ELEV:Tepurlui Ionela Felicia

CLASA: AMG IA
DATA:25.11.2022
Administrarea medicamentelor –modul de administrare
Un medicament este o substanță chimică sau un amestec de substanțe (împreună
cu excipientul sau excipienții, fiind un produs complex) care este utilizat pentru
tratamentul (curativ), prevenirea (profilactic) sau diagnosticarea unei anumite boli.
Pe de altă parte, substanța care este responsabilă de efectul terapeutic este
denumită substanta medicamentoasă sau principiu activ, și trebuie făcută diferența
dintre medicament și substanța cu efect terapeutic pe care acesta o conține. Știința
care se ocupă cu studiul medicamentelor este denumită farmacologie, iar ramurile
acesteia, precum sunt farmacocinetica și farmacodinamica, sunt esențiale pentru studiul
comportamentului medicamentelor și a interacției acestora cu organismele vii.
Medicamentele se obțin pornind de la substanțe chimice sau de la produse de origine
vegetală, animală sau umană; acestea sunt transformate în medicamente cu ajutorul
unor operații farmaceutice, iar știința care se ocupă cu formularea acestora se
numește tehnologie farmaceutică sau galenică.
Pentru a putea fi absorbit în organism, medicamentul trebuie să fie administrat, iar
administrarea este procesul prin care medicamentul ajunge în organism. Administrarea
medicamentelor se realizează prin intermediul formelor farmaceutice. Există mai multe
moduri de clasificare a căilor de administrare, de exemplu: căi enterale (administrare
orală), căi parenterale (administrarea directă în torentul sanguin) și altele căi (intranazal,
topic, inhalator, rectal, etc)
O altă metodă de clasificare a căilor de administrare este:

 căi naturale - calea orală, sublinguală, intrarectală, respiratorie, oculară,

intravaginală, uretrală, cutanată;
 căi artificiale (injectabilă, parenterală), care se poate realiza:
 la nivelul sistemului cardiovascular: intravenoasă, intraarterială, intracardiacă;
 la nivelul seroaselor - calea intraseroasă: intraperitoneală, intrapleurală,
intrapericardică, intraarticulară, intrarahidiană sau subarahnoidiană (LCR),
intraventriculară (la nivelul ventriculilor cerebrali);
 la nivelul țesuturilor:
 calea extravasculară, care poate fi: subcutanată sau intramusculară;
 calea intraosoasă (măduva oaselor spongioase, scurte sau late).
Comprimatele sunt obținute prin compresie, este o compoziție farmaceutică solidă care
conține o cantitate predeterminată de ingredient activ. Medicamentul  cel mai utilizat pe
scară largă este sub formă de tablete, comprimate. Pacientul nu are nevoie de
cunoștințe aprofundate – se administrează cu un pahar mare de apă. Administrarea
este în condiții de siguranță: conțin un compus activ bine definit, astfel permite o dozare
exactă în condiții de siguranță.
Comprimate în organism
Odată ce introducem un comprimat în organism este inginerat de sistemul digestiv. Aici
comprimatele se descompun sub influența enzimelor digestive și cu mișcarea
peristaltică a intestinului – acest proces este dezintegrarea comprimatelor – astfel,
substanțele active eliberate pot fi absorbite de mucoasă.
Influențarea absorbției este esențială pentru a obține efectul dorit al comprimatelor,
precum și pentru reducerea reacțiilor adverse. Prin urmare, au fost dezvoltate
comprimate așa-numite cu eliberarea prelungită (retard),  care se descompun în
intestin (intestinosolvent), care se descompun în stomac (gastrosolvent) și cu eliberare
controlată.  Acestea sunt obținute în general prin metode de acoperire  (cu înveliș
enteric care se dizolvă doar în intestin) sau cu alte metode alternative (tablete matrix
sau sisteme de pompe osmotice).
De aceea este foarte important să citim prospectul, pentru că aceste medicamente
speciale dacă le rupem în două sau le mestecăm, se deteriorează conținutul și nu se
eliberează în mod așteptat substanța activă. Prin urmare, în cel mai bun caz, nu se
obține efectul dorit. În alte cazuri, ingredientul activ eliberat mai rapid se absoarbe în
cantitate mai mare și într-un timp mai scurt, astfel pot să apară simptome de
supradozaj. Substanța activă dacă se absoarbe în părțile neadecvate ale sistemului
gastro-intestinal (se deteriorează învelișul enteric) poate provoca leziuni în alte porțiuni
ale tractului gastro-intestinal (stomac).

 cutanată: unguente, geluri, creme, soluții
 inhalatorie: soluție, spray
 vaginală: capsule, ovule, unguente
 rectală: supozitoare
 intravenoasă, intramusculară: soluții