12.

Automate secvenţiale asincrone

Problema 1. Sǎ se analizeze funcţionarea circuitului din figurǎ. Ce funcţie ı̂ndeplineşte circui-
tul? Se vor considera bistabilele active pe frontul ascendent al semnalului de tact.

1 1 1

J2 Q2 J1 Q1 J0 Q0

CK CK CK CK
K2 Q2 K1 Q1 K0 Q0

Rezolvare:

Pentru a putea urmǎri funcţionarea circuitului se construieşte diagrama de variaţie ı̂n timp a
semnalelor. Bistabilul 2, având intrǎrile J şi K conectate la 1 logic, va trece ı̂n starea opusǎ la
fiecare front ascendent al semnalului de tact. Ieşirea acestui bistabil, Q2 , constituie semnal de
tact pentru bistabilul 1 (marcat cu sageţi pe grafic). Astfel, bistabilul 1 ı̂şi va schimba starea la
fiecare front ascendent al semnalului Q2 . Similar se poate deduce şi funcţionarea bistabilului 0.
Tranziţiile celor trei ieşiri sunt ilustrate ı̂n urmǎtoarea figurǎ:

CK

Q2 t

1 0 1 0 1 0 1 0 1
Q1 t

1 1 0 0 1 1 0 0 1
Q0 t

1 1 1 1 0 0 0 0 1
t

Se observǎ cǎ semnalul Q0 variazǎ cel mai rar, fiind astfel considerat cel mai semnificativ bit
al stǎrilor parcurse de automatul secvenţial. Dacǎ se citesc pe rând stǎrile Q0 Q1 Q2 , se vede cǎ
circuitul ı̂ndeplineşte funcţia de numǎrǎtor ı̂n sens invers.

Problema 2. Sǎ se analizeze funcţionarea circuitului din figurǎ. Ce funcţie ı̂ndeplineşte circui-
tul? Se vor considera bistabilele active pe frontul ascendent al semnalului de tact.

Rezolvare:

1
 1 1 1

J2 Q2 J1 Q1 J0 Q0

CK CK CK CK
K2 Q2 K1 Q1 K0 Q0

În mod similar ca şi la Problema 1, analiza funcţionǎrii circuitului se face cu ajutorul diagramei
de variaţie ı̂n timp a semnalelor. Diferenţa constǎ ı̂n faptul cǎ semnalele Q1 şi Q2 vor fi semnalele
de tact pentru bistabilele 1 şi 0. Acest lucru este echivalent cu a spune cǎ bistabile (cu excepţia
bistabilului 2) ı̂şi vor schimba stǎrile sincron cu fronturile descendente ale semnalelor Q2 şi Q1 .
Completând diagrama de tranziţii rezultǎ:

CK

Q2 t

0 1 0 1 0 1 0 1 0 1
Q1 t

0 0 1 1 0 0 1 1 0
Q0 t

0 0 0 0 1 1 1 1 0
t

Citind stǎrile Q0 Q1 Q2 se observǎ cǎ automatul funcţioneazǎ ca şi un numǎrǎtor ı̂nainte. Obser-
vaţiile asupra funcţionǎrii circuitelor de la problemele 1 şi 2 pot conduce la generalizarea struc-
turii de numǎrǎtor asincron şi extinderea capacitǎţii de numǎrare la un numǎr arbitrar de n
biţi. Pentru a obţine un numǎrǎtor asincron de lungime arbitrarǎ cu bistabile JK, este sufi-
cientǎ conectarea ı̂n cascadǎ a unor bistabile cu intrǎrile J şi K legate la 1 logic şi intrarea de
tact la ieşirea directǎ sau negatǎ a bistabilului precedent. Schema numǎrǎtorului de n biţi şi
funcţionarea pentru diferite configuraţii de conexiuni sunt urmǎtoarele:

1 1 1 1

Jn-1 Qn-1 Jn-2 Qn-2 J1 Q1 J0 Q0

CK CK CK ... CK CK
Kn-1 Qn-1 K1 Qn-2 K1 Q1 K0 Q0

2
 + CKi=Qi-1 nr. jos

+ CKi=Qi-1 nr. sus

+ CKi=Qi-1 nr. sus

+ CKi=Qi-1 nr. jos

Problema 3. Sǎ se analizeze funcţionarea circuitului din figurǎ. Ce funcţie ı̂ndeplineşte circui-
tul? Se vor considera bistabilele active pe frontul ascendent al semnalului de tact.

D2 Q2 D1 Q1 D0 Q0

CK CK Q2 CK Q1 CK Q0

Rezolvare:

Datoritǎ faptului cǎ intrǎrile D ale bistabilelor sunt conectate la ieşirile Q, bistabilele ı̂şi vor
schimba stǎrile la fiecare front ascendent al semnalului de tact. Utilizând acelaşi raţionament
ca şi la Problema 1 se obţine aceeaşi diagramǎ de variaţie ı̂n timp a semnalelor, iar circuitul va
ı̂ndeplini funcţia de numǎrǎtor ı̂n sens invers. Dacǎ semnalele de tact ale bistabilelor 1 şi 0 s-ar
fi luat de la ieşirile negate, atunci circuitul ar fi funcţionat ca şi un numǎrǎtor ı̂napoi (Problema
2). Se observǎ cǎ bistabilele D cu intrǎrile D conectate la propriile ieşiri negate funcţioneazǎ
ı̂n mod identic ca şi bistabilele JK cu ambele intrǎri de comandǎ conectate la 1 logic. Astfel,
rǎmâne valabilǎ şi generalizarea pentru numǎrǎtorul de n biţi. Schema circuitului este datǎ ı̂n
figura de mai jos, iar tabelul de funcţionare este acelaşi ca şi ı̂n cazul numǎrǎtorului asincron cu
bistabile JK.

Dn-1 Qn-1 Dn-1 Qn-1 D1 Q1 D0 Q0

CK CK Qn-1 CK Qn-1 ... CK Q1 CK Q0

Problema 4. Sǎ se analizeze funcţionarea circuitului din figurǎ. Care este raportul dintre
frecvenţa tactului şi frecvenţa semnalului de la ieşirea Q0 ? Se vor considera bistabilele JK
active pe frontul descendent al semnalului de tact.

3
 J0 Q0 J1 Q1

CK CK CK

1 K0 Q0 1 K1 Q1

Rezolvare: Cu ajutorul tabelului de analizǎ al bistabilelor JK se poate obţine evoluţia ı̂n timp
a semnalelor Q0 şi Q1 . Dacǎ se presupune cǎ circuitul porneşte din starea Q0 Q1 = 00, atunci
rezultǎ urmǎtoarele cronograme:

3T
CK

Q0 t

0 1 1 0 0
Q1 t

0 0 1 1 0
t

Din cronograme se observǎ cǎ semnalele sunt periodice, stǎrile repetându-se dupǎ 3 perioade de
tact. Din acest motiv, perioada semnalului Q0 va fi 3T, frecvenţa fiind implicit fCK /3. Circuitul
este un divizor de frecvenţǎ cu raport de divizare egal cu 3.

Problema 5. Sǎ se analizeze funcţionarea circuitului din figurǎ. Care este raportul dintre
frecvenţa tactului şi frecvenţa semnalului de la ieşirea Q1 ? Se vor considera bistabilele JK
active pe frontul descendent al semnalului de tact.

fCK/5

J0 Q0 1 J1 Q1 J2 Q2

CK CK CK CK

1 K0 Q0 1 K1 Q1 1 K2 Q2

Rezolvare:

În mod similar ca şi la Problema 4, se construiesc cronogramele semnalelor. Diferenţa faţǎ de
divizorul cu 3 este aceea cǎ ieşirea negatǎ Q0 reprezintǎ semnal de tact pentru bistabilul 1.
Astfel, Q1 ı̂şi va schimba starea pe frontul ascendent al semnalului Q0 . Rezultǎ:

4
 5T
CK

Q0 t

0 1 0 0 1 0 1
Q1 t

0 1 1 1 0 0 1
Q2 t

0 0 1 0 1 0 0
t

Se observǎ cǎ stǎrile se repetǎ cu periodicitate 5T. Implicit, frecvenţa va fi fCK /5, iar circuitul
este un divizor de frecvenţǎ cu 5.

Rezolvarea acestei probleme duce la generalizarea divizorului asincron de frecvenţǎ cu raport de

divizare 2n+1. Pentru implementarea acestui divizor se considerǎ bistabilele 0 şi n-1 sincrone
şi ı̂ntre acestea se intercaleazǎ un divizor de frecvenţǎ cu raport de divizare n. Ieşirea negatǎ
Qn−1 se va considera ı̂ntotdeauna ca şi semnal de tact pentru divizorul cu n, iar ieşirea anţului
de divizare va fi Q1 . Schema divizorului generalizat este datǎ ı̂n urmǎtoarea figurǎ:

J0 Q0 J1 Q1

CK CK n CK

1 K0 Q0 1 K1 Q1

Problema 6. Sǎ se construiascǎ un divizor de frecvenţǎ asincron cu raport de divizare 7.

Rezolvare: Pentru a obţine un raport de divizare 2n+1 egal cu 7, este necesar ca n=3. Divizorul
cu 3 se implemeteazǎ ca şi la Problema 4. Schema divizorului cu 7 rezultǎ:

fCK/7

J0 Q0 J1 Q1 J2 Q2 J3 Q3

CK CK CK CK CK

1 K0 Q0 1 K1 Q1 1 K2 Q2 1 K3 Q3

5
Funcţionarea circuitului poate fi analizatǎ cu ajutorul urmǎtoarelor cronograme:

7T
CK

Q0 t

0 1 0 1 0 0 1 0 1
Q1 t

0 1 1 0 0 0 0 0 1
Q2 t

0 0 0 1 1 1 0 0 0
t
Q3
0 0 0 0 1 0 1 0 0
t

Se observǎ ca stǎrile se repetǎ cu priodicitate 7T, iar frecvenţa semnalului Q1 este fCK /7.

Problema 7. Sǎ se construiascǎ un divizor de frecvenţǎ asincron cu raport de divizare 9.

Rezolvare:

Pentru a obţine un raport de divizare 2n+1 egal cu 9, este necesar ca n=4. Divizorul cu 4 se
implemeteazǎ conectând douǎ divizoare cu 2 ı̂n cascadǎ. Un divizor cu 2 este un bistabil la care
intrǎrile J şi K sunt ambele conectate la 1 logic. Ieşirea Q a unui bistabil va servi drept semnal
de tact pentru urmǎtorul bistabil. Schema circuitului este datǎ ı̂n urmǎtoarea figurǎ:

fCK/9

J0 Q0 1 J1 Q1 1 J2 Q2 J3 Q3

CK CK CK CK CK

1 K0 Q0 1 K1 Q1 1 K2 Q2 1 K3 Q3

Pentru a construi cronogramele, se va ţine cont de faptul cǎ bistabilele sunt active pe frontul
descendent al tactului. Acest fapt este echivalent cu a spune cǎ, dacǎ semnalul de tact este cules
de pe ieşirea negatǎ a bistabilului precedent, atunci tranziţiile vor fi sincroninzate cu frontul
ascendent al ieşirii precedente (sǎgeţile din figurǎ pentru Q1 ). Rezultǎ:

6
 9T
CK

Q0 t

0 1 0 1 0 0 1 0 1 0 1
Q1 t

0 1 1 0 0 0 1 1 0 0 1
Q2 t

0 0 0 1 1 1 1 1 0 0 0
t
Q3
0 0 0 0 1 0 1 0 1 0 0
t