lui, )otarata de el lui 'eorge. Aceasta interventie are darul de a acutiza rivalitatea celor doi flacai care se descarca dupa )ora intr-o bataie la carciuma, subiect de comentarii si barfa nu numai intre tarani, ci si in familia (erdelea, care se situeaza de partea lui Ion, pe care-l apreciaza pentru istetimea si )arnicia lui, ca si pentru sprijinul constant in unele treburi gospodaresti. Preotul .elciug era inclinat sa-l sustina pe 'eorge ai carui parinti instariti contribuiau la strangerea sumei necesare +pentru construirea unei biserici noi de piatra, visul cel mai drag al preotului, vaduv fara familie. Pe fundalul firii suspicioase a preotului care-l banuia pe invatator ca urmareste sa-i diminueze prestigiul, aceasta bataie intre flacaii rivali se repercuteaza si asupra relatiilor dintre cei doi, cu consecinte potential dramatice asupra familiei invatatorului, din cauza starii materiale precare a acesteia. intamplarile de la )ora nu fac decat sa coaguleze decizia lui Ion de a o lua pe Ana cu pamanturile ei, de fapt cu tot pamantul lui -asile .aciu, si, pentru a-l obliga pe acesta la o asemenea cedare, calea sigura este seducerea Anei, sarcina usurata de situatia de orfana de mama a acesteia, la care se adaugase asprimea posaca a tatalui ei, ramas fara sotia iubita, dar mai ales fara mostenitor in linie masculina. Pentru taranul )arnic si tenace care reusise prin casatorie sa obtina pamant mult, tinta a ravnei si visului tuturor, fata insemna intr-un fel risipirea victoriei sale, ea duce altuia pamanturile, iar in cazul in care beneficiarul este un +sarantoc+, in c)ip obscur acesta devine si profitorul dusmanit al triumfului sau. Acestea sunt datele profunde ale rivalitatii - caci rivalitate este - intre Ion si -asile .aciu, ca si semnificatia subterana, atat a betiei triumfului care-l cuprinde pe Ion cand, in sfarsit, indaratnicul cedeaza, cat si a paraliziei vointei lui -asile .aciu de a lupta si a legaliza partializarea victoriei rivalului sau. "anarul se dovedise mai tare si-l ingenunc)ease. Caracterul teribil al acestei infruntari i-l da miza ei, pamantul, un bun care nu seamana cu nici un altul, caci valoarea lui, inglobandule pe cea utilitara si de prestigiu, nu se rezuma la ele, el este putere si a-l stapani inseamna a-i detine puterea, a-ti potenta fiinta0 de aici sentimentul aproape religios pe care-l incearca Ion privind imensitatea pamanturilor in fata carora se simte mic si umilit, de aici forma de ritual pe care o imbraca munca pamantului, evidenta in alegerea punctului de incepere a cositului, cu fata spre rasarit, +sa-l vada soarele+ cand apare de dupa deal, ca si controversatul gest al sarutarii patimase a pamantului. "ragedia Anei isi are obarsia in calitatea ei de purtatoare a zestrei, fara a fi insa potrivita cu dorinta apriga si devastatoare a celor doi rivali, a tatalui ei, fiindca nu este baiatul care i-ar fi conservat si perpetuat victoria, a lui Ion, fiindca feminitatea ei nu este atragatoare, ci, pentru el, respingatoare. Patetismul suferintei ei de fiinta slaba tanjind dupa tandrete si ispasind prin moarte eroarea de a socoti puterea feminitatii si jertfa virginitatii sale

indestulatoare pentru cucerirea +fruntii flacailor+ alcatuieste un episod de mare subtilitate psi)ologica urmarind treptata intelegere a esecului, a infrangerii in viata si apoi a victoriei tragice asupra fricii de moarte. inca inainte de aceasta retragere din viata a celei inselate, rivalitatea intre Ion si 'eorge, de asta data, se relanseaza, caci atractia lui Ion pentru *lorica nu incetase nici o clipa si tocmai acest fapt il determinase pe 'eorge, etern inlocuitor, sa o ceara in casatorie in momentul in care ravnita pozitie de +frunte a flacailor+, ce-i revenise dupa insuratoarea lui Ion, i-a fost amenintata de revenirea de la oaste a altui flacau. *ericit pentru aceasta indoielnica revansa, 'eorge gusta din plin confirmarea valorii sale c)iar de catre invingatorul Ion, care-l cauta aproape zilnic spre a se sfatui asupra treburilor gospodaresti, in fapt spre a fi alaturi de *lorica. 1pre deosebire de Ana care intelesese ca Ion +o pofteste+ pe *lorica, 'eorge nici nu banuieste atractia dintre cei doi, pana cand oloaga 1avista, care-l idolatriza, nu io dezvaluie. 1i atunci nu-i imputa nimic *loricai, ci-l suprima pe invingator, profitand in ultima instanta de starea de betie dionisiaca, s-ar putea spune, pe care o traieste inca o data Ion, de asta data in perspectiva stapanirii femeii iubite. La intrebarea lui 'eorge, intors intempestiv acasa intr-o stare de mare tulburare, Ion nici nu pleaca la adapostul intunericului, nici nu-l ataca, ci continua sa inainteze tistuind a liniste cu totul irational. Peripetiile acestei vieti inc)eiate tragic sunt urmarite pe fundalul vietii cotidiene a satului antrenand un numar foarte mare de personaje al caror destin se intersecteaza cu cel al eroului, fie in calitate de rivali - cum sunt -asile .aciu sau 'eorge .ulbuc, fie ocazional, ca 1imion Lungu, vecinul de tarina caruia Ion i-a luat o brazda din pamantul ce fusese odinioara al familiei 'lanetasului, incident amplificat de reactii conjuncturale si cu impact atat de dramatic asupra vietii invatatorului (erdelea. "ocmai bogatia acestor mici incidente cotidiene, domestice - la munca campului, la petreceri si sarbatori, cu prilejul marilor ceremonii ca nunta sau inmormantarea - dau amploarea unica a vietii prin fascinanta putere a autorului de a surprinde o lume diversa in atitudini individualizate exprimand cele mai diferite stari. 1curtele prezentari ce introduc aceste personaje episodice dau relief pregnant reactiilor conjuncturale transformand aceste scurte aparitii in individualitati distincte extrem de vii. In viata satului cele doua institutii prezente permanent sunt biserica si scoala si, cu toate ca rolul lor specific nu are aceeasi importanta, reprezentantii lor se bucura de acelasi prestigiu, fiind implicati ca mediatori, pentru autoritatea de care se bucura, in rezolvarea unor conflicte sau uneori c)iar in medierea unor relatii cu autoritatile, cu atat mai mult cu cat limba oficiala, mag)iara, le era necunoscuta satenilor. in roman, viata intelectualitatii rurale alcatuieste un plan distinct tocmai fiindca problemele zilnice alcatuiesc materia epica a acestei opere realiste si +domnii+, mai cu seama invatatorul care era angajat de stat, trebuie sasi adapteze dorintele la constrangerile complexei realitati a timpului. Problemele familiei (erdelenilor nu erau in esenta diferite de cele ale unei familii taranesti, fiindca ele sunt problemele dintotdeauna ale oamenilor comuni: grija zilei de

maine si asezarea copiilor. Atat doar ca asigurarea zilei de maine insemna in acest caz mentinerea slujbei, dependenta de autoritatile ce practicau o politica de mag)iarizare prin intermediul scolii, politica ce contravenea evident dorintelor invatatorului, obligandu-l la dureroase compromisuri. in privinta asezarii copiilor, lucrurile sunt mai complicate, caci, daca soarta domnisoarelor nu era diferita de cea a fetelor de tarani, cu alte cuvinte un maritis la a carui reusita concurau, intro masura )otarata de noroc, zestrea si frumusetea, atunci cand era vorba despre baieti, acestia trebuiau sa-si faca o cariera, si in aceasta privinta constrangerile de natura materiala - scoala fiind scumpa - ca si cele tinand de acomodarea cu imperativul renuntarii la limba romana si c)iar la nationalitate erau mult mai mari. !incolo de tensiunile cu preotul .elciug, creatoare mai mult de )artuieli, familia (erdelea traieste cu intensitate si dispute maritisul Laurei, o *lorica in mediul ei. Cum starea materiala a invatatorului nu-i permitea o inzestrare atractiva pentru pretendenti cu pretentii ca medicinistul Aurel 2ngureanu, Laura va ceda la presiunile parintilor, sustinuti c)iar si de "itu, si-l va accepta pe Pintea, care este dispus sa o ia si fara zestre, noroc rar pentru tatal ei care va putea sa-i dea casa, singura avere a familiei, mezinei, ')ig)itei, al carei rand la maritis se apropia. *iindca preferinta pentru medicinist nu fusese o mare pasiune, Laura se va acomoda cu usurinta in casnicie, cu atat mai mult cu cat sotul ei se va dovedi afectuos si in stare sa-i ofere un camin fara grija zilei de maine. in ce-l priveste pe "itu, trecut prin tribulatiile initierii amoroase, fie facand curte romantios-poetica, insa neserioasa, unor domnisoare din Armadia, fie suplinind sotul betiv si batran al ozei Lang, feciorul invatatorului, ce discuta inflamat la beraria intelighentiei din Armadia despre cauza romanilor din "ransilvania si sansele lor la o dreptate istorica, intelege ca e prea slab ca sa reziste presiunii oficiale si ca o cariera de ziarist si literat roman inseamna trecerea Carpatilor in egat. enunta asadar la a pierde vremea savurand faima de poet cu cateva poezii publicate in +"ribuna .istritei+ si se angajeaza ca functionar prin diverse sate spre a strange banii necesari pentru plecare. Initierea lui in viata adevarata, cu greutatile ei zilnice nespectaculoase, dar adeseori insurmontabile altfel decat cu concesii ani)ilante ale visurilor, prilejuieste o amplificare a spatiului evocat in roman si confera dimensiune rolului istoric al miilor de oameni marunti apasati de griji si obligati sa-si acomodeze nadejdile la masura constrangerilor in sustinerea cauzei nationale. Puterea lor sta in energia uriasa, in tenacitatea si legatura patimasa cu pamantul a taranilor fara de care sensul cumulat al nadejdilor lor s-ar risipi. Asa se explica cele doua mari evenimente care marc)eaza sfarsitul romanului: serbarile Astrei de la 1ibiu, la care asista "itu, forma de afirmare a identitatii nationale prin cultura, rod al actiuniiintelighentiei, si marea inaugurare a noii biserici din Pripas, la care participa o mare multime de sateni din imprejurimi si inalte fete bisericesti. La )ora care inc)eie marea sarbatoare e prezent tot satul, lipsesc Ion, Ana, 'eorge, care-si asteapta judecata, si *lorica, despre care umbla vorba ca ar fi gravida. .atranul invatator (erdelea, acum pensionar, a venit din Armadia cu acest prilej si se impaca definitiv cu preotul .elciug, care-si traieste implinirea visului. 1i totusi parca nimic nu s-a sc)imbat, fiindca )ora se invarte tot atat de energic si tumultuos, si un alt flacau, +frunte+ a celorlalti, si o alta +cea mai frumoasa fata+

sunt gata sa-i invite spre a lua parte la petrecerea lor pe +domnisor+ - noul invatator tanar - si pe +domnisoara+ - ')ig)ita lui (erdelea, de la care nu-si mai dezlipeste oc)ii +domnisorul+ /agreanu. 1imetria inceputului si sfarsitului va ramane o constanta a compozitiei tuturor romanelor lui Liviu ebreanu, asigurand pe de o parte efectul de univers sferic, suficient siesi, al operei, pe de alta parte continuitatea vietii in acelasi ritm etern repetat al cotidianului, ambele cu mare impact in privinta obiectivitatii universului creat demiurgic, o lume care exista ca un dat al realului. Cotidianul, obisnuitul nespectaculos al vietii marunte, poarta in sine totusi -iata in dinamica ei necrutatoare, Istoria. 1i cu toate ca eroul al carui nume da titlu romanului nu este decat un flacau animat de aceleasi dorinte ca toti ceilalti si scurta sa viata lasa nesc)imbat neinsemnatul sat in care a trait, el este totusi un erou de epopee, el este taranul roman caruia-i inc)ina ebreanu discursul sau de receptie in cel mai inalt for carturaresc, Academia omana. -italitatea si energia sa sunt prelungiri ale puterii pamantului ca un dat ancestral. Caracterul primar al acestei patimase legaturi, ca si al iubirii ca preferinta absoluta si exclusiva pentru o singura femeie, nu fac din Ion o fiinta primitiva - la urma-urmelor Ion a fost cel mai iubit elev al lui (erdelea si ar fi putut cu usurinta sa devina un +domn+ -, ci o faptura cu o forta neobisnuita in care puterile vietii se manifesta cu vigoare primordiala, care se simte +acasa+ muncind pamantul ce )raneste -iata. La banc)etul de la serbarile Astrei unul dintre organizatori, un medic, ruda prin alianta cu "itu, il gaseste pe tanarul poet nefericit pana la lacrimi de mesc)inaria micilor interese ale participantilor si spre a-l consola il invata ca toate acestea reprezinta culisele care nu sunt niciodata atragatoare, dar un spectacol nu se priveste din culise, asa incat dezamagitul poet trebuie sa vada scena, adica uriasul efort de afirmare al unui neam coplesit de puterea opresiva a unui stat, exercitata pe toate caile, politic, administrativ si cultural, dar care nu cedeaza. Preluand metafora scenei si a culiselor ei, putem aprecia ca ebreanu prezinta lumea din culise, fascinante prin ele insele, caci viata e intotdeauna fascinanta, dar in c)iar aceste culise marea scena, sumbra si stralucitoare in acelasi timp, se profileaza cu claritate.