Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Prelegerea 2. Informatică Economică
Prelegerea 2. Informatică Economică
Formule în EXCEL.
Pentru a efectua calcule, EXCEL utilizează formule.
Definiţia 1: O formulă este o secvenţă de simboluri, care începe cu semnul ”=” ,
conţine de regulă adrese de celule, funcţii, valori şi operatori (valorile textuale se vor
întroduce între ghilimele).
EXCEL utilizează următorii operatori:
1. Operatori algebrici: +; -; *; /; ^
2. Operatori relaţionali: =; <; <=; >; >=; <>
3. Operatori textuali: & - concatenarea a două fragmente de text
Exemple de formule:
=A1+B2^2+3
=SHEET1!A2-B5/3+A18
=“TOTAL:”&A5
=A1>B5
=7+B17/A1+SUM(A1:B3)
În formule EXCEL utilizează câteve tipuri de adrese ale celulelor:
●Adrese relative
●Adrese absolute
●Adrese mixte
Definiţia 3: Adresa absolută a celulei se obţine din cea relativă, dacă se pune
semnul “$” înaintea etichetei coloanei şi înaintea numărului liniei.
Exemple de adrese absolute:
$A$7, $D$15, $BA$23
Definiţia 4: Adresele mixte ale celulei se obţin din cea relativă, dacă se pune
semnul $ sau înaintea etichetei coloanei sau înaintea numărului de linie.
Exemple de adrese mixte:
a) $A7, $D15, $BA23
b) A$7, D$15, BA$23
Să copiem formula din celula C2 în celula E5. Pentru a înţelege cum se vor modifica
adresele relative din formulă, ne închipuim, că domeniul de celule ce conţine formula şi
celulele, adresele căror se regăsesc în formulă se va deplasa (transla) astfel, ca celula cu
formula de copiat să fie plasată peste celula unde urmează să o copiem (adică domeniul
A1:C2 va ocupa locul domeniului C4:E5).
În formula copiată adresele relative se vor schimba cu adresele imaginilor lor după ce
domeniul a fost deplasat. Imaginea celulei A1 va fi C4, iar imaginea celulei B2 va fi D5. Deci
după ce copiem formula din C2 în E5, în E5 vom avea =C4+D5.
Observaţie Dacă formula se copie în aceeași coloana, atunci etichetele de coloană
a adreselor utilizate în formula copiată rămân neschimbate.
Dacă formula se copie în aceeași linie, atunci etichetele liniilor adreselor utilizate în
formula copiată rămân neschimbate.
Aplicaţie
Utilizarea funcţiilor în EXCEL
Pentru efectuarea calculelor EXCEL oferă peste 200 funcţii standard (nişte formule
predefinite). O funcţie este definită de un nume şi de o listă de argumente. Argumentele
funcţiei se întroduc între paranteze şi se separă prin “;” sau ",". În unele cazuri funcţiile sunt
fără argumente, pe când parantezele urmează a fi puse obligator imediat după numele
funcţiei. Să menţionăm, că argumentele unor funcţii pot fi opţionale.
În EXCEL funcţiile sunt grupate în mai multe categorii:
●Funcţii matematice şi trigonometrice
●Statistice
●Logice
●Text(de lucru cu texte)
●Dată şi oră( de lucru cu date calendaristice şi ore)
●De căutare şi referinţe
●Financiare
●ş.a.
Pentru a introduce o funcţie în formulă putem utiliza una din următoarele metode:
1. Funcţia este întrodusă de utilizator de la tastatură.
2. Funcţia este întrodusă activând FORMULA>INSERT FUNCTION sau
acţionând butonul din bara de formule.
Pe ecran va apărea caseta de dialog INSERT FUNCTION
În caseta SELECT A CATEGORY sunt afişate categoriile de funcţii, iar în caseta
SELECT A FUNCTION sunt afişate în ordine alfabetică funcţiile din categoria selectată.
După ce a fost selectată funcţia, vom acţiona butonul OK pentru a trece la următoarea
casetă de dialog, care vă permite să întroduceţi argumentele funcţiei selectate. În calitate de
argumente vor fi utilizate valori, referinţe sau alte funcţii.
S-a menţionat mai sus, că unele argumente ale funcţiilor pot fi de asemenea nişte
funcţii. Funcţia întrodusă în calitate de argument poate fi selectată acţionând butonul din
partea stângă a barei de formule. Pentru a reveni la caseta de argumente a unei funcţii din
formulă, în partea dreaptă a barei de formule vom executa clic pe numele funcţiei respective.
Funcţii matematice
Cea mai numeroasă categorie de funcţii este categoria de funcţii matematice. Se explică
aceasta prin faptul, că majoritatea calculelor economice, ştiinţifice, inginereşti se efectuează
cu ajutorul acestor funcţii. Mai jos vom descrie doar o parte din acestea:
Calcule cu matrici
Exemplu:
Fie că trebuie să calculăm matricea inversă pentru matricea din exemplul precedent.
Deoarece rezultatul acestei funcţii este o matrice, se va proceda astfel:
1. Selectăm domeniul de celule unde vor fi plasate elementele matricei inverse
2. =MINVERS(A1:B2)
3. Acţionăm butoanele <SHIFT> + <CTRL> + <ENTER>
Astfel, în domeniul selectat va fi afişată matricea inversă.
Funcţii statistice
Exemplu:
Funcţiile logice sunt folosite în cazul, că este necesar de evaluat o expresie logică. De
regulă ele apar ca elemente ale expresiilor logice sau ca argumente la alte funcţii.
AND(v_logică 1; v_logică 2;…) – argumentele sunt valorile logice TRUE ori FALSE.
Funcţia returnează valoarea TRUE numai în cazul , când toate argumentele au valoarea
TRUE.
OR(v_logică 1; v_logică 2;…) – argumentele sunt valori logice TRUE ori FALSE.
Funcţia returnează valoarea TRUE, când măcar unul din argumente are valoarea TRUE.
NOT(v_logică) – returnează FALSE, dacă argumentul are valoare logică este TRUE şi
TRUE, dacă argumentul are valoare logică FALSE.
IF(expresie logică; valoare_adevăr; valoare_fals) – dacă valoarea expresiei logice este
TRUE (adevăr) funcţia va returna valoarea argumentului al doilea, în caz contrar funcţia va
returna valoarea argumentului al treilea.
Exemplu:
IF(5<2;100;200) – returnează 200, deoarece expresia 5<2 se evaluează cu
FALSE
Aplicaţie În unul din tabelele de mai jos sunt afişate rezultatele sesiunii. Să se calculeze
bursa studenţilor în funcţie de nota medie la examene, ţinând cont de următoarele condiţii:
Funcţiile TEXT sunt utilizate pentru a efectua diverse operaţii cu date textuale. Dintre
ele:
EXACT(text 1;text 2) – returnează TRUE, dacă text 1 şi text 2 sunt identice şi FALSE
în caz contrar. Funcţia face distincţie între literele mari şi mici.
FIND(text căutat;text sursă; start număr) – caută textul fixat în primul argument (text
căutat) în textul fixat în argumentul al doilea (text sursă), începând cu caracterul de pe poziţia
indicată de valoarea start număr. Returnează poziţia de început a fragmentului căutat, dacă
acesta se regăseşte. Remarcă: funcţia FIND face distincţie între literele mari şi mici.
Exemplu:
FIND(“A”;”Academie”;1) – returnează 1
FIND(“a”;”Academie”;2) – returnează 3
MID(text; start număr;număr caractere) – extrage un şir de caractere din text, începând
cu poziţia start număr şi de lungimea număr caractere
Exemplu:
MID(“Microsoft”;3;4) - returnează cros
REPLACE(text; start număr; număr caractere; text nou) va înlocui în text începând cu
poziţia start număr un număr de caractere cu textul nou.
Exemplu:
REPLACE(“2009”;3;2;”10”) returnează 2010
REPLACE(“PORTOFOLIU”;5;6;”AR”) returnează PORTAR
SUBSTITUTE(text; text vechi; text nou; număr) – înlocuieşte în text fragmentele text
vechi cu fragmente text nou. Dacă argumentul “număr” lipseşte, atunci funcţia va înlocui în
“text” toate fragmentele “text vechi” cu fragmente “text nou”. Dacă argumentul “număr” este
fixat, atunci cu fragmentul “text nou” va fi înlocuit doar acel fragment ”text vechi”, care este
a ”număr” repetare a fragmentului ”text vechi”
Exemplu:
SUBSTITUTE(“5 octombrie 2005, 5 noiembrie 2005”;5;9) – returnează
9 octombrie 2009, 9 noiembrie 2009
SUBSTITUTE(“5 octombrie 2005, 5 noiembrie 2005”;5;9;1) – returnează
9 octombrie 2005, 5 noiembrie 2005
SUBSTITUTE(“5 octombrie 2005, 5 noiembrie 2005”;5;9;2) – returnează
5 octombrie 2009, 5 noiembrie 2005
SUBSTITUTE(“5 octombrie 2005, 5 noiembrie 2005”;5;9;3) – returnează
5 octombrie 2005, 9 noiembrie 2005
TRIM(text) – şterge toate spaţiile din text şi lasă doar câte un spaţiu între cuvinte
Exemplu:
TRIM(“ MICROSOFT EXCEL “) – returnează “MICROSOFT EXCEL”
DAY(număr serial) – returnează un număr natural între 1 şi 31, adică ziua din data
calendaristică ce corespunde numărului serial.
Exemplu:
DAY(33) - returnează 2
DAY360(start dată; sfirşit dată; metodă) – calculează numărul de zile între două date
calendaristice, considerând anul de 360 zile.(când “metodă”=FALSE sau se omite - se
utilizează metoda US de calcul, când “metodă”=TRUE - se utilizează metoda UE)
MONTH(număr serial) – returnează un număr natural între 1 şi 12, adică luna din data
calendaristică, ce corespunde numărului serial
YEAR(număr serial) – returnează un număr întreg între 1900 şi 9999, adică anul din
data calendaristică ce corespunde numărului serial
Problemă:
1. Fixaţi salariile angajaţilor în funcţie de categorie
=LOOKUP(C9;A2:B5)
2. Fixaţi suplimente la salariile angajaţilor în funcţie de categorie
=LOOKUP(C9;A2:C5)
Funcţii financiare
FV(rată; număr perioade; pmt; [pv]; [type]) – calculează valoarea finală a investiţiei
bazată pe plăţi periodice constante şi o rată lunară constantă.
Unde:
type = 0 – plăţile sunt efectuate la sfârşitul perioadei
type = 1 - plăţile sunt efectuate la începutul perioadei
rata – rata lunară
număr perioade – numărul de perioade pentru plăţi
pmt – valoarea plăţilor periodice (lunare)
pv – valoarea iniţială a investiţiei
Exemplu: De calculat valoarea investiţiei, cu rata anuală 20%, pe o perioadă de 2 ani,
cu plăţi periodice 200 lei (lunar) şi cu valoarea iniţială a investiţiei 1000 lei.
Rezolvare: FV(20%/12;2*12;-200;-1000)
PMT(rată; număr perioade; pv; fv; type) – calculează valoarea plăţilor lunare ale unui
credit cu o rată anuală constantă şi rambursări periodice constante.
Unde:
rata – rata lunară a dobânzii
număr perioade – numărul de perioade (luni) pentru plăţi (achitarea creditului)
pv – valoarea împrumutului
fv – restanţa după ultima plată (la sfârşitul perioadei)
type = 0 – plăţile sunt efectuate la sfârşitul perioadei
type = 1 - plăţile sunt efectuate la începutul perioadei
Exemplu: De calculat valoarea plăţilor lunare pentru un credit de 10000 lei cu rata
dobânzii 20%, care urmează a fi rambursat într-un an şi jumătate.
Rezolvare: PMT(20%/12;18;10000). Rezultatul cu semnul minus – trebuie să daţi bani
băncii.
Vom considera, că valoarea lui se va afla în celula A2, iar forma analitică a funcţiei
din ecuaţie în celula B2 (vezi imaginea de mai sus).
În acest caz pentru a rezolva ecuaţia vom realiza următoarele acţiuni:
1. Poziţionăm cursorul tabelar pe celula B2 (celula cu formula)
2. Activăm Data>What-if-Analysis>Goal Seek
În rezultat vom obţine, că valoarea împrumutului pentru condiţiile din problemă este de
13175,57 lei.
Tipuri de referință
Tipuri de referințe sau adrese de celule pentru inserarea formulelor și funcțiilor:
• Auto-fill Tool (unealta de autoumplere)
• Referință relativă
• Referință absolută
• Referință mixtă