Sunteți pe pagina 1din 16

Efectuarea calculelor în EXCEL.

Formule şi funcţii standard și


clasificarea lor. (2 ore)
Repere:
1. Formule în mediul MS Excel.
2. Funcții standard și clasificarea lor.
3. Inserarea funcțiilor în formule.
4. Tipuri de referință.

Formule în EXCEL.
Pentru a efectua calcule, EXCEL utilizează formule.
Definiţia 1: O formulă este o secvenţă de simboluri, care începe cu semnul ”=” ,
conţine de regulă adrese de celule, funcţii, valori şi operatori (valorile textuale se vor
întroduce între ghilimele).
EXCEL utilizează următorii operatori:
1. Operatori algebrici: +; -; *; /; ^
2. Operatori relaţionali: =; <; <=; >; >=; <>
3. Operatori textuali: & - concatenarea a două fragmente de text

Exemple de formule:
=A1+B2^2+3
=SHEET1!A2-B5/3+A18
=“TOTAL:”&A5
=A1>B5
=7+B17/A1+SUM(A1:B3)
În formule EXCEL utilizează câteve tipuri de adrese ale celulelor:
●Adrese relative
●Adrese absolute
●Adrese mixte

Definiţia 2: Adresa relativă a celulei se compune din eticheta coloanei şi numărul


liniei ce determină celula (este referinţa celulei).
Exemple de adrese relative:
A7, D15, BA23

Definiţia 3: Adresa absolută a celulei se obţine din cea relativă, dacă se pune
semnul “$” înaintea etichetei coloanei şi înaintea numărului liniei.
Exemple de adrese absolute:
$A$7, $D$15, $BA$23

Definiţia 4: Adresele mixte ale celulei se obţin din cea relativă, dacă se pune
semnul $ sau înaintea etichetei coloanei sau înaintea numărului de linie.
Exemple de adrese mixte:
a) $A7, $D15, $BA23
b) A$7, D$15, BA$23

O metodă de scriere a formulelor.


Pentru a scrie o formulă vom proceda astfel:
1. Selectăm celula
2. Întroducem în celulă semnul “=”
3. Întroducem o valoare, o funcţie sau adresa unei celule
4. Întroducem un operator
5. Întroducem o valoare, o funcţie sau adresa unei celule
6. Repetăm pasul 4 şi pasul 5 până obţinem formula dorită, apoi acţionăm
ENTER
Să menţionăm, că formulele din celulele foilor de calcul pot fi copiate.
Pentru a copia o formulă într-un domenii de celule adiacente se aplică un clic pe celula
ce conţine formula, se “agaţă” butonul de umplere şi se trage peste celulele unde urmează a fi
copiată.
Formulele pot fi copiate şi în celule neadiacente utilizând metoda COPY>PASTE sau
alte proceduri de copiere a datelor.
Important : Când se va copia o formulă, adresele relative se vor modifica, cele absolute
vor rămâne neschimbate, iar cele mixte se vor modifica parţial.
Important : Pentru a întroduce în formulă adresa relativă a celulei este suficient să
efectuăm clic pe celulă. Pentru a transforma adresa întrodusă în adresă absolută sau mixtă se
va acţiona repetat tasta F4.
Exemplu:

Să copiem formula din celula C2 în celula E5. Pentru a înţelege cum se vor modifica
adresele relative din formulă, ne închipuim, că domeniul de celule ce conţine formula şi
celulele, adresele căror se regăsesc în formulă se va deplasa (transla) astfel, ca celula cu
formula de copiat să fie plasată peste celula unde urmează să o copiem (adică domeniul
A1:C2 va ocupa locul domeniului C4:E5).
În formula copiată adresele relative se vor schimba cu adresele imaginilor lor după ce
domeniul a fost deplasat. Imaginea celulei A1 va fi C4, iar imaginea celulei B2 va fi D5. Deci
după ce copiem formula din C2 în E5, în E5 vom avea =C4+D5.
Observaţie Dacă formula se copie în aceeași coloana, atunci etichetele de coloană
a adreselor utilizate în formula copiată rămân neschimbate.
Dacă formula se copie în aceeași linie, atunci etichetele liniilor adreselor utilizate în
formula copiată rămân neschimbate.
Aplicaţie
Utilizarea funcţiilor în EXCEL

Pentru efectuarea calculelor EXCEL oferă peste 200 funcţii standard (nişte formule
predefinite). O funcţie este definită de un nume şi de o listă de argumente. Argumentele
funcţiei se întroduc între paranteze şi se separă prin “;” sau ",". În unele cazuri funcţiile sunt
fără argumente, pe când parantezele urmează a fi puse obligator imediat după numele
funcţiei. Să menţionăm, că argumentele unor funcţii pot fi opţionale.
În EXCEL funcţiile sunt grupate în mai multe categorii:
●Funcţii matematice şi trigonometrice
●Statistice
●Logice
●Text(de lucru cu texte)
●Dată şi oră( de lucru cu date calendaristice şi ore)
●De căutare şi referinţe
●Financiare
●ş.a.
Pentru a introduce o funcţie în formulă putem utiliza una din următoarele metode:
1. Funcţia este întrodusă de utilizator de la tastatură.
2. Funcţia este întrodusă activând FORMULA>INSERT FUNCTION sau
acţionând butonul din bara de formule.
Pe ecran va apărea caseta de dialog INSERT FUNCTION
În caseta SELECT A CATEGORY sunt afişate categoriile de funcţii, iar în caseta
SELECT A FUNCTION sunt afişate în ordine alfabetică funcţiile din categoria selectată.
După ce a fost selectată funcţia, vom acţiona butonul OK pentru a trece la următoarea
casetă de dialog, care vă permite să întroduceţi argumentele funcţiei selectate. În calitate de
argumente vor fi utilizate valori, referinţe sau alte funcţii.

Întroducerea funcţiei se termină acţionând butonul OK.

Scrierea funcţiilor imbricate utilizând INSERT FUNCTION

S-a menţionat mai sus, că unele argumente ale funcţiilor pot fi de asemenea nişte
funcţii. Funcţia întrodusă în calitate de argument poate fi selectată acţionând butonul din
partea stângă a barei de formule. Pentru a reveni la caseta de argumente a unei funcţii din
formulă, în partea dreaptă a barei de formule vom executa clic pe numele funcţiei respective.

Funcţii matematice

Cea mai numeroasă categorie de funcţii este categoria de funcţii matematice. Se explică
aceasta prin faptul, că majoritatea calculelor economice, ştiinţifice, inginereşti se efectuează
cu ajutorul acestor funcţii. Mai jos vom descrie doar o parte din acestea:

ABS(număr) – returnează valoarea absolută a numărului


Exemple: ABS(3,14)=3,14
ABS(-3,14)=3,14

EXP(număr) – calculează numărul е ridicat la puterea specificată de argument


Exemple: EXP(0)=1
EXP(3)=20,08553692

INT(număr) – calculează partea întreagă a numărului


Exemple: INT(3,14)=3
INT(-3,14)=-4

LN(număr) – calculează logaritmul natural al numărului specificat


LOG(număr;bază) – calculează logaritmul numărului în baza specificată
Exemplu: LOG(5,2) – calculează log25

LOG10(număr) – calculează logaritmul în baza 10 a numărului specificat


Exemplu: LOG10(5) – calculează lg 5

MOD(număr;divisor) – calculează restul împărţirii numărului la divisor


Exemplu: MOD(9,2) va returna 1

POWER(număr;putere) – calculează numărul ridicat la puterea specificată


Exemplu: POWER(2,3) va returna 8

PRODUCT(număr1;număr2;…) – calculează produsul valorilor argumentelor


Exemplu: PRODUCT(2;3;4) returnează 24

RAND() – este o funcţie fără argumente şi returnează un număr aleator de pe segmentul


[0,1]

RANDBETWEEN(minf;msup) – returnează un număr aleatoriu de pe segmentul


[minf,msup]

ROUND(număr;număr de zecimale) – rotunjește numărul specificat de primul


argument la numărul de zecimale specificat de cel de-al doilea
Exemple: ROUND(367,523;2) – returnează 367,52
ROUND(367,528;2) – returnează 367,53

ROUNDUP(număr;număr de zecimale) – rotunjește prin adaos numărul specificat de


primul argument la numărul de zecimale specificat de cel de-al doilea
Exemple: ROUNDUP(367,523;2) – returnează 367,53
ROUNDUP(367,528;2) – returnează 367,53

ROUNDDOWN(număr;număr de zecimale) - rotunjește prin lipsă numărul specificat


de primul argument la numărul de zecimale specificat de cel de-al doilea
Exemple: ROUNDDOWN(367,523;2) – returnează 367,52
ROUNDDOWN(367,528;2) – returnează 367,52

SIGN(număr) – returnează 1 dacă numărul e pozitiv şi 0 dacă numărul e negativ

SQRT(număr) – calculează rădăcina pătrată a numărului


Exemplu: SQRT(9)=3

SUM(număr1;număr2;…) – calculează suma valorilor argumentelor


Exemplu: SUM(1;5;3,14) – returnează 8,14

SUMIF(referinţă;criteriu;referinţă suma) – calculează suma valorilor celulelor din


„referinţă suma” în caz, că se îndeplineşte criteriul pentru celulele corespunzătoare din
„referinţă”.
Exemplu:

Dacă se va cere de calculat numărul total de lipse pentru studenţii de la facultatea


„Contabilitate”, vom scrie:
=SUMIF(A2:A9;”Contabilitate”;C2:C9)

Calcule cu matrici

În categoria de funcţii matematice se întâlnesc funcţii, argumentele căror sunt matrici.


Mai jos vom descrie cum se utilizează aceste funcții.

MDETERM(matrice) – calculează determinantul matricii (matricea se specifică prin


referinţa, ce determină elementele ei)
Exemplu:

MDETERM(A1:B2) returnează valoarea 4

MINVERS(matrice) – calculează matricea inversă (pentru matrici pătrate)


Pentru a calcula matricea inversă se procedează astfel:
1. Selectăm domeniul de celule unde vor fi plasate elementele matricei inverse
2. Scriem: =MINVERS(matrice)
3. Acţionăm butoanele <SHIFT> + <CTRL> + <ENTER>

Exemplu:
Fie că trebuie să calculăm matricea inversă pentru matricea din exemplul precedent.
Deoarece rezultatul acestei funcţii este o matrice, se va proceda astfel:
1. Selectăm domeniul de celule unde vor fi plasate elementele matricei inverse
2. =MINVERS(A1:B2)
3. Acţionăm butoanele <SHIFT> + <CTRL> + <ENTER>
Astfel, în domeniul selectat va fi afişată matricea inversă.

MMULT(matricea 1; matricea 2) – calculează produsul matricelor (numărul de coloane


la matricea 1 va fi egal cu numărul de linii la matricea 2)
Pentru a calcula produsul a doua matrici se procedează astfel:
1. Selectăm domeniul unde va fi plasat rezultatul
2. =MMULT(matricea 1; matricea 2)
3. Acţionăm butoanele <SHIFT> + <CTRL> + <ENTER>
Exemplu:
Fie, că matricea 1 se află în domeniul A1:B2, iar matricea 2 în domeniul D1:D2.
Pentru a calcula produsul lor vom urma paşii:
1. Selectăm domeniul unde va fi plasat rezultatul (F1:F2)
2. =MMULT(A1:B2;D1:D2)
3. Acţionăm butoanele <SHIFT> + <CTRL> + <ENTER>

Funcţii statistice

Funcţiile statistice calculează nişte valori pentru un set de argumente de regulă


numerice.

AVERAGE(număr 1; număr 2;…) – calculează media aritmetică a argumentelor


Exemplu:
AVERAGE(2;4;6) returnează valoarea 4

COUNT(valoarea 1; valoarea 2;…) – numără valorile numerice din lista argumentelor


Exemplu:
COUNT(5;”A”;7) returnează valoarea 2

COUNTA(referinţă) – calculează numărul de celule ce conţin date

COUNTBLANK(referinţă) - calculează numărul de celule ce nu conţin date

COUNTIF(referinţă;criteriu) – numără celulele ce verifică criteriul

Exemplu:

Dacă se va cere de calculat numărul total de grupe de la facultatea „Contabilitate”,


vom scrie:
=COUNTIF(A1:A9;”Contabilitate”).

MAX(referinţă) – returnează valoarea maximală din argumentele funcţiei

MIN(referinţă) – returnează valoarea minimală din argumentele funcţiei

MEDIAN(referinţă) – calculează mediana pentru setul de argumente (un aşa număr,


pentru care numărul argumentelor ce nu-l depăşesc este egal cu numărul argumentelor ce nu
sunt mai mici decât el).
Funcţii logice

Funcţiile logice sunt folosite în cazul, că este necesar de evaluat o expresie logică. De
regulă ele apar ca elemente ale expresiilor logice sau ca argumente la alte funcţii.

TRUE() – returnează valoarea logică TRUE

FALSE() – returnează valoarea logică FALSE

AND(v_logică 1; v_logică 2;…) – argumentele sunt valorile logice TRUE ori FALSE.
Funcţia returnează valoarea TRUE numai în cazul , când toate argumentele au valoarea
TRUE.

OR(v_logică 1; v_logică 2;…) – argumentele sunt valori logice TRUE ori FALSE.
Funcţia returnează valoarea TRUE, când măcar unul din argumente are valoarea TRUE.

NOT(v_logică) – returnează FALSE, dacă argumentul are valoare logică este TRUE şi
TRUE, dacă argumentul are valoare logică FALSE.
IF(expresie logică; valoare_adevăr; valoare_fals) – dacă valoarea expresiei logice este
TRUE (adevăr) funcţia va returna valoarea argumentului al doilea, în caz contrar funcţia va
returna valoarea argumentului al treilea.
Exemplu:
IF(5<2;100;200) – returnează 200, deoarece expresia 5<2 se evaluează cu
FALSE

Aplicaţie În unul din tabelele de mai jos sunt afişate rezultatele sesiunii. Să se calculeze
bursa studenţilor în funcţie de nota medie la examene, ţinând cont de următoarele condiţii:

În celula E2 (nota medie) se va scrie formula:


=AVERAGE(B2:D2)
În celula F2 (bursa) se va scrie formula:
=IF(E2<7;0;IF(E2<8;400;IF(E2<9;500;600)))
Sau
=IF(E2<7;0;IF(AND(E2>=7;E2<8);400;IF(AND(E2>=8;E2<9);500;600))
Funcţii text

Funcţiile TEXT sunt utilizate pentru a efectua diverse operaţii cu date textuale. Dintre
ele:

CONCATENATE(text 1; text2;…) – concatenează (uneşte) argumentele funcţiei


Exemplu:
CONCATENATE(“Micro” ;”soft”) va returna textul “Microsoft”

EXACT(text 1;text 2) – returnează TRUE, dacă text 1 şi text 2 sunt identice şi FALSE
în caz contrar. Funcţia face distincţie între literele mari şi mici.

FIND(text căutat;text sursă; start număr) – caută textul fixat în primul argument (text
căutat) în textul fixat în argumentul al doilea (text sursă), începând cu caracterul de pe poziţia
indicată de valoarea start număr. Returnează poziţia de început a fragmentului căutat, dacă
acesta se regăseşte. Remarcă: funcţia FIND face distincţie între literele mari şi mici.
Exemplu:
FIND(“A”;”Academie”;1) – returnează 1
FIND(“a”;”Academie”;2) – returnează 3

LEFT(text; număr caractere) – returnează primele caractere din argumentul text


Exemplu:
LEFT(“Calculator”;6) – returnează Calcul

LEN(text) – calculează numărul de caractere din text


Exemplu:
LEN(“Calculator”) – returnează 10

MID(text; start număr;număr caractere) – extrage un şir de caractere din text, începând
cu poziţia start număr şi de lungimea număr caractere
Exemplu:
MID(“Microsoft”;3;4) - returnează cros

PROPER(text) – returnează un fragment, unde fiecare cuvânt din text se începe cu


majusculă, restul fiind litere mici
Exemplu:
PROPER(“MICROSOFT OFFICE”) – returnează Microsoft Office

REPLACE(text; start număr; număr caractere; text nou) va înlocui în text începând cu
poziţia start număr un număr de caractere cu textul nou.
Exemplu:
REPLACE(“2009”;3;2;”10”) returnează 2010
REPLACE(“PORTOFOLIU”;5;6;”AR”) returnează PORTAR

RIGHT(text; număr caractere) – returnează ultimele număr caractere din argumentul


text
Exemplu:
RIGHT(“MICROSOFT”;4) – returnează SOFT

SEARCH(text căutat; text sursă; start număr) – se utilizează ca şi FIND.


Remarcă: funcţia SEARCH nu face distincţie între literele mari şi mici.

SUBSTITUTE(text; text vechi; text nou; număr) – înlocuieşte în text fragmentele text
vechi cu fragmente text nou. Dacă argumentul “număr” lipseşte, atunci funcţia va înlocui în
“text” toate fragmentele “text vechi” cu fragmente “text nou”. Dacă argumentul “număr” este
fixat, atunci cu fragmentul “text nou” va fi înlocuit doar acel fragment ”text vechi”, care este
a ”număr” repetare a fragmentului ”text vechi”

Exemplu:
SUBSTITUTE(“5 octombrie 2005, 5 noiembrie 2005”;5;9) – returnează
9 octombrie 2009, 9 noiembrie 2009
SUBSTITUTE(“5 octombrie 2005, 5 noiembrie 2005”;5;9;1) – returnează
9 octombrie 2005, 5 noiembrie 2005
SUBSTITUTE(“5 octombrie 2005, 5 noiembrie 2005”;5;9;2) – returnează
5 octombrie 2009, 5 noiembrie 2005
SUBSTITUTE(“5 octombrie 2005, 5 noiembrie 2005”;5;9;3) – returnează
5 octombrie 2005, 9 noiembrie 2005

TRIM(text) – şterge toate spaţiile din text şi lasă doar câte un spaţiu între cuvinte
Exemplu:
TRIM(“ MICROSOFT EXCEL “) – returnează “MICROSOFT EXCEL”

UPER(text) va afişa text cu litere mari


Exemplu:
UPER(“asem”) returnează ASEM

Funcţii dată şi oră

MS EXCEL păstrează datele calendaristice afişate în mod special (cu un format


anume). Valorile ce corespund datei calendaristice (orei) se numesc numere seriale. Fiecărei
date calendaristice îi corespunde un număr întreg. Numărului „1” îi corespunde datei 1
ianuarie 1900; numărului “2” – 2 ianuarie 1900 ş.a.m.d. Orelor li se pun în corespondenţă
numere seriale din mulţimea [0,1).
Important: Dacă celulelor cu valori numerice li se atribuie un format dată calendaristică
(oră) în celulă se va afişa o dată calendaristică (oră) şi invers dacă celulelor ce conţin date
calendaristice li se atribuie un format numeric, în ele vor fi afişate valori numerice.
Cele mai frecvent utilizate funcţii din această categorie sunt:

DATE(an;lună;zi) –data calendaristică în formatul prestabilit


Exemplu:
DATE(1900;1;1) – returnează 01.01.1900
DATE(2010;1;1) – returnează 01.01.2010

DAY(număr serial) – returnează un număr natural între 1 şi 31, adică ziua din data
calendaristică ce corespunde numărului serial.
Exemplu:
DAY(33) - returnează 2
DAY360(start dată; sfirşit dată; metodă) – calculează numărul de zile între două date
calendaristice, considerând anul de 360 zile.(când “metodă”=FALSE sau se omite - se
utilizează metoda US de calcul, când “metodă”=TRUE - se utilizează metoda UE)

MONTH(număr serial) – returnează un număr natural între 1 şi 12, adică luna din data
calendaristică, ce corespunde numărului serial

NOW() – funcţie fără argumente. Returnează data şi ora curentă

TODAY() – funcţie fără argumente. Returnează data curentă

WEEKDAY(număr serial;tip) – returnează un număr între 1 şi 7, adică numărul de


ordine al zilei săptămânii a datei calendaristice cu numărul serial. Argumentul “tip” dacă este
egal cu 1 sau lipseşte, atunci valoarea 1 ar fi ziua de duminică, iar 7 – ziua de sâmbătă.
Argumentul “tip” dacă este egal cu 2, atunci valoarea 1 ar fi ziua de luni, iar 7 – ziua de
duminică. Argumentul “tip” dacă este egal cu 3, atunci valoarea 0 ar fi ziua de luni, iar 6 –
ziua de duminică.

YEAR(număr serial) – returnează un număr întreg între 1900 şi 9999, adică anul din
data calendaristică ce corespunde numărului serial

HOUR(număr serial) – returnează un număr întreg între 0 şi 23, adică ora ce


corespunde părţii întregi a numărului serial

MINUTE(număr serial) – returnează un număr întreg între 0 şi 59, adică minutele ce


corespund părţii zecimale a numărului serial

SECOND(număr zecimal) - returnează un număr întreg între 0 şi 59, adică secundele ce


corespund părţii zecimale a numărului serial

TIME(oră; minute; secunde) – returnează timpul în formatul prestabilit

DATEDIF(data iniţială; data finală; parametru)


Parametri pot fi:
“Y” – numărul de ani compleţi între datele calendaristice fixate
“m” – numărul de luni complete între datele calendaristice fixate
“d” – câte zile sunt între datele calendaristice fixate
“ym” – numărul de luni complete în caz că datele calendaristice sunt din acelaşi
an
“yd” – numărul de zile între două date calendaristice din aceiaşi lună şi acelaşi an

Funcţii căutare şi referinţe

LOOKUP(valoare; referinţă căutare; referinţă rezultat)


valoare – o valoare ce urmează a fi căutată într-o linie sau coloană a tabelului
referinţă căutare – o coloană sau o linie dintr-un tabel cu elementele aranjate în ordine
crescătoare
referinţă rezultat – o linie sau o coloană din tabel de aceeași dimensiune ca şi referinţă
căutare,
Funcţia LOOKUP caută o valoare în referinţă căutare şi returnează valoarea
corespunzătoare (de pe aceeași poziţie) din referinţă rezultat.
Notă: Dacă LOOKUP nu găseşte valoarea exactă, atunci va găsi cea mai mare valoare
din referință căutare ce nu depășește valoarea dată.
Exemplu:

Problemă: Să se fixeze salariile angajaţilor în funcţie de categorie.


Rezolvare: În celula D9 vom scrie formula:
=LOOKUP(C9;$A$2:$A$5;$B$2:$B$5)

Funcţia LOOKUP poate fi utilizată şi în varianta de mai jos:


LOOKUP(valoare; matrice)
valoare – o valoare, ce urmează a fi căutată în prima coloană (linie) a matricei
matrice – o matrice, unde elementele din prima coloană (linie) sunt ordonate în ordine
crescătoare
Funcţia caută elementul valoare în prima coloană (linie) a matricei şi returnează
elementul corespunzător din ultima coloană (linie) a matricei. Dacă elementul căutat nu este
găsit, el se aproximează cu cel mai mare element din coloană, ce nu depăseşte valoarea
căutată. În caz, că valoarea elementului căutat este mai mică decât elementele din prima
coloană, în celulă se returnează valoarea de eroare N/A.

Problemă:
1. Fixaţi salariile angajaţilor în funcţie de categorie
=LOOKUP(C9;A2:B5)
2. Fixaţi suplimente la salariile angajaţilor în funcţie de categorie
=LOOKUP(C9;A2:C5)

Funcţiile VLOOKUP şi HLOOKUP

VLOOKUP(valoare; matrice; număr coloană; parametru specificaţie)


valoare – o valoare, ce urmează a fi căutată în prima coloană a matricei
matrice – un tablou de valori
număr coloană – o coloană din matrice, de unde se va selecta valoarea, ce urmează a fi
returnată de către funcţie
parametru specificaţie – o valoare logică
Parametrul =TRUE caută în prima coloană valoarea cea mai mare, ce nu depăşeşte
valoarea primului argument (elementele primei coloane din matrice vor fi aranjate în ordine
crescătoare).
Parametrul =FALSE caută în prima coloană valoarea exactă a primului argument
(elementele nu e neapărat să fie aranjate în ordine crescătoare).
Funcţia caută o valoare în prima coloană a matricei şi returnează elementul
corespunzător din coloana specificată de argumentul al treilea.
Problemă:
1. Fixaţi salariile angajaţilor în funcţie de categorie
=VLOOKUP(C9;A1:C5;2;TRUE)
2. Fixaţi suplimente la salariile angajaţilor în funcţie de categorie
=VLOOKUP(C9;A1:C5;3;TRUE)

HLOOKUP(valoare; matrice; număr linie; parametru specificaţie) – caută valoarea în


prima linie a matricei şi returnează elementul corespunzător din linia specificată de
argumentul al treilea.
valoare – o valoare, ce urmează a fi căutată în prima linie a matricei
matrice – un tablou de valori
număr linie – o linie din matrice, de unde se va selecta valoarea, ce urmează a fi
returnată de către funcţie
parametru specificaţie – o valoare logică
Parametrul =TRUE caută în prima linie valoarea cea mai mare, ce nu depăşeşte
valoarea primului argument (elementele primei coloane din matrice vor fi aranjate în ordine
crescătoare).
Parametrul =FALSE caută în prima linie valoarea exactă a primului argument
(elementele nu e neapărat să fie aranjate în ordine crescătoare).

Funcţii financiare

FV(rată; număr perioade; pmt; [pv]; [type]) – calculează valoarea finală a investiţiei
bazată pe plăţi periodice constante şi o rată lunară constantă.
Unde:
type = 0 – plăţile sunt efectuate la sfârşitul perioadei
type = 1 - plăţile sunt efectuate la începutul perioadei
rata – rata lunară
număr perioade – numărul de perioade pentru plăţi
pmt – valoarea plăţilor periodice (lunare)
pv – valoarea iniţială a investiţiei
Exemplu: De calculat valoarea investiţiei, cu rata anuală 20%, pe o perioadă de 2 ani,
cu plăţi periodice 200 lei (lunar) şi cu valoarea iniţială a investiţiei 1000 lei.
Rezolvare: FV(20%/12;2*12;-200;-1000)

PMT(rată; număr perioade; pv; fv; type) – calculează valoarea plăţilor lunare ale unui
credit cu o rată anuală constantă şi rambursări periodice constante.
Unde:
rata – rata lunară a dobânzii
număr perioade – numărul de perioade (luni) pentru plăţi (achitarea creditului)
pv – valoarea împrumutului
fv – restanţa după ultima plată (la sfârşitul perioadei)
type = 0 – plăţile sunt efectuate la sfârşitul perioadei
type = 1 - plăţile sunt efectuate la începutul perioadei
Exemplu: De calculat valoarea plăţilor lunare pentru un credit de 10000 lei cu rata
dobânzii 20%, care urmează a fi rambursat într-un an şi jumătate.
Rezolvare: PMT(20%/12;18;10000). Rezultatul cu semnul minus – trebuie să daţi bani
băncii.

Rezolvarea ecuaţiilor cu o singură necunoscută.

Pe lângă diverse operaţii de procesare a datelor Excel oferă şi instrumente de rezolvare


a ecuaţiilor, a sistemelor de ecuaţii și a problemelor de programare liniară. Instrumentul
GOAL SEEK ne permite să rezolvăm ecuaţii cu de forma .
Pentru a rezolva ecuaţia de mai sus cu ajutorul instrumentului GOAL SEEK este
necesar, ca în foaia de calcul să stabilim o celulă, unde va fi afişată valoarea lui și altă
celulă, unde se va scrie forma analitică a funcţiei .
Fie, că se cere de a rezolva ecuaţia:
(să observăm, că aici )

Vom considera, că valoarea lui se va afla în celula A2, iar forma analitică a funcţiei
din ecuaţie în celula B2 (vezi imaginea de mai sus).
În acest caz pentru a rezolva ecuaţia vom realiza următoarele acţiuni:
1. Poziţionăm cursorul tabelar pe celula B2 (celula cu formula)
2. Activăm Data>What-if-Analysis>Goal Seek

3. În caseta Goal Seek se vor fixa parametrii:


● Set cell – adresa celulei cu formula
● To value – partea dreaptă a ecuaţiei – din (în cazul nostru – 0)
● By changing cell – adresa celulei unde se află necunoscută din formulă
(în cazul nostru – A2).
4. Se activează OK din caseta Goal Seek.
Aplicaţie:
Să se determine ce împrumut putem lua de la o bancă, dacă rata dobânzii este de 20%
anual, dorim să achităm datoriile în 15 luni şi să rambursăm câte 1000 lei în fiecare lună.
În acest caz putem utiliza funcţia financiară PMT pentru care argumentul pv – valoarea
împrumutului este necunoscut.
Vom proceda conform schemei(algoritmului) de mai sus. Fie:

În caseta Goal Seek vom avea:

În rezultat vom obţine, că valoarea împrumutului pentru condiţiile din problemă este de
13175,57 lei.

Tipuri de referință
Tipuri de referințe sau adrese de celule pentru inserarea formulelor și funcțiilor:
• Auto-fill Tool (unealta de autoumplere)
• Referință relativă
• Referință absolută
• Referință mixtă

S-ar putea să vă placă și