Popa Cosmina-Ionela

PIPP
Anul II
APLICAȚII

1. Conturați în scris imaginea omului, așa cum autorul ne-o propune prin versurile sale:
Multe minuni sunt pe lume,
dar nici una ca inima omului
minunată,
el, omul, care plutește
dincolo de marea înzăpezită
oi străbate dus de vânturile aducătoare de furtuni
ale sudului,
răscolind în fiecare an
cu plugurile trase de cai
pe zeița supremă, pe veonica Geea.
Neamurile ușuratice ale păsărilor
și feluritele fiare sălbatice
și ființele mării
le prinde în ochiul plaselor sale —
bărbatul dibaci,
care prin iscusință stăpânește
animalul de câmpie,
ca și cel de pe creste,
care prinde calul de coamă și îi pune jug
lui și nedomolitului taur de munte.
A învățat și vorba
și gândirea cea repede ca vântul
și stăpânirea legilor
care îndrumă cetatea.
S-a știut feri de ploi
și de înghețuri,
a făcut față la orice și nimic din ale viitorului
Popa Cosmina-Ionela
PIPP
Anul II
nu l-a aflat nepregătit.
Dar n-a învățat încă
să fugă de moarte,
știe în schimb
să fugă de bolile necruțătoare.
Dăruit în meșteșuguri
mai presus de speranță,
merge totuși când spre rău
și când spre bine,
amestecând legile pământului
cu acele juruite zeilor. (Antigona de Sofocle)

Înfățișarea pe care o ia omul în aceste versuri, este de o persoană dornică să ajute, susținandu-
se că omul are o inimă minunată ce nu poate fi întrecută de nimic pe lume. Este descrisă ca o
persoană persistentă, ce nu renunță la obiective: ,, el, omul, care plutește /dincolo de marea
înzăpezită /oi străbate dus de vânturile aducătoare de furtuni /ale sudului, /răscolind în
fiecare an /cu plugurile trase de cai /pe zeița supremă, pe veonica Geea.”. Mergând mai
departe, omul este infățișat ca fiind un barbat dibaci și iscusit. Îi este prezentată inteligența
prin faptul ca invata ,,vorba și gandirea” foarte rapid, ,,repede ca vantul”. Cunoștea legile
ccetății, totodata era o persoana indemanatica, stiind sa se fereasca si adapteze vremii
schimbatoare. În final ne este redată ideea cum ca omului îi este teama de moarte, astfel a
invatat sa se fereasca de boli. Fiind iscusit și indemanatic, s-a descurcat în mestesuguri. Mai
mult decat atat, este o descris ca o persoana cu un centru de echilibru, ,, mergând totusi cand
spre rau, cand spre bine”.

2. Arătați care este semnificația filosoficã a următoarelor texte:

a. „Natura umană, care trebuie presupusã, nu este o naturã deja făcută și pe care prezența
sociabilului ar putea sã o modifice…Ea este un ansamblu de posibilități care nu se
actualizează decât în contact cu socialul.“ (M. Dufrenne)
b. „Esența umană nu este o abstracție inerentă a individului izolat. În realitatea ei, ea este
ansamblul relațiilor sociale.“ (K. Marx)
Prin natura sa, omul este o ființă socială, astfel el caută toată viața contact social și
apartenență. Prin urmare, semnificația filosofică este următoarea: esența umană este
reprezentată de relațiile semnificative, benefice pe care le legăm cu persoanele din jurul
nostru.
Popa Cosmina-Ionela
PIPP
Anul II
3. Cum ați putea răspunde la întrebarea: Ne naștem oameni sau devenim oameni?
Din punct de vedere fizic este normal, da, ne naștem oameni, având toate atribuțiile și
funcțiile umane încă de la naștere. Însă, din punct de vedere psihic si moral, devenim oameni
pe parcursul vieții, acest lucru depinzând de mediul în care creștem, de educația pe care o
primim în familie și școală, mediul social în care ne dezvoltam și persoanele cu care ne
înconjuram. Astfel, toate ființele umane se nasc egale, dar devin persoane diferite unii față de
alții. O parte devin oameni, cealaltă parte de persoane devin ființe cu caracter, personalitate,
moralitate deficitare.

4. Arâtați semnificația filozoficã a următoarelor texte:

a. „Omul este măsura tuturor lucrurilor, a celor care există, precum există, și a celor
care nu existã, precum nu există.“ (Protagoras)
„Omul este măsura tuturor lucrurilor, a celor care există, precum există, și a celor care
nu existã, precum nu există.” Este forma completă a cunoscutului aforism aparținând
filozofului grec Protagoras, ce situează ființa umană în centrul Universului. Mai mult decât
atât, acesta susținea că fiecare individ este creatorul propriului univers, în funcție de
capacitatea sa de gândire, cunoaștere, creație și imaginație, în funcție de valorile în care crede
și de faptele sale.

Există trei interpretări principale ale expresiei formulate: Platon, cea mai importantă
interpretare, Aristotel și Empiricus. Toți trei au înțeles în structura dată omul ca și cum s-ar
referi la ,,fiecare individ”, nu ca umanitate în general. Platon susține în lucrarea sa ,,
Theaitetos”, că aforismul înseamnă faptul că fiecare persoană își măsoară propriile senzații.
Explicația dată de Platon pentru a susține această informație este următoarea: ”aşa cum îmi
par mie aceste lucruri aşa sunt ele pentru mine ; cum îţi par ţie, aşa sunt ele pentru tine”. Un
exemplu ar fi ,,dacă vântul mi se pare cald, atunci este cald pentru mine; și dacă vântul pare
rece pentru o altă persoană, atunci este rece pentru ea.” Mai mult decât atât, Platon sugera că
judecata lui Protagoras face referire nu doar la senzații, ci și la toate opiniile și judecățile,
interpretare confirmată în continuare și de Aristotel și Empiricus. Astfel, expresia semnifică
faptul că fiecare individ este arbitrul suprem al propriilor sale judecăți, atât senzoriale,
precum vântul ca fiind cald sau rece, ci și judecata unei acțiuni ca fiind corectă sau greșită.

Așadar, Protagoras afirma că ,,noi nu putem ști niciodată despre un lucru cum este
acesta, ci numai cum ne apare într-un anumit moment, așa că nu sunt posibile decât judecăți
relative.”

Bibliografie:
Popa Cosmina-Ionela
PIPP
Anul II
https://plato.stanford.edu/entries/protagoras/#ManMeasThes
https://www.worldhistory.org/article/61/protagoras-of-abdera-of-all-things-man-is-the-meas/
https://www.oportunitati-afaceri.ro/2020/06/omul-este-masura-tuturor-lucrurilor-panton-
metron-anthropos/
https://destepti.ro/omul-este-masura-tuturor-lucrurilor-sensul-si-originea-expresiei

b. „Omul este lup față de om.“ (Th. Hobbes)

,,Omul este lup față de om”, traducere a expresiei din limba latina ,,Homo homini
lupus”, a cărei origine o regăsim în comedia ,,Asinaria” de Plaut, prin care poetul latin a
sintetizat lăcomia sălbatică, nepotolită, ce transformă unii oameni în fiare față de semenii lor.
Mai poate face trimitere la ideea că omul este inamicul omului, facând referire la ororile de
care este capabilă natura umană. În opoziție cu această expresie există ,,Omul este un lucru
sacru pentru om.”, din latină: ,,Homo sacra res homini”, expresie pe care o găsim în
volumul ,,Scrisori pentru Lucilius” de Seneca.

Filozoful englez Thomas Hobbes și-a expus punctul de vedere legat de cele două
expresii în lucrarea ,,Despre cetățean”, susținând că ,,ambele expresii sunt adevărate, că omul
este un fel de zeu pentru om; iar omul este lup pentru om. Prima fiind adevărată dacă am
compara cetățenii între ei, iar a doua dacă am compara orașele.” Hobbes descria tendința
oamenilor de a acționa corect față de alți oameni din aceeași societate, și tendința societăților
de a acționa înșelător și violent față de alte societăți.

Expresia este folosită pentru a defini lupta continuă a omului pentru a supraviețui și
tendința omului de a se folosi de orice mijloc pentru a-și vedea scopul atins. Filosoful englez
își construiește teoria operei ,,Leviathan” plecând de la această expresie. Hobbes a folosit
expresia pentru a arăta conceptul de ,,stare naturală”, stare caracterizată drept ,, războiul
tuturor împotriva tuturor”: ,, Pentru că oamenii au aceleaşi nevoi de satisfăcut, în timp ce
bunurile materiale sunt limitate, pentru că fiecare poate pretinde o superioritate asupra altora,
se vor naşte în mod necesar conflicte sângeroase, care ar putea pune specia umană în pericol.
De aceea, intrarea în societate apare ca fiind necesară.”

Bibliografie:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Homo_homini_lupus
Popa Cosmina-Ionela
PIPP
Anul II
https://adevarul.ro/locale/focsani/de-vine-expresia-omul-lup-om
1_5e413d245163ec4271f32548/index.html

https://www.the-philosophy.com/hobbes-man-is-a-wolf-to-man