Sentinta nr.

444/2018 din 20-mar-2018, Tribunalul Dambovita, contestatie decizie de concediere

(Litigii de munca)

Sentinta

din 20 martie 2018

444/2018

Text speţă

Persoană fizică vs Societate comercială

Cod ECLI ECLI:RO:TBDBO:2018:001.xxxxxx
Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX fond - litigiu de muncă

ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIŢA - SECŢIA I CIVILĂ
Complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale
SENTINŢA CIVILĂ NR. 444
Şedinţa publică din data de 20 martie 2018
Instanţa constituită din:
Preşedinte: D____ F______ Ş_____
Asistent judiciar: M_____ M___________
Asistent judiciar: V_____ B_____
Grefier: I_____ M_______

Pe rol se află pronunţarea asupra cauzei civile având ca obiect litigiu de muncă - decizie de concediere,
promovată de reclamanta P_______ E____ G_______, domiciliată în municipiul Târgovişte,
____________________, _____________, etajul V, _________________________, în contradictoriu cu
pârâta U____________ „V______” Târgovişte, cu sediul în municipiul Târgovişte,
____________________, nr. 2, judeţul Dâmboviţa, prin reprezentant legal preşedinte conf. univ. dr. O___
D. C____ şi prin reprezentant convenţional Cabinetul de avocatură „A___ S____ T_________”.
Prezenţa părţilor şi susţinerile acestora au fost consemnate în încheierea pronunţată la data de 06 martie
2018, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul a amânat pronunţarea la data de 20
martie 2018 în temeiul dispoziţiilor art. 396Cod procedură civilă, pentru a da posibilitate părţilor să
formuleze concluzii scrise, dată la care, deliberând, a pronunţat următoarea sentinţă:

TRIBUNALUL

Asupra cauzei civile de faţă:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 06.12.2017, sub nr.
XXXXXXXXXXXXX, reclamanta P_______ E____ G_______ a solicitat, în contradictoriu cu pârâta
U____________ V______ DIN TÂRGOVIŞTE, anularea deciziei de concediere nr. 1580/27.10.2017 şi a
prevederilor din documentele conexe ce au stat la baza deciziei; obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri
egală cu drepturile salariale majorate şi a tuturor drepturilor salariale, indexate şi actualizate, inclusiv sporul
de doctorat solicitat în condiţiile legii şi neacordat, drepturi de care ar fi trebuit să beneficieze reclamanta,
prevăzute în contractul individual de muncă, în contractul colectiv şi în toate celelalte reglementări legale,
calculate până la data plăţii efective a drepturilor; obligarea pârâtei la plata dobânzilor aferente drepturilor
salariale prevăzute în contractul individual de muncă, în contractul colectiv şi în toate celelalte acte
colective şi reglementări legale, de care ar fi trebuit să beneficieze reclamanta, calculate până la data plăţii
efective a drepturilor; reîncadrarea în funcţia de secretar şi cu contract de muncă în cadrul comisiei de etică
a universităţii, deţinută anterior reorganizării/restructurării, aşa cum rezultă din ultima fişă a postului,
încheiată la universitate, conform art. 80 din Codul Muncii; obligarea la plata cheltuielilor de judecată;
obligarea pârâtei să publice pe site-ul universităţii, la rubrica destinată comisiei de etică, hotărârea instanţei
de judecată, dacă instanţa consideră că fapta/faptele incriminate sunt urmarea unei neglijenţe grave ori a
abuzului care, pe lângă lezarea dreptului personal, aduc atingere dreptului comunităţii universitare, cu
scopul de a aduce o reparaţie daunelor morale, ce constau în atingerea adusă demnităţii şi reputaţiei
profesionale, cu impact asupra credibilităţii, aspecte ce pot avea repercusiuni şi asupra credibilităţii şi
reputaţiei Comisiei de etică în ansamblul ei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 01.01.2011 a încheiat cu pârâta contractul individual
de muncă nr. 1924, cu normă întreagă de 8 ore/zi, pe durată nedeterminată, în funcţia de secretar, post unic
cu funcţie executivă în structura Comisiei de etică, unde a activat în perioada 2011-2017, ocuparea postului
realizându-se prin examen şi în baza competenţelor din domeniul postului (conform fişei postului). În acest
sens, la momentul depunerii dosarului, pe lângă experienţa în funcţia de secretar, dobândită anterior
ocupării postului de la Comisia de etică, s-a avut în vedere şi i s-a solicitat şi adeverinţa de doctorand în
domeniul managementului etic (responsabil social), studii ce au fost finalizate şi sunt atestate prin diploma
de doctorat nr. 148/06.03.2013.
A mai susţinut reclamanta că în perioada 18.05.xxxxxxxxxxxxxxx17, a fost angajată a Universităţii
V______ din Târgovişte, cu o întrerupere în perioada 2008 -2010, când a dat concurs şi s-a angajat la
Academia Oamenilor de Ştiinţă - Filiala din Târgovişte (în funcţia de consilier IA), pe fondul evitării unei
incompatibilităţi/conflict de interese între funcţia de secretar şef al Şcolii Doctorale ocupată în anul 2008 şi
calitatea de doctorand obţinută în urma admiterii din anul 2008.
Reclamanta a precizat că, ulterior încheierii contractului nr.1924/2011, la data de 10.10.2013, a fost
încheiat actul adiţional la Contractul individual de muncă cu nr. 1924/01.01.2011, prin care i-au fost
repartizate atribuţii suplimentare postului de secretar al Comisiei de etică, respectiv atribuţii şi pentru
funcţia de secretar din cadrul Departamentul de Studii în Limbi Străine al Universităţii (stabilite/planificate
prin planul operaţional, listele de activităţi/documente de gestiune al managementului riscurilor din cadrul
DSLS), fără remunerare suplimentară, iar la data de 30.10.2017 i-a fost comunicată decizia de încetare a
contractului individual de muncă cu nr. 1924 din 01.01.2011.
La data de 06.07.2017 Consiliul de Administrare a emis HCA nr. 18/06.07.2017, hotărâre prin care s-a
decis demararea procesului de restructurare/reorganizare.
La pagina 1 a hotărârii, respectiv punctul 3, se menţionează că „în urma negocierilor cu SISDDAN
V______, se avizează şi se înaintează spre aprobarea Senatului universitar următoarele: demararea
procesului de restructurare şi reorganizare a direcţiilor/departamentelor/serviciilor/birourilor/
compartimentelor administrative şi a secretariatelor/departamentelor facultăţilor, prin reducerea unui număr
de 68 de posturi personal didactic auxiliar şi nedidactic, până la data de 1 octombrie 2017".
Tot în cadrul pct.3, pg. 1 a hotărârii se face referire şi la avizarea următoarelor documente: planul de
desfăşurare a etapelor concedierii colective a personalului didactic auxiliar şi nedidactic; planul de
restructurare; măsurile tranzitorii şi definitive propuse pentru reducerea cheltuielilor/costurilor.
La pagina 4 a hotărârii, în Anexa 1 a acesteia, se identifică o nouă "structură administrativă a UVT" din
care rezultă că Secretariatul Comisiei de etică (aflat în structura Comisiei de Etică şi subordonat ierarhic
Preşedintelui Comisiei de etică) este trecut în subordinea Secretariatului General. În această anexă nu se
mai face referire la cele 68 de posturi propuse pentru restructurare, precizate la pct. 3, ci apare un număr de
168 posturi ocupate.
La pagina 13 a hotărârii - în Planul de restructurare al UVT, se face referire la un număr de 68, respectiv
168 de persoane/posturi, în următorul context: "în baza unei analize efectuate pentru desfăşurarea activităţii
în bune condiţii, cu respectarea tuturor indicatorilor de calitate şi acoperirea fondului de salarii, s-a stabilit
un necesar de 279 cadre didactice titulare şi un număr de 168 personal didactic auxiliar şi nedidactic”.
Numărul de salariaţi care vor fi afectaţi de concedierea colectivă este un număr de 68 de persoane din
categoria personal didactic auxiliar şi nedidactic.
Din această combinaţie de informaţii, din Anexa 1 pare să se înţeleagă că sub motivaţia procesului de
reorganizare/restructurare, postul de secretar al Comisiei de etică este trecut în subordinea Secretariatului
General şi inclus în cele 168 posturi+2 vacante "necesare desfăşurării activităţii în bune condiţii cu
respectarea tuturor indicatorilor de calitate şi acoperirea fondului de salarii". Prin urmare, la data emiterii
HCA nr. 18/06.07.2017, postul de secretar al Comisiei de etică apare ca propus pentru mutare din structura
Comisiei de etică dar, în urma analizei efectuate pentru elaborarea Planului de restructurare, nu pare să fie
inclus în cadrul celor 68 de posturi propuse pentru restructurare.
La pagina 5 a hotărârii se identifică un plan de desfăşurare a etapelor premergătoare concedierii colective,
din care reies următoarele aspecte faptice: planul de concediere colectivă se aprobă în Consiliul de
Administraţie pe baza analizelor şi propunerilor formulate de şeful ierarhic al locului de muncă ocupat de
salariat.
În cadrul planului se face referire explicită la aplicarea articolelor 69 şi 73, alineatele 2 si 3 din Codul
Muncii, în integralitatea lui, planul urmărind punct cu punct dispoziţiile art. 68-73 din Codul Muncii,
lăsând să se înţeleagă fără echivoc că planificarea concedierii colective se realizează în baza prevederilor
art. 68-73 din Codul Muncii, deşi art. 74 alin. 5 din Codul Muncii specifică explicit că prevederile art. 68-
73 din Codul Muncii nu se aplică salariaţilor din instituţiile publice.
În planul de desfăşurare a etapelor premergătoare concedierii nu se regăsesc informaţii referitoare la
realizarea existenţa unei etape de informare/selecţie/evaluare pentru ocuparea posturilor rezultate în urma
reorganizării, anterioară etapei de concediere/emitere a deciziei de concediere.
Referitor la planul de restructurare (paginile 6-13 din hotărâre); măsurile tranzitorii şi definitive propuse
pentru reducerea cheltuielilor/costurilor (pagina 14 din hotărâre) rezultă următoarele aspecte: prezentarea
universităţii ca instituţie publică aflată în subordonarea Ministerului Educaţiei Naţionale; prezentarea
structurii universităţii la momentul realizării planului de restructurare, cu referire la Organigrama
Universităţii V______, aprobată prin Hotărârea Senatului nr. 68/28.04.2016, cf. Anexei 1 a acestei hotărâri;
declaraţia de asumare a misiunii de învăţământ şi cercetare ştiinţifică şi a unor obiective generale destinate
realizării misiunii şi integrării cu succes în sistemul European de învăţământ superior; o expunere de motive
pentru restructurarea universităţii, in sensul reducerii cheltuielilor; o expunere de măsuri generale, destinate
reducerii cheltuielilor de toate categoriile (inclusiv pentru reducerea cheltuielilor cu energia electrică) -
încadrate ca "optimizare a structurii de organizare"; o expunere de măsuri tranzitorii şi definitive propuse
pentru reducerea cheltuielilor/costurilor, asociată măsurilor generale expuse anterior.
În fapt, planul de restructurare, nu asigură şi nu face o referire explicită la raţiunea restructurării posturilor
didactice auxiliare şi nedidactice în sensul asigurării cadrului necesar repartizării finanţării existente/
limitate, astfel încât să conducă la o mai bună realizare a misiunii universităţii prin contribuţia acestor
posturi.
Optimizarea structurii organizatorice nu se referă la stabilirea categoriilor de posturi didactice auxiliare şi
nedidactice necesare realizării mai bune a obiectivelor, activităţilor,cu rezultate aşteptate, în mod subsumat
misiunii şi obiectivelor universităţii.
Planul de restructurare nu face nicio referire la necesitatea stabilirii unor etape de selecţie a personalului
capabil să răspundă cel mai bine la cerinţele posturilor din noua structură optimizată, conform fişelor de
post şi obiectivelor asociate posturilor.
Practic, planul de restructurare nu conţine niciun reper din care ar putea să rezulte, cel puţin la nivel de
intenţie, reducerea finanţării publice în interesul legii, prin restructurarea raţională a posturilor (care nu
contribuie/contribuie mai puţin la realizarea misiunii/obiectivelor universităţii) şi respectiv stabilind criterii/
etape/metodologii de selecţie pentru alocarea finanţării publice în funcţie de competenţe şi abilităţi asociate
posturilor reorganizate.
În data de 11.07.2017 Consiliul de Administrate a emis HCA nr. 19/11.07.2017, prin care, la pct. 1, pagina
1 din hotărâre, se specifică înaintarea spre aprobarea Senatului a unor criterii pentru concedierea colectivă,
iar în anexa 1, pagina 2 a hotărârii sunt prezentate etape/criterii avute în vedere pentru concedierea
colectivă.
În cadrul anexei 1, la etapa I se face referire la o etapă de evaluare a realizării obiectivelor de performanţă
pe baza Raportului de evaluare a performantelor profesionale individuale ale personalului didactic auxiliar
şi nedidactic din anul 2016, iar la etapa a II a, de departajare, se face referire la o evaluare individuală a
competenţelor prin organizarea unei probe scrise, pe baza unei tematici de concurs la propunerea comisiilor
de specialitate, cu drept de contestaţie internă.
În ceea ce priveşte componenţa comisiilor de specialitate, pentru compartimentele de specialitate din
organigrama UVT se specifică că vor fi stabilite comisii punctuale, cu specialişti din domeniul respectiv.
Având în vedere faptul că la nivelul universităţii, nu exista decât o singură Comisie de etică a UVT, un
singur post de secretar al Comisiei de etică, cu atribuţii specifice domeniului eticii în cercetare-dezvoltare,
în mod evident evaluarea necesităţii postului şi a corespondenţei profesionale ar fi fost necesar a fi evaluată
din partea Comisiei de etică şi/sau a unei comisii cu specialişti din domeniul eticii în cercetare-dezvoltare,
lucru care nu s-a întâmplat.
Referitor la aplicarea HCA nr. 19/11.07.2017, pentru etapa I de evaluare a realizării obiectivelor de
performanţă, raportat la postul de secretar al Comisiei de etică/performanţele profesionale personale în
funcţia de secretar/criteriile specificate în cadrul acestei hotărâri, este necesar de menţionat că:
Raportul de evaluare a competenţelor profesionale al ocupantului postului de secretar al Comisiei de etică,
pentru anul 2016, a fost evaluat cu punctaj maxim, de către superiorul ierarhic al Postului in anul 2016-
respectiv Preşedintele Comisiei de etică.
Raportul de evaluare a performantei pentru anul 2016, evaluat de Preşedintele Comisiei de etică (superiorul
ierarhic), consemnează la rubrica Rezultate deosebite, aspecte importante, conexate cu realizarea misiunii
de educaţie şi cercetare a universităţii, cum ar fi: „contribuţia la completarea documentelor ARACIS şi in
cadrul procesului de evaluare pe domeniul etică, aferentă anului 2016; contribuţia in cadrul procesului de
evaluare a universităţii in anul 2016 de către Societatea Academică din România (SAR) privind
documentele, reglementările şi funcţionarea Comisei de etică; analiza şi sinteza informaţiilor aferente
sesizării nr. 2425/20.04.2016, corelat cu reglementările legislative/interne in vigoare - pentru operativitatea
deciziilor in cadrul şedinţelor Comisiei de Etică - sinteza de informaţii pentru actualizarea Regulamentului
Comisiei de Etică - în acord cu schimbările legislative din anul 2016 (Ordonanţa nr. 21/2016 pentru
modificarea Legii 206/2004, H.G. nr. 134/2016 pentru modificarea Codului studiilor universitare de
doctorat, aprobat prin H.G. nr. 681/2011); sinteza de informaţii pentru actualizarea Codului de etică şi
deontologie profesională universitară în acord cu schimbările legislative din anul 2016 (Ordonanţa nr. 21/
2016 pentru modificarea Legii 206/2004, H.G. nr. 134/2016 pentru modificarea Codului studiilor
universitare de doctorat, aprobat prin H.G. nr. 681/2011) - în curs de dezbatere în cadrul Comisiei de etică -
finalizată cu informarea membrilor Comisiei de etică în şedinţa din data de 25 noiembrie 2016; activităţile
de reprezentare în demersul procedural aferent sesizării nr. 6120/01.10.2015, pentru care, prin reprezentare,
Comisia de etică a organizat procesul intern de informare, consiliere şi mediere, la solicitarea conducerii
universităţii; iniţiativa personală/contribuţia creativă la structurarea cadrului procedural necesar punerii în
aplicare, la nivelul universităţii a hotărârilor CNECSDTI/CNATDCU, pentru care nu există reglementare la
nivelul universităţii”.
De asemenea, este de menţionat că în decembrie 2016, în acord cu Normele metodologice privind
acordarea sumelor compensatorii aferente titlului ştiinţific de doctor la nivelul Universităţii V______ din
Târgovişte, au fost înaintate documentele depuse, analizate şi elaborate la nivelul Comisiei de etică,
(Punctul de vedere al Preşedintelui Comisiei de etică - privind compatibilitatea competenţelor certificate
prin diplomă de doctorat în domeniul managementului responsabil social/etic şi activitatea în funcţia de
secretar/membru al Comisiei de etică şi respectiv memoriul justificativ elaborat de mine), iar pe
considerentul compatibilităţii competenţelor doctorale cu activitatea în funcţia de secretar al Comisiei de
etică în Senatul universităţii s-a aprobat acordarea sporului pentru titlul ştiinţific de doctor, aşa cum rezultă
din Hotărârea Senatului 17 H în 22 decembrie 2016.
În plus, experienţa profesională în funcţia de secretar este în mod evident certificată atât prin experienţa
profesională (dobândită atât anterior ocupării postului de secretar la Comisia de etică, cât şi pe perioada
ocupării postului de secretar al Comisiei de etică), cât şi prin încadrarea postului de secretar cu studii
superioare pe nivelul I, gradaţia 5, fapt ce reflectă atât nivelul profesional, cât şi vechimea/stabilitatea în
cadrul universităţii (aprox. 17 ani).
În ceea ce priveşte etapa a II a, de departajare, (la care se face referire în cadrul hotărârii) aceasta ar fi
presupus: afişarea unei tematici de concurs; organizarea unei probe scrise; evaluarea individuală a
competenţelor în urma organizării probei scrise; constituirea/aprobarea unei comisii de specialitate,
punctuală, cu specialişti din domeniu.
În sensul mai sus specificat, la nivelul universităţii nu a existat/nu a fost comunicat un plan coerent,
referitor la posturile reorganizate, pentru care ar fi fost necesar să se organizeze concurs, nu au fost
publicate tematici de concurs, nu a existat un calendar cu etape de înscriere, evaluare, contestaţie; pentru
compartimentele de specialitate din organigrama UVT nu au fost constituite/aprobate comisii punctuale, cu
specialişti din domeniul de specialitate; nu a existat o metodologie care să cuprindă toate aceste informaţii
în mod coerent şi transparent.
În data de 18.07.2017 Consiliul de Administrate a emis HCA nr. 20/18.07.2017.
Din punctul 1 (pagina 1 a hotărârii) reiese că se avizează şi se înaintează Senatului spre aprobare
organigrama universităţii valabilă începând cu data de 1 octombrie 2017.
Analizând Anexa 1 (pagina 3 a hotărârii), se poate observa că Organigrama UVT, propusă spre aprobare
pentru a fi funcţională de la 1 octombrie 2017 - în ceea ce priveşte Comisia de etică, este identică funcţional
cu Organigrama Universităţii V______ (în vigoare la momentul procesului de reorganizare) aprobată prin
Hotărârea Senatului nr. 68/28.04.2016.
Faptul că cele două organigrame sunt identice în ceea ce priveşte legăturile funcţionale ale Comisiei de
etică (în ambele organigrame structura Comisiei de etică este plasată între Senat şi Consiliul de
Administraţie), respectiv faptul că noua organigramă propusă nu are nicio legătură funcţională între
Direcţia Secretariat General şi Comisia de etică, evidenţiază caracterul disimulator al reorganizării privind
postul de secretar al Comisiei de etică şi faptul că legătura funcţională cu structura Secretariatului General
s-a realizat artificial, numai pentru eludarea luării unei decizii privind postul de secretar, la nivelul Comisiei
de etică.
În plus, analizând organigrama propusă spre a fi funcţională de la 1 octombrie 2017, se poate observa că
structura Departamentului de Studii în Limbi Străine (pentru care, prin act adiţional la contract, mi-au fost
atribuite sarcinile funcţiei de secretar), se păstrează în organigrama universităţii, structura rămânând la data
de 30.10.2017 doar cu funcţia de director, fără post executiv.
În data de 31.07.2017 Consiliul de Administraţie a emis HCA nr. 22/31.07.2017.
La pagina 3 a hotărârii, respectiv la pct.14 se specifică, că se avizează şi se înaintează spre aprobarea
Senatului o listă a posturilor propuse spre desfiinţare, conform Anexei nr. 4 a hotărârii, în anexa 4 (aflată la
pagina 9 a hotărârii) printre alte posturi propuse spre desfiinţare, după o analiză atentă, putem observa că se
regăsesc 8 posturi de secretar cu studii superioare (S), dar repartizate cu dedicaţie, către anumite persoane,
care corespund nivelului de gradaţie/vechime indicat în listă astfel: 2 -SI, 2- Sil, 5-SIII.
Tot la pagina 3 a hotărârii, respectiv la pct. 15, se avizează şi se înaintează spre aprobarea Senatului,
repartizarea posturilor didactice auxiliare şi nedidactice pe structurile funcţionale din Organigrama
universităţii "care va intra în vigoare începând cu data de 01.10.2017", conform Anexei 5 a hotărârii.
În anexa 5 (pg. 10 a hotărârii) regăsim o listă intitulată " Lista posturilor ocupate (C.I.M. active) pe structuri
conform organigramei care intră în vigoare de la data 01.10.2017".
O altă informaţie identificată în anexa 5, este o notă postată undeva in subsolul paginii prin care se
menţionează că: "Pe data de 21.08.2017 facultăţile/serviciile/birourile organizează proba scrisă pentru
departajare, în cazul posturilor identice care se desfiinţează, dacă este cazul, iar pe data de 23.08.2017 vor fi
afişate rezultatele finale".
Numai printr-o analiză atentă şi conexiune logică a anexei 5 se poate observa că potrivit acestei hotărâri,
postul de secretar al Comisiei de etică (secretar SI) dispare din subordinea Secretariatului General şi nu se
mai regăseşte nicăieri.
Conexând observaţia privind dispariţia postului de secretar al Comisiei de etică din anexa 5, cu anexa 4 în
care apare un post de SI (potrivit cu încadrarea sa ca ocupant al postului) şi respectiv cu precizarea
expresiei "C.I.M. active" din titlul anexei 5 " Lista posturilor ocupate (C.I.M. active) pe structuri (...) de la
data 01.10.2017", se înţelege acum, fără echivoc, că persoana semnatară a contractului individual de muncă
aferentă postului de secretar al Comisiei de etică a fost eliminată, fără drept de apel, din lista persoanelor cu
CIM active în cadrul universităţii, încă din data de 31.07.2017.
Faptul că persoana secretarului şi nu postul au fost criteriul desfiinţării/restructurării reiese atât din faptul
eludării deciziei la nivelul Comisiei de etică privind postul, cât şi din lipsa oricărei documentări/informări/
organizări de activităţi şi afişări a rezultatelor privind realizarea unui concurs, care ar fi trebuit să fie
organizat în data de 21.08.2017, cu rezultate afişate în data de 23.08.2017, pentru posturile de secretar
existente/rămase în structura Secretariatului General.
Este necesar de menţionat privind necesitatea postului că, potrivit procesului verbal al Comisiei de etică din
data de 28 septembrie 2017, membrii Comisiei de etică au solicitat conducerii universităţii desemnarea unei
persoane care să se ocupe de activităţile de secretariat ale Comisiei).
Revenind la HCA nr. 22/31.07.2017, în ceea ce priveşte postul de secretar al Comisiei de etică, devine
evident că a ieşit din structura Secretariatul General odată cu eliminarea din listă şi din CEM active, asociat
postului, respectiv în data de 31.07.2017 (cf. anexei 5, pg.10), înainte de data de 21.08.2017, dată la care,
cu toată netemeinicia includerii postului de secretar al Comisiei de etică în subordinea Secretariatului
General, în virtutea prevederilor acestei hotărâri, ar fi trebuit să se organizeze o proba scrisă de departajare
pentru posturile din structura Secretariatului General.
În data de 31.07.2017, Senatul UVT a emis HS nr. 27 din 31.07.2017, prin care, toate propunerile
Consiliului de Administraţie, anterioare Senatului din data de 31.07.2017 (menţionate anterior în prezenta
întâmpinare) au fost aprobate în integralitatea lor, aproape ad literam, în aceeaşi şedinţă de Senat, cu
singura diferenţă că în HS nr. 27 din 31.07.2017 a existat o împărţire pe subcomponente de la nr. 27A- până
la nr. 27Y.
Aprobarea în ___________________________ Consiliului de Administraţie anterioare datei de
31.07.2017, în aceeaşi Hotărâre de Senat, creează o ________ situaţii contradictorii, care pun în discuţie
seriozitatea/calitatea actului decizional privind procesul de reorganizare/restructurare/desfiinţare al
posturilor didactice auxiliare şi nedidactice.
Astfel, în Hotărârea notată cu nr. 27 Q (proba 10), (dispusă în urma Adresei Consiliului de Administraţie
nr. 4511/11.07.2017, cu aceleaşi prevederi conţinute în HCA nr. 18/06.07.2017 şi HCA 20/18.07.2017 ), la
pagina 3 a hotărârii nr. 27 Q, respectiv în Anexa 4 - observăm că Senatul aprobă structura organizaţională,
în care Secretariatul Comisiei de etică este inclus in subordinea Secretariatului General şi în care, postul
aferent Secretariatului Comisiei de etică se conexează cu cele 168 posturi considerate a fi funcţionale de la
1 octombrie 2017.(anexa fiind identică ca formulare/format cu HCA nr. 18/06.07.2017 - proba 2).
La pagina 15 a aceleiaşi hotărâri nr. 27 Q, se observă că se aprobă noua organigramă a UVT cu aplicare de
la 1 octombrie 2017 - în care structura Comisiei de etică este plasată între Senat şi Consiliul de
Administraţie, fără nicio legătură funcţională între Direcţia Secretariat General şi Comisia de etică,
(întocmai ca în HCA 20/18.07.2017- proba 8).
Tot in Hotărârea Senatului nr. 27/31.07.2017, după ce la nr. 27 O se aprobă ca funcţional şi viabil postul
aferent Secretariatului Comisiei de etică, observăm că la nr. 27 T (proba 11) şi respectiv la nr. 27 Ţ (proba
12) în aceeaşi şedinţă, din data de 31.07.2017, se dezaprobă ca funcţional şi viabil postul aferent
Secretariatului Comisiei de etică, "urmare a Adresei Consiliului de Administraţie nr. 5175/31.07.2017" -
conţinutul listei şi al repartizării din cadrul punctelor 27 T şi 27 Ţ fiind identice cu cele din Hotărârea CA
nr. 22/31.07.2017.
În ceea ce priveşte Hotărârea Senatului notată cu nr. 27 Q, integrarea celor două hotărâri ale CA,
consolidează ideea de aprobare a unei structuri organizaţionale in care Comisia de etică/Secretariatul
Comisiei de etică rămân viabile la data de 1 octombrie 2017, anexa 4 evidenţiind chiar includerea postului/
Secretariatului Comisiei in lista celor 168 de posturi considerate a fi funcţionale de la 1 octombrie 2017.
Ceea ce mai scoate însă în evidenţă alăturarea prevederilor celor două hotărâri ale CA in cadrul HS nr. 27/
2017 este legătura funcţională artificială creată între Secretariatul Comisiei de etică şi Secretariatul General
al UVT, legătură care nu există în niciuna dintre organigramele aprobate la nivel de UVT (nici in cea
aprobată în 2016, nici în cea propusă pentru a fi funcţională începând cu 1 octombrie 2017), legătură care
nici nu poate fi argumentată funcţional prin documente justificative de drept contractual.
Important de subliniat, dincolo de această inconsistenţă şi incoerenţă în gestionarea deciziilor, este fondul
problemei. Practic, la modul exemplificativ, aprobarea includerii postului de secretar al Comisiei de etică în
structura Secretariatului General şi aprobarea propunerii de excludere a lui din lista posturilor viabile, odată
cu tăierea viabilităţii CIM (din partea noii structuri), ambele aprobate ___________________ câteva ore,
generează pe fond, următoarele aspecte problematice la nivel etic şi juridic: se aprobă abuzul de putere în
exercitarea funcţiei de şef ierarhic (din partea şefului noii structuri), pentru propunerea desfiinţării postului,
fără ca dreptul de şef ierarhic să fi fost aprobat anterior exercitării prerogativelor de şef ierarhic, prin
decizie a conducătorului instituţiei.
În cazul aprobării mutării şi aproape concomitent a desfiinţării unui post/CIM ___________________
câteva ore nu se acordă/nu există timpul fizic necesar transferului de responsabilităţi şi de subordonare
aferente postului, în sensul exercitării demersurilor legale pentru notificare, modificarea fişei postului,
verificării corespondentei intre competenţe si cerinţe ale posturilor reorganizate, modificare a actelor
adiţionale la contract, etc. necesare în cadrul oricărui proces real de reorganizare.
Se creează instabilitate, impredictibilitate, demoralizare şi neîncredere in exercitarea democratică a
drepturilor şi in utilitatea competentelor/implicării profesionale, a investiţiei in autodezvoltare pentru
performanta, totul devine aleator şi nimic nu contează; cele trei aspecte mai sus menţionate creează un
cadru nefavorabil pentru un climat etic şi pentru performanţă, favorizând exercitarea abuzivă şi
discreţionară a funcţiei publice, cu încălcarea drepturilor legitime ale oricărei persoane aflată într-o astfel de
situaţie.
Este de menţionat că până la data de 31.07.2017 şi nici ulterior, nu a existat nicio notificare/decizie/refacere
a fişei postului pentru includere într-o structură reorganizată (acţiuni care, în contextul unei reale
reorganizări sunt in responsabilitatea noului şef ierarhic). Pentru toate aceste acţiuni necesare din punct de
vedere legal nu au existat nici timp fizic, nici prerogative atribuite.
Practic, postul a fost/a rămas în toată perioada, în baza/potrivit fişei postului, în subordinea ierarhică a
Preşedintelui Comisiei de etică, până la data încetării contractului de muncă.
În data de 31.07.2017, în urma conversaţiei telefonice atât cu d-na C_____ E____ - lider de Sindicat
(SISDAN V______) la momentul demarării procedurii de restructurare, mi s-a comunicat că nu se poate ca
postul de la Comisia de etică să fi fost propus restructurării, că nu are cunoştinţă despre aşa ceva şi că dânsa
consideră că nu ar fi legal. În aceeaşi zi, în urma conversaţiei cu d-na C______ Stihi - Preşedinte al
Comisiei de etică, dânsa i-a comunicat că nu a făcut propunere de restructurare, că o astfel de decizie
oricum ar fi trebuit dezbătută şi votată în plenul Comisiei de etică şi că dânsa intenţionează să poarte o
discuţie cu dl. Rector, discuţie de altfel legitimă având în vedere calitatea d-lui Rector de Preşedinte al
Consiliului de Administraţie.
În data de 28.08.2017 - Ca urmare a unui complex de împrejurări, audienţa d-nei Preşedinte al Comisiei de
etică la dl. Rector a avut loc in data de 28.08.2017, moment în care i s-a comunicat că postul este
restructurat şi nu mai este nimic de făcut.
În data de 28.08.2017, ora 11,00, în urma discuţiei telefonice cu d-na Preşedinte a Comisiei de etică am
depus la Rectoratul universităţii sesizarea/petiţia nr. 5616/28.08.2017, prin care a expus motivele faptice şi
legale pentru care a considerat că s-a produs o eroare şi a considerat că este necesar să informeze şi să
solicite lămurirea situaţiei.
Ulterior depunerii cererii, în data de 28.08.2017, s-a afişat pe site HCA nr. 23/25.08.2017. În lista nominală
a personalului didactic auxiliar şi nedidactic afectat de măsura concedierii şi-a identificat numele.
În data de 14.09.2017, a primit adresa nr. 5931/12.09.2017 - de răspuns la sesizarea/petiţia nr. 5616/
28.08.2017 adresată universităţii, la al cărei conţinut se va face referire în argumentarea în drept.
În data de 20.09.2017 a primit sub semnătură preavizul de concediere cu nr. 5585/28.08.2017, din partea d-
nei Ş_____ V______, Şef Serviciu Resurse Umane, în prezenţa d-nei M____ T_________. În aceeaşi dată
(20.09.2017), a solicitat în scris conducerii universităţii acordarea sporului de doctorat, în baza prevederilor
în baza prevederilor art. 14 din Legea 153/2017 coroborat cu prevederile Hotărârii Senatului nr. 27 V/31
iulie 2017 (urmare a adresei CA nr. 5175/31.07.2017) şi respectiv cu prevederile HS nr. 17 H/22 decembrie
2016, Anexa 2 (urmare a adresei CA nr. 7128/14.12.2016) - din care rezultă aprobarea acordării sporului de
doctorat, ca urmare a verificării/îndeplinirii condiţiei de compatibilitate între competenţele certificate prin
diploma de doctorat şi activitatea postului. Compatibilitatea a fost certificată în acord cu Normele
metodologice privind acordarea sumelor compensatorii aferente titlului ştiinţific de doctor la nivelul
Universităţii V______ din Târgovişte şi pe baza documentelor depuse, analizate şi elaborate la nivelul
Comisiei de etică. Punctul de vedere al Preşedintelui Comisiei de etică - privind compatibilitatea
competenţelor, certificate prin diplomă de doctorat în domeniul managementului responsabil social/etic şi
activitatea în funcţia de secretar al Comisiei de etică, este unul dintre documentele care au stat la baza
aprobării.
În ceea ce priveşte petiţia depusă la Rectoratul universităţii pentru acordarea sporului de doctorat menţionez
că nu a primit niciun răspuns din partea universităţii.
În data de 30.10.2017 a primit decizia nr. 1580/27.10.2017 de încetare a contractului de muncă începând cu
data de 30.10.2017.
Încălcarea Legii Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 actualizată şi a Constituţiei României, - respectiv cu
lezarea interesului personal şi cu încălcarea obligaţiei privind răspunderea publică (lezarea interesului
legitim public al comunităţii universitare).
Astfel, pentru susţinerea nerespectării condiţiilor de legalitate în exercitarea autonomiei universitare privind
măsura desfiinţării postului de secretar al Comisiei de etică, aşa cum rezultă din Hotărârea Senatului nr. 27
Q/31.07.2017 (proba 10), în urma măsurilor avizate în şedinţele Consiliului de Administraţie din datele de
07.07.2017 şi 11.07.2017( proba 4) şi împotriva argumentelor de exercitare a autonomiei universitare în
condiţii de legalitate (privind reorganizarea/desfiinţarea postului de secretar cu contract de muncă al
Comisiei de etică şi implicit a concedierii), susţinute prin adresa UVT cu nr. 5931/12.09.2017 (proba 15) -
ca răspuns la sesizarea/informarea adresata UVT cu nr. 5616/28.08.2017 (proba 13)- în care se menţionează
că: "Actele la care faceţi referire, aprobate la nivel de instituţie (a se inţelege Codul de etică şi deontologie
profesională, parte integrantă a Cartei UVT- la care am făcut referire in sesizarea adresată universităţii -
proba 13), reglementează existenţa unui post de secretar, documente aprobate de către Senatul UVT, însă la
acest moment se impune ca măsură de restructurare desfiinţarea acestui post, măsura fiind aprobată prin
Hotărârea Senatului nr. 27 Q/31.07.2017, în urma măsurilor avizate în şedinţele Consiliului de
Administraţie din data de 07.07.2017 şi data de 11.07.2017." şi că
"Prin restrângerea activităţii s-a avut în vedere modificarea structurii, ca măsură de ordin organizatoric (...)
singurul îndreptăţit să decidă (...)fiind angajatorul", s-a menţionat că: în conformitate cu prevederile Legii
Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 actualizată, art. 123,alin. (2), stabilirea "structurii, activităţilor, organizarea
şi funcţionarea proprie, gestionarea resurselor materiale şi umane" este un drept al comunităţii universitare,
nu al angajatorului.
Potrivit art. 127 din Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 actualizată, "(1) Comunitatea universitară este
constituită din studenţi, personal didactic şi de cercetare şi personal didactic şi de cercetare auxiliar şi
personal didactic şi de cercetare auxiliar.
Potrivit art.128, alin.(l), (3), (5), (6) din Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 actualizată: "(1) Carta
universitară prezintă opţiunile majore ale comunităţii universitare şi se aplică în tot spaţiul universitar."(...),
iar conform alin. (3) Carta se adoptă "de către senatul universitar, numai după dezbaterea cu comunitatea
universitară.", şi cu acordul explicit sau tacit al Ministerului Educaţiei Naţionale în condiţiile alin (5) şi (6).
Art. 127 din Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 actualizată, 99 (3) Membrii comunităţii universitare au
drepturile şi îndatoririle stabilite prin reglementările legale în vigoare şi prin Carta universitară”.
Prevederile art. 304 alin. (1), (2) din Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 actualizată, potrivit cărora
"personalul din învăţământul superior are drepturi şi îndatoriri care decurg din Carta universitară. Codul de
etică universitară, din contractul individual de muncă, precum şi din legislaţia în vigoare", protecţia
drepturilor salariaţilor "este garantată şi se asigură în conformitate cu prevederile Cartei universitare şi cu
legislaţia specifică în vigoare".
Prevederile art. 41, alin. (1), (4)lit d) din Codul de etică şi deontologie profesională al Universităţii
V______ din Târgovişte - parte integrantă a Cartei (conform prevederilor art 153 lit. c din Carta UVT şi a
prevederilor Legii Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 actualizată: art.128, alin (2), lit b); art.l30alin(D), care
reglementează explicit că structura Comisiei de etică ce funcţionează la nivelul universităţii cuprinde un
secretar cu contract de muncă, cu atribuţii executive, care "ţine evidenţa documentelor comisiei, asigură
desfăşurarea activităţii comisiei" şi nu are drept de vot.
Ca explicaţie suplimentară, din art. 41 alin. (2) reiese că numai componenta cu atribuţii decizionale " este
propusă de Consiliul de administraţie, avizată de Senatul universitar şi aprobată de rector".
Prevederile art. 1 din Regulamentul Comisiei de Etică a UVT/29.06.2017, respectiv misiunea Comisei de
etică - "de creştere a competenţei şi performanţei în cercetarea ştiinţifică, prevenirea deficienţelor şi
îmbunătăţirea comportamentului etic într-o viziune ameliorativă continuă "- din care rezultă că misiunea
Comisiei de etică este subsumată misiunii universităţii de cercetare-dezvoltare.
Faptul că postul de secretar al Comisiei (complementar cu structura decizională, numită, a comisiei), prin
fişa/activităţile postului specifice domeniului etic (proba 18) se constituie ca măsură pozitivă subordonată
scopului/ atribuţiilor Comisiei de etică şi implicit misiunii (de educaţie şi cercetare).
Faptul că art. 42, pct.4 din Carta universitară,coroborat cu prevederi art.213 alin. (2), lit d) din Legea 1/
2011 actualizată dă dreptul Senatului să aprobe, la propunerea rectorului structura, organizarea şi
funcţionarea universităţii, dar numai cu obligaţia respectării legislaţiei in vigoare şi a reglementărilor
Cartei.
Prevederile art. 57 din Constituţia României - Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor -"Cetăţenii români,
cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă,
fără să încalce drepturile si libertăţile celorlalţi”.
Prevederile art. 125 alin. (4) din Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 actualizată respectarea Cartei
constituie "un interes legitim public pentru orice persoană fizică sau juridică română. Nerespectarea acestor
obligaţii poate fi atacată în contencios administrativ de către orice persoană fizică sau juridică română,
potrivit legii”.
Prevederile art. 2 alin. (1) litr) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ actualizata 2017,
conform căruia interesul legitim public este "interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia
constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor si îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea
nevoilor comunitare, realizarea competentei autorităţilor publice".
Prevederile art. 11 din Noului Cod Civil actualizat 2017 (Legea 287/2009) privind Respectarea ordinii
publice şi a bunelor moravuri - "Nu se poate deroga prin convenţii sau acte juridice unilaterale de la legile
care interesează ordinea publică sau de la bunele moravuri”.
Afirmaţia neîndeplinirii condiţiei de legalitate şi temeinicie în exercitarea autonomiei universitare pentru
desfiinţarea postului de secretar al Comisiei de etică şi respectiv a nulităţii deciziei de concediere, se susţine
în baza următoarelor argumente: conform pct. 1.1. stabilirea structurii organizatorice şi gestionarea
resurselor umane şi materiale reprezintă un drept al comunităţii universitare, nu al angajatorului, adică
dreptul studenţilor, al personalului didactic şi de cercetare, al personalului didactic şi de cercetare auxiliar,
al personalului didactic şi de cercetare auxiliar.
Conform pct. 1.2., 1.3., 1.4. Carta universitară este documentul aprobat de Senat numai după dezbaterea în
comunitatea universitară, document ce prezintă opţiunile majore ale comunităţii universitare, care se aplică
în tot spaţiul universitar, fiind izvor de drept pentru drepturile şi îndatoririle membrilor comunităţii
universitare, protector şi garant al drepturilor ce decurg din prevederile sale.
Conform pct. 1.4. drepturile si îndatoririle personalului din învăţământul superior decurg din Carta
universitară, Codul de etică universitară, din contractul individual de muncă şi din legislaţia în vigoare.
Conform pct. 1.5. Codul de etică/Carta UVT prevede explicit structura Comisiei de etică, formată din două
componente: o componentă numită, cu atribuţii decizionale şi o componentă executivă - secretarul cu
contract de muncă al Comisiei de etică.
În varianta aplicată a pct. 1.5. ocupantul postului de secretar al Comisiei de etică, în calitate de angajat al
UVT, are drepturile şi îndatoririle ce decurg din Carta universitară, Codul de etică universitară, din
contractul individual de muncă şi din legislaţia în vigoare, iar conform pct. 1.4. dreptul secretarului de a
face parte din structura Comisiei de etică este garantată si protejată de prevederea Cartei universitare.
Conform pct. 1.6., 1.7., postul de secretar al Comisiei de etică se constituie ca o măsură pozitivă pentru
realizarea misiunii/atribuţiilor Comisiei de etică şi implicit a misiunii universităţii (de educaţie şi cercetare),
fapt ce susţine şi în substanţa legii dreptul secretarului cu contract de muncă de a face parte din Comisia de
etică.
Conform pct. 1.8., 1.9, reglementarea din Carta UVT a dreptului Senatului de a aproba, la propunerea
rectorului structura, organizarea şi funcţionarea universităţii, se acordă numai cu obligaţia respectării
legislaţiei in vigoare şi a reglementărilor Cartei, iar conform Constituţiei României, exercitarea unui drept
nu se poate realiza cu încălcarea altui drept.
În condiţiile art. 57 din Constituţia României, exercitarea dreptului Senatului nu se poate face cu încălcarea
altui drept. Prin urmare, exercitarea dreptului Senatului de a "aproba, la propunerea rectorului şi cu
respectarea legislaţiei în vigoare, structura, organizarea şi funcţionarea universităţii" vine la pachet cu
obligaţia instituţiei de învăţământ superior de a respecta legislaţia în vigoare, carta proprie şi implicit cu
respectarea dreptului existenţei postului de secretar cu contract de muncă şi atribuţii executive (constituit ca
măsură pozitivă, subsumată realizării scopului/atribuţiilor Comisiei de etică si implicit misiunii
universităţii), din cadrul Comisiei de etică a universităţii.
Prin urmare, reglementările specificate la pct. 1, legitimează dreptul existenţei postului de secretar cu
contract de muncă şi atribuţii executive, in cadrul Comisiei de etică a universităţii, în aceleaşi condiţii în
care este legitimat dreptul Senatului. Ambele prevederi fac parte din Carta universitară, ambele sunt
rezultatul aplicării dreptului comunităţii universitare de a-şi stabili " structura, activităţile, organizarea şi
funcţionarea proprie, gestionarea resurselor materiale si umane "; ambele prevederi intră în categoria de 99
opţiuni majore ale comunităţii universitare", care "se aplică în tot spaţiul universitar"; respectarea ambelor
reglementări implică exercitarea autonomiei universitare cu asumarea răspunderii publice. Prin urmare,
ambele drepturi sunt acordate prin Carta universitară, deci ambele sunt subsumate Cartei universitare, izvor
de drept ce decurge din dreptul exercitat de comunitatea universitară.
Aşa cum rezultă din prevederile legislative, exercitarea autonomiei universitare în mutarea/desfiinţarea
postului de secretar al Comisiei de etică, prin exercitarea dreptului Senatului şi al Rectorului (prin hotărâri
de Consiliu de Administraţie şi de Senat) de a decide privind reorganizarea/restructurarea, încalcă dreptul şi
alegerea comunităţii universitare de a beneficia de serviciile/consilierea oferită de secretarul Comisei de
etică (conform fişei postului şi a atribuţiilor reglementate), încalcă dreptul Comisiei de etică de a avea în
structura sa un post de secretar cu contract de muncă (care să-i sprijine prin complementaritate atribuţiile),
încalcă dreptul salariatului de a nu i se muta/desfiinţa postul reglementat prin Carta in structura/subordinea
Comisiei de etică, post care, pe lângă faptul că este reglementat în Carta, se constituie ca o măsură pozitivă
pentru realizarea misiunii universităţii şi în interesul comunităţii universitare.
În concluzie, din pct. 1.8., 1.9, 1.10, 1.11, 1.12 rezultă vătămarea dreptului subiectiv,interesul personal, prin
încălcarea legii, deoarece nu se poate deroga prin acte juridice unilaterale de la prevederile Cartei UVT (a
cărei respectare constituie un interes legitim public, ce vizează ordinea de drept şi democraţia
constituţională), nerespectarea acestei obligaţii putând fi atacată în contencios administrativ de către orice
persoană fizică sau juridică română, potrivit legii.
În subsidiar, având în vedere vătămarea atât a dreptului subiectiv,interesul personal, cât şi a interesului
legitim public, prin nerespectarea Cartei, respectiv prin nerespectarea unei cerinţe instituită printr-o normă
care ocroteşte un interes public, se creează contextul de nulitate absolută pentru documentele juridice
întocmite cu încălcarea interesului public.
Aplicarea principiul efectivităţii în drept, ca garanţie că exercitarea dreptului angajatorului de restructurare/
desfiinţare a posturilor, se asigură în substanţa dreptului, conferită de lege, cu scopul realizării/respectării
finalităţii legii, respectiv argumentul adresei UVT nr. 5931/12.09.2017 (proba 15), de răspuns la sesizarea
adresată universităţii, din care rezultă că desfiinţarea postului s-a bazat "pe împrejurări obiective stipulate
de ort. 65 alin. 1 din Legea 53/2003, respectiv reorganizarea activităţii motivată de dificultăţi economice "
(aspect conţinut şi în notificarea de preaviz, decizia de concediere).
Prevederile Legii Educaţiei Naţionale nr.1/2011, art. 131 alin.(l) şi alin.(3) privind substanţa exercitării
dreptului organizării/reorganizării activităţii pentru instituţiile de învăţământ superior din care rezultă că
dreptul de organizare/reorganizare a structurilor componente, în baza autonomiei universitare, în litera şi în
spiritul legii, se justifică "pentru îndeplinirea obiectivelor ce decurg din misiunea asumată” astfel încât
instituţia să îşi realizeze misiunea, să asigure criteriile şi standardele de calitate, să gestioneze în mod
eficient activităţile de învăţământ, cercetare, producţie sau transfer cognitiv şi tehnologic şi să asigure
sprijinul administrativ adecvat membrilor comunităţii universitare”.
Prevederile Ordinului nr.3279/2017 privind aprobarea Metodologiei de alocare a fondurilor bugetare pentru
finanţarea de bază şi finanţarea suplimentară a Instituţiilor de învăţământ superior de stat, art. 2 alin. (3) din
care rezultă că substanţa exercitării dreptului de utilizare a finanţării acordată universităţii (motivaţia
economică - ce a condus la desfiinţarea locului de muncă - cf. adresei UVT), în baza autonomiei
universitare, în litera şi în spiritul legii, se justifică pentru scopul "realizării obiectivelor ce le revin
(universităţilor) în cadrul politicii statului din domeniul de învăţământ şi cercetării ştiinţifice universitare”.
Precizările Planului de restructurare al UVT, pct.2 (cf. HCA nr. 18/06.07.2017 (proba 2) şi HS 27Q/
31.07.2017 (proba 10)) - din care reiese că "UVT îşi asumă misiunea de învăţământ si cercetare ştiinţifică"
iar "dezvoltarea cercetării ştiinţifice, creşterea continuă a calităţii activităţilor didactice şi de cercetare
ştiinţifică pentru integrarea cu succes (...) în sistemul European de învăţământ universitar" sunt obiective în
realizarea misiunii.
Prevederile art. 1 din Regulamentul Comisiei de Etică a UVT/29.06.2017, respectiv misiunea Comisei de
etică - "de creştere a competenţei şi performanţei în cercetarea ştiinţifică, prevenirea deficienţelor şi
îmbunătăţirea comportamentului etic într-o viziune ameliorativă continuă"- din care rezultă că misiunea
Comisiei de etică este subsumată misiunii universităţii de cercetare-dezvoltare.
Prevederile art. 306 (3) din Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, prevederile art. 153 din Carta UVT
privind atribuţiile Comisiei de etică: de a contribui la elaborarea Codului de etică şi deontologie
universitară; de a analiza şi soluţiona abaterile de la etica universitară conform Codului de etică şi
deontologie universitară, de a elabora un raport anual referitor la situaţia respectării eticii universitare şi a
eticii activităţilor de cercetare, care se prezintă rectorului, senatului universitar - din care rezultă că
atribuţiile Comisiei de etică sunt subsumate realizării obiectivelor şi misiunii universităţii.
Prevederile art. 69 alin. (5)din HG 681/2011 Codul Studiilor Universitare de Doctorat şi art. 9 alin. (1)
Ordinul nr. 6153/2016 pentru aprobarea Metodologiei privind autorizarea, acreditarea şi evaluarea
periodică a şcolilor doctorale, pe domenii - din care rezultă că respectarea standardelor de etică
profesională, respectarea Codului de etică şi deontologie profesională al universităţii, aplicarea măsurilor de
prevenire, identificare şi combatere a abaterilor etice - atribuţii ce intră în responsabilitatea Comisiei de
etică, sunt o condiţie de "acreditare/păstrare a acreditării şcolilor doctorale ale UVT.
prevederile art. 130 alin (3) din Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 actualizată, coroborat cu prevederile
art. 306, alin. (3), lit. b) potrivit cărora Raportul anual al Comisiei de etică fundamentează Raportul anual al
rectorului, care include obligatoriu situaţia respectării eticii universitare şi a eticii activităţilor de cercetare
şi reprezintă o condiţie de acces la finanţarea din bugetul public - aspecte din care rezultă că activităţile
Comisiei de etică se constituie ca o condiţionalitate de acces pentru finanţarea universităţii din bugetul
public.
Faptul că postul de secretar al Comisiei de etică (executiv, fără drept de vot) este cu contract de muncă -
angajarea fiind realizată în baza necesităţilor obiective ale universităţii, ca măsură pozitivă pentru susţinerea
realizării misiunii şi atribuţiilor Comisiei de etică; cu încadrare prin examen, după verificarea aptitudinilor/
competenţelor specifice postului- conform Codului Muncii (art. 29,30), spre deosebire de componenta
decizională a Comisiei de etică, (numită cf. prevederilor art. 41, alin. (2) din Codul de etică şi deontologie
profesională al UVT - la propunerea, cu avizarea, aprobarea Senatului universitar, Consiliului de
Administraţie, Rectorului; formată din 7 membri cu drept de vot);
Respectiv, faptul că atribuţiile/sarcinile din fişa postului de secretar al Comisiei de etică - susţin prin
complementaritate activităţile/atribuţiile obligatorii prin lege ale componentei decizionale a Comisiei de
etică şi asigură continuitatea activităţii comisiei de etică (componenta decizională are atribuţii suplimentare
postului de bază, iar componenţa ei se schimbă). Cu titlu de exemplu, precizez câteva activităţi
(reglementate în fişa postului) subsumate realizării atribuţiilor de bază ale Comisiei de etică: contribuţia la
imbunătăţirea/actualizarea reglementărilor/acţiunilor interne în domeniul de competenţă al Comisiei de
etică, împreună cu membrii acesteia; acordarea de consiliere in redactarea sesizărilor / reclamaţiilor;
asigurarea redactării documentelor, rapoartelor comisiei; asigurarea evidenţei documentelor comisiei, a
rapoartelor, dosarelor de caz; asigurarea desfăşurarării în parametri optimi a activităţilor de comunicare şi
informare, necesare soluţionării sesizărilor/reclamaţiilor şi îmbunătăţirii conduitei etice; activităţi de
reprezentare in activităţi aferente domeniului de specializare al postului, pe baza competentelor şi a
dispoziţiilor primite şi altele. în plus, din Hotărârea Senatului 17 H/22 decembrie 2016 - reiese
recunoaşterea la nivelul Senatului, a compatibilităţii între competenţe şi atribuţiile/activităţile postului de
secretar al Comisiei de etică (atribuite prin fişa postului), iar din Hotărârea Senatului nr. 137 E/15 aprilie
2014 (proba 19) reiese recunoaşterea competenţelor pentru reprezentare externă în domeniul eticii, prin
desemnarea secretarului Comisiei de etică, ca reprezentant oficial al universităţii pentru activităţile Pactului
Naţional de Integritate Academică.
Faptul că, în ceea ce priveşte Comisia de etică, organigrama universităţii aprobată prin Hotărârea Senatului
nr. 6B/28.04.2016 (proba 3), valabilă la momentul realizării Planului de restructurare (aşa cum rezultă din
HCA nr. 18/06.07.2017 (proba 2) şi HS 27Q/31.07.2017 este identică cu noua organigramă funcţională
începând cu 1 octombrie 2017 (aşa cum rezultă din HCA nr. 20/18.07.2017 (proba 8) şi HS 27Q/
31.07.2017.
2.11. Faptul că, fisa postului de secretar al comisiei de etica, in vigoare la data comunicării notificării/
deciziei de restructurare, prevede subordonarea directă a postului Preşedintelui Comisiei de etică, nu
Secretariatului general al universităţii.
2.11.1.0 reală subordonare a postului în structura secretariatului general, respectiv reorganizare, ar fi
presupus, în baza Procedurii operaţionale a UVT privind elaborarea, revizuirea şi aprobarea fişelor de post,
Capiii, pct.l, subpct.l, 3, 4, 5, modificarea fişei postului cu toate aspectele ce decurg, potrivit următoarelor
reglementări: "1. Responsabilitatea elaborării fişelor de post revine angajaţilor cu funcţii de conducere din
U____________ "V______" din Târgovişte pentru posturile direct subordonate (...), conform structurii
organizatorice a universităţii" "3. Fişele de post se semnează de ocupantul postului la rubrica „Luat la
cunoştinţă"(...), de fiecare dată când intervine modificarea/actualizarea/revizuirea lor. Responsabilitatea
îndeplinirii obligaţiei de informare(...) şi responsabilitatea obţinerii semnăturii la rubrica „Luat la
cunoştinţă", revine (...) şefilor de departamente în al căror state de funcţii figurează posturile în situaţia
modificării/actualizării/revizuirii fişelor de post", un exemplar original se înmânează ocupantului postului,
"prin grija şefului direct".
2.12. având în vedere specificitatea postului (reglementat prin Cartă în subordinea/structura Comisiei de
etică), coroborat cu prevederile Codului Muncii, art 41 şi ale art. 17 - orice modificare a locului sau a
felului muncii, a atribuţiilor postului ar fi presupus o modificare a contractului de muncă, „încheierea unui
act adiţional la contract într-un termen de 20 de zile lucrătoare de la data apariţiei modificării" cu obligaţia
informării, considerată a fi îndeplinită la momentul semnării actului adiţional - aspecte ce nu au fost
realizate.
Afirmaţia neîndeplinirii condiţiei de efectivitate în desfiinţarea locului de muncă se susţine în baza
următoarelor argumente:
finalitatea legii privind efectivitatea desfiinţării locului de muncă nu a fost realizată în fapt: aşa cum rezultă
din pct. 2.10., în ceea ce priveşte Comisia de etică, organigrama universităţii valabilă înainte de şi chiar la
momentul realizării Planului de restructurare este identică cu noua organigramă funcţională, după
restructurare, începând cu 1 octombrie 2017 , în niciuna dintre cele două organigrame nefiind prevăzută o
legătură funcţională a Comisiei de etică cu structura Secretariatului General.
din pct. 2.11, 2.12., rezultă că legătura funcţională dintre postul de secretar al Comisiei de etică si structura
Secretariatului General nu a fost niciun moment funcţională si nu poate fi legitimată ca efectivă, deoarece:
în condiţiile Procedurii operaţionale a UVT (menţionate la pct. 2.11.), modificarea reală a structurii
organizatorice, respectiv o legătură funcţională reală a postului de secretar al Comisiei de etică cu structura
Secretariatului general ar fi impus: revizuirea / aprobarea fişei de post, informarea / semnarea / înmânarea
fişei de post modificată - ca atribuţii ale şefului ierarhic direct, din structura Secretariatului general -
aspecte ce nu au fost îndeplinite.
În condiţiile Codului Muncii, (menţionate la pct. 2.12.), susţinute şi de caracterul specific al postului
(singurul post de secretar in domeniul eticii din cadrul universităţii, reglementat prin Carta universitară în
subordinea structurii Comisiei de etică), modificarea reală a structurii organizatorice, respectiv mutarea
reală postului (locului de muncă) de secretar al Comisiei de etică în structura Secretariatului general ar fi
impus: modificarea bilaterală a contractului de muncă, semnarea unui act adiţional la contractul de muncă,
cu obligaţia informării - aspecte ce nu au fost îndeplinite, mutarea postului, producătoare de efecte, din
subordinea Comisiei de etica, fiind realizată unilateral, fară respectarea legislaţiei in vigoare.
Asumarea, din cadrul structurii Secretariatului General, a prerogativelor de şef ierarhic direct al postului de
secretar al Comisiei de etică, pentru propunerea desfiinţării postului (ca obligaţie reglementată pentru şeful
ierarhic direct) nu poate fi legitimată ca efectivă, deoarece o propunerea de desfiinţare a postului, fiind
realizată înainte de aprobarea noii structurii organizaţionale de către Senatul universităţii (cu prerogative de
aprobare a structurii organizaţionale, atribuite prin lege/Carta), practic înainte de investirea cu prerogative
de şef ierarhic, nu poate fi considerată decât ilegală, ilegitimă şi abuzivă. Astfel, aşa cum rezultă din
conţinutul Hotărârii Senatului nr. 27/31.07.2017, Hotărârea s-a aprobat, "urmare a Adresei Consiliului de
Administraţie nr. 5175/31.07.2017 cu privire la repartizarea posturilor de personal didactic auxiliar şi
nedidactic pe structurile funcţionale din Organigrama UVT care intră în vigoare începând cu 1 octombrie
2017" (repartizare în care postul de secretar al Comisiei de etică este exclus). în acest context, propunerea
de desfiinţare a postului nu putea fi decât anterioară Senatului, deci înaninte de aprobarea structurii şi
înainte de investirea cu prerogative decizionale a şefului ierarhic din noua structură. Practic, legătura
funcţională a postului de secretar al Comisiei de etică cu structura Secretariatului General, în contextul
specificat, realizată pentru eludarea luării deciziei la nivelul Comisiei de etică şi respectiv pentru preluarea
şi propunerea desfiinţării postului din cadrul Secretariatului General, nu a fost efectivă în fapt.
Din toate aceste aspecte, rezultă că, fără o legătură funcţională reală şi legitimă a postului de secretar al
Comisiei de etică cu structura Secretariatului General, susţinută şi de reglementarea in Carta UVT a
secretarului Comisiei de etică în subordinea/structura Comisiei de etică, postul nu numai că nu putea fi
propus pentru desfiinţare din această structură, dar rămâne în mod legal în subordonarea/structura Comisiei
de etică, conform organigramei aprobată ca funcţională începând cu data de 1 octombrie 2017 de către
Consiliul de Administraţie şi Senatul universităţii. Astfel, faptic, finalitatea legii privind efectivitatea nu se
susţine, cele două organigrame, înainte de restructurare şi după restructurare, fiind identice (in ceea ce
priveşte Comisia de etică).
Finalitatea legii, privind efectivitatea desfiinţării locului de muncă nu a fost realizată nici în substanţa ei:
aşa cum rezultă din pct. 2.2. şi pct. 2.3. ale prezentei întâmpinări în drept, în litera şi în spiritul legii,
efectivitatea exercitării dreptului organizării / reorganizării şi a dreptului utilizării finanţării din bugetul
public (drepturi ale comunităţii universitare), se justifică în substanţa legii, doar ca măsuri pozitive pentru
realizarea misiunii şi obiectivelor universităţii, subsumate realizării obiectivelor politicii educaţionale şi de
cercetare, pentru instituţiile de învăţământ superior; aşa cum rezultă din punctele 2.4, 2.5, 2.6, 2.7, 2.8, 2.9,
ale prezentei întâmpinări în drept, existenţa postului de secretar cu contract de muncă din structura
Comisiei de etică a universităţii, se constituie ca o măsură pozitivă, întrucât contribuie la realizarea mişunii
şi atribuţiilor Comisiei de etică şi implict la realizarea misiunii şi obiectivelor universităţii. Prin urmare,
atribuţiile postului de secretar cu contract de muncă din structura Comisiei de etică a universităţii îşi
justifică funcţionalitatea în interesul universităţii şi al comunităţii universitare, în acord cu substanţa
dreptului de organizare a structurilor universităţii şi a dreptului de utilizare a finanţării din bugetul public.
Motivarea desfiinţării postului "pe împrejurări obiective (...) respectiv reorganizarea activităţii motivată de
dificultăţi economice "-aşa. cum rezultă din adresa UVT nr. 5616/28.08.2017 (răspuns la sesizarea adresată
universităţii) - nu este justificată în baza principiului efectivităţii, în substanţa dreptului conferit prin lege,
ca finalitate a legii. (cf. reglementărilor precizate la pct. 2.2. şi pct. 2.3.).
Existenţa unor dificultăţi economice pentru universitate implică în fapt şi în drept selectarea obiectivă a
acelor posturi care corespund în mod real principiului efectivităţii, esenţei legii. Exercitarea dreptului de
desfiinţare a posturilor pe motive financiare, în substanţa lui, presupune practic obligaţia parcurgerii unei
etape de evaluare şi selecţie a posturilor, prin aplicarea de criterii subsumate realizării misiunii (educaţie şi
cercetare), obiectivelor universităţii, politicii educaţionale şi de cercetare din învăţământul superior, pentru
toate posturile didactice auxiliare aflate în situaţii juridice similare, astfel ca, în interesul legii, fondurile
limitate, dar primite de universitate de la bugetul de stat, să fie alocate efectiv, în interesul universităţii, al
comunităţii universitare, aşa cum prevede legea. Reorganizarea ca motiv şi scop pentru reducerea finanţării,
nu se justifică în înţelesul legii.
Existenţa documentelor justificative ce dovedesc atribuţiile postului de secretar al Comisiei de etică ca
măsură pozitivă în interesul universităţii şi al comunităţii universitare, dublată de lipsa unor argumente ale
angajatorului, care să justifice raţionalitatea desfiinţării postului în esenţa legii, pune în evidenţă faptul că
motivarea/exercitarea dreptului angajatorului de restructurare/desfiinţare a posturilor, nu s-a raportat la
substata dreptului, conferită de lege.
In concluzie, obligaţia efectivităţii în desfiinţarea locului de muncă nu este îndeplinită, deoarece nu a fost
realizată finalitatea legii, nici în fapt, nici în substanţa ei, argument care demonstrează încălcarea
dispoziţiilor art. 65 alin. (2) din Codul Muncii - potrivit căruia "desfiinţarea locului de muncă trebuie să fíe
efectivă (...)"
Cap de acuzare 3). încălcarea dispoziţiilor art 65 alin. (2) din Codul Muncii - potrivit căruia "desfiinţarea
locului de muncă trebuie să aibă o cauză reală şi serioasă".
Faptul că deciziile de concediere se emit pentru fiecare post, iar controlul judecătoresc al concedierii
presupune controlul fiecărei decizii de concediere în parte, rezultă că angajatorul trebuie să demonstreze
legătura de cauzalitate dintre motivele invocate şi fiecare post desfiinţat în parte. In consecinţă, angajatorul
trebuie să demonstreze necesitatea desfiinţării postului de secretar al Comisiei de etică şi nu doar
necesitatea desfiinţării unor posturi în general din cadrul instituţiei publice angajatoare.
Faptul că, pentru protejarea drepturilor fundamentale şi pentru prevenirea excesului de putere, rolul de
girant al aplicării dreptului de concediere in substanţa lui, ii revine principiului proporţionalităţii. Potrivit
principiului proporţionalităţii, pentru ca măsura concedierii să fie considerată serioasă, în înţelesul legii,
este necesară demonstrarea existenţei unei legături de cauzalitate, adecvare şi necesitate intre motivele
invocate şi desfiinţarea postului, în mod subsumat scopului urmărit de legiuitor, adică o motivare obiectivă
şi rezonabilă pentru a nu se ajunge la o disproporţie între scopul urmărit şi mijloacele folosite, printr-un
tratament juridic inegal. În varianta aplicată, pentru respectarea principiului proporţionalităţii între măsurile
de reorganizare, tăiere a finanţării postului de secretar al Comisiei de etică aplicate de universitate şi
raţiunea/scopul conferit de legiuitor în exercitarea dreptului de reorganizare/organizare şi utilizare a
finanţării, trebuie să existe o relaţie de adecvare şi necesitate.
Astfel, angajatorul trebuie să demonstreze că măsurile reorganizării si tăierii finanţării aplicate postului de
secretar al Comisiei de etică s-au realizat în condiţii de seriozitate adică, dacă au fost adecvate si necesare
pentru universitate în scopul urmărit de legiuitor.
3.3.În baza prevederilor Legii Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, art. 131 alin.(l) şi alin.(3) privind organizarea
şi implicit reorganizarea activităţii, coroborat cu prevederile Ordinul nr. 400/2015 pentru aprobarea Codului
controlului intern managerial al entităţilor publice actualizat in 2016 (Standardul 4- Structura
organizaţională, pct. 4.2.1) - rezultă că fiecare instituţie publică are obligaţia aplicării si respectării unor
standarde minimale de management in domeniul stabilirii structurii organizationale. Astfel, potrivit
reglementărilor specificate, instituţia publică este obligată să-şi stabilească structura organizatorică „astfel
încât să corespundă scopului şi misiunii entităţii", obiectivelor generale ale acesteia, iar desfăşurarea
activităţilor să se realizeze în conformitate cu obligaţiile impuse de legi, regulamente astfel încât să se
asigure standardele de calitate (implicite) şi un sprijin administrativ adecvat membrilor comunităţii
universitare.
Pe cale de consecinţă, legătura de cauzalitate in justificarea motivaţiei reorganizării, trebuie să se raporteze
la măsura în care mutarea/desfiinţarea postului răspunde acestor repere urmărite de legiuitor (singurele de
natură să justifice asigurarea unui tratament juridic echitabil, subsumat interesului universităţii/interesului
public).
În baza prevederilor Ordinului nr. 3279/2017 privind aprobarea Metodologiei de alocare a fondurilor
bugetare pentru finanţarea de bază şi finanţarea suplimentară a Instituţiilor de învăţământ superior de stat,
art. 2 alin. (3) - motivaţia/ dreptul de utilizare a finanţării acordată universităţii (motivaţia economică), ca
măsură în desfiinţarea postului în litera şi în spiritul legii, trebuie să se justifice ca fiind adecvată, necesară
si corespunzătoare pentru realizarea scopului finanţării universităţilor, respectiv "realizării obiectivelor ce le
revin (universităţilor) în cadrul politicii statului din domeniul de învăţământ şi cercetării ştiinţifice
universitare "(astfel încât să se asigurare un tratament juridic echitabil).
În condiţiile art. 65 din Codul Muncii, alin. (2), cauzele/motivele care conduc la desfiinţarea locului de
muncă trebuie să fie reale si serioase, iar în doctrina de specialitate, precum şi în jurisprudenţă, noţiunea de
cauză reală şi serioasă în desfiinţarea locului de muncă, presupune ca măsura concedierii să îndeplinească
următoarele trei condiţii: 1. să fie serioasă; 2.să aibă un caracter obiectiv; 3.să fie precisă (exactă)
Coroborat cu prevederile de la pet. 3.1., 3.2., 3.3. si 3.4., (privind necesitatea raportării la fiecare post, cu
demonstrarea legăturii de cauzalitate intre motivele invocate şi desfiinţarea postului, în scopul urmărit de
legiuitor), justificarea condiţiilor a avut in vedere următoarea interpretare:
3.5.1.Condiţia seriozităţii (subsumată principiului proporţionalităţii) privind desfiinţarea locului de muncă
pentru motivul reorganizării - desfiinţarea postului trebuie să fie justificată ca măsură adecvată, necesară şi
corespunzătoare în sensul demonstrării că postul nu contribuie la realizarea misiunii şi obiectivelor
universităţii.
Pentru motivul financiar - desfiinţarea postului trebuie să fie argumentată ca măsură adecvată, necesară şi
corespunzătoare în sensul demonstrării că finanţarea postului nu se justifică pentru realizarea misiunii şi
obiectivelor universităţii, subsumate în mod necesar politicii educaţionale şi de cercetare în învăţământul
superior.

3.5.2.Condiţia obiectivitătii - potrivit doctrinei de specialitate şi jurisprudenţă, presupune ca motivele de

concediere să fie obiective, adică independente de factori subiectivi, de eventuale capricii ale angajatorului.
-pentru motivul reorganizării - trebuie să fie demonstrată obiectivitatea/raţionalitatea mutării postului de
secretar din structura Comisiei de etică în structura Secretariatului General (subsumată realizării misiunii şi
obiectivelor universităţii şi implicit atribuţiilor Comisiei de etică)
In înţelesul legii, justificarea obiectivitătii reorganizării, respectiv obiectivitatea mutării postului de secretar
din structura Comisiei de etică în structura Secretariatului General ar trebui să fi avut în vedere:
obiectivele strategice ale reorganizării (subsumate realizării misiunii universităţii şi politicii educaţionale şi
de cercetare în învăţământul superior)
atribuţiile Comisiei de etică (subsumate realizării obiectivelor strategice urmărite de universitate)
activităţile reorganizate ale postului (subsumate atribuţiilor Comisiei de etică),
-obiectivitatea subordonării postului de secretar al Comisiei de etică unei funcţii externe structurii Comisiei
de etică (cea a Secretariatului General).
-pentru motivul financiar - obiectivitatea trebuie să fie justificată în condiţiile legii, în sensul finanţării
acelor posturi didactice auxiliare care, prin atribuţiile, activitatea şi competenţele fişei postului asigură o
mai bună valorificare a resurselor financiare pentru realizarea politicii educaţiei şi cercetării în învăţământul
superior.
In înţelesul legii, condiţia obiectivitătii, aplicată motivului financiar - presupune necesitatea justificării
motivului pentru care se consideră că postul de secretar al Comisiei de etică nu contribuie/contribuie mai
puţin decât celelalte posturi didactice auxiliare la îndeplinirea condiţiei finanţării.
Mai concret, în spiritul legii, ar fi trebuit să existe o analiză din care să rezulte respectarea scopului legii, în
sensul că resursele financiare limitate sunt repartizate in funcţie de obiectivele strategice ale universităţii,
fiind eficient şi eficace valorificate prin repartizarea lor către posturi didactice auxiliare care răspund în
condiţii obiective, realizării misiunii,obiectivelor strategice ale universităţii în politica educaţiei/cercetării.
Pentru aceasta ar fi fost necesară gruparea posturilor (cu atribuţii, activităţi, sarcini, competenţe stabilite
prin fişa postului)/obiective strategice şi apoi selecţia persoanelor în baza competenţelor stabilite ca fiind
necesare prin fişa posturilor, în urma reorganizării.
Fără un document din care să rezulte relaţionarea obiectivelor strategice subsumate realizării misiunii şi
politicii educaţionale, cu posturile didactice auxiliare (fişa post, activităţi, atribuţii, competenţe) necesare
realizării obiectivelor şi fară o selecţie a personalului didactic auxiliar necesar pe criterii/standarde de
calitate în funcţie competenţele stabilite obiectiv pentru realizarea activităţilor aferente posturilor în noul
context organizational, obiectivitatea motivaţiei financiare nu se susţine întrucât nu răspunde principiului
proporţionalităţii si al echităţii în îndeplinirea scopului legii.
Principiul egalităţii, în faţa legii, presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de
scopul urmărit, nu sunt diferite. Practic, fară o motivare obiectivă şi rezonabilă se ajunge la o disproporţie
între scopul urmărit şi mijloacele folosite, printr-un tratament juridic
inegal. Având în vedere lipsa unui document privind relaţionarea obiectivelor strategice subsumate
realizării misiunii şi politicii educaţionale, cu posturile didactice auxiliare şi lipsa organizării unei selecţii a
personalului didactic auxiliar în funcţie de competenţele necesare posturilor din structura reorganizată
obiectivitatea motivaţiei financiare nu se susţine.
3.5.3. Condiţia exactităţii - potrivit doctrinei de specialitate şi jurisprudenţei, condiţia exactităţii presupune
ca măsura concedierii, rezultată în urma reorganizării să nu disimuleze alt temei, mascat sub forma
reorganizării, susţinându-se doar formal că ar exista unul sau mai multe motive fară legătură cu persoana
salariatului.
Afirmaţia neîndepinirii cauzei reale şi serioase în desfiinţarea locului de muncă se suţine în baza
următoarelor argumente: - finalitatea legii privind condiţia seriozităţii, respectiv a principiului
proporţionalităţii în desfiinţarea locului de muncă nu a fost îndeplinită nici în fapt, nici în drept:
- aşa cum rezultă din aplicarea interpretării aferente reglementărilor prevăzute la pct. 3.1., 3.2., 3.3. si 3.4.,
3.5.1. la prevederile Planului de restructurare şi la răspunsul privind sesizarea adresată universităţii din
adresa UVT nr. 5931/12.09.2017 (proba 15), în niciunul dintre documentele elaborate la nivelul
universităţii, nici în general, nici la nivelul individualizat al postului, măsura reorganizării/restructurării
postului, nu a avut în vedere, nici măcar teoretic, stabilirea unei legături de cauzalitate între desfiinţarea
postului si reperele ce susţin condiţia seriozităţii în înţelesul legii, respectiv: măsura în care postul/posturile
didactic auxiliare contribuie/nu contribuie la realizarea misiunii şi obiectivelor universităţii; măsura în care
postul/posturile didactic auxiliare contribuie/nu contribuie la asigurarea standardelor calităţii şi eticii
academice; măsura în care postul/posturile didactic auxiliare contribuie/nu contribuie la asigurarea unui
sprijin adecvat comunităţii universitare.
Condiţia seriozităţii (subsumată principiului proporţionalităţii), pentru motivul financiar nu se susţine,
deoarece în niciunul dintre documentele elaborate la nivelul universităţii, nici în general, nici la nivelul
individualizat al postului, motivaţia financiară nu a fost subsumată înţelesului legii privind raţiunea
utilizării fondurilor financiare, respectiv în funcţie de contribuţia postului la realizarea politicii educaţionale
si de cercetare.
In concluzie, condiţia seriozităţii în desfiinţarea postului nu a fost justificată ca măsură adecvată, necesară
şi corespunzătoare înţelesului legii, nici pentru reorganizarea/mutarea postului din structura Comisiei de
etică în structura Secretariatului General, nici pentru motivaţia financiară.
- finalitatea legii privind condiţia obiectivitătii în desfiinţarea locului de muncă nu a fost îndeplinită nici în
fapt, nici în drept: aşa cum rezultă din aplicarea interpretării aferente reglementărilor prevăzute la pct. 3.1.,
3.2., 3.3. si 3.4., 3.5.2. la prevederile Planului de restructurare şi la răspunsul privind sesizarea adresată
universităţii din adresa UVT nr. 5931/12.09.2017 (proba 15), condiţia obiectivitătii - pentru motivul
reorganizării, nu se susţine întrucât reorganizarea nu a fost justificată în mod obiectiv ca măsură adecvată,
necesară şi corespunzătoare înţelesului legii. Nu a existat nicio motivaţie obiectivă, în înţelesul legii, din
care să rezulte de ce postul de secretar al Comisiei de etică a fost reorganizat şi nicio justificare din care să
rezulte, conform cu înţelesul legii (argumentat la pct. 3.5.2.) necesitatea obiectivă a mutării pentru o mai
bună îndeplinire a misiunii, a obiectivelor generale; necesitatea obiectivă a mutării pentru o mai bună
realizare a activităţilor/atribuţiilor Comisiei de etică; eficienţa şi eficacitatea care ar rezulta prin mutarea
subordonării postului de secretar al Comisiei de etică în subordonarea unei funcţii externe structurii
Comisiei de etică (cea a Secretariatului General).
În mod evident, reorganizarea prin mutarea postului din subordonarea ierarhică a Comisiei de etică în
structura Secretariatului General, nu avea cum să contribuie la o mai bună realizare a atribuţiilor Comisiei
de etică, subsumate realizării misiunii, obiectivelor universităţii, pentru asigurarea standardelor calităţii şi
eticii academice sau pentru asigurarea unui sprijin adecvat comunităţii universitare.
Comisia de etică are autonomie proprie şi autoritate decizională in privinţa activităţii.
Astfel, potrivit Legii Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 art. 322 şi ale Legii 206/2004 art. 11 alin (6), rectorul
sau Consiliul de Administraţie aplică Hotărârile Comisiei de etică, iar in condiţiile art. 7 din
Ordinul 4492/2005, rezultă o incompatibilitate in funcţionarea directă a Comisiei de etica cu implicarea
persoanelor "care ocupă funcţii de conducere în instituţia de învăţământ superior, la nivel de universitate
sau facultate".
La modul concret, având în vedere activităţile specifice ale postului, stabilite în baza autonomiei
universitare, pentru informarea membrilor privind sesizările, pentru demersurile/adresele de comunicare cu
membrii Comisiilor de analiză, cu autorul sesizării, cu persoana acuzată; pentru demersurile legate de
sintetizarea informaţiilor aferente sesizărior, în mod evident, subordonarea şi comunicarea secretarului
comisiei cu orice persoană din exteriorul Comisiei de etică ar incălca principiul confidenţialităţii, prevăzut
de legea 206/2004 actualizată, în baza căreia Comisia de etică îşi exercită activităţile procedurale.
În plus, pentru atribuţiile de actualizare legislativă, consiliere etică, pentru sintetizarea informaţiilor
aferente raportului Comisiei de etică, pentru intocmirea dosarelor solicitate de Consiliul Naţional de Etică,
CNATDCU(pe baza dosarelor de sesizări soluţionate, de a căror gestionare se ocupă secretarul), subsumate
realizării atribuţiilor/responsabilităţii Comisiei de etică, în mod evident, relaţia funcţională raţională a
postului este în su bord inc a Preşedintelui Comisiei de etică şi în structura Comisia de etică.
În concluzie, potrivit contextului specific al funcţionării Comisiei de etică şi al atribuţiilor postului,
stabilite/reglementate prin autonomia universităţii, relaţia funcţională a postului în subordinea Preşedintelui
Comisiei de etică, este singura de natură să legitimeze contribuţia postului la o mai bună realizare a
atribuţiilor Comisiei de etică, subsumate realizării misiunii, obiectivelor universităţii, pentru asigurarea
standardelor calităţii şi eticii academice sau pentru asigurarea unui sprijin adecvat comunităţii universitare.
Condiţia obiectivitătii - pentru motivaţia financiară nu se susţine întrucât angajatorul nu a justificat niciun
moment în mod obiectiv, in interesul legii (argumentat la pct. 3.4., 3.5.2.), de ce motivaţia financiară a fost
susţinută pentru desfiinţarea postului de secretar al Comisiei de etică, astfel încât să rezulte de ce postul de
secretar al Comisiei de etică nu ar corespunde criteriilor de finanţare din bugetul public în mod obiectiv / nu
ar contribui la realizarea obiectivelor strategice ale universităţii/politicii educaţiei si cercetării. Numai o
analiză justificativă a contribuţiei posturilor didactice auxiliare la realizarea obiectivelor/misiunii
universităţii ar fi motivat dacă postul de secretar al Comisiei de etică se încadrează/nu se încadrează în mod
raţional şi obiectiv dreptului de a beneficia de finanţare, acordat în condiţiile legii, iar o astfel de analiză nu
a existat. Fără a lua în considerare toate posturile didactice auxiliare din cadrul universităţii, care nu sunt
nici ele justificate ca fiind subsumate misiunii şi obiectivelor universităţii (fără o analiză pertinentă/
obiectivă), angajatorul nu a justificat, în interesul legii, nici măcar desfiinţarea postului, in favoarea celor 33
de posturi de secretar cu studii superioare şi chiar 4 posturi din structura Secretariatului General, care rămân
după 1 octombrie 2017 (cf. Hotărârii Senatului 30J/29.09.2017- proba 20).
În plus, aşa cum rezultă din pct. 2.9 în drept, al prezentei întâmpinări, activităţile postului, conexate
atribuţiilor Comisiei de etică, se constituie ca o condiţionalitate de acces pentru finanţarea universităţii din
bugetul public, iar potrivit prezentării in fapt, incepând cu anul 2013 postului de secretar al Comisiei de
etică i-au fost adăugate atribuţii suplimentare (proba 1), fără remunerare suplimentară, aferente postului de
secretar al Departamentului de Studii în Limbi Străine (structura păstrată în continuare in organigrama
universităţii, fara nici un post executiv), asigurând astfel atât condiţii de eficienţă, pentru resursele
financiare ale universităţii.
In concluzie, condiţia obiectivitătii desfiinţării postului nu a fost îndeplinită nici pentru motivaţia
reorganizării, nici pentru motivaţia financiară.
- finalitatea legii privind condiţia exactităţii în desfiinţarea locului de muncă nu a fost îndeplinită - motivul
reorganizării fiind disimulat
- disimularea motivului reorganizării, respectiv existenţa unei realităţi aparente, mascată sub forma
reorganizării postului este susţinută prin convergenţa şi sinergia a patru aspecte esenţiale:
a), eludarea luării unei decizii la nivelul Comisiei de etică prin măsura reorganizării - Comisia de etică fiind
singura structură în măsură şi legitimă să formuleze un punct de vedere privind necesitatea şi raţionalitatea
existenţei postului, funcţional timp de 6 ani pentru susţinerea realizării misiunii şi atribuţiilor Comisiei de
etică, prin complementaritate cu componenta decizională;
b)superficialitatea demersului decizional privind reorganizarea şi desfiinţarea postului, aşa cum
rezultă din analiza Hotărârilor Senatului nr. 27 Q/31.07.2017(proba 10), nr. 27 Ţ/31.07.2017(proba 12)
-(punct argumentat la finalul enumerării aspectelor).
Argumentele raţionale ce susţin neefectivitatea legăturii funcţionale intre postul de secretar al Comisiei de
etică şi structura Secretariatului General (aşa cum rezultă din pct 2 in drept, al prezentei întâmpinări),
respectiv: mutarea unilaterala a postului, fară act adiţional; nemodificarea fişei postului - obligatorie în
cazul unui post reorganizat; elaborarea unei propuneri de desfiinţare a postului,înainte ca Senatul să aprobe
structura reorganizată; concepţia/aprobarea de către Consiliul de Administraţie şi de către Senat a
organigramei valabilă de la 1 octombrie 2017 (după restructurare) in mod identic cu organigrama valabilă
înainte de reorganizare - în ceea ce priveşte structura Comisiei de etică.
Desfiinţarea postului în data de 31.07.2017 (aşa cum rezultă din Hotărârile de Senat din 31.07.2017 27 Q,
27 T, 27 Ţ şi din răspunsul la sesizarea adresată universităţii) înainte de organizarea probei scrise pentru
departajare, în cazul posturilor similare ar fi trebuit să aibă loc in data de 21.08.2017 (cf. Hotărârii
Senatului 27 Ţ-Anexa 11 - proba 12), chiar în structura Secretariatului General existând 4 posturi de
secretar cu studii superioare (diferenţierea lor pe nivel/grad profesional (SI, Sil, SIII, SIV) nefiind necesară
deorece nu ar putea constitui decât un criteriu legat de persoană).
Referitor la punctul b) - respectiv referitor la superficialitatea demersului decizional privind reorganizarea
şi desfiinţarea postului, faptul că in şedinţa din 31.07.2017 Senatul universităţii a hotărât atât mutarea, cât şi
desfiinţarea postului în/din structura Secretariatului General, susţine existenţa unei realităţi aparente.
Astfel, dacă desfiinţarea postului ar fi fost o măsură corectă şi obiectivă, postul ar fi trebuit desfiinţat direct,
fară a mai simula existenţa unei reorganizări. In plus, este un nonsens să se aprobe că un post este necesar
pentru realizarea obiectivelor şi misiunii universităţii (într-o formă structurală reorganizată) pentru ca, în
aceeaşi şedinţă de Senat, să fie aprobată şi desfiinţarea lui.
Practic, aprobarea reorganizării nici nu a avut timp să producă efecte. Prin urmare, aprobarea reorganizării
si a desfiinţării postului în aceeaşi şedinţă de Senat confirmă disimularea reorganizării postului şi, în cel
mai bun caz, superficialitatea demersului decizional.
In mod evident, din aspectele menţionate rezultă că reorganizarea a fost disimulată şi nu a avut nicio
legătură cu reperele urmărite de legiuitor (cf. Pct. 3.3.), singura raţiune a mutării postului fiind aceea de a-1
desfiinţa, iar pentru realizarea acestui deziderat s-a eludat structura Comisiei de etică unde funcţiona de
drept postul (din anul 2011), singura care ar fi legitimat o decizie privind postul de secretar al comisiei.
In consecinţă, condiţia exactităţii în desfiinţarea locului de muncă nu a fost îndeplinită, reorganizarea
postului în înţelesul legii fiind în mod evident disimulată.
în concluzie, condiţiile de seriozitate, obiectivitate si exactitate în desfiinţarea locului de muncă nu au fost
îndeplinite, întrucât:
măsura reorganizării şi a tăierii finanţării pentru postul de secretar al Comisiei de etică nu au avut în vedere,
în relaţie de cauzalitate, reperele urmărite de legiuitor;
măsura reorganizării şi a tăierii finanţării nu au fost justificate în mod obiectiv pentru postul de secretar al
Comisiei de etică;
măsura reorganizării a fost disimulată, pentru eludarea luării unei decizii la nivelul Comisiei de etică şi
pentru propunerea desfiinţării/tăierii finanţării aferente postului, fără nicio raţiune serioasă, obiectivă şi
conformă cu reperele urmărite de legiutor.
Având în vedere neîndeplinirea condiţiilor de seriozitate, obiectivitate şi exactitate în desfiinţarea locului de
muncă, s-au încălcat prevederile art. 65 alin. (2) din Codul Muncii -
potrivit căruia "desfiinţarea locului de muncă trebuie să aibă o cauză reală si serioasă".
Dreptul angajatorului de a desfiinţa locul de muncă, pe motivul reorganizării/motivul financiar, exercitat
împotriva finalităţii/scopului urmărit de legiuitor, impotriva principiului proporţionalităţii şi al egalităţii în
faţa legii, cu dovezi certe privind reorganizarea/desfiinţarea discreţionară a postului, deturnează dreptul de
la finalitatea sa în interesul comunităţii universitare şi în interesul public, condiţii în care dreptul
angajatorului este impotriva legii şi nu poate fi protejat de lege.
Cap de acuzare 4). încălcarea dispoziţiilor art. 65 alin. (1) din Codul Muncii - potrivit căruia "Concedierea
pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă
determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură
cu persoana acestuia” având în vedere:
4.1.explicaţia interpretării legăturii cu persoana (subiectivism - cf. dicţionar) - care se bazează pe o părere
necorespunzătoare realităţii; lipsit de obiectivitate; care ţine cont de părerea personală; nu oglindeşte starea
reală, exactă a lucrurilor.
4.2.vizarea concedierii persoanei secretarului Comisiei de etică cu intenţie şi în mod discreţionar, ce rezultă
şi din următoarele aspecte: eludarea luării unei decizii de către Preşedintele şi în structura Comisiei de etică
unde se cunoştea activitatea secretarului şi utilitatea postului; privarea persoanei secretarului de dreptul de a
participa la concursul/proba scrisă din data de 21.08.2017(reglementată intern conform Hotărârii Senatului
27 Ţ-Anexa 11 - proba 12) care ar fi trebuit să fie organizată de Secretariatul General pentru cele 4 posturi
de secretar cu studii superioare existente în structura sa. Aceste aspecte, susţinute şi de experienţa în funcţia
de secretar în cadrul universităţii anterior ocupării prin examen a postului din structura Comisiei de etică (o
parte chiar în structura Secretariatului aferentă rectoratului) dovedesc că sub falsa realitate a unei analize/
selecţii/decizii obiective se ascunde intenţia premeditată a concedierii şi legătura cu persoana.
4.3.adresa de răspuns la sesizarea adresată universităţii (proba 15), care precizează: "motivul de fapt care a
determinat desfiinţarea postului pe care îl ocupaţi a fost reprezentat de restrângerea activităţii, datorită
dificultăţilor financiare întâmpinate de instituţie "
- din care reiese o adresare subiectivă, fără a se explica de ce tocmai postul pe care îl ocupam a fost suspus
restrângerii activităţii, pe motive financiare, nerezultând de nicăieri o legătură obiectivă, raţională între
dificultăţile financiare invocate şi desfiinţarea postului respectiv, in substanţa legii (raportat la contribuţia în
realizarea misiunii, obiectivelor, politicii educaţionale şi de cercetare în învăţământul superior).
4.4.adresa de răspuns la sesizarea adresată universităţii (proba 15): "Comisia de etică universitară este
reglementată prin Ordinul nr. 4492/2005 privind promovarea eticii profesionale în universităţi, care
prevede expres cine face parte de drept din comisie, neexistând nici o prevedere referitoare la secretar
comisie etică, care să impună obligativitatea acestei funcţii"
- din care reiese o adresare subiectivă care nu oglindeşte starea reală a lucrurilor şi nu are nicio relevanţă
privind raţiunea desfiinţării postului de secretar cu contract de muncă, (aşa cum reiese din argumentele/
prevederile legislative anterior prezentate).
Răspunsul oferit de angajator în motivarea desfiinţării postului, nu numai că nu se justifică în scopul legii
(în interesul realizării misiunii şi obiectivelor universităţii - criteriul legal în raport de care se poate justifica
diferenţa de regim juridic) dar conturează explicit o motivaţie subiectivă şi anume aceea că secretarul
Comisiei de etică este concediat deoarece Ordinul nr. 4492/2005 nu conţine o prevedere expresă privind
funcţia de secretar, care să-i impună obligativitatea.
In mod cert, chiar prevederea expresă a juristului în Comisia de etică a universităţii oferă posibilitatea
explicării dreptul secretarului de a face parte din Comisia de etică a universităţii şi susţinerea aprecierii
subiective în legătura cu secretarul comisiei de etică.
In logica raţionamentului egalitar (ce reclamă un tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul
urmărit, nu sunt diferite) atât postul de secretar al Comisiei, cât şi postul de jurist al Comisiei de etică sunt
posturi cu contract de muncă, ambele posturi au fost prevăzute în mod legal în Carta universităţii, ambele
posturi având scopul şi obligaţia de a contribui la realizarea misiunii Comisiei de etică (potrivit atribuţiilor
specifice, reglementate pentru fiecare dintre posturi) , subsumată realizării misiunii şi obiectivelor
universităţii (ce reprezintă scopul legii privind organizarea şi raţionalitatea existenţei unui post). în
concluzie, postul de jurist si postul de secretar al Comisiei de etică reclamă necesitatea identităţii de
tratament juridic, ca aspect particular al raţionamentului de proporţionalitate, iar faptul că nu este prevăzut
în ordin nu înseamnă că poate fi desfiinţat discreţionar sau că nu poate exista.
In mod evident, criteriul raţional la care se raportează necesitatea existenţei postului rămâne scopul/
finalitatea legii (contribuţia la realizarea misiunii Comisiei de etică , subsumată realizării misiunii şi
obiectivelor universităţii)
Dacă conexăm răspunsul de mai sus la sesizarea adresată universităţii (proba 13), unde se informează/
precizează în clar faptul că:
Postul este cu "contract de muncă (ce implică fişa postului, competenţe abilităţi) că postul este reglementat
explicit cu contract de muncă şi în Codul de etică/Carta UVT, că se încalcă prevederile Legii 1/2011 prin
desfiinţarea lui, că postul contribuie la realizarea atribuţiilor Comisiei de etică (conform fişei postului şi
documentelor conexe), că se constituie ca o măsură pozitivă pentru corectarea/prevenirea riscului de
neactualizare legislativă a Codului, Regulamentului, procedurii de analiză/soluţionare a sesizărilor şi că
postul "asigură continuitatea expertizei profesionale şi a transmiterii informaţiilor in contextul schimbării
membrilor şi componenţei Comisiei de etică cu rol decizional.
Se poate observa că, răspunsul face abstracţie şi ignoră în mod voit faptul că postul cu contract de muncă
(reglementat şi în Codul de etică/Carta UVT), prin fişa postului/atribuţiile/activităţile/competenţele
specifice reglementate, este subsumat realizării misiunii/atribuţiilor Comisiei de etică şi implicit realizării
misiunii şi obiectivelor universităţii (scopul legii) - singurul criteriu în funcţie de care se compară situaţiile
(chiar si cele specifice) şi în raport de care se stabileşte diferenţa de regim juridic.
De aici rezultă că în argumentarea desfiinţării postului se formulează un criteriu special (nelegal in
contextul menţionat) motivat subiectiv, în legătură cu postul şi persoana secretarului Comisiei de etică.
Ignorarea referirii la aspectele legale reale (menţionate explicit în sesizare) şi afirmaţia că postul nu este
obligatoriu să existe, deoarece nu este prevăzut în ordin, are mai degrabă rol de intimidare, cu scopul de a
induce iraţional ideea că postul de secretar al Comisiei de etică poate fi desfiinţat discreţionar, deoarece nu
este prevăzut în Ordinul 4429/2005.
4.5. Adresa de răspuns la sesizarea adresată universităţii (proba 15), care precizează că postul de secretar
era singurul remunerat pentru munca desfăşurată în structura Comisiei de etică - "Membrii Comisiei de
Etică (...) nu sunt indemnizaţi pentru munca prestată, a.î. pentru munca desfăşurată de dumneavoastră în
cadrul acestei Comisii, eraţi singura persoană remunerată la nivelul acestei comisii" din care rezultă
referirea explicită, nu la postul de secretar al comisiei de etică, ci la persoana care ocupă acest post,
subliniind, chiar împotriva legii, că membrii comisiei de etică nu sunt indemnizaţi pentru munca prestată şi
lăsând să se înţeleagă că este o problemă să fii remunerat pentru munca depusă în cadrul Comisiei de etică,
motiv pentru care, singura persoană remunerată ar trebui să suporte măsura/consecinţele concedierii, pentru
"vina" de a fi remunerată.
Iraţionalitatea/lipsa de temei legal a argumentului, pune sub semnul întrebării chiar modul de utilizare al
resurselor finaciare la nivelul universităţii, in mod subiectiv, împotriva Comisiei de etică a universităţii, în
integralitatea ei.
Astfel, in temeiul legii, respectiv a art. 41 alin. (6) din Codul de etică al UVT se precizează că "membrii
Comisiei de etică cu atribuţii decizionale sunt remuneraţi, pentru fiecare şedinţă, cu o sumă fixă, stabilită de
Consiliul de Administraţie. Secretarul Comisiei de etică este remunerat conform contractului individual de
muncă", iar în condiţiile art. 13 din Noul Cod Civil "renunţarea la un drept nu se prezumă", respectiv art.
38. din Codul Muncii [interdicţia renunţării la drepturile prevăzute de lege] "Salariaţii nu pot renunţa la
drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile
recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate" - interdicţia renunţării
sau limitării, instituită de art. 38 din Codul muncii, referindu-se nu numai la drepturile recunoscute de
legislaţia muncii, ci la orice drept, indiferent de natura actului normativ care prevede aceste drepturi.
Afirmaţia neremunerării componentei decizionale a Comisiei de etică pentru munca depusă (ca regulă de
drept) şi argumentul necesităţii desfiinţării postului de secretar al Comisiei de etică (pe considerentul că
acesta este remunerat), pun în evidenţă nu numai o motivaţie subiectivă privind postul de secretar, dar şi un
argument care susţine utilizarea de către angajator a dreptului de repartizare a resurselor finaciare,
împotriva dreptului membrilor Comisiei de etică (atât componenta decizională neremunerată, cât şi
componenta decizională - postul de secretar cu contract de muncă) de a fi remuneraţi pentru munca depusă.
In plus, pornind de la motivaţia existenţei unei probleme financiare, raţiunea de a tăia tocmai finanţarea
unui post/structură care ajută la asigurarea condiţiilor de acordare a finanţării universităţii, la creşterea
calităţii şi la îndeplinirea condiţiilor de acreditare a programelor de studii, nu numai că este împotriva
esenţei legii, dar delegitimează orice afirmaţie, care susţine că administrarea finanţării din fonduri publice
se realizează în interesul universităţii, al comunităţii universitare şi în interesul public.
Din argumentele precizate, rezultă că veritabilul motiv al desfiinţării postului a fost de fapt intenţia de a
concedia persoana angajată ca secretar al Comisiei de etică, pentru vina de a fi remunerată, susţinându-se
doar formal că motivul reorganizării si motivul financiar nu au legătură cu persoana salariatului, temeiul
concedierii fiind chiar persoana salariatului.
În concluzie, pentru toate aceste argumente, se susţine că desfiinţarea locului de muncă s-a realizat cu
încălcarea prevederilor art, 65 alin. (1) din Codul Muncii - potrivit căruia concedierea/încetarea
contractului individual de muncă trebuie să se realizeze pentru motive iară legătură cu persoana salariatului.
Cap de acuzare 5). încălcarea procedurii legale de concediere, prin încălcarea dispoziţiilor art. 74 alin. (5)
din Codul Muncii - potrivit căruia "prevederile art 68-73 din Codul Muncii nu se aplică salariaţilor din
instituţiile publice şi autorităţile publice." - respectiv procedura de concediere prevăzută la art 68-73 nu se
aplică salariaţilor din instituţiile publice
Având în vedere: dispoziţiile art. 74 alin. (5) din Codul Muncii, potrivit căruia procedura de concediere
colectivă prevăzută la art. 68-73 din Codul Muncii "nu se aplică salariaţilor din instituţiile publice şi
autorităţile publice" şi respectiv faptul că angajatorul, U____________ V______ din Târgovişte, este o
instituţie publică, de drept public.
Faptul că în documentele aferente procedurii de concediere: Planul de desfăşurare a etapelor premergătoare
concedierii a personalului auxiliar didactic şi nedidactic (propus prin HCA 18/06.07.2017 (proba 2) şi
aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 27/31.07.2017; Preavizul de concediere (proba 16) ; Decizia de
concediere (proba 17) - împotriva legii, respectiv a prevederilor art. 74 alin (5) din Codul Muncii se face
referire explicită la aplicarea art. 68, art. 69, art. 71 şi art. 73 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii
republicat.
In plus planul, respectiv etapele prevăzute în plan sunt reproduse fidel din art. 68-73 din Codul Muncii,
lăsând să se creadă. împotriva scopului legii, că raţiunea/scopul planului ar fi sensul urmărit de legiuitor în
aplicarea art. 68-74 din Codul Muncii - acela de a asigura drepturi de protecţie/măsuri sociale pentru
angajaţii universităţii, asigurate şi protejate de lege în cazul unor acţiuni în instanţa de judecată (referitoare
la nerespectarea aplicării lor).
Menţionez că, pentru conexarea juridică a obligaţiilor angajatorului privind informarea, consultarea,
comunicarea cu sindicatele, ITM şi AJOFM există legi specifice ale căror prevederi legislative sunt
aplicabile angajatorului şi pot fi specificate în mod legal în situaţia specifică a angajaţilor din instituţiile
publice (ex.: Legea Dialogului Social nr. 62/2011, Legea 76/2002 privind sistemul asigurărilor de şomaj şi
de stimulare a ocupării forţei de muncă, actualizate în 2017, cu prevederile legislative aferente acţiunilor
menţionate )
Dispoziţiile Legii Dialogului Social nr. 62/2011 actualizată, respectiv art. 132 alin. (1) conform căruia
"Clauzele contractelor colective de muncă pot stabili drepturi şi obligaţii numai în limitele şi în condiţiile
prevăzute de lege" şi art. 141 alin. (1) "Clauzele cuprinse în contractele colective de muncă care sunt
negociate cu încălcarea prevederilor art. 132 sunt lovite de nulitate".
Faptul că, în condiţiile neaplicării art. 68-73 din Codul Muncii(ce au rolul de măsuri de protecţie a
salariaţilor), principiul egalităţii se asigură ( pentru salariaţii concediaţi din motive ce nu tin de persoana
lor) în baza art. 67 - pentru măsuri active de combatere a şomajului şi în baza art. 65 - pentru dreptul de
protecţie (prin acţiuni în instanţă) în situaţia atitudinii/măsurilor abuzive şi nelegale de concediere.
Prin completarea procedurii (explicită sau implicită) cu prevederile art. 68-73, angajatorul nu face altceva
decât să se substituie puterii legislative.
In condiţiile în care, în mod real, angajatorul nu iniţiază măsuri sociale (sprijin pentru recalificare sau
reconversie profesională), nici măsuri pentru atenuarea consecinţelor concedierii sau compensaţii (de natură
să asigure scopul legii în aplicarea art. 68-73), precizarea acestor articole in documentele procedurii de
concediere devine o formă fără fond.
Această formă fără fond nu numai că încalcă legea, dar o şi decrediblizează, întrucât afectează chiar dreptul
de protecţie împotriva abuzurilor concedierii, în cazul oricărui salariat din instituţiile publice vizate de lege,
care şi-ar susţine în instanţă drepturile, în baza art. 68-73.
5.5.prevederile Deciziei CCR nr. 453 din 16 septembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 74 alin. (5) din Legea nr. 53/2003, potrivit căreia:
5.5.1. "angajaţii din sectorul public nu se află în aceeaşi situaţie cu cei din sfera privată (...)" iar "elementul
ce diferenţiază îi mod obiectiv cele două categorii de salariaţi constă în sursa de alimentare a cheltuielilor
de personal, care, în cazul angajaţilor publici, se identifică cu bugetul naţional, astfel că este nevoie de o
atentă administrare a acestora pentru a nu crea dezechilibre la nivelul bugetului public naţional" din care
rezultă că scopul legiuitorului în sensul aplicării procedurii de concediere, pentru angajaţii din sectorul
public, presupune ca procedura de concediere iniţiată de angajator, (respectiv dreptul angajatului de a nu fi
concediat ilegal), trebuie să se justifice pe fondul atentei administrări a cheltuielilor de personal din bugetul
public.
5.5.2. cf. pct 15 al deciziei - în instituţiile publice, măsurile de concediere colectivă sunt "o consecinţă a
reorganizării administrative conform unui plan de guvernare ce urmăreşte anumite obiective. Aşa fiind,
decizia de concediere nu ţine de aprecierea directă şi personală a angajatorului, aşa cum se întâmplă în
mediul de afaceri privat, ci aparţine legiuitorului (...)" din care rezultă că interesul legiuitorului în sensul
aplicării procedurii de concediere, pentru angajaţii din sectorul public, presupune ca măsurile/procedura de
concediere iniţiată de angajator (respectiv dreptul angajatului de a nu fi concediat ilegal), să se justifice pe
fondul subsumării etapelor de reorganizare administrativă si a deciziei de concediere, interesului legii, nu
interesului direct şi personal al angajatorului.
5.6.prevederile Legii Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, art. 131 alin.(l) şi alin.(3) – fundament legal -privind
substanţa exercitării dreptului organizării/reorganizării activităţii pentru instituţiile de învăţământ superior
din care rezultă că procedura de reorganizare/restructurare/decizia de concediere (dreptul de organizare/
reorganizare a structurilor componente), în litera si în spiritul legii, se justifică "pentru îndeplinirea
obiectivelor ce decurs din misiunea asumat(î\ "astfel încât instituţia să îşi realizeze misiunea, să asigure
criteriile şi standardele de calitate, să gestioneze în mod eficient activităţile de învăţământ, cercetare,
producţie sau transfer cognitiv şi tehnologic şi să asigure sprijinul administrativ adecvat membrilor
comunităţii universitare. "
5.7.prevederile din Ordinul nr. 400/2015 pentru aprobarea Codului controlului intern managerial al
entităţilor publice actualizat in 2016 (Standardul 4- Structura organizaţională, pct. 4.2.1) privind substanţa
exercitării dreptului organizării/reorganizării activităţii pentru instituţiile de învăţământ superior din care
rezultă că instituţia publică este obligată să-şi stabilească structura organizatorică „astfel încât să
corespundă scopului şi misiunii entităţii", obiectivelor generale ale acesteia, astfel încât să se asigure
standardele de calitate (implicit etice) şi un sprijin administrativ adecvat membrilor comunităţii
universitare.
5.8.prevederile Ordinului nr.3279/2017 privind aprobarea Metodologiei de alocare a fondurilor bugetare
pentru finanţarea de bază şi finanţarea suplimentară a Instituţiilor de învăţământ superior de stat, art. 2 alin.
(3)- privind substanţa exercitării dreptului de utilizare a finanţării acordată universităţii din care rezultă că
managementul procedurii, în sensul atentei administrări a cheltuielilor de personal, în litera şi în spiritul
legii, se justifică pentru scopul "realizării obiectivelor ce le revin (universităţilor) în cadrul politicii statului
din domeniul de învăţământ si cercetării ştiinţifice universitare" - scop coroborat cu substanţa exercitării
dreptului organizării/reorganizării activităţii pentru instituţiile de învăţământ superior
5.9.faptul că nici etapa procedurală de reorganizare, nici etapa de evaluare/departajare pentru posturi
similare, nu sunt prevăzute transparent în Planul de desfăşurare a etapelor premergătoare concedierii
personalului auxiliar didactic (propus de Consiliul de Administraţie în data de 06.07.2017), deşi motivaţia
reorganizării şi a evaluării/selecţiei sunt prezentate ca definitorii în procesul de restructurare/desfiinţare a
posturilor.
In plus, menţionarea datei de 21.08.2017 pentru organizarea unei probe scrise " pentru departajare. în cazul
posturilor identice care se desfiinţează" şi a datei de 23.08.2017 pentru afişarea rezultatelor finale, undeva
in subsolul anexei 5 din HCA nr. 22/31.07.2017(proba 9), HS 27Ţ/31.07.2017 Anexa 11 (proba 12), pe
lângă faptul că sunt puţin vizibile/netransparente, organizarea în sine a acestei etape, în condiţii de egalitate
de şanse şi de tratament pentru posturile de secretar din cadrul UVT, nu a avut loc.
Astfel, nici în mod unitar (la nivelul universităţii), nici în structura Secretariatului General nu s-a organizat
o probă scrisă pentru posturile de secretar. Nu a existat un regulament/metodologie, nu a existat o tematica
afişată sau o informare pentru posturile c ear fi trebuit supuse evaluării, ca urmare a reorganizării.
Mai mult decât atât, pentru ocupantul postului de secretar al Comisiei de etică (specificat iniţial în structura
Secretariatului General şi apoi exclus din structură), este evident că etapa de evaluare/departajare,
participarea la proba scrisă nici nu s-a luat în considerare - desfiinţarea postului de secretar al Comisiei de
etică (aşa cum se deduce din Anexa 5 a Hotărârii CA nr. 22/31.07.2017 şi Anexa 11a Hotărârii Senatului
nr. 27Ţ/31.07.2017) fiind conexată, tot în data de 31.07.2017 cu ocupantul postului (cu studii superioare şi
gradaţia I), aşa cum rezultă din Anexa 4 a Hotărârii CA nr. 22/31.07.2017 (proba 9) şi anexa 10 din
Hotărârii Senatului nr. 27T/31.07.2017 (proba 11).
5.10. faptul că Planul de restructurare al universităţii, este mai degrabă un ansamblu de măsuri de reducere
a cheltuielilor la nivel de universitate şi nu poate fi asimilat cu un plan de restructurare al posturilor
didactice auxiliare şi nedidactice deoarece nu conţine elementele minimale aferente unui plan : obiective,
activităţi, rezultate aşteptate in evaluarea/selecţia posturilor, in substanţa legii.. De exemplu, având în
vedere restructurarea posturilor de secretar, ar fi fost necesar un Plan de restructurare care să conţină
obiective specifice aferente posturilor de secretar subsumate scopului şi misiunii de educaţie/cercetare a
universităţii, obiectivelor generale ale acesteia, astfel încât să se asigure standardele de calitate (implicit
etice) şi un sprijin administrativ adecvat membrilor comunităţii universitare. Prin urmare atenta
administrare a cheltuielilor de personal din bugetul public în interesul legii, nu se justifică.
5.11 faptul că, în lipsa unei proceduri de concediere în substanţa legii, decizia de concediere pentru
posturile didactice auxiliare nu s-a realizat în interesul legii, ci în interesul direct şi personal al
angajatorului.
Concedierea din cadrul unei instituţii de învăţământ superior, din funcţie didactică auxiliară a unui secretar
cu studii superioare (nivel doctorat) SI - nivel I, gradaţie 5, cu stabilitate/vechime in universitate de 16 ani
(proba 7) şi experienţă în muncă de 25 de ani - pentru motive care nu ţin de persoana salariatului - cu
certitudine nu poate justificată în interesul legii.
Continuând în acest registru, este de neînţeles raţionalitatea stabilirii concedierii anumitor persoane, care au
deţinut funcţia de secretar cu studii superioare: 2- SI, 2- Sil, 5- SUI, în condiţiile în care în universitate, la
data de 29.09.2017 se precizează că rămân 43 de posturi de secretar cu studii superioare (6- SI, 17- Sil, 20 -
SUI - cf. HS nr. 30/29.09.2017- proba 20) sau a persoanelor care deţineau funcţia de administrator financiar
cu studii superioare: 1 -SI, 1- SIII, 5- Sil, în condiţiile în care în universitate rămân 33 de posturi de
administrator financiar cu studii superioare (22- SI, 5- Sil, 6 -SIII - cf. HS nr. 30/29.09.2017), iar lista poate
continua.
In concluzie, fară o procedură de concediere aplicată în substanţa legii, susţinută prin documente
justificative, decizia de concediere nu poate fi acceptată a fi legală, în înţelesul legii.
Astfel, afirmaţia dispunerii concedierii cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege se susţine în baza
următoarelor argumente:
din pct. 5.1., 5.2. 5.3., 5.4. rezultă că: - documentele aferente procedurii de concediere pentru etapele de
planificare, evaluare/departaiare,concediere, au fost dispuse cu încălcarea prevederilor art 74 alin. (5) din
Codul Muncii- respectarea acestor prevederi fiind obligatorie şi pentru clauze din contractele colective de
muncă;
din pct. 5.5., 5.6.,5.7.,5.8., 5.9., 5.10, 5.11 - rezultă că împotriva prevederilor legale privind organizarea/
reorganizarea şi finanţarea instituţiilor de învăţământ superior, şi împotriva argumentelor juridice ce rezultă
din Decizia CCJ, din care reiese explicit că: "decizia de concediere nu ţine de aprecierea directă şi
personală a angajatorului, aşa cum se întâmplă în mediul de afaceri privat, ci aparţine legiuitorului",
procedura de restructurare reorganizare/restructurare a posturilor, respectiv de concediere, nu s-a realizat în
substanţa legii, pe fondul atentei administrări a cheltuielilor de personal din bugetul public în sensul
subsumării etapelor de reorganizare administrativă şi a deciziei de concediere, interesului legii.
In lipsa unei proceduri de concediere în substanţa legii, pentru etapele de planificare evaluare/departajare,
în lipsa unui Plan de restructurare (real şi coerent) aplicat posturilor didactice auxiliare şi nedidactice,
adaptat scopului legii; în lipsa unui Plan/program de desfăşurare a etapelor premergătoare concedierii a
personalului auxiliar didactic şi nedidactic, transparent şi adaptat angajaţilor din sectorul public, care să
facă referire explicită la etapa de reorganizare şi la etapa/mecanismul de organizare a evaluării/selecţiei
pentru ocuparea posturilor didactice auxiliare şi nedidactice necesare instituţiei; şi în lipsa organizării
efective a procesului de evaluare/selecţie pentru ocuparea posturilor reorganizate, rezultă că etapa
concedierii s-a realizat în mod discreţionar, în funcţie de interesul direct si personal al angajatorului.
In concluzie, dispunerea concedierii s-a realizat cu încălcarea procedurii legale si cu lezarea dreptului la o
concediere corectă, iar în acord prevederile art. 78 din Codul Muncii actualizat, " concedierea dispusă cu
nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută."
Cap de acuzare 6). Nelegalitatea deciziei de concediere prin încălcarea dispoziţiilor art. 75 alin. (1) din
Codul Muncii - potrivit căruia " Persoanele concediate în temeiul art. 61 Ut. c) şi d), al art. 65 şi 66
beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 de zile lucrătoare. "
Faptul că deciziile de concediere se emit nominal, iar controlul judecătoresc al concedierii presupune
controlul fiecărei decizii de concediere în parte, rezulta că angajatorul ar fi trebuit ca în baza art. 76 lit. b)
din Codul muncii, să-şi îndeplinească obligaţia de menţionare a duratei preavizului, nu in mod general, ci
individualizat respectiv prin specificarea datei de început şi de finalizare a preavizului, astfel încât să
asigurare scopul urmărit de legiuitor în reglementarea condiţiilor de formă (verificarea legalităţii şi
constatarea eventualelor abuzurilor ale angajatorului) -pentru a se putea verifica dacă la momentul emiterii
deciziei de concediere a expirat sau nu termenul de preaviz ori daca acesta a suferit suspendări.
Faptul că în data de 20.09.2017 am primit, sub semnătură, preavizul de concediere (din partea D-nei
V______ Ş_____ - Şef Serviciu Resurse Umane şi Salarizare şi în prezenţa d-nei M____ T_________)
(proba 16)
Prevederile art. 50 alin (1) lit b) din Codul muncii, coroborate cu prevederile art. 75 alin (3) din Codul
muncii, conform cărora contractul individual de muncă se suspendă de drept în situaţia concediului
medical, caz în care, perioada de preaviz, respectiv termenul de preaviz se suspendă.
Prevederile art. 278 din Codul muncii, potrivit căruia legiuitorul a stabilit că, prevederile acestui act
normativ „se întregesc ...cu dispoziţiile legislaţiei civile ".
Prevederile art. 1416 din Noul Cod civil (aprobat prin Legea 287/2009), cu modificările si completările
ulterioare- potrivit căruia calculul termenelor, indiferent de durata si izvorul lor, se face potrivit regulilor
stabilite in titlul III din cartea a Vl-a.
6.6.dispoziţiile art 2553 alin. (1) din Codul civil, referitor la calculul termenelor stabilite pe zile, care
prevăd că în cazul în care „ termenul se stabileşte pe zile, nu se iau în calcul prima şi ultima zi a termenului
9 '.

6.7. faptul că în perioada 11.10.xxxxxxxxxxxxx17 perioada de preaviz a fost întreruptă datorită

incapacităţii temporare de muncă (conform pontajului parţial - proba 21), iar încetarea contractului de
muncă prin decizia de concediere a fost dispusă începând cu data de 30.10.2017, deşi potrivit modalităţii de
calcul reglementate, încetarea contractului ar fi trebuit dispusă începând data de 31.10.2017. (farà a lua in
calcul prima zi(20.09) şi ultima zi a termenului (30.10.))
Astfel, afirmaţia nulităţii concedierii se susţine în baza următoarelor argumente: durata preavizului minim
legal este de 20 de zile lucratoare, iar emiterea deciziei de concediere s-a realizat fără respectarea acestui
termen, motiv pentru care este lovita de nulitate absolută.
Potrivit art. 78Codul muncii, V.Concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este
lovita de nulitate absolută”.
Prin urmare, având in vedere aspectele precizate în fapt şi în drept ce susţin condiţiile de netemeinicie şi
nelegalitate, consider că legea şi reglementările interne au fost încălcate de pârâta angajatoare, fapt pentru
care solicit admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
Anexez pentru prezenta acţiune şi depun in dublu exemplar următoarele documente:
Cererea de chemare in judecată, lista probelor la care s-a făcut referire in cuprinsul cererii de chemare in
judecată, cu solicitarea ca sarcina probei revină angajatorului pentru documentele nedepuse la dosar,
conform art. 272 din Codul muncii.
Probele depuse la dosar : decizia de concediere nr. 1580/27.10.2017 ; preavizul de concediere cu nr. 5585/
28.07.2017; sesizarea/petiţia adresată conducerii universităţii cu nr. 5616/28.08.2017; adresa UVT cu nr.
5931/12.09.2017 (răspunsul la sesizarea/petiţia adresata conducerii universităţii); adeverinţa privind
nivelul/ gradaţia încadrării; fişa postului; actul adiţional la contractul de muncă cu nr. 1924/01.01.2011 ;
organigrama UVT aprobată în anul 2016; raportul de evaluare a competenţelor profesionale pentru anul
2016 ; pontajul parţial din luna 10.2017.
La data de 08.01.2018, pârâta U____________ „V______” Târgovişte a formulat întâmpinare, prin care a
solicitat respingerea acţiunii ca nefondată şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată,
susţinând că procedura concedierii colective are la bază un plan de restructurare motivat de dificultăţile
economice ale instituţiei, iar aplicarea programului de restructurare de natură să stabilizeze din punct de
vedere financiar U____________ „V______” din Târgovişte avea în vedere o ________ măsuri, întregul
plan de restructurare prin reducerea unui număr de 68 de posturi fiind efectuat cu respectarea tuturor
dispoziţiilor legale, inclusiv prin discutarea cu reprezentanţii sindicatului privind criteriile avute în vedere
privind stabilirea ordinii la concediere.
S-a arătat în continuare că deciziile de concediere au avut drept bază legală Hotărârile Consiliului de
Administraţie nr. 16/19.06.2017, 18/06.07.2017, 19/11.07.2017, 20/18.07.2017, 22/31.07.2017, 23/
25.08.2017, precum şi Hotărârile Senatului Universitar nr. 27 Q/31.07.2017 şi 25 B din 25.08.2017,
făcându-se astfel dovada respectării atât a modalităţii de evaluare a personalului, cât şi motivarea reală şi
necesară a restructurării universităţii.
Privind a treia critică a deciziei de concediere, respectiv nerespectarea termenului de preaviz, pârâta a
considerat-o neîntemeiată, atât timp cât prin preavizul acordat se menţionează termenul de 20 de zile
lucrătoare, fiind îndeplinite dispoziţiile art. 76 lit. b) din Codul muncii.
Pentru argumentele expuse mai sus, pârâta a arătat că în mod indubitabil decizia de concediere este perfect
valabilă, cuprinzând toate elementele cerute de dispoziţiile Codului muncii.
De asemenea, pârâta a precizat că desfiinţarea locului de muncă a fost efectivă şi a avut o cauză reală şi
serioasă, cauza fiind reală şi serioasă, când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultăţi
economice sau transformări tehnologice şi nu disimulează realitatea, arătându-se că motivele concedierii au
fost cât se poate de obiective, fiind impuse de criza economică prin care trece universitatea în ultimii ani,
iar conducerea universităţii a efectuat studii temeinice şi pe termen lung privind modalităţile de
restructurare a activităţii, scopul urmărit fiind de reducere a costurilor pe toate nivelele posibile. La
măsurile de concediere s-a apelat în ultimă instanţă, ca dovadă fiind şi faptul că din cele 68 de posturi
considerate necesar a fi restructurate s-a ajuns la un număr de doar 54 în urma eforturilor de a micşora
impactul social.
S-a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În dovedire: înscrisuri.
Reclamanta P_______ E____ G_______ a formulat răspuns la întâmpinare la data de 23.01.2018, prin care
a solicitat respingerea apărărilor invocate de pârâtă ca fiind netemeinice şi nelegale, deoarece exercitarea
dreptului procesual nu sprijină realizarea justiţiei, încălcând prevederile art. 12 alin. (1) din Codul de
procedură civilă, art. 14 alin. (3) şi art. 10 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul va reţine următoarele:
Contestatoarea P_______ E____ G_______ a avut calitatea de salariat al intimatei U____________
„V______” Târgovişte în baza contractului individual de muncă nr. 1924 din 01.01.2011, începând cu data
de 01.01.2011, îndeplinind funcţia de secretar, post unic cu funcţie executivă în structura Comisiei de etică .
Prin actul adiţional la Contractul de muncă cu nr. 1924/01.01.2011 i-au fost repartizate atribuţii
suplimentare postului de secretar al Comisiei de etică, respectiv atribuţii şi pentru funcţia de secretar din
cadrul Departamentul de Studii în Limbi Străine al Universităţii (stabilite/planificate prin planul
operaţional, listele de activităţi/documente de gestiune al managementului riscurilor din cadrul DSLS), fără
remunerare suplimentară.
Raporturile de muncă dintre cele două părţi au încetat la data de 30.10.2017 în temeiul art. 65 din Codul
muncii, fiind emisă decizia de concediere nr.1580/27.10.2017.
În primul petit din contestaţia formulată, contestatoarea a solicitat anularea deciziei de concediere emisă de
intimată, ca fiind nelegală şi netemeinică.
Conform art. 65 din Codul muncii, care a constituit temeiul juridic al concedierii, alin. 1: ”Concedierea
pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă
determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat , din unul sau mai multe motive fără
legătură cu persoana acestuia.
A___. 2: Desfiinţarea locului trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.”
Condiţia de legalitate impusă de textul legal este ca desfiinţarea locului de muncă al reclamantei să fie
efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.
Cu alte cuvinte, problema care se pune în speţa de faţă, este aceea a analizei, caracterului real, efectiv şi
serios al măsurii concedierii, care a afectat-o pe contestatoare din prezenta cauză.
În opinia Tribunalului, concedierea ce face obiectul prezentei discuţii, a fost una, efectivă, reală şi serioasă,
contrar susţinerilor contestatoarei.
Faţă de înscrisurile depuse la dosar conform art. 287 din Codul muncii şi materialul probator administrat în
cauză, instanţa constată că postul ocupat de contestatoare a fost desfiinţat efectiv.
Analizând actele de la dosar se poate observa că poziţia ocupată de contestatoare nu se mai regăseşte
ulterior, măsura de desfiinţare a postului deţinut de contestatoare fiind aprobată prin Hotărârea Senatului
Universităţii V______ Târgovişte nr.270/31.07.2017, în urma măsurilor avizate în şedinţele Consiliului de
Administraţie din data de 06.07.2017 şi data de 11.07.2017.
Instanţa de judecată, poate aprecia că desfiinţarea locului de muncă, este efectivă, dacă locul de muncă,
este suprimat din schema de personal şi nu se mai regăseşte în organigrama acestuia ori în statul de funcţii.
Or, aşa cum am arătat mai sus, rezultă fără nici un echivoc, faptul că postul ocupat de contestatoare a fost
suprimat, nemaigăsindu-se în schema de personal.
Relevantă în speţă este împrejurare că organele de conducere ale intimatei, prin Hotărâri succesive ale
Consiliului de Administraţie, au hotărât desfiinţarea postului de natura celui ocupat de contestatoare.
Hotărârea de reorganizare a activităţii în vederea eficientizării şi reducerii de cheltuieli este atributul
exclusiv al angajatorului .
În ceea ce priveşte caracterul real al restructurării postului, din conţinutul materialului probatoriu
administrat în cauză, rezultă că acesta are un caracter obiectiv, există în realitate efectiv şi nu o disimulează.
Restructurarea postului, în litigiul de faţă, este determinată de dificultăţi economice , reducerea
cheltuielilor, creşterea eficienţei, situaţie descrisă prin actul contestat, respectiv : dificultăţi economice ale
instituţiei; reorganizarea administrativă a universităţii; scăderea efectivelor de studenţi; scăderea veniturilor
din finanţarea de bază şi din venituri proprii ; creşterea cheltuielilor cu salariile prin aplicarea noilor grile de
salarizare; creşterea costurilor cu utilităţile; concurenţa instituţiilor de profil din judeţele învecinate;
supraîncărcarea schemei de personal didactic auxiliar şi nedidactic la nivel de structuri funcţionale ale
instituţiei ; raportul număr personal didactic auxiliar şi nedidactic/cadre didactice titulare/studenţi; utilizarea
sistemelor informatice privind evidenţele studenţilor şi ale instituţiilor financiar-contabile.
Cauza concedierii este una serioasă, desfiinţarea locului de muncă impunându-se din necesităţi evidente
pentru îmbunătăţirea activităţii intimatei şi nu se urmăreşte o concediere determinată de persoana
reclamantei, cum nejustificat susţine aceasta.
Caracterul efectiv, real şi serios al desfiinţării locului de muncă ocupat de reclamantă rezultă din toate
documentele depuse la dosar, respectiv Hotărârile Consiliului de Administraţie nr.16/19.06.2017, nr.18/
06.07.2017, nr.19/11.07.2017, nr.20/18.07.2017, nr.22/31.07.2017, nr.23/25.08.2017, respectiv Hotărârile
Senatului universitar nr.27/31.07.2017, nr.28B/25.08.2017.
Or, măsura concedierii se justifică, de vreme ce actele relevă că efectiv are loc o reorganizare şi o
restrângere reală a activităţii impusă de nevoile prezente ale intimatei.
Aşa fiind, nu se poate reţine susţinerea reclamantei că desfiinţarea postului nu ar fi avut un caracter serios,
câtă vreme măsura angajatorului concretizează o strategie de organizare a activităţii.
De altfel, contrar susţinerii reclamantei, Tribunalul nu poate face analize manageriale din care să tragă
concluzii cu privire la modul în care ar putea ori ar fi putut să poată intimata să dispună de măsuri de
eficienţă economică, fie de organizare ori reorganizare a propriei activităţi, condiţia de a avea o legătură cu
cauza reală şi serioasă vizează desfiinţarea locului de muncă, iar nu motivul ( fără legătură cu persoana
salariatului) care a determinat desfiinţarea locului de muncă al acesteia, respectiv reorganizarea activităţii.
Tribunalul nu este în măsură să analizeze oportunitatea deciziei de reorganizare internă a angajatorului şi
nici nu cenzurează măsurile luate în acest scop, ci efectuează controlul de legalitate prin care se asigură că
această măsură corespunde unei nevoi obiective, reale şi serioase a societăţii şi nu ascunde o concediere
abuzivă.
În ceea ce priveşte analiza activităţii reclamantului comparativ cu cea a celorlalţi angajaţi, instanţa de
judecată, nu are competenţa de a proceda la o astfel de selecţie, pentru că s-ar depăşi limitele puterii
judecătoreşti, încălcându-se independenţa angajatorului.
Unitatea angajatoare, este singura în măsură să aprecieze care dintre persoanele angajate este mai necesară
şi utilă, în scopul realizării activităţii, la parametrii de eficienţă maximă.
Aşadar, măsura restructurării postului este una reală, generată de dificultăţile economice pe care le-a
înregistrat intimata, pe fondul crizei economico – financiare generale, astfel că nici această critică nu este
întemeiată.
În ceea ce priveşte susţinerea reclamantei în sensul încălcării dispoziţiilor art.80 din Codul Muncii,
Tribunalul apreciază că texul menţionat are ca ipoteză concedierea în mod netemeinic şi nelegal, fapt ce
trebuie stabilit în cadrul litigiului pendinte.
Neîntemeiată este şi susţinerea reclamantei potrivit căreia s-au încălcat dispoziţiile art.74 alin.5 codul
Muncii, câtă vreme în raporturile dintre părţi produce efecte doar decizia care s-a comunicat părţii
contestatoare.
Cu referire la susţinerea contestatoarei că s-ar fi încălcat dispoziţiile art.75 alin.1 din Codul muncii,
Tribunalul apreciază că aceasta nu poate fi reţinută.
În conformitate cu prevederile menţionate contestatoarea beneficia de dreptul la un preaviz ce nu poate fi
mai mic de 20 zile lucrătoare.
În cauză s-a probat de către intimată că emiterea deciziei de concediere s-a realizat cu respectarea acestui
termen, în condiţiile în care decizia de concediere a fost emisă la data de 27.10.2017, contractul de muncă
urmând a înceta la data de 30.10.2017, preavizul de concediere fiind primit, sub semnătură, la data de
20.09.2017.
Aşadar, Tribunalul conchide şi stabileşte că măsura concedierii a fost dispusă în condiţii de deplină
legalitate, astfel încât va respinge cererea reclamantei având ca obiect anularea decizie de concediere
nr.1580/27.10.2017 şi, pe cale de consecinţă, va respinge şi cererile accesorii.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:

Respinge cererea reclamantei P_______ E____ G_______, domiciliată în municipiul Târgovişte,

____________________, _____________, etajul V, _________________________, formulată în
contradictoriu cu pârâta U____________ „V______” Târgovişte, cu sediul în municipiul Târgovişte,
____________________, nr. 2, judeţul Dâmboviţa, prin reprezentant legal preşedinte conf. univ. dr. O___
D. C____ şi prin reprezentant convenţional Cabinetul de avocatură „A___ S____ T_________”.
Ia act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată în prezentul dosar.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Dâmboviţa.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie 2018.

GREFIER
I_____ M_______

Red. D.F.Ş. / Tehnored. I.M. / D.F.Ş.

4 ex./20.04.2018
Acest document este preluat şi procesat de o aplicaţie realizată gratuit de Wolters Kluwer Romania pentru
Fundatia RoLII.
Conţinutul său poate fi preluat şi utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro
JUDECĂTOR ASISTENŢI JUDICIARI

D____ F______ Ş_____ M_____ M___________ V_____ B_____