1.

NOTIUNI DE ELECTRICITATE

1.1Curentul continuu
Daca tensiunea aplicata la capetele unui circuit este constanta , curentul electric care se stabileste
prin acesta va fi cu atit mai mare cu cit rezistenta pe care o opune circuitul la trecerea curentului
(rezistenta electrica a circuitului,notata cu R )va fi mai mica.
Intensitatea curentului rezultat este egala cu tensiunea aplicata la capetele circuitului respectiv
impartita la rezistenta acestuia.
I=U/R
Unitatea de masura pentru rezistenta electrica este numita ohm ,dupa numele fizicianului german
G.S.Ohm.
Diversele materiale ,substante opun rezistente diferite la trecerea curentului electric ,rezistivitatea
fiind o caracteristica a acestora.Sunt cunoscute ca fiind cele mai bune conducatoare de electricitate
metalele,evidentiindu-se dintre acestea argintul,aurul,cuprul si aluminiul.Pe de alta parte materiale cum
sunt sticla, portelanul,cauciucul,masele plastice ori anumite textile (bumbacul,matasea) se opun trecerii
curentului electric,avind o valoare extrem de mare a rezistentei electrice ,fiind numite materiale izolante
sau dielectrice.
Energia electrica (notata cu W sau E) pe care o furnizeaza o sursa de curent continuu este direct
proportionala cu cantitatea de electricitate ( Q ) care circula prin circuitul exterior si tensiunea electrica
de la bornele sursei (notata cu U ).

W=Q×U
Dar cantitatea de electricitate este egala cu produsul dintre intensitatea curentului electric (notata
cu I ) si timpul ( notat cu t ) cit circula acesta .atunci avem o alta forma importanta de exprimare a
energiei:
W=U×I×t

Puterea electrica (notata cu P )furnizata de o sursa de curent continuu reprezinta energia electrica
debitata in unitatea de timp,ea fiind matematic egala cu energia electrica impartita la timpul cit dureaza
respectivul proces:
P=W/t=U×I
Puterea electrica se masoara in wati (W) ,iar energia electrica se masoara in wati-secunda(Ws).
Daca acestea sunt unitatile de masura definite in electricitate,in energetica (elctricitatea curentilor
tari) in cdrul anumitor marimi fizice se utilizeaza aproape exclusiv multimii ai unitatilor de
masura.Astfel pentru energia electrica se utilizeaza multiplul watt-ului ( kW ), respectiv multiplul
unitatii de timp (ora , notata cu simbolul h ).
Astfel se folosesc pentru masurarea puterii electrice:
1 kW=1000 W
1 MW=1000 KW
1 GW=1000 MW ,
Iar pentru masurarea energiei electrice similar avem:
1 kWh = 1000 Wh
1 MWh=1000 kWh
1 GWh=1000 MWh
1 TWh=1000 GWh

Puterea si energia electrica consumate de catre un receptor se exprima prin aceleasi

formule ,luindu-se tensiunea aplicata la bornele aparatului respectiv si curentul care circula prin
acesta.Un bec electric a carui putere este de 60 W ,tensiunea de alimentare fiind de 220 V ,va fi parcurs
de un curent de 0,273 A si va consuma intr-o ora o cantite de energie electrica de 60Wh,in zece ore
600Wh , iar in cincizeci de ore o cantitate de energie de 3000Wh adica 3kWh. Daca este inlocuit cu un
bec de 40 W, acesta va fi parcurs de un curent de 0,18 A si va consuma intr-o ora 0,04 kWh ,in zece ore
0.4 kWh , iar in cincizeci de ore 2 kWh.
 Un bec cu o putere de 60 W ,a cărui tensiune de alimentare este de doua ori mai mica, adica 110 V,
va avea un efect luminos similar cu primul, dar va fi parcurs de un curent de doua ori mai mare ( 0,45
A ). Este important sa observam prin prisma acestui exemplu ca pentru a transporta aceeasi cantitate de
putere electrica, la un anumit aparat electric receptor,la o tensiune electrica injumatatita ,voi avea o
dublare a valorii intensitatii curentului electric in circuit.Aceasta observatie este deosebit de utila pentru
a „surprinde„ tainele cursului, in continuare.
Pe de alta parte, trecind printr-o rezistenta electrica,curentul electric provoaca un fenomen
termic,ducând la incalzirea acesteia. Energia electrica se transforma in energie termica. Cantitatea de
energie electrica care se transforma in caldura este direct proportionala cu rezistenta, patratul curentului
care circula prin aceasta si timpul cât circula:

W= R× I2 × t
1.2 Curentul alternativ

Legile curentului electric alternativ sunt mai complexe, comparativ cu cele de la curentul continuu
,dar sunt asemanatoare.Practic legile curentului electric continuu sunt o particularitate a celor de la
curent alternativ daca tinem seama ca, curentul continuu este un curent alternativ de frecventa nula.
Am vazut ca o rezistenta introdusa intr-un circuit de curent continuu se opune trecerii curentului
electric prin ea.Intr-un circuit alimentat cu curent alternativ se intimpla, intr-o prima analiză, acelasi
lucru. Aplicind o tensiune la capetele unei rezistente ,curentul care va circula prin aceasta va fi cu atit
mai mic cu cit rezistenta are valoare mai mare.Rezistenta electrica a unei rezistențe depinde numai de
caracteristicile sale fizice,fiind independentă de frecventa curentului.Tensiunea aplicata rezistentei si
curentul prin aceasta vor trece simultan prin valoarea maxima si valoarea zero,vor avea tot timpul acelasi
sens,si isi vor schimba sensul in acelasi moment.
Ca si la curentul continuu, curentul care circula prin rezistenta,numit curent activ ,va fi:

I=U/R
Daca aplicam insa o tensiune alternativa unei bobine,curentul electric alternativ care va circula prin
aceasta va da nastere unui cimp magnetic alternativ ,care va induce in spirele bobinei o tensiune
electromotoare.Are loc fenomenul de autoinductie –tensiunea electromotoare este indusa in spirele
bobinei chiar de catre cimpul magnetic creat de curentul care circula prin bobina.Tensiunea
electromotoare de autoinductie se opune variatiei curentului prin bobina.Cind tensiunea aplicata bobinei
are valoarea maxima,curentul are valoarea zero,apoi, pe masura ce valoarea tensiunii scade ,valoarea
curentului creste,pentru a ajunge la valoarea sa maxima atunci cind tensiunea a ajuns la valoarea
zero.Tensiunea isi schimba sensul si incepe sa creasca din nou,iar curentul incepe sa scada spre
zero,ajungind la valoarea zero in momentul in care tensiunea ajunge la valoarea sa maxima,dar cu sensul
schimbat.Curentul care circula prin bobina este defazat cu 90ْ in urma tensiunii aplicata acesteia.
O bobina este cararterizata prin inductanța sa.Aceasta este o marime fizica, caracteristica bobinei
respective, a carei valoare depinde de numarul de spire a bobinei, diametrul spirelor, lungimea bobinei,
materialul din care este confectionat miezul acesteia, forma bobinei si este notata cu litera L .
O bobina introdusa intr-un circuit de curent alternativ, ca si o rezistenta, se opune trecerii
curentului electric.Spre deosebire insa de rezistenta,in cazul unei bobine opozitia depinde nu numai de
valoarea inductantei acesteia,ci si de frecventa curentului.Aplicind o tensiune alternativa la capetele unei
bobine ,curentul care circula prin aceasta va fi cu atit mai mic cu cit frecventa curentului este mai mare.
In circuitul de curent alternativ bobina va fi caracterizata printr-o marime numita reactanță ,a carei
valoare depinde atit de valoarea inductantei bobinei,cit si de frecventa curentului. Reactanta se noteaza
cu litera X si se masoara in ohmi (Ω),la fel ca si rezistenta.
Reactanta unei bobine se numeste reactanta inductiva ,se noteaza cu XL ,si este egala cu:
XL=2пfL
Curentul care circula prin bobina , numit curent inductiv , se exprima astfel:
IL=U/XL=U/2пfL
Atunci cind frecventa este foarte mare,reactanta bobinei va fi de asemenea foarte mare,iar curentul
prin bobina foarte mic,practic neglilabil.
In cazul in care tensiunea aplicata bobinei este continua (frecventa f=0 ),curentul care circula prin
aceasta va fi de asemenea continuu,cimpul magnetic nu va mai fi variabil in timp iar in bobina nu va mai
avea loc fenomenul de autoinductie.Reactanta bobinei este practic zero si valoarea curentului care
circula prin aceasta va depinde numai de rezistenta conductorului din care este confectionata bobina.
Daca aplicăm, acum, o tensiune alternativa unui condensator,la inceput,cind acesta este
descarcat,curentul va fi maxim si condensatorul se incarca.Pe masura ce tensiunea creste curentul de
incarcare scade,pina in momentul cind tensiunea ajunge la valoarea maxima,cind curentul ajunge la
valoarea zero.Tensiunea incepind sa scada,condensatorul incepe sa se descarce si curentul incepe sa
creasca, deacum cu sensul schimbat.Pe masura ce tensiunea scade ,curentul de descarcare creste si atinge
valoarea maxima in momentul in care tensiunea a atins valoarea zero.Curentul care circula prin
condensator este defazat inaintea tensiunii aplicata acestuia cu 90ْ .
Un condensator este caracterizat prin capacitatea sa.Aceasta este o marime fizica ,caracteristica
condensatorului,a carei valoare depinde de suprafata placilor(armaturilor ) acestuia,distanta si materialul
dintre ele,forma lor si este notata cu C.
Spre deosebire de bobina ,curentul prin condensator va fi cu atit mai mare cu cit capacitatea
acestuia va fi mai mare si cu cit frecventa curentului va fi mai mare.In circuitul de curent
alternativ ,condensatorul va fi caracterizat prin reactanta sa ,a carei valoare depinde de valoarea
capacitatii condensatorului si de frecventa curentului.Reactanta unui condensator se numeste reactanta
capacitiva ,se noteaza cu Xc si este egala cu:
Xc=1/2пfC
Curentul capacitiv va fi in mod similar exprimat astfel:
Ic=U/Xc=U2пfC
Daca tensiunea de alimentare este continua ,prin circuitul in care este montat un condensator,nu va
mai circula nici un curent.Frecventa fiind zero ,reactanta condensatorului este infnita.Pentru curentul
continuu,materialul izolant dintre placile condensatorului constituie o intrerupere a circuitului.Daca
tensiunea este insa alternativa,condensatorul se incarca si se descarca periodic,cu o frecventa egala cu a
tensiunii aplicate si prin circuit se va stabili un curent electric.
In circuitele reale nu avem insa numai reactante inductive ori numai reactante capacitive,ci ambele
feluri insotite de rezistente.Curentul capacitiv este defazat cu 90ْ inaintea tensiunii,iar curentul inductiv
cu 90ْ in urma acesteia,cei doi curenti fiind defazati intre ei cu 180 ْ .Daca cei doi curenti sunt egali , ei
practic se compenseaza ,suma lor fiind egala cu zero.Reactanta capacitiva are un efect contrar celei
inductive.Daca intr-un circuit avem inseriate o reactanta inductiva si una capacitiva,reactanta rezultanta
va fi:
X=XL-Xc
Daca in circuitul respectiv ,in serie cu reactantele,avem si o rezistenta,aceasta impreuna cu
reactanta constituie impedanta circuitului.Impedanta se masoara tot in ohmi (Ω) si se noteza cu
Z .Rezistenta se considera decalata cu 90ْ fata de reactanta si impedanta circuitului se va determina
geometric :
Z2 =R2 + X2 =R2 + (XL –Xc)2
Curentul in circuitul astfel compus din capacitate,inductanta si rezistenta va fi:

I=U/Z

Curentul in acest caz este defazat fata de tensiune cu un unghi φ ,a carui valoare depinde de
rezistentele si reactantele din circuit.
Un curent care este in faza cu tensiunea este un curent activ ,iar un curent care este defazat cu
90ْ fata de tensiune (inaintea sau in urma acesteia),este un curent reactiv.
Efectuarea calculelor matematice cu marimi alternative sinusoidale este extrem de laborioasa si
necesita matematici superioare,motiv pentru care ne restringem la a analiza fenomenul electric prin
prisma reprezentarilor vectoriale,care sunt mult mai facile si prezinta modele de lucru utilizate si in
calcule mecanice.
Y
A
Im

X

Um
B

Diagramă vectorială, fazorială, a mărimilor sinusoidale i şi u

 Fixam directia si sensul vectorului care reprezinta tensiunea.Odata acestea stabilite,directia si
sensul vectorului care reprezinta curentul,se va lua fata de acest vector,considerat vector
origine.Lungimea vectorilor respectivi reprezinta la o anumita scara aleasa de noi ,valoarea eficace a
tensiunii si curentului.Unghiul format de cei doi vectori reprezinta unghiul de defazaj dintre tensiune si
curent.
Daca reprezentam acum vectorial tensiunile intr-o retea trifazata,UR,US,UT,reprezinta
tensiunile de faza ,respectiv URS , UST , UTR sunt tensiunile intre faze ,numite si tensiuni de linie.
Din punct de vedere al simbolurilor utilizate se pot in literatura de specialitate sunt utilizate
frecvent nu numai simbolurile clasice pentru tensiunile de faza RS,ST,TR ci in aceeasi masura vom
intilni pentru acestea si notatia U1,U2,U3 apoi din acestea derivind si tensiunile de linie
coeespondente U12,U23,U31.
De asemenea este esential a intelege in cadrul reprezentarii vectoriale a tensiunilor intr-o retea
trifazata ca defazajul tensiunilor este de 120ْ ,ori intr-o alta exprimare de 2п/3 care de altfel reprezinta
impartirea ehilibrata a unui cerc la trei sectoare egale.
Aceasta reprezentare sta la baza modelelor utilizate pentru intelegerea in profunzime a
sistemelor electrice trifazate care de fapt stau la baza intelegerii notiunilor primare de energetica.Pe
acest model se cladesc in continuare definirea unor marimi fizice din electricitate precum si elemente
fizice din acest domeniu pe care urmeaza sa le aprofundam in continuare ,care sunt strins legate de
producerea ,transportul,distributia si utilizarea energiei electrice .
In cadrul expunerilor ce vor urma pentru intelegerea in esenta a notiunilor teoretice si fizice
(practice) legate de retele electrice, posturi de transformare si alte verigi ale sistemului energetic ,este
foarte importanta intelegerea modelului tensiunilor intr-unU sistem trifazat.
3
U1

U1
2 2
3 3

U3 2
U2
3
U2

In sistem electric trifazat formulele aprofundate pentru o prima intelegere in curent

continuu,suporta doua esentiale modificari:
-una este cauzata de faptul ca suntem in curent alternativ unde dupa cum am precizat apar
defazaje intre curent si tensiune,respectiv avem impedanta circuitului,care are ca si variabile definite
R,L,C ,in conditiile unei frecvente de sistem de 50 Hz.
 -
sistemul in
care lucram
este trifazat
(nu
monofazat)
in care avem
didactic
exprimat un
sir de trei
sisteme
monofazate
decalate
echilibrat asa
fel incit sa se
inchida pe un
cerc
geometric
avind deci un
defazaj intre
ele egal cu
2п/3.
Intr-
un circuit
real exista
deci atit
rezistente cit si reactante.Curentul este defazat fata de tensiune cu un unghi oarecare φ.Curentul I
poate fi descompus in doua componente:una in faza cu tensiunea ,care constituie componenta activa a
curentului Ia si una defazata cu 90ْ fata de acesta ,care constituie componenta reactiva a curentului
Ir .Se observa imediat ca:
Ia=I cosφ ; Ir=I sinφ .

Puterea activa P in circuitul respectiv va fi:

P=UIa=UIcosφ ,

Iar puterea reactiva Q va fi:

Q=UIr=UIsinφ .

Energia activa si energia reactiva vor fi egale cu puterile corespunzatoare ,inmultite cu

timpul cit sunt ele utilizate.
Se mai defineste insa si o putere care este rezultata din inmultirea tensiunii cu curentul,numita
putere aparenta ,care este notata cu S:

S=UI deci S2 =P2 +Q2

Puterea activa se masoara in wati (W) sau in kilowati (kW),megawati (MW) etc.
Puterea aparenta se masoara in volt-amperi (VA) sau kilovoltamperi(kVA) , megavoltamperi
(MVA), etc.
Puterea reactiva se masoara in volt-amperi reactivi (Var) sau kilovoltamperi reactivi
(kVAr),megavolt-amperi reactivi (MVAr),etc.
Similar energia activa se masoara in kilowati-ore(kWh), megawati-ore(MWh) etc,iar energia
electrica reactiva se masoara in kilovolt-amperi reactivi ore (kVAr h),etc.
Nu se defineste o energie electrica aparenta.Puterea electrica aparenta serveste pentru a ne arata
gradul de incarcare al generatoarelor,transformatoarelor etc., dar o energie aparenta nu ar avea nici un
sens.
 Prin bobinajul unui generator sau transformator circula curentul I. Acesta se dimensioneaza
pentru o anumita tensiune U si pentru un anumit curent I ,deci pentru o anumita putere aparenta S .Un
generator sau transformator care a fost dimensionat pentru o anumita tensiune nominala Un,iar
bobinajul sau pentru un curent nominal In,inseamna ca a fost construit pentru o putere aparenta
nominala Sn=Un In. De aceea , puterea nominala la generatoare si transformatoare se da in kVA ( VA,
MVA) ,fiind vorba de o putere aparenta.
La motoarele electrice se indica puterea pe care o poate dezvolta motorul ,deci fiind vorba de o
putere activa se da in W, Kw,etc.
Raportul dintre puterea activa si puterea aparenta se numeste factor de putere (cos φ).

Cosφ=P(Puterea activa) / S(Puterea aparenta)

. Factorul de putere este deci egal cu cosinusul unghiului de defazaj intre tensiune si curent.
Dintre doi consumatori care absorb din retea aceeasi putere activa ,dar nu si aceeasi putere
reactiva ,consumatorul care absoarbe o putere reactiva mai mare va incarca reteaua mai mult decit
celalalt.Puterea sa aparenta va fi mai mare,iar factorul de putere mai mic.
In cazul sistemelor de curenti trifazati,puterea activa va fi suma puterilor active pe cele trei
faze:
___
P=3 Uf I cosφ=√3 U I cosφ
Similar puterea reactiva si puterea aparenta vor fi:
Q=3 Uf I sinφ ; S=3 Uf I
Spre exemplu , puterea aparenta nominla Sn a unui generator trifazat cu tensiunea nominala
Un si curentul nominal In va fi de Sn = √3 Un In .

2. PRODUCEREA, TRANSPORTUL SI DISTRIBUTIA ENERGIEI ELECTRICE

Producerea energiei electrice.

Are loc in centrale termoelectrice, centrale hidroelectrice, centrale nucleare sau alte centrale electrice
care utilizeaza fie energia vantului, fie energia soarelui, fie o alta forma de energie.
- In centrale termoelectrice prin arderea gazului, carbunelui, sau a unui combustibil lichid, apa
este incalzita si transformata in abur si prin intermediul unor turbine de abur antreneaza
generatoarele electrice cu ajutorul carora lucrul mecanic de antrenare este transformat in
energie electrica.
- In hidrocentrale energia potentiala a apei prin cadere libera antreneaza niste turbine hidraulice
care la randul lor pun in miscare generatoarele electrice care transforma lucrul mecanic in
energie electrica.
- In centrale nucleare caldura degajata in urma unor fuziuni nucleare controlate, este utilizata
pentru incalzirea apei si transformarea acesteia in abur. Energia termica a aburului prin
intermediul turbinelor de abur este transformata in lucru mecanic si acesta incontinuare prin
inermediul generatoarelor electrice este transformat in energie electrica.
- Energia vantului tot prin intermediul lucrului mecanic, cu ajutorul generatorului electric este
transformata in energie electrica.

Transportul si distributia energiei electrice

Pentru a putea fi transportata, energia electrica trebuie transformata la tensiuni inalte.

Transportul energiei electrice la distante si in cantitati mari nu se poate face la tensiunea la care este
produsa de generatoarele din centrale. Numai in cazul in care consumatorii sunt foarte aproape de
centrala si nu este vorba de puteri prea mari, energia electrica este transportata la acestia la tensiuni la
care a fost produsa. In majoritatea cazurilor, transportul energiei electrice de la centrale la centrele
de consum se face la tensiuni mai mari decat tensiunile la care este produsa. Puterea electrica fiind
egala cu produsul dintre tensiune si curent, pentru o aceeasi putere curentul va fi cu atat mai mare cu
cat tensiunea va fi mai ridicata. In consecinta prin aceleasi conductoare se va putea transporta o
putere mai mare, iar pierderile de energie in conductoare si aparataj, datorita incalzirii acestora la
trecerea curentului electric, vor fi mult mai mici. In cazul unor puteri si distante mai mari, daca
transportul energiei electrice nu s-ar face la tensiuni suficient de inalte , caderea de tensiune in
conductoarele liniei electrice ar fi foarte mare. Din acest motiv la locul de producere energia electrica
este transformata la tensiuni mai inalte.

Transformatoare electrice

Deoarece receptorele functioneaza la tensiuni mult mai mici decat tensiunile folosite pentru
transportul energiei electrice , pentru utilizarea acesteia la consumatori este necesar ca tensiunea sa fie
redusa pana la valorile pentru care sunt construite receptoarele. Ea va fi transformata acum de la
tensiunea inalta la tensiunile necesare distribuirii si utilizarii sale la consumatori.
Transformarea energiei electrice de la tensiuni mici si curenti mari la tensiuni ridicate si curenti
mici si invers, se face cu ajutorul transformatoarelor. Un transformator monofazat simplu este
compus dintr-un miez de otel pe care se afla doua bobine cu un numar diferit de spire . Spirele
bobinelor alcatuiesc infasurarile transformatorului. Miezul este alcatuit din tole de otel special ,
izolat intre ele prin foite de hartie , lacuri sau alte materiale izolatoare . Infasurarile sunt alcatuite din
conductoare de cupru sau aluminiu,izolate cu fire de bumbac , matase , hartie ,lacuri. Infasurarea
transformatorului care este alimentata cu tensiune de la sursa de curent se numeste infasurarea
primara, iar cealalta , la capetele careia apare tensiunea indusa se numeste infasurarea secundara.
Cat timp infasurarea secundara functioneaza in gol (adica nu se racordeaza intre capetele acesteia nici
un receptor, circuitul ramanand deschis ) prin ea nu va circula curent. Valoarea tensiunii aparuta intre
capetele sale, depinde atat de valoarea tensiunii aplicate infasurarii primare, cat si de raportul intre
numarul de spire al celor doua infasurari. La functionarea transformatorului in gol, tensinea secundara
va fi practic de atatea ori mai mare ( sau mai mica) decat tensiunea primara , de cate ori numarul de
spire al infasurararii secundare va fi mai mare (sau mai mic ) decat numarul de spire al infasurarii
primare.
Raportul dintre numarul de spire al infasurarii primare si infasurarii secundare constituie raportul de
transformare al transformatorului respectiv. El este egal cu raportul dintre cele doua tensiuni la
functionarea in gol a transformatorului. Astfel daca infasurarea primara are 400 spire, iar infasurarea
secundara 200 spire, aplicand infasurarii secundare o tensiune de 220 V vom obtine intre capetele
infasurarii secundare o tensiune de 110 V. Raportul de tranansformare este 2.
Daca efectuam urmatoarele notatii ;
U1 = tensiunea primara
U2 = tensiunea secundara
N1 = numarul de spire din infasurarea primara
N2 = numarul de spire din infasurarea secundara
Este valabila urmatoarea relatie
U1 / U2 = N1 / N2
Acelas transformator poate fi folosit si pentru ridicarea tensiunii. Alimentand infasurarea care are
200 de spire cu o tensiune de 110 V (acum acesta este infasurarea primara ) vom obtine intre
capetele infasurarii care are 400 de spire (care este acum infasurarea secundara) o tensiune de
220de volti.
Legand la bornele infasurarii secundare un receptor, acesta va absorbi un curent a carui valoare
depinde de puterea sa. Transformatorul va functiona in sarcina si prin infasurarea sa secundara va
circula acum un curent.
Curentul secundar I2 depinde de sarcina conectata la bornele infasurarii secundare, iar curentul
primar I1 absorbit de sursa de alimentare, depinde de curentul secundar si de raportul intre numarul
de spire al celor doua infasurari. Puterea pe care receptorul o absoarbe de la transformator va fi la
randul sau absorbita de catre acesta de la sursa de alimentare.
 Cu aproximatie, se poate spune ca in infasurarea primara curentul va fi de atatea ori mai mic (sau
mai mare) decat curentul in infasurarea secundara, de cate ori numarul de spire al infasurarii primare
va fi mai mare (sau mai mic) decat numarul de spire sl infasurarii secundare, deci invers decat in cazul
tensiunilor.
Daca notam cu

I1 = curentul primar
I2 = curentul secundar rezulta urmatoarea relatie

I1 / I2 = N2 / N1

Aproximatia provine din faptul ca in transformator se consuma o mica parte din energia care trece
prin acesta si se produce o decalare intre curentul primar si curentul secundar.
La functionarea transformatorului in sarcina, tensiunea la bornele infasurarii secundare va fi ceva
mai mica decat la functionarea in gol, deoarece in infasurarile acestuia are loc o cadere de tensiune
datorita circulatiei curentului electric prin bobinaj.
Pentru a putea regla tensiunea in functie de necesitati (a acoperi caderile de tensiune care au loc in
retea ), transformatoarele din retelele electrice se prevad cu prize de reglaj. Acestea permit modificarea
numarului de spire active ale infasurarii si in acest fel modificarea raportului de transformare.
Legaturile de la infasurari se scot la un comutator de prize (comutator de ploturi). Manevrarea acestuia
se face in general numai atunci cand transformatorul nu este sub tensiune. Transformatoarele de putere
mare din retelele electrice se prevad insa cu comutatoare de ploturi de constructie speciala, care pot fi
manevrete si atunci cand transformatorul este in sarcina (comutatoare de ploturi sub sarcina).
Pentru sistemele de curenti trifazati se construiesc transformatoare trifazate. Un transformator de
curent trifazat poate fi alcatuit den trei transformatoaare monofazate ale caror infasurari primare si
secundare se leaga in stea sau triunghi. Acest sistem de transformatoare trifazate nu se foloseste insa
decat in cazul unor unitati de puteri si tensiuni foarte mari unde se pun probleme deosebite privind
transportul, izolatia. In general se construiesc transformatoare trifazate la care infasurarile primare si
secundare ale celor trei faze se asaza pe un miez comun si se leaga intre ele in stea sau in triunghi.
De asemenea, se construiesc transformatoare care au trei infasurari, o infasurare primara si doua
ifasurari secundare pentru tensiuni diferite. Se pot optine astfel doua tensiuni secundare diferite cu
ajutorul unui singur transformator. Spre exemplu, putem avea un transformator cu trei infasurari, pe
care alimentandu-l cu tensiunea primara de 110 kV sa obtinem doua tensiuni secundare : de 20 si 6
kV. Astfel in loc de doua transformatoare avem unul singur.
Transformatoarele transmit energia electrica de la infasurarea primara la infasurarea secundara
prin intermediul campului magnetic alternativ. Infasuraile nu vin in contact (nu exista o legatura
galvanica intre ele), fiind izolate una fata de cealalta. Un transformator realizeaza un cuplaj magnetic
(nu unul galvanic) intre circuitele legate la infasurarea primara si cele legate la infasurarea secundara.
In cazul autotransformatoarelor, acestea nu au decat o infasurare. O parte din spirele acesteia
apartine in acelasi timp si primarului si secundarului.
La autotransformatoare energia electrica este transmisa de la primar la secundar pe doua cai ; o
parte prin intermediul campului magnetic iar o parte direct.
La aceasi putere, un autotransformator este de dimensiuni mai mici decat un transformator si mai
economic. Avantajele autotransformatoarelor scad pe masura ce creste raportul de transformare. De
aceea, ele sunt preferate in general numai pentru rapoarte de transformare de doi sau si mai mici. Ca
si transformatoarele, ele se prevad cu comutatoare de ploturi pentru reglarea tensiunii.
La transformatoarele si autotransformatoarele de puteri foarte mici miezul si infasurarile
functioneaza in aer.
La celelalte, miezul impreuna cu bobinele sunt introduse intr-o cuva de otel in care se afla ulei
izolant (ulei de transformator). Capetele bobinelor sunt scoase in afara cuvei la niste borne, prin
intermediul unor izolatoare de trecere.
Uleiul din cuva, pe linga calitatile sale izolante, serveste si la racirea bobinajului si miezului, care
in timpul functionarii se incalzesc.
Pentru racirea uleiului, pe cuva transformatoarelor de puteri mai mici se prevad niste aripioare
pentru marirea suprafetei de contact a cuvei cu aerul. La cele de puteri mai mari se prevad
radiatoare . Circulatia uleiului prin cuva si prin radiatoare se face natural, datorita diferentei de
densitate ditre uleiul cald si uleiul rece.
La transformatoarele si autotransformatoarele de peteri mari si foarte mari se prevad si
ventilatoare care creaza un curent puternic de aer prin radiatoare, intensificand racirea uleiului.
Caracteristicile principale ale unui transformator sau autotransformator sunt :

Sn = Puterea aparenta nominala

U1n = Tensiunea nominala primara
U2n = Tensiunea nominala secundara
Unitatile de masura in sistem inernational pentru aceste marimi sunt :

[Sn ] SI = VA (voltamper) ; kVA (kilovoltamper) ; MVA (megavoltamper)

[Un ] SI = V (volt) ; kV (kilovolt)
Exemplu ; daca pe placuta de marcaj a transformatorului scrie 40 MVA – 110 kV / 6.6 kV,
inseamna ca are o putere nominala de 40 MVA, iar tensiunile nominale intre fazele celor doua
infasurari sunt de 110 kV si 6,6 kV. Tensiunea de 110 kV este tensiunea superioara, iar cea de 6,6 kV
tensiunea inferioara.
Daca printr-un transformator sau autotransformator circula o putere mai mare decat puterea sa
nominala, acesta va functiona cu suprasarcina. In cazul de mai sus, daca prin transformator circula o
putere de 50 MVA acesta functioneaza cu o suprasarcina de 25 %.
Functionarea cu suprasarcina nu este admisa decat in anumite conditii si in anumite limite,
deoarece poate conduce la incalzirea bobinajului, miezului si uleiului, peste valorile admise si, in
final, deteriorarea transformatorului.
Transportul energiei electrice la noi in tara se realizeaza la tensiuni de 220 kV ; 400 kV si 750
kV.
Trebuie remarcat faptul ca numai curentul alternativ se poate trannsforma de la o tensiune la alta,
in mod simplu si economic, cu ajutorul transformatoarelor si autotransformatoarelor. Curentul
continuu nu poate fi transformat cu ajutorul acestora.
La inceput energia electrica era produsa, transportata si utilizata numai in curent continuu,
distantele fiind mici si pierderile erau nesemnificative. Mai tarziu insa a inceput sa fie folosit din ce in
ce mai mult curentul alternativ, la inceput monofazat apoi si trifazat, care prezinta o serie de avantaje
fata de curentul continuu. In curent alternativ energia electrica poate fi transformata la tensiuni
inalte, transportata la distante mari si apoi transformata din nou la tensiunea de utilizare. Motoarele
electrice de curent alternativ, in special motoarele asincrone trifazate, sunt de constructie mult mai
simpla decat cele de curent continuu si mai robuste. Puterile care pot fi transportate in curent
alternativ trifazat, la tensiuni inalte, ajung la valori foarte mari.
In momentul de fata, pentru producerea, transportul si distributia energiei electrice se foloseste
aproape in exclusivitate curentul alternativ trifazat. Frecventa intrebuintata la noi, ca si in majoritatea
celorlalte tari , este de 50 Hz. In unele tari, cum ar fi spre exemplu S.U.A., se intrebuinteaza frecventa
de 60 Hz.

Rolul curentului continuu in transportul si distributia energiei electrice.

Motorul de curent continuu are marele avantaj ca turatia sa poate fi reglata foarte usor, in
mod continuu si in limite destul de mari. De asemenea, el poate dezvolta un cuplu mare la pornire si
la turatii reduse, lucru foarte important atunci cand motorul porneste cu o sarcina mare, cum este cazul
in transporturi. De aceea, la tranvaie troleibuze, metrou, locomotive electrice se intrebuinteaza
motoare de curent continuu.
Curentul continuu este intrebuintat, de asemenea, pentru alimentarea majoritatii aparatelor de
automatizare si reglaj, aparatelor electronice, proceselor de electroliza si pentru incarcarea bateriilor
de acumulatoare. Curentul continuu necesar se obtine prin redresarea cerentului alternativ, cu ajutorul
redresoarelor.
In unele cazuri, el se obtine centralizat, in statii sau puncte de redresare, de unde apoi este
distribuit la consumatori la distante nu prea mari, printr-o retea de curent continuu. In cazul
tranvaielor, troleibuzelor, exista una sau mai multe statii de redresare, care alimenteaza in diverse
puncte reteaua de curent continuu din care vehiculele iau energia necesara functionarii. Pentru
troleibuze se folosesc doua conductoare, pentru tranvaie si locomotive electrice un singur conductor,
cel de al doilea fiind perechea de sine.
Alimenterea locomotivelor electrice se face in curent alternativ monofazat, la tensiune inalta
( 27500 V ), care este transformata la tensiunea necesara si redresata in curent continuu cu ajutorul
unor transformatoare si dispozitive de redresare montate chiar in locomotiva.
Pentru alimentarea cu curent continuu a dispozitivelor de automatizare, comanda control si
reglaj, unde se cere o mare siguranta in functionare, se folosesc de obicei baterii de acumulatoare
care functioneaza in paralel cu un redresor de incarcare alimentat de la reteaua de curent alternativ.

Mijloacele de transport ale energiei electrice.

Energia electrica, care este si ea o marfa ce trebuie transporta acolo unde este nevoie si
distribuita la consumatori, acest lucru se realizeaza prin conductoarele metalice ale liniilor electrice .
Locul unde se intalnesc mai multe linii , unde energia electrica soseste pe unele linii si de unde
pleaca mai departe prin a ltele, unde aceasta este transformata de la o tensiune la alta cu ajutorul
transformatoarelor si autotransformatoarelor, unde se afla aparatele prin care se stabileste sau se
intrerupe circuitul liniilor electrice , unde se gasesc aparatele de masura, control, automatizare si
protectie a circuitelor , este statia electrica. Legatura intre statii este asigurata prin liniile electrice.
Ansamblul de instalatii prin care energia electrica este transmisa de la centralele electrice
la consumatori constituie reteaua electrica. Ea serveste la transportul, transformarea si distributia
energiei electrice. Retelele electrice sunt constituite din statii, linii pentru transportul si distributia
energiei electrice si posturi de transformar.
Liniile electrice se impart in doua mari categorii
- linii electrice aeriene (LEA) si
- linii electrice subterane in cablu (LES)
Tensiunile nominale ale liniilor electrice sunt stabilite prin norme. Liniile cu tensiuni sub
1000 V sunt considerate linii de joasa tensiune iar cele cu tensiuni mai mari, linii de inalta tensiune .
La noi in tara tensiunile nominale ale retelelor electrice sunt :
_ Pentru joasa tensiune - 400 V intre faze ( 230 V intre faza si nul ).
_ Pentru inalta tensiune - 6kV ; 10kV ; 20kV ; 110kV ; 220kV ; 400kV ; 750kV intre faze.
Deoarece domeniul tensiunilor inalte este foarte intins , pentru a delimita mai bine retelele de
diferite tensiuni se considera
_ Retele de foarte inalta tensiune cele cu tensiuni de 400 kV si 750 kV
_ Retele de inalta tensiune cele cu tensiuni de 110 kV si 220 kV
_ Retele de medie tensiune cele cu tensiuni de 6 kv ; 10 kV ; 20 kV

2.2.3.1 Linii electrice aeriene (LEA)

Avantaje :
- sunt mult mai ieftine decat cele subterane
Dezavantaje :
- sunt supuse actiunii directe a agentilor atmosferici si poluarii
- ocupa spatii destul de mari
Elementele care compun liniile aeriene sunt urmatoarele:
A. Conductoarele prin care circula curentul electric
B. Stalpii (suportii), care servesc la sustinerea conductoarelor.
C. Izolatoarele, care servesc la izolarea conductoarelor aflate sub tensiune fata de stalpii care le
sustin.
D. Armaturile, care au diferite roluri privind prinderea si protectia conductoarelor si
izolatoarelor.

A. Conductoare electrice la LEA

La constructia liniilor aeriene se folosesc conductoare metalice neizolate (sau izolate in cazul
LEA joasa tensiune). Acestea trebuie sa aiba o rezistenta electrica cat mai mica, pentru a nu avea
pierderi mari de energie datorita incalzirii lor, sa aiba o rezistenta mecanica mare, pentru a nu se rupe
atunci cand sunt supuse la eforturi mecanice mari, si sa fie cat mai ieftine.
Conductoarele se confectioneaza in general din cupru, aluminiu sau aliaje ale acestora cu alte
metale. Aluminiul are o rezistivitate electrica mai mare si o rezistenta mecanica mai scazuta decat
cuprul, dar este mai ieftin. Cuprul este un material deficitar si de aceea tendinta actuala este de a-l
inlocui pe cat posibil cu aluminiul. Conductoarele neizolate pentru LEA se fabrica din mai multe fire
dispuse in straturi concentrice, straturile succesive se rasucesc in sens contrar. Datorita aspectului lor
se mai numesc si conductoare funie. Sunt mult mai flexibile decat conductoarele monofilare si prezinta
o siguranta sporita datorita faptului ca ruperea unui singur fir, sau chiar a catorva fire nu conduce la
ruperea conductorului.
Conductoarele de aluminiu se construiesc numai multifilare. Pentru marirea rezistentei
mecanice a conductoarelor de aluminiu, au fost create conductoare formate dintr-o inima din fire de
otel peste care sunt impletite firele de aluminiu. Acestea sunt asa numitele conductoare de otel-
aluminiu, foarte mult intrebuintate in momentul de fata.
La liniile electrice aeriene de joasa tensiune se folosesc si conductoare izolate, asa numitele
conductoare torsadate (mai multe conductoare izolate sunt rasucite impreuna si sunt fixate pe stalpi
fara izolatoare sau sunt fixate pe console prinse de zidul cladirilor, eliminand in felul acesta
izolatoarele si chiar stalpii).

B. Stalpii LEA
Liniile de foarte inalta tensiune impun folosirea stalpilor de metal (de otel), liniile de inalta
tensiune se construiesc pe stalpi de beton, metal sau de lemn, iar liniile de joasa tensiune pe stalpi de
beton sau lemn.
Pentru marirea rezistentei mecanice, stalpii de beton se armeaza cu sarme sau bare metalice. O
mare raspandire au capatat-o stalpii de beton armat centrifugat. Au inceput sa apara si stalpi din mase
plastice armate cu fibre de sticla pentru linii de joasa tensiune si iluminat public.
Stalpii se planteaza de obicei in fundatii de beton. Stalpii de beton din lemn de dimensiuni
reduse se planteaza si direct in pamant, intr-o groapa in care se pune si pietris, pietre ( fundatie burata )
penru o fixare mai buna si scurgerea apei.
Pentru a nu putrezi, stalpii de lemn se impregneaza cu anumite substante, cum sunt creozetul,
gudronul, care distrug microorganismele din lemn.
Pentru ca liniile electrice sa ocupe cat mai putin spatiu, se construiesc stalpi pe care se pot
monta doua, patru sau chiar mai multe circiute, din punct de vedere electric, fiecare din acestea
functioneaza independent, constituie linii separate.
Unii stalpi sunt construiti doar pentru a sustine greutatea conductoarelor, izolatoarelor si
armaturilor, acestia se numesc stalpi de sustinere. Altii sunt construiti pentru a se realiza intinderea
conductoarelor, acestia se numesc stalpi de intindere. La capatul liniei exista intotdeauna un stalp de
intindere, se mai numeste si stalp terminal.
Portiunea de linie cuprinsa intre doi stalpi de intindere formeaza un panou al liniei electrice
iar aceea dintre doi stalpi oarecare formeaza o deschidere . Se mai construiesc si stalpi de colț, care
se monteaza in locurile in care linia isi schimba directia, si stalpi speciali pentru cazuri deosebite
( traversari de rauri, trecerea peste obstacole inalte)
Distanta intre linia dreapta care uneste punctele de sustinere a conductorului pe doi stalpi
invecinati si punctul cel mai de jos al acestuia, masurata pe verticala, se numeste sageata
conductorului. Stalpii trebuie sa fie suficient de inalti pentru ca, tinand seama si de sageata,
conductoarele sa nu se apropie de pamant, constructii, la o distanta care ar putea sa fie periculoasa.
Trebuie avut in vedere ca pe timp calduros, din cauza dilatarii conductoarelor, acestea se lasa
in jos si segeata lor creste.

C. Izolatoarele LEA
Materialul cel mai des folosit la constructia izolatoarelor, atat pentru linii cat si pentru statii,
aparatajul de inalta tensiune, transformatoare, autotransformatoare, este portelanul. La constructia
liniilor aeriene se mai folosesc si izolatoare de sticla In ultima vreme tot mai des se utilizeaza
izolatoarele compozit datorita calitatilor electrice si mecanice ale acestora. La linii foarte inalte se
folosesc lanturi de izolatoare. Ele au marele avantaj ca atunci cand se deterioreaza un izolator, sau
chiar mai multe, lantul poate functiona in continuare, asigurand izolarea si sustinerea conductorului.
De asemenea, se pot inlocui numai izolatoarele deteriorate din lant, ceea ce reprezinta un avantaj
economic.
Izolatoarele folosite in aer liber au pe suprafata niste nervuri sau seamana cu un teanc de palarii
puse una peste alta. In acest fel o descarcare electrica care s-ar produce pe suprafata izolatorului, intre
capetele acestuia, ar fi silita sa parcurga un traseu mai lung sau sa sara prin aer intre nervuri cea ce
ingreuneaza producerea descarcarii. Din cauza acestor forme se vorbeste de fustele izolatorului sau
palariile izolatorului.
Pentru protejarea izolatorilor la capetele acestuia se monteaza adesea niste inele metalice sau niste
armaturi care au forma unor coarne de unde si numele de coarne de protectie.

D. Armaturile LEA
Reprezinta echipamentul auxiliar al liniilor electrice aeriene si sunt alcatuite din ;
- suporturi de izolatoare
- console
- cleme de intindere conductoare
- cleme de innadire mecanica a conductoarelor
- piese suport izolatoare rigide
- tije prelungitoare
- armaturi de protectie impotriva arcului electric

2.2.3.2 Linii electrice subterane LES

Avantaje :
- siguranta mai mare in exploatare
- nu prezinta pericol de atingere directa a partilor sub tensiune pentru oameni si animale
- nu ocupa spatii mari
- nu strica aspectul estetic al locurilor pe unde trec
Dezavantaje :
- pretul de cost ridicat
- defectele cablurilor sunt mai greu de localizat si remediat
Retelele electrice subterane sunt folosite pentru distribuirea energiei electrice in orase. O retea
electrica subterana cuprinde urmatoarele elemente componente:
- cablurile electrice
- cutiile de innadire (mansoane , mufe )
- cutiile de derivatie
- cutiile terminale
Dupa tensiunea pentru care sunt construite cablurile pot fi :
- de joasa tensiune
- de medie tensiune
- de inalta tensiune
- de foarte inalta tensiune
Dupa numarul de conductoare, care sunt de cupru sau aluminiu, ele pot fi cu un singur conductor si
cu doua, trei, patru sau mai multe.
Dupa izolatia de baza a conductoarelor, cablurile sunt de mai multe tipuri :
- cu izolatie din hartie impregnata
- cu izolatie din mase plastice
- cu izolatie din cauciuc (la retele de 0.4 kV)
 3. RETELE ELECTRICE

Ansamblul de instalatii prin care energia electrica este transmisa de la centralele electrice
la consumatori constituie reteaua electrica.
Aceasta cuprinde Linii Electrice Aeriene – LEA, Linii Electrice in Cabluri LEC ( se mai
numesc si Linii Electrice Subterane – LES ), Statii electrice, Posturi de Transformare – PT, Puncte
de Alimentare - PA , bransamente, Firide de Distributie ,Tablouri de Distributie – TD.
Clasificarea retelelor electrice ;
Criterii de clasificare :
- tensiune
- functie
- structura topologica
- sistem
Dupa tensiune :
- joasa tensiune = 400/230 V ( pana la 1000 V )
- medie tensiune = 6kV, 10kV, 20kV
- inalta tensiune = 110kV, 220 kV, 400kV, 750kV
Dupa functie:
- retele de transport – prin care se transporta la distante mari puteri importante
se realizeaza la 220 kV, 400kV, 750 kV
- retele de distributie - prin care se transmite energia electrica in zonele de consum si se
distribuie la consumatori. Reteaua include linii electrice de joasa
tensiune,medie tensiune, linii de 110 kV,instalatii electrice si
echipamente de masurare.
- retele de utilizare – reprezinta instalatia consumatorului in aval de punctul de masurare a
energiei ( Punct de decont ).
Dupa topologie :
- retele radiale - consumatorul primeste energie dintr-o singura sursa, siguranta in functionare
este redusa , dar sunt ieftine si usor de exploatat.
- retele buclate – fiecare consumator primeste energie din doua parti, cu avantajul unei
sigurante crescute, dar si costurile sunt mai ridicate
- retele complex buclate - se poate primi energie din mai mult de doua surse.
Dupa sistem :
- retele de curent continuu
- retele de curent alternativ mono sau trifazat

3.1 RETELE ELECTRICE AERIENE

Sunt instalatiile la care conductorele care asigura circulatia energiei electrice ( cele active si cele
destinate sa protejeze linia impotriva descarcarilor atmosferice conductore de garda ) sunt montate in
aer liber.
Principalele notiuni si terminologii folosite la liniile electrice aeriene se pot sistematiza astfel :
Aliniament
Porţiune de linie electrică aeriană compusă dintr-una sau mai multe deschideri, în care linia
îşi menţine direcţia
Apropiere a LEA de un obiect oarecare
 Acea situaţie de vecinătate în care LEA nu încrucişează obiectul respectiv.
Armături
Dispozitive cu ajutorul cărora se asamblează şi se montează conductoare, izolatoare şi alte
accesorii ale liniilor electrice aeriene.
Armături de protecţie
Dispozitive cu rol de protejare a conductoarelor şi a suprafeţelor izolatoarelor contra atingerii
directe cu arcul electric ce poate apare datorită unor supratensiuni, de reducere a
perturbaţiilor electromagnetice şi de uniformizare a câmpului electric în lungul lanţului de
izolatoare.
Circuit al unei LEA
Ansamblu de conductoare active care constituie o cale independentă de vehiculare a energiei
electrice şi poate fi trifazat, bifazat sau monofazat.
Cleme
Dispozitive care se află în contact direct cu calea de curent şi permit executarea
legăturilor electrice.
Conductoare ale LEA
Funii metalice întinse liber între punctele de prindere la stâlpi sau
alte construcţii speciale, aparţinând LEA, indiferent dacă sunt sau nu sub tensiune.
Conductoare active
Conductoare care servesc drept căi de curent pentru transportul sau distribuţia energiei
electrice, putând fi unice pe fază sau ansambluri de două sau mai multe pe fază, caz în care se
numesc fasciculare.
Conductoarele active pot fi neizolate, izolate sau izolate şi torsadate.
Conductoare de protecţie
Conductoare destinate a proteja LEA împotriva loviturilor directe de trăsnet.
Conductoare de protecţie cu fibră optică înglobată – denumite şi OPGW
Conductoare destinate a proteja LEA împotriva loviturilor directe de trăsnet şi de a asigura
transferul de comunicaţii prin fibrele optice înglobate.
Culoar de trecere (de funcţionare) a liniei electrice
Suprafaţă terestră situată de-a lungul liniei electrice aeriene şi spaţiul aerian de deasupra sa,
în care se impun instalaţiile etc.;
culoarul de trecere include zona de protecţie şi zona de siguranţă.
Culoar de exploatare a LEA
Fâşie de teren neamenajată, situată în lungul traseului liniei, între drumurile de acces
permanente existente în zonă, permiţând accesul pedestru al personalului de exploatare.
Culoar de lucru a LEA
Fâşie de teren care poate fi ocupată temporar, situată de regulă de-a lungul axului liniei,
cuprinsă între platformele de montaj, necesară montării conductoarelor, accesului utilajelor şi
transportului materialelor de montaj.
Denivelare, hi
Distanţă măsurată pe verticală între punctele de prindere ale conductorului la doi stâlpi
consecutivi (figura 1).
Deschidere, ai
Distanţă măsurată pe orizontală între axele a doi stâlpi consecutivi
Deschidere nominală, an
Deschidere convenţională, la care punctele de prindere ale conductoarelor se găsesc în acelaşi
plan orizontal, terenul este plan, iar la săgeata maximă, gabaritul la sol al liniei este cel minim
admisibil, rezultată ca o valoare optimă din calculele tehnico-economice.
Deschiderii nominale îi corespunde înălţimea normală (nominală) a stâlpilor
Drum de acces
Fâşie de teren cu lăţimea de 2,75 m care se ocupă temporar pentru accesul mijloacelor de
transport la culoarul de lucru a LEA.
Echipament al LEA
Ansamblu de conductoare, izolatoare, cleme şi armături, montat pe stâlpii LEA.
Fundaţii ale stâlpilor
Elemente de construcţie cu ajutorul cărora se fixează în sol stâlpii, inclusiv ancorele
 acestora.
Instalaţii de legare la pământ ale LEA
Instalaţii care stabilesc în mod voit legătura cu pământul a elementelor bune conductoare de
curent electric, care nu fac parte din căile de curent, dar care pot ajunge accidental sub
tensiune.
Izolatoare
Elemente componente ale LEA cu ajutorul cărora se realizează izolarea părţilor aflate sub
tensiune între ele şi faţă de părţile legate la pământ.
Încrucişare a LEA cu un obiect oarecare
Acea situaţie în care, în proiecţie orizontală, cel puţin unul din conductoarele LEA, în poziţie
normală sau deviată şi obiectul respectiv se intersectează.
Legătură dublă
Legătură a conductorului de fază la stâlpii de susţinere sau întindere ai unei linii electrice
aeriene cu izolatoare suport, executată cu ajutorul a două izolatoare, pe unul dintre izolatoare
executându-se legătura principală a conductorului care preia efortul din conductor în regimul
normal de funcţionare a liniei, iar pe celălalt izolator efectuându-se legătura care este
pregătită să intervină în cazul deteriorării legăturii principale.
Legătură de siguranţă
Legătură auxiliară a conductorului de fază la un stâlp de susţinere cu izolatoare suport,
executată cu ajutorul unei bucăţi de conductor dispusă la nivelul gâtului izolatorului, pe
partea dinspre stâlp şi fixat mecanic de conductor, de o parte şi de alta a izolatorului de
susţinere, pentru împiedicarea căderii conductorului pe sol în cazul ruperii legăturii de
susţinere.
Linie aeriană de energie electrică - denumită şi linie electrică aeriană (LEA)
Instalaţie montată în aer liber care serveşte la transportul şi distribuţia energiei electrice fiind
alcătuită din conductoare, izolatoare, cleme, armături, stâlpi, fundaţii şi instalaţii de legare la
pământ.
Din punct de vedere constructiv, LEA pot fi: simplu circuit, dublu circuit sau multiplu
circuit.
Lungime a liniei de fugă
Lungime minimă măsurată pe suprafaţa izolaţiei externe între părţile metalice cu potenţial
electric diferit.
Când izolaţia este compusă din mai multe elemente separate prin părţi metalice, drept
lungime a liniei de fugă a izolaţiei se consideră suma lungimilor liniilor de fugă ale diferitelor
elemente, exclusiv părţilor bune conducătoare de electricitate.
Panou de întindere
Porţiune de linie compusă dintr-una sau mai multe deschideri, cuprinsă între doi stâlpi de
întindere consecutivi (figura 1).
Părţi de construcţie ale LEA
Elemente care susţin deasupra solului echipamentele LEA şi cuprind: stâlpi, fundaţii şi alte
construcţii speciale.
Platformă de lucru a LEA
Suprafaţă de teren în jurul stâlpilor necesară pentru execuţia de lucrări noi, de modernizare,
de retehnologizare sau de mentenanţă a LEA.
Porţiuni speciale de traseu
Acele porţiuni din traseul liniei, în care apare coexistenţa LEA
cu elementele naturale, obiectele, obiectivele, instalaţiile, construcţiile etc., situate în
imediata apropiere a liniei sau cu care linia se încrucişează.
Faţă de acestea, linia trebuie realizată, astfel încât să se asigure,
pe de o parte, buna funcţionare a liniei, iar pe de altă parte, condiţiile necesare existenţei şi
funcţionării în bune condiţii a elementelor afectate de prezenţa liniei.
Priză naturală de pământ a LEA
Priză de pământ constituită din elemente conductoare în contact permanent cu solul, ale unor
construcţii sau instalaţii destinate diferitelor scopuri, dar care pot fi folosite în acelaşi timp
pentru trecerea curentului de defect, dacă elementele conductoare sunt legate electric direct
între şi la părţile metalice ale LEA.
Priză artificială de pământ
Priză de pământ ale cărei elemente componente sunt constituite special pentru trecerea
curentului de defect.
Regim normal de funcţionare al unei LEA
Regim în care linia în ansamblu şi elementele sale componente se găsesc în stare de
funcţionare, fără a fi afectate prin ruperi, deformări etc.
Regim de avarie al unei LEA
Regim în care apar deformări ale elementelor componente, ruperi sau topiri ale
conductoarelor, ruperi de izolatoare, cleme şi armături, ruperea sau pierderea stabilităţii
stâlpilor sau a fundaţiilor etc., urmate în general de întreruperea funcţionării liniei.
Regimul de avarie al unei LEA, considerat ca ipoteză de calcul, este regimul în care
izolatoarele şi lanţurile de izolatoare, stâlpii şi fundaţiile LEA sunt solicitate în mod diferit
faţă de regimul normal de funcţionare în urma ruperii conductoarelor sau izolatoarelor.
Reţea electrică
Ansamblu de linii, inclusiv elemente de susţinere şi de protecţie a acestora, staţiile electrice şi
alte echipamente electroenergetice conectate între ele.
Săgeată a unui conductor într-un anumit punct
Distanţă măsurată pe verticală între punctul respectiv de pe curba conductorului şi dreapta
care uneşte cele două puncte de suspensie ale conductorului.
Când suspensia se realizează prin intermediul unor lanţuri de întindere, punctele de suspensie
se consideră la prinderea lanţurilor de elementele stâlpilor. În funcţie de condiţiile climato-
meteorologice existente la un moment dat, săgeata conductorului într-un anumit punct poate
avea diferite valori (de exemplu: maximă, minimă, medie). Cea mai mare săgeată a
conductorului poate fi considerată practic la mijlocul deschiderii
Secţiune reală a unui conductor funie, Sc
Sumă a secţiunilor firelor componente ale conductorului.
Secţiune nominală a unui conductor funie
Valoare rotunjită a secţiunii sale reale, valoare care serveşte la denumirea conductorului; în cazul
conductoarelor alcătuite din
două metale, se exprimă prin valorile rotunjite ale secţiunilor ambelor metale.
Stâlpii LEA
Construcţii din metal, beton armat, lemn sau alte materiale care susţin echipamentul LEA
deasupra solului.
Suprafaţă a fundaţiei stâlpului LEA
Suprafaţă de teren determinată de figura geometrică rezultată din perimetrarea fundaţiei
stâlpului deasupra solului, inclusiv a ancorelor.
Supratensiune de trăsnet
Supratensiune fază-pământ sau între faze care apare într-un punct dat al reţelei datorită unei
descărcări atmosferice sau unei alte cauze şi a cărei formă poate fi asimilată, în ceea ce
priveşte coordonarea izolaţiei, cu cea a impulsurilor normalizate, utilizate pentru încercarea
cu impuls de tensiune de trăsnet.
Tensiune nominală a unei linii, Un
Valoare efectivă a tensiunii între faze, prin care este definită linia şi la care se referă unele
caracteristici de funcţionare ale acesteia.
Traversare şi subtraversare
Acele încrucişări în care LEA trece pe deasupra, respectiv pe sub obiectul încrucişat.
Zonă de protecţie
Zonă adiacentă capacităţii energetice, extinsă în spaţiu, în care se introduc interdicţii privind
accesul persoanelor şi regimul construcţiilor.
Zonă de siguranţă
Zonă adiacentă capacităţilor energetice, extinsă în spaţiu, în care se instituie restricţii şi
interdicţii în scopul asigurării funcţionării normale şi pentru evitarea punerii în pericol a
persoanelor, bunurilor şi mediului; zona de siguranţă cuprinde şi zona de protecţie.
Zone cu circulaţie frecventă
Zone din:
 interiorul perimetrului construibil al localităţilor;
  curţile locuinţelor din afara perimetrului construibil al localităţilor;
 unităţile industriale, agricole, de transporturi, militare etc., situate în afara localităţilor,
inclusiv o porţiune de 15 m de la gardul unităţii, mai puţin obiectivele energetice (staţii,
centrale);
 în afara localităţilor unde pot apărea frecvent aglomerări de persoane, cum sunt: locurile
amenajate pentru agrement şi turism, popasuri, campinguri, staţii ale unităţilor de
transport în comun etc.
Nu se consideră zone cu circulaţie frecventă incintele îngrădite unde are acces numai
personalul de serviciu special instruit, precum şi zonele din apropierea drumurilor şi şoselelor
din afara localităţilor.

Legendă:

a) an este deschiderea nominală;

b) fn – săgeata conductorului
corespunzătoare deschiderii nominale;
c) hc - înălţimea de prindere a
conductorului;
d) hg - gabaritul minim la sol;

Figura 1. Explicitarea grafică a noţiunilor

aliniament, panou, deschideri, denivelar

3.1.1 LINII ELECTRICE AERIENE DE MEDIE TENSIUNE

Se compun din :
- conductoare
- izolatoare,cleme, armaturi
- stalpi

CONDUCTOARE

Conductoarele liniilor electrice aeriene sunt de doua feluri: conductoare active , care
asigura circulatia energiei electrice si conductoare de protectie (fire de garda ) care au un rol
de a proteja linia impotriva descarcarilor atmosferice.
Conductoarele liniilor electrice aeriene sunt supuse actiunii fenomenelor meteorologice
( vant,ploaie ,chiciura, variatii de temperatura ) , precum si agentilor chimici din atmosfera
(oxigen, azot, gaze sulfurice, vapori de apa sarata ) care au efect corozive asupra lor .
Pentru a se putea obtine o circulatie economica si sigura a energiei electrice ,
conductoarele trebuie sa aiba urmatoarele calitati:
- sa permita trecerea curentului electric cu pierderi cat mai mici ( sa aiba o rezistenta electrica
mica si conductivitate electrica buna )
- sa aiba o rezistenta de rupere la tractiune cat mai mare si sa se comporte bine la oscilatii ,
vibretii , sa poata suporta solicitarile mecanice , fara sa se deterioreze sau sa se rupa.
- sa fie cat mai putin sensibile la actiunea agentilor chimici din atmosfera .
- sa fie ieftine respectiv sa duca la un pret de cost cat mai redus al liniilor in conditiile in
conditiile date cu privire la puterile de transport .
Din punct de vedere al materialelor şi al alcătuirii constructive, la construirea LEA se
utilizează conductoare funie din aluminiu, aliaje de aluminiu, oţel, conductoare funie din
aluminiu-oţel şi aliaje de aluminiu-oţel, precum şi conductoare speciale cu fibre optice
înglobate (în diferite variante constructive).
La liniile de medie tensiune se pot utiliza si conductoare izolate.
 Condiţiile tehnice generale, dimensiunile şi caracteristicile fizico-mecanice ale conductoarelor
LEA trebuie să corespundă standardelor sau normelor interne ale producătorilor.
Din considerente mecanice, conductoarele vor avea următoarele secţiuni active minime:
 25 mm2 pentru conductoare funie de aluminiu-oţel, aliaje de aluminiu-oţel şi aliaje de
aluminiu;
 16 mm2 pentru conductoare funie de oţel.
Pentru conductoarele de protecţie din oţel se utilizează sârme din oţel de înaltă rezistenţă.
Sârmele din oţel, utilizate la realizarea conductoarelor funie de oţel şi a părţii (inimii) de oţel
a conductoarelor de aluminiu-oţel şi aliaje de aluminiu-oţel, vor fi protejate împotriva
coroziunii cu un strat gros de zinc
Calculul mecanic al conductoarelor se efectuează după metoda la stări limită
Se vor verifica următoarele stări:
a) starea de solicitare maximă,
b) starea de temperatură minimă,
c) starea de solicitare de fiecare zi,
Calculul mecanic al conductoarelor izolate şi a celor cu fibră optică inclusă se face în acelaşi
mod ca la conductoarele normale.
Pentru conductoarele cu fibră optică înglobată, producătorii trebuie să aducă dovezi bazate pe
teste că, în oricare din stările a), b) sau c) definite mai sus, la limită, caracteristicile mecanice şi
optice ale fibrei rămân neschimbate.
La conductoarele active si de protectie se vor respecta urmatoarele:
- In deschideri in care sunt necesare masuri de siguranta marita , este interzisa innadirea sau
reparatia conductorului prin matisare.
- In alte deschideri ale LEA ,altele decat cele de mai sus se admite innadirea conductoarelor , dar
cel mult o innadire pentru un conductor si o deschidere.
- Innadirile nu vor fi mai aproape de de 2m la LEA de medie tensiune si 3 m la LEA 110 kV
fata de punctul de suspensie ( fata de clema de sustinere ,de intindere)
- Remediile , reparatiile la conductoare sunt admise in cazurile in care sunt rupte cel mult 15 %
din numarul de fire al stratului exterior al funiei , in cazuri mai grave la depasirea procentului
de 15 % din nr. de fire se va elimina portiunea defecta si se va executa innadirea
conductorului.
- Se va efectua verificarea periodica a starii conductoarelor cand acestea au depasit o durata de
exploatare de 15 ani.
- Daca la controlul periodic se constata fire exterioare corodate puncte de rugina in adincime ,
intre fire ,sau reduceri de sectiune a firelor , se vor preleva monstre de conductor care urmeaza
a fi incercate in laborator . In exploatare innadirea conductoarelor se executa cand este necesara
inlocuirea unei portiuni de conductor deteriorat , cu alt conductor nou , utilizand in acest scop
clemele de innadire cu crestaturi sau clemele de innadire prin presare.

IZOLATOARE, CLEME, ARMĂTURI

Izolatia reprezinta un element foarte important fiind in relatia directa cu tensiunea .
Izolatoarele servesc la fixarea pe stalpi a conductoarelor LEA precum si la izolarea acestora fata de
pamant si fata de partile mai apropiate ale stalpilor.
Orice defectiune de izolatie reprezinta scoaterea din functiune a instalatiei si din acest motiv ,
alegerea izolatiei LEA este o problema careia i se acorda cea mai mare atentie.
Izolatia LEA se asigura prin:
- izolatoarele inerconectate intre conductoarele sub tensiune si console, respectiv stalpii legat la
pamant;
- distanta dintre fiecare din conductoarele sub tensiune si pamant;
- distanta dintre conductoarele sub tensiune .
Izolatoarele fiind asezate in atmosfera si suportand greutatea conductoarelor si eforturile din acestea ,
trebiue sa prezinte si anumite insusiri mecanice , fizice si electrice . Materialul izolator trebuie sa fie
un bun dielectric , nehigroscopic , sa nu fie influentat de agenti atmosferici si chimici si sa suporte
eforturi mecanice si diferente mari de temperatura .
Izolatoarele trebuie sa aiba o rezistenta mare la tractiune si compresiune , caracterizata prin
sarcina de rupere.
 Din punct de vedere electric izolatoarele nu trebuie sa permita descarcarea prin aer pe
suprafata lor (conturnarea) sau prin corpul lor ( strapungerea).
Izolatia LEA este realizata cu izolatoare suport sau suspendate , ale caror lanturi sunt montate in
geometrie fixa sau geometrie variabila.
Marimile ce caracterizeaza izolatoarele sunt:
1. tensiunea de tinere este valoarea tensiunii de incercare timp de un minut , la frecventa
industriala , in stare uscata , fara a se produce conturnari sau strapungeri;
2. tensiunea de conturnare a unui izolator este aceea tensiune , mai mare dacat tensiunea
sa nominala , la care pe suprafata izolatorului, sau prin aerul inconjurator ,se produc
descarcari electrice intre conductor si suport sau consola de sustinere;
3. tensiunea de strapungere a unui izolator este aceea tensiune , mai mare decat tensiunea
de conturnare , la care descarcarea electrica dintre conductor si suportul metalic al
izolatorului se produce direct prin masa acestuia.
Strapungerea izolatorului este urmata de deteriorarea lui , spre deosebire de conturnarea
izolatorului, care in majoritatea cazurilor nu deterioreaza izolatorul.Atat tensiunea de
conturnare cat si de strapungere sunt mai mici pe timp umed.

Armăturile de protecţie sunt utilizate pentru uniformizarea câmpului electric, reducerea

zgomotului acustic şi protejarea izolatoarelor la arcul electric.

Cleme şi armături

Clemele şi armăturile, exclusiv clemele de întindere şi înnădire, se dimensionează din punct de

vedere mecanic, pentru grupările fundamentală şi specială de încărcări, astfel încât în ipoteza
de încărcare maximă, forţele de calcul să fie mai mici sau cel mult egale cu sarcinile de calcul
ale pieselor respective.

Sarcinile de calcul ale clemelor şi armăturilor se determină prin adoptarea unui procent de 50%
din sarcina de rupere mecanică minimă.

Clemele de întindere şi înnădire mecanică a conductoarelor trebuie să aibă o sarcină de

alunecare egală cu minimum 95% din valoarea sarcinii de rupere minime a conductorului.

MONTAREA CONDUCTOARELOR PE STÂLPI, DISTANŢE, GABARITE

Montarea conductoarelor pe stâlpi se va realiza, astfel încât să se respecte distanţele

minime admisibile între părţile aflate sub tensiune, între acestea şi părţile legate la pământ,
precum şi valorile unghiului de protecţie.

TIPURI DE STÂLPI,

La liniile aeriene de energie electrică se disting, din punct de vedere funcţional, următoarele
tipuri de stâlpi:

1) Stâlpi de susţinere, utilizaţi în mod curent pe linii pentru susţinerea conductoarelor,

echipaţi cu izolatoare de susţinere, sunt de tip normal sau de tip întărit.

La stâlpii de tip normal se utilizează cleme cu eliberarea conductorului, respectiv cleme sau
legături cu tracţiune limitată.
La stâlpii de tip întărit se utilizează cleme sau legături cu reţinerea conductorului.

2) Stâlpi de întindere, utilizaţi pentru fixarea conductoarelor prin întindere, ca punct de

sprijin,
în lungul liniei, în locuri alese din condiţiile de funcţionare sau montaj.

3) Stâlpi terminali, utilizaţi pentru fixarea conductoarelor, prin întindere, la capetele liniei.
 Stâlpii de susţinere, de întindere şi terminali pot fi montaţi în aliniament sau colţ.
Stâlpii de la punctele a), b) şi c) pot fi utilizaţi pentru montarea unui singur circuit sau
a mai multor circuite.
În cazul echipării stâlpilor cu mai multe circuite, acestea pot să fie de aceeaşi tensiune nominală
sau de tensiuni nominale diferite.
În cazul liniilor cu tensiuni nominale diferite pe acelaşi stâlp este necesară verificarea
compatibilităţii din punct de vedere electric şi mecanic.

Regim normal de funcţionare

Pentru dimensionarea stâlpilor în regim normal de funcţionare, se consideră următoarele

ipoteze de calcul:
 Vânt maxim perpendicular pe linie (N.1);
 Vânt perpendicular pe linie, simultan cu depunere de chiciură (N.2);
 Vânt maxim în lungul liniei (N.3);
 Vânt în lungul liniei, simultan cu depunere de chiciură (N.4);
 Vânt maxim perpendicular pe linie în montaj terminal (N.9);
 Vânt perpendicular pe linie simultan cu depunere de chiciură în montaj terminal (N.10);
 Vânt maxim în lungul liniei în montaj terminal (N.11);
 Vânt în lungul liniei, simultan cu depunere de chiciură în montaj terminal (N.12).

STÂLPI METALICI
Stâlpii metalici sunt construcţii ancorate sau neancorate cu zăbrele (din corniere sau ţeavă) sau
tubulare (cu secţiune circulară sau poligonală). Îmbinarea elementelor se face de preferinţă prin
buloane pentru a asigura protecţia anticorozivă prin zincare la cald. Se pot folosi şi construcţii
sudate care vor fi protejate anticoroziv prin vopsire.
Grosimea minim admisă pentru materialele stâlpilor este de 3,5 mm.

Deplasările la vârf limită admise ale stâlpilor tubulari (cu secţiune circulară sau poligonală)
prin aplicarea încărcărilor normate sunt:
 4% din lungimea stâlpului, în cazul stâlpilor de susţinere şi susţinere în colţ,
 2,5% din lungimea stâlpului, în cazul stâlpilor de întindere, ancoraţi şi terminali.
La stâlpii metalici cu zăbrele, deplasările la vârf nu se normează.

STÂLPI DE BETON
La alegerea betonului ca material de construcţie a stâlpilor liniilor aeriene de energie electrică
se vor avea în vedere atât considerente tehnice şi economice cât şi impactul asupra factorilor de
mediu, inclusiv pe termen mediu şi lung.
La construcţia LEA se utilizează stâlpi din beton armat turnat, beton armat centrifugat şi
beton armat

STÂLPI DE LEMN
La liniile electrice aeriene de medie tensiune se pot utiliza stâlpi de lemn din:
 conifere (molid, brad, pin şi larice) sau
a) foioase tari (stejar, gorun, garniţă şi salcâm).

Lemnul utilizat la executarea stâlpilor pentru liniile electrice aeriene de medie tensiune, se va
impregna în instalaţii industriale de specialitate.
FUNDAŢII

Armăturile din fundaţiile de beton armat ale stâlpilor LEA vor fi conectate electric (sudate)
unele de altele, pentru utilizarea fundaţiilor şi ca prize naturale ale stâlpilor.

Stâlpii de lemn se plantează în pământ prin fundaţii burate.

MĂSURI DE SIGURANŢĂ ŞI DE PROTECŢIE

Prin măsuri de protecţie se înţeleg, toate măsurile care se iau la linia aeriană de energie
electrică pentru funcţionarea, atât în regim normal, cât şi în regim de avarie
La proiectarea şi construirea LEA componente ale reţelei electrice de transport, reţea de interes
naţional şi strategic, se vor prevedea cerinţe specifice pentru asigurarea securităţii şi protecţiei
fizice a LEA. Aceste cerinţe vor fi adaptate condiţiilor concrete de amplasare a LEA şi se vor
fundamenta, în cadrul proiectului de către proiectant, pe baza unei analize de risc.

Prin măsuri de siguranţă se înţeleg, toate măsurile care se iau atât la linia aeriană de
energie electrică, cât şi la elementele învecinate, pentru protejarea, pe de o parte, a liniei
împotriva factorilor perturbatori (acţiunea agenţilor chimici, căderi de copaci, alunecări de
teren, schimbări de cursuri de apă etc.), iar pe de altă parte protejarea instalaţiilor, construcţiilor
etc., situate în vecinătatea liniei, precum şi a oamenilor şi animalelor care pot veni în contact cu
părţile puse în mod accidental sub tensiune.

Prin nivel de izolaţie mărit se înţelege creşterea nivelului de izolaţie al liniei faţă de
nivelul normal de izolaţie. Creşterea nivelului de izolaţie se poate realiza, fie prin utilizarea de
izolatoare cu caracteristici electrice superioare, fie prin utilizarea de izolatoare cu aceleaşi
caracteristici electrice şi prin mărirea numărului acestora pe ramură,.

Liniile aeriene de energie electrică se protejează împotriva loviturilor de trăsnet şi

a supratensiunilor atmosferice.

Conductoarele de protecţie se leagă la pământ la fiecare stâlp.

Pentru protecţia liniei împotriva supratensiunilor atmosferice şi pentru protecţia

oamenilor împotriva tensiunilor de atingere şi de pas, care apar în cazul scurtcircuitelor cu
pământul, stâlpii LEA se leagă la pământ
Armăturile fundaţiilor de beton armat ale stâlpilor LEA şi ale părţii subterane a stâlpilor din
beton armat, în cazul fundaţiilor burate, se consideră ca prize naturale de pământ, cu condiţia ca
armăturile să fie conectate electric (sudate) unele de altele şi să fie legate electric la conductorul
de protecţie, (în cazul când LEA este prevăzută cu conductor de protecţie) sau la stâlpul metalic
sau armătura stâlpului de beton.
Stâlpii vor fi prevăzuţi cu prize artificiale de pământ, în cazul în care priza naturală de
pământ nu satisface condiţia de rezistenţă de dispersie impusă.
Toţi stâlpii LEA din zonele cu circulaţie frecventă, precum şi stâlpii cu aparataj din
zonele cu circulaţie redusă vor fi prevăzuţi cu prize artificiale de pământ pentru dirijarea
distribuţiei potenţialelor.
Prin priză de pământ pentru dirijarea distribuţiei potenţialelor se înţelege priza artificială
de pământ suplimentară, destinată micşorării valorilor tensiunilor de atingere, U a, şi de pas,
 Upas, având cel puţin un electrod orizontal sub formă de contur închis în jurul stâlpului. Această
priză contribuie şi la micşorarea rezistenţei de dispersie a prizei de pământ rezultante (priza
naturală + priza artificială).

Tensiunile de atingere şi de pas se consideră în condiţiile curenţilor maximi de

scurtcircuit cu pământul.

La execuţia liniilor, verificarea valorilor rezistenţelor de dispersie ale prizelor de

pământ, naturale şi artificiale se face prin măsurători.
Elementele componente ale LEA trebuie verificate la efectele termice ale curenţilor de
scurtcircuit.
Elementele LEA care se verifică la stabilitate termică în condiţii de scurtcircuit sunt:
 conductoarele active,
 conductoarele de protecţie,
 lanţurile de izolatoare şi armăturile lor,
 legăturile de la stâlpi la conductoarele de protecţie,
 instalaţiile de legare la pământ ale stâlpilor (atât legătura la priză, cât şi priza propriu-zisă),
 elementele metalice ale stâlpilor de beton care constituie calea de trecere a curenţilor de
scurtcircuit.

Conductoarele active şi de protecţie ale LEA trebuie protejate împotriva vibraţiilor prin
montarea de dispozitive antivibratoare, în următoarele cazuri:

 în cazul trecerii LEA prin zone plane deschise, cu deschideri peste 120 m,
 în cazul traversării râurilor mari, cu lungimea peste 100 km, indiferent de tracţiunea în
conductoare;
 în cazul folosirii conductoarelor de protecţie cu fibră optică înglobată (tip OPGW);
 în cazul în care experienţa de exploatare impune acest lucru.
Elementele metalice ale LEA trebuie protejate împotriva acţiunii agenţilor corozivi, astfel:

 sârmele de oţel din componenţa conductoarelor active, a conductoarelor de protecţie şi a

ancorelor, prin zincare la cald stâlpii, consolele, vârfarele şi orice subansamblu metalic (se
realizează numai din oţeluri care nu sunt autoprotectoare) şi prin zincare la cald sau zincare
la cald şi vopsire (funcţie de agresivitatea zonei în care aceştia funcţionează. În cazul
stâlpilor aflaţi în exploatare, indiferent de natura oţelurilor din care au fost construiţi şi de
sistemul iniţial de protecţie anticorozivă, refacerea protecţiei anticorozive se face prin
vopsire sau zincare la rece.
 clemele şi armăturile din fontă sau oţel din componenţa lanţurilor de izolatoare şi legăturile
conductoarelor de protecţie, prin zincare la cald.

LEA cu tensiuni peste 1 kV trebuie să fie prevăzuţi cu plăcuţe indicatoare de identificare şi

indicatoare de securitate (cu excepţia stâlpilor de beton ai LEA de medie tensiune care pot fi
inscripţionaţi cu vopsea).

Pe plăcuţele indicatoare de identificare se precizează şi lăţimea culoarului de trecere.

Plăcuţele indicatoare de identificare se montează câte o bucată pe fiecare stâlp, pe acea faţă
a stâlpului care este perpendiculară pe aliniament, orientată spre creşterea numărului de
ordine
al stâlpilor.
Măsuri de protecţie mărită a LEA.

Elementul la care Echiparea LEA

Nr.
se referă măsura de Cu izolatoare suport Cu lanţuri de izolatoare
crt.
protecţie mărită Măsuri de protecţie mărită
 Stâlpi de susţinere cu cleme cu
1 Stâlpi Stâlpi de întindere
reţinerea conductorului
- Secţiunea conductorului de minim 35 mm2 pentru funie Al-Ol, Aliaj de
aluminiu-oţel şi Aliaj de aluminiu şi de 50 mm2 pentru funie de Ol.
2 Conductoare - Se interzice înnădirea conductoarelor în deschidere, cu excepţia liniilor
existente în situaţia în care deschiderea este delimitată de doi stâlpi de
susţinere.
- Cleme de susţinere cu reţinerea
conductorului;
Legături de susţinere cu reţinerea
- Armături de protecţie împotriva
3 Cleme şi armături conductorului (legături de
arcului, la lanţurile de izolatoare ale
siguranţă)
LEA cu tensiunea nominală Un  110
kV.
Deschiderile reale la încărcări din vânt şi la încărcări verticale
4 Deschideri
nu vor depăşi 90% din cele de dimensionare ale stâlpilor.
- Lanţurile multiple (susţinere şi întindere) se verifică în regim de
avarie, la ruperea unei ramuri;
- Lanţurile simple cu izolatoare capă şi tijă se verifică la capacitatea
reziduală în urma spargerii unei pălării izolante (coeficient parţial de
5 Lanţuri de izolatoare
siguranţă egal cu 1);
- Izolaţia suport din materiale compozite şi izolaţia compozită din
lanţurile de izolatoare simple trebuie încercate bucată cu bucată la 75%
din sarcina de rupere garantată la procurare.

CULOARE DE TRECERE (DE FUNCŢIONARE), ZONE DE PROTECŢIE ŞI

ZONE DE SIGURANŢĂ PENTRU LINII ELECTRICE AERIENE
Pentru o linie electrică aeriană culoarul de trecere (de funcţionare), zona de protecţie şi
zona de siguranţă coincid.

Distanţa minimă de siguranţă, ds, este de:

 3 m, în cazul LEA cu tensiunea nominală ≤ 110 kV;

Lăţimile normate ale culoarelor de trecere pentru LEA simplu/dublu circuit sunt
următoarele:
24 m, pentru LEA cu tensiuni < 110 kV;.
37 m, pentru LEA cu tensiuni de 110 kV;
În cazul liniilor electrice aeriene construite prin terenuri silvice, lăţimile culoarelor de
trecere pentru LEA simplu/dublu circuit sunt următoarele:
a) 32 m, pentru LEA cu tensiunea de 110 kV;

În cazul liniilor electrice aeriene construite prin terenuri silvice, distanţa pe verticală dintre
conductorul cel mai apropiat de arbori şi vârful arborilor (inclusiv o creştere previzibilă pe
o perioadă de 5 ani începând de la data punerii în funcţiune a liniei) nu trebuie să fie mai mică
decât:

b) 1 m, pentru LEA cu tensiunea de 20 kV

c) 4 m, pentru LEA cu tensiunea de 110 kV;
Pentru construirea, retehnologizarea şi mentenanţa liniilor electrice aeriene este necesară
ocuparea definitivă pe durata existenţei liniei a suprafeţelor de teren pentru fundaţiile stâlpilor
şi ocuparea temporară pe perioada construirii, retehnologizării sau mentenanţei liniei a
suprafeţelor de teren aferente culoarului de lucru, platformelor de lucru şi eventual a drumurilor
de acces.
 CONDIŢII DE COEXISTENŢĂ A LEA CU ELEMENTE NATURALE, OBIECTE,
CONSTRUCŢII, INSTALAŢII ETC. DIN VECINĂTATE

Traversări şi apropieri faţă de căi ferate

Traversările cu LEA peste căi ferate, în zona staţiilor căilor ferate, a depourilor de locomotive
şi a atelierelor de material rulant, nu se admit decât în cazuri excepţionale şi numai cu acordul
organelor competente.

La traversările LEA peste căi ferate, în locurile marcate prin porţi de gabarit, se vor respecta
următoarele distanţe minime, măsurate între conductorul LEA, la săgeata sau deviaţia maximă
şi poarta de gabarit:

 1 kV  Un  20 kV  3,00 m;
 20 kV  Un  100 kV  3,00 m;

Traversări şi apropieri faţă de drumuri

a) Din punctul de vedere al destinaţiei:
a) drumuri publice - obiective de utilitate publică destinate transportului rutier în scopul
satisfacerii cerinţelor economiei naţionale, ale populaţiei şi de apărare a ţării;

b) drumuri de utilitate privată - servesc activităţilor economice (forestiere, petroliere, miniere,

agricole, energetice etc., de acces în incinte, din incinte, organizare de şantier).

a) Din punctul de vedere funcţional şi administrativ teritorial:

1) drumuri de interes naţional (aparţin proprietăţii publice şi asigură legătura capitalei cu
reşedinţele de judeţe, legăturile între acestea, precum şi cu ţările vecine) pot fi:
 autostrăzi;
 drumuri naţionale europene (E);
 drumuri naţionale principale;
 drumuri naţionale secundare.

2) drumuri de interes judeţean (aparţin proprietăţii publice a judeţului şi asigură legăturile între
reşedinţele de judeţ şi reşedinţele de comune, municipii, oraşe, porturi, aeroporturi, obiective legate de
apărare, turistice etc., precum şi între oraşe şi municipii);

3) drumuri de interes local (aparţin proprietăţii publice a unităţii administrative pe teritoriul căreia

se află) pot fi:

 drumuri comunale (leagă reşedinţa de comună şi satele componente, oraşele şi satele
componente);
 drumuri vicinale (deservesc proprietăţi, fiind situate la limita acestora);
 străzi (drumuri publice din interiorul localităţii, indiferent de denumire: stradă, bulevard, şosea,
alee etc.).
La traversările LEA peste drumuri, în locurile în care există porţi de gabarit, porţi purtând
indicatoare de circulaţie etc., se vor respecta următoarele distanţe minime, măsurate între conductorul
LEA, la săgeata sau deviaţia maximă şi structura porţii:
 1 kV  Un  20 kV  2,00 m;
 20 kV  Un  110 kV  3,00 m;
 Traversări şi apropieri faţă de drumuri situate în interiorul localităţilor.

Traversări 3) 5) Apropieri
Distanţa pe verticală (m)

Măsuri de siguranţă
Distanţa minimă

Distanţe minime,
între conductorul

şi protecţie
Categoria Condiţii de

D (m)
Măsuri de siguranţă şi inferior al LEA şi

Simbol
drumului calcul ale
protecţie partea carosabilă
distanţei pe
verticală Un  Un = Un =
110 220 400
kV kV kV
- Protecţie mărită Săgeată H 7,00 8,00 9,00
conform maximă 1
Drumuri de art. 115.
interes naţional - Lanţuri duble de
izolatoare 1) 6).

Stâlpii vor fi amplasaţi în afara zonei de siguranţă a drumului , Zs 5), măsurată de o parte şi de alta
6) 7)
:
respectiv legături duble
- autostrăzi; 7)
, Ruperea unui
- drumuri în cazul izolatoarelor
suport. conductor
naţionale: H
într-o 5,50 6,50 7,50
- europene - Unghi de traversare

Se vor respecta măsurile de siguranţă prevăzute pentru

2
minim, deschidere

zone cu circulaţie frecventă conform tabelului 30.

(E);  = 60o (67G). 2) vecină 4)
- principale; Panouri de întindere
- secundare. scurte (maximum 5
deschideri).
- Protecţie mărită Săgeată H 7,00 8,00 9,00
conform maximă 1
Drumuri publice

art. 115.
Drumuri de - Lanţuri duble de Ruperea unui
interes judeţean: izolatoare 1) 6), respectiv
legături duble 7) în cazul conductor
- drumuri H
izolatoarelor suport. într-o 5,50 6,50 7,50
judeţene - Unghi de traversare
2
deschidere
minim, vecină 4)
 = 30o (34G). 2)
- Protecţie mărită Săgeată H
conform 7,00 8,00 9,00
art. 115, exceptând maximă 1

prevederea referitoare la
Drumuri de tipul stâlpului în cazul
interes local: liniilor cu izolatoare
- drumuri suport. Ruperea unui
- Lanţuri duble de
comunale; izolatoare 1) 6), conductor
H Nu se impune.
- străzi: respectiv legături duble 7) într-o 2
- urbane; deschidere
- rurale. în cazul izolatoarelor vecină 4)
suport.
- Unghi de traversare
minim,
 = 15o (17G). 2)
Drumuri care - Protecţie mărită Săgeată H 7,00 8,00 9,00
servesc conform maximă 1
art. 115 referitoare la
activităţilor tipul stâlpului în cazul Ruperea unui H Nu se impune.
economice. liniilor cu izolatoare conductor 2

suport. într-o
- Lanţuri duble de
izolatoare 1) 6),
 respectiv legături duble 7)

Drumuri de
în cazul izolatoarelor

drumului,
suport.

a
- Unghi de traversare deschidere
minim, vecină 4)
 = 13o (15G). 2)

1) Exceptând cazurile în care sunt prevăzute lanţuri multiple, din considerente mecanice.
2) În cazuri excepţionale, se admit unghiuri mai mici, cu acordul organelor în administrarea cărora
se găseşte drumul.
3) Se interzice amplasarea stâlpilor în zona de siguranţă a drumului.
4) Nu se aplică liniilor cu izolatoare suport.
5) Se exceptează liniile electrice aeriene cu tensiunea până la 20 kV care constituie reţele de distribuţie
în localitate, a căror amplasare poate fi făcută în zona de siguranţă a drumului, cu acordul
organizaţiilor în administrarea cărora se găseşte drumul.
6) Exceptând lanţurile de izolatoare compozite fără piese din fontă turnată.
7) Exceptând izolatoarele suport compozite.

Elemente de gabarit ale drumurilor

 Linii cu tensiuni nominale peste şi sub 1000 V, pe stâlpi comuni.

Distanţa minimă pe verticală între

conductorul inferior al liniei peste
1000 V şi conductorul superior
Tensiunea
al liniei sub 1000 V,
nominală a liniei Măsuri de siguranţă şi protecţie
H1 (m) 2)
peste 1000 V
Deschidere Deschidere
mai mică sau mai mare de
egală cu 40 m 40 m
- Linia cu tensiune nominală mai mare se va
monta deasupra celei cu tensiune nominală
mai mică;
- Adoptarea de izolatoare (legături) duble,
sau de lanţuri duble de izolatoare1)3) de tip
1 kV  Un  20 kV

nestrăpungibil la LEA cu tensiunea peste

1000 V;
- Conductoarele liniei peste 1000 V se vor
1,50 2,00
întinde, pentru încărcări normate,
cu o tracţiune de maxim 40% din rezistenţa
de rupere a conductorului;
- Se va prevedea deconectarea automată la
puneri simple la pământ a liniei peste
1000 V;
- Armătura metalică a tuturor stâlpilor
se va lega la conductorul nul.
Un  20 kV Nu se admite montarea pe stâlpi comuni cu linii cu tensiunea nominală sub 1000 V

1) Exceptând cazurile în care sunt prevăzute lanţuri multiple, din considerente mecanice.
2) Această distanţă se va verifica în condiţiile:
 conductorul LEA peste 1000 V se află la t = -5°C cu chiciură, iar cel al LEA sub 1000 V
la t = -5oC fără chiciură;
 ambele conductoare se află la t = +40°C.
3) Exceptând lanţurile de izolatoare compozite fără piese turnate şi izolatoarele suport compozite.

Traversări şi apropieri faţă de clădiri

Clădirile se împart în:

1) Clădiri locuite, categorie în care sunt cuprinse:

 clădiri industriale;
 clădiri de locuit;
 clădirile anexe ale gospodăriilor situate în perimetrul circulat al curţilor.

2) Clădiri nelocuite, categorie în care sunt cuprinse clădirile izolate de importanţă secundară,
situate în afara perimetrului circulat al curţilor (garajuri, coteţe, hambare, magazii, gheţării etc.) şi care nu
sunt destinate adăpostirii permanente de oameni şi animale.
 Prin traversarea unei LEA peste o clădire se înţelege situaţia în care conductorul LEA,
în poziţie normală sau la deviaţia maximă, se găseşte deasupra perimetrului clădirii
Toate celelalte cazuri de vecinătate a unei LEA cu o clădire sunt considerate apropieri.

Se vor evita, pe cât posibil, traversările LEA cu tensiuni nominale peste 1000 V peste clădiri
locuite sau nelocuite.

Traversarea peste clădirile locuite se poate admite numai în cazuri obligate, cu acordul conducerii
tehnice a operatorului de reţea şi cu respectarea următoarelor măsuri suplimentare:
 tensiunea LEA trebuie să fie mai mare sau egală cu 110 kV;
 învelitoarea acoperişului clădirii trebuie să fie neinflamabilă; în cazul învelitorilor metalice este
necesară legarea lor la pământ.

Se va evita amplasarea stâlpilor LEA cu tensiuni de 110 kV şi mai mult în interiorul perimetrului
circulat al curţilor. În cazuri obligate aceste amplasări sunt admise cu acordul proprietarului, în condiţiile
legii.
Se interzic traversările LEA peste depozite deschise de substanţe inflamabile, precum şi peste
depozite închise de substanţe cu pericol de explozie şi incendiu.
Se interzice traversarea cu LEA peste aeroporturi.

Se interzic traversările LEA peste instalaţiile de telecomunicaţii prin înaltă frecvenţă (radio,
televiziune etc.).

Traversări şi apropieri faţă de terenurile de sport

Se interzic traversările LEA peste terenurile de sport omologate.

Traversări şi apropieri faţă de parcaje auto construite pe platforme în

aer liber

Traversările peste parcaje auto construite pe platforme în aer liber se evită.

MĂSURI PRIVIND PROTECŢIA MEDIULUI

Măsurile privind protecţia mediului au în vedere următoarele:

- impactul asupra aşezărilor umane;

- ocuparea terenului (fundaţii stâlpi, trasee);
- impactul asupra rezervaţiilor naturale şi culturale;
- afectarea vegetaţiei (prin defrişări, prin potenţiale incendii);

- afectarea peisajului (impactul vizual);

- câmpul electromagnetic;
- traversarea apelor;
- impactul asupra păsărilor (mai ales în zonele de migraţii);
- impactul asupra aparatelor de zbor la joasă altitudine;
- impactul chimic (vopsele, solventi, ulei etc.);
- depozitarea deşeurilor;
- emisii în atmosferă (mijloace auto / centrale termice la organizări de şantier, ozon şi oxizi de azot prin
efect corona);
- zgomotul (generat de linie la înaltă tensiune, generat la construcţie / montaj;
- monitorizarea impacturilor asupra mediului pe durata exploatării.
3.1.2 LINII ELECTRICE AERIENE DE JOASA TENSIUNE
Sunt valabile notiunile si terminologiile prezentate in cazul retelelor electrice aeriene,de asemenea
foarte multe din problemele prezentate in mod amanuntit la liniile electrice aeriene de medie tensiune se
regasesc si la joasa tensiune , de aceea in prezentul capitol se va insista mai mult asupra particularitatilor
specifice intalnite la tensiuni joase.
Datorita nivelului de tensiune mult mai redus (400 V ) in cazul LEA JT ( Linii Electrice Aeriene
de Joasa Tensiune ) izolatoarele intrebuintate au un gabarit mult mai redus, sunt construite dintr-un
material mai putin pretentios, mai ieftin , de obicei din portelan obisnuit , cu glazura alba , in gama de
tipuri, forme si dimensiuni specifice diferitelor feluri de linii. Aceste izolatoare nu mai sunt necesare in
cazul utilizarii conductoarelor torsadate ( conductoarele sunt deja izolate, nu necesita izolatoare
suplimentare).
Izolatoarele de joasa tensiune ,trebuie sa asigure posibilitatea de sustinere sau intindere a
conductoarelor de diferite sectiuni , si o anumita sarcina minima la rupere.
Conductoarele utilizate la LEA JT din considerente mecanice, vor avea sectiunile minime dupa
cum urmeaza ;
a). conductoare izolate torsadate :
- 35 mmp, conductore din aluminiu , pentru alimentarea consumatorilor ;
- 16 mmp, conductoare din aluminiu , pentru alimentarea iluminatului public ;
- 50 mmp, conductoare din otel – aluminiu sau aliaje de aluminiu, pentru nulul purtator;
b). conductoare neizolate :
- 35 mmp, conductoare din aluminiu, pentru alimentarea consumatorilor ( faze nul )
- 25 mmp, conductoare din otel - aluminiu sau aliaje de aluminiu, pentru alimentarea
consumatorilor ( faza, nul )
Conductoarele neizolate vor fi montate in dispozitie orizontala (coronament ) orizontal ; in
cazuri justificate se admite si dispozitia verticala ( coronament vertical).
Indiferent de tipul coronamentului (orizontal sau vertical ), conductoarele se vor amplasa dupa
cum urmeaza :
a). conductoarele de faza ale circuitului (circuitelor) de utilizari casnice se dispun in partea
dinspre case :
b). conductorul de nul se dispune in partea de jos a coronamentului , langa stalp.
c). conductorul ( conductoarele ) de iluminat public se dispune pe partea dinspre strada a
coronamentului.
Conductorul de nul se va monta , de regula , direct pe consola sau bratara ( fara izolator), prin
inermediul unei cleme . In cazul in care se vor folosi izolatoare , se va executa un inel de recunoastere
langa fiecare izolator de nul.
Distanta minima intre conductoarele neizolate in punctele de prindere, pe orizontala sau
verticala , indiferent de tipul coronamentului nu va fi mai mica decat 0,5 m.
Distanta minima dintre conductoare si stalp sau orice alt element legat la pamant trebuie sa fie de
5 cm.
Distanta minima pe verticala de la conductoare , in punctul de sageata maxima , si suprafata
solului trebuie sa aiba urmatoarele valori :
- 6 m , in zonele cu circulatie frecventa
- 5 m in zonele cu circulatie redusa ;
- 4 m in zonele greu accesibile pentru oameni ( de exemplu ; pante abrupte ,
mlastini)
Linii electrice aeriene de joasa tensiune cu mai multe circuite se pot realiza in variantele :
a). cu conductoare izolate torsadate ;
b). cu conductoare neizolate :
c). cu un circuit cu conductoare izolate torsadate si un circuit cu conductoare neizolate.
La lini electrice cu doua conductoare izolate torsadate , fasciculele se pot monta pe aceasi parte a
stalpului sau de o parte si de alta a lui. Distanta dintre fascicule nu se normeaza .
In cazul liniilor cu un circuit cu conductoare izolate torsadate si un circuit cu conductoare
neizolate , distanta minima intre cele doua circuite , pe orizontala sau pe verticala , va fi de 30 cm.
 La linii aeriene cu stalpi comuni pentru josa si medie tensiune se vor respecta urmatoarele :
- Circuitul de joasa tensiune se monteaza sub circuitul de medie tensiune .
Distanta pe stalp intre elementele liniei de medie si joasa tensiune va fi de
minimum 1,5 m.
- Distanta pe verticala intre conductorul inferior al liniei de medie tensiune , la
conditia de sageata maxima , si conductorul superior al liniei de joasa tensiune
va fi de minimum 1.5 m, daca deschiderea dintre stalpi este mai mica sau egala
cu 40 m, si de 2,0 m daca deschiderea este mai mare de 40 m.
La linii cu conductoare izolate torsadate montarea fasciculelor se face functie de conditiile
concrete din teren :
a). pe stalpi :
b). pe fatetele cladirilor ( fascicul pozat sau intins)
Montarea fasciculelor pe stalpi sau pe fatadele cladirilor se face cu cleme si armaturi special
destinate acestui scop.
Distanta minima pe verticala de la fasciculul torsadat montat pe stalpi , in punctul de sageata
maxima , la sol, trebuie sa fie de 4 m.
Montarea fasciculelor pe fatetele cladirilor se va realiza cu respectarea urmatoarelor conditii :
- peretii trebuie sa fie din material necombustibil si rezistenti din punct de vedere
mecanic ;
- in cazul fasciculului pozat distanta de la fascicul la sol va fi de minimum 3 m
- distanta de la fascicul la peretele cladirii sau alte elemente ale cladirii va fi de
circa 10 cm, in cazul fasciculului intins , si 3 cm in cazul fasciculului pozat ;
- se interzice montarea fasciculelor pe cladiri realizate din materiale
combustibile, precum si pe peretii incaperilor in care au loc procese termice
(de exemplu ; centrale termice, cosuri de fum )
- se va urmari sa nu se degradeze aspectul arhitectural ( estetica ) mcladirii.

Exemple de conductoare torsadate ;

- TYIR 50+3x70+1x16 ( conductorul de nul este de 50 mmp,cele trei faze au cate
70 mmp, si mai are un circuit de iluminat de 16 mmp, conductorul de nul fiind
comun cu nulul iluminatului).
- TYIR 50+3x50+2x16 ( conductorul de nul este de 50 mmp, cele trei faze au
cate 50 mmp,si mai exista un circuit de lumina la care si nulul si faza au cate 16
mmp.)
- TYIR 16+25 (conductor pentru bransamente monofazate cu nul de 25 mmp, si
faza de 16 mmp)
- ACBYY 10x10 sau 16x16 sau 25x25 cablu coaxial de aluminiu pentru
bransamente
- CCBYY 10x10 sau 16x16 sau 25x25 cablu coaxial de cupru pentru
bransamente
Conductoarele neizolate de aluminiu au sectiunile standardizate : 35, 50, 70, 120 mmp
Conductoarele de otel aluminiu au sectiunile standardizate de 35, 50, 70, 95, 120, 150 mmp

3.1.2.1. Regimuri de funcţionare ale instalaţiilor de distribuţie de joasă tensiune

A. Regimul normal de funcţionare al instalaţiilor de distribuţie de JT
Distribuţia în JT a energiei electrice se face prin linii reţele electrice - aeriene (LEA) sau subterane
(LES, LEC).

Regimul normal de funcţionare al unei linii electrice, este regimul în care linia în asamblu şi
elementele sale componente se găsesc în stare de funcţionare.
Pentru reţelele publice de distribuţie de JT, regimul normal de funcţionare se caracterizează prin
următoarele:
a) Schema de protecţie (schemă de legare la pământ)

Schema de protectie de tipul TN, unde:

- prima litera indica metoda de punere la pamant a punctului neutru (JT) al trafo MT/JT:
T (Tera) – legarea directa la pamant a sursei de alimentare

- a doua litera indica metoda de legare la pamant a maselor si partilor intermediare a instalatiilor
de joasa tensiune:
N (Neutru) – legare la pamant prin conductorul de protectie:
PEN ( conductor comun [C]cu functie de PE si N , in cazul schemei TN –C)
PE - ( conductor separat [S] cu functie exclusiva de PE in cazul schemei TN –S)

Schema TN defineste metodele de punere la pamant descrise mai sus, in practica

utilizandu-se schemele
• TN – C (Tera Neutru - Comun)
unde functiile de neutru (N) si protectie (PE) sunt combinate intr-un singur conductor PEN,
pentru intreaga retea de distributie, distributia energiei facandu-se deci prin retele cu patru
conductoare (trei faze si PEN)
• TN – S (Tera Neutru - Separat)
unde functiile de neutru (N) si de protectie (PE) sunt asigurate prin doua conductoare
distincte (separate)
distributia energiei facandu-se deci prin retele cu cinci conductoare (trei faze ,PE si N)
Pe ansamblul instalatiilor distribuitor – utilizator schema de protectie este de tip TN – C –S,
unde :

• in reteaua de distributie functiile de neutru si de protectie sunt combinate intr-un singur

conductor (PEN)
• la utilizator functia de protectie este asigurata printr-un conductor (PE) separat de
conductoarele active si separat fata de conductorul de nul N .
ATENTIE: obligatoriu succesiunea TN-C (amonte); TN-S (aval).

Caracteristicile schemei TN-C

- curenti mari de defect
- tensiuni de atingere mari
OBLIGATORIU deconectarea automata la defect de izolatie (intrerupator, fuzibil);
dispozitive de curent rezidual nu se folosesc (defectul de izolatie = scc faza pamant)
- conductorul neutru legat la pamant in cat mai multe locuri
- risc de incendiu important (la deteriorarea izolatiei pe JT)
- schema interzisa in zonele cu pericol de explozie, incendiu

Caracteristica schemei TN – S
- interzisa legarea conductorului de neutru la pamant
- protectia la foc nu este asigurata total (in caz de defect de izolatie)
(se recomanda dispozitiv de i rezid. cu i decl. de 500 mA)
Rezulta deci ca schema TN are un punct al alimentarii legat direct la pamant, iar masele si partile
intermediare ale instalatiei fiind legate in acest punct prin conductoare de protectie.
In acest caz, trebuie respectate următoarele condiţii:
 toate masele instalaţiei electrice care pot ajunge accidental sub tensiune trebuie legate prin
conductoare de protecţie (PE, PEN) la neutrul alimentării legat la pământ;
 conductorul principal de protecţie trebuie legat la pământ în apropierea fiecărui transformator,
la capetele şi ramificaţiile aeriene şi la distanţe de cel mult 1000 m pe traseu;
 legarea la pământ trebuie să se facă la prize individuale de pământ (având rezistenţa de cel
mult 10 Ω; în cazul solurilor cu rezistivitate mare, peste 200 Ωm, se admite ca rezistenţa prizei
să fie de cel mult 20 Ω); prizele sunt distribuite pe ansamblul instalaţiei, iar rezistenţa
rezultantă a prizelor, interconectate prin conductorul PEN al reţelei, trebuie să fie cât mai mică
posibil, dar nu mai mare de 4 Ω.
 In reţelele de JT, protecţia împotriva atingerilor indirecte se realizează prin măsuri care urmăresc
întreruperea automată a alimentării; dispozitivele de protecţie destinate acestui scop trebuie să întrerupă
automat circuitul ca urmare a unui defect între o parte activă şi o masă a circuitului sau echipamentului,
astfel încât să nu se poată menţine o tensiune de atingere mai mare de 50 V c.a. sau 120 V c.c. un timp
suficient pentru crearea unui risc fiziopatologic periculos asupra unei persoane. In condiţii speciale se
impun valori de 25 V c.a. şi 50 V c.c.
Protecţia împotriva atingerilor indirecte prin întreruperea automată a alimentării se realizează cu:
 dispozitive automate de protecţie împotriva supracurenţilor;
 dispozitive automate de protecţie la curent diferenţial rezidual DDR.

b) Sistemul tensiunilor de alimentare

Se presupune că reţelele electrice sunt alimentate cu un sistem trifazat simetric de tensiuni care
îndeplineşte următoarele condiţii
 frecvenţa nominală trebuie să fie de 50 Hz, valoarea medie a frecvenţei , măsurată în timp de
10 secunde, în reţelele de distribuţie trebuind să fie cuprinsă în intervalele 50 Hz ± 1 % pe
durată de 95 % dintr-o săptămână,
 tensiunea nominală standardizată pentru reţelele publice de tensiune este Un = 230 V între fază
şi neutru (pentru reţelele trifazate cu patru conductoare), rezultând o valoare de 400 V pentru
tensiunea dintre două faze;
 în condiţii normale de exploatare, excluzând întreruperile de tensiune, în timpul fiecărei
perioade a unei săptămâni, 95 % dintre valorile medii efective pe 10 min. trebuie să fie în
banda de Un ± 10%;

B. Abateri de la regimul normal de funcţionare al instalaţiilor de distribuţie de JT

Abaterile de la regimul normal de funcţionare al reţelelor de distribuţie se referă la nerespectarea

condiţiilor impuse sistemului tensiunilor de alimentare; acestea apar datorită proiectării sau dezvoltării
necorespunzătoare a reţelelor (linii lungi, secţiune redusă etc.), variaţiei sarcinii (inclusiv regimuri de
pornire ale motoarelor electrice) şi încărcării dezechilibrate a sistemului de distribuţie. In primele două
cazuri apar variaţii în afara limitelor admise ale tensiunii de alimentare în timp ce nerespectarea condiţiei
de simetrie a sistemului de tensiuni determină modificări (în sens crescător şi descrescător) ale tensiunilor
de fază pe cele trei conductoare active, circulaţii suplimentare de curenţi (inclusiv pe conductorul de nul),
apariţia unor tensiuni periculoase pe conductorul de protecţie etc.
Consecinţele acestor abateri sunt: funcţionarea necorespunzătoare a unor echipamente electrice
trifazate, deteriorarea unor receptoare monofazate datorită alimentării cu tensiune mai mare decât
valoarea maxim admisibilă, funcţionarea necorespunzătoare a unor receptoare monofazate datorită
alimentării cu tensiune prea mică, posibilitatea apariţiei unor accidente prin atingeri indirecte în
instalaţiile de distribuţie şi utilizare, creşterea consumurilor proprii tehnologice în instalaţiile de
distribuţie, încărcarea conductorului de nul etc.

C. Regimuri de defect ale instalaţiilor de distribuţie de JT

Regimul de defect al unei linii electrice este regimul în care apar deteriorări ale elementelor
componente însoţite de întreruperea funcţionării sau de trecerea la regimuri nesimetrice de funcţionare. In
analiza defectelor se urmăreşte determinarea modificărilor care survin faţă de situaţia normală de
funcţionare: apariţia unor fenomene nedorite (arcul electric) care produc solicitări suplimentare,
modificări ale valorilor şi formelor de undă ale curenţilor, dispariţia (anularea) unor tensiuni pe faze,
apariţia unor supratensiuni etc.
Funcţionarea în regim de defect nu este permisă deoarece ea este însoţită de o serie de efecte
extrem de dăunătoare dintre care se amintesc:
 întreruperea alimentării cu energie electrică a consumatorilor;
 valori foarte mari ale curenţilor în reţea;
 tensiuni de atingere peste limitele admise;
  supratensiuni în circuitele de alimentare cu energie electrică a receptoarelor, cu distrugerea
acestora (uneori însoţită de incendii);
 distrugeri ale instalaţiilor de legare la pământ datorită trecerii unui curent de durată prin
electrozii prizelor de pământ şi prin conductoarele de legătură la acestea, curent mai mare
decât cel avut în vedere la calculele de verificare a stabilităţii termice.
Defectele din reţelele electrice pot fi grupate în defecte transversale şi defecte longitudinale.

Defecte transversale
Prin defecte transversale se înţeleg scurtcircuitele şi punerile la pământ. Acestea apar sub forma
atingerii conductoarelor neizolate ale LEA (datorită acţiunii vântului, căderii unor corpuri străine pe
conductoarele liniei, atingerea de către păsări sau animale, etc.), deteriorării izolaţiei instalaţiei electrice,
ruperii conductoarelor de fază ale liniilor sub acţiunea sarcinilor mecanice, manevrelor greşite în timpul
exploatării etc.
a) Scurtcircuite bifazate şi trifazate
Scurtcircuitele bifazate şi trifazate, cu sau fără punere la pământ, sunt defecte care apar mai rar în
instalaţiile electrice de distribuţie; oricum, ele sunt sesizate şi eliminate ferm (într-un timp mai mic de 3
secunde) de dispozitivele de protecţie împotriva supracurenţilor existente în instalaţii. Valorile curenţilor
de scurtcircuit bi sau trifazat sunt cuprinse în domeniul 200 ...2000 A pentru liniile electrice aeriene,
respectiv 500...5000 A pentru liniile subterane şi depind de:
 puterea transformatorului MT/JT;
 secţiunea conductoarelor liniei;
 distanţa de la sursă la locul defectului.

b) Scurtcircuit monofazat
In instalaţiile TN, prin scurtcircuit monofazat se înţelege scurtcircuitul dintre un conductor de fază
şi conductorul de nul. Condiţiile de severitate ale defectului depind de caracteristicile sursei de alimentare
(transformatorul liniei), caracteristicile reţelei (în special secţiunile conductoarelor, calitatea prizelor de
pământ, numărul şi calitatea legăturilor la prizele de pământ) şi locul apariţiei defectului; valorile
curentului de scurtcircuit monofazat sunt de 100...1700 A pentru LEA, respectiv 300...2500 A pentru
LES. Şi în acest caz, sectorul defect trebuie izolat, într-un timp mai mic de 3 secunde, prin dispozitivele
de protecţie împotriva supracurenţilor existente în cutiile de selectivitate. Experienţa de exploatare arată
că la o dezvoltare inadecvată a sistemului de distribuţie, în special pentru defecte apărute la capăt de reţea,
valoarea curentului de scurtcircuit monofazat poate fi prea mică pentru acţionarea acestor protecţii astfel
că se va trece la un regim de defect de durată, cu toate consecinţele care pot rezulta din aceasta.
c) Punerea la pământ monofazată
Punerea la pământ a unei faze are manifestări diferite, în funcţie de valoarea rezistenţei de trecere
la locul de defect. Ea apare în cazul ruperii unui conductor de fază, cu atingerea pământului, sau în urma
deteriorării izolaţiei unui conductor de fază faţă de masă, în absenţa legării acesteia la conductorul de
protecţie. In cazul punerii nete la pământ, defectul este echivalent cu un scurtcircuit monofazat; în cazul
punerii la pământ prin arc electric sau rezistenţă, curentul de defect poate fi prea mic (valori cuprinse între
20 şi 80 A) pentru acţionarea protecţiei maximale şi reţeaua funcţionează într-un regim de defect de
durată.
Defecte longitudinale
Prin defect longitudinal se înţelege întreruperea conductoarelor unei reţele electrice.
a) Intreruperea unei faze
Intreruperea unei faze poate apărea în următoarele cazuri mai importante:
 ca urmare a ruperii unui conductor, fără a se produce un scurtcircuit sau o punere la pământ;
 ca urmare a întreruperii unui conductor, însoţită de un scurtcircuit monofazat;
 după deconectarea unei faze defecte în cazul unui scurtcircuit monofazat (arderea siguranţei
etc.).
Intreruperea unei faze schimbă regimul de funcţionare al reţelei: regimul normal, echilibrat,
devine un regim dezechilibrat, nesimetric. Ruperea unui conductor poate fi însoţită sau nu de apariţia unui
scurtcircuit monofazat sau a unei puneri la pământ.
 La reţelele TN, întreruperea unui conductor, fără scurtcircuit sau punere la pământ, transformă
reţeaua trifazată într-o reţea bifazată; în caz contrar, linia este transformată într-o linie trifazată asimetrică,
al treilea conductor fiind pământul.
b) Intreruperea conductorului de nul
Intreruperea accidentală a conductorului de nul (în special a porţiunilor folosite în comun pentru
lucru şi protecţie, simbol PEN) este un defect foarte neplăcut, nesesizat de dispozitivele de protecţie din
reţea, care conduce la accidente de persoane sau animale, respectiv la deteriorarea echipamentelor
electrice existente la utilizatori:

b1) în cazul apariţiei defectului între neutrul transformatorului de pe partea de joasă

tensiune şi prima priză de pământ (primul stâlp la care conductorul de nul este legat la priza de pământ
a acestuia), reţeaua funcţionează în regim I (cu neutrul izolat) iar receptoarele electrice sunt racordate
între conductorul de nul şi conductoarele de fază ale reţelei. Ca urmare, pot apare următoarele efecte:
 supratensiuni peste limitele admise la bornele receptoarelor electrice, cu posibila distrugere a
acestora (eventual însoţită de incendii);
 apariţia unor tensiuni periculoase pe conductorul de nul care se transmit la carcasele
receptoarelor electrice existând pericolul unor accidente prin electrocutare (tensiunea pe
conductorul de nul Un poate varia în intervalul 0...Uf, în funcţie de raportul impedanţelor.
Efectele menţionate anterior cresc odată cu creşterea gradului de dezechilibru al reţelei de
distribuţie, respectiv cu creşterea rezistenţei echivalente a instalaţiilor de legare la pământ.

b2) în cazul întreruperii conductorului de nul pe traseul liniei, pot apărea două situaţii diferite:
(i) în aval de punctul de întrerupere există legături ale conductorului de nul la una sau mai multe
prize de pământ :
astfel incat există o circulaţie de curenţi prin prizele de pământ iar în cazul unor încărcări
dezechilibrate importante, pot apare următoarele efecte:
 distrugeri de receptoare datorită supratensiunilor la bornele acestora;
 apariţia unor tensiuni periculoase pe conductorul de nul (în amonte sau în aval de locul
defectului, în funcţie de raportul rezistenţelor echivalente);
 circulaţia de durată a unor curenţi de intensitate ridicată prin prizele de pământ.

(ii) nu există astfel de legături,

asa incat la nesimetrii importante pe faze pot apare atât distrugeri de receptoare electrice cât şi
tensiuni de atingere periculoase deoarece tensiunea conductorului de nul poate atinge valoarea
tensiunii de fază.

Situaţiile prezentate sunt valabile şi dacă se analizează situaţia întreruperii conductorului de nul
între punctul de racord la linia furnizorului de energie electrică şi firida trifazată de abonat. In cazul în
care firida de branşament este monofazată, întreruperea conductorului de nul al branşamentului poate
conduce la tensiuni de atingere periculoase în următoarele condiţii:
 priza de pământ la abonat, la care trebuie să fie legată borna sau bara de nul PEN a firidei, are
o valoare peste 4 Ω;
 carcasele receptoarelor sunt legate la conductorul de nul racordat la borna sau bara de nul PEN
a firidei.

3.1.2.2 Principii de realizare a branşamentelor

In acest capitol se face o trecere în revistă a tipurilor de branşamente existente în reţelele de

distribuţie, cu evidenţierea principalelor caracteristici ale acestora şi ale instalaţiilor de utilizare pe care le
alimentează. Pentru fiecare caz, se fac propuneri de modernizare pentru evitarea distrugerii de
echipamente electrice şi a pericolului de electrocutare, atât în reţeaua de distribuţie cât şi la utilizatori.
a). Bransament monofazat cu FB1 si instalaţie de utilizare cu TDA, fără conductor de nul de
protecţie – figura 1.
 Această situaţie se întâlneşte numai la instalaţiile foarte vechi, executate conform unor normative
care nu mai sunt în vigoare. Ca urmare, pot fi evidenţiate următoarele aspecte:
 este necesară verificarea modului în care se asigură protecţia împotriva atingerilor indirecte în
instalaţia utilizatorului. Dacă instalaţia la abonat este de tip TT, se impune măsurarea
rezistenţei prizei de pământ corespunzătoare pentru a vedea dacă sunt respectate condiţiile de
declanşare a protecţiei maximale de curent;
 protecţia împotriva suprasarcinilor şi a scurtcircuitelor monofazate este asigurată de către
echipamentele existente în TDA (Tablou Distributie Abonat);
 nu există protecţie împotriva supratensiunilor fază-nul venite din reţea;
 nu este necesară priză de pământ la branşament.
In vederea reducerii pericolelor care pot apare în aceste instalaţii se propun următoarele:
 a lămuri clienţii să-şi monteze în instalaţii Dispozitive automate de protecţie la curent
Diferenţial Rezidual (DDR) şi, eventual, legături suplimentare de egalizare a potenţialelor;
 modernizarea branşamentelor prin montarea de blocuri de măsură şi protecţie BMP, echipate
cu DDR (cu asigurarea selectivităţii verticale, dacă este cazul) şi dispozitiv de protecţie la
supratensiuni DPST Echiparea trebuie realizată în conformitate cu prevederile normativelor în
vigoare pentru scheme TT; de asemenea, este necesar să se verifice dacă în instalaţia de
utilizare sunt respectate cerinţele impuse acestei scheme. Existenţa unui dispozitiv pentru
monitorizarea nulului MN nu este necesară.
 pentru utilizatorii casnici, protecţia împotriva atingerilor indirecte trebuie realizată cu:
(i) dispozitiv diferenţial de branşament de tip S (disjunctor diferenţial);
(ii) dispozitiv automat de protecţie la curent diferenţial rezidual instalat la intrarea în tabloul
de apartament sau dispozitiv diferenţial de 30 mA, tip G, pe circuitele de lumină sau prize din
locurile periculoase sau foarte periculoase .
b). Bransament monofazat cu FB1 si instalaţie de utilizare cu TDA, cu conductor de nul de
protecţie – figura 2.
Instalaţiile de acest tip sunt mai noi şi se caracterizează prin următoarele:
 la abonat, în aval de TDA, instalaţia electrică este de tip TN-S;
 echipamentele cu care este echipat TDA asigură protecţia împotriva scurtcircuitelor
monofazate şi a suprasarcinilor din instalaţia de utilizare;
 nu există protecţie împotriva supratensiunilor accidentale apărute în reţeaua de alimentare;
 este necesară o priză de pământ la branşament (maximum 10 Ω) la care se leagă bara sau
borna de nul a TDA;
 ca măsură suplimentară de protecţie se aplică legarea la pământ, astfel încât la abonat trebuie
să existe o priză de pământ de protecţie având valoarea maximă de 4 Ω.
In acest caz se propune modernizarea branşamentului prin montarea de blocuri de măsură şi
protecţie BMP, echipate cu DDR (cu asigurarea selectivităţii verticale, dacă este cazul), Dispozitiv de
Protecţie la SupraTensiuni DPST şi dispozitiv pentru Monitorizarea Nulului, MN.
Pentru sensibilizarea protectiei diferentiale din disjuctorul BMP conductorul de nul de protectie
PE trebuie dezlegat de la nulul TDA si trebuie prelungit pana la borna de nul a BMP .

c). Bransament monofazat cu FB1 si instalaţie de utilizare cu BMP, TDA şi nul de protecţie
– figurile 3.1. , 3.2., 3.3
Sunt cele mai moderne instalaţii, caracterizate prin:
 se asigură protecţia instalaţiilor la toate tipurile de defect (protecţie maximală de curent,
protecţie la curent diferenţial rezidual, protecţie la supratensiuni fază-nul, respectiv pe
conductorul de protecţie, respectiv nul-pământ);
 protecţie foarte bună împotriva electrocutărilor prin atingere indirectă;
 este necesară o priză de pământ la branşament la care se leagă borna de nul comun a BMP;
 ca măsură suplimentară de protecţie se aplică legarea la pământ, astfel încât la abonat trebuie
să existe o priză de pământ de protecţie având valoarea maximă de 4 Ω.

Var 1 . Fig. 3.1.Bransament monofazat cu BMP si instalaţie de utilizare cu BMP, TDA şi nul de
protecţie- priza de protectie a consumatorului este departe de BMP
 In cazul in care exista priza de protectie a utilizatorului indepartata de locul de montare al BMP-ului , se
va prevedea o priza de 10 ohmi la care se leaga borna de nul a BMP-ului.

Var 2 . Fig. 3.2. Bransament monofazat cu BMP si instalaţie de utilizare cu BMP, TDA şi nul de
protecţie- priza de protectie a consumatorului este aproape de BMP

In cazul in care priza de 4 ohmi este aproape de locul de montare al BMP se va prevedea racordarea prizei
de 4 ohmi la priza BMP si se vor folosi in comun .

Var 3. Fig. 3.3. Bransament monofazat cu BMP si instalaţie de utilizare cu BMP, TDA şi nul de
protecţie – numai receptoare electrocasnice

Daca exista priza la stalpul de bransare de 10 ohmi, nu este obligatorie realizarea prizei de 10 ohmi la
BMP in conditiile in care :
-Se dubleaza legaturile la nul la capete (la stalp si la BMP)
- sectiunea conductorului de nul este mai mare cu o treapta decat a conductorului de faza
- sa existe numai receptoare electrocasnice
Se recomanda in cazul bransamentelor cu conductoare torsadate , exclus coaxial .

4. Directivare pentru realizarea lucrărilor în instalaţiile de alimentare cu energie electrică

Se propun următoarele acţiuni:

a) în reţelele de distribuţie
1) Asigurarea încărcării echilibrate a reţelelor electrice de distribuţie de JT şi urmărirea
permanentă a situaţiei reale, cu iniţierea măsurilor necesare pentru reducerea dezechilibrelor
acolo unde este cazul.
2) Inlocuirea accelerată a LEA cu conductoare neizolate prin LEA cu TYIR;
3) Reglementarea cutiilor de selectivitate de pe traseul LEA pentru asigurarea declanşării rapide
şi selective la defecte de supracurent pe linie;
4) Urmărirea constantă a stării prizelor de pământ la stâlpi, ca elemente ale prizei de pământ de
exploatare;
5) Montarea de echipamente pentru monitorizarea întreruperii nulului sursei de alimentare
(evitarea intrării în schemă IT).
b) la branşamente
1) Branşamentele electrice aeriene se proiectează şi se execută respectându-se condiţiile
prevăzute în normativul PE 106, iar branşamentele electrice subterane, respectându-se
condiţiile prevăzute în normativul PE 107.
2) Modernizarea branşamentelor la abonaţi prin modificarea acestora în concordanţă cu normele
actuale;
c) în instalaţiile de utilizare
1) Iniţierea unei acţiuni de informare şi consiliere a abonaţilor privind importanţa aducerii
instalaţiilor de utilizare la cerinţele actuale ale normativelor (TDA cu DDR şi trecerea de la
sisteme TT la sistemul TN);
2) Creşterea exigenţei privind corectitudinea documentaţiei de proiectare a instalaţiilor de
alimentare cu energie electrică şi recepţionarea lucrărilor la abonat;
3) Creşterea exigenţei privind conţinutul documentaţiei tehnice a instalaţiilor de utilizare în faza
de contractare;

Blocul de Măsură şi Protecţie pentru branşament electric Monofazat

Este o parte a instalaţiei de alimentare cu energie electrică a consumatorilor monofazaţi , reuneşte
într-o singură incintă echipamentul de măsurare şi de protecţie care asigură conexiunea dintre
 branşamentul monofazat aerian sau subteran al furnizorului şi coloana individuală monofazată a
instalaţiei de utilizare a consumatorilor .
Funcţiuni . Blocul de măsură şi protecţie monofazat asigură următoarele funcţiuni
 racordarea instalaţiei de utilizare a consumatorului la instalaţia de alimentare a furnizorului ;
 măsurarea energiei electrice active ;
 protecţia la suprasarcină , scurtcircuit şi la curenţi diferenţiali reziduali a coloanei generale de
alimentare cu energie electrică a consumatorului ;
 protecţia împotriva supratensiunilor de frecvenţă industrială produse la consumator, prin
întreruperea accidentală a conductorului de nul ;
 protecţia împotriva electrocutării prin atingere directă a circuitelor şi echipamentelor montate în
cutia blocului de măsurare şi protecţie, aflate în mod normal sub tensiune ;
 posibilitatea realimentării de către consumator în cazul acţionării protecţiilor la un curent de defect
în instalaţiile acestuia ;
 posibilitatea citiri contorului sau , dacă este cazul , întreruperii alimentării cu energie electrică de
către furnizor , independent de prezenţa consumatorului ;
 protecţia împotriva sustragerilor de energie electrică şi a deteriorării echipamentului prin acţiunea
unor persoane rău intenţionate sau neavizate .
Părţi componente . Blocul de măsură şi protecţie monofazat se compune din :
- partea mecanică ;
- partea electrică .

CONDŢII TEHNICE
Partea mecanică se compune din :
- incinta ( cutie ) ;
- accesorii pentru acces circuite ;
- accesorii pentru fixarea incintei .

Incinta trebuie să asigure următoarele condiţii :

- să fie confecţionată , din metal protejat prin zincare şi vopsire în câmp electrostatic, sau din
materiale electroizolante organice ( nemetalice ) ABS , Policarbonat , Policarbonat
cu fibră de sticlă sau Policarbonat transparent pentru partea inferioară a cutiei, iar partea
superioară a cutiei (capacul) numai din Policarbonat transparent ;
- să fie rezistentă la foc – materialul incintei să nu întreţină arderea (proprietatea de autostingere după
îndepărtarea sursei de foc, în cazul utilizării materialelor electroizolante );
- să fie rezistentă la acţiunea razelor solare şi la factori exteriori de mediu fără să prezinte mătuiri sau
fisuri
- să fie rezistentă din punct de vedere mecanic şi necasantă ;
- împiedicarea accesului persoanelor neautorizate la instalaţiile electrice din interior prin încuiere şi
sigilare (în minim două locuri ) ;
- împiedicarea accesului altor persoane la acţionarea înteruptorului , decât al părţilor contractante ;
- accesul la echipamente componente în condiţii de siguranţă în exploatare ;
- legătura la priza de pământ proprie printr-o bornă interioară (în situaţia în care carcasa este
metalică , uşa se va lega la carcasa printr-o legătură flexibilă izolată, iar carcasa se leagă la
borna interioară PE
- utilizarea stelajelor interioare pentru montaj reglabil , în scopul asigurării posibilităţii montării
echipamentelor de diverse fabricaţii , inclusiv contoare dublu tarif sau electronice ;
- posibilitatea citirii contorului fără desigilarea sau deschiderea incintei , a vizualizării reglajului de
curent al întreruptorului (disjunctorului ) de branşament şi a ceasului de comutare ;
Accesoriile pentru accesul circuitelor trebuie să asigure :
- accesul circuitelor exterioare , prin partea de jos sau/şi de sus a incintei , cu asigurarea gradului de
protecţie cerut pentru incintă ;
 - decalarea şirurilor de cleme , şi a bornelor de intrare în întreruptor (disjunctor) faţă de orificiile
de acces în interiorul BMP-ului, pentru eliminarea posibilităţii introducerii unor conductoare în
vederea sustragerii de energie electrică.

Accesoriile pentru fixare trebuie să asigure :

- montarea incintei cu menţinerea gradului de protecţie impus , aparentă , pe orice fel de perete ( din
cărămidă sau similari , din beton , din materiale combustibile ), pe structuri metalice , pe stâlpi din
beton , pe suport metalic independent , sau semiîngropată ;
- rezistenţa la coroziune a reperelor metalice ( prin zincare , cadmiere , etc.) pentru întreaga durată de
viaţă a ansamblului ;
- posibilitatea de sigilare, pentru preîntâmpinarea unor intervenţii ulterioare.

Partea electrică se compune din :

- întreruptor ( disjunctor ) de branşament monofazat cu protecţie la suprasarcină , scurtcircuit , la curenţi
de defect ;
- modul voltmetric, DPST-dispozitiv de protecţie la supratensiuni de frecvenţă industrială (separat sau
înglobat în întreruptor (disjunctor ) ) ;
- contor monofazat de energie activă de inducţie, electronic simplu sau pentru dublu tarif ;
- ceas de comutare electronic ( în cazul în care contorul pentru dublu tarif nu are ceas încorporat ) ;
(opţional ) ;
- placă de borne (baretă de nul)
- circuite electrice interioare .
Caracteristici electrice generale :
- tensiunea nominală de utilizare : 230V c.a. ;
- frecvenţa : 50 Hz ;
- schema electrică, conform anexelor 2 şi 3
Caracteristici ale echipamentului electric :
Întreruptorul (disjunctorul ) de branşament va avea :
- tensiunea nominală de izolare : 660V c.a. ;
- curent nominal : 10 ; 16 ; 20 ; 25 ; 32 ; 40 ; 45 A cu valoare fixă ;
- semnalizarea poziţiei de funcţionare şi buton de test ;
- declanşare la suprasarcină cu declanşatoare termice şi la scurtcircuit cu declanşatoare
electromagnetice, cu caracteristica de funcţionare tip B, C
- curentul de reglaj al declanşatoarelor termice se stabileşte în funcţie de puterea maximă absorbită
solicitată de consumator ;
- curentul diferenţial rezidual nominal : 300 mA ;
- capacitate de rupere : 10 kA ;
- distanţele de izolare între contacte
- execuţie : bipolar cu acţionare manuală
- temperatura de funcţionare : -20 °C ... +40 °C ;
- rezistenţa la uzură mecanică ;
- rezistenţa la uzură electrică :
- posibilitatea de sigilare a dispozitivului de cuplare în cazul întreruperii furnizării energiei electrice ;
Modul voltmetric (Dispozitiv de protecţie la supratensiuni de frecvenţă industrială ) :
 Încorporat în întreruptorul ( disjunctorul ) de branşament sau separat ;
 Buton de test/reset ;
 Tensiunea nominală de izolare : 660V c.a. ;
 Să nu funcţioneze la vârfuri de tensiune de 300 V 50 ms, datorate supratensiunilor de
comutaţie;
 Să funcţioneze la o tensiune de alimentare Ua : 50 ... 400 V cu un timp de declanşare  0,2 s şi
anume :
 Să funcţioneze la o tensiune de 270 V  10 V;
 Să funcţioneze la o tensiune de retur pe nul de 50 V  5V;
 Să funcţioneze la inversarea fazei cu nulul de lucru ;
 Să funcţioneze la întreruperea prizei auxiliare (Rpa), sau în situaţia unei prize auxiliare
necorespunzătoare;
 În toate situaţiile în care modulul voltmetric a lucrat şi a determinat declanşarea disjunctorului,
funcţionarea va fi semnalizată optic (steguleţ mecanic, sau led) ;
 Dispozitivele de protecţie care se montează în amonte de contactele înteruptorului, vor fi
prevăzute cu o protecţie la defecte interne ;
 În cazul în care se utilizează schema TN modulul voltmetric necesită o priză auxiliară de
împământare (priză tehnologică) prin care circulă un curent  5 mA se va executa după cum
urmează:
 legătura între priză şi modulul voltmetric se va face
printr-un conductor de cupru multifilar cu secţiunea minimă de 2,5
mm2;
 ieşirea conductorului din BMPM se va face printr-o presetupă;
 conductorul va fi protejat cu tub PVC între BMPM şi priză;
 legătura la priză se admite să se execute şi prin şuruburi asigurate împotriva
deşurubării cu contrapiuliţe, şaibe Grower,
 valoarea prizei auxiliare de împământare va fi specificată de
producătorul modulului voltmetric ;
 producătorul va livra priza auxiliară de împământare, odată cu BMPM;
 Tensiunea maximă admisă pe priza tehnologică în regim normal sau la întreruperea
nulului să nu fie mai mare de 50 V;
 Se interzice şuntarea contactelor întrerupătorului prin legarea modulului
voltmetric( DPST-ului)
Circuite electrice interioare vor fi realizate cu conductoare din cupru cu secţiunea
minimă 6 mm2 pentru In=6 ... 32 A şi 10 mm 2 pentru In ≥ 40 A , izolate , de culori diferite şi având
capetele inscripţionate ; pentru echipamentele care nu se montează la fabricaţie , capetele conductoarelor
vor fi fasonate şi pregătite pentru conectarea la bornele respective .
Se vor asigura legăturile necesare pentru protecţia împotriva electrocutării prin atingere indirectă
prin legare la nulul reţelei şi la o priză locală (proprie) de pământ Rpl ( schema TN ), sau o priză locală
(100 ) combinată cu PACD 30 mA (schema TT) conform Normativului pentru proiectarea şi
executarea instalaţiilor electrice cu tensiuni până la 1000 Vc.a. şi 1500 Vc.c. – indicativ I 7 – 2002

OBSERVATII

1. Blocul de măsurare şi protecţie trebuie echipat cu întreruptor ( disjunctor ) de branşament care ,

spre deosebire de întreruptoarele obişnuite , indică poziţia “ deschis “ numai dacă ambele contacte sunt
deschise .
1. Funcţionarea protecţiei la curenţi diferenţiali reziduali cu care trebuie să fie echipat
întreruptorul ( disjunctorul ) de branşament , este posibilă numai dacă coloana generală de alimentare
cu energie electrică a consumatorului include şi conductor de nul de protecţie .
2. Protecţia la curent diferenţial rezidual In = 300 mA este prevăzut exclusiv pentru
protejarea coloanei generale a consumatorului şi este corelată cu protecţia corespunzătoare din tabloul
de distribuţie al consumatorului , pentru asigurarea selectivităţii .
3. Protecţia electrocutării prin atingere indirectă se realizează conform Normativului pentru
proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice cu tensiuni până la 1000 Vc.a. şi 1500 Vc.c. – indicativ
I 7 - 2002,
În cazul în care consumatorul doreşte instalarea unei protecţii suplimentare împotriva
electrocutării prin atingere indirectă la curenţi diferenţiali reziduali
( In =10 ... 30 mA ) o poate realiza în tabloul propriu de distribuţie conform Normativului pentru
proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice cu tensiuni până la 1000 Vc.a. şi 1500 Vc.c. ( I7-2002) ;
aceasta nu face parte din instalaţiile furnizorului , punctul de delimitare fiind la bornele de ieşire ale
contorului montat în blocul de măsurare şi protecţie .
 4. Producătorii de blocuri de măsurare şi protecţie monofazate sunt obligaţi să respecte toate
condiţiile de calitate impuse de prezenta specificaţie tehnică , normativele , standardele , prescripţiile
tehnice , ordonanţele guvernamentale şi deciziile referitoare la protecţia muncii, proiectarea şi
executarea instalaţiilor electrice de distribuţie şi utilizare a energiei electrice , calitatea în construcţii
etc. în vigoare , precum şi eventualele modificări sau înlocuiri ulterioare ale acestora .

ANEXA 1

Schema electrică de principiu pentru montarea BMPM

 (sistem TN)

RETEA AERIANA DE JOASA TENSIUNE

SCHEMA TN

Wh

Notaţii :
RpT  Priza de pământ la post ;
Rpl  Priza de pământ locală ;
Rpa  Priza de pământ auxiliară
utilizată pentru protecţia de
nul , amplasată la 5m faţă de
Rpl;
F  Conductor de fază ;
N  Conductor de nul;
PE  Conductor de protecţie
DPST  Dispozitiv protecţie
supratensiuni datorate
întreruperii nulului;
ID  Întreruptor diferenţial

Schema electrică de principiu pentru montare BMPM prin branşament aerian

(sistem TT)

RETEA AERIANA DE JOASA TENSIUNE

SCHEMA TT

Wh

Notaţii :
RpT  Priza de pământ la post ;
Rpl  Priza de pământ locală ;
F  Conductor de fază ; 
N  Conductor de nul;
PE  Conductor de protecţie
DPST  Dispozitiv protecţie
supratensiuni datorate
întreruperii nulului;
ID1  Întreruptor diferenţial 300 mA;
ID2  Întreruptor diferenţial 30 mA;

(100)

ANEXA 3
Schema electrică internă BMPM varianta 1 acceptată

Schema TT Schema TN

BMPM BMPM

Wh Wh

a a

PE PE
F PEN FN F PEN FN

Notaţii :
RpT  Priza de pământ la post ;
Rpl  Priza de pământ locală ;
Rpa  Priza de pământ auxiliară utilizată pentru protecţia
de nul , amplasată la 5m faţă de Rpl;
F  Conductor de fază ;
N  Conductor de nul;
PE  Conductor de protecţie
DPST  Dispozitiv protecţie supratensiuni datorate întreruperii
nulului;
ID  Întreruptor diferenţial 300 mA;

ANEXA 4

Schema electrică internă BMPM varianta 2 acceptată

 Schema TT Schema TN

BMPM BMPM

Wh Wh

a a

PE PE
F PEN FN F PEN FN

Notaţii :
RpT  Priza de pământ la post ;
Rpl  Priza de pământ locală ;
Rpa  Priza de pământ auxiliară utilizată pentru protecţia
de nul , amplasată la 5m faţă de Rpl;
F  Conductor de fază ;
N  Conductor de nul;
PE  Conductor de protecţie
DPST  Dispozitiv protecţie supratensiuni datorate întreruperii
nulului;
ID  Întreruptor diferenţial 300 mA;

ANEXA 5

Schema electrică internă BMPM varianta 3 interzisă

 SE INTERZICE SUNTAREA CONTACTELOR ÎNTRERUPATORULUI (ID) PRIN LEGAREA
DPST-ului CA îN SCHEMELE DE MAI JOS

BMPM BMPM

Wh Wh

a a

PE PE
FN FN FN FN

Blocul de Măsurare şi Protecţie pentru branşament electric Trifazat

Este o parte a instalaţiei de alimentare cu energie electrică a micilor consumatori , reuneşte într-o
singură incintă sau în construcţie modulată , echipamentul de măsurare şi protecţie care asigură
conexiunea dintre branşamentul trifazat aerian sau subteran al furnizorului şi coloana trifazată a
instalaţiei de utilizare a consumatorilor .
Blocul de măsurare şi protecţie – BMPT – se execută în următoarele variante :
- Varianta 1 – cu conectare directă , pentru curent maxim absorbit de consumator , de până la
16 A – BMPTd – 16 .
- Varianta 2 – cu conectare directă , pentru curent maxim absorbit de consumator între 16 – 40 (
63) A – BMPTd – 40 ( 63 ) .
 - Varianta 3 – cu conectare directă sau indirectă , pentru un curent absorbit de consumator de
maxim 100 A (200A) – BMPTd /i – 100 (200) .
- Varianta 4 – cu conectare indirectă , prin transformatoare de curent , pentru un curent absorbit
de consumator de maxim 250 A – BMPTi – 250 .
- Toate cutiile vor fi prezentate cu posibilitatea racordării , la una din fazele branşamentului
trifazat , a unui branşament monofazat , prin intermediul unui BMPM inclus în aceiaşi incintă, sau
în incintă separată cu păstrarea condiţiilor impuse de ST3/2003 ( conform anexei 3), caz în care
simbolul celor patru variante va purta şi litera “ m ” ; BMPTd/m - 16 ; BMPTd/m - 40(63) ; BMPTi/m –
100 ; BMPTi/m – 250 .
Blocul de măsurare şi protecţie trifazat asigură următoarele funcţiuni :
 racordarea instalaţiei de utilizare a consumatorului la instalaţia de alimentare a
furnizorului ;
 măsurarea energiei electrice active şi reactive cu excepţia variantei 1
care nu trebuie dotat pentru măsurarea energiei reactive ;
 protecţia la suprasarcină şi scurtcircuit a coloanei generale trifazate şi a coloanei
monofazate ;
 protecţia împotriva supratensiunilor de frecvenţă industrială produse la consumator ,
prin întreruperea accidentală a conductorului de nul ;
 protecţia împotriva electrocutării prin atingere directă a circuitelor şi echipamentelor
din cutia blocului de măsurare şi protecţie aflate în mod normal sub tensiune ;
 posibilitatea realimentării de către consumator în cazul acţionării protecţiilor la un
defect în instalaţiile acestuia, prin prevederea unei ferestre de acces la întrerupător
cu păstrarea gradului de protecţie impus blocului, cu posibilitatea securizării
accesului de către abonat ;
 posibilitatea citirii contoarelor sau , dacă este cazul , întreruperii alimentării cu energie
electrică de către furnizor , independent de prezenţa consumatorului ;
 protecţia împotriva sustragerilor de energie electrică şi a deteriorării echipamentului
prin acţiunea unor persoane rău intenţionate sau neavizate .

Blocul de măsurare şi protecţie monofazat se compune din :

- partea mecanică ;
- partea electrică .

CONDŢII TEHNICE

Partea mecanică se compune din :

- incinta (cutie , module , etc. );
- accesorii pentru acces circuite ;
- accesorii pentru fixarea incintei .
Incinta trebuie să asigure următoarele condiţii :
 să fie confecţionată , din metal protejat prin zincare şi vopsire în câmp electrostatic, sau
din materiale electroizolante organice ( nemetalice ) ABS , Policarbonat , Policarbonat cu
fibră de sticlă sau Policarbonat transparent pentru partea inferioară a cutiei, iar partea
superioară a cutiei (capacul) numai din Policarbonat transparent ;
 să fie rezistentă la foc – materialul incintei să nu întreţină arderea (proprietatea de
autostingere după îndepărtarea sursei de foc , în cazul utilizării materialelor
electroizolante );să fie rezistentă la acţiunea razelor solare şi la factori exteriori de mediu fără
să prezinte mătuiri sau fisuri
 să fie rezistentă din punct de vedere mecanic şi necasantă ;
 împiedicarea accesului persoanelor neautorizate la instalaţiile electrice din interior prin
încuiere şi sigilare ;
 împiedicarea accesului altor persoane la acţionarea înteruptorului , decât al părţilor
contractante ;
 accesul la echipamente componente în condiţii de siguranţă în exploatare ;
  legătura la priza de pământ proprie printr-o bornă interioară (în situaţia în care carcasa
este metalică , uşa se va lega la carcasa printr-o legătură flexibilă izolată, iar carcasa
se leagă la borna (bara) interioară de PE) ;
 utilizarea stelajelor interioare pentru montaj reglabil , în scopul asigurării posibilităţii
montării echipamentelor de diverse fabricaţii , inclusiv contoare dublu tarif sau electronice ;
 incintele metalice se vor proteja prin zincare şi vopsire în câmp electrostatic ;
 posibilitatea citirii contoarelor şi ceasului de comutare fără desigilarea sau deschiderea
incintei (transparenţă : min. 85 % );
Accesoriile pentru accesul circuitelor electrice trebuie să asigure :
 accesul circuitelor exterioare prin partea de jos sau/şi de sus a incintei , cu asigurarea
gradului de protecţie cerut pentru incintă ;
 decalarea şirurilor de cleme , şi a bornelor de intrare în întreruptor (protejate contra
atingerilor direte) faţă de orificiile de acces în interiorul BMPT-ului, pentru eliminarea
posibilităţii introducerii unor conductoare în vederea sustragerii de energie electrică.
 Se vor prevedea şiruri de cleme numai la intrare în BMPT;
 circuitele exterioare – branşament şi coloana trifazată ( şi un circuit monofazat în varianta “
m “ ) pot fi conductoare de aluminiu sau cupru izolate , montate aerian , în ţevi sau tuburi de
protecţie , cu cablu montat subteran sau cu porţiuni aparente protejate în ţevi , cu secţiuni
corespunzătoare fiecărei variante .

Accesoriile pentru fixare trebuie să asigure :

 montarea incintei cu menţinerea gradului de protecţie impus , aparentă , pe orice fel de perete
( din cărămidă sau similari , din beton , din materiale combustibile ), pe structuri metalice ,
pe stâlpi din beton , pe suport metalic independent , sau semiîngropată ;
 rezistenţa la coroziune a reperelor metalice ( prin zincare , cadmiere , etc.) pentru întreaga
durată de viaţă a cutiei;
 posibilitate de sigilare a şuruburilor de fixare a cutiei.

Partea electrică se compune din :

 întreruptor automat trifazat cu protecţie la suprasarcină şi la scurtcircuit;
 dispozitiv de protecţie la supratensiuni de frecvenţă industrială (separat sau înglobat în
întreruptor ) ;
 contor trifazat de energie activă de inducţie sau electronic ;
 contor monofazat de energie activă de inducţie, electronic, simplu sau dublu tarif pentru
variantele cu circuit monofazat ( indicativ “ m “ ) ;
 ceas de comutare electronic ( în cazul în care contorul pentru dublu tarif nu are ceas
încorporat ) ;
 contor trifazat de energie reactivă ( exclusiv varianta BMPTd-16 sau BMPTd/m -16) ;
 transformatoare de curent pentru montaj semidirect al grupului de măsură, cu
posibilitate de sigilare;
 bloc şuntare circuit secundar de curent;
 la variantele în montaj semidirect, se prevăd protecţii pe tensiuni prin siguranţe de 6A
tip LF minion;
 întreruptor automat ( monopolar , bipolar şi diferenţial) cu protecţie la suprasarcină ,
scurtcircuit şi curent diferenţial , pentru variantele cu circuit monofazat ( indicativ “ m “ ) ;
 întreruptor diferenţial tetrapolar ( opţional );
 placă de borne numai la intrare;
 bară, nul de protecţie
 circuite electrice interioare .

Caracteristici electrice generale :

 tensiunea nominală de utilizare : 3 × 230 / 400V c.a. ;
 frecvenţa : 50 Hz ;
 schemele electrice de principiu , conform anexei 1.
 Caracteristici ale echipamentului electric :

Întreruptorul automat tripolar sau tetrapolar de valoare fixă :

 tensiunea nominală de izolare : 660V c.a. ;
 curent nominal : 6 ; 10 ;16 ; 20 ; 25 ; 32 ; 40 ; 50 ; 63 ; 80 ; 100 ; 125 ; 160 ; 200 ; 250 A în
funcţie de variantă ;
 declanşare la suprasarcină cu declanşatoare termice şi la scurtcircuit cu declanşatoare
electromagnetice , cu caracteristica de funcţionare tip B , C sau D
 curentul de reglaj al declanşatoarelor termice se stabileşte în funcţie de puterea solicitată de
consumator (precizată prin aviz) ;
 capacitate de rupere : 6 ... 35 kA ;
 distanţele de izolare între contacte
 execuţie : tripolar ( 3Poli) sau tetrapolar ( 3+N Poli sau 4Poli ) cu acţionare manuală ,
număr de acţionări electrice: minim 16.000 manevre ( 8.000 cicluri ) ;
 să fie certificate de organism certificare produse acreditat de RENAR.

Modul voltmetric ( Dispozitiv de protecţie la supratensiuni de frecvenţă industrială - DPST ) :

 tensiunea nominală de izolare : 660V c.a. ;
 încorporat în întreruptorul automat sau separat ;
 supratensiunea de declanşare : Uf = 270  10 V ; Ul= 467 10 V
 timp de declanşare : 0,13 - 0,2 s ;
 nu trebuie să funcţioneze la vârfuri de tensiune de 300 V cu timpi de 50 ms;
 nu trebuie să declanşeze la sarcini inductive accentuate : cos  = 0,35;
 În toate situaţiile în care modulul voltmetric a lucrat şi a determinat declanşarea
disjunctorului, funcţionarea va fi semnalizată optic (steguleţ mecanic, sau led) ;
 buton de test /RESET.
 Se interzice şuntarea contactelor întrerupătorului prin legarea modulului voltmetric
( DPST-ului) .
 Dispozitivele de protecţie care se montează în amonte de contactele înteruptorului, vor
fi prevăzute cu o protecţie la defecte interne ;

Contor trifazat de energie electrică activă :

 tensiune nominală : 3× 230 / 400 V ;
 curent nominal de bază ( Ib ) : 5 ... 40 A , în funcţie de varianta ;
 clasă de precizie : 0,5 sau mai bună ;
 temperatura de funcţionare în clasa de precizie : -30 °C ... +70 °C

Ceas de comutare electronic :

 tensiune nominală : 230 V ;
 inclus în contor sau separat .

Contor trifazat pentru energie electrică reactivă ( exclusiv la varianta BMPTd - 16 sau
BMPTd/m - 16 ) :
 tensiune nominală : 3× 230 / 400 V ;
 curent nominal de bază ( Ib ) : 5 ÷ 40 A , în funcţie de varianta ;
 clasă de precizie : 2 .
 suprasarcină : 200 % .

Transformatoare de curent ( numai pentru varianta BMPT i/m ) :

 raport de transformare : 50 ÷ 250 / 5 A , în funcţie de variantă ;
 clasă de precizie : 0,5 sau mai bună ;
 Întreruptor diferenţial tetrapolar ( opţional ):
 tensiunea nominală de izolare : 660V c.a. ;
 curent nominal : 25 ; 40 ; 63 ; 80 ; 100 ; 125 ; 160 ; 200 ; 250 A în funcţie de variantă ;
 capacitate de rupere : 6 ... 18 kA ;
 curent diferenţial nominal : 300mA .

Circuitele electrice interioare vor fi realizate cu conductoare din cupru , izolate :

 conductoarele din circuitul primar , din cupru , flexibile ;
 conductoarele din circuitul secundar , de culori diferite şi având capetele inscripţionate ;
 pentru echipamentele care nu se montează la fabricaţie , capetele conductoarelor vor fi
fasonate şi pregătite pentru conectarea la bornele respective ;
 capetele conductoarelor de cupru multifilare să fie prevăzute cu manşon de contact;
 se vor asigura legăturile necesare pentru protecţia împotriva electrocutării prin atingere
indirectă , prin legare la nulul reţelei şi la o priză de pământ , locală (proprie) de pământ Rpl (
schema TN ) sau prin legare la o priza proprie (schema TT ), şi Normativului pentru
proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice cu tensiuni până la 1000 Vc.a. şi 1500 Vc.c. –
indicativ I 7 - 2002

MENŢIUNI SPECIALE
- Utilizarea unui întreruptor având şi protecţie la curenţi diferenţiali reziduali este opţională.
- Protecţia electrocutării prin atingere indirectă se realizează conform Normativului pentru
proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice cu tensiuni până la 1000 Vc.a. şi 1500 Vc.c. – indicativ I 7
- 2002 .
- În cazul în care consumatorul doreşte instalarea unei protecţii suplimentare împotriva
electrocutării prin atingere indirectă la curenţi diferenţiali reziduali
( In = 10 ÷ 30 mA ) o poate realiza în tabloul propriu de distribuţie conform Normativului pentru
proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice cu tensiuni până la 1000 Vc.a. şi 1500 Vc.c. ( I7-2002 ) ;
aceasta nu face parte din instalaţiile furnizorului , punctul de delimitare fiind la bornele de ieşire ale
contorului montat în blocul de măsurare şi protecţie .
ANEXA 1CHEME ELECTRICE DE PRINCIPIU

BMPTd – 16 BMPTd – m – 16

BMPTd - 40 BMPTd - m - 40

BMPTi - 100 (250) BMPTi - m - 100 (250)

ANEXA 2

Schema electrică de montaj BMPTd varianta 1– sistem TT

RETEA AERIANA DE JOASA TENSIUNE

Nota:
 incintele metalice se vor lega la masă prin intermediul bornei interioare;
LEGENDA :
USOL - întreruptor automat
ID - întreruptor diferenţial
DPST - modul voltmetric
 ANEXA 3

Schema electrică de montaj a BMPTd varianta 2– sistem TT

RETEA AERIANA DE JOASA TENSIUNE

Notaţii :
RpT  Priza de pământ la post ;
Rpl  Priza de pământ locală ;
PE  Conductor de protecţie
DPST  Dispozitiv protecţie supratensiuni
datorate întreruperii nulului;
BD  Bobină de declanşare
IA  Întrerupător automat
ID  Întreruptor diferenţial
ANEXA 4

Schema electrică de montaj a BMPTd – sistem TN

RETEA AERIANA DE JOASA TENSIUNE

Notaţii :
RpT  Priza de pământ la post ;
Rpl  Priza de pământ locală ;
PE  Conductor de protecţie
DPST  Dispozitiv protecţie supratensiuni
datorate întreruperii nulului;
BD  Bobină de declanşare
IA  Întrerupător automat
ID  Întreruptor diferenţial
ANEXA 5
Schema electrică interioară BMPTd – sistem TT

RETEA AERIANA DE
JOASA TENSIUNE

Notaţii :
RpT  Priza de pământ la post ;
Rpl  Priza de pământ locală ;
PE  Conductor de protecţie
DPST  Dispozitiv protecţie supratensiuni
datorate întreruperii nulului;
BD  Bobină de declanşare
IA  Întrerupător automat
ID  Întreruptor diferenţial
ANEXA 6

Schema electrică interioară BMPTd/m – sistem TT

Notaţii :
RpT  Priza de pământ la post ;
Rpl  Priza de pământ locală ;
PE  Conductor de protecţie
DPST  Dispozitiv protecţie supratensiuni
datorate întreruperii nulului;
BD  Bobină de declanşare
IA  Întrerupător automat
ID  Întreruptor diferenţial
 ARMĂTURI METALICE PENTRU LINII ELECTRICE

AERIENE DE JOASĂ TENSIUNE

TIPURI DE ARMĂTURI /

Domeniu de utilizare Denumire Simbolizare

Brăţară de susţinere pentru stâlpi
vibraţi / BSV
Susţinerea conductoarelor
torsadate / Brăţară de susţinere pentru stâlpi
centrifugaţi / BSC

Tijă de susţinere TS
Brăţară de întindere pentru stâlpi
vibraţi / BTVa, BTVb
Întinderea conductoarelor
Brăţară de întindere pentru stâlpi
torsadate / BTC
centrifugaţi /
Tijă de prelungire TP
Întinzător reţea IR
Tijă de întindere TT , TT 1

Brăţară susţinere / - BSV Brăţară întindere - BTC

Tijă susţinere / - TS Tijă de prelungire / - TP

Întinzător reţea / – IR 750 Tijă întindere - TT

CARACTERISTICI TEHNICE GENERALE

Armături de Armături de
susţinere / întindere/

Sarcina de exploatare de durată 300 daN 750 daN

Sarcina minimă de rupere 600 daN 1500 daN
Reperele componente, mai puţin zincare termică
Acoperire de organele de asamblare grosime minimă de strat 65 m /
protecţie
anticorozivă zincare electro-chimică
Organe de asamblare grosime de strat 12 - 15 m

CDD 160 – Clemă derivaţie cu dinţi pentru derivaţie linie-linie

SIMBOLIZARE

CDD - Clemă de Derivaţie cu Dinţi;

160 - curent nominal 160 A

CARACTERISTICI TEHNICE
 Ambalare
(buc/
Curent Secţiunea conductorului Secţiunea conductorului Greutat
cutie)
nominal principal derivat e
(A) (mm2) (mm2) (kg)

35  95 Al izolat 25  70 Al izolat
160 0,190 30
50/8 Al-Ol izolat 50/8 Al-Ol izolat

CLEALE 16-95/n – Clemă de legătură electrică pentru conductoare cu secţiuni egale sau
inegale

din Al sau Ol-Al

SIMBOLIZARE

CLEALE - Clemă de Legătură Electrică de ALuminiu tip EXIMPROD

16 - 95 - gamă de secţiuni conductor
n - numărul de şuruburi

CARACTERISTICI TEHNICE

Gamă secţiuni
Ambalare
conductor / Greutate /
n (buc/cutie)
(kg)

1 orice combinaţie între 0,150 50

2 16  95 mm2 0,250 50

CLEALE 50-70 – Clemă de legătură electrică – conductoare cu secţiuni egale din Al sau
Ol-Al

SIMBOLIZARE

CLEALE - Clemă de Legătură Electrică de ALuminiu tip EXIMPROD

35; 50-70 - gamă de secţiuni conductor (mm2)

CARACTERISTICI TEHNICE

Gamă secţiuni conductor Greutate / Ambalare

(mm2) (kg) (buc/cutie)
 50 sau / or 70 0,270 50
95 sau / or 120 0,370 50

CLEME ŞI ACCESORII PENTRU BRANŞAMENTE

CDD 45 – Clemă derivaţie cu dinţi pentru conductoare torsadate sau coaxiale din aluminiu /

SIMBOLIZARE

CDD - Clemă de Derivaţie cu Dinţi

45 - curent nominal 45 A

CARACTERISTICI TEHNICE

Ambalare
Curent Secţiune conductor Greutat
Secţiune conductor principal (buc/
nominal / derivat e
(mm2) cutie)
(A) (mm2) (kg)
3570Al izolat; 50/8 Al-Ol izolat 1025 Al izolat
45 0,090 50

CDD 45 c – Clemă derivaţie cu dinţi pentru conductoare coaxiale de Cu /

SIMBOLIZARE /

CDD - Clemă de Derivaţie cu Dinţi

45 - curent nominal / 45 A
c - branşament cu cablu coaxial din cupru /

CARACTERISTICI TEHNICE

Ambalare
Curent Secţiune conductor Greutat
Secţiune conductor principal (buc/
nominal / derivat e
(mm2) cutie)
(A) (mm2) (kg)
3595 Al izolat; 50/8 Al-Ol izolat 616 Cu izolat
45 0,100 50
CDD 45/CN – Clemă derivaţie cu dinţi pentru conductoare coaxiale de Cu din reţele cu
conductoare neizolate /

SIMBOLIZARE

CDD - Clemă de Derivaţie cu Dinţi

45 - curent nominal / 45 A
CN - reţea din Conductoare Neizolate

CARACTERISTICI TEHNICE

Ambalare
Curent Secţiune conductor Secţiune conductor
Greutate (buc/
nominal principal derivat
(kg) cutie)
(A) (mm2) (mm2)
2570 Al neizolat 616 Cu izolat
45 0,100 50

Notă:
 Pentru branşamentele cu conductoare torsadate sau cablu coaxial de Al din reţele cu
conductoare neizolate se recomandă cleme CLEALE 16-95/1.
 Conductorul de branşament de 10 mm2 se introduce îndoit (dublat) în clemă.

CDD 15 IL – Clemă derivaţie cu dinţi pentru iluminatul public

SIMBOL
CDD - Clemă de Derivaţie cu Dinţi
15 - curent nominal / 15 A
IL - ILuminat /

CARACTERISTICI TEHNICE

Ambalar
Curent Secţiune conductor Greutat e
Secţiune conductor derivat
nominal principal e (buc/
(mm2)
(A) (mm2) (kg) cutie)

15 1695 Al izolat 2,56 Cu izolat rigid sau 0,100 50

 flexibil
50/8 Al-Ol izolat
46 Al izolat

CDD 90 c – Clemă derivaţie cu dinţi pentru branşamente de putere (max. 90 A)

SIMBOL / SYMBOL
CDD - Clemă de Derivaţie cu Dinţi / insulation piercing connector
90 - curent nominal 90 A
c - conductor coaxial de cupru

CARACTERISTICI TEHNICE

Ambalare
Curent Secţiune conductor Greutat
Secţiune conductor principal (buc/
nominal derivat e
(mm2) cutie)
(A) (mm2) (kg)
3595 Al izolat 1625 Cu izolat
90 0,110 50
50/8 Al-Ol izolat

CDD 90 IL – Clemă derivaţie cu dinţi pentru conductoare principale de secţiune mică

(iluminat)

SIMBOL
CDD - Clemă de Derivaţie cu Dinţi
90 - curent nominal 90 A
IL - conductor principal de secţiune mică (ILuminat)

CARACTERISTICI TEHNICE

Ambalare
Curent Secţiune conductor Greutat
Secţiune conductor derivat (buc/
nominal principal e
(mm2) cutie)
(A) (mm2) (kg)
1625 Al izolat 1625 Al izolat
90 0,110 50
1016 Cu izolat

CUIBM – Clemă universală întindere branşament monofazat /

SIMBOL
CUIBM – Clemă Universală Intindere Branşament Monofazat *

CARACTERISTICI TEHNICE
 Ca urmare a posibilităţii inversării penelor, CUIBM realizează
întinderea branşamentelor monofazate cu:
 TYIR 2x10 Al; TYIR 10+16 Al; TYIR 2x16 Al; TYIR 16+25
Al sau
 cablu coaxial de cupru (cod CCBYY sau CYECY) sau
aluminiu (cod ACYCY) cu secţiunea: 6/6; 10/10; 16/16;
25/25 mm².
 greutate /: 0,090 kg
 ambalare: 40 buc/cutie : 40

*) Pentru întinderea branşamentelor trifazate se folosesc două cleme CUIBM.

CBD 50/8 – Colier de branşament în deschidere

SIMBOLIZARE 


CBD - Colier de Branşament în Deschidere

50/8 - pentru conductoare purtătoare de nul 50/8 Al-Ol

Este utilizat pentru prinderea clemei universale de

întindere branşament CUIBM de conductorul de nul


purtător, în situaţiile în care este necesară racordarea
branşamentului din deschidere.

CS 1 ½”,2” – Capac ştender GE 1 ½”,2” – Guler etanşare

SIMBOLIZARE SIMBOLIZARE

CS - Capac Stender GE - Guler Etanşare

1 ½ sau 2 - diametrul ţevii de protecţie 1 ½ sau 2 - diametrul ţevii de protecţie
din oţel (1 ½” sau 2”) din oţel (1 ½” sau 2”)
 CARACTERISTICI TEHNICE

Cod Dimensiuni Greutat Dimensiuni

Cod Greutat
(mm) e (mm)
e
D d h (Kg)
D d1 d2 h (Kg)
CS
86 39 65 0.050 GE
1½” 124 72 45 110 0.070
CS 2” 94 52 65 0.055 1½”
GE 2” 124 72 59 110 0.070

BF – Brăţară fascicul

CARACTERISTICI TEHNICE

 Adaptată tuturor configuraţiilor de fascicule de conductoare torsadate /

 Realizată din material plastic rezistent la intemperii
 Lungime utilă 155 mm
 Greutate / 0,005 kg

CLEME ŞI ARMĂTURI PENTRU LINII ELECTRICE AERIENE DE JOASĂ TENSIUNE CU

CONDUCTOARE TORSADATE

ASA 300 – Armătură de susţinere în aliniament /

SIMBOLIZARE

ASA - Armătură de Susţinere în Aliniament;

300 - efortul de rupere 300 daN;

CARACTERISTICI TEHNICE / TECHNICAL DATA

Efort Secţiunea maximă Ambalare
Greutate/
nominal / a fasciculului de conductoare / (buc/cutie) /
(kg)
(daN) (mm2)
3x95 + 2x16 Al izolat Al
150 0,120 50
50/8 Al-Ol izolat

ASC 660 – Armătură de susţinere în colţ

SIMBOLIZARE

ASC - Armătură de Susţinere în Colţ;

660 - efortul de rupere 660 daN /

CARACTERISTICI TEHNICE
Greutat
Efort Secţiunea maximă e/ Ambalare
nominal / a fasciculului de conductoare / (buc/cutie) /
(daN) (mm2)
(kg)
3x95 + 2x16 Al izolat
330 0,130 50
50/8 Al-Ol izolat

CIRT 750 – Clemă întindere reţea torsadată

SIMBOLIZARE
 CIRT - Clemă întindere Reţea Torsadată
750 - efortul nominal 750 daN

CARACTERISTICI TEHNICE

Efort Secţiunea conductorului Ambalare

nominal / de nul purtător / Greutate / (buc/cutie) /
(daN) (mm2) (kg)
750 50/8 Al-Ol izolat 0,250 20

CICAL F – Clemă de înnădire conductoare de aluminiu torsadate

SIMBOLIZARE
C – Clemă
I - Înnădire
CAL - Conductor din ALuminiu torsadat
F - pentru conductoare de Fază şi iluminat

CARACTERISTICI TEHNICE
 asigură înnădirea a două conductoare de aceeaşi secţiune/
 reface nivelul de izolaţie al conductorului.

Tip clemă / CICAL F CICAL F

CICAL F CICAL F CICAL F CICAL F
16 25 35 50 70 95
Secţiuni
16/16 mm2 25/25 mm2 35/35 mm2 35/50 mm2 70/70 mm2 95/95 mm2
conductor/
6 6 6 6 6 6
Ambalare / buc/pachet buc/pachet buc/pachet buc/pachet buc/pachet buc/pachet

CALEM – Clemă automată de legătură electrică şi mecanică /

SIMBOLIZARE
CALEM – Clema Automată de Legătură Electrică şi Mecanică

GL - nnnn - codul tipului constructiv

xx Al (OL-Al) - tipul conductorului
 CARACTERISTICI TEHNICE
 asigură joncţionarea automată (fără presă de sertizare) a conductoarelor din Aluminiu
şi Oţel-Aluminiu de secţiuni egale;
 performanţele electrice şi mecanice ale joncţiunii sunt egale sau superioare
conductoarelor joncţionate;
 recomandată pentru remedierea incidentelor şi avariilor.

Tip constructiv / Tip conductor Secţiune conductor A B

( mm2 ) ( mm ) ( mm )
CONDUCTOARE J.T.
GL – 114A – 25Al Al 25 19 127
GL – 116A – 35Al Al 35 19 149
GL – 117A – 50Al Al 50 23 155
GL – 118A – 70Al Al 70 25 187
GL – 406 – 50(OL-Al) OL – Al 50/8 31 400

CDD 160 – Clemă derivaţie cu dinţi pentru derivaţie linie-linie

SIMBOLIZARE

CDD - Clemă de Derivaţie cu Dinţi;

160 - curent nominal 160 A

CARACTERISTICI TEHNICE

Ambalare
(buc/
Curent Secţiunea conductorului Secţiunea conductorului Greutat
cutie)
nominal principal derivat e
(A) (mm2) (mm2) (kg)

35  95 Al izolat 25  70 Al izolat
160 0,190 30
50/8 Al-Ol izolat 50/8 Al-Ol izolat
 CLEALE 16-95/n – Clemă de legătură electrică pentru conductoare cu secţiuni
egale sau inegale

din Al sau Ol-Al

SIMBOLIZARE

CLEALE - Clemă de Legătură Electrică de ALuminiu tip EXIMPROD

16 - 95 - gamă de secţiuni conductor
n - numărul de şuruburi

CARACTERISTICI TEHNICE

Gamă secţiuni
Ambalare
conductor / Greutate /
n (buc/cutie)
(kg)

1 orice combinaţie între 0,150 50

2 16  95 mm2 0,250 50

CLEALE 50-70 – Clemă de legătură electrică – conductoare cu secţiuni egale din Al

sau Ol-Al

SIMBOLIZARE

CLEALE - Clemă de Legătură Electrică de ALuminiu tip EXIMPROD

35; 50-70 - gamă de secţiuni conductor (mm2)

CARACTERISTICI TEHNICE

Ambalare
Gamă secţiuni conductor Greutate /
(buc/cutie)
(mm2) (kg)
50 sau / or 70 0,270 50
95 sau / or 120 0,370 50
 ACCESORII PENTRU REŢELE ELECTRICE

DE JOASĂ TENSIUNE

PHA Sm/Su - Φm – Papuci din aluminiu

SIMBOLIZARE

P - Papuc
H - sertizare (presare) Hexagonală
A - Aluminiu / Aluminium
Sm - Secţiunea conductorului din aluminiu multifilar [mm 2]
Su - Secţiunea conductorului din aluminiu unifilar - în mm 2 (nu se marchează pe
papuc);
øm - diametrul găurii de prindere în instalaţia electrică / diameter [mm]
Dacă nu se specifică în comandă o altă valoare pentru m (diametrul găurii de
prindere în instalaţia electrică), aceasta este conform tabel.

CARACTERISTICI TEHNICE
CRIMPING AREA
 rezistă la aceiaşi forţă de tracţiune cu a
conductoarelor joncţionate ;

 asigură o conductanţă electrică egală sau

superioară cu a conductoarelor joncţionate.

Tip papuc PHA PHA

secţiune / PHA PHA PHA PHA PHA PHA PHA PHA
95/12 120/15
Sm/Su 16/25 25/35 35/50 50/70 70/95 150 185 240
0 0
L ( mm ) 68 69 70 79 89 98 111 121 140 152
 D ( mm ) 10 12 14 16 18 22 22 25 28 32
D ( mm) 6 7 8 10 11 13 15 16 18 21
A ( mm ) 35 35 35 40 50 50 60 70 75 85
Ø m ( mm) 5,5 6,5 8,5 11 11 13,5 13,5 13,5 13,5 13,5
Nr.
presări / 4 4 4 4 4 5 5 5 5 6

6 buc 6 buc 6 buc 6 buc 6 buc 6 buc 6 buc 3 buc 3 buc 3 buc
Ambalare /

BLOCURI MONOFAZATE CU PROTECŢIE ŞI MĂSURĂ

 BMPM In S1 - Bloc monofazat cu protecţie şi măsură în sistem antifurt echipat cu

întreruptor automat diferenţial şi dispozitiv de protecţie la supratensiuni de
frecvenţă industrială;
 BMPM In B - Bloc monofazat cu protecţie şi măsură echipat cu întreruptor
automat bipolar;
 BMPM In M - Bloc monofazat cu protecţie şi măsură echipat cu întreruptor
automat monopolar;

Oricare din tipurile standard de blocuri monofazate cu protecţie şi măsură pot fi

realizate, la cerere, cu posibilitatea racordării unui al doilea consumator (derivaţie).

SIMBOLIZARE

BMPM - Bloc Monofazat cu Protecţie şi Măsură;

In - curentul nominal (A)
S1 - protecţie la Supratensiuni
B - întreruptor automat Bipolar
M - întreruptor automat Monopolar
D - cu posibilitate de Derivaţie.

Exemplu de simbolizare:

BMPM 32 S1 D – Bloc monofazat cu protecţie şi măsură, 32 A,

echipat cu dispozitiv de protecţie la supratensiuni
 de frecvenţă industrială, cu posibilitate de derivaţie.

CARACTERISTICI TEHNICE

Tipul constructiv
Caracteristici tehnice BMPM In S1 BMPM In B BMPM In M

Tensiunea nominală de izolare 660 V

Tensiunea de utilizare 230 V
Curent nominal întreruptor /
6; 10; 16; 20; 25; 32; 40A valori fixe
Caracteristica de functionare B sau / or C;
4,5; 6; 10 4,5; 6; 10
Capacitate de rupere 10 kA
kA kA
Curent de defect 0,30 A - -
 tensiunea de declanşare: 260 … 280 V
DPST-S1 – caracteristici  timp de declanşare: 0,13 ... 0,2 s

Rezistenţa la uzura mecanică  20.000 cicluri ( 40.000 manevre)

Secţiunea maximă a conductorului de racord /
25 mm2
Temperatura mediului ambiant in interiorul cutiei /
-25oC...+40oC

Grad de protecţie IP 54
capac din policarbonat antişoc /
Rezistenţă mecanică
Rezistenţă la actiunea factorilor de mediu /
materiale plastice ignifuge, rezistente UV /

Greutate 2,500 Kg

Toate blocurile monofazate cu protecţie şi măsură sunt echipate astfel încât să

realizeze următoarele protecţii:

 protecţie la suprasarcină;  protecţie la scurcircuit.

Opţional blocurile monofazate cu protecţie şi măsură pot fi echipate astfel încât să

realizeze şi următoarele protecţii:

 protecţie diferenţială;  protecţie la supratensiuni

atmosferice;
 protecţie la supratensiuni de frecvenţă
industrială.
 BLOCURI MONOFAZATE CU PROTECŢIE ŞI MĂSURĂ

 BMPM In S1 - Bloc monofazat cu protecţie şi măsură în sistem antifurt echipat cu

întreruptor automat diferenţial şi dispozitiv de protecţie la supratensiuni de
frecvenţă industrială;
 BMPM In B - Bloc monofazat cu protecţie şi măsură echipat cu întreruptor
automat bipolar;
 BMPM In M - Bloc monofazat cu protecţie şi măsură echipat cu întreruptor
automat monopolar;

Oricare din tipurile standard de blocuri monofazate cu protecţie şi măsură pot fi

realizate, la cerere, cu posibilitatea racordării unui al doilea consumator (derivaţie).

SIMBOLIZARE

BMPM - Bloc Monofazat cu Protecţie şi Măsură;

In - curentul nominal (A)
S1 - protecţie la Supratensiuni
B - întreruptor automat Bipolar
M - întreruptor automat Monopolar
D - cu posibilitate de Derivaţie.

Exemplu de simbolizare:

BMPM 32 S1 D – Bloc monofazat cu protecţie şi măsură, 32 A,

echipat cu dispozitiv de protecţie la supratensiuni
de frecvenţă industrială, cu posibilitate de derivaţie.

CARACTERISTICI TEHNICE

Tipul constructiv
Caracteristici tehnice BMPM In S1 BMPM In B BMPM In M

Tensiunea nominală de izolare 660 V

Tensiunea de utilizare 230 V
Curent nominal întreruptor /
6; 10; 16; 20; 25; 32; 40A valori fixe
Caracteristica de functionare B sau / or C;
4,5; 6; 10 4,5; 6; 10
Capacitate de rupere 10 kA
kA kA
Curent de defect 0,30 A - -
 tensiunea de declanşare: 260 … 280 V
DPST-S1 – caracteristici  timp de declanşare: 0,13 ... 0,2 s

Rezistenţa la uzura mecanică  20.000 cicluri ( 40.000 manevre)

Secţiunea maximă a conductorului de racord /
25 mm2
Temperatura mediului ambiant in interiorul cutiei /
-25oC...+40oC

Grad de protecţie IP 54
capac din policarbonat antişoc /
Rezistenţă mecanică
Rezistenţă la actiunea factorilor de mediu /
materiale plastice ignifuge, rezistente UV /

Greutate 2,500 Kg

Toate blocurile monofazate cu protecţie şi măsură sunt echipate astfel încât să

realizeze următoarele protecţii:

 protecţie la suprasarcină;  protecţie la scurcircuit.

Opţional blocurile monofazate cu protecţie şi măsură pot fi echipate astfel încât să

realizeze şi următoarele protecţii:

 protecţie diferenţială;  protecţie la supratensiuni

atmosferice;
 protecţie la supratensiuni de frecvenţă
industrială.

FB1 ia In M (1N; B; Δ; Δ S1)

FIRIDĂ BRANŞAMENT MONOFAZAT cu ÎNTRERUPTOR AUTOMAT

DOMENIU ŞI CONDIŢII DE UTILIZARE

Firidele pentru branşament monofazat echipate cu întreruptor automat sunt destinate

realizării de branşamente electrice pentru consumatori individuali cu puteri până la 6
kW.

SIMBOLIZARE

FB1 - Firidă Branşament monofazat ia - întreruptor automat / miniature circuit

breaker;
In - curentul nominal [A]. Conform caracteristici tehnice .
M - întreruptor automat monopolar sau / or
1N - întreruptor automat cu pol şi nul, sau / or
B - întreruptor automat bipolar /, sau / or
Δ - întreruptor automat diferenţial, sau / or
Δ S1 - întreruptor automat diferenţial şi dispozitiv de protecţie la supratensiuni tip DPST-
S1 .

FUNCŢIUNILE REALIZATE

 asigură legătura între reţeaua furnizorului şi instalaţia consumatorului;

 asigură protecţia la scurtcircuit şi suprasarcină prin întreruptorul automat;
 limitează puterea consumată ( întreruptoarele cu reglaj fix au o precizie ridicată );
 asigură protecţia persoanelor împotriva atingerilor indirecte;
 asigură posibilitatea realimentării de către consumator în cazul acţionării protecţiei la un defect
în instalaţia acestuia;
 face posibilă sigilarea incintei şi a şuruburilor de montaj pe perete;
 rezistenţă în timp ridicată ca urmare a folosirii de materiale antişoc , ignifuge ,
rezistente UV.

PĂRŢI COMPONENTE

 cutie închisă (corp din material plastic ignifug cu capac din material plastic transparent
sau opac) prevăzută cu 2 găuri Ø25 amplasate în partea de sus pentru intrarea şi
ieşirea legăturilor electrice ; la cerere cele 2 găuri pot avea şi alte dimensiuni;
 conector de Nul care permite şi legare la pământ , branşament cu conductor de cupru
sau aluminiu în toată gama de secţiuni (6; 10; 16; 25 mm 2) şi strângere cu câte 2
şuruburi pentru fiecare conductor;
 întreruptor automat cu protecţie la suprasarcină şi scurtcircuit care poate fi monopolar
(1P) , monopolar cu nul (1P+N), bipolar (2P) sau chiar diferenţial (1P+N diferenţial); la
cele echipate cu întreruptor automat diferenţial li se poate ataşa şi dispozitiv de
protecţie la supratensiuni de frecvenţă industrială (DPST – S1);
 întreruptorul este realizat în construcţie modulară standardizată european şi este
amplasat pe şină profil omega EN 50 022 (35 mm), putând fi înlocuit cu orice tip de
întreruptor standardizat;

TABLOURI ELECTRICE DE DISTRIBUŢIE

tablouri electrice cu echipări moderne pentru apartamente, case particulare, vile sau
instituţii.

Tablourile sunt de dimensiuni reduse, modulate, au un aspect plăcut şi se amplasează uşor.

În funcţie de varianta dorită, tablouri cu montare aparentă sau îngropată în perete; cu sau fără uşă
din plastic transparent.
 Aparatele sunt montate pe şină standard, prin înclichetare.

PROPUNERI DE TABLOURI CU DIVERSE ECHIPĂRI

A.Tablouri pentru apartament mic, de 1-2 camere sau magazine mici.

1 întreruptor automat pentru circuitul de iluminat;
1 întreruptor automat pentru circuitul de prize;
1 sonerie.

B.Tablou pentru apartament mai mare, de 3-5 camere sau magazine

cu 3-4 încăperi.
2 întreruptoare automate pentru circuitele de
iluminat;
1 întreruptor automat pentru circuitele de prize;
1 întreruptor automat diferenţial pentru circuitele de
prize de la baie
şi/sau bucătărie;
1 sonerie.

C.Tablou pentru locuinţe urbane sau rurale.

1 întreruptor automat bipolar pentru iluminat;
1 întreruptor automat bipolar pentru prize;
1 întreruptor automat diferenţial pentru protecţia circuitelor de
prize;
1 întreruptor automat diferenţial pentru protecţia circuitului de
priză de la baie;
1 sonerie;
1 comutator cu trei poziţii cu multiple utilităţi.
Tabloul este din material plastic, fără uşă, în varianta aparent.

D.Tablou cu echipare specială (2/24 mod.).

1 întreruptor automat pentru iluminat;
1 întreruptor automat pentru prize;
1 întreruptor automat diferenţial 25A/0,03A pentru priza de la
baie;
1 sonerie +1transformator sonerie;
1 protecţie la supratensiune atmosferică;
1 întreruptor automat tripolar + 1 contactor;
Tabloul este din material plastic, cu uşă din material plastic transparent
fumuriu, varianta îngropat sub tencuială.
 E.Tablou de distribuţie, comandă şi control, pentru instituţii (ex.
automatizarea unei centrale termice proprii într-un institut de
proiectare).
Echiparea se face în conformitate cu solicitările beneficiarului, fie că dispune
sau nu de schema electrică monofilară.
Tabloul de distribuţie este realizat din material plastic, cu uşă din
material plastic fumuriu, cu trei rînduri a câte 12 module, în varianta
aparent.

APARATE ELECTRICE DE JOASĂ TENSIUNE

distribuitor autorizat pentru ELECTRICA, TRANSELECTRICA,

HIDROELECTRICA, TERMOELECTRICA şi CNCFR al reputatelor firme MOELLER
Germania, FELTEN & GILLEAUME Austria şi ETI Slovenia.

APARATURĂ FELTEN & GUILLEAUME

1. INTRERUPTOARE DIFERENŢIALE şi INTRERUPTOARE AUTOMATE

DIFERENŢIALE F7, FL7, LD7
2. INTRERUPTOARE AUTOMATE L4, LS, L7, LH
3. ACCESORII PENTRU INTRERUPTOARE – contacte auxiliare, declanşatoare de
minimă
tensiune, declanşatoare de la distanţă.
4. ALTE APARATE DE JOSĂ TENSIUNE- contactoare, demaroare, relee
intermediare şi de
temporizare, alte aparate.
5. APARATURĂ PENTRU PROTECŢIE LA SUPRATENSIUNI ATMOSFERICE
6. INTRERUPTOARE AUTOMATE şi SEPARATOARE pentru curenţi nominali mari
(25-630A).
7. TABLOURI DE DISTRIBUŢIE de uz casnic şi industrial şi accesorii pentru
acestea.

APARATURĂ MOELLER

1. SISTEME DE AUTOMATIZARE
2. CONVERTIZOARE DE FRECVENŢĂ,
CONVERTOARE DE CURENT,
DEMAROARE PROGRESIVE
3. APARATURĂ PENTRU
COMANDĂ şi SEMNALIZARE
(butoane, lămpi, selectoare)
4. RELEE DE COMADĂ EASY,
CONTACTOARE DIL,
COMUTATOARE CU CAME
5. INTRERUPTOARE AUTOMATE,
ANSAMBLURI DEMAROARE,
 MINIÎNTRERUPTOARE
6. TRANSFORMATOARE
7. TABLOURI ELECTRICE şi
ACCESORII
8. SISTEME DE DISTRIBUŢIE ÎN
BARE.

APARATUR{ ETI

1. SEPARATOARE CU SIGURANTE
2. SIGURANTE TIP MPR
3. SOCLURI SIGURANTE TIP MPR
4. SOCLURI SI SIGURANTE DI, DII, DIII.