SC EL M1.C3 - Indrumar Pentru Electricieni

MODULUL 1
Capitolul III
SUPORT DE CURS
ELECTRICIAN ÎN CONSTRUCȚII
Cod COR: 713701
Nivelul de instruire: 2 (studii medii)
INOVAREA ȘI REVITALIZAREA MEDIULUI RURAL - Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane
2007-2013 -CONTRACT: POSDRU/135/5.2/S/126607
SUPORT DE CURS EL (M1/C3)– CALIFICAREA ”ELECTRICIAN” nivel 2,COR 713701, elaborat ing. Gheorghe Bucătaru -
Formator
Pag 1 din 102
2014
Formator: ing. Gheorghe Bucătaru
INOVAREA ȘI REVITALIZAREA MEDIULUI RURAL - Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane
2007-2013 -CONTRACT: POSDRU/135/5.2/S/126607
SUPORT DE CURS EL (M1/C3)– CALIFICAREA ”ELECTRICIAN” nivel 2,COR 713701, elaborat ing. Gheorghe Bucătaru -
Formator
Pag 2 din 102
Capitolul III
Noţiuni de algebră și de geometrie (de bază) pentru electricieni Pag.03
Func țiile trigonometrice pe cercul unitate Pag.11
Func ția Sinus (sinusoida) Pag.16
Vectorii Pag.25
Unită ți de măsură (folosite în electricitate / electrotehnică) Pag.42
No țiuni fundamentale de calcul în geometrie Pag.47
Sistemul Interna țional de unită ți de măsurare (SI) Pag.83
INOVAREA ȘI REVITALIZAREA MEDIULUI RURAL - Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013
-CONTRACT: POSDRU/135/5.2/S/126607
SUPORT DE CURS EL (M1/C3)– CALIFICAREA ”ELECTRICIAN” nivel 2,COR 713701, elaborat ing. Gheorghe Bucătaru - Formator
Pag 3 din 102
Noţiuni de algebră și de geometrie (de bază) pentru
electricieni
Cercul unitate
În ilustrația alăturată este prezentat un cerc unitate .

Variabila ”t” este o măsură de unghi.
În matematică, un cerc unitate este un cerc cu raza egală

cu 1 (unu). Frecvent, mai ales în trigonometrie, cercul
unitate este cercul de rază unu centrat în originea (0, 0) în
sistemul de coordonate carteziene din planul euclidian .
Cercul unitate este de multe ori notată S1; generalizarea la
dimensiuni mai mari este sfera unitate.
Note despre sistemul de coordonate carteziane
Un sistem de coordonate carteziane este un sistem de coordonate care definește / specifică

în mod unic fiecare punct într-un plan cu ajutorul unei perechi unice de coordonate numerice
Pag 4 din 102
Sistem de coordonate cartezian, cu un cerc
de rază 2 centrat în origine marcat cu roșu. Ecuația
de cerc este (x - a) 2 + (y - b) 2 = r 2 unde a și b
sunt coordonatele centrului (a, b) și r este raza.
Un sistem tridimensional de coordonate carteziene, cu originea O și axele linii X, Y și Z,

orientate așa cum este arătat de săgeți. Marcajele de pe axe sunt unită țile de lungime separate.
Punctul negru indică punctul cu coordonatele x = 2, y = 3 și z = 4, sau (2,3,4).
Pag 5 din 102
Reprezentarea suprafe țelor în
coordonatele carteziene (x, y,
z). Axa Z este verticală și axa x
este evidențiată în verde. Astfel,
planul ro șu indică punctele cu x =
1, planul albastru indică punctele
cu z = 1, iar planul galben indică
punctele cu y = -1. Cele trei
suprafețe se intersectează în
punctul P (prezentat ca o sferă
neagră) cu coordonatele carteziene
(1, -1, 1).
Revenind la cercul unitate:
Dacă (x, y) este un punct de pe cercul unitate, atunci |

x | si | y | sunt lungimile catetelor unui triunghi
dreptunghic a cărui ipotenuză are lungimea 1 Astfel,
prin teorema lui Pitagora, x și y satisfac ecuația:
x2+y2=1
Deoarece x ² = (-x) ² pentru orice x, și deoarece
reflectarea oricărui punct de pe cercul unitate în
raport cu axa x sau axa y se află, de asemenea, pe
cercul unitate , ecuația de mai sus este valabilă
pentru toate punctele (x, y) de pe cercul unitate, nu
numai pentru cele din primul cadran .
Pag 6 din 102
Pi ( )
Dacă diametrul cercului este 1, circumferinţa sa va fi π

Numărul π (adesea scris pi) este o constantă matematică a cărei valoare este raportul dintre
circumferința și diametrul oricărui cerc într-un spațiu euclidian; este aceeași valoare ca și raportul
dintre aria unui cerc și pătratul razei sale. Simbolul π a fost propus pentru prima oară de
matematicianul galez William Jones în 1706. Valoarea constantei este egală aproximativ cu
3,14159 în notația zecimală obișnuită (vezi tabelul din dreapta pentru reprezentarea în alte baze).
π este una dintre cele mai importante constante din matematică și fizică: numeroase formule din
matematică, inginerie și alte științe implică folosirea lui π.[5]
π este un număr irațional, adică valoarea sa nu poate fi exprimată exact sub formă
de fracție m/n, cu m și nîntregi. De aceea, reprezentarea sa zecimală nu are sfâr șit și nu începe
nici să se repete. Numărul este și transcendent, ceea ce înseamnă, printre altele, că nu există un
șir finit de operații algebrice cu numere întregi (puteri, extrageri de radicali, sume etc.) al căror
rezultat să fie egal cu valoarea lui; demonstrarea acestui fapt a fost o realizare relativ recentă în
istoria matematicii și un rezultat semnificativ al matematicienilor germani ai secolului al XIX-lea.
De-a lungul istoriei matematicii s-au depus eforturi semnificative de a determina π cu mai multă
precizie și de a-i înțelege natura; fascinația acestui număr a intrat și în cultura nematematică.
Litera grecească π, scrisă pi în alfabetul latin, a fost adoptată de la cuvântul grecesc
„περίμετρος”,perimetros (în română: perimetru), mai întâi de William Jones în 1707; notația a fost
popularizată apoi deLeonhard Euler în 1737.
Pag 7 din 102
Defini ție
În geometria plană euclidiană, π este definit ca fiind
raportul dintre circumferința unui cerc și diametrul său:
Raportul C/d este constant, indiferent de dimensiunile unui cerc. De exemplu, dacă un cerc are
de două ori diametrul d al unui alt cerc, el va avea de două ori circumferin ța C, păstrând
raportul C/d.
Aria cercului = π × aria pătratului umbrit

Altfel, π poate fi definit și ca raportul dintre aria (A) unui cerc și aria unui pătrat cu latura egală
cu raza cercului:
Aceste definiții depind de rezultatele geometriei euclidiene, cum ar fi faptul că toate cercurile
sunt asemenea. Aceasta poate fi considerată o problemă atunci când π apare în domenii
matematice care altfel nu implică geometria. Din acest motiv, matematicienii preferă adesea să
definească π fără referire la geometrie, alegând în schimb ca defini ție una dintre proprietă țile
sale analitice. O alegere frecventă este definirea lui π ca fiind dublul celui mai mic număr
pozitiv x pentru care cos(x) = 0. Formulele de
mai jos ilustrează alte definiții echivalente.
Există numeroase alte feluri de a găsi

lungimile sau ariile unor anumite linii
curbe sau drepte, care ar putea
facilita practica foarte mult; ca de
Pag 8 din 102
exemplu, la cerc, diametrul este față de circumferin ță ca 1 fa ță de
(16/5 − 4/239) − 1/3(16/5 3 − 4/239 3) + ... = 3.14159... = π
Aproximări numerice
Din cauza naturii transcendente a lui π, nu există expresii cu formă închisă pentru acest număr în
termeni de numere și funcții algebrice. Printre formulele de calcul al lui π cu ajutorul aritmeticii
elementare se numără seriile care dau un șir infinit de aproximări ale lui π. Cu cât se includ mai
mulți termeni într-un calcul, cu atât mai aproape de π va fi rezultatul.
De aceea, calculele numerice trebuie să folosească aproximări ale lui π. Pentru multe scopuri,
3,14 sau 22/7 este o aproximare suficientă, deși inginerii folosesc adesea 3,1416 (4 zecimale
exacte) sau 3,14159 (5 zecimale exacte) pentru mai multă precizie. Aproximările 22/7 și 355/113, cu
2, respectiv 6 zecimale exacte, se obțin din dezvoltarea în frac ții continue simple a lui π.
Aproximarea 355⁄113 (3.1415929…) este cea mai bună aproximare ce poate fi exprimată cu un
numărător și un numitor de 3 sau 4 cifre; următoarea aproximare acceptabilă
este 103993/33102 (3.14159265301...) și necesită numere mult mai mari, din cauza structurii
dezvoltării în fracție continuă.[3]
Prima aproximare numerică a lui π este aproape sigur valoarea 3. În cazuri în care nu se cere
precizie mare, ar putea fi chiar acceptabilă. Faptul că 3 este o rotunjire prin lipsă rezultă din faptul
că este raportul dintre perimetrul unui hexagon regulat înscris și diametrul cercului circumscris lui.
UNDE SE UTILIZEAZĂ ”pi”
Numere complexe și analiza matematică
Formula lui Euler în planul complex. Creșterea unghiului φ la π radiani (180°) dă identitatea lui
Euler.
Un număr complex poate fi exprimat în coordonate polare după cum urmează:
Pag 9 din 102
Apariția frecventă a lui π în analiza complexă poate fi legată de comportamentul funcției
exponențiale de variabilă complexă, descrisă de formula lui Euler
unde i este unitatea imaginară ce satisface relația i2 = −1 și e ≈ 2.71828 este numărul lui Euler.
Din această formulă rezultă că puterile imaginare ale lui e descriu rotații pe cercul unitate în
planul complex; aceste rotații au o perioadă de 360° = 2π. În particular, rota ția cu 180° φ = π are
ca rezultat remarcabila identitate a lui Euler
Identitatea lui Euler este celebră pentru că leagă câteva constante și operatori matematici de
bază.
Există n rădăcini diferite de ordin n ale unității
Integrala gaussiană
O consecință este că funcția gamma a semiîntregilor este un multiplu rațional de √π.

Fizică[modificare | modificare sursă]
Deși nu este o constantă fizică, π apare frecvent în ecuații ce descriu principii fundamentale ale
Universului, datorită relației sale cu natura cercului și, prin aceasta, de sistemul de coordonate
polare. Utilizarea unor construcții cum ar fi unitățile Planck pot uneori să-l elimine pe π din
formule.

Constanta cosmologică:
 Principiul de incertitudine al lui Heisenberg, care arată că incertitudinea măsurării pozi ției
unei particule (Δx) și a impulsului (Δp) nu pot fi ambele oricât de mici în același timp:
 Ecuațiile lui Einstein din teoria relativității generale:

Pag 10 din 102

Legea lui Coulomb pentru forța electrică, descriind forțele ce acționează între două sarcini
electrice (q1 și q2) aflate la o distanță relativă r:
 permeabilitatea magnetică a vidului:
 Constanta legii a treia a lui Kepler, ce leagă perioada orbitală (P) și axa semimajoră (a)
de masele (M și m) a două corpuri pe orbită unul în jurul altuia:
Statistică și probabilită ți
În statistică și probabilități, există mai multe distribuții ale căror formule conțin π, printre care:

funcția de densitate de probabilitate pentru distribuția normală cu media μ și deviația
standard σ, datorită integralei gaussiene:
 funcția de densitate de probabilitate pentru distribuția Cauchy (standard):
Întrucât pentru orice funcție de densitate de probabilitate f(x), formulele de

mai sus se pot utiliza pentru a produce alte formule integrale pentru π.
Acul lui Buffon este o problemă adesea folosită pentru aproximarea empirică a lui π. Dacă se
aruncă un ac de lungime L în mod repetat pe o suprafață cu linii paralele aflate la Sunități de
lungime distanță (cu S > L). Dacă acul este aruncat de n ori și de x ori dintre acestea el
intersectează o linie dreaptă (x > 0), atunci se poate aproxima π cu ajutorulmetodei Monte Carlo:
Pag 11 din 102
Deși acest rezultat este impecabil din punct de vedere matematic, el nu poate fi folosit pentru a
determina mai mult de câteva cifre ale lui π prin experiment. Obținerea a doar trei cifre (inclusiv
"3"-ul care este partea întreagă) corecte cu siguran ță necesită milioane milioane de aruncări, și
numărul de aruncări crește exponențial cu numărul de cifre dorit. Mai mult, orice gre șeală de
măsurare a lungimilor L și S se va transforma direct într-o eroare de aproximare a lui π. De
exemplu, o diferență de un singur atom în lungimea unui ac de 10 centimetri va apărea la a 9-a
cifră a rezultatului. În practică, incertitudinea de a determina dacă acul intersectează sau nu o
linie când el pare să o atingă exact va limita acurate țea rezultatului la mai pu țin de 9 cifre.
O farfurie cu π
Joc de cuvinte: π se pronunță în engleză pai, asemenea cu pie,
care înseamnă turtă, pateu, plăcintă.
Notarea lui 2π cu τ
O alternativă la π este notația τ, pentru raportul între circumferin ța cercului și raza sa (în loc de
diametru), echivalent cu 2π. Această constantă reprezintă numărul de radiani al unui cerc, astfel
că unghiul la centru care determină un sector de cerc este raportul între lungimea sectorului
respectiv și cerc înmulțit cu τ radiani. Susținătorii lui tau afirmă că această rela ție directă
simplifică studiul unghiurilor exprimate în radiani fa ță de cazul în care s-ar utiliza π, unde frac ția
trebuie înmulțită și cu 2. Deși în mod convențional ca produsul "2π", τ apare în multe formule des
folosite.
Revenind la cercul unitate:
În planul complex
Cercul unitate poate fi considerat ca un set de numere complexe z de forma :
, pentru toate t.
Această rela ție este formula lui Euler.
Func țiile trigonometrice pe cercul unitate

Toate funcțiile trigonometrice ale unghiului θ poate fi construite din punct de vedere geometric cu
elemente ale unui cerc unitate centrat la O.
Pag 12 din 102
Intr-un triunghi dreptunghic, considerand
masura unui unghi ascutit numim:
sinusul=cateta opusa / ipotenuza
cosinusul=cateta alaturata / ipotenuza
tangenta=cateta opusa / cateta alaturata
cotangenta=cateta alaturata / cateta opusa
Sinusul, cosinusul, tangenta si cotangenta se
numesc functii trigonometrice si se noteaza cu sin, cos, tg, si ctg.
 În particular, pentru o coardă AB a cercului, unde θ este jumătate din unghiul subîntins,
sin (θ) este AC (jumătate din coardă) - o definiție a introdusă în India.
 cos (θ) este CO distanță orizontală, și versin (θ) = 1 - cos (θ) (sinus invers) este CD.
 tg (θ) este lungimea segmentului AE a tangentei prin A, deci tangenta este cuvântul
pentru această funcție. ctg (θ) (cotangenta) este un alt segment tangent, AF.
 sec (θ) = OE și csc (θ) = OF, sunt segmente de linii secantă și cosecantă
(intersectează cercul în două puncte), și pot fi de asemenea privite ca proiec ții ale OA de-
a lungul tangentei la A pe axele orizontale și verticale, respectiv.
 DE este exsec (θ) = sec (θ) - 1 (partea din secantă exterioară cercului, sau exsecantă ).
Din aceste construcții, este ușor să vezi că funcțiile secantă și tangentă devin divergente pe
măsură ce θ se apropie de π / 2 (90 de grade), și că cosecanta și cotangenta diverg pe măsură
ce θ se apropie de zero.
(Multe construcții similare sunt posibile, iar identită țile trigonometrice de bază, pot fi, de
asemenea, dovedite grafic.)
Fiind dat un triunghi ABC dreptunghic in A, sunt adevarate urmatoarele relatii:
formula fundamentala a trigonometriei
u 300 450 600
sin u
Pag 13 din 102
cos u
tg u 1
ctg u 1
Function
sin
cos
Pag 14 din 102
tan
[20]
cot
sec
csc
Funcții trigonometrice inverse:
Function Definition Value Field
Pag 15 din 102
Identită ți
Multe identități interrelaționează funcțiile trigonometrice. Printre cele mai frecvent utilizate este
identitatea lui Pitagora , care prevede că pentru orice unghi, pătratul sinusului plus pătratul
cosinusul este 1 . Acest lucru este ușor de văzut prin studierea unui triunghi dreptunghic cu
ipotenuza 1 și aplicând teorema lui Pitagora. În formă simbolică, identitatea lui Pitagora este
scrisă:
Suma:
Scăderea:
Acestea conduc la următoarele formule, referitoare la 3 unghiuri:
Când două unghiuri sunt egale, formulele pentru sumă se reduc la ecua ții mai simple, cunoscute
sub numele de formulele unghiului dublu
Pag 16 din 102
Când trei unghiuri sunt egale formulele referitoare la trei unghiuri se reduc la următoarele forme
mai simple:
Mai jos este lista cu derivatele și integralele pentru cele șase func ții trigonometrice de bază.
Numărul C este o constantă de integrare.
Sinusul (sinusoida)
Sinusul
Caracteristici de bază
Paritatea impar
Pag 17 din 102
Domeniul (−∞,∞) a
Codomeniul [−1,1] a
Perioada 2π
Specific values
La zero 0
Maxima ((2k + ½)π, 1) b
Minima ((2k − ½)π, −1)
Specific features
Rădăcina kπ
Punctul critic kπ − π/2
Punctul de inflexiune kπ
Punctul fix 0
a
pentru numere reale (i.e. non-complex)
b
Variabila k este un integrator.
.
Pentru unghiul α, funcția sinus este dată de raportul dintre lungimea catetei opuse și lungimea
ipotenuzei.
Pag 18 din 102
Funcția sinus reprezentate grafic pe planul cartezian. In acest grafic, unghiul x este dat în radiani
(π = 180 °).
Funcțiile sinus și cosinus sunt legate în mai multe feluri. Astfel derivata este .
De asemenea, ele sunt defazate cu 90 °: = . Și pentru un anumit unghi,
cos si sin dau coordonatele x respectiv, y pe un cerc cu raza egală cu 1 (unitate).
Sinus , în matematică, este o funcție trigonometrică de unghi.
Sinusul unui unghi este definită în contextul unui triunghi
dreptunghic: pentru unghiul specificat, acesta este raportul
dintre lungimea laturii care este opusă celei a unghiului (cateta
opusă) și (este împărțită la) lungimea celei mai lungi laturi a
triunghiului (adică ipotenuza).
Funcțiile trigonometrice sunt de obicei definite ca raporturi a
două laturi ale unui triunghi dreptunghic care con ține unghiul,
și pot fi definite echivalent ca fiind lungimile diferitelor
segmente de cerc de la un cerc unitate.
Definiții mai moderne le exprimă ca fiind serii infinite sau ca fiind solu ții ale unor ecua ții
diferențiale, care să permită extinderea acestora la valori pozitive și negative arbitrare și chiar la
numere complexe.
Pag 19 din 102
Funcția sinus este frecvent utilizată pentru a modela fenomene periodice, cum ar fi undele
sonore (sunetul) și undele luminoase, pozi ția și viteza oscilatoarelor armonice, intensitatea luminii
soarelui și durata unei zile, variațiile de temperatura medie pe tot parcursul anului.
Func ția sinus își poate avea originile în funcțiile jyā și koti-jyā utilizate în perioada Gupta în
astronomia Indiană (Aryabhatiya, Surya Siddhanta), prin traducere din limba sanscrită în arabă și
apoi din arabă în latină. Cuvântul "sinus" vine de la o greșeală de traducere în latină a cuvântului
jiba , care este o transliterare a cuvântului sanscrit pentru jumătate din coardă, jya-ardha.
Defini ția triunghiului dreptunghic

Pentru orice triunghi asemănător / similar, raportul dintre lungimea laturilor rămâne aceea și. De
exemplu, în cazul în care ipotenuza este de două ori mai lungă într- un triunghi asemănător , tot
de două ori mai lungi sunt și celelalte două laturi. De aceea
funcțiile trigonometrice respective, depind numai de mărimea
unghiului, exprimând aceste raporturi:
- între ipotenuza și cateta "opusă" la un unghi A - în cazul
func ției sinus ;
- între ipotenuza și cateta "adiacentă" la un unghi A - în cazul
func ției cosinus
- între cateta "opusă" și cateta "adiacentă" la un unghi A - în
cazul func ției tangenta ), etc.
Pentru a defini funcțiile trigonometrice pentru un unghi ascu țit A, putem începe cu orice triunghi
dreptunghic care conține unghiul A.
Cele trei laturi ale triunghiului sunt denumite după cum urmează:
- latura adiacentă este partea (cateta) care este în contact cu (adiacentă la), atât unghiul
care ne interesează (unghiul A ) cât și cu unghiul drept (în figura de mai sus, latura b )
- Ipotenuza este latura opusă unghiului drept (în figura de mai sus, latura h ). Ipotenuza
este întotdeauna cea mai mare latură a unui triunghi dreptunghic.
- Latura (cateta) opusă este opusă unghiului care ne interesează (unghiul A), (în figura de
mai sus, latura a )
În geometria euclidiană obișnuită, în conformitate cu postulattul triunghiului , unghiurile

interioare ale fiecărui triunghi totalul de 180 ° (π radiani).
Pag 20 din 102
Prin urmare, într-un triunghi dreptunghic, cele două unghiuri non-drepte totalizează 90 ° (π / 2
radiani), astfel încât fiecare dintre aceste unghiuri trebuie să fie mai mare de 0 ° și mai mic de
90°. Următoarea definiție se aplică astfel de unghiuri.
Unghiul A (având măsura α ) este unghiul dintre ipotenuză și cateta adiacentă.
Sinusul unui unghi este raportul dintre lungimea catetei opuse lungimea ipotenuzei. In
cazul nostru, aceasta nu depinde de mărimea triunghiului dreptunghic particular ales, atâta timp
cât acesta conține unghiul A, deoarece toate aceste triunghiuri sunt asemănătoare / echivalente /
similare.
Măsurarea unghiurilor
Un radian, având simbolul rad, este o unitate de măsură pentru măsura unghiurilor. Este unghiul
care, având vârful în centrul unui cerc, intersectează pe circumferința acestuia un arc a cărui
lungime este egală cu lungimea razei cercului.Măsura în radiani a unui unghi la centru este egală
cu lungimea arcului de cerc unitate (cu raza 1) corespunzător.
Un radian este egal 180°/π sau aproximativ 57,2958° sau 57°17'45.
Lungimea unui arc de cerc este egală cu raza înmul țită cu măsura în radiani a arcului.
Radianul face parte din Sistemul Internațional.
În matematică, unghiurile se exprimă de obicei în radiani, fără a scrie însă unitatea de măsură.
Un arc de cerc egal in lungime cu raza cercului

corespunde unui unghi de 1 radian. Un cerc
corespunde unui unghi de 2π radian.
Pag 21 din 102
Rela ția cu ”panta”
Funcțiile trigonometrice pot fi definite în termeni de cre ștere, orientare / direc ție (depărtare)
și pantă a unui segment de linie în raport de o linie orizontală.
 Când lungimea segmentului de linie este 1, sinusul are un unghi față de linia orizontală și
ne spune cre șterea în înăl țime ;
 Sinusul are un unghi și spune cre șterea în înălțime pe unitatea de lungime a
segmentului de linie.
 Cre șterea este egală cu sin θ înmulțit cu lungimea segmentului de linie (înălâimea)
În contrast, cosinus este folosit pentru a spune depărtarea de vârful unghiuli; și tangenta este
folosită pentru a spune panta creată de unghi. Arctg este folosit pentru a spune unghiul de pantă.
Segmentul de linie este echivalentul ipotenuzei în triunghiul dreptunghic, iar atunci când are o
lungime de 1, este, de asemenea, echivalent cu raza cercului unitate .
Rela ția cu cercul unitate

Ilustra ția unui cerc unitate. Raza are o lungime de 1. T
variabilă ”t” este o măsură de unghi.
În trigonometrie, un cerc unitate este cercul de rază 1 (unu)

centrat în origine (0, 0) în sistemul de coordonate carteziene.
Să considerăm o linie care pornește din origine, care face un

unghi de θ cu jumătatea pozitivă a axei x și intersectează
cercul unitate. Coordonatele ”x” și ”y” ale acestui punct de
Pag 22 din 102
intersecție sunt egale cu cos θ și sin θ , respectiv. Distanța față de punctul de origine este
întotdeauna 1.
Spre deosebire de definițiile sinusului și cosinusului care folosesc triunghiul dreptunghic sau
panta, unghiul poate fi extins la întregul set de argumente reale prin folosirea cercul unitate. Acest
lucru se poate obține și prin considerarea anumitor simetrii și că sinusoidala este o func ție
periodică (în matematică o funcție periodică este o funcție care î și repetă valorile la intervale
regulate de timp numite perioade)
Graficul funcției y=sin  și a funcției y=cos 
Identities
Aceasta se aplică pentru toate valorile
unghiului .
Reciproca (inversul func ției)

Reciproca (inversa funcției) sin este
cosecanta :
Pag 23 din 102
Func ția Inversă a func ției sinus
Notă : a nu se confunda inversul funcției sin (care
este cosecanta) cu func ția inversă sinului (care
este Arcsin)
Valorile principale obișnuite ale funcției arcsin (x)

reprezentate grafic pe planul cartezian. Arcsin este
inversa funcției sin
Func ția inversă a sinusului este arcsinusul

(arcsin sau asin) sau funcția sinus invers (sin -1).
Deoarece sinusul este o func ție non-injectivă ,
arcsinusul nu este o func ție inversă exactă ci o
func ție inversă par țială . De exemplu, sin (0) = 0,
dar și sin (π) = 0, sin (2π) = 0 etc Rezultă că func ția
arcsinus este multivalorică : arcsin (0) = 0, dar și
arcsin (0) = π, arcsin (0) = 2π, etc Când o singură
valoare este de dorită, funcția poate fi limitată la ramura principală. Cu această restric ție, pentru
fiecare x din domeniul de definire a variabilei (x) se va ob ține prin arcsin(x) doar la o singură
valoare, numită valoarea sa principală .
Notă: ilustrarea func țiilor injective și noninjective
Pag 24 din 102
injective non – injective
k este un număr întreg:
Sau într-o singură ecuație:
Arcsin satisface egalitatea / identitatea:
și
Calcule
Pag 25 din 102
Pentru funcția sin: Derivata este:
Integrata / antiderivata: C este constatnta de integrare
În calcule, integrala nedeterminată a unei anumită func ție (de exemplu, mul țimea tuturor
antiderivatelor funcției) este definită numai până la nivelul unei constante aditive, constanta de
integrare . Această constantă exprimă o ambiguitate inerentă în construc ția de antiderivate.
Dacă o funcție f (x) este definită pe un interval și F (x) este o antiderivă a func ției f (x), atunci
mulțimea tuturor antiderivatelor lui f (x) este dată de func ții de tipul F (x) + C, unde C este o
constantă arbitrară. Constanta de integrare este uneori omisă în listele de integrale pentru
simplitate.
VECTORII
Vectori.
în studiul fenomenelor fizice folosim matematica pentru exprimarea ideilor şi a rezultatelor,
adesea complicate, într-o formă compactă şi simplă. Analiza/Algebra vectorială, în forma pe care
o prezentăm aici, este un bun exemplu pentru rolul matematicii în fizică şi în plus ne va fi foarte
utilă pentru descrierea legilor cinematicii, şi nu numai.
Algebra vectorală, în forma pe care o folosim noi astăzi, a apărut pentru prima dată în notiţele lui J.Willard Gibbs
(1839-1903, cunoscut în principal pentru rezultatele sale din termodinamică) pregătite pentru studenţii săi de la
Universitatea Yale (USA). Motivaţia principală a fizicienilor pentru folosirea noţiunii de vector este, se va vedea,
simplificarea formei ecuaţiilor folosite. Pe de altă parte, combinând analiza vectorială cu elementele de simetrie,
putem obţine informaţii preţioase asupra formelor posibile ale unor legi necunoscute
Cei cărora noţiunea de “vector” şi operaţiile cu vectori le sunt familiare, povestea introductivă din
exemplul de mai jos, despre calculul vectorial, li se va părea puerilă. Pot să sară peste lectura
acestui exemplu.
Exemplu:
Pag 26 din 102
Să aşezăm două bile, una roşie (BR) şi una neagră (BN), pe o foaie cu pătrăţele în punctele A şi
B şi să le deplasăm folosind următoarea convenţie:
bilele pot fi deplasate doar cu câte un număr întreg de
pătrate (unităţi) spre stânga (dreapta), sus (jos). Pentru
a diferenţia orientarea stânga-dreapta, sus-jos a
deplasărilor, deplasările spre dreapta (sau în sus) sunt
considerate pozitive iar cele înspre stânga (sau în jos),
sunt
considerate
negative.
Exemplu: în
figura din
dreapta, BR a
fost deplasată
două unităţi
spre dreapta şi patru în sus, în poziţia A’; BN a fost
deplasată cu patru unităţi spre stânga şi trei în sus, în
poziţia B’. Pentru simplificarea notaţiei, aceste
deplasări le putem nota (2,4) şi respectiv (-4,3). Prima
cifră indică deplasarea dreapta(+), stânga(-) iar a doua,
deplasarea sus(+), jos(-) .
Deplasările AA’, BB’ pot fi identificate şi prin săgeţi
(săgeţi = segmente de dreaptă orientate): deplasarea
AA’ este, în notaţia prescurtată, deplasarea (2,4), iar
deplasarea BB’ este (-4,3). Dacă dorim, putem calcula
lungimea segmentelor AA’ şi BB’ folosind teorema lui
Pitagora,: AA’ = 22 + 42 iar BB’ = 42 + 32 .
Să calculăm acum care este deplasarea bilei roşii care

pleacă din punctul A şi ajunge în punctul F, trecând prin
punctele B, C, D, E şi F.
Din figură, se
vede uşor că deplasarea AF este (-2,1), rezultat la care
ajungem şi dacă însumăm deplasările individuale:
Pag 27 din 102
AB = (4,1), BC = (0,2), CD = (-2,1), DE = (-1,-1), EF = (-3,-2) şi le adunăm: AF = AB + BC + CD +
DE + EF = (4,1) + (0,2) + (-2,1) + (-1,-1) + (-3,-2) = (4 + 0 – 2 – 1 – 3, 1 + 2 + 1 – 1 – 2) = (-2,1)
QED.
Tocmai am folosit cu succes ceea ce numim vectori, ca şi segmente de dreaptă

orientate, pentru a defini şi măsura deplasarea bilei roşii (şi a celei negre), în
exemplele de mai sus .
Observăm că, dacă destinaţia ar fi coincis cu punctul de plecare, adică F ar fi coincis cu A, atunci
deplasarea AF ar fi fost (0,0). !
Atenţie ! DEPLASAREA şi DRUMUL PARCURS (DISTANŢA STRĂBĂTUTĂ) sunt două noţiuni
diferite, având semnificaţii diferite. Drumul parcurs este suma lungimilor segmentelor parcurse.
Folosind teorema lui Pitagora, acolo unde este cazul, şi folosind notaţia: AB = distanţa AB,
vom avea:
Distanţa străbătută = AB + BC + CD + DE + EF =
dacă lungimea laturii unui pătrat este 1m
Din punct de vedere geometric un vector este un segment de dreaptă orientat iar în
reprezentare grafică este o săgeată (vezi Figura 1 ).
Pentru descrierea unui vector avem nevoie de MĂRIME, DIRECŢIE şi SENS.
MĂRIMEA vectorului este lungimea segmentului de dreaptă.

DIRECŢIA este dată de dreapta suport a vectorului. Pe o direcţie putem avea două sensuri ⇒
sensul trebuie specificat. Fiecare vector indică o direcţie şi un sens pe acea direcţie.
SENSUL (pe direcţia respectivă) este indicat de vârful săgeţii.
Pag 28 din 102
Notaţie: (caractere îngroşate, BOLD) pentru vectori şi pentru
mărimea (modulul) vectorului. În cele ce urmează vom încerca să fim consecvenţi şi să folosim
notaţii de forma pentru vectori şi respectiv v pentru mărimea acestora.
În fizică forţa (Figura 2), viteza, acceleraţia, intensitatea

câmpului electric, etc. sunt MĂRIMI FIZICE
VECTORIALE: trebuie să le specificăm mărimea, direcţia
şi sensul pentru a le caracteriza
complet. Masa, energia, densitatea, presiunea, etc. sunt
MĂRIMI FIZICE SCALARE: le caracterizăm doar prin
mărime (număr). Atât pentru vectori cât şi pentru scalari,
menţionarea unităţii de măsură este absolut necesară.
Pag 29 din 102
Pag 30 din 102
Pag 31 din 102
Pag 32 din 102
Pag 33 din 102
Pag 34 din 102
Pag 35 din 102
Pag 36 din 102
Pag 37 din 102
Pag 38 din 102
Pag 39 din 102
Pag 40 din 102
Pag 41 din 102
Pag 42 din 102
Pag 43 din 102
UNITĂ ȚI DE MĂSURĂ
Unităţile de măsură sunt etaloanele pe care le folosim pentru măsurarea mărimilor fizice.
Reamintim că pentru măsurarea lungimii lungime putem avea ca etaloane metrul, palma,
centimetru, pasul, ... şi mai puteţi defini şi Dvs. câteva.
Toate aceste etaloane pot fi folosite atâta timp cât sunt precis definite. Pentru facilitarea
comunicării/înţelegerii rezultatelor măsurătorilor s-a adoptat un sistem coerent de unităţi de
măsură care în mecanică se numeşte (MKS = Metru (m), Kilogram (kg), Secundă (s)).
Sistemul MKS foloseşte doar trei unităţi de bază pentru mecanică, număr egal cu numărul minim
de “dimensiuni” necesare în mecanică, vezi mai sus. Unitatea de măsură a oricărei mărimi fizice
din mecanică poate fi exprimată în funcţie de m, kg şi s.
Dacă vrem să efectuăm măsurători ale unor mărimi fizice din alte domenii ale fizicii (electricitate
şi magnetism, termodinamică, optică), MKS nu este suficient. Pentru a completa MKS, se adaugă
ca şi unităţi de măsură (dimensiuni) Amperul, A (intensitatea curentului electric), Candela, Cd
intensitate luminoasă), Kelvin, K (temperatură), mol, mol (cantitate de substanţă; trebuie
specificat la ce se referă: mol de atomi, de molecule, ioni, electroni, particule ... ). Acest sistem de
unităţi de măsură se mai numeşte şi Sistem Internaţional de Unităţi 3(SI).
Pentru a indica valori numerice foarte mari (mici) se folosesc multipli (submultipli).
Exemplu: 1 km = 103 m, 1 mm = 10-3 m, etc. .
Chiar dacă unitatea de măsură a oricărei mărimi fizice poate fi exprimată folosind unităţi de
măsură a Sistemului Internaţional, şi multipli (sau submultipli) acestora, vom întâlni adeseori în
Pag 44 din 102
fizică unităţi de măsură suplimentare folosite fie pentru simplificarea scrierii rezultatelor în diverse
domenii ale fizicii, fie din raţiuni culturale/istorice.
Exemple:
• N (Newton) ca unitate de măsură pentru forţă (1N = 1 kg m/s2);

• Ǻ (Angstrom) ca unitate de măsură a lungimilor în fizica atomică (1 Ǻ = 10-10 m, ordinul de
mărime al distanţelor interatomice);
• an lumină pentru distanţe interstelare;
• cal putere pentru puterea motoarelor (şi nu waţi, ca pentru puterea becurilor);
• Pascal, bar, psi, atmosferă, milimetru coloană de mercur, ... pentru presiune.
• Minut, oră, zi, ... pentru durată
• Electron-volt (pentru energie)
• Unitate atomică de masă, pentru masele atomilor/moleculelor
• Litru pentru volum, ... lista este foarte lungă
Pentru a trece de la o unitate de măsură la alta de acelaşi tip, există tabele de conversie. De
exemplu, pentru presiune:
Sistemul Internaţional nu este singurul sistem de unităţi acceptat. Cea mai cunoscută alternativă
este CGS (bazat pe Centimetru-Gram-Secundă). Dacă în mecanică convertirea din unităţi MKS
în CGS este foarte simplă, acesta nu mai este cazul pentru alte domenii alte fizicii, în special
Electricitate şi magnetism.
Pag 45 din 102
Unitati de măsură electrice si magnetice
Marimea Unitatea de masura

Relatia cu alte
Denumirea Simbol Relatia de definitie Denumire Simbol unitati
Intensitatea
curentului electric unitate
(curentul electric) i,I marime fundamentala amper A fundamentala
Sarcina electrica
(cantitatea de
electricitate) q,Q coulomb C
Densitatea de volum
a sarcinii
electrice(sarcina coulomb pe
volumetrica) ρv metru cub C/m3
Densitatea de
suprafata a sarcinii
electrice (sarcina coulomb pe
superficiala) ρs metru patrat C/m2
Intensitatea
campului electric E volt pe metru V/m 1V/m=1N/c
Tensiunea electrica
u,U
Tensiunea
electromotoare ue ,Ue
Potential electric V
volt V 1V=1J/C
Inductie electrica coulomb pe

(deplasare) D metru patrat C/m2
Flux electric Ψ coulomb C
Capacitate electrica C farad F 1F=1C/F
Permitivitate ε fard pe metru F/m

Moment electric
dipolar p metru-coulomb mC
coulomb pe
Polarizare electrica P metru patrat C/m2
Densitate de curent amper pe
electric J metru patrat A/m2
Pag 46 din 102
Rezistenta electrica R
Impedanta Z
Reactanta X
ohm Ω 1Ω=1V/A
Rezistivitate ρ ohmetru Ωm
Conductanta G
Admitanta Y
Susceptanta B
siemens S 1S=1Ω-1
siemens pe
Conductivitate σ metru S/m
amper pe metru
Intensitatea (amperspira pe
campului magnetic H metru) A/m
Tensiune magnetica Um
Tensiune amper
Umm A
magnetomotoare (amperspira)
Vm
Potential magnetic
Inductie magnetica B tesla T 1T=1N/Am
Flux magnetic Φ weber Wb 1Wb=1Tm2

Potential magnetic
vector weber pe metru Wb/m
Inductivitate L henry H 1H=1Wb/A

Permeabilitate
magnetica µ henry pe metru H/m
amper metru
Moment magnetic m patrat A×m2
amper pe
,
Magnetizare M metru A/m
Polarizatie
magnetica M M=μoM' tesla T
Reluctanta Rm amper pe A/Wb 1A/Wb=1H-1

Pag 47 din 102
magnetica weber
Permeanta Λ henry H
Densitate de joule pe metru
energie cub
electromagnetica w J/m3
Densitatea fluxului
de energie
electromagnetica
(vectorul lui watt pe metru
Poynting) patrat W/m2
Putere instantanee P=ui
Putere activa P=UIcosφ
P watt W 1W=1A×V
Q Q=UIsinφ voltamper var
Putere reactiva reactiv
Putere aparenta S S=UI voltamper VA
voltamper -nu este
deformant unanim
Putere deformanta D vad acceptata
Unitatile de masura fotometrice
Marime Unitati de masura

Relatia de Relatia cu alte
Denumire Simbol definitie Denumire Simbol unitati
marime unitate
Intensitatea luminoasa I fundamentala candela Cd fundamentala
Flux luminos Φ Φ=IR luxmen lm 1lm=1Cd×sr
Iluminare E E=Φ/S lux lx 1lx=1lm/m2
candela pe metru
Luminanta (stralucire) L L=I/S patrat Cd/m2
Radianta (emitanta) R R=Φ/S lux lx
Cantitate de lumina Q Q=Φt lumensecunda lm×s
Cantitate de iluminare
(expunere luminoasa) QE QE=Et luxsecunda lx×s
Eficacitate luminoasa η η=Φ/P lumen pe watt lm/W
NO ȚIUNI FUNDAMENTALE DE CALCUL ÎN GEOMETRIE

Pag 48 din 102
Triunghi isoscel
Un triunghi cu două laturi congruente (egale) se numeşte isoscel, latura ramasă se
numeşte bază.
În orice triunghi isoscel înaltimea
corespunzătoare bazei este
bisectoare, mediană, mediatoare
şi axă de simetrie.
În orice
triunghi isoscel unghiurile
alăturate bazei sunt congruente.
În orice triunghi isoscel liniile
mijlocii paralele cu laturile
congruente sunt congruente.
Triunghi echilateral
Un triunghi cu toate laturile congruente (egale) se numeste echilateral.
În riunghiul echilateral toate unghiurile sunt congruente şi au măsura de 60o.
În triunghiul echilateral înaltimea ,

bisectoare, mediană, mediatoare şi
axa de simetrie coincid.
În triunghiul echilateral toate
liniile mijocii sunt congruente.
Pag 49 din 102
Teorema unghiului
exterior
Teoremă: Suma
măsurilorunghiurilor unui
triunghi este de 180o.
Teoremă: Măsura unui unghi
exterior unui triunghi este egală
cu suma măsurilor celor două
unghiuri ale triunghiului
neadiacente cu el.
Pag 50 din 102
Teorema unghiului de
30 de grade
Dacă un triunghi dreptunghic are un unghi de 30o atunci lungimea catetei opuse
acestuia este egală cu jumătate din lungimea ipotenuzei.
Teorema unghiului de
15 grade
Dacă un triunghi dreptunghic are un unghi de 15o atunci înălţimea din vârful
unghiului drept are lungimea egală cu ¼ din lungimea ipotenuzei.
Pag 51 din 102
Teorema medianei
În orice triunghi dreptunghic lungimea medianei dusă din vârful unghiului drept
este egală cu jumătate din lungimea ipotenuzei.
Teorema reciprocă a teoremei

medianei în triunghiul
dreptunghic. Dacă într-un
triunghi o mediană are lungimea
egală cu jumătate din lungimea
laturii corespunzătoare ei, atunci
triunghiul este dreptunghic.
Pag 52 din 102
Teorema lui Thales
În orice triunghi, o paralelă la o latură, împarte celelalte două laturi în segmente
proportionale.
Pag 53 din 102
Teorema lui Pitagora
În orice triunghi
dreptunghic, pătratul lungimii
ipotenuzei este egal cu suma
pătratelor lungimilor catetelor.
Reciproca teoremei lui Pitagora:

Dacă într-un triunghi pătratul
lungimii unei laturi este egal cu
suma pătratelor lungimilor celerlalte
două laturi, atunci triunghiul este
dreptunghic.
Pag 54 din 102
Teorema inaltimii
În orice triunghi dreptunghic, lungimea

înălţimii dusă din vârful unghiului drept este
medie geometrică între lungimile
proiecţiilor catetelor pe ipotenuză.
Pag 55 din 102
Pag 56 din 102
Teorema fundamentala
a asemanarii
O paralelă la o latură a unui triunghi formează cu celelalte două laturi un triunghi
asemenea cu triunghiul dat.
Teorema fundamentala a asemanarii
Teorema catetei
În orice triunghi dreptunghic, lungimea unei catete este medie geometrică
între lungimea ipotenuzei şi lungimea proiecţiei acesteia pe ipotenuză.
Pag 57 din 102
Pag 58 din 102
Pag 59 din 102
Sinus Cosinus Tangenta Cotangenta
Pag 60 din 102
Pag 61 din 102
Pag 62 din 102
Transformari din grade in radiani
360° = 2Π deci 180° = Π

aproximam Π = 3,14
pentru a calcula din grade in radiani aplicam regula de trei simpla.
Cati radiani reprezinta 5°?
180° —————— Π
5° —————– x
x=5Π/180
x = Π/36
daca efectuam si impartirea
x = 0,087
Transformari din radiani in grade
Cate grade reprezinta 10 radini?

180° ——————- Π
x° —————— 10Π
x = (180 · 10Π)/Π
x = 1800°
Tabelul valorilor sinus si cosinus
Pag 63 din 102
Valoarea lui sin Valoarea lui Valoarea lui cos Valoarea lui
Valoarea unghiului α 2
α sin α α cos2 α
0° 0 0 1 1
5° 0.087 0.0075 0.996 0.992
10° 0.173 0.030 0.984 0.969
15° 0.258 0.0669 0.965 0.933
20° 0.342 0.116 0.939 0.883
25° 0.422 0.178 0.906 0.821
30° 0.5 0.25 0.866 0.75
35° 0.573 0.328 0.819 0.671
40° 0.642 0.413 0.766 0.586
45° 0.707 0.5 0.707 0.5
50° 0.766 0.586 0.642 0.413
55° 0.819 0.671 0.573 0.328
60° 0.866 0.75 0.5 0.25
65° 0.906 0.821 0.422 0.178
70° 0.939 0.883 0.342 0.116
75° 0.965 0.933 0.258 0.066
80° 0.984 0.969 0.173 0.030
85° 0.996 0.992 0.087 0.007
90° 1 1 0 0
95° 0,996 0,992 -0,087 0.007
100° 0,984 0.969 -0,173 0.030
105° 0,965 0.933 -0,258 0,066
110° 0.939 0.883 -0.342 0.116
115° 0,906 0,821 -0,422 0,178
120° 0,866 0,75 -0,5 0.25
125° 0,819 0,671 -0,573 0,328
130° 0,766 0,586 -0,642 0,413
135° 0,707 0.5 -0,707 0.5
140 0,642 0,413 -0,766 0,586
145° 0,573 0,328 -0,819 0,671
150° 0,5 0,25 -0,866 0,75
155° 0,422 0,178 -0,906 0,821
160° 0,342 0,116 -0,939 0,883
165° 0,258 0,0669 -0,965 0,933
170° 0,173 0,0301 -0,984 0,969
175° 0,087 0,007 -0,996 0,992
180° 0 0 -1 1
Pag 64 din 102
formula de calcul a tangentei este: tg(a)=sin(a)/cos(a);
formula de calcul a cotangentei este
ctg(a)=cos(a)/sin(a);
Mediatoarea in triunghi
Definiţie: Mediatoarea unui segment este
dreapta perpendiculară pe segment în mijlocul
său.
Proprietate: Un punct aparţine mediatoarei unui
segment dacă şi numai dacă are distanţe egale
faţă de extremităţile segmentului.
Teoremă: Într-un triunghi mediatoarele celor

trei laturi sunt concurente iar punctul de
intersecţie se numeşe centrul cercului
circumscris triunghiului şi se notează ” O ”
Pag 65 din 102
Mediana in triunghi
Pag 66 din 102
Linii importante in
triunghi
Înălţimea, linii importante in triunghi
Mediana, linii importante in

triunghi
Mediatotarea, linii importante

in triunghi
Definiţie: Mediatoarea unui

segment este dreapta
perpendiculară pe segment în
mijlocul său.
Proprietate: Un punct aparţine
Pag 67 din 102
mediatoarei unui segment dacă şi numai dacă are distanţe egale faţă de
extremităţile segmentului.
Teoremă: Într-un triunghi mediatoarele celor trei laturi sunt concurente iar punctul
de intersecţie se numeşe centrul cercului circumscris triunghiului şi se notează
”O”
Bisectoarea, linii importante in
triunghi
Proprietatea bisectoarei: Un punct

din interiorul unui unghi propriu
aparţine bisectoarei unghiului
dacă distanţele de la punct la
laturile unghiului sunt egale.
Teoremă: Într-un triunghi cele trei
bisectoare sunt concurente (au un
punct comun), acesta se numeste
centrul cercului înscris şi
se notează “ I ”
Linia mijlocie, linii importante in triunghi
Definiţie: Într-un triunghi,

segmentul ale cărui extremităţi
sunt mijloacele a două laturi se
numeşte linie mijlocie a
triunghiului.
Pag 68 din 102
Linia mijlocie in triunghi
Definiţie: Într-un triunghi, segmentul ale cărui extremităţi sunt mijloacele a două
laturi se numeşte linie mijlocie a triunghiului.
Teorema liniei mijlocii: Într-un triunghi segmentul care uneşte mijloacele a două
laturi (linia mijlocie) este paralel cu cea de-a treia latură şi are lungimea egală cu
jumătate din lungimea acesteia.
Inaltimea in triunghi
Pag 69 din 102
Congruenta triunghiurilor
Pag 70 din 102
Centrul de greutate
În orice triunghi,centrul de greutate

G este situat pe oricare dintre mediane
la 2/3 faţă de vârf şi la 1/3 faţă de
bază (latura corespunzatoare medianei).
Bisectoarea in
triunghi
Proprietatea bisectoarei: Un punct
din interiorul unui unghi propriu
aparţine bisectoarei unghiului dacă
distanţele de la punct la laturile
unghiului sunt egale.
Teoremă: Într-un triunghi cele trei
bisectoare sunt concurente (au un
punct comun), acesta se numeste
centrul cercului înscris şi
se notează ” I ”
Pag 71 din 102
Aria și perimetrul
triunghiului
Pag 72 din 102
Pag 73 din 102
Pag 74 din 102
Aria cercului
Pag 75 din 102
Aria și perimetrul
dreptunghiului
Dreptunghiul este paralelogramul care are un unghi drept.
Proprietăţi:
– dreptunghiul are laturile opuse congreunete;

Pag 76 din 102
– dreptunghiul are toate unghiurile drepte;
– într-un dreptunghi diagonalele sunt congruente;
– dreptunghiul are două axe de simetrie (mediatoarele laturilor).
Aria patratului
Pătratul este dreptunghiul care are laturile alăturate congruente, sau rombul cu un
unghi drept.
Proprietăţi:
– pătratul are toate laturile egale;
– într-un pătrat toate unghiurile sunt drepte (au măsura de 90o);
– diagonalele pătratului sunt: perpendiculare, congruente, bisectoare, se
înjumătăţesc şi axa de simetrie;
– pătratul are patru axe de simetrie (două sunt mediatoarele laturilor şi două sunt
diagonalele).
Pag 77 din 102
Aria și perimetrul
paralelogramului
Paralelogramul este patrulaterul convex care are laturile opuse paralale.
Pag 78 din 102
Aria și perimetrul rombului
Rombul este paralelogramul care are laturile alăturate congruente (egale).
Proprietăţi:
– rombul are toate laturile congruente;
– într-un romb unghiurile opuse sunt congruente;
– diagonalele rombului sunt: perpendiculare, bisectoare, se înjumătăţesc şi axe de
simetrie;
– rombul are doua axe de simetrie (diagonalele rombului).
Pag 79 din 102
Aria trapezului
Trapezul este patrulaterul convex, care are două laturi paralele şi două neparalele.
Pag 80 din 102
Trapezul isoscel are laturile
neparalele congruente.
Proprietăţi:
– trapezul isoscel are diagonalele
congruente şi formează cu bazele
triunghiuri isoscele asemenea;
– trapezul isoscel are unghiurile
alaturate aceleiaşi baze
Pag 81 din 102
congruente;
– trapezul isoscel are o singură axa de simetrie (mediatoarea bazelor).
Trapezul dreptunghic este trapezul care are un unghi drept.

Proprietate:
– trapezul dreptunghic are două unghiuri drepte, deci una dintre laturile neparalele
este înălţimea trapezului.
Aria și volumul
cilindrului
Aria și volumul
conului
Pag 82 din 102
Aria volumul
piramidei
triunghiulare
regulate
Aria și volumul
prismei drepte
Pag 83 din 102
Aria volumul prismei drepte
Pag 84 din 102
Aria și volumul sferei
Aria și
volumul
trunchiului
de con
Pag 85 din 102
Aria și volumul trunchiului de piramida
patrulatera / triunghiulara regulata
Pag 86 din 102
Pag 87 din 102
Pag 88 din 102
Sistemul internațional de unități (de măsurare)
Coperta broşuriiSistemul internaţional de unităţi.
Sistemul interna țional de unită ți (pe scurt Sistemul Interna țional ) este un sistem de unități
de măsură și este forma modernă a sistemului metric(MKS). Abrevierea în toate limbile
este SI (potrivit prescurtării franceze: Système international d'unités), indiferent de cum se
numește sistemul într-o anumită limbă.
Sistemul internațional conține șapte unități fundamentale:
metrul, kilogramul, secunda, amperul, kelvinul, molul și candela.
Aceste unități sunt neredundante din punct de vedere al domeniilor mărimilor fizice măsurate. Din
cele șapte unități de măsură fundamentale se pot deriva un număr nelimitat de unități derivate,
care pot acoperi tot domeniul fenomenelor fizice cunoscute. Unită țile SI derivate sunt coerente,
adică la derivarea lor nu trebuie folosit niciun factor de scară. Unită țile SI pot fi folosite și
împreună cu unități ale altor sisteme, însă se pierde principalul avantaj, coeren ța.
Sistemul internațional este sistemul de unități de măsură legal în România. În cazuri justificate
este admisă folosirea în paralel și a altor unită ți de măsură, adoptate prin lege.
Prototipul kilogramului (imagine virtuală

generată pe calculator).
Pag 89 din 102
Utilizare SI în lume
Harta statelor lumii după anul adoptării sistemului metric:

verde = primele, roşu = recente, negru = neadoptat, gri = nu sunt date disponibile.
Actual, sistemul internațional este cel mai utilizat sistem de unită ți de măsură pe plan mondial.
Sistemul este folosit în majoritatea țărilor lumii, la ora actuală doar Marea Britanie și încă trei țări
n-au trecut încă oficial la SI: Statele Unite ale Americii, Liberia și Myanmar. Totuși, în SUA SI este
larg folosit în mediile științifice[21].
Cu toate astea, majoritea unităților de măsură non-metrice sunt definite pe baza unită ților SI. De
exemplu, Institutul Național de Standarde și Tehnologii al SUA (NIST) publică tabele cu definiții
ale unităților de măsură americane în funcție de cele metrice[22].
Unită ți SI fundamentale
SI are șapte unită ți fundamentale independente , din care se obțin prin analiză
dimensională toate celelalte unități, adicăunitățile SI derivate. Unitățile fundamentale sunt
considerate independente în măsura în care permit măsurarea mărimilor fiziceindependente.
Pentru definirea unităților fundamentale ale SI se folosesc fenomene fizice reproductibile. Doar
kilogramul este încă definit printr-un obiect material degradabil. În prezent se fac cercetări pentru a
înlocui și această definiție printr-una bazată pe un fenomen fizic. Rezultatul ar putea fi că kilogramul
și-ar putea pierde statutul de unitate fundamentală în favoarea altei unități. Asta deoarece unitățile
fundamentale trebuie să poată permite măsurarea tuturor mărimilor fizice fără definiții redundante,
Pag 90 din 102
însă alegerea propriu-zisă a acestor unități (actual unitățile de lungime, masă, timp, curent electric,
temperatură, intensitate luminoasă și cantitate de substanță) este arbitrară.
Simbol
Mărime Simbol Denumire Defini ție , Observa ții
unitate
Metrul este lungimea drumului parcurs de lumină în

lungime l metru m
vid în timp de 1/299 792 458 dintr-o secundă.
Kilogramul este masa prototipului internațional al

kilogramului confecționat dintr-un aliaj
masă m kilogram kg de platină și iridiu (90 % - 10 %) și care se
păstrează la Biroul Internațional de Măsuri si
Greutăți (BIPM) de la Sèvres - Franța
Secunda este durata a 9 192 631 770 perioade ale

radiației care corespunde tranziției între două nivele
timp t secundă s
de energie hiperfine ale stării fundamentale a
atomului de cesiu 133 la temperatura de 0 K.
Amperul este intensitatea unui curent electric

constant care, menținut în două conductoare
paralele, rectilinii, cu lungimea infinită și cu
curent electric‡ I amper A secțiunea circulară neglijabilă, așezate în vid, la o
distanță de 1 metru unul de altul, ar produce între
aceste conductoare o forță de 2×10−7 dintr-un
newton pe o lungime de 1 metru.
Kelvinul, unitate de temperatură termodinamică,

temperatură
T kelvin K este fracțiunea 1/273,16 din temperatura
termodinamică
termodinamică a punctului triplu al apei[29][28].
cantitate de n mol mol Molul este cantitatea de substanță a unui sistem

substanță care conține atâtea entități elementare câți atomi
există în 0,012 kilograme decarbon C-12 (12C). De
Pag 91 din 102
Simbol
Mărime Simbol Denumire Defini ție , Observa ții
unitate
câte ori se întrebuințează molul, entitățile

elementare trebuie specificate, ele putând fi atomi,
molecule, ioni, electroni, alte particule sau grupuri
specificate de asemenea particule[30][31].
Acest număr de unități elementare se
numește numărul lui Avogadro.
Candela este intensitatea luminoasă, într-o direcție

dată, a unei surse care emite o radiație
intensitate
Iv candelă cd monocromatică cu frecvența de 540×1012 hertzi și a
luminoasă
cărei intensitate energetică, în această direcție este
de 1/683 dintr-un watt pe steradian.
‡
Formularea „curent electric” din sursa originală trebuie înțeleasă ca „o mărime fizică cu ajutorul
căreia se pot măsura fenomenele din domeniul curentului electric”. În continuare în surse se
precizează că mărimea aleasă, și a cărei unitate este amperul (A), este intensitatea curentului
electric.
Observa ție
Unele unități fundamentale sunt definite pe baza altor unită ți fundamentale (de exemplu defini ția
secundei utilizează unitatea kelvin). Prin urmare, unită țile fundamentale nu sunt
independente stricto sensu, însă ele, așa cum sunt, permit măsurarea mărimilor fizice.
Unită ți SI derivate
Unită ți SI derivate din cele fundamentale

Unitățile derivate sunt date de expresii algebrice formate prin înmulțirea și împărțirea unităților
fundamentale. Numărul acestor unități folosite în știință este nelimitat, așa că în tabelul următor se
prezintă câteva exemple de astfel de unități.
Exemple de unită ți SI derivate exprimate în func ție de unită ți

fundamentale
Pag 92 din 102
Simbol
Mărime Simbol Denumire
dimensional
arie A metru pătrat m2
volum V metru cub m3
viteză v metru pe secundă m s−1
metru pe secundă la
accelerație a m s−2
pătrat
metru la puterea minus −1

număr de undă σ, m
unu
masă volumică (densitate) ρ kilogram pe metru cub kg m−3
kilogram pe metru
masă superficială† ρA kg m−2
pătrat
volum masic v metru cub pe kilogram m3 kg−1
densitate de curent | densitatea

j amper pe metru pătrat A m−2
curentului electric
câmp magnetic H amper pe metru A m−1
concentrație a cantității de substanță(a) c mol pe metru cub mol m−3
Pag 93 din 102
Simbol
Mărime Simbol Denumire
dimensional
concentrație masică† ρ kilogram pe metru cub kg m−3
luminanță Lv candelă pe metru pătrat cd m−2
indice de refracție(b) n unu 1
permeabilitate relativă† (b) μr unu 1

†
Formulări neprezente în traducerea din 1989 în limba română a bro șurii SI versiunea 5-a.
(a)
În domeniul biochimiei această mărime este numită concentrație de substanță.
(b)
Aceste mărimi sunt adimensionale, cu dimensiunea 1. Simbolul „1” pentru unitate (numărul
„unu”) nu se scrie la mărimile adimensionale.
Unită ți SI derivate cu denumiri speciale
Unele unități derivate au căpătat o denumire specială și un anumit simbol.
Unită ți SI derivate cu denumiri speciale
Expresia în Expresia în
(a)
Mărime Denumire Simbol alte unită ți unită ți SI
SI fundamentale
unghi plan radian(b) rad 1(b) m m−1
unghi solid steradian(b) sr(c) 1(b) m2 m−2
Pag 94 din 102
(a)
SI fundamentale
frecvență hertz(d) Hz s−1
Forță newton N m kg s−2
presiune tensiune mecanică pascal Pa N m−2 kg m−1 s−2
energie, lucru
joule J Nm kg m2 s−2
mecanic, cantitate de căldură
putere, flux energetic watt W J s−1 kg m2 s−3
sarcină electrică, cantitate de

coulomb C As
electricitate
diferență de potențial electric

(tensiune) tensiune volt V J C−1 kg m2 A−1 s−3
electromotoare
capacitate electrică farad F C V−1 A2 s4 kg−1 m−2
rezistență electrică ohm Ω V A−1 kg m2 A−2 s−3
conductanță electrică siemens S A V−1 A2 s3 kg−1 m−2
flux de inducție magnetică weber Wb Vs kg m2 A−1 s−2
Pag 95 din 102
(a)
SI fundamentale
inducție magnetică tesla T V s m−2 kg A−1 s−2
inductanță henry H V s A−1 kg m2 s−2 A−2
temperatură Celsius grad Celsius(e) °C K
flux luminos lumen lm cd sr
iluminare lux lx m−2 lm
activitate (a unui radionuclid)‡ (f) becquerel(d) Bq s−1
doză absorbită, energie masică

gray Gy J kg−1 m2 s−2
comunicată masică, kerma‡
echivalent al dozei
absorbite‡ (ambiantă, sievert(g) Sv J kg−1 m2 s−2
direcțională, individuală)
activitate catalitică† katal kat mol s−1
†
Formulare neprezentă în traducerea din 1989 în limba română a bro șurii SI versiunea 5-a.
‡
Unități SI derivate cu denumiri speciale admise pentru protec ția sănătă ții umane.
(a)
Prefixele pot fi folosite pentru oricare nume sau simbol, dar uneori unitatea rezultantă nu e coerentă.
Radianul și steradianul sunt numele speciale pentru numărul „unu”, care pot fi utilizate pentru a specifica
(b)
mărimea respectivă. În practică simbolurile rad și sr se folosesc pe măsura necesităților, iar simbolul „unu” nu
este scris în cazul mărimilor adimensionale.
Pag 96 din 102
(c)
În fotometrie, se menține simbolul steradianului, sr, în expresia unită ților.
Unitatea hertz se folosește doar pentru fenomenele periodice, iar unitatea becquerel doar pentru procesele
(d)
aleatoare legate de activitatea unui radionuclid.

Gradul Celsius este numele special al kelvinului folosit pentru exprimarea gradelor Celsius. Celsius și kelvin
(e)
sunt egale ca mărime, astfel că valoarea numerică a unei diferen țe de temperatură sau a unui interval de
temperaturi este aceeași la exprimarea în grade Celsius sau în kelvini.
(f)
Activitatea unui radionuclid este uneori numită incorect radioactivitate.
(g)
V. Recomandarea 2 (CI-2002) a CIPM (p. 79) privind utilizarea sievert (PV, 2002, 70, 102).
Unită ți SI coerente
Unitățile derivate se definesc prin produsul puterilor unită ților fundamentale. Dacă acest produs
nu conține alt factor numeric decât 1, ele se numesc unități derivate coerente. De exemplu,
unitatea de viteză metru pe secundă este coerentă, în timp ce unitățile kilometru pe secundă,
centimetru pe secundă sau milimetru pe secundă, deși fac parte din SI, nu sunt unități coerente.
Exemple de unită ți SI
coerente
Expresia în unită ți SI
Mărime Denumire Simbol
fundamentale
viscozitate dinamică pascal-secundă Pa s m−1 kg s−1
momentul unei forțe newton-metru Nm m2 kg s−2
tensiune superficială newton pe metru N m−1 kg s−2
viteză unghiulară radian pe secundă rad s−1 m m−1 s−1 = s−1
radian pe secundă la
accelerație unghiulară rad s−2 m2 kg s−2
pătrat
Pag 97 din 102
fundamentale
Flux termic superficial

watt pe metru pătrat W m−2 kg s−3
iluminare energetică
capacitate termică, entropie joule pe kelvin J K−1 kg m2 s−2 K−1
capacitate termică joule pe kilogram-

J kg−1 K−1 m2 s−2 K−1 = m² s−2 K−1
masică, entropie masică kelvin
energie masică joule pe kilogram J kg−1 m2 s−2
energie volumică joule pe metru cub J m−3 m−1 kg s−2
câmp electric volt pe metru V m−1 m kg s−3 A−1
sarcină (electrică) volumică coulomb pe metru cub C m−3 m−3 s A
coulomb pe metru
sarcină (electrică) superficială† C m−2 m−2 s A
pătrat
inducție electrică coulomb pe metru

C m−2 m−2 s A
deplasare electrică pătrat
permitivitate farad pe metru F m−1 m−3 kg−1 s4 A2
permeabilitate henry pe metru H m−1 m kg s−2 A−2
energie molară joule pe mol J mol−1 m2 kg s−2 mol−1

Pag 98 din 102
fundamentale
entropie molară
joule pe mol-kelvin J mol−1 K−1 m2 kg s−2 K−1 mol−1
capacitate termică molară
expunere (radiații X și γ) coulomb pe kilogram C kg−1 kg−1 s A
debitul dozei absorbite gray pe secundă Gy s−1 m2 s−3
intensitate energetică watt pe steradian W sr−1 m4 m−2 kg s−3 = m2 kg s-3
watt pe metru pătrat-

luminanță energetică W m−2 sr−1 m2 m−2 kg s−3 = kg s−3
steradian
concentrație activitate catalitică† katal pe metru cub kat m−3 m−3 s−1 mol
†
Formulări neprezente în traducerea din 1989 în limba română a bro șurii SI versiunea 5-a.
Reguli de folosire a unită ților

La scrierea simbolurilor unităților se recomandă:
 Numele unităților se scriu cu litere latine, drepte.

 Simbolurile se scriu cu minuscule, cu excepția cazului când provin dintr-un nume propriu,
când prima literă e majusculă.
 Simbolurile nu sunt abrevieri, deci nu se pune punct după ele.
 Înmulțirea și împărțirea se face conform regulilor clasice ale algebrei. Împăr țirea este
simbolizată de bara oblică ( / ) sau de exponen ții negativi. Pe un rând se recomandă să fie o
singură bară oblică, la nevoie simbolurile se grupează cu paranteze.
Pag 99 din 102
 Nu se admit prescurtări gen „cc” pentru centimetru cub, „mps” pentru metri pe secundă
etc.
 Valoarea numerică precede întotdeauna simbolul, care la rândul său este precedat de un
spațiu. Singura excepție este pentru unită țile unghiurilor: °, ' și ", care se scriu imediat după
valoarea numerică. Simbolul temperaturii °C este precedat de un spațiu.
Prefixe SI
Lista prefixelor SI[modificare | modificare sursă]
Prefixele care formează multiplii și submultiplii unităților de măsură din SI au fost adoptate:
 pentru 10−12 - 1012 în 1960;

 pentru 10−15 și 10−18 în 1964;
 pentru 1015 și 1018 în 1975;
 pentru 1021, 1024, 10−21 și 10−24 în 1991.
Lista prefixelor este următoarea:
Unitate de măsură (Prefixe SI)
Nume yotta zetta exa peta tera giga mega kilo hecto deca
Simbo
Y Z E P T G M k h da
l
Factor 1024 1021 1018 1015 1012 109 106 103 102 101
Nume deci centi mili micro nano pico femto atto zepto yokto
Simbo
d c m µ n p f a z y
l
Factor 10−1 10−2 10−3 10−6 10−9 10−12 10−15 10−18 10−21 10−24
Pag 100 din 102
Prefixele binare, folosite în domeniul computerelor, nu fac parte din SI.
Reguli de folosire a prefixelor SI
La scrierea prefixelor se recomandă:
 Simbolurile prefixelor se tipăresc cu litere latine, drepte, fără spa țiu între simbolul prefixului
și simbolul unității.
 Ansamblul format din simbolul unui prefix și simbolul unei unită ți formează un nou simbol,
care poate fi ridicat la o putere și poate fi combinat cu alte simboluri.
Exemple:
2,3 cm3 = 2,3 (10-2 m)3 = 2,3×10-6 m3
1 cm-1 = 1 (cm)-1 = 1 (10-2 m)-1 = 102 m-1 = 100 m-1
1 V/cm = (1 V)/( 10-2 m) = 102 V/m = 100 V/m
5000 μs-1 = 5000 (10-6 s)-1 = 5000×106 s-1 = 5×109 s-1
 Nu se admit prefixe compuse. Exemplu: 1 nm, nu 1 mμm.
 Un prefix nu poate fi folosit singur. Exemplu: 10 /m , nu M/m .
6 3 3
Kilogramul
Unitatea de masă este singura dintre unitățile SI fundamentale a cărei denumire con ține, din
motive istorice, un prefix. Denumirile multiplilor și submultiplilor zecimali ai unită ții de masă se
formează adăugând prefixe la cuvântul gram.
Exemplu: 10−6 kg = 1 miligram (1 mg), nu 1 microkilogram (1 μkg).
Unită ți care nu fac parte din S

Deși utilizarea SI este recomandată în știință, tehnologie și comerț, este recunoscut faptul că mai sunt
încă utilizate o serie de unități adânc înrădăcinate în decursul timpului. Dintre acestea fac parte:
 unități de timp: minutul, ora, ziua, anul;
 unități ale geometriei: gradul, minutul și secunda;
 unități de masă: tona;
 unități de volum: litru;
 unități tehnice: bar, mmHg, decibelul;
 unități de navigație (inclusiv aeriană): piciorul, mila marină, nodul;
 unele unități ale sistemului CGS;
 unități ale fizicii experimentale: unitatea astronomică, viteza luminii, electronvoltul etc.
Menținerea acestor unități este justificată de obișnuință, comoditate și aparatură (exemplu: ceasuri).
Alte unități și prefixe care nici ele nu fac parte din SI, dar au apărut recent:
 unități de cantitate de informație sau și de capacitate de memorie

de computer: bitul, baitul și octetul. De asemenea, nici prefixele binare nu fac parte din SI.
Pag 101 din 102
Pag 102 din 102

SC EL M1.C3 - Indrumar Pentru Electricieni

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SC EL M1.C3 - Indrumar Pentru Electricieni

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MODULUL 1

Noţiuni de algebră și de geometrie (de bază) pentru electricieni Pag.03

Func țiile trigonometrice pe cercul unitate Pag.11

Func ția Sinus (sinusoida) Pag.16

Unită ți de măsură (folosite în electricitate / electrotehnică) Pag.42

No țiuni fundamentale de calcul în geometrie Pag.47

Sistemul Interna țional de unită ți de măsurare (SI) Pag.83

În ilustrația alăturată este prezentat un cerc unitate .

În matematică, un cerc unitate este un cerc cu raza egală

Note despre sistemul de coordonate carteziane

Un sistem de coordonate carteziane este un sistem de coordonate care definește / specifică

sunt coordonatele centrului (a, b) și r este raza.

Un sistem tridimensional de coordonate carteziene, cu originea O și axele linii X, Y și Z,

Revenind la cercul unitate:

Dacă (x, y) este un punct de pe cercul unitate, atunci |

Dacă diametrul cercului este 1, circumferinţa sa va fi π

Aria cercului = π × aria pătratului umbrit

Există numeroase alte feluri de a găsi

Numere complexe și analiza matematică

O consecință este că funcția gamma a semiîntregilor este un multiplu rațional de √π.

 Ecuațiile lui Einstein din teoria relativității generale:

 permeabilitatea magnetică a vidului:

 funcția de densitate de probabilitate pentru distribuția Cauchy (standard):

Întrucât pentru orice funcție de densitate de probabilitate f(x), formulele de

Func țiile trigonometrice pe cercul unitate

formula fundamentala a trigonometriei

u 300 450 600

Funcții trigonometrice inverse:

Function Definition Value Field

Acestea conduc la următoarele formule, referitoare la 3 unghiuri:

Defini ția triunghiului dreptunghic

În geometria euclidiană obișnuită, în conformitate cu postulattul triunghiului , unghiurile

Unghiul A (având măsura α ) este unghiul dintre ipotenuză și cateta adiacentă.

Un arc de cerc egal in lungime cu raza cercului

Rela ția cu cercul unitate

În trigonometrie, un cerc unitate este cercul de rază 1 (unu)

Să considerăm o linie care pornește din origine, care face un

Graficul funcției y=sin  și a funcției y=cos 

Reciproca (inversul func ției)

Valorile principale obișnuite ale funcției arcsin (x)

Func ția inversă a sinusului este arcsinusul

Notă: ilustrarea func țiilor injective și noninjective

k este un număr întreg:

Sau într-o singură ecuație:

Arcsin satisface egalitatea / identitatea:

Integrata / antiderivata: C este constatnta de integrare

Să calculăm acum care este deplasarea bilei roşii care

Tocmai am folosit cu succes ceea ce numim vectori, ca şi segmente de dreaptă

dacă lungimea laturii unui pătrat este 1m

MĂRIMEA vectorului este lungimea segmentului de dreaptă.

În fizică forţa (Figura 2), viteza, acceleraţia, intensitatea

Exemplu: 1 km = 103 m, 1 mm = 10-3 m, etc. .

• N (Newton) ca unitate de măsură pentru forţă (1N = 1 kg m/s2);

Marimea Unitatea de masura

Inductie electrica coulomb pe

Flux electric Ψ coulomb C

Capacitate electrica C farad F 1F=1C/F

Permitivitate ε fard pe metru F/m

Inductie magnetica B tesla T 1T=1N/Am

Flux magnetic Φ weber Wb 1Wb=1Tm2

Inductivitate L henry H 1H=1Wb/A

Reluctanta Rm amper pe A/Wb 1A/Wb=1H-1

Unitatile de masura fotometrice