Aspecte generale privind organizarea activităților didactice

OBIECTIV GENERAL AL DISCIPLINEI ,, CONTABILITATE"

Dobandirea de cunostinte teoretice, practice si de competente in domeniul contabilității, cunoașterea si

înțelegerea fundamentelor teoretice, a principiilor si structurilor practice din domeniul contabilitatii, pentru
identificarea si inregistrarea operatiunilor economice ale unei entitati/organizatii si intocmirea, comunicarea si
interpretarea de rapoarte financiar-contabile in vederea formarii aptitudinilor de comunicare in limbaj contabil.

OBIECTIVE SPECIFICE

➢ Intelegerea rolului contabilitatii ca sistem informational necesar utilizatorilor pentru monitorizarea si

comunicarea informatiilor referitoare la evolutia entitatilor economice si pentru fundamentarea deciziilor
economice si financiare.
➢ Utilizarea adecvata a conceptelor si teoriilor specifice contabilitatii pentru intelegerea activitatii
financiar-contabile a entitatilor economice.
➢ Cunoasterea si intelegerea definitiei in sensului conceptelor, principiilor, politicilor si metodelor folosite
in contabilitate.
➢ Utilizarea adecvata a teoriei contabile pentru identificarea si recunoasterea principalelor tranzactii si
evenimente economice in contabilitatea entitatii.
➢ Dezvoltarea abilitatilor de elaborare si prezentare a rapoartelor financiare, precum si a abilitatilor de
analiza, evaluare si interpretare a situatiilor financiare pentru fundamentarea deciziilor economice.
➢ Culegerea si prelucrarea informatiilor necesare elaborarii situatiilor financiare.

EVALUARE

➢ 60% examen (formata din 50% examenul propriu-zis si 10% 2 teste pe care le vom sustine la curs, pe
platforma online.ase.ro)
➢ 40% seminar.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

• Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1802/2014

• Lungu,C.I, Caraiani,C, Dascalu, C. (2018), lntroducere in contabilitate, Editura ASE
• Manea L., Nichita M. E., lrimescu A., Rapcencu C. (2019) Introducere in contabilitate, Editura ASE,
Bucuresti
• Duțescu Adriana, Financial Accounting. An IFRS Perspective in Romania, Palgrave Macmillan, UK, 2019

1
 METODE DE PREDARE SI REGULI PRIVIND ORGANIZAREA ACTIVITATILOR DIDACTICE

➢ Curs interactiv.
➢ Prelegerile se bazeaza pe utilizarea suportului de curs tiparit. Se recomanda studentilor procurarea sii
parcurgerea Iin prealabil a suportului de curs, pentru a putea interactiona in timpul activitatilor didactice.
Detinerea suportului de curs de catre fiecare student si utilizarea acestuia in timpul activitatilor didactice
este obligatorie.
➢ Temele, proiectele, evaluarile intermediare si finale se vor baza exclusiv pe materia inclusa in
suporturile de curs si seminar.
➢ Materialele bibliografie sunt recomandate pentru obtinerea de informatii suplimentare privind aspectele
teoretice si practice discutate pe parcursul activitatilor didactice de curs si seminar. Ele nu inlocuiesc
suportul de curs.
➢ Prezenta la curs este recomandata. Se va tine evidenta prezentei la curs.
➢ Prezenta la seminarii este obligatorie si reprezintă un factor de evaluare. Temele indicate de titularul de
seminar si evaluările pe parcurs au caracter obligatoriu.
➢ Este interzisa utilizarea sub orice forma a telefoanelor mobile in timpul activităților didactice.

INTRODUCERE IN CONTABILITATEA ENTITATILOR ECONOMICE

Contabilitatea este arta înregistrării, clasificării si rezumării, într-o maniera semnificativa si in

exprimare băneasca, a tranzacțiilor (operațiunilor) si evenimentelor (faptelor) care au caracter financiar,
precum si interpretarea rezultatelor acestei acțiuni (Needles B.E., Andersson H.Jr., Cadwell J.C., Principiile
de baza ale contabilității, Ediția a V-a, Editura ARC, Chișinău, 2000).

Contabilitatea este o disciplina informaționala care studiază efectele tranzițiilor economice si ale altor
evenimente asupra situației economice si financiare, precum si asupra performantei unei entități contabile, in
scopul informării utilizatorilor interni si externi (Caraiani C., Dumitrana M., coordonatori, Bazele
contabilității, Editura Universitara, 2011).

In prezent, contabilitatea trebuie organizata in orice entitate care realizează activități economice
(societăți comerciale si grupuri de entități, regii autonome, institute de cercetare-dezvoltare, bănci si alte
instituții de credit, instituții financiare nebancare), inclusiv in instituții publice (ministere, primarii, scoli,
universități, spitale), asociații non-profit, fundații, precum si pentru persoanele cu profesie libera (avocații,
notarii, experții contabili, auditorii, consultanții fiscali, medicii etc.).
Informațiile contabile care trebuie furnizate de o entitate diferă in functie de modul specific de
organizare a acesteia.

2
 Cursul de fata reprezintă o introducere in contabilitatea societăților comerciale, al căror scop este
obținerea profitului, așa cum au fost definite prin legea 31/1990, actualizata si republicata. Aceste societăți se
diferențiază intre ele in functie de tipul de titluri emise cu ocazia constituirii (actiuni sau parti sociale) si de
modul in care proprietarii si administratorii sunt răspunzători pentru datoriile entității).

Caracteristicile societăților comerciale:

Forma de Capitalul Investitorii (proprietarii)…….. Investitorii au
organizare este divizat răspundere...
in...
Societatea in Părți sociale Asociați Nelimitata (cu întreaga
nume colectiv avere) si solidara (in egala
măsura)
Societatea in Părți sociale Asociații comanditați (au drept de Solidara si nelimitata
comandita administrare a societății) in limita capitalului subscris
simpla Asociați comanditari (nu au drept de
administrare a societății)
Societatea in Acțiuni Asociați comanditați (au drept de Solidara si nelimitata
comandita pe administrare a societății) in limita capitalului subscris
acțiuni Asociați comanditari (nu au drept de
administrare a societății)
Societatea cu Părți sociale Asociați In limita capitalului subscris
răspundere
limitata
Societatea pe Acțiuni Acționari In limita capitalului subscris
acțiuni

Cele mai frecvent întâlnite societăți comerciale sunt societățile cu răspundere limitata, datorita
formalităților mai simple prevăzute de lege pentru constituire si înmatriculare.

Obiectul si metoda contabilității

Contabilitatea studiază efectele tranzacțiilor economice şi ale altor evenimente asupra situaţiei economice şi
financiare, precum şi asupra performanţei unei entităţi, în scopul informării utilizatorilor interni şi externi. Prin
limbajul său, prin sistemul propriu de concepte şi proceduri, contabilitatea este singura disciplină care poate
furniza informaţii financiare despre o organizaţie. Aceste informaţii formează baza pentru evaluarea organizaţiei
de către un ansamblu de utilizatori din interiorul şi din exteriorul acesteia.
În Evul Mediu, dezvoltarea comerţului în oraşelele-state italiene a condus la apariţia unui sistem complex de
evidenţă, şi anume contabilitatea în partidă dublă. În 1494, călugărul franciscan Luca Paciolo a publicat un tratat
3
de matematică - Summa de Arithmetica, Geometria, Proportione et Proprotionalita - care cuprindea şi o descriere
a practicilor negustorului veneţian al epocii, între care şi cea a contabilităţii în partidă dublă. În etapa următoare a
procesului de formare a contabilităţii, au apărut numeroase lucrări în Vestul Europei - Franţa, Germania, Anglia,
Belgia, Olanda - bazate pe metoda fundamentată de Luca Paciolo.
El analizeaza contabilitatea ca un ansamblu de principii si tehnici privind inregistrarea in partida dubla a averii ce
apartine unui negustor, precum si toate afacerile acestuia, in ordinea in care au avut loc.
In conceptia sa, partida dubla este definita prin prisma ecuatiei de schimb dintre avere = capital, respectiv, ce
posed si cui datorez. Fiecare miscare sau tranzitie in masa averii si implicit a capitalului este reprezentata ca un
raport intre primire si dare, respectiv intre debitor, cel care primeste valoarea, si creditor, cel care o
avanseaza (restituie).

Contabilitatea se bazeaza in cercetarea si in studierea obiectului sau, in stabilirea principiilor stiintifice, ca

si in realizarea functiilor sale de evidenta, analiza si control, pe parcurgerea urmatoarelor etape obligatorii:

- determinarea obiectului cercetat;

- inregistrarea diferitelor aspecte cu ajutorul unor tehnici specifice;
- prelucrarea si interpretarea datelor culese cu ajutorul unor procedee specifice;

Metoda contabilitatii face posibila cuprinderea in sfera ei de cercetare a bunurilor, privite atat din punct
de vedere al destinatiei lor economice, cat si din punct de vedere al provenientei.
Intre bunurile economice si procesele economice reflectate de metoda contabilitatii, exista o
interdependenta si conditionare reciproca, in sensul ca, fara existenta bunurilor economice, nu ar fi posibila
desfasurarea proceselor economice, iar fara desfasurarea proceselor economice, nu ar fi posibila producerea
bunurilor.
Principala trasatura a obiectului de studiu al contabilitatii consta in reflectarea patrimoniului unitatilor
economice, atat sub aspectul utilitatii si functionalitatii bunurilor economice care il compun (destinatia economica
a acestora – mijloace fixe, materiale, marfuri, disponibilitati banesti etc.), cat si sub cel al raportului de proprietate
in cadrul carora se stabilesc bunurile dobandite ca obiect de drepturi si obligatii (capital social, datorii fata de
furnizori, datorii la bugetul de stat etc).
Aceasta dubla reprezentare a starii si miscarii patrimoniului unitatii economice constituie trasatura
esentiala a metodei contabilitatii si poate fi redata in functie sintetica, astfel :

BUNURI ECONOMICE = DREPTURI + OBLIGATII

Bunurile economice reprezinta substanta materiala a patrimoniului. Ele se identifica cu mijloacele de actiune ale
unei entitati, fiind identificabile, dupa caz, ca elemente sub forma de: terenuri, cladiri, masini, utilaje si instalatii
de lucru, stocuri de materii prime si materiale consumabile, marfuri, disponibilitati banesti si alte elemente de
avere. Din punct de vedere existential, bunurile economice se delimiteaza sub forma corporala (bunurile
materiale) si forma necorporala (creante sau bunuri in curs de incasare, brevete, concesiuni, marci, licente etc.).
Cea de-a doua componenta a patrimoniului, drepturile si obligatiile cu valoare economica, exprima raportul de
proprietate in cadrul carora se procura si gestioneaza bunurile. Ele capata forma de drepturi in situatia in care
titularul de patrimoniu este proprietar si, deci, nu trebuie sa acorde nici un echivalent valoric pentru bunurile

4
aflate in posesia si folosinta sa. In cazul obligatiilor, pentru bunurile componente ale patrimoniului, titularul
trebuie sa indeplineasca o anumita prestatie sau sa achite un echivalent valoric.
Pornind de la ecuatia dublei reprezentari si luand in considerare miscarea elementelor patrimoniale,
precum si rezultatul final al acestei miscari, putem obtine ecuatia bilantiera :

Activ = Drepturi + Obligatii

Activ = Capitaluri proprii + Datorii

Pornind de la ecuaţia echilibrului patrimonial global se pot face diverse combinaţii, se determină patrimoniul net
şi patrimoniul străin.
Patrimoniul Net (Drepturi) = Bunuri Economice - Obligaţii (Patrimoniul Străin)
Patrimoniul Străin = Bunuri Economice - Drepturi (Patrimoniul Net)
Pentru determinarea gradului de autonomie sau independenţă financiară a titularului de patrimoniu, ecuaţia de
echilibru patrimonial trebuie să ia forma unei inecuaţii, astfel:

Drepturi (Patrimoniul Net) > Obligaţii

Numai în această situaţie, un titular de patrimoniu este independent din punct de vedere economic şi financiar. În
aceste condiţii, el are posibilitatea să-şi onoreze din bunurile disponibile toate datoriile faţă de terţi.
Echilibrul global al patrimoniului este expresie a dublei determinări a patrimoniului, de bunuri economice
ca purtători materiali ai proprietăţii şi de drepturi şi obligaţii ca expresie a raporturilor de proprietate cu privire la
aceste bunuri. Bunurile economice ca obiecte de drepturi şi obligaţii formează substanţa economică a
patrimoniului, iar drepturile şi obligaţiile, indică modul de apropiere ca posesiune sau cauza stăpânirii acestei
substanţe. Astfel, contabilitatea are menirea să înregistreze starea, în clipa în care se naşte, şi apoi să înregistreze
evenimentele economice care au loc şi care produc schimbări în conţinutul patrimoniului.
În mod distinct în obiectul contabilităţii este studiat şi echilibrul specific proceselor sau activităţilor
economice interne care produc transformări cantitative şi calitative în volumul şi structura patrimoniului. Efortul
efectuat este măsurat de contabilitate prin noţiunea de cheltuieli, iar efectul obţinut prin noţiunea de venituri.
Echilibrul specific proceselor economice este oglindit la nivelul obiectului contabilităţii ca o relaţie între
cheltuieli şi venituri, şi implicit a unui rezultat obţinut din compararea veniturilor cu cheltuielile. Rezultatul net
obţinut poate fi profit (beneficiu) când veniturile sunt mai mari decât cheltuielile, sau pierdere când veniturile
simt mai mici decât cheltuielile.

Astfel, dacă se notează:

R = rezultatul net B = beneficiu(profit)
P = pierdere V = veniturile Ch = cheltuielile,
se obţin relaţiile: I. R = B sau P
B = V > Ch
P = V < Ch
V = Ch +/-R

5
 Elementele patrimoniului unitatii economice se afla in continua miscare si transformare in fazele
circuitului economic, ramanand totusi intr-un echilibru permanent in cadrul unitatii respective. Acest echilibru
este evidentiat si inregistrat in contabilitate cu ajutorul unei alte trasaturi specifice: dubla inregistrare.
Dubla inregistrare este determinata de dubla reprezentare, datorita faptului ca, in timpul miscarii si
transformarii elementelor patrimoniale, acestea nu inceteaza sa fie privite din dublul aspect al destinatiei si
provenientei.
Pornind de la relatia proprie dublei reprezentari ( bunuri economice = drepturi + obligatii), se ajunge la
relatia dublei inregistrari: cresterea bunurilor economice + micsorarea drepturilor si obligatiilor = cresterea
drepturilor si obligatiilor + miscorarea bunurilor economice.

Bunurile economice formează averea adică acea parte a patrimoniului cu conţinut concret, material,
determinate fizic şi economic. Fizic, în structura bunurilor economice se cuprind, în mare, următoarele: bunurile
materiale sub forma maşinilor, utilajelor, instalaţiilor, clădirilor, construcţiilor, mijloacelor de transport etc.;
serviciile de diverse categorii; avuţia spirituală disponibilă şi refolosibilă cum este: stocul de ştiinţă şi tehnologie,
cultură şi civilizaţie, stocul de informaţii; alte bunuri atrase în circuitul economic, cum sunt: solul, zăcămintele,
bogăţiile naturale, etc.
Determinarea economică a bunurilor rezultă din cele două componente ale lor: valoarea de utilitate, dată
de faptul că ele sunt create într-un anumit scop de a satisface anumite nevoi ale oamenilor, şi valoarea, fiind
evaluate, exprimate în bani, ceea ce creează posibilitatea de a fi schimbate în cadrul circuitului marfă-bani.
Din punct de vedere contabil, patrimoniul trebuie considerat a fi o entitate cuprinzând elementele
materiale şi nemateriale care pot fi exprimate valoric şi care îşi pierd individualitatea atunci când alcătuiesc o
unitate indivizibilă.
Din punct de vedere juridic, prin noţiunea de persoană se înţelege oricine poate fi capabil să aibă drepturi
şi obligaţii, şi astfel, persoanele se împart în persoane fizice şi persoane juridice.

Metoda contabilitatii reprezinta totalitatea procedeelor interdependente pe care le foloseste aceasta, in

sensul cunoasterii situatiei patrimoniului si a rezultatelor obtinute.
In vederea atingerii scopului propus, metoda contabilitatii utilizeaza o serie de procedee care se pot grupa
astfel:
a) procedee comune tuturor stiintelor – observatia, rationamentul, comparatia, clasificarea, analiza si
sinteza;
b) procedee ale metodei contabilitatii comune si altor discipline economice – documentele, evaluarea,
calculatia, inventarierea;
c) procedee specifice metodei contabilitatii – bilantul, contul, balanta de verificare;
Bilantul este procedeul metodei contabilitatii prin care se realizeaza dubla reprezentare a situatiei
patrimoniului si a rezultatelor obtinute. Cu ajutorul bilantului se prezinta, la un moment dat, in expresie valorica,
patrimoniul sub dublul sau aspect: pe de o parte sub aspectul destinatiei economice, pentru care contabilitatea
utilizeaza notiunea de Activ si sub aspectul surselor de provenienta, pentru care se utilizeaza notiunea de
Capitaluri.
Pentru ca bilantul prezinta situatia patrimoniului la un moment dat, el exprima in acelasi timp si rezultatul
utilizarii si valorificarii patrimoniului pentru perioada de timp data, prezentand astfel, o situatie statica.
Pentru a prezenta evolutia in timp a situatiei patrimoniului, contabilitatea foloseste un alt procedeu –
contul. Pentru reflectarea fiecarui element patrimonial din punct de vedere al destinatiei economice si al surselor
6
de finantare, contabiliatea utilizeaza cate un cont distinct. Aceste conturi au legaturi reciproce atat intre ele, cat si
cu bilantul, formand astfel, sistemul de conturi.
Legatura dintre cont, care prezinta informatii de detaliu privind fiecare element patrimonial si bilant, care
prezinta situatia de ansamblu a unitatii economice, se realizeaza cu ajutorul balantei de verificare. Prin aceasta
se controleaza respectarea in contabilitate a dublei inregistrari a elementelor patrimoniale, creand astfel, garantia
executarii corecte a inregistrarilor contabile in conturi.
Centralizarea datelor cu ajutorul balantei de verificare ofera conducerii unitatii posibilitatea de a cunoaste
volumul modificarilor survenite in structura patrimoniului, pentru perioada curenta si pentru perioada anterioara,
in mod cumulat.

In vederea asigurarii unor inregistrari contabile corecte, trebuie respectate urmatoarele principii ale
contabilitatii:
1) principiul continuitatii activitatii
2) principiul permanentei metodelor
3) principiul prudentei
4) principiul independentei exercitiului
5) principiul evaluarii separate a elementelor de activ si de pasiv
6) principiul intangibilitatii
7) principiul necompensarii
8) principiul prevalentei economicului asupra juridicului
9) principiul pragului de semnificatie.

1) Principiul continuitatii activitatii presupune ca intreprinderea isi continua activitatea in mod normal
intr-un viitor previzibil, fara a intra in imposibilitatea continuarii activitatii.
2) Principiul permanentei metodelor presupune continuitatea aplicarii regulilor si normelor privind evaluarea si
inregistrarea in contabilitate si prezentarea elementelor patrimoniale si a rezultatelor, asigurand comparabilitatea
in timp a informatiilor contabile. Modificarile de politici contabile pot fi determinate de:
a) initiativa entitatii, caz in care modificarea trebuie justificata in notele explicative la situatiile financiare
anuale;
b) o decizie a unei autoritati competente si care se impune entitatii (modificare de reglementare), caz in care
modificarea nu trebuie justificata in notele explicative, ci doar mentionata in acestea.
3) Principiul prudentei. La intocmirea situatiilor financiare anuale, evaluarea trebuie facuta pe o baza prudenta
si, in special:
a) in contul de profit si pierdere poate fi inclus numai profitul realizat la data bilantului;
b) trebuie sa se tina cont de toate datoriile aparute in cursul exercitiului financiar curent sau al unui exercitiu
precedent, chiar daca acestea devin evidente numai intre data bilantului si data intocmirii acestuia;
c) trebuie sa se tina cont de toate datoriile previzibile si pierderile potentiale aparute in cursul exercitiului
financiar curent sau al unui exercitiu financiar precedent, chiar daca acestea devin evidente numai intre data
bilantului si data intocmirii acestuia. In acest scop sunt avute in vedere si eventualele provizioane, precum si
datoriile rezultate din clauze contractuale;
d) trebuie sa se tina cont de toate deprecierile, indiferent daca rezultatul exercitiului financiar este pierdere
sau profit. Inregistrarea ajustarilor pentru depreciere sau pierdere de valoare se efectueaza pe seama conturilor de
cheltuieli, indiferent de impactul acestora asupra contului de profit si pierdere.
7
4) Principiul independentei exercitiului presupune luarea in considerare a tuturor veniturilor si cheltuielilor
corespunzatoare exercitiului financiar pentru care se face raportarea, fara a se tine seama de data incasarilor sau
efectuarea platilor.
5) Principiul evaluarii separate a elementelor de active si de datorii. Conform acestui principiu,
componentele elementelor de active si de datorii trebuie evaluate separat.
6) Principiul intangibilitatii. Bilantul de la inceputul unui exercitiu financiar trebuie sa corespunda cu cel de la
sfarsitul exercitiului financiar precedent.
7) Principiul necompensarii. Orice compensare intre elementele de active si datorii sau intre elementele de
venituri si cheltuieli este interzisa. Toate creantele si datoriile trebuie inregistrate distinct in contabilitate, pe baza
de documente justificative. Eventualele compensari intre creante si datorii fata de aceeasi entitate efectuate cu
respectarea prevederilor legale pot fi inregistrate numai dupa contabilizarea veniturilor si cheltuielilor
corespunzatoare.
8) Principiul prevalentei economicului asupra juridicului. Prezentarea informatiilor din situatiile financiare
trebuie sa reflecte realitatea economica a evolutiei si tranzactiilor, nu numai forma lor juridica.
9) Principiul pragului de semnificatie. Orice element care are o valoare semnificativa trebuie prezentat distinct
in situatiile financiare.

Exercitiul financiar arata perioada de timp pentru care se intocmesc situatiile financiare. Aceasta este de regula
de un an calendaristic in tara noastra de le 01.01 la 31.12; cu doua exceptii – primul an de functionare cand
inceperea exercitiului financiar corespunde datei infiintarii societatii; iar ultimul exercitiu financiar cand data de
inchidere corespunde datei lichidarii unitatii economice.

Caracteristicile calitative ale informației contabile financiare

Situațiile financiare ale unei întreprinderi au drept obiectiv asistarea proceselor decizionale referitoare la acea
organizaţie, în principal asistarea luării deciziilor de investiţie. De aceea, informaţia contabilă trebuie să fie
credibilă şi relevantă, dar în acelaşi timp inteligibilă şi comparabilă. Relevantă este informaţia prezentată în
situaţiile financiare de sinteză, care are putere predictivă şi/sau poate confirma corectitudinea unei decizii luate pe
baza respectivei informaţii (valoare de feedback). Credibilă sau demnă de încredere este informaţia financiară fără
erori, neutră, prudentă, care reflectă substanţa şi nu numai forma tranzacţiei. Neutralitatea situaţiilor financiare
constă în a le elabora de aşa manieră încât să nu inducă luarea de decizii pentru a atinge un scop predeterminat.
Comparabilitatea informaţiei financiare permite efectuarea de comparaţii în timp, prin studierea situaţiilor
financiare anterioare şi prezente. Comparabilitatea presupune prezentarea, paralel cu informaţia anului curent, a
informaţiei corespunzătoare privind exerciţiul precedent. Atributul de inteligibilă reclamă din partea utilizatorului
un nivel rezonabil de cunoştinte financiar-contabile şi disponibilitatea de a studia informaţia prezentată.

Utilizatorii de informație contabila

- investitorii, ofertanții de capital si consultanta sunt preocupati de riscul intern al tranzactiilor si de
beneficiile aduse de investitiile lor; sunt interesati si de informatile care le permit sa determine capacitatea
intreprinderii de a plati dividende.
- angajatii si sindicatele sunt interesati de informatii privind stabilitatea si profitabilitatea intreprinderii si
de informatii care le permit sa determine capacitatea intreprinderii de a oferi remuneratii, pensii, alte avantaje.
- creditorii financiari sunt interesati de informatii care le permit sa determine capacitatea intreprinderii de
a-si achita obligatiile privind dobanzile aferente si imprumuturile acordate.
8
- furnizorii si alti creditori comerciali sunt interesati daca sumele ce le sunt datorate vor fi achitate la
scadenta.
- clientii sunt interesati de informatii despre continuitatea activitatii intreprinderii atunci cand colaboreaza
cu aceasta pe termen lung.
- guvernul si institutiile sale sunt interesate de alocarea resurselor si implicit de activitatea intreprinderii.
- publicul este interesat deoarece intreprinderile pot avea contributii substantiale la economia locala in mai
multe medii, avand in vedere numarul de angajati si furnizori locali.

Informația contabila
Informațiile colectate, prelucrate si comunicate prin sistemul informational contabil sunt exprimate in etalon
monetar.
Informația contabila dintr-o întreprindere se poate clasifica in doua categorii: informație contabila financiara si
informație contabila de gestiune. Informația contabila financiara este destinata utilizatorilor externi si este pusa
la dispoziția acestora anual, prin intermediul situațiilor financiare anuale. informația contabila de gestiune este
destinata utilizatorilor interni, respectiv conducerii
întreprinderii. Aceasta informație este nestandardizata si cuprinde informații privind costul unitar al produselor,
comportamentul costurilor relativ la volumul activității sau profitabilitatea pe produs. Rapoartele sunt înaintate
conducerii la intervale de timp scurte - lunar, săptămânal sau zilnic - si pot viza subdiviziuni ale întreprinderii,
numite centre de responsabilitate sau de profit. Deciziile managerilor se bazează in mare măsura pe informația
contabila de gestiune, dar ia in considerare si informațiile financiare, atunci când acestea devin disponibile.

Acest curs face referire la informația contabila financiara, care vizează poziția financiara, performanta si
modificările poziției financiare ale unei entități.

In Romania, reglementarea contabilității este realizata de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția de
legislație si reglementari contabile. Organizațiile profesionale din domeniu au un rol consultativ, in anumite
situații, MFP a delegat sarcina de reglementare altor instituții specializate.
Profesia contabila este o profesie liberala. In acest domeniu, profesioniștii pot activa fie in calitate de angajați ai
unei entități, fie ca prestatori de servicii in calitate de profesioniști independenți.

Organizațiile profesionale si profesiile reglementate in Romania:

➢ CECCAR (Corpul Experților Contabili si al Contabililor Autorizați din Romania): expert contabil (studii
superioare), contabil autorizat (studii medii)
➢ CAFR (Camera Auditorilor Financiari din Romania): auditor financiar
➢ CCF (Camera Consultanților Fiscali): consultant fiscal
Sunt incluse in cadrul profesiei si funcțiile de auditor intern si controlor de gestiune.

Cadrul legislativ:
• OMFP Nr. 1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale
individuale şi situațiile financiare anuale consolidate
• Legea societatilor comerciale 31/1990
• Legea contabilitatii Nr. 82/1991
• Directiva europeana 34/2013/UE
9