Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Alți cercetători, descriind modalitatea lui Iisus de a-și ține cuvântările, precizează că El
obișnuia să dea exemple din mediul în care se afla în momentul respectiv. De exemplu,
când a spus că muntele se poate muta în mare în prezența credinței sau că zidurile
Ierusalimului aveau să fie dărâmate, cu siguranță că s-a aflat în apropierea unui munte
și a cetății Ierusalim. Având în vedere că în momentul rostirii expresiei pe care o
discutăm nu se afla în apropierea vreunei cetăți sau în preajma cămilelor, ci în
apropierea Iordanului, probabilitatea de a se fi referit la animale și la porți strâmte este
destul de mică. În plus, proverbul exista cu mult timp înaintea lui Iisus, însă nu există
vreo mărturie care să ateste că vreo poartă se numea „urechile acului”, ci, în limbajul
comun, ele se numeau „stafide”.
Cei care analizează limba aramaică, limba în care Hristos a predicat, vin să aducă
explicații și mai clare. Cuvântul aramaic „gamla”, folosit aici, înseamnă atât „cămilă”, cât
și „funie groasă”, făcută din păr de cămilă, iar înțelesul ei era dat de context. Dacă se
vorbea despre călărit sau despre cărat poveri, cu siguranță că referința se făcea la
animalul de povară, dar în cazul nostru, când este vorba despre urechile unui ac, sensul
corect pentru „gamla” este acela de funie groasă.
Iisus nu dorea să-l lipsească de averi, ci îi oferea bogății cu mult superioare celor
pământești, pe care molia și rugina le mănâncă, însă tânărul nu se putea dezlipi tocmai
de cele perisabile, pentru că ele erau cele care îi ofereau sentimentul de putere. De
aceea, pentru a atrage atenția ucenicilor săi și, prin ei, a tuturor oamenilor, de trei ori
Iisus subliniază aceeași idee: „Cât de greu vor intra bogaţii în împărăţia lui Dumnezeu!
Fiilor, cât de greu este celor ce se încred în bogăţii să intre în împărăţia lui Dumnezeu!
Mai lesne este cămilei să treacă prin urechile acului, decât bogatului să intre în
împărăţia lui Dumnezeu” (Marcu 10, 23-25). Rostind această sentință de trei ori, Iisus
mărturisește clar că dorința pentru bogăție nu trebuie subestimată, deoarece ea are
abilitatea de a-l înșela pe om și de la a-l depărta de la calea care duce în împărăția lui
Dumnezeu. „Bogăţia de ar curge, spune psalmistul, nu vă lipiţi inima de ea!” (Psalmi 61,
10).
Nu există îndoială că atunci când Iisus spune că o cămilă sau o funie poate trece printre
urechile acului, folosește o hiperbolă, procedeu stilistic des întâlnit în Sfânta Scriptură.
Dar exagerarea voită are scopul de a preda o lecție: dacă mântuirea unui bogat este
omenește imposibilă, Mântuitorul declară faptul că Dumnezeu, pentru care nimic nu
este imposibil, îl poate mântui pe bogat, cu condiția ca inima bogatului să se schimbe,
mutându-și atașamentul de la averile lumești, la cele cerești.