Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Morfologia Dintilor
Morfologia Dintilor
CAPITOLUL I
-NOŢIUNI INTRODUCTIVE-
I.1
Aparatul dento-maxilar este un ansamblu complex de ţesuturi şi organe reprezentate de:
oasele maxilare, dinţii şi arcadele dentare, muşchii mobilizatori ai mandibulei, muşchii orofaciali,
muşchii limbii, articulaţia temporo-mandibulară şi glandele salivare.
DENTIŢIA: reprezintă totalitatea dinţilor existenţi în cavitatea bucală. În decursul vieţii umane
există două dentiţii: dentiţia temporară şi dentiţia permanentă. Unii autori mai descriu existenţa
unei dentiţii, aşa numita dentiţie mixtă .
DENTIŢIA TEMPORARĂ: se mai numeşte şi “dentiţia de lapte”. Este prezentă în cavitatea
bucală în perioada de viaţă cuprinsă între 6 luni şi 6 ani (vârsta apariţiei primului dinte permanent).
Dentiţia temporară este formată din 20 de dinţi: 8 incisivi (4 superiori şi 4 inferiori), 4 canini ( 2
superiori şi 2 inferiori), 8 molari (4 superiori şi 4 inferiori).
DENTIŢIA MIXTĂ: este prezentă în cavitatea bucală în perioada de viaţă cuprinsă între 6 ani
(vârsta apariţiei primului dinte permanent) şi 11-12 ani (perioada în care este pierdut ultimul dinte
temporar).
DENTIŢIA PERMANENTĂ: este alcatuită din 32 de dinţi repartizaţi astfel: 8 incisivi (4 superiori
şi 4 inferiori), 4 canini (2 superiori şi 2 inferiori), 8 premolari (4 superiori şi 4 inferiori), 12 molari
(6 superiori şi 6 inferiori).
Fiecare dinte uman se compune din două elemente morfologice de bază: coroana dentară şi
rădăcina dentară.
COROANA DENTARĂ:-este componenta dintelui vizibilă în cavitatea bucală (extraalveolară) şi
este acoperită de smalţul dentar.
RĂDĂCINA DENTARĂ:-este componenta intraalveolară a dintelui şi este acoperită de cement.
COLETUL DENTAR:- este linia de demarcaţie dintre cele două componente ale dintelui şi are un
traiect sinuos.
COROANA DENTARĂ:-are doua extremităţi:-una liberă ( margine incizală pentru dinţii frontali
sau suprafaţă ocluzală pentru dinţii laterali).
-una inferioară reprezentată de coletul dentar.
-la dintele implantat în alveolă, partea vizibilă în cavitatea bucală se
numeşte coroană clinică.
În funcţie de locul inserţiei gingivale, între coroana clinică şi coroana anatomică pot exista
trei tipuri de relaţii:
-coroana clinică=coroana anatomică--atunci cînd inserţia gingiei este la nivelul coletului.
-coroana clinică este mai mare decît coroana anatomică: atunci cînd inserţia gingivală este
retrasă spre apex
-coroana clinică este mai mică decît coroana anatomică: atunci cînd inserţia gingiei este
mai înaltă decît coletul dintelui.
Forma coroanelor dentare este asemănătoare cu cea a unor corpuri geometrice: piramide
pentru dinţii frontali şi prisme pentru dinţii laterali.
Fiecare coroană dentară prezintă mai multe feţe care sunt denumite după orientarea pe care
o au:
1.Faţa VESTIBULARĂ: -este acea faţă a dintelui care vine în contact cu buzele (caz în care mai
este denumită şi faţă labială) sau cu obrajii ( caz în care este denumită faţă jugală)
2.Faţa ORALĂ -este acea faţă a dintelui care este orientată spre interiorul cavităţii bucale.La dinţii
superiori ea este orientată spre bolta palatină, motiv pentru care este denumită şi faţă palatinală. La
dinţii inferiori este orientată spre limba, motiv pentru care este denumită şi faţă linguală.
3.Feţele PROXIMALE :-sunt acele feţe ale dintelui care privesc spre dinţii vecinii (sunt în număr
de două). Faţa orientată spre mezial (spre linia mediană) este denumită faţă mezială. Faţa orientată
spre înapoi (spre distal) este denumită faţă distală.
4.Faţa OCLUZALĂ:-este reprezentată de extremitatea liberă a dintelui. În cazul dinţilor frontali
există doar o muchie denumită margine incizală care are rol în tăierea alimentelor. În cazul dinţilor
laterali avem de-a face cu o suprafaţă, denumită suprafaţă ocluzală care are rol în masticaţia
alimentelor (măcinarea lor), motiv pentru care mai este denumită şi suprafaţă triturantă.
4
Pentru a putea localiza cât mai precis elementele morfologice ale dinţilor (pe care le vom studia în
capitolele următoare) vom diviza atât partea coronară cât şi cea radiculară după cum urmează:
1.PARTEA CORONARĂ:
a).în sens mezio-distal: coroana va fi împărţită în trei: 1/3 mezială, 1/3 mijlocie şi 1/3
distală.
b).în sens vertical (cervico-incizal): coroana va fi împărţită tot în trei: 1/3 ocluzală ( sau
incizală în cazul dinţilor frontali), 1/3 medie şi 1/3 cervicală.
2.PARTEA RADICULARĂ: va fi împărţită în sens vertical (axial) tot în trei: 1/3 cervicală, 1/3
medie şi 1/3 apicală.
EXTREMITATE
A APICALĂ
FAŢA
MEZIALĂ
FAŢA
FAŢA
VESTIBULARĂ
DISTALĂ
FAŢA
1/3 CERVICALĂ ORALĂ
1/3 MEDIE
1/3 INCIZALĂ
EXTREMITATEA
INCIZALĂ
1.LOBUL DENTAR: -reprezintă unitatea embriologică din care s-a format coroana dentară. Mai
este denumit şi tubercul dentar. Dinţii frontali prezintă 3 lobi vestibulari şi 1 lob oral, mai redus ca
dimensiuni şi care este denumit cingulum. La dinţii laterali lobul dentar are o formă caracteristică,
piramidală, cu mai multe feţe (versante), creste (muchii), şanţuri şi un vârf denumit cuspid.
2.CUSPIDUL: este extremitatea liberă a unui lob dentar. Cuspizii sunt proeminenţe piramidale ce
se proiectează pe suprafeţele ocluzale ale dinţilor laterali şi pe marginea incizală a caninilor.
Numărul şi situarea cuspizilor este diferită de la un grup dentar la altul:
-dinţi monocuspidaţi -caninii
-dinţi bicuspidaţi:- premolarii
-dinţi pluricuspidaţi:- molarii.
În funcţie de poziţia lor pe suprafeţele ocluzale, cuspizii pot fi vestibulari şi orali (V si O),
meziali (M) şi distali (D). Pentru nominalizarea şi precizarea poziţiei cuspizilor este necesară
combinarea termenilor de V sau O cu M sau D. De exemplu, primul molar superior are 4 cuspizi:
doi V şi doi P care se denumesc astfel: M-V, D-V, D-P, M-P.
3.TUBERCULII DENTARI: -sunt formaţiuni mamelonate ce apar pe feţele V şi P ale molarilor
( atât temporari cât şi permanenţi). Ei reprezintă muguri dentari reduşi în cursul filogenezei,
apariţia lor având semnificaţia unor fenomene atavice. Se deosebesc de cuspizi prin formă, volum,
dimensiune. Ei nu ajung niciodată să atingă planul de ocluzie. Cei mai frevent întâlniţi tuberculi
sunt:
-tuberculul lui Carabelli: -pe faţa palatinală a primului molar superior permanent.
-tuberculul lui Bolk:-pe faţa vestibulară a celui de-al doilea molar inferior
-tuberculul lui Zuckerkandel: -pe faţa vestibulară a celui de-al doilea molar temporar.
4.CRESTELE DE SMALŢ:-sunt proeminenţe de smalţ alungite, situate pe suprafeţele ocluzale
ale dinţilor. Există mai multe tipuri de creste:
A.Crestele marginale: - sunt proeminenţe liniare care se pot observa pe feţele orale ale
dinţilor frontali şi la extremităţile M şi D ale suprafeţelor ocluzale ale dinţilor laterali. Ele
delimitează spre M şi D atât feţele orale ale dinţilor frontali cât şi feţele ocluzale ale dinţilor
laterali.
B.Creste cuspidiene: - aparţin cuspizilor şi sunt de două tipuri:
1.creste sagitale (orientate în sens M-D): -delimitează spre V şi O suprafeţele
ocluzale. Aceste creste prezintă două pante (una M şi una D) dispuse angulat cu deschiderea spre
colet.
2.creste ocluzo-vestibulare (pentru cuspizii V) şi ocluzo-orale (pentru cuspizii orali).
Aceste creste pornesc de pe versantul ocluzal al cuspidului, intersectează creasta sagitală la
vârful cuspidului şi se termină pierdut pe versantul vestibular, respectiv oral al cuspidului. Aceste
creste sunt alcătuite din două segmente:
-unul ocluzal = creasta esenţială- care împarte versantul ocluzal al cuspidului în
două pante M şi D.
-unul vestibular ( respectiv oral).
C.Creste ocluzale: -rezultă din succesiunea segmentelor ocluzale ale crestelor ocluzo-
vestibulare cu cele ale crestelor ocluzo-orale. Aceste creste pot fi transversale sau oblice.
-crestele transversale: -sunt dispuse în sens V-O fiind perpendiculare pe crestele
sagitale. Ele se formează prin continuitatea a două creste esenţiale a doi cuspizi situaţi faţă în faţă.
-creste oblice: -unesc doi cuspizi diametrali opuşi (la dinţii superiori cuspidul M-P
cu cel D-V). Aceste creste sunt prezente pe feţele ocluzale ale primilor doi molari superiori.
-creste accesorii: sunt dispuse de o parte şi de alta a crestelor esenţiale. În general,
fiecare cuspid al dinţilor laterali are două creste accesorii.
6
CAPITOLUL II
-GRUPUL DINŢILOR FRONTALI-
A. DATE GENERALE
Incisivii centrali superiori sunt situaţi în stânga şi dreapta liniei mediene a arcadei dentare
maxilare. Conform sistemului internaţional de notare, simbolurile pentru aceşti doi dinţi sunt:
1.1-incisivul central superior drept
2.1-incisivul central superior stâng.
Incisivii centrali superiori erup pe arcada dentară la vârsta de 7-8 ani dar rădăcina lor va fi
complet edificată la 10 ani.
Dimensiunile medii ale incisivilor centrali superiori sunt următoarele:
înălţimea coronară: 10 mm
înălţimea rădăcinii : 13 mm
diametrul coronar M-D : 8,5-9 mm
diametrul coronar V-O : 7 mm
Numărul lobilor de dezvoltare:-3 lobuli de creştere pe faţa vestibulară
-1 lob de creştere pe faţa palatinală care va forma cingulumul.
Incisivul central superior este dintele frontal cu cele mai mari dimensiuni atât în sens M-D cât şi
V-O. Coroana sa are o formă de lopată . Perimetrul său este mai apropiat de forma unui pătrat decât
de un dreptunghi. Prezintă patru feţe laterale (M, D, V, P) şi o muchie incizală.
I. FAŢA VESTIBULARĂ:-este cea mai mare faţă a incisivului central superior.
1. Dimensiuni:-diametrul maxim = 9mm este situat în zona marginii incizale
-diametrul minim = 6,5mm este situat în zona coletului
2.Perimetrul (conturul) - este format de patru laturi: mezială, incizală, distală şi cervicală.
a)marginea cervicală: are forma unui arc de cerc cu concavitatea spre
incizal. Este mai mică decît marginea incizală.
b).marginea incizală - opusă marginii cervicale. Este rectilinie. La dinţii cu
morfologie primară are un aspect uşor crenelat dat de forma celor trei lobi de creştere de pe faţa
vestibulară. Are un traiect rectiliniu uşor înclinat în sens M-D.
c)marginea mezială:- este mai mare decât marginea distală. Este convexă şi
convergentă spre colet. Formează cu marginea incizală un unghi drept (de 90grd) bine exprimat.
d).marginea distală:-este mai scurtă decât marginea mezială. Acest lucru
face ca ea să fie mai convexă şi mai convergentă spre colet decît marginea mezială. Unghiul format
de marginile distală şi incizală este mai aplatizat şi uşor rotunjit.
3.Relieful:-este plan convex
-convexitatea maximă :-în sens M-D este situată în 1/3 mezială
-în sens cervico-incizal în 1/3 cervicală.
-prezintă două şanţuri care o împart în 3 lobi : M, D, central. Lobul D este cel mai mare,
cel M este mijlociu iar cel central este cel mai mic. Cele două şanţuri sunt mai accentuate în zona
marginii incizale şi ele se pierd treptat spre jumătatea înălţimii feţei vestibulare.
8
A B
D C
A B
Modelajul în gips al incisivului central superior drept se va face la dimensiuni mai mari decît cele
naturale, la o scară aproximativă de 2,5:1. Acest lucru este valabil pentru toţi dinţii pe care îi vom
modela în cadrul acestui stagiu.
Dimensiunile care le vom folosi pentru partea coronară sunt următoarele:
Înălţimea părţii coronare: 24 mm
Diametrul M-D: 20 mm
Diametrul V-P: 20 mm
1. Pe feţele laterale ale blocului de gips se va trasa o linie la 24 mm care va delimita înălţimea
viitoarei părţi coronare a incisivului central superior. După delimitarea înălţimii părţii coronare se
vor nota pe soclu feţele laterale ale blocului de gips M, D, V, P.
2. Pe viitoarea faţă incizală se va desena un pătrat cu latura de 20 mm ca în fig.1
20
D M
20
P
Fig.1
3. Se vor prelungi laturile pătratului pe feţele laterale ale blocului de gips până la linia care
delimitează înălţimea părţii coronare.
4. Se îndepărtează surplusul de gips delimitat de liniile care le-am trasat, în aşa fel încât să obţinem
în zona părţii coronare un paralelipiped cu înălţimea de 24 mm şi baza un pătrat cu latura de 20
mm.
5. Pe faţa incizală a blocului de gips se trasează linia mediană în sens M-D şi se prelungeşte pe
feţele M şi D ale blocului de gips.
6. Pe faţa mezială a blocului de gips se aplică desenul feţei M din fig.2
7.Pe faţa distală a blocului de gips se aplică desenul feţei D din fig.3.
12
A 4 2 B
P V
24
8 6
2 2
20
B’ 2 4 A’
P
V
24
8
6
2 2
20
11. Se îndepărtează surplusul de gips care este cuprins în ariile delimitate de liniile pe care le-am
trasat la etapele anterioare.
12. Pe faţa vestibulară a blocului de gips se aplică desenul feţei vestibulare din fig.4.
13. Pe faţa palatinală a blocului de gips se aplică desenul feţei palatinale din fig.5
4
6 2
M D
24
10
4 4
20
D
M
24
10
4 4
20
14. Pe faţa distală a blocului de gips se vor uni prin două drepte paralele punctele omoloage de pe
marginile distale ale desenelor de pe feţele vestibulară şi palatinală. Linia superioră ne va ajuta la
modelarea unghiului disto-incizal mai rotunjit, în timp ce dreapta inferioară acesteia va delimita
convexitatea maximă de pe faţa distală
14
15. Pe faţa mezială se unesc printr-o dreaptă punctele omoloage de pe marginile meziale ale
desenelor de pe feţele palatinală şi vestibulară. Această dreaptă va delimita convexitatea maximă a
feţei meziale.
16. Pe faţa incizală se vor uni printr-o dreaptă punctele de pe marginile incizale ale desenelor
feţelor vestibulară şi palatinală. Această dreaptă va ajuta, de asemenea, la modelarea mai rotunjită
a unghiului disto-incizal.
17. Se va îndepărta surplusul de gips care este cuprins în ariile delimitate de dreptele pe care le-am
trasat anterior.
18.Pe faţa incizală a blocului de gips se va aplica desenul feţei incizale din fig.6.
V
6 4
D A
M
B
20
C D 2
4 2
F
20
P
Fig.6 desenul fetei incizale
19. Punctele care delimitează desenul feţei incizale se vor prelungi după cum urmează:
punctele A şi B se vor prelungi pe faţa vestibulară perpendicular pe baza acesteia.
punctul C se va prelungi pe faţa D în aşa fel încât linia trasată să fie paralelă cu marginea distală
a feţei vestibulare
Din punctul D se va trasa pe faţa mezială o dreaptă care să fie paralelă cu marginea mezială a
feţei vestibulare.
punctul F se va uni cu punctul care delimitează convexitatea maximă a feţei palatinale.
Prin trasarea acestor linii vom delimita pe faţa palatinală o suprafaţă de gips care trebuie
eliminată şi care se găseşte în zona supracingulară. Îndepărtarea ei va contribui la crearea zonei
concave de pe faţa palatinală.
Pe marginile mezială şi distală ale feţei V şi pe marginile vestibulare ale feţelor M şi D se
vor delimita două sectoare de surplus de gips prin îndepărtarea căruia vom obţine o îngustare a feţei
V spre extremităţile ei M şi D.
După îndepărtarea surplusului de gips se va trece la finisarea incisivului central superior pe
baza datelor morfologice coronare specifice acestui dinte.
NU UITA!
15
5 CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI
POZIŢIONARE A INCISIVULUI CENTRAL
SUPERIOR
A. DATE GENERALE:
Incisivul lateral superior este al doilea dinte al arcadei maxilare după incisivul central
superior.
Conform sistemului internaţional de notare codul său este :
1.2 pentru incisivul lateral superior drept
2.2 pentru incisivul lateral superior stâng.
16
Incisivii laterali superiori erup pe arcadă la vârsta de 8-9 ani iar rădăcina lor va fi complet
edificată la 11 ani.
Dimensiunile medii ale incisivilor laterali superiori sunt următoarele:
-înălţimea totală : 21-22 mm
-înălţimea coronară : 9 mm
-înălţimea rădăcinii : 13 mm
-diametrul coronar M-D: 6,5 mm
-diametrul coronar V-P: 5 mm
Conform acestor dimensiuni incisivul lateral superior este cel mai mic dinte de pe arcada
maxilară.
Numărul lobilor de dezvoltare: -4 lobi de creştere din care 3 pe faţa vestibulară şi 1 pe faţa
palatinală din care se formează cingulumul.
A B
D
C
A
B
19
1. Pe feţele laterale ale blocului de gips se delimitează înălţimea părţii coronare la 22 mm.
2. Se notează feţele laterale ale blocului de gips M, V, D, P.
3. Pe viitoarea faţă incizală se aplică desenul din fig.1
18
M 18 D
V
Fig.1
4. Laturile pătratului care l-am desenat pe faţa incizală se vor prelungi pe feţele laterale ale blocului
de gips pînă la intersecţia cu linia care marchează înălţimea părţii coronare.
5. Vom îndepărta surplusul de gips în aşa fel încît partea coronară să rămînă de forma unui
paralelipiped cu înălţimea 22 mm şi baza un pătrat cu latura de 18 mm.
6. Pe faţa incizală vom trasa linia mediană în sens M-D şi vom prelungi această linie pe feţele M şi
D ale blocului de gips.
7. Pe faţa M a blocului de gips vom aplica desenul feţei M din fig.2
8. Pe faţa D a blocului de gips vom aplica desenul feţei D din fig.3
9. Pe faţa incizală se vor uni prin două drepte paralele punctele omoloage de pe marginile incizale
ale feţelor M şi D. Aceste două drepte ne vor ajuta să delimităm grosimea viitoarei margini incizale
a incisivului lateral superior.
10. Pe faţa vestibulară se va trasa o dreaptă care să unească cele două puncte de pe marginile
vestibulare ale feţelor M şi D. Această linie va delimita zona de convexitate maximă a feţei V.
11. Pe faţa P se va trasa o dreaptă care să unească cele două puncte de pe marginile P ale feţelor M
şi D. Această linie va delimita zona de convexitate maximă a feţei P.
12. Se va îndepărta surplusul de gips care este cuprins în ariile delimitate de liniile pe care le-am
trasat.
20
4 2
V
P
22
2 2
18
V P
22
2 2
18
4 4
2 2
6 6
M 8
D M
D 8
22 22
4 2 4
18 2
18 P
18. Se îndepărtează surplusul de gips care este cuprins în suprafeţele delimitate de liniile pe care le-
am trasat.
19. Se finisează incisivul lateral superior drept în funcţie de caracteristicile sale coronare.
22
NU UITA!
5 CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI
POZIŢIONARE A INCISIVULUI LATERAL
SUPERIOR
A. DATE GENERALE:
Caninii superiori sunt cei mai voluminoşi dinţi ai grupului frontal. În număr de doi, ei sunt încadraţi
pe arcadă de incisivul lateral superior (spre mezial) şi primul premolar superior (spre distal).
Conform sistemului internaţional de notare codul lor este urmatorul:
1.3 pentru caninul superior drept
2.3 pentru caninul superior stâng.
Caninii superiori erup pe arcada la vârsta de 11-12 ani iar rădăcina lor va fi complet edificată la 13-
15 ani.
Dimensiunile medii ale caninilor superiori sunt următoarele:
înălţimea coronară : 10mm
înălţimea rădăcinii : 17 mm
diametrul coronar M-D: ,5 mm
diametrul coronar V-P: 8 mm
Numărul lobilor de dezvoltare este tot de 4,repartizaţi astfel: 3 pe faţa vestibulară, din care cel
median este cel mai mare şi va forma vârful cuspidului caninului, iar cel de-al patrulea este situat
pe faţa platinală şi va forma cingulumul.
II.FAŢA PALATINALĂ
1.Contur:-este tot pentagonal ca şi la faţa vestibulară dar are dimensiuni mai reduse.
2.Relieful : - este asemănător cu relieful feţelor palatinale ale incisivilor, dar în cazul
caninilor superiori toate elementele de relief sunt mult mai accentuate.
a).cingulumul:-este foarte proeminent şi convex, având aspectul unui
rudiment de cuspid de la care pleacă două creste marginale şi o creastă mediană. Cingulumul este
situat în 1/3 cervicală a feţei palatinale.
b).crestele marginale:- pornesc de la cingulum şi ajung la unghiurile incizo-
proximale. Creasta mediană este orientată spre vârful cuspidului. Creasta mediană separă
depresiunea feţei palatinale în două compartimente: unul M şi unul D.
24
A
B
D
C
A
B
ÎNĂLŢIMEA CORONARĂ : 24 mm
DIAMETRUL M-D: 20 mm
DIAMETRUL V-P: 20 mm
1. Pe feţele laterale ale blocului de gips se delimitează înălţimea părţii coronare la 24 mm.
2. Se notează feţele laterale ale blocului de gips : V, M, P, D.
3. Pe faţa incizală a blocului de gips se desenează un pătrat cu latura de 20mm ca în fig.1. Laturile
pătratului se prelungesc pe feţele laterale ale blocului de gips până la întâlnirea cu linia care
delimitează înălţimea părţii coronare.
V
20
D M
20
Fig.1
4. Se îndepărtează surplusul de gips în aşa fel incât să obţinem pentru partea coronară un
paralelipiped cu înălţimea de 24 mm şi baza un pătrat cu latura de 20mm.
5. Pe faţa incizală se trasează linia mediană în sens M-D şi se prelungeşte pe feţele M şi D ale
blocului de gips.
6. Pe faţa M a blocului de gips se aplică desenul feţei M din fig.2
7.Pe faţa D a blocului de gips se aplică desenul feţei D din fig.3
27
4 4 4 4
V V
24 P
P 24
8 8
2 M 2 2 D 2
20 20
8. Punctele de pe marginile incizale ale fetelor M şi D se unesc prin două linii paralele pe faţa
incizală a blocului de gips. Aceste două linii paralele vor delimita grosimea marginii incizale a
caninului superior drept.
9. Punctele de pe marginile V ale feţelor M şi D se vor uni printr-o dreaptă pe faţa V a blocului de
gips. Această linie va marca zona de convexitate maximă a reliefului feţei vestibulare.
10. Punctele de pe marginile palatinale ale feţelor M şi D se vor uni printr-o dreaptă pe faţa P a
blocului de gips. Această linie va marca zona de convexitate maximă a reliefului feţei palatinale.
11. Se îndepărtează surplusul de gips care este cuprins în ariile delimitate de liniile pe care le-am
trasat.
12. Pe faţa V a blocului de gips se aplică desenul feţei V din fig.4
13. Pe faţa P a blocului de gips se aplică desenul feţei P din fig.5
8 B 12 12 B’ 8
2 2
A A’
2 2
C C’
M D D
6
24 24 M
D D’
4 4 4 4
20 20
14. Pe faţa incizală a caninului se va trasa o dreaptă care va uni punctele B şi B’. Această dreaptă
va marca vârful cuspidului caninului.
15. Pe faţa mezială se unesc printr-o dreaptă punctele A şi A’ iar pe faţa distală se trasează dreapta
CC’. Din punctul D de pe marginea distală a feţei V se trasează pe faţa distală o dreaptă
perpendiculară pe baza feţei distale.
16. Se îndepărtează surplusul de gips care este cuprins în ariile rezultate prin trasarea dreptelor mai
sus menţionate.
17. Pe faţa incizală vom aplica desenul feţei incizale din fig.6
18. Se vor prelungi următoarele puncte:
Punctul A se prelungeşte pe faţa V printr-o dreaptă care este perpendiculară pe baza acestei feţe.
Punctul E se prelungeşte pe faţa meziala printr-o dreaptă paralelă cu marginea meziala a feţei
V.
Punctul B se prelungeşte pe faţa distala printr-o dreaptă paralelă cu marginea distala a feţei
vestibulare.
Punctul C se prelungeşte până la unirea cu punctul care marcheaza convexitatea maxima a feţei
palatinale
V
12 8
D 4 M
20 ,
B E
2
C
20
P
Fig.6 desenul fetei incizale
19. Se îndepărtează surplusul de gips care este cuprins în ariile pe care le-am delimitat prin liniile
trasate.
29
NU UITA!
5 CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI
POZIŢIONARE A CANINULUI SUPERIOR
A. DATE GENERALE:
Incisivii centrali inferiori ocupă primele poziţii în stânga şi în dreapta liniei mediene pe
arcada inferioară.
În număr de doi , aceştia sunt notaţi în sistemul internaţional:
3.1-incisivul central inferior stâng
4.1-incisivul central inferior drept.
Incisivii centrali inferiori erup pe arcadă la vârsta de 6-7 ani iar rădăcina lor va fi complet
edificată la 9 ani
Dimensiunile medii ale incisivilor centrali inferiori sunt următoarele
înălţimea coronaei : 8,5-9mm
înălţimea rădăcinii : 12-12,5 mm
diametrul coronar M-D: 5-5,5mm
diametrul coronar V-L: 6 mm
Numărul lobilor de dezvoltare este tot de 4 din care 3 pe faţa vestibulară şi 1 pe faţa linguală
care formează cingulumul.
-este dreptunghiular datorită diferenţei mari dintre valorile înălţimii şi lăţimii acestei feţe.
-este format din patru laturi (margini):-mezială, distală, cervicală şi incizală.
a).marginea incizală:-orizontală. Formează cu laturile M şi D unghiuri drepte.
b).marginea cervicală:-este o linie curbă cu concavitatea spre incizal, de dimensiuni
reduse.
c).marginile proximale:-sunt egale ca dimensiuni şi sunt paralele între ele pe
porţiunea celor 2/3 incizale, devenind convergente în 1/3 de colet.
3.Relief :-imediat după erupţie, pe faţa V sunt evidente cele două şanţuri care separă lobii
de creştere între ei. Cei trei lobi de creştere au dimensiuni egale.
A
B
D
C
A B
1. Pe blocul de gips se delimitează (pe feţele laterale) înălţimea viitoarei părţi coronare de 18 mm.
2. Vom nota pe soclu feţele laterale ale incisivului central inferior: V, L, M, D.
3. Pe faţa incizală a blocului de gips se va aplica desenul din fig.1.
D 16 M
10
V
Fig.1 fata incizala
4. Vom prelungi laturile dreptunghiului de pe faţa incizală a blocului de gips pe feţele laterale până
la intersecţia cu linia care marchează înălţimea părţii coronare.
5. Vom îndepărta surplusul de gips în aşa fel încât partea coronară să rămână de forma unui
paralelipiped cu înălţimea de 18 mm şi baza un dreptunghi cu laturile de 16 x 10 mm.
6. Pe faţa incizală vom trasa linia mediană în sens M-D şi o vom prelungi pe feţele M şi D ale
blocului de gips.
7. Pe faţa M vom aplica desenul feţei din fig. 2
8. Pe faţa D vom aplica desenul feţei D din fig.3
9. Pe faţa incizală a blocului de gips vom trasa două linii paralele( AA’ şi BB’) care unesc punctele
omoloage de pe marginile incizale ale feţelor M şi D.
10. Pe faţa V vom trasa dreapta DD’ care uneşte cele două puncte de pe feţele M şi D rezultate din
intersecţia dreptelor din desenele feţelor M şiD. Vom repeta acelaşi lucru şi pe faţa L unde vom
trasa dreapta CC’.
11. Se îndepărtează surplusul de gips care este reprezentat de porţiunea din afara ariei delimiate de
liniile pe care le-am trasat.
12. Pe faţa V a blocului de gips se aplică desenul feţei V din fig.4
13. Pe faţa L a blocului de gips se aplică desenul feţei L din fig5.
14. Pe faţa D se trasează dreapta AA’ care uneşte punctele omoloage de pe laturile D ale feţelor V
şi L.
35
15. Pe faţa M se trasează dreapta BB’care uneşte punctele omoloage de pe marginile M ale feţelor
V şi L.Cele două linii trasate vor marca zonele de convexitate maximă de pe feţele V şi L.
8 6 8
6
D D
18 A B B’ A’ 18
2 2 2 2
10 10
A 2 2 B B’ 2 2 A’
V L V
18 18
8 D C 8 8 C’ D’ 8
2 2 2 2
16 16
NU UITA!
5 CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI
POZIŢIONARE A INCISIVULUI CENTRAL
INFERIOR
1. DINTELE CU COROANA CEA MAI PUŢIN
VOLUMINOASĂ DINTRE DINŢII ARCADEI
INFERIOARE
2. UNGHIURILE MEZIO-INCIZAL ŞI DISTO-INCIZAL
SUNT DREPTE ŞI APROXIMATIV EGALE.
3. CELE DOUĂ FEŢE PROXIMALE SUNT EGALE ŞI
PARALELE ÎNTRE ELE.
4. RĂDĂCINA ESTE UNICĂ ŞI APLATIZATĂ MEZIO-
DISTAL
5. PE FAŢA DISTALĂ A RĂDĂCINII ESTE PREZENT UN
ŞANŢ LONGITUDINAL MULT MAI ACCENTUAT
DECÂT CEL DE PE FAŢA MEZIALĂ
37
A. DATE GENERALE:
Incisivii laterali inferiori, în număr de doi (câte unul pe fiecare hemiaracadă mandibulară),
ocupă poziţia imediat următoare după incisivii centrali inferiori.
În conformitate cu sistemul internaţional ei sunt notaţi după cum urmează:
3.2-pentru incisivul lateral inferior stâng
4.2-pentru incisivul lateral inferior drept.
Incisivii laterali inferiori erup pe arcadă la vârsta de 7-8 ani iar rădăcina lor va fi complet edificată
la 10 ani.
Dimensiunile medii ale incisivilor laterali inferiori sunt următoarele:
diametrul coronar M-D: 5,5 – 6 mm
diametrul coronar V-L: 6,5 mm
înălţimea coroanei : 9,5 mm
înălţimea rădăcinii : 14 mm
Numărul lobilor de dezvoltare: faţa vestibulară se formează prin coalescenţa a 3 lobuli de
creştere iar cel de-al patrulea va da naştere porţiunii cingulare de pe faţa linguală, dar care este
mult mai puţin evidentă.
B. CARACTERSITICI MORFOLOGICE CORONARE:
Forma coroanei incisivului lateral inferior este, de asemenea, asemănătoare cu cea a unei
dăltiţe ca şi la incisivul central inferior. Semnificativ este faptul că incisivul lateral inferior este mai
mare în dimensiuni decât incisivul central inferior.
I. FAŢA VESTIBULARĂ:
1.Relief:- plan convex cu convexitatea maximă în 1/3 cervicală.
-în cele 2/3 cervicale pot fi observaţi cei trei lobi de creştere (mezial, central,
distal) aproximativ egali între ei.
II. FAŢA LINGUALĂ:-are un aspect dreptunghiular datorită diferenţei mari de dimensiune dintre
cele două diametre.
-crestele de smalţ şi cingulumul sunt, de asemenea, şterse dar sunt mult mai
evidente decât la incisivul central inferior.
IV.MARGINEA INCIZALĂ: -deşi pare orizontală, această margine are, totuşi, o uşoară înclinare
descendentă spre distal.Unghiul disto-incizal este uşor rotunjit comparativ cu cel mezio-incizal.
Pe feţele proximale prezintă câte un şanţ mai puţin evident decât la incisivul central
inferior. Şanţurile sunt verticale şi paralele între ele.
39
A B
D C
1. Pe feţele laterale ale blocului de gips se delimitează înălţimea părţii coronare de 20mm
2. Se notează feţele laterale ale blocului de gips : V, M, D, L.
3. Pe faţa incizală se aplică desenul din fig.1
L
12
D 16 M
Fig.1
4. Se prelungesc laturile dreptunghiului de pe faţa incizală pe feţele laterale ale blocului de gips
până la intersecţia cu linia care marchează înălţimea părţii coronare.
5. Pe faţa incizală se trasează linia mediană în sens M-D şi se prelungeşte pe feţele M şi D ale
blocului de gips.
6. Pe faţa M a blocului de gips se aplică desenul feţei M din fig.
7. Pe faţa D a blocului de gips se aplică desenul feţei D din fig.3
22 22
L
20 L
20 V
V
8 8 8
8
2 2 2 2
16 16
M D
Fig.2 desenul fetei M Fig.3 desenul fetei D
41
8. Pe faţa incizală se unesc prin două linii paralele punctele omoloage de pe marginile incizale ale
feţelor M şi D.
9. Pe faţa V se trasează o linie care uneşte punctele de intersecţie a dreptelor de pe marginile V ale
feţelor M şi D.
10. Pe faţa L se trasează o linie care uneşte punctele de intersecţie a dreptelor de pe marginile L ale
feţelor M şi D.
11. Se îndepărtează surplusul de gips.
12. Pe faţa V a blocului de gips se aplică desenul feţei V din fig.4
13. Pe faţa L a blocului de gips se aplică desenul feţei L din fig.5
6 6
8 8
D M M
D
20 20
2 2 2
12 12
V
Fig.5 desenul fetei L
Fig.4 desenul fetei V
14. Pe faţa D se trasează o linie care uneşte punctele de pe marginile D ale feţelor V şi L.
15 .Pe faţa M se trasează o linie care uneşte punctele de pe marginile M ale feţelor V şi L.
16. Se îndepărtează surplusul de gips.
17. Se finisează dintele în concordanţă cu caracteristicile morfologice coronare ale incisivului
lateral inferior drept.
42
NU UITA!
5 CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI
POZIŢIONARE A INCISIVULUI LATERAL
INFERIOR
A. DATE GENERALE:
Caninii inferiori ocupă poziţiile 3 pe hemiracadele mandibulare ei fiind încadraţi de incisivii
laterali inferiori spre mezial şi de primii premolari inferiori spre distal.
Conform sistemului internaţional de notare ei au următoarele coduri:
3.3.:-pentru caninul inferior stâng
4.3:-pentru caninul inferior drept
Caninii inferiori erup pe arcada dentară mandibulară la vârsta de 9-10 ani iar rădăcina lor va
fi complet edificată la 12-14 ani.
Dimensiunile medii ale caninilor inferiori sunt următoarele:
înălţimea coronară: 10 – 11mm
înălţimea rădăcinii : 16 mm
diametrul coronar M-D : 7mm
diametrul coronar V-L: 7,5-8 mm
Numărul lobilor de dezvoltare este de 4 (3 pe faţa V şi 1 pe faţa L).
-diferenţa de înălţime dintre faţa M (mai înaltă) şi faţa D (mai joasă) este mai
accentuată decât la caninul superior.
-cele două feţe proximale sunt paralele între ele.
2.Conturul:-este triunghiular alungit datorită înălţimii mai mari comparativ cu lăţimea.
3.Relieful:-prezintă o convexitate mai puţin pronunţată în sens V-O.
45
A B
C
D
CAMERA PULPARĂ
Dimensiuni reduse
CANALUL RADICULAR
Excepţional pot fi prezente două canale radiculare (V şi L)
47
16
D M
20
Fig. 1
4. Laturile dreptunghiului de pe faţa incizală se prelungesc pe feţele laterale ale blocului de gips
până la intersecţia cu linia care marchează înălţimea părţii coronare.
5. Se îndepărtează surplusul de gips în aşa fel încât partea coronară a caninului inferior drept să
rămână de forma unui paralelipiped cu înălţimea de 22 mm şi baza un dreptunghi cu laturile de 20
x 16 mm.
6. Pe faţa incizală se trasează linia mediana în sens M-D. Se prelungeşte această linie pe feţele M şi
D ale părţii coronare.
7 Pe faţa M a blocului de gips se aplică desenul feţei M din fig.2.
8. Pe faţa D a blocului de gips se aplică desenul feţei D din fig.3.
2 2 2 2
22 22
V L L V
8 8 8 8
2 2 2 2
20 20
M D
Fig.1 desenul fetei M Fig.2 desenul fetei D
48
9. Pe faţa incizală vom trasa două linii paralele care să unească punctele omoloage de pe marginile
incizale ale feţelor M şi D.
10. Pe feţele V respectiv L vom trasa câte o linie care să unească punctele rezultate din intersecţia
dreptelor din desenele feţelor M şi D.
11. Vom îndepărta surplusul de gips.
12. Pe faţa V a blocului de gips vom aplica desenul feţei V din fig.4 .
13. Pe faţa L a blocului de gips vom aplica desenul feţei L din fig.5.
10 A 6 6 A’ 10
2 2 4
4
B B’
D
D
6 M 6
D’
D
8 22 8
22 C’
C
E E’
2 2 2 2
16 16
V L
Fig.4 desenul fetei V Fig.5 desenul fetei L
14. Pe faţa incizală vom trasa o linie care să unească punctele A şi A’ de pe marginile incizale ale
feţelor V şi L. Această linie va marca vârful cuspidului caninului inferior.
15. Pe faţa M vom trasa două linii paralele BB’ şi CC’ care să unească punctele omoloage de pe
marginile M ale feţelor V şi L. Aceste două linii vor marca relieful feţei M a caninului inferior.
16. Pe faţa D vom trasa două linii paralele DD’ şi EE’ care să unească punctele omoloage de pe
marginile D ale feţelor V şi L. Aceste linii vor marca relieful feţei D a caninului inferior.
17.Vom îndepărta surplusul de gips.
49
18. Pe faţa incizală a blocului de gips vom aplica desenul feţei incizale din fig.6
19.Vom prelungi punctul A de pe marginea vestibulară perpendicular pe baza feţei V.
20. Punctele B şi C de pe marginile M şi D ale laturii V le vom prelungi pe feţele M şi D paralel cu
marginile M şi D ale feţei V.
21. Punctele B şi C de pe marginile M şi D ale laturii L le vom prelungi pe feţele M şi D până la
unirea cu punctele care marchează convexitatea maximă a feţelor proximale.
22. Se îndepărtează surplusul de gips.
23. Se finisează modelul de gips în conformitate cu caracteristicile morfologice coronare ale
caninului inferior drept.
6 V 10
A
2
20
B C D
M 2
16
L
Fig.6 desenul fetei incizale
50
NU UITA!
5 CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI
POZIŢIONARE A CANINULUI INFERIOR
1. COROANA ESTE MAI ALUNGITĂ (DATORITĂ
DIFERENŢEI MARI DINTRE ÎNALŢIME ŞI LĂŢIME)
2. “V”-UL INCIZAL ESTE MULT MAI PRONUNŢAT, CU
VERSANTUL DISTAL MAI LUNG ŞI MAI ÎNCLINAT.
3. RELIEFUL FEŢEI LINGUALE ESTE MAI ŞTERS
COMPARATIV CU CEL AL CANINULUI OMOLOG.
4. FAŢA MEZIALĂ A COROANEI SE CONTINUĂ CU
FAŢA MEZIALĂ A RĂDĂCINII .
5. ÎN MOD EXCEPŢIONAL RĂDĂCINA POATE FI DUBLĂ
SAU UNICĂ DAR CU DOUĂ CANALE.
51
CAPITOLUL III
-GRUPUL DINŢILOR LATERALI-
A. DATE GENERALE:
Primii premolari superiori ocupă poziţiile 4 pe cele două hemiaracade maxilare fiind vecini
cu caninii superiori spre mezial şi cu premolarii doi superiori spre distal. În conformitate cu
sistemul internaţional de notare codurile acestor dinţi sunt următoarele:
1.4-pentru primul premolar superior drept
2.4-pentru primul premolar superior stâng.
Primii premolari superiori erup pe arcada maxilară la vârsta de 10-11 ani, iar rădăcina lor va fi
complet edificată la 12 – 13 ani.
Dimensiunile medii ale primilor premolari superiori sunt următoarele:
înălţimea coroanei : 8-8,5 mm
înălţime rădăcinii : 14 mm
diametrul coronar M-D: 7 mm
diametrul coronar V-P: 9 mm
Numărul lobilor de dezvoltare pentru aceşti dinţi este de 2 (unul V şi unul P), fiecare din aceşti doi
lobi de creştere având la rîndul lor câte 3 lobuli de dezvoltare.
III. FEŢELE PROXIMALE (MEZIALĂ şi DISTALĂ): -datorită faptului că acest dinte este
turtit în sens M-D aceste două feţe sunt cele mai mari. Ele sunt uşor convergente spre palatinal.
A)FAŢA MEZIALĂ:
1.Dimensiuni: înălţimea 7,5 mm
lăţimea 9 mm
2.Conturul:-este format de patru margini: cervicală, ocluzală, palatinală şi
vestibulară. Aceste margini dau forma unui trapez cu baza mare la colet.
a).marginea cervicală:-reprezintă baza mare a trapezului şi are forma unei
linii curbe cu convexitatea spre ocluzal.
b).marginea ocluzală: formează baza mică a trapezului şi are forma unui
“V” larg deschis cu deschiderea spre ocluzal
c).marginea vestibulară:-linie curbă cu convexitatea maximă în 1/3 cervicală
d).marginea palatinala:-linie curba cu convexitatea maximă în 1/3 mijlocie.
Este mai scurtă decât marginea vestibulară.
3.Relieful: -în 1/3 ocluzală este convex mai accentuat în 1/3 vestibulară unde există
şi punctul de contact cu dintele vecin.
-în 1/3 cervicală este plană cu o uşoară depresiune care se adînceşte mai
mult chiar la colet şi se continuă în şanţul interradicular.
B).FAŢA DISTALĂ:
1.Dimensiuni:-mai mici decât ale feţei meziale
2.Contur:-asemănător cu cel al feţei meziale
3.Relief:-este mai convex decât cel al feţei meziale.
-aria de contact cu dintele vecin este mai spre V şi mai spre cervical decât la
faţa mezială.
53
A
B
C
D
A C B D
D M
20
P
Fig. 1
3. Se notează feţele laterale ale blocului de gips în aşa fel încât feţele V şi P să aibă lăţimea de 16
mm iar feţele M şi D de 20 mm.
4. Se prelungesc laturile dreptunghiului de pe faţa ocluzală pe feţele laterale ale blocului de gips
până la intersecţia cu linia care marchează înălţimea părţii coronare.
5. Se îndepărtează surplusul de gips de pe feţele laterale ale blocului de gips în aşa fel încât la final
să se obţină un paralelipiped cu înălţimea de 20 mm şi faţa ocluzală de 16 x 20mm.
6 Pe faţa ocluzală se trasează linia mediană în sens M-D şi se prelungeşte pe feţele M şi D ale
blocului de gips.
7. Se aplică desenul feţei M din fig.( 2 ) pe faţa M a blocului de gips.
1. Se aplică desenul feţei D din fig.( 3 ) pe faţa D a blocului de gips.
9. După ce s-au aplicat cele două desene pe feţele M şi D ale blocului de gips se vor uni pe feţele V,
P şi ocluzală următoarele puncte:
-pe faţa V şi P:-punctele care delimitează zona de convexitate maximă : D şi D’ respectiv E şi E’
-pe faţa P punctele care delimitează înălţimea cuspidului P: A cu A’
-pe faţa ocluzală punctele care delimitează înălţimea cuspidului V şi punctele care delimitează
înălţimea cuspidului P ( A cu A’ şi C cu C’).
2. După ce s-au unit aceste puncte se îndepărtează surplusul de material care este cuprins în ariile
formate prin unirea punctelor mai sus menţionate.
57
2 C 4
2 A
2 B
P V
20
D
E
2 2
20
4 C’ 2
A’ 2
B’ 2
P
V
20
D’ E’
2 2
20
7 A 9
2 4
E
4 B
4
D
C
20
M D
2 2
16
A’
9 7
4 2
E’
B’ 4
4 D’
C’
20
D M
2
16
Fig.5 desenul fetei P
59
13. După ce s-au aplicat cele două desene, se vor uni pe feţele M şi D punctele omoloage ( BB’,
CC’, DD’, EE’ ) iar pe faţa ocluzală punctele care reprezintă vârfurile cuspizilor V şi P (AA’).
14. Se îndepărtează surplusul de material.
15. Se aplică pe faţa ocluzală desenul feţei ocluzale din fig.( 6 )
9 V B 7
2
4 C
A
20
D M
2 F D 2
2 2
P E
16
Fig.6 desenul fetei ocluzale
16. Punctele care delimitează poligonul de pe faţa ocluzală se vor prelungi astfel:
Punctul B printr-o dreaptă perpendiculară pe marginea cervicală a feţei vestibulare.
Punctul E printr-o dreaptă perpendiculară pe marginea cervicală a feţei palatinale.
Punctul F printr-o dreaptă pe faţa distală, paralelă cu marginea distală a feţei palatinale
Punctul D printr-o dreaptă pe faţa mezială paralelă cu marginea mezială a feţei
palatinale.
Punctul A printr-o dreaptă pe faţa distală paralelă cu marginea distală a feţei vestibulare
Punctul C printr-o dreaptă pe faţa mezială paralelă cu marginea M a feţei vestibulare.
17. Se îndepărtează surplusul de substanţă care este cuprins în ariile rezultate din prelungirea
tuturor acestor puncte.
18. Se finisează modelul conform caracteristicilor morfologice coronare ale primului premolar
superior.
60
NU UITA!
5 CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI
POZIŢIONARE A PRIMULUI PREMOLAR
SUPERIOR
1. FAŢA VESTIBULARĂ ESTE ASEMĂNĂTOARE CU
CEA A CANINULUI (FORMĂ PENTAGONALĂ CU
PREZENŢA “V”-ULUI INCIZAL)
2. FAŢA MEZIALĂ ESTE CEA MAI ÎNALTĂ DINTRE
FEŢELE PROXIMALE ALE DINŢILOR LATERALI.
3. FAŢA OCLUZALĂ PREZINTĂ DOI CUSPIZI (CEL
VESTIBULAR ESTE MAI MARE DECÂT CEL
PALATINAL)
4. ŞANŢUL INTERCUSPIDIAN ESTE LINIAR CU
ORIENTARE MEZIO-DISTALĂ ŞI POZIŢIONAT MAI
APROAPE DE CUSPIDUL PALATINAL.
5. CEL MAI FRECVENT PREZINTĂ DOUĂ RĂDĂCINI
( UNA VESTIBULARĂ ŞI UNA PALATINALĂ) SAU O
RĂDĂCINĂ BIFIDĂ APLATIZATĂ UŞOR MEZIO-
DISTAL. ESTE SINGURUL PREMOLAR CARE POATE
PREZENTA DOUĂ RĂDĂCINI.
61
A. DATE GENERALE:
Premolarii doi superiori ocupă poziţiile cu numărul 5 de pe hemiaracadele maxilare, ei fiind
vecini cu primul premolar superior spre mezial şi cu primul molar superior spre distal. Conform
sistemului internaţional de notare codurile lor sunt următoarele:
1.5 pentru cel de-al doilea premolar superior drept
2.5 pentru cel de-al doilea premolar superior stâng.
Premolarii secunzi superiori erup pe hemiarcadele maxilare la vârsta de 10-12 ani iar rădăcina
lor va fi complet edificată la 12-14 ani.
Dimensiunile medii ale acestor dinţi sunt următoarele:
înălţimea coroanei: 7,5 – 8,5 mm
înălţimea rădăcinii: 14 mm
diametrul coronar M-D: 6,5-7 mm
diametrul coronar V-P: 8,5-9mm
Numărul lobilor de dezvoltare este de 2 (câte unul V şi unul P). Fiecare din aceşti doi lobi de
dezvoltare este format din câte 3 lobuli de creştere.
A
B
D C
B
A
1. Pe feţele laterale ale blocului de gips se trasează o linie la 20 mm de unul din capete, linie care
va separa partea coronară de soclu. Pe soclu vom nota feţele laterale ale celui de-al doilea premolar
superior drept:V, M, D, P.
2. Pe faţa ocluzală a blocului de gips vom aplica desenul din fig.1
V
14
D 20 M
P
Fig.1
3. Se prelungesc laturile dreptunghiului de pe faţa ocluzală pe feţele laterale ale blocului de gips
până la intersecţia lor cu linia care marchează înălţimea părţii coronare.
4. Se îndepărtează surplusul de gips în aşa fel încât partea coronară să rămână de forma unui
paralelipiped cu înălţimea de 20 mm şi baza un dreptunghi cu laturile de 20 x 14 mm.
5. Pe faţa M a părţii coronare se aplică desenul feţei M din fig.2
A C2 2 C’ A’
2 2
B B’
P V V P
20
20
E D E’
D’
6 6 6 6
2 2 2 2
20 20
4
B B’ 4
D 4 D
4
C C’ ’
20 D 20
M D
M
2 2 2 2
14 14
8 A 6
2
4 B
F
20
E C
2 2
2 2
D
14
NU UITA!
5 CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI
POZIŢIONARE A PREMOLARULUI
SECUND SUPERIOR
A. DATE GENERALE:
Primii premolari inferiori ocupă poziţiile 4 de pe cele două hemiarcade mandibulare, fiind
încadraţi de caninii inferiori spre mezial şi de premolarii secunzi inferiori spre distal. Conform
sistemului internaţional de notare codurile lor sunt următoarele:
3.4-pentru primul premolar inferior stâng
4.4-pentru primul premolar inferior drept.
Primii premolari inferiori erup pe arcada mandibulară la vârsta de 10-12 ani, iar rădăcina lor va
fi complet edificată la 12-13 ani.
Dimensiunile medii ale acestor dinţi sunt următoarele:
înălţimea coroanei : 8-8,5 mm
înălţimea rădăcinii : 14 mm
diametrul coronar M-D: 7 mm
diametrul coronar V-L: 7,5 mm
Primii premolari inferiori prezintă 2 lobi de creştere( 1 V şi 1 L) fiecare din aceştia fiind format din
câte 3 lobuli de creştere.
IV.FAŢA OCLUZALĂ:
1.Contur:- aproximativ circular cu o uşoară turtire în sens M-D.
69
A
AB
A
AE
C
D
B
A
72
1. Pe feţele laterale ale blocului de gips se trasează o linie la 18 mm de unul din capete. Partea
blocului de gips cu înălţimea de 18 mm va reprezenta partea coronară a primului premolar inferior
drept iar cealaltă parte va fi soclul. Pe soclu se notează feţele laterale ale dintelui V, M, D, L.
2. Pe faţa ocluzală a părţii coronare se desenează un pătrat cu latura de 14 mm ca în fig.1
3 .Se prelungesc laturile pătratului pe feţele laterale ale părţii coronare până la intersecţia lor cu
linia care marchează înălţimea părţii coronare.
L
14
D 14 M
V
Fig.1
3.Pe faţa M a părţii coronare se aplică desenul feţei M din fig.2
4. Pe faţa D a părţii coronare se aplică desenul feţei D din fig.3
4 A 4 4 A’ 4
6 6
B C C’ B’ 12
12
L L
18 18
V 6 6 V
E D D’ E’
6 6 6 6
2 2 2 2
14 14
5. Pe faţa ocluzală vom trasa dreptele AA’ şi BB’. Dreapta AA’ va marca înălţimea cuspidului V
iar dreapta BB’ va marca şanţul M-D.
6. Pe faţa V vom trasa dreapta EE’ care va marca convexitatea maximă a feţei V.
7. Pe faţa P vom trasa dreptele CC’ şi DD’ paralele între ele care vor marca relieful feţei P.
8. Se îndepărtează surplusul de gips.
9. Pe faţa V a părţii coronare se aplică desenul feţei V din fig.4
10. Pe faţa P a părţii coronare se aplică desenul feţei P din fig.5.
8 A 6
2
4 C 6 6
B 4
6 F G
D 2 2
18 18 I H
M M D
D E
2 2 2 2
14 14
11.După ce s-au aplicat aceste desene se vor prelungi sau uni următoarele puncte:
Punctul A se prelungeşte perpendicular pe şanţul intercuspidian.
Pe faţa M punctul C se prelungeşte cu o linie până la şanţul intercuspidian. Acelaşi lucru se va
face pe faţa D cu punctul B.
Pe faţa D se unesc punctele E cu H iar pe faţa M se unesc punctele H cu E.
12. Se îndepărtează surplusul de gips.
13. Pe faţa ocluzală se aplică desenul feţei ocluzale.
14. Se prelungesc următoarele puncte:
Punctul A printr-o dreaptă pe faţa vestibulară perpendiculară pe marginea cervicală a feţei
vestibulare
Punctul B se prelungeşte pe faţa distală printr-o linie paralelă cu marginea D a feţei vestibulare.
Punctul F se prelungeşte pe faţa mezială printr-o linie paralelă cu marginea M a feţei
vestibulare.
Punctul C se prelungeşte pe:-faţa distală printr-o linie paralelă cu marginea distală a feţei
palatinale.
-pe faţa palatinală printr-o linie perpendiculară pe marginea
cervicală a feţei palatinale.
Punctul E se prelungeşte pe :-faţa mezială printr-o linie paralelă cu marginea mezială a feţei
palatinale.
74
4 4
A
2 D 2
F B
14
M
D
E C
2 2
D
2 4 6 2
14
L
Fig.6 desenul fetei ocluzale
75
NU UITA!
5 CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI
POZIŢIONARE A PRIMULUI PREMOLAR
INFERIOR
A. DATE GENERALE:
Premolarii secunzi inferiori ocupă poziţiile cu numărul 5 pe hemiarcadele mandibulare ei
fiind încadraţi de primii premolari inferiori spre mezial şi de primii molarii inferiori spre distal.
Conform sistemului internaţional de notare codurile lor sunt:
4.5-pentru premolarul secund inferior drept
3.5-pentru premolarul secund inferior stâng.
Premolarii secunzi inferiori erup pe arcada mandibulară la vîrsta de 11-12 ani iar rădăcina
lor va fi complet edificată la vârsta de 13-14 ani.
Dimensiunile medii ale acestor dinţi sunt următoarele:
înălţimea coronară : 8 mm
înălţimea rădăcinii: 14-14,5 mm
diametrul coronar M-D: 7-7,5 mm
diametrul coronar V-L: 8-8,5 mm
Din punct de vedere al numărului lobilor de dezvoltare premolarii secunzi inferiori pot prezenta
două variante:
1. 2 lobi de dezvoltare (unul V şi unul L), fiecare dintre ei având la rândul lor câte 3 lobuli de
creştere.
2. 3 lobi de dezvoltare, 1 vestibular şi 2 linguali
B
A
D C
M
16 D
16
L
Fig.1
3.Se prelungesc laturile pătratului pe feţele laterale ale blocului de gips până la intersecţia cu linia
care marchează înălţimea părţii coronare.
4. Se îndepărtează surplusul de gips în aşa fel încât partea coronară să rămână de forma unui
paralelipiped cu înălţimea de 18mm şi baza un pătrat cu latura de 16 mm.
5. Pe faţa M a părţii coronare se aplică desenul feţei M din fig.2
6. Pe faţa D a părţii coronare se aplică desenul feţei D din fig.3
4 A 5 5 C 2
81
2 C’ 5 5 A’ 4
B 2 2 B’
D D’
6 6
12 12
E E’ 18
18
L L V
V
10 10
F F’
6 6
2 2 2 2
16 16
A A’
10 6 6 10
2 B’
4 4
E B
6 E’
D
C D
6 M
18
M
D
18
10
2 2 2 2
16 16
14. Pe faţa mezială se vor trasa nişte linii care vor uni punctele B şi B’ cu extremitatea mezială a
şanţului intercuspidian.
15.Pe faţa distală se vor trasa nişte linii care vor uni punctele E şi E’ cu extremitatea distală a
şanţului intercuspidian.
16.Punctele C şi D se prelungesc perpendicular pe faţa mezială respectiv distală.
17.Se îndepărtează surplusul de gips care este cuprins în ariile delimitate de liniile pe care le-am
trasat.
18.Pe faţa ocluzală a blocului de gips se aplică desenul feţei ocluzale din fig.6
19.După aplicarea desenului feţei ocluzale vom prelungi următoarele puncte.
Punctul A -se va prelungi perpendicular pe marginea cervicală a feţei vestibulare.
PunctulB: -se va prelungi pe faţa distală printr-o linie paralelă cu marginea distală a feţei
vestibulare
Punctul C: -se va prelungi pe faţa distală printr-o linie paralelă cu marginea distală a feţei
linguale
Punctele D şi E :-se vor prelungi prin două linii paralele între ele şi perpendiculare pe marginea
cervicală a feţei linguale
Punctul F - se va prelungi pe fata mezială printr-o linie paralelă cu marginea mezială a feţei
linguale
Punctul G se va prelungi pe faţa mezială printr-o linie paralelă cu marginea mezială a feţei
vestibulare.
20.Se îndepărtează surplusul de gips care este reprezentat de porţiunile cuprinse în ariile delimitate
de liniile pe care le-am trasat.
21.Se finisează modelul de gips în conformitate cu caracteristicile morfologice coronare ale
premolarului secund inferior.
V
6 10
4 A
2 B
G
M 16
D
F
2 C
2 E D
4 6 6
16
L
Fig.6 desenul fetei ocluzale
83
NU UITA!
5 CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI
POZIŢIONARE A PREMOLARULUI
SECUND INFERIOR
A. DATE GENERALE
Primii molari superiori ocupă poziţiile 6 pe arcadele dentare fiind vecini cu premolarii
secunzi superiori (spre mezial) şi cu molarii secunzi superiori (spre distal). Conform sistemului
internaţional de notare codurile lor sunt:
1.6-pentru molarul prim superior drept
2.6-pentru molarul prim superior stâng
Primii molari superiori erup pe arcada maxilară la vârsta de 6 ani (de aceea ei mai sunt denumiţi
şi ”molarii de 6 ani”), iar rădăcina lor va fi complet formată la vârsta de 9-10 ani.
Dimensiunile medii ale primilor molari superiori sunt următoarele:
înălţimea coronară:-7,5 mm
înălţimea rădăcinii palatinale: 13 mm
lungimea totală medie : 20,5 mm
diametrul coronar M-D: -vestibular 10 mm iar palatinal 11 mm
diametrul coronar V-P: 10 mm
Numărul lobilor de dezvoltare variază între 4 şi 5 (2 V şi 2P), uneori mai existând ataşat un lob
M-P care este denumit tuberculul lui Crabelli (acesta este un mugure dentar redus în cursul
filogenezei).
A B
D C
C D E
1. Pe feţele laterale ale blocului de gips se delimitează înălţimea părţii coronare prin trasarea pe
feţele laterale a unei linii la 16 mm de marginea ocluzală a blocului de gips. Pe soclu se notează
feţele laterale ale molarului :V, P, M, D.
2. Pe faţa ocluzală a blocului de gips se aplică desenul din fig.1
P
20
M 20 D
V
Fig. 1
3.Se prelungesc laturile pătratului de pe faţa ocluzală pe feţele laterale ale blocului de gips până la
intersecţia cu linia care marchează înălţimea părţii coronare.
4.Pe faţa ocluzală se trasează linia mediană în sens M-D şi se prelungeşte această linie pe feţele M
şi D ale blocului de gips.
5.Pe faţa M a blocului de gips se aplică desenul feţei M din fig.2
6.Pe faţa D a blocului de gips se aplică desenul feţei D din fig.3
2 A 8 8 C 2 2 C’ 8 8 A’ 2
2 V 2
B B’ 6
6
P 10 P
F F’
16 16
6 D 6
D’
E 6 6 E’
4 4
2 2 2 2
20 20
7.Pe faţa ocluzală a blocului de gips se vor trasa trei drepte paralele prin unirea punctelor A cu A’,
B cu B’ şi C cu C’. Linia AA’ va reprezenta vârfurile cuspizilor P, linia BB’ va marca poziţia
şanţului principal M-D iar linia CC’ va marca vârfurile cuspizilor V.
8.Pe faţa P se vor trasa două linii paralele care rezultă prin unirea punctelor E cu E’ şi F cu
F’.Aceste două drepte paralele vor marca relieful feţei P.
9.Pe faţa V se va trasa linia DD’ care marchează convexitatea maximă a feţei V.
10.Se îndepărtează surplusul de gips.
11.Pe faţa V se aplică desenul feţei V din fig.4
12.Pe faţa P se aplică desenul feţei P din fig.5
4 A 8 4C 4 4 C’ 4 8 A’ 4
2 2
E D D’ E’ M
M B B’
14 16
D D
2 2 2 2
20 V 20 P
13.Pe faţa M se trasează o linie care uneşte punctele de pe marginile M ale feţelor V şi O (vom
trasa linia EE’). Această linie va marca convexitatea maximă a feţei M.
14.Pe faţa D se trasează o linie care uneşte punctele de pe marginile D ale feţelor V şi P (vom trasa
linia DD’). Această linie va marca convexitatea maximă a feţei D.
15.Pe faţa ocluzală vom prelungi următoarele puncte
Punctele A şi A’ se vor prelungi prin câte o linie perpendiculară pe linia care marchează şanţul
intercuspidian M-D.
Punctele C şi C’ se vor prelungi prin câte o linie perpendiculară pe linia care marchează şanţul
intercuspidian M-D.
Punctele B şi B’ se prelungesc până pe marginile ocluzale ale feţelor vestibulară respectiv
palatinală iar de acolo se vor prelungi perpendicular pe linia care marchează şanţul
intercuspidian.
Punctul A: se prelungeşte cu încă două linii: una care uneşte punctul A cu extremitatea M a
şanţului intercuspidian şi una care uneşte punctul A cu punctul de intersecţie a liniei care s-a
dus în prelungirea punctului B cu şanţul intercuspidian. În mod similar se va prelungi şi punctul
A’. La fel se va proceda şi cu punctele C şi C’ cu deosebirea că din cele două puncte se vor
duce liniile care le unesc cu extremitatea distală a şanţului M-D.
15.Se îndepărtează surplusul de gips.
16.Pe faţa ocluzală a blocului de gips se aplică desenul feţei ocluzale din fig.6.
91
4 B 4 8 D4
2
A E
C
M
D
J F
2
I G
P
Fig.6 desenul fetei ocluzale
NU UITA!
5 CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI
POZIŢIONARE A PRIMULUI MOLAR
SUPERIOR.
1. CEA MAI VOLUMINOASĂ COROANĂ DE PE ARCADA
MAXILARĂ.
2. PE FAŢA OCLUZALĂ PREZINTĂ PATRU CUSPIZI
(CEL MEZIO-PALATINAL ESTE CEL MAI MARE).
FRECVENT PREZINTĂ TUBERCULUL LUI
CARABELLI
3. PE FAŢA OCLUZALĂ ESTE PREZENTĂ CREASTA
OBLICĂ DE SMALŢ CARE UNEŞTE CUSPIZII MEZIO-
PALATINAL CU CEL DISTO-VESTIBULAR.
4. PREZINTĂ TREI RĂDĂCINI ( UNA PALATINALĂ ŞI
DOUĂ VESTIBULARE)BINE DEZVOLTATE ŞI
SEPARATE ÎNTRE ELE( DIVERGENTE DIN 1/3
CERVICALĂ).
5. RĂDĂCINA MEZIO-VESTIBULARĂ ESTE
APLATIZATĂ MEZIO-DISTAL MULT MAI
ACCENTUAT DECÂT RĂDĂCINA DISTO-
VESTIBULARĂ ŞI PREZINTĂ PE AMBELE FEŢE
CÂTE UN ŞANŢ LONGITUDINAL
A. DATE GENERALE:
Molarii secunzi superiori ocupă poziţiile cu numărul 7 pe hemiarcadele maxilare şi sunt
vecini cu primii molari superiori spre mezial şi cu molarii de minte superiori spre distal.. Conform
sistemului internaţional de notare codurile lor sunt:
1.7- pentru molarul secund superior drept
2.7 – pentru molarul secund superior stâng
Aceşti molari erup pe arcada maxilară la vârsta de 12-13 ani iar rădăcina lor va fi complet
formată la vârsta de 14-16 ani.
Dimensiunile medii ale acestor molari sunt următoarele:
înălţimea coroanei: 7mm
înălţimea rădăcinii : 12mm
diametrul coronar M-D: 9 mm
diametrul coronar V-P: 10,5-11,5mm
Numărul lobilor de dezvoltare este de 4 (2 spre vestibular şi 2 spre palatinal). Mai rar există
varianta cu 3 lobi de dezvoltare repartizaţi 2 vestibular şi 1 palatinal.
A B
D C
A B
C
E
D
1.Pe feţele laterale ale blocului de gips se trasează o linie la 16mm faţă de unul din capetele
blocului. Această linie va demarca partea coronară a molarului doi superior de soclu. Pe feţele
laterale ale soclului vom nota feţele laterale ale molarului doi superior: V, M, D, P.
2.Pe faţa ocluzală a blocului de gips vom aplica desenul din fig.1.
20
M
D 20
8 8 8 8
2 A C2 2 C’ A’ 2
6
4 V 8
4
6
8
B B’
F V F’
16 16
6 6
D D’
P E’ P
E 8 8
20 4
2 2 2 2
20
8. Pe faţa palatinală se vor trasa dreptele EE’ şi FF’ care vor marca relieful feţei palatinale.
9. Pe faţa vestibulară se va trasa dreapta DD’ care va marca zona de convexitate maximă a feţei
vestibulare.
10. Pe faţa ocluzală se vor trasa trei drepte paralele între ele: AA’, BB’ şi CC’. Dreptele AA’ şi
CC’ vor marca înălţimea cuspizilor vestibulari respectiv palatinali în timp ce dreapta BB’ va marca
poziţia şanţului intercuspidian M-D.
11. Se îndepărtează surplusul de gips.
12. Pe faţa V a blocului de gips se aplică desenul feţei V din fig.4
13. Pe faţa P a blocului de gips se aplică desenul feţei P din fig.5
2 A 8 8 C 2
8 G 12
4 2 4
4
B F’
F D D’
6 D M
16
16 6
M 12
E D E’
6
6
2 2 2 2
20 20
14. Pe faţa mezială se va trasa linia FF’ care va marca zona de convexitate maximă a feţei meziale.
15. Pe faţa distală se vor trasa două linii paralele DD’ şi EE’ care vor marca relieful feţei distale.
16. Pe faţa ocluzală se vor trasa următoarele linii:
Punctele A, B, C, G se vor prelungi prin linii perpendiculare pe linia care marchează şanţul
intercuspidian M-D.
Din punctul A se va trasa o linie care să-l unească cu extremitatea mezială a şanţului
intercuspidian M-D şi o linie care să-l unească cu punctul de intersecţie dintre şanţul
intercuspidian M-D cu linia care a prelungit punctul B. În mod similar se va proceda şi cu
punctul C cu deosebirea că de la el se va trasa o linie spre extremitatea distală a şanţului
intercuspidian.
Din punctul G se vor trasa două linii care să-l unească cu extremităţile M şi D ale şanţului
intercuspidian M-D.
17. Se îndepărtează surplusul de gips .
18. Se finisează modelul de gips în concordanţă cu caracteristicile morfologice coronare ale
molarului secund superior.
98
NU UITA!
5 CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI
POZIŢIONARE A MOLARULUI SECUND
SUPERIOR
1. VOLUMUL CORONAR MULT REDUS FAŢĂ DE CEL
AL PRIMULUI MOLAR SUPERIOR.
2. CREASTĂ DE SMALŢ PE FAŢA OCLUZALĂ ESTE
FOARTE REDUSĂ, CEL MAI FRECVENT LIPSEŞTE.
3. JUMĂTATEA MEZIALĂ A COROANEI ESTE MULT
MAI MARE DECÂT JUMĂTATEA DISTALĂ.
4. FOSETA DISTALĂ ESTE REDUSĂ.
5. RĂDĂCINILE SUNT MAI CONVERGENTE IAR
RĂDĂCINA PALATINALĂ ESTE UNITĂ DE CEA
MEZIO-VESTIBULARĂ PRINTR-O LAMĂ SUBŢIRE DE
CEMENT.
99
A. DATE GENERALE
Molarii primi inferiori ocupă poziţiile cu numărul 6 de pe hemiarcadele mandibulare fiind
învecinaţi spre mezial cu premolarii secunzi inferiori iar spre distal cu molarii secunzi inferiori.
Conform sistemului internaţional de notare codurile lor sunt următoarele:
3.6 pentru primul molar inferior stâng
4.6 pentru primul molar inferior drept
Primii molari inferiori erup pe hemiarcadele mandibulare la vârsta de 6-7 ani iar rădăcinile lor vor
fi complet edificate la vârsta de 9-10 ani.
Dimensiunile medii ale acestor molari sunt următoarele:
înălţimea coronară: 7,5mm
înălţimea rădăcinii:14mm
diametrul coronar M-D:11mm
diametrul coronar V-L:10,5 mm
Numărul lobilor de dezvoltare este de 5 din care 2L şi 3V, fiecare dintre aceştia fiind compus la
rândul lui din câte 3 lobuli de creştere.
B. CARACTERISTICI MORFOLOGICE CORONARE:
Coroana primului molar inferior are o formă paralelipipedică dreptunghiulară cu 4 feţe laterale şi 1
faţă ocluzală.
I. FAŢA VESTIBULARĂ:
1.Dimensiuni:-diametrul maxim 11,2 mm (la nivel ocluzal)
-diametrul minim 8,5 mm (la nivel cervical)
-înălţimea: 7,5 mm
2.Contur : -are forma unui trapez cu baza mare spre ocluzal şi baza mică cervical. Este
format de patru laturi: ocluzală, cervicală, mezială şi distală.
a).marginea ocluzală: -este cea mai mare. Prezintă două denivelări în dreptul celor
două şanţuri care separă cei trei cuspizi V. Are aspectul unei linii frânte formate din trei “V”-uri ,
corespunzătoare celor trei lobi de creştere. Cel mai mare “V” este cel mezial iar cel mai mic este cel
distal.
b).marginea cervicală: -reprezintă baza mică a trapezului. Are un traiect uşor
ondulat cu două mici convexităţi şi cu o prelungire corespunzătoare bifurcaţiei celor două rădăcini.
c).marginea mezială: -prezintă o uşoară convexitate ocluzală iar în porţiunea
cervicală este rectilinie. Are lungimea de 7,7 mm
d).marginea distală: -este mai scurtă şi mai convexă decât cea mezială.
3.Relieful: -este cel mai complex dintre toate feţele laterale ale molarilor.
a).şanţurile: -sunt două şi delimitează cei trei lobi de creştere. Şanţul distal este mai
scurt şi mai puţin profund decât cel mezial. Ambele şanţuri reprezintă continuarea şanţurilor de pe
faţa ocluzală.Şanţul mezial se termină în foseta de pe faţa vestibulară iar cel distal se termină
pierdut la ½ acestei feţe.
b).lobii de creştere :-în număr de trei, sunt dispuşi în ordine descrescătoare dinspre
mezial spre distal.
c).convexitatea maximă: este situată în 1/3 cervicală.
II.FAŢA LINGUALĂ:
1.Dimensiuni:-înălţimea :7mm
-diametrul maxim: 10mm (este situat ocluzal)
2.Contur:-este tot de trapez cu baza mare ocluzală şi baza mică cervical dar are dimensiuni
mai reduse decât cele ale feţei vestibulare. Este format din patru margini: cervicală, ocluzală ,
mezială şi distală.
100
a).marginea ocluzală: -are tot forma unei linii frânte dar este formată numai din
două “V”-uri corespunzătoare celor doi lobi de creştere linguali. Lobul mezial este mai mare decât
cel distal.
b).marginea cervicală: -are forma asemănătoare cu marginea cervicală a feţei
vestibulare dar are dimensiuni mai reduse ca aceasta.
c.marginile proximale: -sunt divergente spre ocluzal şi sunt mai mici şi mai puţin
convexe decât omoloagele lor de pe faţa vestibulară.
3.Relieful: -există un şanţ care separă cei doi lobi de creştere şi care este continuarea
şanţului de pe faţa ocluzală. Acest şanţ se pierde treptat în 1/3 ocluzală a feţei linguale.
-convexitatea maximă în sens vertical este prezentă la ½ înălţimii feţei linguale.
III.FAŢA MEZIALĂ:
1.Dimensiuni:-diametrul V-L: 10,3 mm
2.Conturul : -este dat de patru margini: ocluzală, cervicală , vestibulară şi linguală.
a).marginea ocluzală: -are forma unui “V” larg deschis corespunzător cuspizilor
MV şi ML de pe faţa ocluzală
b).marginea cervicală: -are forma unei linii curbe cu convexitatea spre ocluzal.
c).marginea vestibulară: -este plană şi înclinată spre lingual cu o convexitate în 1/3
cervicală.
d).marginea linguală: -uşor convexă cu un maxim la ½ înălţimii.
3.Relieful:-este plan convex
-convexitatea maximă este situată în 1/3 ocluzală. La nivel cervical prezintă o
uşoră escavaţie.
IV.FAŢA DISTALĂ:
1.Dimensiuni:-mai reduse decât cele ale feţei meziale.
2.Conturul :-este identic cu cel al feţei meziale.
3.Relieful: -convexitate accentuată atât în sens axial cât şi V-L.
V.FAŢA OCLUZALĂ:
1.Dimensiuni:-diametrul maxim:11,2 mm (vestibular)
2.Contur:-de trapez cu baza mare vestibular şi baza mică lingual.este format de patru laturi:
vestibulară, linguală, mezială şi distală.
a).marginea vestibulară:- este formată de crestele sagitale ale celor trei cuspizi
vestibulari, întrerupte de cele două şanţuri de separare.
b).marginea linguală: -este formată de crestele sagitale ale celor doi cuspizi linguali
întreruptă de şanţul de separare.Este mai mică decât marginea vestibulară.
c).marginile proximale: -uşor curbe şi convergente spre lingual. Marginea distală
este mai scurtă şi mai convexă decât marginea mezială.
3.Relieful: este format din: 5 cuspizi, 4 şanţuri intercuspidiene, 5 fosete (2 principale şi 3
secundare), 2 creste marginale de smalţ şi mai multe creste de smalţ sagitale şi esenţiale ale
cuspizilor.
a).Cuspizii: -sunt repartizaţi 3 V şi 2L. În ordinea mărimii aceştia sunt ierarhizaţi
astfel: ML, DL, MV, CV, DV. Cuspidul DV este cel mai mic fiind situat chiar în unghiul
vestibulo-distal.
b)Şanţurile:-în numar de 4 , acestea sunt: MD, CL, CVM, CVD.
1. Şanţul intercuspidian mezio-distal: -are extremităţile în fosetele M şi D.
Separă cuspizii V de cei L. Are formă de “zig-zag” cu două convexităţi.
2. Şanţul intercuspidian centro-lingual: -are o extremitate în foseta
secundară centrală (situată la 1/3 mijlocie a feţei ocluzale), iar cealaltă
extremitate se termină pierdut pe faţa linguală. Separă cuspidul ML de
cel DL.
3. Şanţul intercuspidian ocluzo-vestibular mezial: -are o extremitate pe faţa
ocluzală în foseta secundară de la 1/3 mezială a feţei ocluzale şi se
101
A
B
C
D
A B C
1. Pe faţa laterală a blocului de gips se trasează o linie la .. mm de capătul său, pentru a delimita
partea coronară de soclu.
2. Se notează pe soclu feţele laterale : V, M, D, L.
3. Pe faţa ocluzală se aplică desenul din fig.1
M
D 20
24
V
Fig.1
4. Se prelungesc laturile dreptunghiului pe feţele laterale ale blocului de gips până la intersecţia cu
linia care marchează înălţimea părţii coronare.
5. Se îndepărtează surplusul de gips în aşa fel încât partea coronară să rămână de forma unui
paralelipiped cu înălţimea de 16 mm şi baza un dreptunghi cu laturile de 24 x 20 mm.
6. Pe faţa M se aplică desenul feţei M din fig.2
7. Pe faţa D se aplică desenul feţei D din fig.3
2 A 6 8 C 4
4
6 L
G
V B
6 D
16 4
F E
6
2 2
20
4 8 6 A’ 2
4
2 G’ M
D’ 6
16 B’
L 4
E’ F’
6
6
2 2
20
4A 6 2C 6 2 E4 4 J 6 10 L 4
2
6 6 4
B D 2 K
O F
I F 16
D 4
M 6
16 M N
D
H
6 6
2 2
24 2 2
24
V
L
Fig. 4desenul fetei vestibulare
Fig.5 desenul fetei linguale
14. După ce am aplicat pe feţele vestibulară şi linguală desenele corespunzătoare , vom prelungi pe
faţa ocluzală punctele A, B, C, D, E, J, K, L în aşa fel încât să obţinem desenul din fig.6. Vom
proceda astfel:
Din punctele A, C, E, J, L vom duce perpendiculare pe şanţul intercuspidian M-D (cu linii
punctate).
106
J K L
D M
P R
S
Q
A B C D E
V
Fig.6 desenul fetei ocluzale
15. Pe faţa mezială se va trasa linia MF care marchează zona de convexitate maximă a feţei
meziale.
16. Pe faţa distală se vor trasa liniile OI şi NH paralele între ele care vor marca relieful feţei distale.
17. Se va îndepărta surplusul de gips în conformitate cu liniile pe care le-am trasat.
18. Se vor trasa următoarele linii:
Din vârful cuspidului disto-vestibular se va duce o perpendiculară pe marginea cervicală a feţei
vestibulare iar pe faţa distală se va trasa o linie paralelă cu marginea distală a feţei vestibulare.
Din vârful cuspidului mezio-vestibular se va duce o perpendiculară pe marginea cervicală a
feţei vestibulare , iar pe faţa mezială se va duce o linie paralelă cu marginea mezială a feţei
vestibulare.
Din vârful cuspidului mezio-lingual se va duce o linie perpendiculară pe marginea cervicală a
feţei linguale iar pe faţa mezială se va duce o linie paralelă cu marginea mezială a feţei linguale.
107
NU UITA!
108
5 CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI
POZIŢIONARE A PRIMULUI MOLAR
INFERIOR.
1. CEA MAI VOLUMINOASĂ COROANĂ DE PE
ARCADELE DENTARE.
2. PREZINTĂ 5 CUSPIZI ( 3 VESTIBULARI ŞI 2
LINGUALI)
3. FOSETA MEZIALĂ ESTE MAI MARE DECÂT CEA
DISTALĂ.
4. CUSPIDUL DISTO-VESTIBULAR ESTE CEL MAI MIC
CUSPID IAR CEL MEZIO-LINGUAL ESTE CEL MAI
MARE.
5. PREZINTĂ DOUĂ RĂDĂCINI ( CEA MEZIALĂ CU
DOUĂ CANALE RADICULARE: MEZIO-LINGUAL ŞI
MEZIO-VESTIBULAR), IAR RĂDĂCINA DISTALĂ
PREZINTĂ UN SINGUR CANAL RADICULAR
VOLUMINOS. AMBELE RĂDĂCINI SUNT
APLATIZATE MEZIO-DISTAL.
A B
C
D
A B C
Înălţimea coronară : 14 mm
Diametrul M - D: 18 mm
Diametrul V - O: 18 mm
1.Pe feţele laterale ale blocului de gips se delimitează înălţimea părţii coronare la 14 mm. Se
notează pe soclu feţele laterale ale blocului de gips.
2.Pe faţa ocluzală a blocului de de gips se aplică desenul din fig.1
L
18
D 18 M
Fig.1
3.Se prelungesc laturile pătratului pe feţele laterale ale blocului de gips până la intersecţia cu linia
care marchează înălţimea părţii coronare.
4.Se îndepărtează surplusul de gips în aşa fel încât partea coronară să rămână de forma unui
paralelipiped cu înălţimea de 14 mm şi baza un pătrat cu latura de 18 mm.
5.Pe faţa M a blocului de gips se aplică desenul feţei M din fig.2
6.Pe faţa D a blocului de gips se aplică desenul feţei D din fig.3
7.Pe faţa ocluzală vom trasa liniile:
AA’ care marchează înălţimea cuspizilor vestibulari
CC’ care marchează înălţimea cuspizilor linguali
BB’ care marchează poziţia şi adâncimea şanţului intercuspidian M-D.
8. Pe faţa vestibulară vom trasa dreptele GG’ şi FF’ paralele între ele care marchează relieful feţei
vestibulare.
9.Pe faţa linguală vom trasa liniile DD’ si EE’ care marchează relieful feţei linguale (sunt paralele
între ele.).
10.Vom îndepărta surplusul de gips în conformitate cu liniile pe care le-am trasat.
7.Pe faţa V a blocului de gips se aplică desenul feţei V din fig.4
8.Pe faţa L a blocului de gips se aplică desenul feţei L din fig.5
2 A 8 6 C 2 2 C’ 6 8 A’ 2
113
4 4 4
D D’
V 2 B L B’
G 4 L 4 G’
14 E 14 E’
4
F F’
6 6
4
2 2 2 2
18 18
Fig.2 desenul fetei meziale
Fig.3 desenul fetei distale
2A 6 8 C 2 2 C’ 8 6 A’ 2
2 2
4 4
B B’ F’
F D
14 14 D
D M M
E E’
2 2 2 2
18 18
9.Pe faţa ocluzală a modelului de gips se vor trasa următoarele trei drepte paralele:
AA’ care reprezintă înălţimea cuspizilor distali.
BB’ care reprezintă poziţia şi adâncimea şanţului intercuspidian vestibulo-lingual.
CC’ care reprezintă înălţimea cuspizilor meziali.
10.Pe faţa distală a modelului de gips se vor trasa dreptele FF’ şi EE’ paralele între ele. Aceste
două drepte reprezintă relieful feţei distale.
11.Pe faţa mezială se va trasa linia DD’ care reprezintă zona de convexitate maximă a feţei meziale.
12.Pe faţa ocluzală a modelului de gips se va realiza desenul din fig.6 prin trasarea următoarelor
linii:
AP şi AQ-care vor delimita pantele cuspidului DV
CQ şi CR care vor delimita pantele cuspidului MV
A’P şi A’Q care vor delimita pantele cuspidului DL
C’Q şi C’R care vor marca pantele cuspidului ML
13.Se va îndepărta surplusul de gips în conformitate cu liniile pe care le-am trasat.
114
14.Se va finisa modelul de gips conform caracteristicilor morfologice coronare ale molarului
secund inferior.
L
A’ B’ C’
D P
Q R M
A B C
V
NU UITA!
CAPITOLUL IV.
IDENTIFICAREA ŞI PUNEREA ÎN
POZIŢIE A DINŢILOR NATURALI
EXERCIŢIUL NR.2
EXERCIŢIUL NR.3
CAPITOLUL V.
MODELAJUL DINŢILOR PRIN TEHNICA
ADIŢIEI DE CEARĂ
Instrumentul nr.1: o sondă foarte groasă cu vârful curbat. Ea va fi folosită succesiv pentru:
a. plasarea conurilor
121
Instrumentul nr.2: este o sondă dublă cu ambele capete recurbate şi mai fină decât nr.1. Serveşte
la
a. o primă ajustare a şanţurilor şi a crestelor de smalţ
b. adăugarea ulterioară a unei cantităţi infime de ceară pentru căutarea punctelor de contact atunci
când arcadele sunt în ocluzie.
Instrumentul nr.3: instrument activ la ambele capete. Părţile active au formă conică de grosimi
diferite.
Are o dublă utilizare:
a. desenarea şanţurilor secundare
b. desenarea şanţurilor principale.
c. Realizarea ambrazurilor vestibulare, orale şi ocluzale.
FigV..3 instrumentul 3
Instrumentul nr.4: este o lamă tranşantă dublă cu două angulaţii. O lamă este activă doar în axul
instrumentului iar cealaltă este activă şi perpendicular pe axul instrumentului având o formă curbă
care permite realizarea convexităţilor şi concavităţilor.
Serveşte la sculptura succesivă a :
a. ambrazurilor.
b. rebordurilor marginale.
c. conturul vestibular şi lingual.
d. liniilor de tranziţie.
e. foselor şi depresiunilor
3. set multicolor de ceară de modelat . există pe piaţă mai multe tipuri de seturi de ceară de
modelat: Whip Mix, Almore, Plastodent set ( Degussa). În general este o ceară de modelat inlay
de tip regular. Culorile diferite sunt necesare pentru a putea modela fiecare element de relief
coronar într-o culoare diferită. În acest fel cele mai fine detalii de morfologie coronară vor
putea fi puse în evidenţă. Există un cod al culorilor propus în 1987 de Romerowski şi Bresson.
123
4. Pensulele: pot fi sintetice (pentru curăţirea suprafeţelor coronare) sau din păr natural pentru
manipularea pudrei de talc ( utilizată la depistarea contactelor cu dinţii vecini şi antagonişti).
5. Creioane colorate : vor fi folosite pentru marcarea pe modelul de lucru a zonelor în care vor fi
realizate diferitele elemente de relief coronar.
6. Spirtiera : este sursa de căldură care permite încălzirea instrumentelor.
2.ERORI DE EVITAT.
a. Înainte de a lua ceară vom încălzi în flacără unul din vârfurile instrumentelor 1 sau 2.
După ce pe vârful instrumentului am luat o picătură de ceară , reîncălzirea se va face
prin reintroducerea în flacără a porţiunii mijlocii a instrumentului. Trebuie să evităm
reîncălzirea vârfului sondei deoarece ceara va avea tendinţa de a se acumula pe partea
intermediară a instrumentului şi nu vom mai putea manipula.
Fig.V.8 încălzirea vârfului instrumentului în flacără fig.V.9 prelevarea unei picături de ceară din trusă
b. Trebuie avut grijă să nu încălzim excesiv ceara deoarece se poate evapora sau îşi poate
pierde prin supraîncălzire parametrii fizico-chimici. Deci, nu se va lăsa sonda prea mult
timp în flacără şi se va trece rapid de la flacără la ceară sau de la flacără la model.
c. Nu se vor utiliza cantităţi mari de ceară. Această eroare comisă cu scopul de a lucra mai
rapid face ca executantul să se piardă rapid într-o masă de ceară fără formă şi volum
precis. Va pierde astfel, timp preţios pentru a reda coroanei o morfologie naturală.
Prima etapă pentru realizarea unui cuspid consistă în depunerea unui con de ceară galbenă
pe suprafaţa redusă a modelului de gips. Acest con de ceară constituie suportul destinat
recepţionării următoarelor mici picături de ceară colorată diferit care vor forma volumul cuspidului.
Plasarea conului trebuie realizată cu mare precizie , lungimea sa fiind în concordanţă cu reguli
specifice pentru fiecare cuspid în parte.
Pentru obţinerea experienţei în lucrul cu instrumentele şi ceara se vor realiza o serie de 20
de conuri pe o foaie de hârtie de matematică. Exerciţiul constă în depunerea cu mare precizie a unei
picături de ceară şi de a-I da forma dorită.
Vom utiliza instrumentul de ceară nr.1 pentru formarea conurilor de ceară. Atât acest
instrument cât şi celelalte din trusă sunt realizate în aşa fel încât să se încălzească şi să se răcească
foarte rapid.
Se va trece instrumentul prin flacără încercând să concentrăm temperatura maximă pe
extremitatea sa pe o lungime de aproximativ 1 cm.
După ce au fost realizate cele 20 de conuri, le vom transforma în 20 piramide. În jurul
fiecărui con vom depune picături de ceară ( roşie, verde, albastră) pentru a realiza trei feţe de culori
diferite.
FIG.V.14 sonda nu se retrage decât după o uşoară răcire punerea în poziţie a primelor picături de ceară
b. Nu trebuie să revenim cu ceară imediat în acelaşi loc. Prima picătură de ceară dacă nu s-a răcit
şi solidificat destul picătura următoare se va aplatiza în loc să-şi păstreze forma sa rotundă.
Trebuie, deci să plasăm o serie de picături care vor reprezenta baza viitoarelor conuri înainte
de a reveni la prima.
Fig.15 Faza1=2 picături suprapuse faza2 =3 picături suprapuse faza3= realizarea versanţilor cuspidieni
c. Pentru transformarea imediată a unei picături în con este suficient să o depunem pe model şi să
suflăm lejer în acelaşi timp cu ridicarea sondei pentru a întinde ceară în înălţime.
fig.V.16 întinderea cerii pentru realizarea conului unui cuspid. Executantul suflă uşor în timp ce retrage sonda.
127
Marcarea reperelor:
1. cu un creion cu mină de grafit vom marca creasta sagitală a cuspizilor vestibulari. Creionul este
menţinut perpendicular pe vârfurile cuspidiene şi vom trasa o linie de la primul primul premolar
superior până la al doilea molar superior. De aceeaşi manieră vom marca şi cuspizii platinali.
2. Vom prelungi liniile trasate pe feţele vestibulare respectiv palatinale , prelungind vârfurile
cuspidiene până la rebordul gingival.
3. La 4 mm de vârfurile cuspidiene se va trasa o linie orizontală care va servi drept drept linie
ghid după care se reduce faţa ocluzală.
128
Desenaţi:
1. Pe faţa V şi L axele cuspidiene a fiecărui cuspid, prelungindu-le până la colet.
2. Retezaţi faţa ocluzală a 4.5 până la 1mm sub punctele de contact proximale. Trasarea reperelor
pe platou, a liniilor vârfurilor cuspidiene vestibulare şi linguale până la şanţul principal.
3. Pe platoul lui 4.5 vom proiecta vârfurile axelor cuspizilor V şi L aceste axe vor intersecta liniile
cuspidiene. Vom obţine, astfel, punctele care definesc poziţia bazelor conurilor cuspidiene.
4. Construirea conurilor cu ceară galbenă.
a. Conul vestibular va intra în uşor contact cu crestele marginale ale 1.4 şi 1.5 între cele
două puncte de contact.
b. Conul lingual se va situa între 1.4 şi 1.5 dar fără să realizeze contact.
c. Se vor realiza crestele marginale cu ceară albastră.
d. Se va realiza restul feţei ocluzale cu ceară albă.