Decizie nr.

477/2019 din 26-feb-2019, Curtea de Apel Ploiesti, contestatie decizie de concediere

(Litigii de munca)

Decizie

din 26 februarie 2019

477/2019

Text speţă

Persoană fizică vs Societate comercială

ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEŞTI
SECŢIA I CIVILĂ
Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX
ECLI:RO:CAPLO:2019:018.xxxxxx
D E C I Z I A NR. 477
Şedinţa publică din data de 26 februarie 2019
Preşedinte - E____-S_____ L____
Judecător - V___-A_____ P______
Grefier - A_____ F_____
Pe rol fiind pronunţarea asupra apelului declarat de reclamanta P_______ E____ G_______, domiciliată în
Târgovişte, __________________, _______________________, _________________________, împotriva
sentinţei civile nr. 444/20 martie 2018 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în contradictoriu cu pârâta
U____________ „V______” Târgovişte, cu sediul în Târgovişte, __________________, nr. 2, judeţul
Dâmboviţa.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 11 februarie 2019, susţinerile părţilor fiind consemnate în
încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de
timp mai îndelungat pentru studierea actelor şi lucrărilor dosarului, a amânat pronunţarea pentru azi, data de
mai sus, când a pronunţat următoarea soluţie.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa sub nr. XXXXXXXXXXXXX, reclamanta
P_______ E____ G_______ a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce va pronunţa în contradictoriu cu pârâta
U____________ V______ Târgovişte, să dispună anularea deciziei de concediere nr. 1580/27.10.2017 şi a
prevederilor din documentele conexe ce au stat la baza deciziei; obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri
egală cu drepturile salariale majorate şi a tuturor drepturilor salariale, indexate şi actualizate, inclusiv sporul
de doctorat solicitat în condiţiile legii şi neacordat, drepturi de care ar fi trebuit să beneficieze reclamanta,
prevăzute în contractul individual de muncă, în contractul colectiv şi în toate celelalte reglementări legale,
calculate până la data plăţii efective a drepturilor;obligarea pârâtei la plata dobânzilor aferente drepturilor
salariale prevăzute în contractul individual de muncă, în contractul colectiv şi în toate celelalte acte
colective şi reglementări legale, de care ar fi trebuit să beneficieze reclamanta, calculate până la data plăţii
efective a drepturilor; reîncadrarea în funcţia de secretar si cu contract de muncă în cadrul comisiei de etică
a universităţii, deţinută anterior reorganizării/restructurării, aşa cum rezultă din ultima fişă a postului,
încheiată la universitate, conform art. 80 din Codul muncii; obligarea la plata cheltuielilor de judecată;
obligarea pârâtei să publice pe site-ul universităţii, la rubrica destinată Comisiei de etică, hotărârea instanţei
de judecată, dacă instanţa consideră că fapta/faptele incriminate sunt urmarea unei neglijenţe grave ori a
abuzului care, pe lângă lezarea dreptului personal, aduc atingere dreptului comunităţii universitare, cu
scopul de a aduce o reparaţie daunelor morale, ce constau în atingerea adusă demnităţii şi reputaţiei
profesionale, cu impact asupra credibilităţii, aspecte ce pot avea repercusiuni şi asupra credibilităţii şi
reputaţiei Comisiei de etică în ansamblul ei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 01.01.2011 a încheiat cu pârâta contractul individual
de muncă nr. 1924, cu normă întreagă de 8 ore/zi, pe durată nedeterminată, în funcţia de secretar, post unic
cu funcţie executivă în structura Comisiei de etică, unde a activat în perioada 2011-2017, ocuparea postului
realizându-se prin examen şi în baza competenţelor din domeniul postului (conform fişei postului). În acest
sens, la momentul depunerii dosarului, pe lângă experienţa în funcţia de secretar, dobândită anterior
ocupării postului de la Comisia de etică, s-a avut în vedere şi i s-a solicitat şi adeverinţa de doctorand în
domeniul managementului etic (responsabil social), studii ce au fost finalizate şi sunt atestate prin diploma
de doctorat nr. 148/06.03.2013.
A mai susţinut reclamanta că în perioada 18.05.xxxxxxxxxxxxxxx17, a fost angajată a Universităţii
V______ din Târgovişte, cu o întrerupere în perioada 2008 -2010, când a dat concurs şi s-a angajat la
Academia Oamenilor de Ştiinţă - Filiala din Târgovişte (în funcţia de consilier IA), pe fondul evitării unei
incompatibilităţi/conflict de interese între funcţia de secretar şef al Şcolii Doctorale ocupată în anul 2008 şi
calitatea de doctorand obţinută în urma admiterii din anul 2008.
Reclamanta a precizat că ulterior încheierii contractului nr.1924/2011, la data de 10.10.2013, a fost încheiat
actul adiţional la contractul individual de muncă cu nr. 1924/01.01.2011 , prin care i-au fost repartizate
atribuţii suplimentare postului de secretar al Comisiei de etică, respectiv atribuţii şi pentru funcţia de
secretar din cadrul Departamentul de Studii în Limbi Străine al Universităţii (stabilite/planificate prin
planul operaţional, listele de activităţi/documente de gestiune al managementului riscurilor din cadrul
DSLS), fără remunerare suplimentară, iar la data de 30.10.2017 i-a fost comunicată decizia de încetare a
contractului individual de muncă cu nr. 1924 din 01.01.2011.
La data de 06.07.2017, Consiliul de Administrare a emis HCA nr. 18/06.07.2017, hotărâre prin care s-a
decis demararea procesului de restructurare/reorganizare.
La pagina 1 a hotăr ârii, respectiv punctul 3 , se menţionează că „î n urma negocierilor cu SISDDAN
V______, se avizează şi se înaintează spre aprobarea Senatului universitar următoarele: demararea
procesului de restructurare şi reorganizare direcţiilor/departamentelor/serviciilor/ birourilor/
compartimentelor administrative şi a secretariatelor/departamentelor facultăţilor , prin reducerea unui
număr de 68 de posturi personal didactic auxiliar şi nedidactic, până la data de 1 octombrie 201 7 ".
Tot în cadrul pct.3, pag. 1 a hotărârii se face referire şi la avizarea următoarelor documente: planul de
desfăşurare a etapelor concedierii colective a personalului didactic auxiliar şi nedidactic; planul de
restructurare; măsurile tranzitorii şi definitive propuse pentru reducerea cheltuiel ilor/costurilor.
La pagina 4 a hotărârii, în Anexa 1 a acesteia, se identifică o nouă "structură administrativă a UVT" din
care rezultă că Secretariatul Comisiei de etică (aflat în structura Comisiei de Etică şi subordonat ierarhic
Preşedintelui Comisiei de etică) este trecut în subordinea Secretariatului General. În această anexă nu se
mai face referire la cele 68 de posturi propuse pentru restructurare, precizate la pct. 3, ci apar un număr de
168 posturi ocupate.
La pagina 13 a hotărârii - în Planul de restructurare al UVT, se face referire la un număr de 68, respectiv
168 de persoane/posturi, în următorul context: "În baza unei analize efectuate pentru desfăşurarea activităţii
în bune condiţii, cu respectarea tuturor indicatorilor de calitate şi acoperir ea fondului de salarii, s-a stabilit
un necesar de 279 cadre didactice titulare şi un număr de 168 personal didactic auxiliar şi nedidactic”.
Numărul de salariaţi care vor fi afectaţi de concedierea colectivă este de 68 de persoane din categoria
personal didactic auxiliar şi nedidactic.
Din această combinaţie de informaţii, din Anexa 1 pare să se înţeleagă că sub motivaţia procesului de
reorganizare/restructurare, postul de secretar al Comisiei de etică este trecut în subordinea Secretariatului
General şi i nclus în cele 168 posturi + 2 vacante "necesare desfăşurării activităţii în bune condiţii cu
respectarea tuturor indicatorilor de calitate şi acoperirea fondului de salarii". Prin urmare, la data emiterii
HCA nr. 18/06.07.2017, postul de secretar al Comisiei de etică apare ca propus pentru mutare din structura
Comisiei de etică, dar în urma analizei efectuate pentru elaborarea Planului de restructurare, nu pare să fie
inclus în cadrul celor 68 de posturi propuse pentru restructurare.
La pagina 5 a hotărârii se identifică un plan de desfăşurare a etapelor premergătoare concedierii colective,
din care reies următoarele aspecte faptice: planul de concediere colectivă se aprobă în Consiliul de
Administraţie pe baza analizelor şi propunerilor formulate de şeful ierarhic al locului de muncă ocupat de
salariat.
În cadrul planului se face referire explicită la aplicarea articolelor 69 şi 73, alineatele 2 şi 3 din Codul
muncii, lăsând să se înţeleagă fără echivoc că planificarea concedierii colective se realizează în ba za
prevederilor art. 68 -73 din Codul muncii, deşi art. 74 alin. 5 din Codul muncii specifică explicit că
prevederile art. 68-73 din Codul muncii nu se aplică salariaţilor din instituţiile publice.
În planul de desfăşurare a etapelor premergătoare concedier ii nu se regăsesc informaţii referitoare la
realizarea, existenţa unei etape de informare/selecţie/evaluare pentru ocuparea posturilor rezultate în urma
reorganizării, anterioară etapei de concediere/emitere a deciziei de concediere.
Referitor la planul de restructurare (paginile 6-13 din hotărâre); măsurile tranzitorii şi definitive propuse
pentru reducerea cheltuielilor/costurilor (pagina 14 din hotărâre) rezultă următoarele aspecte: prezentarea
universităţii ca instituţie publică aflată în subordonarea Ministerului Educaţiei Naţionale; prezentarea
structurii universităţii la momentul realizării planului de restructurare, cu referire la Organigrama
Universităţii V______, aprobată prin Hotărârea Senatului nr. 68/28.04.2016, cf. Anexei 1 a acestei hotărâri;
declaraţia de asumare a misiunii de învăţământ şi cercetare ştiinţifică şi a unor obiective generale destinate
realizării misiunii şi integrării cu succes în sistemul European de învăţământ superior; o expunere de motive
pentru restructurarea universităţii, în sensul reducerii cheltuielilor; o expunere de măsuri generale, destinate
reducerii cheltuielilor de toate categoriile (inclusiv pentru reducerea cheltuielilor cu energia electrică) -
încadrate ca "optimizare a structurii de organizare"; o expunere de măsuri tranzitorii şi definitive propuse
pentru reducerea cheltuielilor/costurilor, asociată măsurilor generale expuse anterior.
În fapt, planul de restructurare, nu asigură şi nu face o referire explicită la raţiunea restructurării posturilor
didactice auxiliare şi nedidactice în sensul asigurării cadrului necesar repartizării finanţării existente/
limitate, astfel încât să conducă la o mai bună realizare a misiunii universităţii prin contribuţia acestor
posturi.
Optimizarea structurii organizatorice nu se referă la stabilirea categoriilor de posturi didactice auxiliare şi
nedidactice necesare realizării mai bune a obiectivelor, activităţilor, cu rezultate aşteptate, în mod subsumat
misiunii şi obiectivelor universităţii.
Planul de restructurare nu face nicio referire la necesitatea stabilirii unor etape de selecţie a personalului
capabil să răspundă cel mai bine la cerinţele posturilor din noua structură optimizată, conform fişelor de
post şi obiectivelor asociate posturilor.
Practic, planul de restructurare nu conţine niciun reper din care ar putea să rezulte, cel puţin la nivel de
intenţie, reducerea finanţării publice în interesul legii, prin restructurarea raţională a posturilor (care nu
contribuie/contribuie mai puţin la realizarea misiunii/obiectivelor universităţii) şi respectiv stabilind criterii/
etape/metodologii de selecţie pentru alocarea finanţării publice în funcţie de competenţe şi abilităţi asociate
posturilor reorganizate.
Î n data de 11.07.2017, Consiliul de Administrate a emis HCA nr. 19/11.07 .2017 , prin care, la pct. 1,
pagina 1 din hotărâre, se specifică înaintarea spre aprobarea Senatului a unor criterii pentru concedierea
colectivă, iar în anexa 1, pagina 2 a hotărârii sunt prezentate etape/criterii avute în vedere pentru
concedierea colectivă.
În cadrul anexei 1, la etapa I se face referire la o etapă de evaluare a realizării obiectivelor de performanţă
pe baza Raportului de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale personalului didactic auxiliar
şi nedidactic din anul 2016, ia r la etapa a II- a, de departajare, se face referire la o evaluare individuală a
competenţelor prin organizarea unei probe scrise, pe baza unei tematici de concurs la propunerea comisiilor
de specialitate, cu drept de contestaţie internă.
În ceea ce priveşte componenţa comisiilor de specialitate, pentru compartimentele de specialitate din
organigrama UVT se specifică că vor fi stabilite comisii punctuale, cu specialişti din domeniul respectiv.
Având în vedere faptul că la nivelul universităţii nu exista decât o singură Comisie de etică a UVT, un
singur post de secretar al Comisiei de etică, cu atribuţii specifice domeniului eticii în cercetare-dezvoltare,
în mod evident evaluarea necesităţii postului şi a corespondenţei profesionale ar fi fost necesar a fi evaluată
din partea Comisiei de etică şi/sau a unei comisii cu specialişti din domeniul eticii în cercetare-dezvoltare,
lucru care nu s-a întâmplat.
Referitor la aplicarea HCA nr. 19/11.07.2017, pentru etapa I de evaluare a realizării obiectivelor de
performanţă, raportat la postul de secretar al Comisiei de etică/performanţele profesionale personale în
funcţia de secretar/criteriile specificate în cadrul acestei hotărâri, s-a menţionat că raportul de evaluare a
competenţelor profesionale al ocupantului postului de secretar al Comisiei de etică, pentru anul 2016, a fost
evaluat cu punctaj maxim, de către superiorul ierarhic al Postului în anul 2016- respectiv P___________
Comisiei de etică.
Raportul de evaluare a performantei pentru anul 2016, evaluat de P___________ Comisiei de etică
(superiorul ierarhic), consemnează la rubrica Rezultate deosebite, aspecte importante, conexate cu
realizarea misiunii de educaţie şi cercetare a universităţii, cum ar fi: „contribuţia la completarea
documentelor ARACIS şi în cadrul procesului de evaluare pe domeniul etică, aferentă anului 2016;
contribuţia în cadrul procesului de evaluare a universităţii în anul 2016 de către Societatea Academică din
România (SAR) privind documentele, reglementările şi funcţionarea Comisei de etică; analiza şi sinteza
informaţiilor aferente sesizării nr. 2425/20.04.2016, corelat cu reglementările legislative/interne în vigoare -
pentru operativitatea deciziilor in cadrul şedinţelor Comisiei de Etică - sinteza de informaţii pentru
actualizarea Regulamentului Comisiei de Etică - în acord cu schimbările legislative din anul 2016
(Ordonanţa nr. 21 /2016 pentru modificarea Legii 206/2004, HG nr. 134/2016 pentru modificarea Codului
studiilor universitare de doctorat, aprobat prin HG nr. 681/2011); sinteza de informaţii pentru actualizarea
Codului de etică şi deontologie profesională universitară în acord cu schimbările legislative din anul 2016
(Ordonanţa nr. 21/ 2016 pentru modificarea Legii 206/2004, HG nr. 134/2016 pentru modificarea Codului
studiilor universitare de doctorat, aprobat prin HG nr. 681/2011) - în curs de dezbatere în cadrul Comisiei
de etică - finalizată cu informarea membrilor Comisiei de etică în şedinţa din data de 25 noiembrie 2016;
activităţile de reprezentare în demersul procedural aferent sesizării nr. 6120/01.10.2015, pentru care, prin
reprezentare, Comisia de etică a organizat procesul intern de informare, consiliere şi mediere, la solicitarea
conducerii universităţii; iniţiativa personală/contribuţia creativă la structurarea cadrului procedural necesar
punerii în aplicare, la nivelul universităţii a hotărârilor CNECSDTI/CNATDCU, pentru care nu există
reglementare la nivelul universităţii”.
De asemenea, s-a menţionat că în decembrie 2016, în acord cu Normele metodologice privind acordarea
sumelor compensatorii aferente titlului ştiinţific de doctor la nivelul Universităţii V______ din Târgovişte,
au fost înaintate documentele depuse, analizate şi elaborate la nivelul Comisiei de etică ( Punctul de vedere
al Preşedintelui Comisiei de etică - privind compatibilitatea competenţelor certificate prin diplomă de
doctorat în domeniul managementului responsabil social/etic şi activitatea în funcţia de secretar/membru al
Comisiei de etică şi respectiv memoriul justificativ elaborat de mine), iar pe considerentul compatibilităţii
competenţelor doctorale cu activitatea în funcţia de secretar al Comisiei de etică în Senatul universităţii s-a
aprobat acordarea sporului pentru titlul ştiinţific de doctor, aşa cum rezultă din Hotărârea Senatului 17 H î n
22 decembrie 2016.
Î n plus, experienţa profesională în funcţia de secretar este în mod evident certificată atât prin experienţa
profesională (dobândită atât anterior ocupării postului de secretar la Comisia de etică, cât şi pe perioada
ocupării postului de secretar al Comisiei de etică), cât şi prin încadrarea postului de secretar cu studii
superioare pe nivelul I, gradaţia 5, fapt ce reflectă atât nivelul profesional, cât şi vechimea/stabilitatea în
cadrul universităţii (aproximativ 17 ani).
În ceea ce priveşte etapa a II- a, de departajare (la care se face referire în cadrul hotărârii) aceasta ar fi
presupus: afişarea unei tematici de concurs; organizarea unei probe scrise; evaluarea individuală a
competenţelor în urma organizării probei scrise; constituirea/aprobarea unei comisii de specialitate,
punctuală, cu specialişti din domeniu.
În sensul mai sus specificat, la nivelul universităţii nu a existat/nu a fost comunicat un plan coerent,
referitor la posturile reorganizate, pentru care ar fi fost necesar să se organizeze concurs, nu au fost
publicate tematici de concurs, nu a existat un calendar cu etape de înscriere, evaluare, contestaţie;pentru
compartimentele de specialitate din organigrama UVT nu au fost constituite/aprobate comisii punctuale, cu
specialişti din domeniul de specialitate; nu a existat o metodologie care să cuprindă toate aceste informaţii
în mod coerent şi transparent.
Î n data de 18.07.2017, Consiliul de Administrate a emis HCA nr. 20/18.07.2017.
Din punctul 1 (pagina 1 a hotărârii) reiese că se avizează şi se înaintează Senatului spre aprobare
organigrama universităţii valabilă începând cu data de 1 octombrie 2017.
Analizând Anexa 1 (pagina 3 a hotărârii), se poate observa că Organigrama UVT, propusă spre aprobare
pentru a fi funcţională de la 1 octombrie 2017 - în ceea ce priveşte Comisia de etică, este identică funcţional
cu Organigrama Universităţii V______ (în vigoare la momentul procesului de reorganizare) aprobată prin
Hotărârea Senatului nr. 68/28.04.2016.
Faptul că cele două org anigrame sunt identice în ceea ce priveşte legăturile funcţionale ale Comisiei de
etică (în ambele organigrame structura Comisiei de etică este plasată între Senat şi Consiliul de
Administraţie), respectiv faptul că noua organigramă propusă nu are nicio legătură funcţională între
Direcţia Secretariat General şi Comisia de etică, evidenţiază caracterul disimulator al reorganizării privind
postul de secretar al Comisiei de etică şi faptul că legătura funcţională cu structura Secretariatului General
s-a realizat artificial, numai pentru eludarea luării unei decizii privind postul de secretar, la nivelul Comisiei
de etică.
Î n plus, analizând organigrama propusă spre a fi funcţională de la 1 octombrie 2017, se poate observa că
structura Departamentului de Studii în Limbi Străine (pentru care, prin act adiţional la contract, au fost
atribuite reclamantei sarcinile funcţiei de secretar), se păstrează în organigrama universităţii, structura
rămânând la data de 30.10.2017 doar cu funcţia de director, fără post executi v.
În data de 31.07.2017 Consiliul de Administraţie a emis HCA nr. 22/31.07.2017 .
La pagina 3 a hotărârii, respectiv la pct.14 se specifică faptul că se avizează şi se înaintează spre aprobarea
Senatului o listă a posturilor propuse spre desfiinţare, conform Anexei nr. 4 a hotărârii, în anexa 4 (aflată la
pagina 9 a hotărârii) printre alte posturi propuse spre desfiinţare, după o analiză atentă, putându-se observa
că se regăsesc 8 posturi de secretar cu studii superioare (S), dar repartizate cu dedicaţie, către anumite
persoane, care corespund nivelului de gradaţie/vechime indicat în listă astfel: 2 -SI, 2- Sil, 5-SIII.
Tot la pagina 3 a hotărârii, respectiv la pct. 15, se avizează şi se înaintează spre aprobarea Senatului,
repartizarea posturilor didactice auxiliare şi nedidactice pe structurile funcţionale din Organigrama
universităţii "care va _________________________ cu data de 01.10.2017", conform Anexei 5 a hotărârii.
În anexa 5 (pagina 10 a hotărârii) regăsim o listă intitulată " Lista posturilor ocup ate (C.I.M. active) pe
structuri conform organigramei care ___________________ la data 01.10.2017".
O altă informaţie identificată în anexa 5 este o notă postată undeva în subsolul paginii prin care se
menţionează că: "Pe data de 21.08.2017 facultăţile/ser viciile /birourile organizează proba scrisă pentru
departajare, în cazul posturilor identice care se desfiinţează, dacă este cazul, iar pe data de 23.08.2017 vor fi
afişate rezultatele finale".
Numai printr-o analiză atentă şi conexiune logică a anexei 5 se poate observa că potrivit acestei hotărâri,
postul de secretar al Comisiei de etică (secretar SI) dispare din subordinea Secretariatului General şi nu se
mai regăseşte nicăieri.
Conexând observaţia privind dispariţia postului de secretar al Comisiei de etică din anexa 5, cu anexa 4 în
care apare un post de SI (potrivit cu încadrarea sa ca ocupant al postului) şi respectiv cu precizarea
expresiei "C.I.M. active" din titlul anexei 5 " Lista posturilor ocupate (C.I.M. active) pe structuri (...) de la
data 01. 10.2017", se înţelege acum, fără echivoc, că persoana semnatară a contractului individual de
muncă aferentă postului de secretar al Comisiei de etică a fost eliminată, fără drept de apel, din lista
persoanelor cu CIM active în cadrul universităţii, încă di n data de 31.07.2017.
Faptul că persoana secretarului şi nu postul au fost criteriul desfiinţării/restructurării reiese atât din faptul
eludării deciziei la nivelul Comisiei de etică privind postul, cât şi din lipsa oricărei documentări/informări/
organizări de activităţi şi afişări a rezultatelor privind realizarea unui concurs, care ar fi trebuit să fie
organizat în data de 21.08.2017, cu rezultate afişate în data de 23.08.2017, pentru posturile de secretar
existente/rămase în structura Secretariatului Gen eral.
Este necesar de menţionat privind necesitatea postului că potrivit procesului- verbal al Comisiei de etică din
data de 28 septembrie 2017, membrii Comisiei de etică au solicitat conducerii universităţii desemnarea unei
persoane care să se ocupe de activităţile de secretariat ale Comisiei.
Revenind la HCA nr. 22/31.07.2017, în ceea ce priveşte postul de secretar al Comisiei de etică, devine
evident că a ieşit din structura Secretariatul General odată cu eliminarea din listă şi din CEM active, asociat
p ostului, respectiv în data de 31.07.2017 (cf. anexei 5, pg.10), înainte de data de 21.08.2017, dată la care,
cu toată netemeinicia includerii postului de secretar al Comisiei de etică în subordinea Secretariatului
General, în virtutea prevederilor acestei hotărâri, ar fi trebuit să se organizeze o probă scrisă de departajare
pentru posturile din structura Secretariatului General.
În data de 31.07.2017, Senatul UVT a emis HS nr. 27 din 31.07.2017, prin care toate propunerile
Consiliului de Administraţie, anterioare Senatului din data de 31.07.2017 (menţionate anterior) au fost
aprobate în integralitatea lor, aproape ad literam, în aceeaşi şedinţă de Senat, cu singura diferenţă că în HS
nr. 27 din 31.07.2017 a existat o împărţire pe subcomponente de la nr. 27A- până la nr. 27Y.
Aprobarea în ___________________________ Consiliului de Administraţie anterioare datei de
31.07.2017, în aceeaşi Hotărâre de Senat, creează o ________ situaţii contradictorii, care pun în discuţie
seriozitatea/calitatea actului decizional privind procesul de reorganizare/restructurare/desfiinţare al
posturilor didactice auxiliare şi nedidactice.
Astfel, în Hotărârea notată cu nr. 27 Q (proba 10), (dispusă în urma Adresei Consiliului de Administraţie
nr. 4511/11.07.2017, cu aceleaşi prevederi conţinute în HCA nr. 18/06.07.2017 şi HCA 20/18.07.2017 ), la
pagina 3 a hotărârii nr. 27 Q, respectiv în Anexa 4 - observăm că Senatul aprobă structura organizaţională,
în care Secretariatul Comisiei de etică este inclus în subordinea Secretariatului General şi în care, postul
aferent Secretariatului Comisiei de etică se conexează cu cele 168 posturi considerate a fi funcţionale de la
1 octombrie 2017 (anexa fiind identică ca formulare/format cu HCA nr. 18/06.07.2017 - proba 2).
La pagina 15 a aceleiaşi hotărâri nr. 27 Q, se observă că se aprobă noua organigramă a UVT cu aplicare de
la 1 octombrie 2017 - în care structura Comisiei de etică este plasată între Senat şi Consiliul de
Administraţie, fără nicio legătură funcţională între Direcţia Secretariat General şi Comisia de etică
(întocmai ca în HCA 20/18.07.2017- proba 8).
Tot în Hotărârea Senatului nr. 27/31.07.2017, după ce la nr. 27 Q se aprobă ca funcţional şi viabil postul
aferent Secretariatului Comisiei de etică, observăm că la nr. 27 T (proba 11) şi respectiv la nr. 27 Ţ (proba
12) în aceeaşi şedinţă, din data de 31.07.2017, se dezaprobă ca funcţional şi viabil postul aferent
Secretariatului Comisiei de etică, "urmare a Adresei Consiliului de Administraţie nr. 5175/31.07.2017" -
conţinutul listei şi al repartizării din cadrul punctelor 27 T şi 27 Ţ fiind identice cu cele din Hotărârea CA
nr. 22/31.07.2017.
În ceea ce priveşte Hotărârea Senatului notată cu nr. 27 Q, integrarea celor două hotărâri ale CA
consolidează ideea de aprobare a unei structuri organizaţionale în care Comisia de etică/Secretariatul
Comisiei de etică rămân viabile la data de 1 octombrie 2017, anexa 4 evidenţiind chiar includerea postului/
Secretariatului Comisiei în lista celor 168 de posturi considerate a fi funcţionale de la 1 octombrie 2017.
Ceea ce mai scoate însă în evidenţă alăturarea prevederilor celor două hotărâri ale CA în cadrul HS nr. 27/
2017 este legătura funcţională artificială creată între Secretariatul Comisiei de etică şi Secretariatul General
al UVT, legătură care nu există în niciuna dintre organigramele aprobate la nivel de UVT (nici in cea
aprobată în 2016, nici în cea propusă pentru a fi funcţională începând cu 1 octombrie 2017), legătură care
nici nu poate fi argumentată funcţional prin documente justificativ e de drept contractual.
Important de subliniat, dincolo de această inconsistenţă şi incoerenţă în gestionarea deciziilor, este fondul
problemei. Practic, la modul exemplificativ, aprobarea includerii postului de secretar al Comisiei de etică în
structura Secretariatului General şi aprobarea propunerii de excludere a lui din lista posturilor viabile, odată
cu tăierea viabilităţii CIM (din partea noii structuri), ambele aprobate într-un interval de câteva ore,
generează pe fond, următoarele aspecte problematice la nivel etic şi juridic: se aprobă abuzul de putere în
exercitarea funcţiei de şef ierarhic (din partea şefului noii structuri), pentru propunerea desfiinţării postului,
fără ca dreptul de şef ierarhic să fi fost aprobat anterior exercitării prerogativelor de şef ierarhic, prin
decizie a conducătorului instituţiei.
În cazul aprobării mutării şi aproape concomitent a desfiinţării unui post/CIM într-un interval de câteva ore
nu se acordă/nu există timpul fizic necesar transferului de responsabilităţi şi de subordonare aferente
postului, în sensul exercitării demersurilor legale pentru notificare, modificarea fişei postului, verificării
corespondenţei între competenţe şi cerinţe ale posturilor reorganizate, modificare a actelor adiţionale la
contract, etc. necesare în cadrul oricărui proces real de reorganizare.
Se creează instabilitate, impredictibilitate, demoralizare şi neîncredere în exercitarea democratică a
drepturilor şi în utilitatea competentelor/implicării profesionale, a investiţiei in autodezvoltare pentru
performanţă, totul devine aleator şi nimic nu contează; cele trei aspecte mai sus menţionate creează un
cadru nefavorabil pentru un climat etic şi pentru performanţă, favorizând exercitarea abuzivă şi
discreţionară a funcţiei publice, cu încălcarea drepturilor legitime ale oricărei persoane aflată într-o astfel de
situaţie.
S-a învederat că nici până la data de 31.07.2017 şi nici ulterior, nu a existat nicio notificare/decizie/refacere
a fişei postului pentru includere într-o structură reorganizată (acţiuni care, în contextul unei reale
reorganizări sunt în responsabilitatea noului şef ierarhic). Pentru toate aceste acţiuni necesare din punct de
vedere legal nu au existat nici timp fizic, nici prerogative atribuite.
Practic, postul a fost/a rămas în toată perioada, în baza/potrivit fişei postului, în subordinea ierarhică a
Preşedintelui Comisiei de etică, până la data încetării contractului de muncă.
În data de 31.07.2017, în urma conversaţiei telefonice atât cu d-na. C_____ E____ - lider de Sindicat
(SISDAN V______) la momentul demarării procedurii de restructurare, i s-a comunicat reclamantei că nu
se poate ca postul de la Comisia de etică să fi fost propus restructurării, că nu are cunoştinţă despre aşa ceva
şi că dânsa consideră că nu ar fi legal. În aceeaşi zi, în urma conversaţiei cu d-na. C______ Stihi -
Preşedinte al Comisiei de etică, dânsa i-a comunicat reclamantei că nu a făcut propunere de restructurare,
că o astfel de decizie oricum ar fi trebuit dezbătută şi votată în plenul Comisiei de etică şi că dânsa
intenţionează să poarte o discuţie cu dl. Rector, discuţie de altfel legitimă având în vedere calitatea d-lui
Rector de Preşedinte al Consiliului de Administraţie.
În data de 28.08.2017 - ca urmare a unui complex de împrejurări, audienţa d-nei. Preşedinte al Comisiei de
etică la dl. Rector a avut loc în data de 28.08.2017, moment în care i s-a comunicat că postul este
restructurat şi nu mai este nimic de făcut.
În data de 28.08.2017, ora 11,00, în urma discuţiei telefonice cu d-na. Preşedinte a Comisiei de etică
reclamanta a depus la Rectoratul universităţii sesizarea/petiţia nr. 5616/28.08.2017, prin care a expus
motivele faptice şi legale pentru care a considerat că s-a produs o eroare şi a considerat că este necesar să
informeze şi să solicite lămurirea situaţiei.
Ulterior depunerii cererii, în data de 28.08.2017, s-a afişat pe site HCA nr. 23/25.08.2017. În lista nominală
a personalului didactic auxiliar şi nedidactic afectat de măsura concedierii reclamanta şi-a identificat
numele.
În data de 14.09.2017, a primit adresa nr. 5931/12.09.2017 - de răspuns la sesizarea/petiţia nr. 5616/
28.08.2017 adresată universităţii, la al cărei conţinut se va face referire în argumentarea în drept.
În data de 20.09.2017 reclamanta a primit sub semnătură preavizul de concediere cu nr. 5585/28.08.2017,
din partea d-nei. Ş_____ V______, Şef Serviciu Resurse Umane, în prezenţa d-nei M____ Teodo_____.
În aceeaşi dată (20.09.2017), a solicitat în scris conducerii universităţii acordarea sporului de doctorat, în
baza prevederilor art. 14 din Legea 153/2017 coroborat cu prevederile Hotărârii Senatului nr.27 V/31 iulie
2017 (urmare a adresei CA nr. 5175/31.07.2017) şi respectiv cu prevederile HS nr. 17 H/22 decembrie
2016, Anexa 2 (urmare a adresei CA nr. 7128/14.12.2016) - din care rezultă aprobarea acordării sporului de
doctorat, ca urmare a verificării/îndeplinirii condiţiei de compatibilitate între competenţele certificate prin
diploma de doctorat şi activitatea postului. Compatibilitatea a fost certificată î n acord cu Normele
metodologice privind acordarea sumelor compensatorii aferente titlului ştiinţific de doctor la nivelul
Universităţii V______ din Târgovişte şi pe baza documentelor depuse, analizate şi elaborate la nivelul
Comisiei de etică. Punctul de v edere al Preşedintelui Comisiei de etică - privind compatibilitatea
competenţelor, certificate prin diplomă de doctorat în domeniul managementului responsabil social/etic şi
activitatea în funcţia de secretar al Comisiei de etică, este unul dintre documentele care au stat la baza
aprobării.
În ceea ce priveşte petiţia depusă la Rectoratul universităţii pentru acordarea sporului de doctorat,
reclamanta a arătat nu a primit niciun răspuns din partea universităţii.
În data de 30.10.2017 a primit decizia nr. 1580/27.10.2017 de încetare a contractului de muncă începând cu
data de 30.10.2017.
Reclamanta a susţinut că solicită anularea deciziei de concediere, fiind încălcate disp.art.80Codul muncii,
concedierea realizându-se cu î ncălcarea prevederilor Codului de etică şi deontologie profesională al UVT -
parte integrantă a Cartei UVT, cu încălcarea Legii Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 actualizată şi a
Constituţiei României - respectiv cu lezarea interesului personal şi cu încălcarea obligaţiei privind
răspunderea publică (lezarea interesului legitim public al comunităţii universitare).
Astfel, pentru susţinerea nerespectării condiţiilor de legalitate în exercitarea autonomiei universitare privind
măsura desfiinţării postului de secretar al Comisiei de etică, aşa cum rezultă din Hotărârea Senatului nr. 27
Q/31.07.2017, în urma măsurilor avizate în şedinţele Consiliului de Administraţie din datele de 07.07.2017
şi 11.07.2017( proba 4) şi împotriva argumentelor de exercitare a autonomiei universitare în condiţii de
legalitate (privind reorganizarea/desfiinţarea postului de secretar cu contract de muncă al Comisiei de etică
şi implicit a concedierii), susţinute prin adresa UVT cu nr. 5931/12.09.2017 (proba 15) - ca răspuns la
sesizarea/informarea adresată UVT cu nr. 5616/28.08.2017 (proba 13)- în care se menţionează că: "Actele
la care faceţi referire, aprobate la nivel de instituţie ( a se înţelege Codul de etică şi deontologie
profesională, parte integrantă a Cartei UVT- la care reclamanta a făcut referire în sesizarea adresată
universităţii -), reglementează existenţa unui post de secretar, documente aprobate de către Senatul UVT,
însă la acest moment se impune ca măsură de restructurare desfiinţarea acestui post, măsura fiind aprobată
prin Hotărârea Senatului nr. 27 Q/31 .07.2017, în urma măsurilor avizate în şedinţele Consiliului de
Administraţie din data de 07.07.2017 şi data de 11.07.2017." şi că " Prin restrângerea activităţii s-a avut în
vedere modificarea structurii, ca măsură de ordin organizatoric (...) singurul îndreptăţit să decidă (...)fiind
angajatorul".
Reclamanta a arătat că î n conformitate cu prevederile Legii Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 actualizată, art.
123 alin.(2), stabilirea "structurii, activităţilor, organizarea şi funcţionarea proprie, gestionarea resurselor
materiale şi umane" este un drept al comunităţii universitare, nu al angajatorului.
Potrivit art. 127 din Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 actualizată, comunitatea universitară este
constituită din studenţi, personal didactic şi de cercetare şi personal didactic şi de cercetare auxiliar şi
personal didactic şi de cercetare auxiliar.
Potrivit art.128, alin.(l), (3), (5), (6) din Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 actualizată: "(1) Carta
universitară prezintă opţiunile majore ale comunităţii universitare şi se aplică în tot spaţiul universitar."(...),
iar conform alin. (3) Carta se adoptă "de către senatul universitar, numai după dezbaterea cu comunitatea
universitară." şi cu acordul explicit sau tacit al Ministerului Educaţiei Naţionale în condiţiile alin (5) şi (6).
Conform rt. 127 din Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 actualizată, alin.(3) membrii comunităţii
universitare au drepturile şi îndatoririle stabilite prin reglementările legale în vigoare şi prin Carta
universitară.
Au fost invocate şi prevederile art. 304 alin. (1), (2) din Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 actualizată,
potrivit cărora "personalul din învăţământul superior are drepturi şi îndatoriri care decurg din Carta
universitară, Codul de etică universitară, din contractul individual de muncă, precum şi din legislaţia în
vigoare", protecţia drepturilor salariaţilor "este garantată şi se asigură în conformitate cu prevederile Cartei
universitare şi cu legislaţia specifică în vigoare".
Prevederile art. 41 alin. (1), (4) lit d) din Codul de etică şi deontologie profesională al Universităţii
V______ din Târgovişte - parte integrantă a Cartei (conform prevederilor art 153 lit. c din Carta UVT şi a
prevederilor Legii Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 actualizată: art.128, alin (2), lit b); art.l30 alin.(1), care
reglementează explicit că structura Comisiei de etică ce funcţionează la nivelul universităţii cuprinde un
secretar cu contract de muncă, cu atribuţii executive, care "ţine evidenţa documentelor comisiei, asigură
desfăşurarea activităţii comisiei" şi nu are drept de vot.
Ca explicaţie suplimentară, din art. 41 alin. (2) reiese că numai componenta cu atribuţii decizionale este
propusă de Consiliul de administraţie, avizată de Senatul universitar şi aprobată de rector.
P revederile art. 1 din Regulamentul Comisiei de Etică a UVT/29.06.2017, respectiv misiunea Comisei de
etică - "de creştere a competenţei şi performanţei în cercetarea ştiinţifică, prevenirea deficienţelor şi
îmbunătăţirea comportamentului etic într-o viziune ameliorativă continuă” - din care rezultă că misiunea
Comisiei de etică este subsumată misiunii universităţii de cercetare-dezvoltare.
Faptul că postul de secretar al Comisiei (complementar cu structura decizională, numită, a comisiei), prin
fişa/activităţile postului specifice domeniului etic se constituie ca măsură pozitivă subordonată scopului/
atribuţiilor Comisiei de etică şi implicit misiunii (de educaţie şi cercetare).
Faptul că art. 42, pct.4 din Carta universitară,coroborat cu prevederi art.213 alin. (2), lit d) din Legea 1/
2011 actualizată dă dreptul Senatului să aprobe, la propunerea rectorului structura, organizarea şi
funcţionarea universităţii, dar numai cu obligaţia respectării legislaţiei in vigoare şi a reglementărilor
Cartei.
S-a făcut referire şi la prevederile art. 57 din Constituţia României - Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor
-"Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale
cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile si libertăţile celorlalţi”.
De asemenea, au fost invocate prevederile art. 125 alin. (4) din Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011
actualizată, respectarea Cartei constituie "un interes legitim public pentru orice persoană fizică sau juridică
română. Nerespectarea acestor obligaţii poate fi atacată în contencios administrativ de către orice persoană
fizică sau juridică română, potrivit legii”.
Potrivit disp.art. 2 alin. (1) lit.r) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ actualizata 2017,
interesul legitim public este "interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională,
garantarea drepturilor, libertăţilor si îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea nevoilor
comunitare, realizarea competentei autorităţilor publice" .
Prevederile art. 11 din Noului Cod Civil actualizat 2017 (Legea 287/2009) privind Respectarea ordinii
publice şi a bunelor moravuri - "Nu se poate deroga prin convenţii sau acte juridice unilaterale de la legile
care interesează ordinea publică sau de la bunele moravuri”.
Afirmaţia neîndeplinirii condiţiei de legalitate şi temeinicie în exercitarea autonomiei universitare pentru
desfiinţarea postului de secretar al Comisiei de etică şi respectiv a nulităţii deciziei de concediere, se susţine
în baza următ oarelor argumente: conform pct. 1.1. stabilirea structurii organizatorice şi gestionarea
resurselor umane şi materiale reprezintă un drept al comunităţii universitare, nu al angajatorului, adică
dreptul studenţilor, al personalului didactic şi de cercetare, al personalului didactic şi de cercetare auxiliar,
al personalului didactic şi de cercetare auxiliar.
Conform pct. 1.2., 1.3., 1.4. Carta universitară este documentul aprobat de Senat numai după dezbaterea în
comunitatea universitară, document ce prezintă opţiunile majore ale comunităţii universitare, care se aplică
în tot spaţiul universitar, fiind izvor de drept pentru drepturile şi îndatoririle membrilor comunităţii
universitare, protector şi garant al drepturilor ce decurg din prevederile sale.
Confor m pct. 1.4. drepturile şi îndatoririle personalului din învăţământul superior decurg din Carta
universitară, Codul de etică universitară, din contractul individual de muncă şi din legislaţia în vigoare.
Conform pct. 1.5. Codul de etică/Carta UVT prevede explicit structura Comisiei de etică, formată din două
componente: o componentă numită, cu atribuţii decizionale şi o componentă executivă - secretarul cu
contract de muncă al Comisiei de etică.
În varianta aplicată a pct. 1.5. ocupantul postului de secretar al Comisiei de etică, în calitate de angajat al
UVT, are drepturile şi îndatoririle ce decurg din Carta universitară, Codul de etică universitară, din
contractul individual de muncă şi din legislaţia în vigoare, iar conform pct. 1.4. dreptul secretarului de a
face parte din structura Comisiei de etică este garantat si protejat de prevederea Cartei universitare.
Conform pct. 1.6., 1.7., postul de secretar al Comisiei de etică se constituie ca o măsură pozitivă pentru
realizarea misiunii/atribuţiilor Comisiei de etică şi implicit a misiunii universităţii (de educaţie şi cercetare),
fapt ce susţine şi în substanţa legii dreptul secretarului cu contract de muncă de a face parte din Comisia de
etică.
Conform pct. 1.8., 1.9, reglementarea din Carta UVT a dreptulu i Senatului de a aproba, la propunerea
rectorului structura, organizarea şi funcţionarea universităţii, se acordă numai cu obligaţia respectării
legislaţiei in vigoare şi a reglementărilor Cartei, iar conform Constituţiei României, exercitarea unui drept
nu se poate realiza cu încălcarea altui drept.
În condiţiile art. 57 din Constituţia României, exercitarea dreptului Senatului nu se poate face cu încălcarea
altui drept. Prin urmare, exercitarea dreptului Senatului de a "aproba, la propunerea rectorului şi cu
respectarea legislaţiei în vigoare, structura, organizarea şi funcţionarea universităţii" vine la pachet cu
obligaţia instituţiei de învăţământ superior de a respecta legislaţia în vigoare, carta proprie şi implicit cu
respectarea dreptului existenţei postului de secretar cu contract de muncă şi atribuţii executive (constituit ca
măsură pozitivă, subsumată realizării scopului/atribuţiilor Comisiei de etică si implicit misiunii
universităţii), din cadrul Comisiei de etică a universităţii.
Prin urmare, reglementările specificate la pct. 1 legitimează dreptul existenţei postului de secretar cu
contract de muncă şi atribuţii executive, în cadrul Comisiei de etică a universităţii, în aceleaşi condiţii în
care este legitimat dreptul Senatului. Ambele prevederi fac parte din Carta universitară, ambele sunt
rezultatul aplicării dreptului comunităţii universitare de a-şi stabili " structura, activităţile, organizarea şi
funcţionarea proprie, gestionarea resurselor materiale si umane "; ambele prevederi ___________________
de „ opţiuni majore ale comunităţii universitare", care "se aplică în tot spaţiul universitar"; respectarea
ambelor reglementări implică exercitarea autonomiei universitare cu asumarea răspunderii publice. Prin
urmare, ambele drepturi sunt acordate prin Carta universitară, deci ambele sunt subsumate Cartei
universitare, izvor de drept ce decurge din dreptul exercitat de comunitatea universitară.
Aşa cum rezultă din prevederile legislative, exercitarea autonomiei universitare în mutarea/desfiinţarea
postului de secretar al Comisiei de etică, prin exercitarea dreptului Senatului şi al Rectorului (prin hotărâri
de Consiliu de Administraţie şi de Senat) de a decide privind reorganizarea/restructurarea, încalcă dreptul şi
alegerea comunităţii universitare de a beneficia de serviciile/consilierea oferită de secretarul Comisei de
etică (conform fişei postului şi a atribuţiilor reglementate), încalcă dreptul Comisiei de etică de a avea în
structura sa un post de secretar cu contract de muncă (care să-i sprijine prin complementaritate atribuţiile),
încalcă dreptul salariatului de a nu i se muta/desfiinţa postul reglementat prin Carta în structura/subordinea
Comisiei de etică, post care, pe lângă faptul că este reglementat în Carta, se constituie ca o măsură pozitivă
pentru realizarea misiunii universităţii şi în interesul comunităţii universitare.
S-a conchis că din pct. 1.8., 1.9, 1.10, 1.11, 1.12 rezultă vătămarea dreptului subiectiv, interesul personal,
prin încălcarea legii, deoarece nu se poate deroga prin acte juridice unilaterale de la prevederile Cartei UVT
(a cărei respectare constituie un interes legitim public, ce vizează ordinea de drept şi democraţia
constituţională), nerespectarea acestei obligaţii putând fi atacată în contencios administrativ de către orice
persoană fizică sau juridică română, potrivit legii.
În subsidiar, având în vedere vătămarea atât a dreptului subiectiv interesul personal, cât şi a interesului
legitim public, prin nerespectarea Cartei, respectiv prin nerespectarea unei cerinţe instituită printr-o normă
care ocroteşte un interes public, se creează contextul de nulitate absolută pentru documentele juridice
întocmite cu încălcarea interesului public.
În continuare, s-a invocat încălcarea dispoziţiilor art.65 alin.2 din Codul muncii, potrivit cu care
desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă.
Aplicarea principiul efectivităţii în drept, ca garanţie că exercitarea dreptului angajatorului de restructurare/
desfiinţare a posturilor se asigură în substanţa dreptului, conferită de lege, cu scopul realizării/respectării
finalităţii legii, respectiv argumentul adresei UVT nr. 5931/12.09.2017, de răspuns la sesizarea adresată
universităţii, din care rezultă că desfiinţarea postului s-a bazat "pe împrejurări obiective stipulate de art. 65
alin. 1 din Legea 53/2003, respectiv reorganizarea activităţii motivată de dificultăţi economice " (aspect
conţinut şi în notificarea de preaviz, decizia de concediere).
Prevederile Legii Educaţiei Naţionale nr.1/2011, art. 131 alin.(l) şi alin.(3) privind substanţa exercitării
dreptului organizării/reorganizării activităţii pentru instituţiile de învăţământ superior din care rezultă că
dreptul de organizare/reorganizare a structurilor componente, în baza autonomiei universitare , în litera şi în
spiritul legii, se justifică "pentru îndeplinirea obiectivelor ce decurg din misiunea asumată” astfel încât
instituţia să îşi realizeze misiunea, să asigure criteriile şi standardele de calitate, să gestioneze în mod
eficient activităţile de învăţământ, cercetare, producţie sau transfer cognitiv şi tehnologic şi să asigure
sprijinul administrativ adecvat membrilor comunităţii universitare”.
Prevederile Ordinului nr.3279/2017 privind aprobarea Metodologiei de alocare a fondurilor bugetare pentru
finanţarea de bază şi finanţarea suplimentară a Instituţiilor de învăţământ superior de stat, art. 2 alin. (3) din
care rezultă că substanţa exercitării dreptului de utilizare a finanţării acordată universităţii (motivaţia
economică - ce a condus la desfiinţarea locului de muncă - cf. adresei UVT), în baza autonomiei
universitare, în litera şi în spiritul legii, se justifică pentru scopul "realizării obiectivelor ce le revin
(universităţilor) în cadrul politicii statului din domeniul de învăţământ şi cercetării ştiinţifice universitare”.
P recizările Planului de restructurare al UVT, pct.2 (cf. HCA nr. 18/06.07.2017 (proba 2) şi HS 27Q/
31.07.2017 (proba 10)) - din care reiese că "UVT îşi asumă misiunea de învăţământ si cercetare ştiinţifică"
iar "dezvoltarea cercetării ştiinţifice, creşterea continuă a calităţii activităţilor didactice şi de cercetare
ştiinţifică pentru integrarea cu succes (...) în sistemul European de învăţământ universitar" sunt obiective în
realizarea misiunii.
Prevederile art. 1 din Regulamentul Comisiei de Etică a UVT/29.06.2017, respectiv misiunea Comisei de
etică - "de creştere a competenţei şi performanţei în cercetarea ştiinţifică, prevenirea deficienţelor şi
îmbunătăţirea comportamentului etic într-o viziune ameliorativă continuă"- din care rezultă că misiunea
Comisiei de etică este subsumată misiunii universităţii de cercetare-dezvoltare.
P revederile art. 306 (3) din Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, prevederile art. 153 din Carta UVT
privind atribuţiile Comisiei de etică: de a contribui la elaborarea Codului de etică şi deontologie
universitară; de a analiza şi soluţiona abaterile de la etica universitară conform Codului de etică şi
deontologie universitară, de a elabora un raport anual referitor la situaţia respectării eticii universitare şi a
eticii activităţilor de cercetare, care se prezintă rectorului, senatului universitar - din care rezultă că
atribuţiile Comisiei de etică sunt subsumate realizării obiectivelor şi misiunii universităţii.
Prevederile art. 69 alin. (5) din HG nr.681/2011 Codul Studiilor Universitare de Doctorat şi art. 9 alin. (1)
Ordinul nr. 6153/2016 pentru aprobarea Metodologiei privind autorizarea, acreditarea şi evaluarea
periodică a şcolilor doctorale, pe domenii - din care rezultă că respectarea standardelor de etică
profesională, respectarea Codului de etică şi deontologie profesională al universităţii, aplicarea măsurilor de
prevenire, identificare şi combatere a abaterilor etice - atribuţii ce
___________________________________ de etică, sunt o condiţie de "acreditare/păstrare a acreditării
şcolilor doctorale ale UVT.
Prevederile art. 130 alin. (3) din Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 actualizată, coroborat cu prevederile
art. 306 alin. (3), lit. b) potrivit cărora Raportul anual al Comisiei de etică fundamentează Raportul anual al
rectorului, care include obligatoriu situaţia respectării eticii universitare şi a eticii activităţilor de cercetare
şi reprezintă o condiţie de acces la finanţarea din bugetul public - aspecte din care rezultă că activităţile
Comisiei de etică se constituie ca o condiţionalitate de acces pentru finanţarea universităţii din bugetul
public.
Faptul că postul de secretar al Comisiei de etică (executiv, fără drept de vot) este cu contract de muncă -
angajarea fiind realizată în baza necesităţilor obiective ale universităţii, ca măsură pozitivă pentru susţinerea
realizării misiunii şi atribuţiilor Comisiei de etică; cu încadrare prin examen, după verificarea aptitudinilor/
competenţelor specifice postului- conform Codului muncii (art. 29,30), spre deosebire de componenta
decizională a Comisiei de etică, (numită conform prevederilor art. 41, alin. (2) din Codul de etică şi
deontologie profesională al UVT - la propunerea, cu avizarea, aprobarea Senatului universitar, Consiliului
de Administraţie, Rectorului; formată din 7 membri cu drept de vot);
Totodată, s-a învederat că atribuţiile/sarcinile din fişa postului de secretar al Comisiei de etică - susţin prin
complementaritate activităţile/atribuţiile obligatorii prin lege ale componentei decizionale a Comisiei de
etică şi asigură continuitatea activităţii comisiei de etică (componenta decizională are atribuţii suplimentare
postului de bază, iar componenţa ei se schimbă).
Cu titlu de exemplu, reclamanta a precizat câteva activităţi (reglementate în fişa postului) subsumate
realizării atribuţiilor de bază ale Comisiei de etică: contribuţia la imbunătăţirea/actualizarea
reglementărilor/acţiunilor interne în domeniul de competenţă al Comisiei de etică, împreună cu membrii
acesteia; acordarea de consiliere în redactarea sesizărilor / reclamaţiilor; asigurarea redactării documentelor,
rapoartelor comisiei; asigurarea evidenţei documentelor comisiei, a rapoartelor, dosarelor de caz; asigurarea
desfăşurarării în parametri optimi a activităţilor de comunicare şi informare, necesare soluţionării
sesizărilor/reclamaţiilor şi îmbunătăţirii conduitei etice; activităţi de reprezentare în activităţi aferente
domeniului de specializare al postului, pe baza competenţelor şi a dispoziţiilor primite şi altele. În plus, din
Hotărârea Senatului 17 H/22 decembrie 2016 - reiese recunoaşterea la nivelul Senatului, a compatibilităţii
între competenţe şi atribuţiile/activităţile postului de secretar al Comisiei de etică (atribuite prin fişa
postului), iar din Hotărârea Senatulu i nr. 137 E/15 aprilie 2014 reiese recunoaşterea competenţelor pentru
reprezentare externă în domeniul eticii, prin desemnarea secretarului Comisiei de etică, ca reprezentant
oficial al universităţii pentru activităţile Pactului N_______ de Integritate Academică.
În ceea ce priveşte Comisia de etică, organigrama universităţii aprobată prin Hotărârea Senatului nr. 6B/
28.04.2016, valabilă la momentul realizării Planului de restructurare (aşa cum rezultă din HCA nr. 18/
06.07.2017 (proba 2) şi HS 27Q/31.07.2017 este identică cu noua organigramă funcţională începând cu 1
octombrie 2017 (aşa cum rezultă din HCA nr. 20/18.07.2017 (proba 8) şi HS 27Q/31.07.2017.
Fişa postului de secretar al comisiei de etică, în vigoare la data comunicării notificării/deciziei de
restructurare, prevede subordonarea directă a postului Preşedintelui Comisiei de etică, nu Secretariatului
general al universităţii.
O reală subordonare a postului în structura secretariatului general, respectiv reorganizare, ar fi presupus , în
baza Procedurii operaţionale a UVT privind elaborarea, revizuirea şi aprobarea fişelor de post, Cap.III,
pct.l, subpct.l, 3, 4, 5, modificarea fişei postului cu toate aspectele ce decurg, potrivit unor reglementări, ce
au fost expres arătate.
Având în vedere specific itatea postului (reglementat prin Cartă în subordinea/structura Comisiei de etică),
coroborat cu prevederile Codului muncii , art 41 şi ale art. 17 - orice modificare a locului sau a felului
muncii, a atribuţiilor postului ar fi presupus o modificare a contractului de muncă, „încheierea unui act
adiţional la contract într-un termen de 20 de zile lucrătoare de la data apariţiei modificării" cu obligaţia
informării, considerată a fi îndeplinită la momentul semnării actului adiţional - aspecte ce nu au fost rea
lizate.
A învederat reclamanta că afirmaţia neîndeplinirii condiţiei de efectivitate în desfiinţarea locului de muncă
se susţine în baza mai multor argumente, ce au fost arătate.
Astfel, s-a arătat că finalitatea legii privind efectivitatea desfiinţării locului de muncă nu a fost realizată în
fapt: aşa cum rezultă din pct. 2.10., în ceea ce priveşte Comisia de etică, organigrama universităţii valabilă
înainte de şi chiar la momentul realizării Planului de restructurare este identică cu noua organigramă
funcţională, după restructurare, începând cu 1 octombrie 2017 , în niciuna dintre cele două organigrame
nefiind prevăzută o legătură funcţională a Comisiei de etică cu structura Secretariatului General.
Din pct. 2.11, 2.12., rezultă că legătura funcţională dintre postul de secretar al Comisiei de etică şi structura
Secretariatului General nu a fost niciun moment funcţională şi nu poate fi legitimată ca efectivă, deoarece:
în condiţiile Procedurii operaţionale a UVT (menţionate la pct. 2.11.), modificarea reală a structurii
organizatorice, respectiv o legătură funcţională reală a postului de secretar al Comisiei de etică cu structura
Secretariatului general ar fi impus: revizuirea / aprobarea fişei de post, informarea / semnarea / înmânarea
fişei de post modificată - ca atribuţii ale şefului ierarhic direct, din structura Secretariatului general -
aspecte ce nu au fost îndeplinite.
În condiţiile Codului muncii (menţionate la pct. 2.12.), susţinute şi de caracterul specific al postului
(singurul post de secretar în domeniul eticii din cadrul universităţii, reglementat prin Carta universitară în
subordinea structurii Comisiei de etică), modificarea reală a structurii organizatorice, respectiv mutarea
reală a postului (locului de muncă) de secretar al Comisiei de etică în structura Secretariatului general ar fi
impus: modificarea bilaterală a contractului de muncă, semnarea unui act adiţional la contractul de muncă,
cu obligaţia informării - aspecte ce nu au fost îndeplinite, mutarea postului, producătoare de efecte, din
subordinea Comisiei de etică, fiind realizată unilateral, fară respectarea legislaţiei in vigoare.
Asumarea, din cadrul structurii Secretariatului General, a prerogativelor de şef ierarhic direct al postului de
secretar al Comisiei de etică, pentru propunerea desfiinţării postului (ca obligaţie reglementată pentru şeful
ierarhic direct) nu poate fi legitimată ca efectivă, deoarece o propunerea de desfiinţare a postului, fiind
realizată înainte de aprobarea noii structurii organizaţionale de către Senatul universităţii (cu prerogative de
aprobare a structurii organizaţionale, atribuite prin lege/Carta), practic înainte de învestirea cu prerogative
de şef ierarhic, nu poate fi considerată decât ilegală, ilegitimă şi abuzivă. Astfel, aşa cum rezultă din
conţinutul Hotărârii Senatului nr. 27Ţ/31.07.2017, Hotărârea s-a aprobat, "urmare a Adresei Consiliului de
Administraţie nr. 5175/31.07.2017 cu privire la repartizarea posturilor de personal didactic auxiliar şi
nedidactic pe structurile funcţionale din Organigrama UVT care _________________________ cu 1
octombrie 2017" (repartizare în care postul de secretar al Comisiei de etică este exclus). În acest context,
propunerea de desfiinţare a postului nu putea fi decât anterioară Senatului, deci înainte de aprobarea
structurii şi înainte de învestirea cu prerogative decizionale a şefului ierarhic din noua structură. Practic,
legătura funcţională a postului de secretar al Comisiei de etică cu structura Secretariatului General, în
contextul specificat, realizată pentru eludarea luării deciziei la nivelul Comisiei de etică şi respectiv pentru
preluarea şi propunerea desfiinţării postului din cadrul Secretariatului General, nu a fost efectivă în fapt.
Din toate aceste aspecte, a susţinut reclamanta, rezultă că, fără o legătură funcţională reală şi legitimă a
postului de secretar al Comisiei de etică cu structura Secretariatului General, susţinută şi de reglementarea
în Carta UVT a secretarului Comisiei de etică în subordinea/structura Comisiei de etică, postul nu numai că
nu putea fi propus pentru desfiinţare din această structură, dar rămâne în mod legal în subordonarea/
structura Comisiei de etică, conform organigramei aprobată ca funcţională începând cu data de 1 octombrie
2017 de către Consiliul de Administraţie şi Senatul universităţii. Astfel, faptic, finalitatea legii privind
efectivitatea nu se susţine, cele două organigrame, înainte de restructurare şi după restructurare, fiind
identice (în ceea ce priveşte Comisia de etică).
F inalitatea legii, privind efectivita tea desfiinţării locului de muncă nu a fost realizată nici în substanţa ei:
aşa cum rezultă din pct. 2.2. şi pct. 2.3., în drept, în litera şi în spiritul legii, efectivitatea exercitării
dreptului organizării / reorganizării şi a dreptului utilizării finanţării din bugetul public (drepturi ale
comunităţii universitare), se justifică în substanţa legii, doar ca măsuri pozitive pentru realizarea misiunii şi
obiectivelor universităţii, subsumate realizării obiectivelor politicii educaţionale şi de cercetare, pentru
instituţiile de învăţământ superior; aşa cum rezultă din punctele 2.4, 2.5, 2.6, 2.7, 2.8, 2.9, în drept,
existenţa postului de secretar cu contract de muncă din structura Comisiei de etică a universităţii, se
constituie ca o măsură pozitivă, întrucât contribuie la realizarea misiunii şi atribuţiilor Comisiei de etică şi
implict la realizarea misiunii şi obiectivelor universităţii. Prin urmare, atribuţiile postului de secretar cu
contract de muncă din structura Comisiei de etică a universităţii îşi justifică funcţionalitatea în interesul
universităţii şi al comunităţii universitare, în acord cu substanţa dreptului de organizare a structurilor
universităţii şi a dreptului de utilizare a finanţării din bugetul public.
Motivarea desfiinţării postului "pe împrejurări obiective (...) respectiv reorganizarea activităţii motivată de
dificultăţi economice "-aşa cum rezultă din adresa UVT nr. 5616/28.08.2017 (răspuns la sesizarea adresată
universităţii) - nu este justificată în baza principiului efectivităţii, în substanţa dreptului conferit prin lege,
ca finalitate a legii. (cf. reglementărilor precizate la pct. 2.2. şi pct. 2.3.).
Existenţa unor dificultăţi economice pentru universitate implică în fapt şi în drept selectarea obiectivă a
acelor posturi care corespund în mod real principiului efectivităţii, esenţei legii. Exercitarea dreptului de
desfiinţare a posturilor pe motive financiare, în substanţa lui, presupune practic obligaţia parcurgerii unei
etape de evaluare şi selecţie a posturilor, prin aplicarea de criterii subsumate realizării misiunii (educaţie şi
cercetare), obiectivelor universităţii, politicii educaţionale şi de cercetare din învăţământul superior, pentru
toate posturile didactice auxiliare aflate în situaţii juridice similare, astfel ca, în interesul legii, fondurile
limitate, dar primite de universitate de la bugetul de stat, să fie alocate efectiv, în interesul universităţii, al
comunităţii universitare, aşa cum prevede legea. Reorganizarea ca motiv şi scop pentru reducerea finanţării,
nu se justifică în înţelesul legii.
Existenţa documentelor justificative ce dovedesc atribuţiile postului de secretar al Comisiei de etică ca
măsură pozitivă în interesul universităţii şi al comunităţii universitare, dublată de lipsa unor argumente ale
angajatorului, care să justifice raţionalitatea desfiinţării postului în esenţa legii, pune în evidenţă faptul că
motivarea/exercitarea dreptului angajatorului de restructurare/desfiinţare a posturilor, nu s-a raportat la
substanţa dreptului, conferită de lege.
S-a concluzionat că obligaţia efectivităţii în desfiinţarea locului de muncă nu este îndeplinită, deoarece nu a
fost realizată finalitatea legii, nici în fapt, nici în substanţa ei, argument care demonstrează încălcarea
dispoziţiilor art. 65 alin. (2) din C odul muncii - potrivit căruia "desfiinţarea locului de muncă trebuie să fíe
efectivă (...)"
S-a arătat, în continuare, că s-au încălcat dispoziţiile art 65 alin. (2) din Codul muncii - potrivit căruia
"desfiinţarea locului de muncă trebuie să aibă o cauză reală şi serioasă".
Faptul că deciziile de concediere se emit pentru fiecare post, iar controlul judecătoresc al concedierii
presupune controlul fiecărei decizii de concediere în parte, rezultă că angajatorul trebuie să demonstreze
legătura de cauzalitate dintre motivele invocate şi fiecare post desfiinţat în parte. În consecinţă, angajatorul
trebuie să demonstreze necesitatea desfiinţării postului de secretar al Comisiei de etică şi nu doar
necesitatea desfiinţării unor posturi în general din cadrul instituţiei publice angajatoare.
Faptul că pentru protejarea drepturilor fundamentale şi pentru prevenirea excesului de putere, rolul de
girant al aplicării dreptului de concediere în substanţa lui, îi revine principiului proporţionalităţii. Potrivit
principiului proporţionalităţii, pentru ca măsura concedierii să fie considerată serioasă, în înţelesul legii,
este necesară demonstrarea existenţei unei legături de cauzalitate, adecvare şi necesitate între motivele
invocate şi desfiinţarea postului, în mod subsumat scopului urmărit de legiuitor, adică o motivare obiectivă
şi rezonabilă pentru a nu se ajunge la o disproporţie între scopul urmărit şi mijloacele folosite, printr-un
tratament juridic inegal. În varianta aplicată, pentru respectarea principiului proporţionalităţii între măsurile
de reorganizare, tăiere a finanţării postului de secretar al Comisiei de etică aplicate de universitate şi
raţiunea/scopul conferit de legiuitor în exercitarea dreptului de reorganizare/organizare şi utilizare a
finanţării, trebuie să existe o relaţie de adecvare şi necesitate.
Astfel, angajatorul trebuie să demonstreze că măsurile reorganizării si tăierii finanţării aplicate postului de
secretar al Comisiei de etică s-au realizat în condiţii de seriozitate adică, dacă au fost adecvate si necesare
pentru universitate în scopul urmărit de legiuitor.
În baza prevederilor Legii Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, art. 131 alin.(l) şi alin.(3) privind organizarea şi
implicit reorganizarea activităţii, coroborat cu prevederile Ordinul nr. 400/2015 pentru aprobarea Codului
controlului intern managerial al entităţilor publice actualizat in 2016 (Standardul 4- Structura
organizaţională, pct. 4.2.1) - rezultă că fiecare instituţie publică are obligaţia aplicării si respectării unor
standarde mi nimale de management în domeniul stabilirii structurii organizationale. Astfel, potrivit
reglementărilor specificate, instituţia publică este obligată să-şi stabilească structura organizatorică „astfel
încât să corespundă scopului şi misiunii entităţii", o biectivelor generale ale acesteia, iar desfăşurarea
activităţilor să se realizeze în conformitate cu obligaţiile impuse de legi, regulamente astfel încât să se
asigure standardele de calitate (implicite) şi un sprijin administrativ adecvat membrilor comunităţii
universitare.
Pe cale de consecinţă, legătura de cauzalitate în justificarea motivaţiei reorganizării, trebuie să se raporteze
la măsura în care mutarea/desfiinţarea postului răspunde acestor repere urmărite de legiuitor (singurele de
natură să justi fice asigurarea unui tratament juridic echitabil, subsumat interesului universităţii/interesului
public).
În baza prevederilor Ordinului nr. 3279/2017 privind aprobarea Metodologiei de alocare a fondurilor
bugetare pentru finanţarea de bază şi finanţarea suplimentară a Instituţiilor de învăţământ superior de stat,
art. 2 alin. (3) - motivaţia/ dreptul de utilizare a finanţării acordată universităţii (motivaţia economică), ca
măsură în desfiinţarea postului în litera şi în spiritul legii, trebuie să se justifice ca fiind adecvată, necesară
si corespunzătoare pentru realizarea scopului finanţării universităţilor, respectiv "realizării obiectivelor ce le
revin (universităţilor) în cadrul politicii statului din domeniul de învăţământ şi cercetării ştiinţifice un
iversitare "(astfel încât să se asigurare un tratament juridic echitabil).
În condiţiile art. 65 din Codul muncii, alin. (2), cauzele/motivele care conduc la desfiinţarea locului de
muncă trebuie să fie reale si serioase, iar în doctrina de specialitate, precum şi în jurisprudenţă, noţiunea de
cauză reală şi serioasă în desfiinţarea locului de muncă, presupune ca măsura concedierii să îndeplinească
următoarele trei condiţii: 1. să fie serioasă; 2.să aibă un caracter obiectiv; 3.să fie precisă (exactă)
Refer itor la condiţia seriozităţii (subsumată principiului proporţionalităţii) privind desfiinţarea locului de
muncă pentru motivul reorganizării - desfiinţarea postului trebuie să fie justificată ca măsură adecvată,
necesară şi corespunzătoare în sensul demonstrării că postul nu contribuie la realizarea misiunii şi
obiectivelor universităţii.
Pentru motivul financiar - desfiinţarea postului trebuie să fie argumentată ca măsură adecvată, necesară şi
corespunzătoare în sensul demonstrării că finanţarea postului nu se justifică pentru realizarea misiunii şi
obiectivelor universităţii, subsumate în mod necesar politicii educaţionale şi de cercetare în învăţământul
superior.
Condiţia obiectivităţii - potrivit doctrinei de specialitate şi jurisprudenţă, presupune ca motivele de
concediere să fie obiective, adică independente de factori subiectivi, de eventuale capricii ale angajatorului.
Pentru motivul reorganizării - trebuie să fie demonstrată obiectivitatea/raţionalitatea mutării postului de
secretar din structura Comisiei de etică în structura Secretariatului General (subsumată realizării misiunii şi
obiectivelor universităţii şi implicit atribuţiilor Comisiei de etică).
În înţelesul legii, justificarea obiectivităţii reorganizării, respectiv obiectivitatea mutării postului de secretar
din structura Comisiei de etică în structura Secretariatului General ar trebui să fi avut în vedere:obiectivele
strategice ale reorganizării (subsumate realizării misiunii universităţii şi politicii educaţionale şi de
cercetare în învăţământul superior); atribuţiile Comisiei de etică (subsumate realizării obiectivelor
strategice urmărite de universitate); activităţile reorganizate ale postului (subsumate atribuţiilor Comisiei de
etică); obiectivitatea subordonării postului de secretar al Comisiei de etică unei funcţii externe structurii
Comisiei de etică (cea a Secretariatului General).
Pentru motivul financiar - obiectivitatea trebuie să fie justificată în condiţiile legii, în sensul finanţării
acelor posturi didactice auxiliare care, prin atribuţiile, activitatea şi competenţele fişei postului asigură o
mai bună valorificare a resurselor financiare pentru realizarea politicii educaţiei şi cercetării în învăţământul
superior.
În înţelesul legii, condiţia obiectivităţii, aplicată motivului f inanciar - presupune necesitatea justificării
motivului pentru care se consideră că postul de secretar al Comisiei de etică nu contribuie/contribuie mai
puţin decât celelalte posturi didactice auxiliare la îndeplinirea condiţiei finanţării.
Mai concret, în spiritul legii, ar fi trebuit să existe o analiză din care să rezulte respectarea scopului legii, în
sensul că resursele financiare limitate sunt repartizate în funcţie de obiectivele strategice ale universităţii,
fiind eficient şi eficace valorificate prin repartizarea lor către posturi didactice auxiliare care răspund în
condiţii obiective, realizării misiunii, obiectivelor strategice ale universităţii în politica educaţiei/cercetării.
Pentru aceasta ar fi fost necesară gruparea posturilor (cu atribuţii, activităţi, sarcini, competenţe stabilite
prin fişa postului)/obiective strategice şi apoi selecţia persoanelor în baza competenţelor stabilite ca fiind
necesare prin fişa posturilor, în urma reorganizării.
Fără un document din care să rezulte relaţionarea obiectivelor strategice subsumate realizării misiunii şi
politicii educaţionale, cu posturile didactice auxiliare (fişa post, activităţi, atribuţii, competenţe) necesare
realizării obiectivelor şi fară o selecţie a personalului didactic auxiliar necesar pe criterii/standarde de
calitate în funcţie de competenţele stabilite obiectiv pentru realizarea activităţilor aferente posturilor în noul
context organizational, obiectivitatea motivaţiei financiare nu se susţine întrucât nu răspunde principiului
proporţionalităţii şi al echităţii în îndeplinirea scopului legii.
Principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de
scopul urmărit, nu sunt diferite. Practic, fară o motivare obiectivă şi rezonabilă se ajunge la o disproporţie
între scopul urmărit şi mijloacele folosite, printr-un tratament juridic inegal. Având în vedere lipsa unui
document privind relaţionarea obiectivelor strategice subsumate realizării misiunii şi politicii educaţionale,
cu posturile didactice auxiliare şi lipsa organizării unei selecţii a personalului didactic auxiliar în funcţie de
competenţele necesare posturilor din structura reorganizată obiectivitatea motivaţiei financiare nu se
susţine.
Cu privire la condiţia exactităţii - potrivit doctrinei de specialitate şi jurisprudenţei, condiţia exactităţii
presupune ca măsura concedierii, rezultată în urma reorganizării să nu disimuleze alt temei, mascat sub
forma reorganizării, susţinându-se doar formal că ar exista unul sau mai multe motive fară legătură cu
persoana salariatului.
A firmaţia neîndepinirii cauzei reale şi serioase în desfiinţarea locului de muncă se suţine în baza
următoarelor argumente: finalitatea legii privind condiţia seriozităţii, respectiv a principiului
proporţionalităţii în desfiinţarea locului de muncă nu a fost îndeplinită nici în fapt, nici în drept.
Aşa cum rezultă din aplicarea interpretării aferente reglementărilor prevăzute la pct. 3.1., 3.2., 3.3. si 3.4.,
3.5.1. la prevederile Planului de restructurare şi la răspunsul privind sesizarea adresată universităţii din
adresa UVT nr. 5931/12.09.2017 (proba 15), în niciunul dintre documentele elaborate la nivelul
universităţii, nici în general, nici la nivelul individualizat al postului, măsura reorganizării/restructurării
postului nu a avut în vedere, nici măcar teoretic, stabilirea unei legături de cauzalitate între desfiinţarea
postului şi reperele ce susţin condiţia seriozităţii în înţelesul legii, respectiv: măsura în care postul/posturile
didactic auxiliare contribuie/nu contribuie la realizarea misiunii şi obiectivelor universităţii; măsura în care
postul/posturile didactic auxiliare contribuie/nu contribuie la asigurarea standardelor calităţii şi eticii
academice; măsura în care postul/posturile didactic auxiliare contribuie/nu contribuie la asigurarea unui
sprijin adecvat comunităţii universitare.
Condiţia seriozităţii (subsumată principiului proporţionalităţii), pentru motivul financiar nu se susţine,
deoarece în niciunul dintre documentele elaborate la nivelul universităţii, nici în general, nici la nivelul
individualizat al postului, motivaţia financiară nu a fost subsumată înţelesului legii privind raţiunea
utilizării fondurilor financiare, respectiv în funcţie de contribuţia postului la realizarea politicii educaţionale
şi de cercetare.
În concluzie, condiţia seriozităţii în desfiinţarea postului nu a fost justificată ca măsură adecvată, necesară
şi corespunzătoare înţelesului legii, nici pentru reorganizarea/mutarea postului din structura Comisiei de
etică în structura Secretariatului General, nici pentru motivaţia financiară.
Finalitatea legii privind condiţia obiectivităţii în desfiinţarea locului de muncă nu a fost îndeplinită nici în
fapt, nici în drept: aşa cum rezultă din aplicarea interpretării aferente reglementărilor prevăzute la pct. 3.1.,
3.2., 3.3. si 3.4., 3.5.2. la prevederile Planului de restructurare şi la răspunsul privind sesizarea adresată
universităţii din adresa UVT nr. 5931/12.09.2017, condiţia obiectivităţii - pentru motivul reorganizării, nu
se susţine întrucât reorganizarea nu a fost justificată în mod obiectiv ca măsură adecvată, necesară şi
corespunzătoare înţelesului legii. Nu a existat nicio motivaţie obiectivă, în înţelesul legii, din care să rezulte
de ce postul de secretar al Comisiei de etică a fost reorganizat şi nicio justificare din care să rezulte,
conform cu înţelesul legii necesitatea obiectivă a mutării pentru o mai bună îndeplinire a misiunii, a
obiectivelor generale; necesitatea obiectivă a mutării pentru o mai bună realizare a activităţilor/atribuţiilor
Comisiei de etică; eficienţa şi eficacitatea care ar rezulta prin mutarea subordonării postului de secretar al
Comisiei de etică în subordonarea unei funcţii externe structurii Comisiei de etică (cea a Secretariatu lui
General).
În mod evident, reorganizarea prin mutarea postului din subordonarea ierarhică a Comisiei de etică în
structura Secretariatului General, nu avea cum să contribuie la o mai bună realizare a atribuţiilor Comisiei
de etică, subsumate realizării misiunii, obiectivelor universităţii, pentru asigurarea standardelor calităţii şi
eticii academice sau pentru asigurarea unui sprijin adecvat comunităţii universitare.
Comisia de etică are autonomie proprie şi autoritate decizională în privinţa activităţii .
Astfel, potrivit Legii Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 art. 322 şi ale Legii 206/2004 art. 11 alin (6), rectorul
sau Consiliul de Administraţie aplică Hotărârile Comisiei de etică, iar in condiţiile art. 7 din
Ordinul 4492/2005, rezultă o incompatibilitate în funcţionarea directă a Comisiei de etică cu implicarea
persoanelor "care ocupă funcţii de conducere în instituţia de învăţământ superior, la nivel de universitate
sau facultate".
La modul concret, având în vedere activităţile specifice ale postului, s tabilite în baza autonomiei
universitare, pentru informarea membrilor privind sesizările, pentru demersurile/adresele de comunicare cu
membrii Comisiilor de analiză, cu autorul sesizării, cu persoana acuzată; pentru demersurile legate de
sintetizarea informaţiilor aferente sesizărilor, în mod evident, subordonarea şi comunicarea secretarului
comisiei cu orice persoană din exteriorul Comisiei de etică ar încălca principiul confidenţialităţii, prevăzut
de Legea 206/2004 actualizată, în baza căreia Comisia de etică îşi exercită activităţile procedurale.
În plus, pentru atribuţiile de actualizare legislativă, consiliere etică, pentru sintetizarea informaţiilor
aferente raportului Comisiei de etică, pentru intocmirea dosarelor solicitate de Consiliul N_______ de
Etică, CNATDCU(pe baza dosarelor de sesizări soluţionate, de a căror gestionare se ocupă secretarul),
subsumate realizării atribuţiilor/responsabilităţii Comisiei de etică, în mod evident, relaţia funcţională
raţională a postului este în subordinea Preşedintelui Comisiei de etică şi în structura Comisia de etică.
Î n concluzie, potrivit contextului specific al funcţionării Comisiei de etică şi al atribuţiilor postului,
stabilite/reglementate prin autonomia universităţii, relaţia funcţională a postului în subordinea Preşedintelui
Comisiei de etică, este singura de natură să legitimeze contribuţia postului la o mai bună realizare a
atribuţiilor Comisiei de etică, subsumate realizării misiunii, obiectivelor universităţii, pentru asigurarea
standardelor calităţii şi eticii academice sau pentru asigurarea unui sprijin adecvat comunităţii universitare.
Condiţia obiectivităţii - pentru motivaţia financiară nu se susţine întrucât angajatorul nu a justificat niciun
moment în mod obiectiv, în interesul legii, de ce motivaţia financiară a fost susţinută pentru desfiinţarea
postului de secretar al Comisiei de etică, astfel încât să rezulte de ce postul de secretar al Comisiei de etică
nu ar corespunde criteriilor de finanţare din bugetul public în mod obiectiv / nu ar contribui la realizarea
obiectivelor strategice ale universităţii/politicii educaţiei si cercetării.
Numai o analiză justificativă a contribuţiei posturilor didactice auxiliare la realizarea obiectivelor/misiunii
universităţii ar fi motivat dacă postul de secretar al Comisiei de etică se încadrează/nu se încadrează în mod
raţional şi obiectiv dreptului de a beneficia de finanţare, acordat în condiţiile legii, iar o astfel de analiză nu
a existat. Fără a lua în considerare toate posturile didactice auxiliare din cadrul universităţii, care nu sunt
nici ele justificate ca fiind subsumate misiunii şi obiectivelor universităţii (fără o analiză pertinentă/
obiectivă), angajatorul nu a justificat, în interesul legii, nici măcar desfiinţarea postului, în favoarea celor 33
de posturi de secretar cu studii superioare şi chiar 4 posturi din structura Secretariatului General, care rămân
după 1 octombrie 2017 (conform Hotărârii Senatului 30J/29.09.2017).
Î n plus, aşa cum rezultă din pct. 2.9 în drept, activităţile postului, conexate atribuţiilor Comisiei de etică, se
constituie ca o condiţionalitate de acces pentru finanţarea universităţii din bugetul public, iar potrivit
prezentării în fapt, începând cu anul 2013 postului de secretar al Comisiei de etică i-au fost adăugate
atribuţii suplimentare (proba 1), fără remunerare suplimentară, aferente postului de secretar al
Departamentului de Studii în Limbi Străine (structura păstrată în continuare în organigrama universităţii,
fără niciun post executiv), asigurând astfel atât condiţii de eficienţă, pentru resursele financiare ale
universităţii.
În concluzie, condiţia obiectivităţii desfiinţării postului nu a fost îndeplinită nici pentru motivaţia
reorganizării, nici pentru motivaţia financiară.
Finalitatea legii privind condiţia exactităţii în desfiinţarea locului de muncă nu a fost îndeplinită - motivul
reorganizării fiind disimulat.
D isimularea motivului reorganizării, respectiv existenţa unei realităţi aparente, mascată sub forma
reorganizării postului, este susţinută prin convergenţa şi sinergia a patru aspecte esenţiale:a) eludarea luării
unei decizii la nivelul Comisiei de etică prin măsura reorganizării - Comisia de etică fiind singura structură
în măsură şi legitimă să formuleze un punct de vedere privind necesitatea şi raţionalitatea existenţei
postului, funcţional timp de 6 ani pentru susţinerea realizării misiunii şi atribuţiilor Comisiei de etică, prin
complementaritate cu componenta decizională;b) superficialitatea demersului decizional privind
reorganizarea şi desfiinţar ea postului, aşa cum rezultă din analiza Hotărârilor Senatului nr. 27 Q/
31.07.2017, nr. 27 Ţ/31.07.2017; c)argumentele raţionale ce susţin neefectivitatea legăturii funcţionale între
postul de secretar al Comisiei de etică şi structura Secretariatului G___ ral, respectiv: mutarea unilaterală a
postului, fară act adiţional; nemodificarea fişei postului - obligatorie în cazul unui post reorganizat;
elaborarea unei propuneri de desfiinţare a postului, înainte ca Senatul să aprobe structura reorganizată;
concepţia/aprobarea de către Consiliul de Administraţie şi de către Senat a organigramei valabilă de la 1
octombrie 2017 (după restructurare) în mod identic cu organigrama valabilă înainte de reorganizare - în
ceea ce priveşte structura Comisiei de etică.
Desfiinţarea postului în data de 31.07.2017 (aşa cum rezultă din Hotărârile de Senat din 31.07.2017 - 27 Q,
27 T, 27 Ţ şi din răspunsul la sesizarea adresată universităţii) înainte de organizarea probei scrise pentru
departajare, în cazul posturilor similare ar fi trebuit să aibă loc în data de 21.08.2017 (cf. Hotărârii
Senatului 27 Ţ-Anexa 11 - proba 12), chiar în structura Secretariatului General existând 4 posturi de
secretar cu studii superioare (diferenţierea lor pe nivel/grad profesional (SI, Sil, SIII, SIV) nefiind necesară
deorece nu ar putea constitui decât un criteriu legat de persoană).
Referitor la superficialitatea demersului decizional privind reorganizarea şi desfiinţarea postului, faptul că
în şedinţa din 31.07.2017 Senatul universităţii a hotărât atât mutarea, cât şi desfiinţarea postului în/din
structura Secretariatului General, susţine existenţa unei realităţi aparente.
Astfel, dacă desfiinţarea postului ar fi fost o măsură corectă şi obiectivă, postul ar fi trebuit desfiinţat direct,
fară a mai simula existenţa unei reorganizări. În plus, este un nonsens să se aprobe că un post este necesar
pentru realizarea obiectivelor şi misiunii universităţii (într-o formă structurală reorganizată) pentru ca, în
aceeaşi şedinţă de Senat, să fie aprobată şi desfiinţarea lui.
Practic, aprobarea reorganizării nici nu a avut timp să producă efecte. Prin urmare, aprobarea reorganizării
si a desfiinţării postului în aceeaşi şedinţă de Senat confirmă disimularea reorganizării postului şi, în cel
mai bun caz, superfici alitatea demersului decizional.
În mod evident, din aspectele menţionate rezultă că reorganizarea a fost disimulată şi nu a avut nicio
legătură cu reperele urmărite de legiuitor, singura raţiune a mutării postului fiind aceea de a-1 desfiinţa, iar
pentru realizarea acestui deziderat s-a eludat structura Comisiei de etică unde funcţiona de drept postul (din
anul 2011), singura care ar fi legitimat o decizie privind postul de secretar al comisiei.
În consecinţă, condiţia exactităţii în desfiinţarea locului de muncă nu a fost îndeplinită, reorganizarea
postului în înţelesul legii fiind în mod evident disimulată.
Condiţiile de seriozitate, obiectivitate şi exactitate în desfiinţarea locului de muncă nu au fost îndeplinite,
întrucât:măsura reorganizării şi a tăierii finanţării pentru postul de secretar al Comisiei de etică nu au avut
în vedere, în relaţie de cauzalitate, reperele urmărite de legiuitor;măsura reorganizării şi a tăierii finanţării
nu au fost justificate în mod obiectiv pentru postul de secretar al Comisiei de etică;măsura reorganizării a
fost disimulată, pentru eludarea luării unei decizii la nivelul Comisiei de etică şi pentru propunerea
desfiinţării/tăierii finanţării aferente postului, fără nicio raţiune serioasă, obiectivă şi conformă cu reperele
urmărite de legiutor.
Având în vedere neîndeplinirea condiţiilor de seriozitate, obiectivitate şi exactitate în desfiinţarea locului de
muncă, a conchis reclamanta, s-au încălcat prevederile art. 65 alin. (2) din Codul muncii, potrivit căruia
"desfiinţarea locului de muncă trebuie să aibă o cauză reală si serioasă".
Dreptul angajatorului de a desfiinţa locul de muncă, pe motivul reorganizării/motivul financiar, exercitat
împotriva finalităţii/scopului urmărit de legiuitor, împotriva principiului proporţionalităţii şi al egalităţii în
faţa legii, cu dovezi certe privind reorganizarea/desfiinţarea discreţionară a postului, deturnează dreptul de
la finalitatea sa în interesul comunităţii universitare şi în interesul public, condiţii în care dreptul
angajatorului este impotriva legii şi nu poate fi protejat de lege.
S-a invocat şi încălcarea dispoziţiilor art. 65 alin. (1) din Codul muncii - potrivit căruia "Concedierea
pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă
determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură
cu persoana acestuia” a vând în vedere: explicaţia interpretării legăturii cu persoana (subiectivism - cf.
dicţionar) - care se bazează pe o părere necorespunzătoare realităţii; lipsit de obiectivitate; care ţine cont de
părerea personală; nu oglindeşte starea reală, exactă a lucrurilor; vizarea concedierii persoanei secretarului
Comisiei de etică cu intenţie şi în mod discreţionar, ce rezultă şi din următoarele aspecte: eludarea luării
unei decizii de către P___________ şi în structura Comisiei de etică unde se cunoştea activitatea
secretarului şi utilitatea postului; privarea persoanei secretarului de dreptul de a participa la concursul/proba
scrisă din data de 21.08.2017 (reglementată intern conform Hotărârii Senatului 27 Ţ-Anexa 11 - proba 12)
care ar fi trebuit să fie organizată de Secretariatul General pentru cele 4 posturi de secretar cu studii
superioare existente în structura sa. Aceste aspecte, susţinute şi de experienţa în funcţia de secretar în cadrul
universităţii anterior ocupării prin examen a postului din structura Comisiei de etică (o parte chiar în
structura Secretariatului aferentă rectoratului) dovedesc că sub falsa realitate a unei analize/selecţii/decizii
obiective se ascunde intenţia premeditată a concedierii şi legătura cu persoana.
S-a făcut referire şi la adresa de răspuns la sesizarea adresată universităţii (proba 15), care precizează:
"motivul de fapt care a determinat desfiinţarea postului pe care îl ocupaţi a fost reprezentat de restrângerea
activităţii, datorită dificultăţilor financiare întâmpinate de instituţie ", din care reiese o adresare subiectivă,
fără a se explica de ce tocmai postul pe care îl ocupa reclamanta a fost suspus restrângerii activităţii, pe
motive financiare, nerezultând de nicăieri o legătură obiectivă, raţională între dificultăţile financiare
invocate şi desfiinţarea postului respectiv, în substanţa legii (raportat la contribuţia în realizarea misiunii,
obiectivelor, politicii educaţionale şi de cercetare în învăţământul superior).
De asemenea, s-a invocat şi a dresa de răspuns la sesizarea adresată universităţii: "Comisia de etică
universitară este reglementată prin Ordinul nr. 4492/2005 privi nd promovarea eticii profesionale în
universităţi, care prevede expres cine face parte de drept din comisie, neexistând nici o prevedere
referitoare la secretar comisie etică, care să impună obligativitatea acestei funcţii", din care reiese o
adresare subiectivă care nu oglindeşte starea reală a lucrurilor şi nu are nicio relevanţă privind raţiunea
desfiinţării postului de secretar cu contract de muncă (aşa cum reiese din argumentele/prevederile
legislative anterior prezentate).
Răspunsul oferit de angajator în motivarea desfiinţării postului nu numai că nu se justifică în scopul legii
(în interesul realizării misiunii şi obiectivelor universităţii - criteriul legal în raport de care se poate justifica
diferenţa de regim juridic) dar conturează explicit o motivaţie subiectivă şi anume aceea că secretarul
Comisiei de etică este concediat deoarece Ordinul nr. 4492/2005 nu conţine o prevedere expresă privind
funcţia de secretar, care să-i impună obligativitatea.
În mod cert, chiar prevederea expresă a juristului în Comisia de etică a universităţii oferă posibilitatea
explicării dreptul secretarului de a face parte din Comisia de etică a universităţii şi susţinerea aprecierii
subiective în legătură cu secretarul comisiei de etică.
În logica raţionamentului egalita r (ce reclamă un tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul
urmărit, nu sunt diferite) atât postul de secretar al Comisiei, cât şi postul de jurist al Comisiei de etică sunt
posturi cu contract de muncă, ambele posturi au fost prevăzute în mod legal în Carta universităţii, ambele
posturi având scopul şi obligaţia de a contribui la realizarea misiunii Comisiei de etică (potrivit atribuţiilor
specifice, reglementate pentru fiecare dintre posturi), subsumată realizării misiunii şi obiectivelor
universităţii (ce reprezintă scopul legii privind organizarea şi raţionalitatea existenţei unui post). În
concluzie, postul de jurist şi postul de secretar al Comisiei de etică reclamă necesitatea identităţii de
tratament juridic, ca aspect particular al raţionamentului de proporţionalitate, iar faptul că nu este prevăzut
în ordin nu înseamnă că poate fi desfiinţat discreţionar sau că nu poate exista.
În mod evident, criteriul raţional la care se raportează necesitatea existenţei postului rămâne scopul/fina
litatea legii (contribuţia la realizarea misiunii Comisiei de etică, subsumată realizării misiunii şi obiectivelor
universităţii).
Dacă conexăm răspunsul de mai sus la sesizarea adresată universităţii, unde se informează/precizează în
clar faptul că:postul este cu "contract de muncă (ce implică fişa postului, competenţe abilităţi) că postul este
reglementat explicit cu contract de muncă şi în Codul de etică/Carta UVT, că se încalcă prevederile
Legii 1/2011 prin desfiinţarea lui, că postul contribuie la realizarea atribuţiilor Comisiei de etică (conform
fişei postului şi documentelor conexe), că se constituie ca o măsură pozitivă pentru corectarea/prevenirea
riscului de neactualizare legislativă a Codului, Regulamentului, procedurii de analiză/soluţionare a
sesizărilor şi că postul "asigură continuitatea expertizei profesionale şi a transmiterii informaţiilor in
contextul schimbării membrilor şi componenţei Comisiei de etică cu rol decizional” , se poate observa că
răspunsul face abstracţie şi ignoră în mod voi t faptul că postul cu contract de muncă (reglementat şi în
Codul de etică/Carta UVT), prin fişa postului/atribuţiile/activităţile/competenţele specifice reglementate,
este subsumat realizării misiunii/atribuţiilor Comisiei de etică şi implicit realizării misiunii şi obiectivelor
universităţii (scopul legii) - singurul criteriu în funcţie de care se compară situaţiile (chiar si cele specifice)
şi în raport de care se stabileşte diferenţa de regim juridic.
De aici rezultă că în argumentarea desfiinţării postului se formulează un criteriu special (nelegal ]n
contextul menţionat) motivat subiectiv, în legătură cu postul şi persoana secretarului Comisiei de etică.
Ignorarea referirii la aspectele legale reale (menţionate explicit în sesizare) şi afirmaţia că postul nu este
obligatoriu să existe, deoarece nu este prevăzut în ordin, are mai degrabă rol de intimidare, cu scopul de a
induce iraţional ideea că postul de secretar al Comisiei de etică poate fi desfiinţat discreţionar, deoarece nu
este prevăzut în Ordinul 4429/2005.
Adresa de răspuns la sesizarea adresată universităţii, care precizează că postul de secretar era singurul
remunerat pentru munca desfăşurată în structura Comisiei de etică - "Membrii Comisiei de Etică (...) nu
sunt indemnizaţi pentru munca prestată, a.î. pentru munca desfăşurată de dumneavoastră în cadrul acestei
Comisii, eraţi singura persoană remunerată la nivelul acestei comisii" din care rezultă referirea explicită nu
la postul de secretar al comisiei de etică, ci la persoana care ocupă aces t post, subliniind, chiar împotriva
legii, că membrii comisiei de etică nu sunt indemnizaţi pentru munca prestată şi lăsând să se înţeleagă că
este o problemă să fii remunerat pentru munca depusă în cadrul Comisiei de etică, motiv pentru care,
singura persoană remunerată ar trebui să suporte măsura/consecinţele concedierii, pentru "vina" de a fi
remunerată.
Iraţionalitatea/lipsa de temei legal a argumentului, pune sub semnul întrebării chiar modul de utilizare al
resurselor financiare la nivelul universităţii, în mod subiectiv, împotriva Comisiei de etică a universităţii, în
integralitatea ei.
Astfel, în temeiul legii, respectiv a art. 41 alin. (6) din Codul de etică al UVT se precizează că "membrii
Comisiei de etică cu atribuţii decizionale sunt remuneraţi, pentru fiecare şedinţă, cu o sumă fixă, stabilită de
Consiliul de Administraţie. Secretarul Comisiei de etică este remunerat conform contractului individual de
muncă", iar în condiţiile art. 13 din Noul Cod Civil "renunţarea la un drept nu se prezumă", respectiv art.
38. din Codul muncii [interdicţia renunţării la drepturile prevăzute de lege] "Salariaţii nu pot renunţa la
drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile
recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate" - interdicţia renunţării
sau limitării, instituită de art. 38 din Codul muncii, referindu-se nu numai la drepturile recunoscute de
legislaţia muncii, ci la orice drept, indiferent de natura ac tului normativ care prevede aceste drepturi.
Afirmaţia neremunerării componentei decizionale a Comisiei de etică pentru munca depusă (ca regulă de
drept) şi argumentul necesităţii desfiinţării postului de secretar al Comisiei de etică (pe considerentul că
acesta este remunerat), pun în evidenţă nu numai o motivaţie subiectivă privind postul de secretar, dar şi un
argument care susţine utilizarea de către angajator a dreptului de repartizare a resurselor financiare,
împotriva dreptului membrilor Comisiei de etică (atât componenta decizională neremunerată, cât şi
componenta decizională - postul de secretar cu contract de muncă) de a fi remuneraţi pentru munca depusă.
În plus, pornind de la motivaţia existenţei unei probleme financiare, raţiunea de a tăia tocmai finanţarea
unui post/structură care ajută la asigurarea condiţiilor de acordare a finanţării universităţii, la creşterea
calităţii şi la îndeplinirea condiţiilor de acreditare a programelor de studii, nu numai că este împotriva
esenţei legii, dar delegitimează orice afirmaţie, care susţine că administrarea finanţării din fonduri publice
se realizează în interesul universităţii, al comunităţii universitare şi în interesul public.
Din argumentele precizate, rezultă că veritabilul motiv al desfiinţării postului a fost de fapt intenţia de a
concedia persoana angajată ca secretar al Comisiei de etică, pentru vina de a fi remunerată, susţinându-se
doar formal că motivul reorganizării şi motivul financiar nu au legătură cu persoana salariatului, temeiul
concedier ii fiind chiar persoana salariatului.
În concluzie, pentru toate aceste argumente, se susţine că desfiinţarea locului de muncă s-a realizat cu
încălcarea prevederilor art. 65 alin. (1) din Codul muncii - potrivit căruia concedierea/încetarea contractului
individual de muncă trebuie să se realizeze pentru motive fără legătură cu persoana salariatului.
Reclamanta a invocat şi încălcarea procedurii legale de concediere, prin încălcarea dispoziţiilor art. 74 alin.
(5) din Codul muncii - potrivit căruia "prevederile art 68-73 din Codul muncii nu se aplică salariaţilor din
instituţiile publice şi autorităţile publice." - respectiv procedura de concediere prevăzută la art 68-73 nu se
aplică salariaţilor din instituţiile publice.
Având în vedere: dispoziţiile art. 74 alin. (5) din Codul muncii, potrivit căruia procedura de concediere
colectivă prevăzută la art. 68-73 din Codul muncii "nu se aplică salariaţilor din instituţiile publice şi
autorităţile publice" şi respectiv faptul că angajatorul, U____________ V______ din Târgovişte, este o
instituţie publică, de drept public şi faptul că în documentele aferente procedurii de concediere: Planul de
desfăşurare a etapelor premergătoare concedierii a personalului auxiliar didactic şi nedidactic (propus prin
HCA 18/06.07.2017 (proba 2) şi aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 27/31.07.2017; Preavizul de
concediere; decizia de concediere - împotriva legii, respectiv a prevederilor art. 74 alin (5) din Codul
muncii se face referire explicită la aplicarea art. 68, art. 69, art. 71 şi art. 73 din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii republicat.
În plus, planul, respectiv etapele prevăzute în plan sunt reproduse fidel din art. 68-73 din Codul muncii,
lăsând să se creadă, împotriva scopului legii, că raţiunea/scopul planului ar fi sensul urmărit de legiuitor în
aplicarea art. 68-74 din Codul muncii - acela de a asigura drepturi de protecţie/măsuri sociale pentru
angajaţii universităţii, asigurate şi protejate de lege în cazul unor acţiuni în instanţa de judecată (referitoare
la nerespectarea aplicării lor).
A menţionat reclamanta că pentru conexarea juridică a obligaţiilor angajatorului privind informarea,
consultarea, comunicarea cu sindicatele, ITM şi AJOFM există legi specifice ale căror prevederi legislative
sunt aplicabile angajatorului şi pot fi specificate în mod legal în situaţia specifică a angajaţilor din
instituţiile publice (ex.: Legea Dialogului Social nr. 62/2011, Legea 76/2002 privind sistemul asigurărilor
de şomaj şi de stimulare a ocupării forţei de muncă, actualizate în 2017, cu prevederile legislative aferente
acţiunilor menţionate ).
Dispoziţiile Legii Dialogului Social nr. 62/2011 actualizată, respectiv art. 132 alin. (1) conform căruia
"Clauzele contractelor colective de muncă pot stabili drepturi şi obligaţii numai în limitele şi în condiţiile
prevăzute de lege" şi art. 141 alin. (1) "Clauzele cuprinse în contractele colective de muncă care sunt
negociate cu încălcarea prevederilor art. 132 sunt lovite de nulitate".
Faptul că, în condiţiile neaplicării art. 68-73 din Codul muncii(ce au rolul de măsuri de protecţie a
salariaţilor), principiul egalităţii se asigură ( pentru salariaţii concediaţi din motive ce nu ţin de persoana
lor) în baza art. 67 - pentru măsuri active de combatere a şomajului şi în baza art. 65 - pentru dreptul de
protecţie (prin acţiuni în instanţă) în situaţia atitudinii/măsurilor abuzive şi nelegale de concediere.
Prin completarea procedurii (explicită sau implicită) cu prevederile art. 68-73, angajatorul nu face altceva
decât să se substituie puteri i legislative.
În condiţiile în care, în mod real, angajatorul nu iniţiază măsuri sociale (sprijin pentru recalificare sau
reconversie profesională), nici măsuri pentru atenuarea consecinţelor concedierii sau compensaţii (de natură
să asigure scopul legii în aplicarea art. 68-73), precizarea acestor articole în documentele procedurii de
concediere devine o formă fără fond.
Această formă fără fond nu numai că încalcă legea, dar o şi decrediblizează, întrucât afectează chiar dreptul
de protecţie împotriva abu zurilor concedierii, în cazul oricărui salariat din instituţiile publice vizate de
lege, care şi-ar susţine în instanţă drepturile, în baza art. 68-73.
Prevederile Deciziei CCR nr. 453 din 16 septembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 74 alin. (5) din Legea nr. 53/2003, potrivit căreia:"angajaţii din sectorul public nu se află în
aceeaşi situaţie cu cei din sfera privată (...)" iar "elementul ce diferenţiază în mod obiectiv cele două
categorii de salariaţi constă în sursa de alimentare a cheltuielilor de personal, care, în cazul angajaţilor
publici, se identifică cu bugetul naţional”, astfel că este nevoie de o atentă administrare a acestora pentru a
nu crea dezechilibre la nivelul bugetului public naţional" din care rezultă că scopul legiuitorului în sensul
aplicării procedurii de concediere, pentru angajaţii din sectorul public, presupune ca procedura de
concediere iniţiată de angajator, (respectiv dreptul angajatului de a nu fi concediat ilegal), trebuie să se
justifice pe fondul atentei administrări a cheltuielilor de personal din bugetul public.
Conform pct 15 al deciziei - în instituţiile publice, măsurile de concediere colectivă sunt "o consecinţă a
reorganizării administrative conform unui plan de guvernare ce urmăreşte anumite obiective. Aşa fiind,
decizia de concediere nu ţine de aprecierea directă şi personală a angajatorului, aşa cum se întâmplă în
mediul de afaceri privat, ci aparţine legiuitorului (...)" d in care rezultă că interesul legiuitorului în sensul
aplicării procedurii de concediere, pentru angajaţii din sectorul public, presupune ca măsurile/procedura de
concediere iniţiată de angajator (respectiv dreptul angajatului de a nu fi concediat ilegal), să se justifice pe
fondul subsumării etapelor de reorganizare administrativă şi a deciziei de concediere, interesului legii, nu
interesului direct şi personal al angajatorului.
A arătat reclamanta că prevederile Legii Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, art. 131 alin.(l) şi alin.(3) -
fundament legal - privi nd substanţa exercitării dreptului organizării/reorganizării activităţii pentru
instituţiile de învăţământ superior din care rezultă că procedura de reorganizare/restructurare/decizia de
concediere (dreptul de organizare/reorganizare a structurilor componente), în litera si în spiritul legii, se
justifică "pentru îndeplinirea obiectivelor ce decurg din misiunea asumată "astfel încât instituţia să îşi
realizeze misiunea, să asigure criteriile şi standardele de calitate, să gestioneze în mod eficient activităţile
de învăţământ, cercetare, producţie sau transfer cognitiv şi tehnologic şi să asigure sprijinul administrativ
adecvat membrilor comunităţii universitare."
Prevederile din Ordinul nr.400/2015 pentru aprobarea Codului controlului intern managerial al entităţilor
publice actualizat in 2016 (Standardul 4- Structura organizaţională, pct. 4.2.1) privind substanţa exercitării
dreptului organizării/reorganizării activităţii pentru instituţiile de învăţământ superior din care rezultă că
instituţia publică este obligată să-şi stabilească structura organizatorică „astfel încât să corespundă scopului
şi misiunii entităţii", obiectivelor generale ale acesteia, astfel încât să se asigure standardele de calitate
(implicit etice) şi un sprijin administrativ adecvat m embrilor comunităţii universitare.
Prevederile Ordinului nr.3279/2017 privind aprobarea Metodologiei de alocare a fondurilor bugetare pentru
finanţarea de bază şi finanţarea suplimentară a Instituţiilor de învăţământ superior de stat, art. 2 alin. (3)-
privind substanţa exercitării dreptului de utilizare a finanţării acordată universităţii din care rezultă că
managementul procedurii, în sensul atentei administrări a cheltuielilor de personal, în litera şi în spiritul
legii, se justifică pentru scopul "realizării obiectivelor ce le revin (universităţilor) în cadrul politicii statului
din domeniul de învăţământ si cercetării ştiinţifice universitare" - scop coroborat cu substanţa exercitării
dreptului organizării/reorganizării activităţii pentru instituţiile de învăţământ superior.
Faptul că nici etapa procedurală de reorganizare, nici etapa de evaluare/departajare pentru posturi similare,
nu sunt prevăzute transparent în Planul de desfăşurare a etapelor premergătoare concedierii personalului
auxiliar didactic (propus de Consiliul de Administraţie în data de 06.07.2017), deşi motivaţia reorganizării
şi a evaluării/selecţiei sunt prezentate ca definitorii în procesul de restructurare/desfiinţare a posturilor.
În plus, menţionarea datei de 21.08.2017 pentru organizarea unei probe scrise " pentru departajare, în cazul
posturilor identice care se desfiinţează" şi a datei de 23.08.2017 pentru afişarea rezultatelor finale, undeva
în subsolul anexei 5 din HCA nr. 22/31.07.2017, HS 27Ţ/31.07.2017, pe lângă faptul că sunt puţin vizibile/
netransparente, organizarea în sine a acestei etape, în condiţii de egalitate de şanse şi de tratament pentru
posturile de secretar din cadrul UVT, nu a avut loc.
Astfel, nici în mod unitar (la nivelul universităţii), nici în structura Secretariatului General nu s-a organizat
o probă scrisă pentru posturile de secretar. Nu a existat un regulament/metodologie, nu a existat o tematica
afişată sau o informare pentru posturile ce ar fi trebuit supuse evaluării, ca urmare a reorganizării.
Mai mult decât atât, pentru ocupantul postului de secretar al Comisiei de etică (specificat iniţial în structura
Secretariatului General şi apoi exclus din structură), este evident că etapa de evaluare/departajare,
participarea la proba scrisă nici nu s-a luat în considerare - desfiinţarea postului de secretar al Comisiei de
etică (aşa cum se deduce din Anexa 5 a Hotărârii CA nr. 22/31.07.2017 şi Anexa 11a Hotărârii Senatului
nr. 27Ţ/31.07.2017) fiind conexată, tot în data de 31.07.2017, cu ocupantul postului (cu studii superioare şi
gradaţia I), aşa cum rezultă din Anexa 4 a Hotărârii CA nr. 22/31.07.2017 şi anexa 10 din Hotărârii
Senatului nr. 27T/31.07.2017.
Faptul că Planul de restructurare al universităţii este mai degrabă un ansamblu de măsuri de reducere a
cheltuielilor la nivel de universitate şi nu poate fi asimilat cu un plan de restructurare al posturilor didactice
auxiliare şi nedidactice deoarece nu conţine elementele minimale aferente unui plan : obiective, activităţi,
rezultate aşteptate în evaluarea/selecţia posturilor, în substanţa legii. De exemplu, având în vedere
restructurarea posturilor de secretar, ar fi fost necesar un Plan de restructurare care să conţină obiective
specifice aferente posturilor de secretar subsumate scopului şi misiunii de educaţie/cercetare a universităţii,
obiectivelor generale ale acesteia, astfel încât să se asigure standardele de calitate (implicit etice) şi un
sprijin administrativ adecvat membrilor comunităţii universitare. Prin urmare, atenta administrare a
cheltuielilor de personal din bugetul public în interesul legii, nu se justifică.
Faptul că, în lipsa unei proceduri de concediere în substanţa legii, decizia de concediere pentru posturile
didactice auxiliare nu s-a realizat în interesul legii, ci în interesul direct şi personal al angajatorului.
Concedierea din cadrul unei instituţii de învăţământ superior, din funcţie didactică auxiliară a unui secretar
cu studii superioare (nivel doctorat) SI - nivel I, gradaţie 5, cu stabilitate/vechime in universitate de 16 ani
şi experienţă în muncă de 25 de ani - pentru motive care nu ţin de persoana salariatului - cu certitudine nu
poate fi justificată în interesul legii.
Continuând în acest registru, este de neînţeles raţionalitatea stabilirii concedierii anumitor persoane, care au
deţinut funcţia de secretar cu studii superioare: 2- SI, 2- SII, 5- SIII, în condiţiile în care în universitate, la
data de 29.09.2017, se precizează că rămân 43 de posturi de secretar cu studii superioare (6- SI, 17- Sil, 20 -
SUI - cf. HS nr. 30/29.09.2017) sau a persoanelor care deţineau funcţia de administrator financiar cu studii
superioare: 1 -SI, 1- SIII, 5- SII, în condiţiile în care în universitate rămân 33 de posturi de administrator
financiar cu studii superioare (22- SI, 5- SII, 6 -SIII - cf. HS nr. 30/29.09.2017), iar lista poate continua.
În concluzie, fară o procedură de concediere aplicată în substanţa legii, susţinută prin documente
justificative, decizia de concediere nu poate fi acceptată a fi legală, în înţelesul legii.
Astfel, afirmaţia dispunerii concedierii cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege se susţine în baza
următoarelor argumente: documentele aferente procedurii de concediere pentru etapele de planificare,
evaluare/departajare,concediere, au fost dispuse cu încălcarea prevederilor art 74 alin. (5) din Codul muncii
- respectarea acestor prevederi fiind obligatorie şi pentru clauze din contractele colective de muncă;
împotriva prevederilor legale privind organizarea/reorganizarea şi finanţarea instituţiilor de învăţământ
superior şi împotriva argumentelor juridice ce rezultă din Decizia CCJ, din care reiese explicit că: decizia
de concediere nu ţine de aprecierea directă şi personală a angajatorului, aşa cum se întâmplă în mediul de
afaceri privat, ci aparţine legiuitorului", procedura de restructurare reorganizare/restructurare a posturilor,
respectiv de concediere, nu s-a realizat în substanţa legii, pe fondul atentei administrări a cheltuielilor de
personal din bugetul public în sensul subsumării etapelor de reorganizare administrativă şi a deciziei de
concediere, interesului legii.
În lipsa unei proceduri de concediere în substanţa legii, pentru etapele de planificare evaluare/departajare,
în lipsa unui Plan de restructurare (real şi coerent) aplicat posturilor didactice auxiliare şi nedidactice,
adaptat scopului legii, în lipsa unui Plan/program de desfăşurare a etapelor premergătoare concedierii a
personalului auxiliar didactic şi nedidactic, transparent şi adaptat angajaţilor din sectorul public, care să
facă referire explicită la etapa de reorganizare şi la etapa/mecanismul de organizare a evaluării/selecţiei
pentru ocuparea posturilor didactice auxiliare şi nedidactice necesare instituţiei şi în lipsa organizării
efective a procesului de evaluare/selecţie pentru ocuparea posturilor reorganizate, rezultă că etapa
concedierii s-a realizat în mod discreţionar, în funcţie de interesul direct si personal al angajatorului.
În concluzie, dispunerea concedierii s-a realizat cu încălcarea procedurii legale si cu lezarea dreptului la o
concediere corectă, iar în acord prevederile art. 78 din Codul muncii actualizat, “ concedierea dispusă cu
nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.”
Reclamanta a susţinut nelegalitatea deciziei de concediere şi pentru p încălcarea dispoziţiilor art. 75 alin.
(1) din Codul muncii - potrivit căruia " Persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. c) şi d), al art. 65 şi 66
beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 de zile lucrătoare. "
Faptul că deciziile de concediere se emit nominal, iar controlul judecătoresc al concedierii presupune
controlul fiecărei decizii de concediere în parte, rezultă că angajatorul ar fi trebuit ca în baza art. 76 lit. b)
din Codul muncii, să-şi îndeplinească obligaţia de menţionare a duratei preavizului, nu în mod general, ci
individualizat respectiv prin specificarea datei de început şi de finalizare a preavizului, astfel încât să
asigurare scopul urmărit de legiuitor în reglementarea condiţiilor de formă (verificarea legalităţii şi
constatarea eventualelor abuzurilor ale angajatorului) - pentru a se putea verifica dacă la momentul emiterii
deciziei de concediere a expirat sau nu termenul de preaviz ori dacă acesta a suferit suspendări.
A arătat reclamanta că în data de 20.09.2017 a primit, sub semnătură, preavizul de concediere, iar potrivit
prevederilor art. 50 alin (1) lit b) din Codul muncii, coroborate cu prevederile art. 75 alin (3) din Codul
muncii, contractul individual de muncă se suspendă de drept în situaţia concediului medical, caz în care,
perioada de preaviz, respectiv termenul de preaviz se suspendă.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 278 din Codul muncii, legiuitorul a stabilit că prevederile acestui act
normativ „se întregesc ...cu dispoziţiile legislaţiei civile ".
Au fost invocate şi prevederile art. 1416 din Noul Cod civil (aprobat prin Legea 287/2009), cu modificările
si completările ulterioare - potrivit căruia calculul termenelor, indiferent de durata şi izvorul lor, se face
potrivit regulilor stabilite în titlul III din cartea a VI-a, precum şi dispoziţiile art 2553 alin. (1) din Codul
civil, referitor la calculul termenelor stabilite pe zile, care prevăd că în cazul în care „ „ termenul se
stabileşte pe zile, nu se iau în calcul prima şi ultima zi a termenului”.
A susţinut reclamanta că în perioada 11.10.xxxxxxxxxxxxx17 perioada de preaviz a fost întreruptă datorită
incapacităţii temporare de muncă (conform pontajului parţial - proba 21), iar încetarea contractului de
muncă prin decizia de concediere a fost dispusă începând cu data de 30.10.2017, deşi potrivit modalităţii de
calcul reglementate, încetarea contractului ar fi trebuit dispusă începând data de 31.10.2017. (fără a lua în
calcul prima zi (20.09) şi ultima zi a termenului (30.10.)
Astfel, afirmaţia nulităţii concedierii se susţine în baza următoarelor argumente: durata preavizului minim
legal este de 20 de zile lucrătoare, iar emiterea deciziei de concediere s-a realizat fără respectarea acestui
termen, motiv pentru care este lovită de nulitate absolută.
Potrivit art. 78Codul muncii, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovita
de nulitate absolută.
Prin urmare, având în vedere aspectele precizate în fapt şi în drept ce susţin condiţiile de netemeinicie şi
nelegalitate, reclamanta a considerat că legea şi reglementările interne au fost încălcate de pârâta
angajatoare, fapt pentru care a solicitat admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
Pârâta U____________ „V______” Târgovişte a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea
acţiunii ca nefondată susţinând că procedura concedierii colective are la bază un plan de restructurare
motivat de dificultăţile economice ale instituţiei, iar aplicarea programului de restructurare de natură să
stabilizeze din punct de vedere financiar U____________ „V______” din Târgovişte avea în vedere o
________ măsuri, ce au fost expres arătate, întregul plan de restructurare prin reducerea unui număr de 68
de posturi fiind efectuat cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale, inclusiv prin discutarea cu reprezentanţii
sindicatului privind criteriile avute în vedere privind stabilirea ordinii la concediere.
Au fost arătate şi criteriile avute în vedere pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere.
S-a arătat în continuare că deciziile de concediere au avut drept bază legală Hotărârile Consiliului de
Administraţie nr. 16/19.06.2017, 18/06.07.2017, 19/11.07.2017, 20/18.07.2017, 22/31.07.2017, 23/
25.08.2017, precum şi Hotărârile Senatului Universitar nr. 27 Q/31.07.2017 şi 25 B din 25.08.2017,
făcându-se astfel dovada respectării atât a modalităţii de evaluare a personalului, cât şi motivarea reală şi
necesară a restructurării universităţii.
Privind a treia critică a deciziei de concediere, respectiv nerespectarea termenului de preaviz, pârâta a
considerat-o neîntemeiată, atât timp cât prin preavizul acordat se menţionează termenul de 20 de zile
lucrătoare, fiind îndeplinite dispoziţiile art. 76 lit. b) din Codul muncii.
Pentru argumentele expuse mai sus, pârâta a arătat că în mod indubitabil decizia de concediere este perfect
valabilă, cuprinzând toate elementele cerute de dispoziţiile Codului muncii.
De asemenea, pârâta a precizat că desfiinţarea locului de muncă a fost efectivă şi a avut o cauză reală şi
serioasă, cauza fiind reală şi serioasă, când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultăţi
economice sau transformări tehnologice şi nu disimulează realitatea, arătându-se că motivele concedierii au
fost cât se poate de obiective, fiind impuse de criza economică prin care trece u____________ în ultimii
ani, iar conducerea universităţii a efectuat studii temeinice şi pe termen lung privind modalităţile de
restructurare a activităţii, scopul urmărit fiind de reducere a costurilor pe toate nivelele posibile. La
măsurile de concediere s-a apelat în ultimă instanţă, ca dovadă fiind şi faptul că din cele 68 de posturi
considerate necesar a fi restructurate s-a ajuns la un număr de doar 54 în urma eforturilor de a micşora
impactul social.
Reclamanta P_______ E____ G_______ a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea
apărărilor invocate de pârâtă ca fiind netemeinice şi nelegale, deoarece exercitarea dreptului procesual nu
sprijină realizarea justiţiei, încălcând prevederile art. 12 alin. (1) din Codul de procedură civilă, art. 14 alin.
(3) şi art. 10 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
În urma probelor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentinţa civilă nr. 444/20.03.2018, Tribunalul
Dâmboviţa a respins cererea reclamantei şi a luat act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată în
prezentul dosar.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că reclamanta P_______ E____ G_______ a avut
calitatea de salariat al Universităţii „V______” Târgovişte în baza contractului individual de muncă nr.
1924 din 01.01.2011, începând cu data de 01.01.2011, îndeplinind funcţia de secretar, post unic cu funcţie
executivă în structura Comisiei de etică .
Prin actul adiţional la contractul de muncă cu nr. 1924/01.01.2011 i-au fost repartizate atribuţii
suplimentare postului de secretar al Comisiei de etică, respectiv atribuţii şi pentru funcţia de secretar din
cadrul Departamentului de Studii în Limbi Străine al Universităţii (stabilite/planificate prin planul
operaţional, listele de activităţi/documente de gestiune al managementului riscurilor din cadrul DSLS), fără
remunerare suplimentară.
Raporturile de muncă dintre cele două părţi au încetat la data de 30.10.2017 în temeiul art. 65 din Codul
muncii, fiind emisă decizia de concediere nr.1580/27.10.2017.
În primul petit din contestaţia formulată, contestatoarea a solicitat anularea deciziei de concediere emisă de
intimată, ca fiind nelegală şi netemeinică.
Conform art. 65 din Codul muncii, care a constituit temeiul juridic al concedierii, alin. 1: ”Concedierea
pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă
determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat , din unul sau mai multe motive fără
legătură cu persoana acestuia.
Alin. 2 : Desfiinţarea locului trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.”
Condiţia de legalitate impusă de textul legal este ca desfiinţarea locului de muncă al reclamantei să fie
efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.
Cu alte cuvinte, a reţinut prima instanţă, problema care se pune în speţa de faţă, este aceea a analizei
caracterului real, efectiv şi serios al măsurii concedierii, care a afectat-o pe contestatoarea din prezenta
cauză.
În opinia tribunalului, concedierea ce face obiectul prezentei discuţii a fost una efectivă, reală şi serioasă,
contrar susţinerilor contestatoarei.
Faţă de înscrisurile depuse la dosar conform art. 287 din Codul muncii şi materialul probator administrat în
cauză, instanţa a constatat că postul ocupat de contestatoare a fost desfiinţat efectiv .
Analizând actele de la dosar, s-a observat că poziţia ocupată de contestatoare nu se mai regăseşte ulterior,
măsura de desfiinţare a postului deţinut de contestatoare fiind aprobată prin Hotărârea Senatului
Universităţii V______ Târgovişte nr.270/31.07.2017, în urma măsurilor avizate în şedinţele Consiliului de
Administraţie din data de 06.07.2017 şi data de 11.07.2017.
Instanţa de judecată poate aprecia că desfiinţarea locului de muncă este efectivă , dacă locul de muncă este
suprimat din schema de personal şi nu se mai regăseşte în organigrama acestuia ori în statul de funcţii.
Or, a arătat tribunalul, rezultă fără niciun echivoc faptul că postul ocupat de contestatoare a fost suprimat,
nemaigăsindu-se în schema de personal.
Relevantă în speţă a fost apreciată împrejurarea că organele de conducere ale intimatei, prin Hotărâri
succesive ale Consiliului de Administraţie, au hotărât desfiinţarea postului de natura celui ocupat de
contestatoare.
Hotărârea de reorganizare a activităţii în vederea eficientizării şi reducerii de cheltuieli este atributul
exclusiv al angajatorului.
În ceea ce priveşte caracterul real al restructurării postului, din conţinutul materialului probatoriu
administrat în cauză, tribunalul a apreciat că rezultă că acesta are un caracter obiectiv , există în realitate
efectiv şi nu o disimulează.
Restructurarea postului, în litigiul de faţă, este determinată de dificultăţi economice, reducerea cheltuielilor,
creşterea eficienţei, situaţie descrisă prin actul contestat, respectiv: dificultăţi economice ale instituţiei;
reorganizarea administrativă a universităţii; scăderea efectivelor de studenţi; scăderea veniturilor din
finanţarea de bază şi din venituri proprii ; creşterea cheltuielilor cu salariile prin aplicarea noilor grile de
salarizare; creşterea costurilor cu utilităţile; concurenţa instituţiilor de profil din judeţele învecinate;
supraîncărcarea schemei de personal didactic auxiliar şi nedidactic la nivel de structuri funcţionale ale
instituţiei ; raportul număr personal didactic auxiliar şi nedidactic/cadre didactice titulare/studenţi; utilizarea
sistemelor informatice privind evidenţele studenţilor şi ale instituţiilor financiar-contabile.
Cauza concedierii este una serioasă, desfiinţarea locului de muncă impunându-se din necesităţi evidente
pentru îmbunătăţirea activităţii intimatei şi nu se urmăreşte o concediere determinată de persoana
reclamantei, cum nejustificat a susţinut aceasta.
Caracterul efectiv, real şi serios al desfiinţării locului de muncă ocupat de reclamantă rezultă din toate
documentele depuse la dosar, respectiv Hotărârile Consiliului de Administraţie nr.16/19.06.2017, nr.18/
06.07.2017, nr.19/11.07.2017, nr.20/18.07.2017, nr.22/31.07.2017, nr.23/25.08.2017, respectiv Hotărârile
Senatului universitar nr.27/31.07.2017, nr.28B/25.08.2017.
Or, măsura concedierii se justifică, de vreme ce actele relevă că efectiv are loc o reorganizare şi o
restrângere reală a activităţii impusă de nevoile prezente ale intimatei.
Aşa fiind, a apreciat prima instanţă, nu se poate reţine susţinerea reclamantei că desfiinţarea postului nu ar
fi avut un caracter serios, câtă vreme măsura angajatorului concretizează o strategie de organizare a
activităţii.
De altfel, contrar susţinerii reclamantei, tribunalul a arătat că nu poate face analize manageriale din care să
tragă concluzii cu privire la modul în care ar putea ori ar fi putut să poată intimata să dispună de măsuri de
eficienţă economică, fie de organizare ori reorganizare a propriei activităţi, condiţia de a avea o legătură cu
cauza reală şi serioasă vizează desfiinţarea locului de muncă, iar nu motivul ( fără legătură cu persoana
salariatului) care a determinat desfiinţarea locului de muncă al acesteia, respectiv reorganizarea activităţii.
Tribunalul nu este în măsură să analizeze oportunitatea deciziei de reorganizare internă a angajatorului şi
nici nu cenzurează măsurile luate în acest scop, ci efectuează controlul de legalitate prin care se asigură că
această măsură corespunde unei nevoi obiective, reale şi serioase a societăţii şi nu ascunde o concediere
abuzivă.
În ceea ce priveşte analiza activităţii reclamantei comparativ cu cea a celorlalţi angajaţi, instanţa de judecată
nu are competenţa de a proceda la o astfel de selecţie, pentru că s-ar depăşi limitele puterii judecătoreşti,
încălcându-se independenţa angajatorului.
Unitatea angajatoare este singura în măsură să aprecieze care dintre persoanele angajate este mai necesară
şi utilă, în scopul realizării activităţii, la parametrii de eficienţă maximă.
Aşadar, a conchis tribunalul, măsura restructurării postului este una reală, generată de dificultăţile
economice pe care le-a înregistrat intimata, pe fondul crizei economico - financiare generale, astfel că nici
această critică nu este întemeiată.
În ceea ce priveşte susţinerea reclamantei în sensul încălcării dispoziţiilor art.80 din Codul muncii,
tribunalul a apreciat că texul menţionat are ca ipoteză concedierea în mod netemeinic şi nelegal, fapt ce
trebuie stabilit în cadrul litigiului pendinte.
Tot neîntemeiată a fost apreciată şi susţinerea reclamantei potrivit căreia s-au încălcat dispoziţiile art.74
alin.5 Codul muncii, câtă vreme în raporturile dintre părţi produce efecte doar decizia care s-a comunicat
părţii contestatoare.
Cu referire la susţinerea contestatoarei că s-ar fi încălcat dispoziţiile art.75 alin.1 din Codul muncii,
tribunalul a apreciat că aceasta nu poate fi reţinută.
În conformitate cu prevederile menţionate, contestatoarea beneficia de dreptul la un preaviz ce nu poate fi
mai mic de 20 zile lucrătoare.
În cauză s-a probat de către intimată că emiterea deciziei de concediere s-a realizat cu respectarea acestui
termen, în condiţiile în care decizia de concediere a fost emisă la data de 27.10.2017, contractul de muncă
urmând a înceta la data de 30.10.2017, preavizul de concediere fiind primit, sub semnătură, la data de
20.09.2017.
Aşadar, tribunalul a conchis şi stabilit că măsura concedierii a fost dispusă în condiţii de deplină legalitate,
astfel încât a respins cererea reclamantei având ca obiect anularea deciziei de concediere nr.1580/
27.10.2017 şi, pe cale de consecinţă, a respins şi cererile accesorii.
Împotriva sentinţei primei instanţe a declarat apel reclamanta P_______ E____ G_______, criticând
sentinţa ca netemeinică şi nelegală.
Susţine apelanta că în mod greşit, instanţa de fond a soluţionat procesul fără a răspunde motivelor de
nulitate invocate şi capetelor de acuzare relatate în fapt şi în drept, cu aprecierea eronată a situaţiei de fapt şi
aplicarea greşită a legii; în mod eronat, instanţa de fond a apreciat că prin cererea de chemare în judecată, s-
a solicitat analiza oportunităţii procesului de reorganizare/ restructurare al angajatorului;în mod greşit,
instanţa de fond nu a efectuat controlul de legalitate al procedurii de reorganizare/restructurare, adică nu a
analizat lipsa unor criterii din care să rezulte că procesul de restructurare/reorganizare s-a realizat conform
legislaţiei privind finanţarea instituţiilor publice, în interesul universităţii şi nu în interesul personal al
angajatorului.
Deşi procesul de reorganizare presupune necesitatea întocmirii unor fişe de post noi - datorită schimbării de
şefi ierarhici, relaţii funcţionale, activităţi noi; respectiv notificări/informări şi încheirea de acte adiţionale
la contractele de muncă - în mod greşit, instanţa nu a efectuat controlul de legalitate al procesului de
reorganizare, cu toate că în cererea de chemare in judecată s-a specificat că nu au fost întocmite astfel de
documente.
De asemenea, în mod eronat, instanţa de fond a apreciat că enumerarea unor hotărâri administrative, a unui
document intitulat "strategie" şi a unor probleme financiare, sunt suficiente motive pentru a hotărî
respingerea motivelor cererii de chemare in judecată.
Arată apelanta că argumentele invocate în hotărâre nu sunt suficiente pentru respingerea cererii şi nu pot să
exonereze angajatorul - instituţie publică, de la aplicarea procedurii de reorganizare/restructurare în
substanţa, litera şi spiritul legii privind finanţarea instituţiilor publice, reglementări juridice din care reiese
că procesul de reorganizare/restructurare în instituţiile publice nu vizează caracterul economico-financiar, ci
raţionalitatea utilizării finanţării în interes public, prin justificarea selectării raţionale a posturilor (în cazul
de faţă didactice auxiliare şi nedidactice) în mod subsumat obiectivelor specifice şi misiunii universităţii
(de educaţie şi cercetare) şi în acord cu politicile publice din educaţie şi cercetare.
Pe cale de consecinţă, susţine apelanta, soluţionarea procesului prin hotărârea civilă nr. 444/2018 conduce
la legitimarea caracterului abuziv, arbitrar, discreţionar şi ilegal al aplicării procedurii de reorganizare/
restructurare/desfiinţare a postului de secretar al Comisiei de etică din cadrul Universităţii V______ din
Târgovişte, care a condus la încetarea contractului individual de muncă nr. 1924 din 01.01.2011, în baza
deciziei nr. 1580 din 27.10.2017.
Apelanta solicită admiterea apelului, anularea în tot a hotărârii atacate şi judecarea procesului evocând
fondul pentru întreaga cauză, reanalizarea probelor administrate în fond pentru dovedirea apelului, cu
precizarea că apelanta solicită ca sarcina probei pentru documentele probatorii să revină angajatorului,
conform art. 272 din Codul muncii. Pe cale de consecinţă, solicită admiterea acţiunii cu toate solicitările
formulate în cererea de chemare în judecată.
Un prim motiv de apel este acela că în hotărârea apelată se precizează că tribunalul "efectuează controlul de
legalitate prin care se asigură că această măsură nu ascunde o concediere abuzivă".
Cu toate acestea, prin adoptarea hotărârii civile nr. 444/2018, instanţa de fond nu analizează capătul 1 de
acuzare din cererea de chemare in judecată, deşi se argumentează juridic incălcarea Legii Educaţiei
Naţionale nr. 1/2011 şi a reglementărilor Cartei universitare, încălcarea dreptului personal, dreptului
comunităţii universitare şi interesului legitim public.
În fapt, apelanta susţine că în cadrul capătului 1 de acuzare din cererea de întâmpinare se specifică faptul că
prin desfiinţarea postului de secretar cu contract de muncă din cadrul Comisiei de etică se încalcă
prevederile Cartei universitare/Codului de etică al UVT (care reglementează structura comisiei de etică şi
respectiv postul executiv de secretar contract de muncă din structura comisiei/subordinea preşedintelului
comisiei de etică - aprobată prin Cartă, în urma supunerii spre dezbatere/consultare comunităţii
universitare). În plus, postul de secretar al Comisiei de etică se constituie ca o măsură pozitivă pentru
realizarea misiunii/atribuţiilor Comisiei de etică şi implicit a misiunii universităţii (de educaţie şi cercetare),
fapt ce susţine şi în substanţa legii prevederile Cartei universitare.
În cadrul capătului 1 de acuzare din cererea de chemare în judecată se argumentează explicit că, în esenţă,
Carta universitară este: un document care "prezintă opţiunile majore ale comunităţii universitare", se aplică
în tot spaţiul universitar, fiind izvor de drept pentru drepturile şi îndatoririle tuturor membrilor comunităţii
universitare, protector şi garant al drepturilor ce decurg din prevederile sale, un document care se adoptă
"de către senatul universitar, numai după dezbaterea cu comunitatea universitară" şi cu acordul explicit sau
tacit al Ministerului Educaţiei Naţionale, un document a cărui respectare constituie potrivit legii "un interes
legitim public pentru orice persoană fizică sau juridică română."
De asemenea, potrivit legii, în condiţiile art. 57 din Constituţia României, exercitarea dreptului Senatului
nu se poate realiza cu încălcarea dreptului unui membru al comunităţii universitare şi respectiv cu
încălcarea dreptului comunităţii universitare în integralitatea ei. Nu se poate deroga prin acte juridice
unilaterale de la documentele legale de care vizează ordinea şi interesul public.
Pe cale de consecinţă, prin adoptarea hotărârii civile nr. 444/2018, împotriva legii, instanţa de fond susţine
încălcarea dreptului personal, a dreptului comunităţii universitare şi a interesului legitim public.
În drept, capătul 1 de acuzare din cererea de chemare în judecată se întemeiază pe următoarele prevederi
legislative (precizate explicit in conţinutul cererii de chemare in judecată), prevederi ce nu au fost analizate
de către instanţa de fond: prevederile art.123 alin. (2); art. 127 alin. (1),(3); art.128 alin.(l), (3), (5), (6); art.
304 alin. (1), (2); art. 125 alin. (4) din Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 actualizată, prevederile art. 41
alin. (1), (2), (4) lit d) din Codul de etică şi deontologie profesională al Universităţii V______ din
Târgovişte; prevederile art 153 lit. c din Carta UVT coroborate cu prevederile Legii Educaţiei Naţionale nr.
1/2011 actualizată: art.128, alin. (2), lit b); art.130 alin (1)- privind reglementarea Codului de etică ca parte
integrantă a Cartei universitare;prevederile art.l din Regulamentul Comisiei de Etică a UVT/29.06.2017,
prevederile art. 42, pct.4 din Carta UVT, coroborate cu prevederile art.213 alin. (2), lit d) din Legea 1/
2011, prevederile art. 57 din Constituţia României; prevederile art. 11 din Noul Cod Civil actualizat 2017 (
Legea nr. 287/2009) privind respectarea ordinii publice şi a bunelor moravuri
O altă critică se referă la faptul că în hotărârea civilă nr. 444/2018 se precizează că tribunalul "efectuează
controlul de legalitate prin care se asigură că această măsură nu ascunde o concediere abuzivă".
Cu toate acestea, prin adoptarea hotărârii civile nr. 444/2018, instanţa de fond nu analizează capătul 2 de
acuzare din cererea de chemare în judecată, care susţine încălcarea de către pârâtă a dispoziţiilor art. 65
alin. (2) din Codul muncii în sensul neefectivităţii desfiinţării postului în esenţa, litera şi spiritul legii. Din
capătul 2 de acuzare aferent cererii de chemare in judecată, rezultă în mod evident următoarele aspecte
privind neefectivitatea desfiinţării postului în esenţa, litera şi spiritul legii:în esenţa legii, dreptul de
reorganizare / desfiinţare a posturilor in instituţiile publice, se justifică prin necesitatea organizării
posturilor astfel încât să contribuie la realizarea misiunii si obiectivelor universităţii.
Faptul că postul de secretar în comisia de etică a universităţii (unic, ca post cu atribuţii in domeniul etic la
nivel de universitate) este reglementat legislativ (prin atribuţiile conferite Comisiei de etică) şi funcţional
(prin atribuţiile din fişa postului) şi contribuie tocmai la realizarea misiunii, obiectivelor universităţii şi
chiar la asigurarea condiţiilor de finanţare/calitate la nivelul universităţii, evidenţiază că reorganizarea /
desfiinţarea postului nu se justifică în esenţa legii/ potrivit scopului urmărit de legiuitor.
Măsura concedierii ascunde o concediere abuzivă: atât prin mutarea abuzivă, nefuncţională a postului de
secretar al Comisiei de etică din subordinea Preşedintelui Comisiei de etică, în subordinea Secretariatului
General - numai pentru eludarea luării unei decizii la nivelul Comisiei de etică, cât şi prin caracterul abuziv
al propunerii de concediere/desfiinţare a postului realizată din partea şefului Secretariatului General, înainte
de aprobarea noii structuri reorganizate şi înainte de existenţa unor prerogative de şef ierarhic.
Postul de secretar al Comisiei de etică, inclusiv la momentul deciziei de concediere şi chiar ulterior, rămâne
reglementat în toate documentele interne (Carta universităţii, Codul de etică şi deontologie profesională
universitară, Regulamentul Comisiei de etică) - fapt din care rezultă că el nu este desfiinţat efectiv, în litera
şi spiritul legii.
Activităţile aferente postului de secretar al Comisiei de etică continuă să fie realizate şi în prezent (după
concedierea secretarului Comisiei de etică), deoarece u____________ are obligaţia legală sa asigure
îndeplinirea acestor activităţi - fapt din care rezultă că desfiinţarea activităţilor postului nu este efectivă în
litera şi în spiritul legii.
Pe cale de consecinţă, prin adoptarea hotărârii civile nr. 444/2018, împotriva legii, instanţa de fond susţine
exercitarea abuzivă şi discreţionară de către angajator a măsurii reorganizării şi concedierii, condiţii în care
dreptul angajatorului nu poate fi protejat de lege.
În fapt, menţionează apelanta că: în cadrul capătului 2 de acuzare din cererea de chemare în judecată se
argumentează explicit:2.1. neaplicarea corectă a principiului efectivităţii, respectiv lipsa de efectivitate a
desfiinţării postului de secretar al Comisiei de etică în substanţa legii, din următoarele considerente:se
argumentează că în substanţa legii, legiuitorul face distincţie între reorganizarea/ desfiinţarea posturilor în
entităţile economice, unde raţiunea existenţei şi funcţionării lor este economică şi entităţile publice de
învăţământ superior în care raţiunea funcţionării lor este asigurarea misiunii de educaţie şi cercetare la
standarde de calitate, în interes public.
Prin urmare, în litera, substanţa şi spiritul legii, reorganizarea/desfiinţarea posturilor în entităţile publice de
învăţământ superior nu vizează cu prioritate caracterul economic, ci raţionalitatea utilizării finanţării pentru
asigurarea unei mai bune îndepliniri a obiectivelor şi misiunii universităţii (educaţie şi cercetare), în acord
cu politicile publice în educaţie şi cercetare.
În capătul 2 de acuzare se argumentează că aplicarea corectă a principiului efectivităţii, privind
reorganizarea/restructurarea posturilor în substanţa legii, pe motive economice, ar fi trebuit să fie justificată
de criterii care să permită selectarea acelor posturi ale căror activităţi sunt perimate, sau care nu contribuie
esenţial la realizarea obiectivelor şi misiunii universităţii (educaţie şi cercetare).
La nivelul universităţii, nu au existat criterii de reorganizare / restructurare a posturilor didactice auxiliare şi
nedidactice, nefăcându-se dovada desfiinţării posturilor în interesul universităţii - aşa cum cere legea şi nu
în interesul personal al angajatorului.
În fapt, tocmai existenţa acestor criterii/dovezi ar fi fost necesare instanţei de fond în îndeplinirea
atribuţiilor sale, respectiv pentru verificarea legalităţii privind îndeplinirea condiţiei ca măsura
restructurării/reorganizării să corespundă unei nevoi obiective, reale şi serioase şi nu să nu ascundă o
concediere abuzivă.
Cu toate acestea, instanţa de fond nu a constatat şi nu a analizat lipsa unor astfel de criterii de reorganizare/
restructurare a posturilor, justificative procedural.
În concordanţă cu misiunea şi obiectivele universităţii, postul de secretar al Comisiei de etică asigură:
garantarea calităţii pentru acreditarea de noi domenii, păstrarea acreditării domeniilor de doctorat,
reglementarea privind etica în cercetare-dezvoltare; gestionarea/consilierea privind conduita etică în
domeniul cercetării dezvoltării.
Practic, existenţa postului - cu atribuţiile menţionate în fişa postului şi a unui specialist care să asigure
realizarea acestor atribuţii, are chiar rolul de a contribui la realizarea la standarde de calitate a misiunii şi
obiectivelor universităţii în domeniul cercetării-dezvoltării.
Din acest considerent, devine evident că desfiinţarea postului de secretar al Comisiei de etică nu susţine
aplicarea corectă a principiului efectivităţii, în substanţa legii.
Un alt argument în sprijinul neefectivităţii este continuitatea activităţilor aferente postului de secretar al
Comisiei de etică şi după desfiinţarea lui şi concedierea secretarului.
Faptic, u____________ nu poate renunţa legal şi efectiv la activităţi cum sunt: îmbunătăţirea/actualizarea
reglementărilor/acţiunilor interne, în acord cu schimbările legislative în domeniul cercetării-dezvoltării;
acordarea de consiliere în redactarea sesizărilor/reclamaţiilor; redactarea documentelor/rapoartelor comisiei
de etică; asigurarea evidenţei documentelor comisiei, a rapoartelor şi dosarelor de caz;arhivarea
documentelor; asigurarea desfăşurării în parametri optimi a activităţilor de comunicare şi informare,
necesare soluţionării sesizărilor/reclamaţiilor şi îmbunătăţirii conduitei etice etc., toate aceste activităţi fiind
incluse în fişa postului de secretar al Comisiei de etică (existentă la dosar) şi au fost realizate efectiv până în
momentul disponibilizării.
În plus, lipsa de efectivitate a desfiinţării postului în substanţa legii este susţinută si de faptul că postul a
rămas reglementat în toate documentele interne: Carta universităţii, Codul de etică şi deontologie
profesională universitară, Regulamentul Comisiei de etică - care prevede structura Comisiei de etică (postul
de secretar cu funcţie executivă fiind reglementat ca parte integrantă a Comisiei de etică, subordonat
funcţional Preşedintelui Comisiei de etică).
2.2. Lipsa de legitimitate a procedurii de reorganizare/restructurare, respectiv caracterul abuziv (în
contradicţie cu organizarea şi structura Comisiei de etică) al legăturii funcţionale între structura
Secretariatului General şi postul de secretar al Comisiei de etică (legătură creată arbitrar, artificial şi doar
aparent), cu scopul eludării deciziei la nivelul Comisiei de etică şi, pe cale de consecinţă, caracterul abuziv
al realizării propunerii de desfiinţare a postului şi a propunerii de concediere a persoanei care ocupa funcţia
de secretar al Comisiei de etică.
Astfel, având în vedere:faptul că aprobarea noii structuri organizaţionale şi implicit a legăturii artificiale
dintre postul de secretar al Comisiei şi Secretariatul general s-a realizat în baza Hotărârii Senatului nr. 27 Ţ/
31.07.2017;caracterul anterior al Adresei Consiliului de Administraţie nr. 5175/31.07.2017 cu privire la
repartizarea posturilor de personal didactic auxiliar şi nedidactic pe structurile funcţionale din Organigrama
UVT, care _________________________ cu 1 octombrie 2017 (cu excluderea postului de secretar al
Comisiei din cadrul posturilor funcţionale); obligativitatea propunerii desfiinţării postului/concedierii
persoanei din partea şefului ierarhic, anterior adresei Consiliului de Administraţie şi prin urmare, anterior
Hotărârii Senatului nr. 27 Ţ/31.07.2017, rezultă că propunerea de desfiinţare a postului/concediere a
persoanei, realizată de către şeful structurii Secretariat General (în calitate de şef ierarhic), nu putea fi
realizată decât în mod abuziv, ilegal, înainte de aprobarea noii structuri organizaţionale şi respectiv înainte
de învestirea cu prerogative de şef ierarhic.
Capătul 2 de acuzare din cererea de chemare în judecată, susţine apelanta, se întemeiază pe următoarele
prevederi legislative (precizate mai pe larg în conţinutul cererii de chemare în judecată): prevederile Legii
Educaţiei Naţionale nr.1/2011, art. 131 alin.(l) şi alin.(3) - din care rezultă că dreptul de organizare/
reorganizare a structurilor componente, în baza autonomiei universitare, în litera şi în spiritul legii, se
justifică "pentru îndeplinirea obiectivelor ce decurg din misiunea asumată" ; prevederile
Ordinului nr.3279/2017 privind aprobarea Metodologiei de alocare a fondurilor bugetare pentru finanţarea
de bază şi finanţarea suplimentară a Instituţiilor de învăţământ superior de stat, art. 2 alin. (3) - din care
rezultă că substanţa exercitării dreptului de utilizare a finanţării acordată universităţii în litera şi în spiritul
legii, se justifică pentru scopul "realizării obiectivelor ce le revin (universităţilor) în cadrul politicii statului
din domeniul de învăţământ şi cercetării ştiinţifice universitare"; precizările Planului de restructurare al
UVT, pct.2 (cf. HCA nr. 18/06.07.2017 (proba 2) şi HS 27Q/31.07.2017 (proba 10)) - din care reiese că
"UVT îşi asumă misiunea de învăţământ şi cercetare ştiinţifică", iar "dezvoltarea cercetării ştiinţifice,
creşterea continuă a calităţii activităţilor didactice şi de cercetare ştiinţifică pentru integrarea cu succes (...)
în sistemul European de învăţământ universitar" sunt obiective în realizarea misiunii;prevederile art.l din
Regulamentul Comisiei de Etică a UVT/29.06.2017, respectiv misiunea Comisei de etică - "de creştere a
competenţei şi performanţei în cercetarea ştiinţifică, prevenirea deficienţelor şi îmbunătăţirea
comportamentului etic într-o viziune ameliorativă continuă"- din care rezultă că misiunea Comisiei de etică
este subsumată misiunii universităţii de cercetare-dezvoltare;prevederile art. 306 (3) din Legea Educaţiei
Naţionale nr. 1/2011 coroborat cu prevederile art. 153 din Carta UVT privind atribuţiile Comisiei de etică
din care rezultă că atribuţiile Comisiei de etică sunt subsumate realizării obiectivelor şi misiunii
universităţii; prevederile art. 69 alin. (5) din HG 681/2011 Codul Studiilor Universitare de Doctorat
coroborat cu prevederile art. 9 alin. (1) Ordinul nr. 6153/2016 pentru aprobarea Metodologiei privind
autorizarea, acreditarea şi evaluarea periodică a şcolilor doctorale, pe domenii - din care rezultă că
atribuţiile care ___________________________________ de etică sunt o condiţie de "acreditare/păstrare a
acreditării şcolilor doctorale ale UVT; prevederile art. 130 alin. (3) din Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/
2011 actualizată, coroborat cu prevederile art. 306, alin. (3), lit. b) potrivit cărora Raportul anual al
Comisiei de etică fundamentează Raportul anual al rectorului, care include obligatoriu situaţia respectării
eticii universitare şi a eticii activităţilor de cercetare şi reprezintă o condiţie de acces la finanţarea din
bugetul public - aspecte din care rezultă că activităţile Comisiei de etică se constituie ca o condiţionalitate
de acces pentru finanţarea universităţii din bugetul public.
De asemenea, tot ca argument în sensul celor de mai sus se invocă faptul că postul de secretar al Comisiei
de etică (executiv, fără drept de vot) este cu contract de muncă - cu încadrare prin examen, după verificarea
aptitudinilor/competenţelor specifice postului- conform Codului muncii (art. 29,30), spre deosebire de
componenta decizională a Comisiei de etică (numită –conform prevederilor art. 41, alin. (2) din Codul de
etică şi deontologie profesională al UVT - la propunerea, cu avizarea, aprobarea Senatului universitar,
Consiliului de Administraţie, Rectorului; formată din 7 membri cu drept de vot) ; respectiv, faptul că
atribuţiile/sarcinile din fişa postului de secretar al Comisiei de etică susţin prin complementaritate
activităţile/atribuţiile obligatorii prin lege ale componentei decizionale a Comisiei de etică şi asigură
continuitatea activităţii comisiei de etică
Procedura operaţională a UVT privind elaborarea, revizuirea şi aprobarea fişelor de post, Cap.III, pct.l,
subpct.l, 3, 4, 5 - privind condiţiile necesare unei legături funcţionale reale a postului de secretar al
Comisiei de etică cu structura Secretariatului general, care ar fi impus: revizuirea / aprobarea fişei de post,
informarea / semnarea / înmânarea fişei de post modificată - ca atribuţii ale şefului ierarhic direct, din
structura Secretariatului general - aspecte ce nu au fost îndeplinite. Condiţiile Codului muncii reglementate
de art 41 şi art. 17, susţinute şi de caracterul specific al postului (reglementat prin Cartă în subordinea/
structura Comisiei de etică), condiţii care, pentru o mutare în condiţii legale a postului (locului de muncă)
de secretar al Comisiei de etică în structura Secretariatului general ar fi impus: modificarea bilaterală a
contractului de muncă, semnarea unui act adiţional la contractul de muncă, cu obligaţia informării - aspecte
ce nu au fost îndeplinite, mutarea postului, producătoare de efecte, din subordinea Comisiei de etică, fiind
realizată unilateral, fără primirea unei decizii, fără respectarea legislaţiei în vigoare.
Conţinutul Hotărârii Senatului nr. 27 Ţ/31.07.2017 (din care reiese atât aprobarea noii structuri
organizaţionale/reorganizate, cât şi excluderea implicită a postului de secretar al Comisiei din repartizarea
posturilor funcţionale începând cu 1 octombrie 2017).
Tot din conţinutul Hotărârii Senatului nr. 27 Ţ/31.07.2017 reiese că Hotărârea s-a aprobat ca urmare a
Adresei Consiliului de Administraţie nr. 5175/31.07.2017 cu privire la repartizarea posturilor de personal
didactic auxiliar şi nedidactic pe structurile funcţionale din Organigrama UVT care
_________________________ cu 1 octombrie 2017").
Referitor la motivul 3, se arată că în hotărârea civilă nr. 444/2018 se precizează că tribunalul "efectuează
controlul de legalitate prin care se asigură că această măsură nu ascude o concediere abuzivă".
Cu toate acestea, instanţa de fond nu a făcut analiza temeiniciei şi legalităţii aspectelor precizate la capătul
3 de acuzare din cadrul cererii de chemare în judecată (privind încălcarea dispoziţiilor art. 65 alin. (2) din
Codul Muncii care reglementează că "desfiinţarea locului de muncă trebuie să aibă o cauză reală şi
serioasă.")
La acest capitol, în mod netemeinic, instanţa de fond precizează că: "în ceea ce priveşte caracterul real al
restructurării, din conţinutul materialului probatoriu administrat în cauză, rezultă că acesta are un caracter
obiectiv, există în realitate efectiv şi nu o disimulează","măsura concedierii se justifică de vreme ce actele
relevă că efectiv are loc o reorganizare şi o restrângere reală a activităţii"; "caracterul efectiv, real şi serios
al desfiinţării locului de muncă ocupat rezultă din toate documentele depuse la dosar, respectiv Hotărârile
Consiliului de Administraţie nr.16/19.06.2017, nr.18/06.07.2017, nr.19/11.07.2017, nr.20/18.07.2017,
nr.22/31.07.2017, nr.23/25.08.2017, respectiv Hotărârile Senatului Universitar nr.27/31.07.2017, nr.28B/
25.08.2017".; "nu se poate reţine susţinerea reclamantei că desfiinţarea postului nu ar fi avut un caracter
serios, câtă vreme angajatorul concretizează o strategie de organizare a activităţii".
În plus, în mod eronat instanţa de fond a reţinut că prin cererea de chemare in judecată s-a solicitat "analiza
activităţii reclamantului comparativ cu cea a altor angajaţi" sau să se "aprecieze care dintre persoanele
angajate este mai necesară şi utilă, în scopul realizării activităţii".
Condiţiile obiectivităţii şi seriozităţii au fost enunţate în cadrul cererii de chemare în judecată potrivit
doctrinei de specialitate şi jurisprudenţei şi s-au referit la raţionalitatea reorganizării/desfiinţări/finanţării
postului/posturilor, nicidecum a persoanei.
Prin adoptarea hotărârii civile nr. 444/2018, respectiv prin lipsa unei analize temeinice a încălcării art. 65
alin. (2), referitor la cauza reală şi serioasă, astfel cum este argumentată în capătul 3 de acuzare din cererea
de chemare în judecată, împotriva legii, instanţa de fond susţine exercitarea abuzivă şi discreţionară de către
angajator a măsurii reorganizării şi concedierii, condiţii în care dreptul angajatorului nu poate fi protejat de
lege.
În fapt, argumentele instanţei privind nejustificarea încălcării art. 65 alin. (2), referitor la cauza reală şi
serioasă sunt netemeinice.
În aprecierile sale, instanţa nu a luat în considerare că simpla existenţă a unui document intitulat „strategie"
sau numărul de Hotărâri de Consiliu de Administraţie sau Senat, nu sunt de natură să justifice caracterul
real şi serios al reorganizării sau desfiinţării unor posturi, conform legilor în vigoare. Astfel, referitor la
argumentele instanţei, conexat cu precizările/argumentele prezentate în cadrul cererii de chemare în
judecată, apelanta menţionează că:în HCA nr.18/06.07.2017 (respectiv paginile 6-13 din hotărâre) există un
document intitulat „plan de restructurare" şi un subpunct intitulat "Optimizarea structurii de organizare". Cu
toate acestea, în „planul de restructurare" nu se regăseşte nicio referire explicită la raţiunea restructurării
posturilor didactice auxiliare şi nedidactice sau la repartizarea finanţării existente/limitate, astfel încât să
conducă la o mai bună realizare a misiunii universităţii prin contribuţia acestor posturi, în spiritul Legii
privind finanţarea Instituţiilor Publice.
În mod similar, în cadrul subpunctului intitulat "Optimizarea structurii de organizare", deşi ar fi trebuit să
fie menţionate: criterii de selecţie a posturilor, categoriile de posturi/ posturile didactice auxiliare şi
nedidactice necesare realizării mai bune a obiectivelor, activităţilor, rezultatele aşteptate, în mod subsumat
misiunii şi obiectivelor universităţii, în fapt regăsim măsuri de reducere a cheltuielilor cu energia electrică
şi alte măsuri pentru reducerea cheltuielilor de toate categoriile.
De asemenea, faptul că în Hotărârile de Consiliu de Administraţie/Senat "actele relevă că are loc o
reorganizare", nu este obligatoriu ca reorganizarea sa fie reală şi mai ales legală.
În fapt, aşa cum rezultă din pct. 2 în drept, al cererii de chemare în judecată, reorganizarea postului de
secretar al Comisiei s-a confruntat cu o ________ acţiuni nelegale cum ar fi: mutarea unilaterală a postului,
fără act adiţional: nemodificarea fişei postului - obligatorie în cazul unui post reorganizat (alţi şefi ierarhici,
alte relaţii funcţionale); elaborarea unei propuneri de desfiinţare a postului înainte ca Senatul să aprobe
structura reorganizată, iar şeful noii structuri să aibă dreptul să preia prerogativele de şef ierarhic: aprobarea
de către Consiliul de Administraţie şi de către Senat a unei organigrame cu legătură funcţională între
Comisia de etică şi Secretariatul General numai pentru perioada de restructurare (organigrama valabilă
înainte de reorganizare si organigrama valabilă de la 1 octombrie 2017 neavând nicio conexiune cu
Secretariatul General) şi lista mai poate continua.
Deşi Hotărârea Senatului 27/31.07.2017 este unul dintre documentele existente la dosar, din care instanţa
de fond consideră că rezultă "caracterul efectiv, real şi serios al desfiinţării locului de muncă ocupat",
argumentele precizate în cadrul cererii de chemare în judecată, ignorate de către instanţa de fond, dovedesc
chiar contrariul.
Astfel, conform Hotărârii Senatului 27/31.07.2017 (27 Ţ-Anexa 11), în cazul posturilor similare, ar fi
trebuit să se organizeze o probă scrisă care să aibă loc în data de 21.08.2017 (chiar în structura
Secretariatului General existând 4 posturi de secretar cu studii superioare) şi, tot din Hotărârea Senatului
27/31.07.2017 (aşa cum rezultă din 27 Q, 27 T, 27 Ţ), reiese că desfiinţarea postului de secretar al Comisiei
de etică s-a adoptat implicit in data de 31.07.2017.
Tot din Hotărârea Senatului 27/31.07.2017 (document de referinţă pentru instanţa de fond, privind
"caracterul efectiv, real şi serios al desfiinţării locului de muncă"), rezultă în fapt neseriozitatea demersului
decizional şi disimularea reorganizării postului cu scopul desfiinţării acestuia. Astfel, aşa cum reiese din
analiza Hotărârii Senatului nr. 27 Q/31.07.2017 şi nr. 27 Ţ/31.07.2017 în aceeaşi şedinţă, din data de
31.07.2017, Senatul universităţii a hotărât atât mutarea/reorganizarea, cât si desfiinţarea postului în/din
structura Secretariatului General.
În cadrul capătului 3 de acuzare din cadrul cererii de chemare în judecată, s-a făcut referire la existenţa unei
realităţi aparente, mascată sub forma reorganizării postului, care a fost argumentată prin exemplificarea a
patru aspecte esenţiale:
a) eludarea luării unei decizii la nivelul Comisiei de etică, prin motivarea/disimularea reorganizării -
Comisia de etică fiind singura structură în măsură şi legitimă să formuleze un punct de vedere privind
necesitatea şi raţionalitatea existenţei postului, funcţional timp de 6 ani, pentru susţinerea realizării misiunii
şi atribuţiilor Comisiei de etică, prin complementaritate cu componenta decizională; superficialitatea
demersului decizional privind aprobarea reorganizării şi desfiinţarea postului în aceeaşi zi/şedinţă a
Senatului (neseriozitatea şi disimularea reorganizării postului), aşa cum rezultă din analiza Hotărârilor
Senatului nr. 27Q/31.07.2017, nr. 27Ţ/31.07.2017; argumentele raţionale ce susţin neefectivitatea legăturii
funcţionale între postul de secretar al Comisiei de etică şi structura Secretariatului General (aşa cum rezultă
din pct. 2 în drept)
Hotărârea de către Senat, în aceeaşi şedinţă, în mod contradictoriu, atât a desfiinţării postului în data de
31.07.2017 (aşa cum rezultă din Hotărârile de Senat din 31.07.2017 - 27Q, 27T, 27Ţ şi din răspunsul la
sesizarea adresată universităţii) cât şi a organizării unei probei scrise pentru departajare (în cazul posturilor
similare) reglementat/prevăzută în documentele administrative pentru data de 21.08.2017 (cf. Hotărârii
Senatului 27 Ţ - Anexa 11-proba 12), fără a avea în vedere că desfiinţarea postului este anterioară
organizării probei scrise pentru posturi similare (în cadrul Secretariatului general existând şi alte posturi
similare de secretar).
În fapt, instanţa nu a analizat şi nu a făcut referire la niciunul dintre aceste aspecte mai sus menţionate, deşi
toate sunt acţiuni/decizii ale pârâtei angajatoare şi care dovedesc că reorganizarea a fost disimulată şi nu a
avut nicio legătură cu reperele urmărite de legiuitor în acordarea dreptului de reorganizare / desfiinţare a
posturilor.
Mai mult decât atât, instanţa de fond îşi susţine argumentul privind "caracterul efectiv, real şi serios al
desfiinţării locului de muncă ocupat", tocmai făcând referire la hotărâri administrative de tipul Hotărârii
Senatului 27/31.07.2017.
În drept, capătul 3 de acuzare din cererea de chemare în judecată se întemeiază pe următoarele prevederi/
principii legislative (precizate pe larg în conţinutul cererii de chemare în judecată): art.2 alin(3) din
Metodologia de alocare a fondurilor bugetare pentru finanţarea de bază şi finanţarea suplimentară a
instituţiilor de învăţământ superior de stat din România, pentru anul 2017, din 20.02.2017 (Ordin nr. 3279/
2017), care prevede că: 'Veniturile pentru finanţarea de bază si suplimentară sunt utilizate de instituţiile de
învăţământ superior în condiţiile autonomiei universitare, în vederea realizării obiectivelor care le revin în
cadrul politicii statului din domeniul învăţământului şi cercetării ştiinţifice universitare." art. 131 alin.(l) şi
alin.(3) din Legea Educaţiei Naţionale nr.1/2011 - privind organizarea şi implicit reorganizarea activităţii,
coroborat cu prevederile Ordinul nr. 400/2015 pentru aprobarea Codului controlului intern managerial al
entităţilor publice actualizat in 2016 (Standardul 4- Structura organizaţională, pct. 4.2.1).
Din aceste prevederi rezultă că instituţia publică este obligată să-şi stabilească structura organizatorică
„astfel încât să corespundă scopului şi misiunii entităţii", obiectivelor generale ale acesteia, iar desfăşurarea
activităţilor să se realizeze în conformitate cu obligaţiile impuse de legi, regulamente astfel încât să se
asigure standardele de calitate (implicit etice) şi un sprijin administrativ adecvat membrilor comunităţii
universitare. Pe cale de consecinţă, legătura de cauzalitate în justificarea motivaţiei reorganizării, trebuie să
se raporteze la măsura în care mutarea/desfiinţarea postului răspunde acestor repere urmărite de legiuitor
(singurele de natură să justifice asigurarea unui tratament juridic echitabil, subsumat interesului
universităţii/interesului public), cu respectarea principiilor proporţionalităţii şi egalităţii; condiţia
obiectivitătii, condiţia seriozităţii şi condiţia exactităţii privind desfiinţarea locului de muncă, enunţate
potrivit doctrinei de specialitate şi jurisprudenţei; art.7 din Ordinul 4492/2005 al Ministerului Educaţiei şi
Cercetării privind promovarea eticii profesionale în universităţi - din care rezultă o incompatibilitate în
funcţionarea directă a Comisiei de etică cu implicarea persoanelor "care ocupă funcţii de conducere în
instituţia de învăţământ superior, la nivel de universitate sau facultate."
Subordonarea şi comunicarea secretarului Comisiei de etică cu orice persoană din exteriorul Comisiei de
etică, ar încălca principiul confidenţialităţii, prevăzut de Legea 206/2004 actualizată, în baza căreia
Comisia de etică îşi exercită activităţile procedurale.
Dintre activităţile specifice postului de secretar al Comisiei de etică, stabilite în baza autonomiei
universitare, apelanta menţionează: informarea membrilor comisiei privind sesizările, demersurile şi
adresele de comunicare cu membrii Comisiilor de analiză, cu autorul sesizării şi cu persoana acuzată;
demersurile legate de sintetizarea informaţiilor aferente sesizărilor, etc..
Relaţia funcţională a postului de secretar al Comisiei de etică cu funcţia de conducere a Secretariatului
General, aprobată prin Hotărârea Senatului nr.27/31.07.2017, legitimează (în mod eronat) o relaţie de
subordonare menită să încalce atât principiul confidenţialităţii, cât şi principiul incompatibilităţii.
De aici rezultă în mod evident incompatibilitatea în funcţionarea directă a secretarului Comisiei de etică în
subordinea Secretariatului General, relaţia funcţională raţională şi legală a postului fiind în subordinea
Preşedintelui Comisiei de etică şi în structura Comisia de etică.
În concluzie, potrivit contextului specific al funcţionării Comisiei de etică a U.V.T. şi al atribuţiilor postului
de secretar al comisiei - stabilite şi reglementate prin autonomia universităţii (prin Regulamentul Comisiei
de etică, Codul de Etică, Carta universităţii şi fişa postului), relaţia funcţională a acestui post în subordinea
Preşedintelui Comisiei de etică este singura modalitate de natură să legitimeze contribuţia postului la o mai
bună realizare a atribuţiilor Comisiei de etică, subsumate realizării misiunii, obiectivelor universităţii,
pentru asigurarea standardelor calităţii şi eticii academice, pentru asigurarea unui sprijin adecvat
comunităţii universitare.
Analiza în fapt şi în drept evidenţiază că exercitarea dreptului angajatorului de a desfiinţa locul de muncă,
pe motivul reorganizării/motivul financiar s-a realizat: împotriva finalităţii/scopului urmărit de legiuitor (în
sensul art.2 alin.(3) din Metodologia de alocare a fondurilor bugetare), împotriva principiului
proporţionalităţii şi al egalităţii în faţa legii (cu dovezi evidente privind reorganizarea / desfiinţarea
discreţionară a postului), fapt ce deturnează dreptul de la finalitatea sa, în interesul comunităţii universitare
şi în interesul public.
În aceste condiţii, dreptul angajatorului acţionează împotriva legii şi nu poate fi protejat de lege. Din aceste
considerente, argumentele enunţate de instanţa de fond sunt netemeinice şi nelegale, dovedind că nu s-a
realizat o analiză a temeiniciei şi legalităţii aspectelor precizate în cererea de chemare în judecată.
Printr-o altă critică, se susţine că în hotărârea civilă nr. 444/2018 instanţa de fond precizează explicit:
"condiţia de a avea o cauză reală şi serioasă vizează desfiinţarea locului de muncă", excluzând "analiza
activităţii reclamantului comparativ cu cea a altor angajaţi" sau să se "aprecieze care dintre persoanele
angajate este mal necesară şi utilă, în scopul realizării activităţii".
Cu toate acestea, în mod contradictoriu, netemeinic şi nelegal, instanţa de fond nu analizează că în capătul 4
de acuzare din cererea de chemare în judecată se afirmă şi se justifică încălcarea dispoziţiilor art. 65 alin.
(1) din Codul muncii, tocmai prin concedierea pe motive care ţin de persoana salariatului şi nu de locul de
muncă ocupat de salariat.
Astfel, în cadrul capătului de acuzare nr. 4, există acuzaţia şi dovada depusă la dosar din care reiese că
printr-un document oficial (semnat de conducerea universităţii şi de juristul acesteia), respectiv prin
răspunsul la sesizarea adresată universităţii, reprezentanţii legali ai acesteia afirmă necesitatea concedierii
persoanei angajatului, pe motiv că era remunerat pentru munca depusă, împotriva oricărui temei juridic care
să permită susţinerea acestei afirmaţii şi împotriva condiţiei privind o cauză reală şi serioasă, care ar fi
trebuit să fie legată de locul de muncă şi nu de persoana salariatului.
În fapt, pentru elocvenţa privind adresarea subiectivă, referitoare la persoană şi nu la post, se menţionează
un singur pasaj din răspunsul conducerii la sesizarea adresată universităţii (probă existentă la dosar).
Astfel, în adresa de răspuns la sesizarea adresată, reprezentanţii legali ai universităţii precizează: "Membrii
Comisiei de Etică (...) nu sunt indemnizaţi pentru munca prestată, a.î. pentru munca desfăşurată de
dumneavoastră în cadrul acestei Comisii, eraţi singura persoană remunerată la nivelul acestei comisii."
În mod evident, din această formulare reiese fără echivoc o referire explicită la persoana care ocupă acest
post şi la „vina" remunerării sale, nu la postul de secretar al comisiei de etică.
Mai mult decât atât, afirmaţia nu are niciun temei juridic, remunerarea postului de secretar fiind rezultatul
ocupării unui post reglementat prin Carta universităţii/ Codul de etică / Regulamentul Comisiei de etică şi
ocupat prin examen, cu rezultate pe post evaluate la nivel maxim de performanţă.
În drept, argumentul privind lipsa de temei juridic a formulării adresate este susţinută, pe lângă respectarea
prevederilor Codului muncii pentru ocuparea postului şi de art. 41 alin. (6) din Codul de etică al UVT, care
precizează că "Secretarul Comisiei de etică este remunerat conform contractului individual de muncă", iar
"membrii Comisiei de etică cu atribuţii decizionale sunt remuneraţi, pentru fiecare şedinţă, cu o sumă fixă,
stabilită de Consiliul de Administraţie”.
În condiţiile art. 13 din Noul Cod Civil "renunţarea la un drept nu se prezumă" şi respectiv în condiţiile art.
38 din Codul muncii [interdicţia renunţării la drepturile prevăzute de lege] "Salariaţii nu pot renunţa la
drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile
recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi, este lovită de nulitate".
Interdicţia renunţării sau limitării, instituită de art. 38 din Codul muncii, se referă nu numai la drepturile
recunoscute de legislaţia muncii, ci la orice drept, indiferent de natura actului normativ care prevede aceste
drepturi.
Prin urmare "vina" remunerării nu se susţine nici pentru ocupantul postului de secretar, nici pentru Comisia
de etică în integralitatea ei, cu atât mai mult cu cât postul şi întreaga structură a comisiei au rolul de a
contribui la realizarea misiunii şi obiectivelor universităţii.
Se arată în continuare că în hotărârea civilă nr. 444/2018, analiza capătului de acuzare nr.5 din cererea de
chemare in judecată este realizată în mod netemeinic şi nelegal, instanţa de fond apreciind în mod eronat că
prin decizia de concediere, producătoare de efecte şi comunicată, nu s-au încălcat prevederile art.74 alin.5
din Codul muncii.
În fapt şi în drept, în capătul de acuzare nr. 5, s-a argumentat încălcarea legii, respectiv încălcarea
prevederilor art. 74 alin.5 din Codul muncii, în documentele aferente procedurii de concediere printre care
au fost menţionate explicit atât preavizul de concediere, cât şi decizia de concediere (probe menţionate la
dosar) prin referirea explicită la aplicarea art. 68, art. 69, art. 71 şi art. 73 din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii republicat.
Deşi în drept art.74, alin.5 din Codul muncii reglementează explicit că: "prevederile art. 68-73 nu se aplică
salariaţilor din instituţiile publice şi autorităţile publice", atât preavizul de concediere, cât şi decizia de
concediere fac explicit trimitere la aplicarea acestor prevederi.
Astfel, preavizul de concediere nr. 5585/28.08.2017 comunicat, prevede că: "în baza dispoziţiilor art.69(1)
şi art.71 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii republicat, au avut loc întâlniri consultative cu reprezentanţii
sindicatului (...)"; "La expirarea termenului de preaviz, relaţiile de muncă întemeiate pe contractul
individual de muncă vor înceta conform art.65, coroborat cu art.68 din Codul muncii republicat", iar, în
decizia de concediere nr.1580/27.10.2017 se menţionează"având în vedere (...) prevederile art. 65-68 şi art
73-75 din Codul muncii - republicat (Legea 53/2003), cu modificările şi completările ulterioare (...)
Rectorul Universităţii "V______" din Târgovişte, numit în baza Ordinului Ministrului Educaţiei Naţionale
şi Cercetării Ştiinţifice nr. 3239/29.02.2016, DECIDE."
În motivul 6 de apel se susţine că instanţa de fond nu a analizat în mod temeinic şi legal capătul de acuzare
nr.5 din cererea de chemare în judecată, a cărui concluzie finală precizează că dispunerea concedierii s-a
realizat cu încălcarea procedurii legale şi cu lezarea dreptului la o concediere corectă, iar în acord cu
prevederile art.78 din Codul muncii actualizat "concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute
de lege este lovită de nulitate absolută".
În fapt, art.78 nu se regăseşte în expunerea de motive a instanţei. De asemenea, instanţa nu a avut în vedere
că trimiterea la art.74 alin.5, din capătul de acuzare nr.5, urmăreşte să sublinieze lipsa de coerenţă şi
ilegalitatea cadrului procedural al concedierii, creată prin includerea art.68, art.69, art.71 şi art. 3 din Legea
nr.53/2003 în acest cadru.
Includerea ilegală a unor reglementări neaplicabile nu poate fi explicată decât prin superficialitate şi
netemeinicie în conceperea cadrului procedural sau, mai grav, prin intenţia de a crea confuzie şi de a
deturna atenţia de la criteriile legate aplicabile persoanelor afectate de măsura concedierii.
Instanţa tratează cu superficialitate faptul că în documentele aferente procedurii de concediere - Planul de
desfăşurare a etapelor premergătoare concedierii a personalului auxiliar didactic şi nedidactic (propus prin
HCA 18/06.07.2017 şi aprobat prin Hotărârea Senatului nr.27/31.07.2017; preavizul de concediere; decizia
de concediere - sunt incluse, împotriva prevederilor legii, respectiv a prevederilor art. 74 alin.5 din Codul
muncii, referiri explicite la aplicarea, în folosul angajaţilor, a prevederilor art.68, art.69, art.71 şi art.73 din
Legea nr.53/2003 - Codul muncii republicat, care nu se aplică instituţiilor publice.
În drept, raportat la efectele direcţionării cadrului procedural către legalitatea art.69 de exemplu. observăm
că din alin.(2) lit d), coroborat cu alin.(3), rezultă că măsura concedierii colective va avea în vedere o
evaluare a realizării obiectivelor de performanţă ale salariaţilor şi apoi o departajare în funcţie de criterii
stabilite în baza alin.(2) lit d).
În mod firesc, pe cale de consecinţă, angajaţii concediaţi fără evaluarea realizării obiectivelor de
performanţă şi departajare pe baza criteriilor menţionate, vor considera că li s-au încălcat drepturile şi se
vor adresa instanţei pentru apărarea lor, iar instanţa va răspunde, aşa cum face dovada chiar hotărârea civilă
nr. 444/2018: "condiţia de a avea o cauză reală şi serioasă vizează desfiinţarea locului de muncă",
excluzând "analiza activităţii reclamantului, comparativ cu cea a altor angajaţi" şi le va respinge cererea, cu
efect asupra afectării încrederii în instituţia justiţiei şi a încurajării abuzurilor.
Prin urmare, această formă fără fond, nu numai că încalcă legea, dar o şi decredibilizează, deturnează legea
de la scopul ei firesc şi afectează chiar dreptul de protecţie împotriva abuzurilor concedierii, în cazul
oricărui salariat din instituţiile publice vizate de lege, care şi-ar susţine în instanţă drepturile, în baza art.
68-73.
În argumentarea iniţială a motivelor din cererea de chemare în judecată, s-a făcut referire la selectarea
discreţionară a posturilor în interesul angajatorului, împotriva scopului urmărit de legiuitor pentru
finanţarea instituţiilor de învăţământ superior şi nu la lipsa evaluării obiectivelor de performanţă comparativ
cu cele ale altor angajaţi, aşa cum afirmă instanţa.
Cu toate acestea, U____________ nu este exonerată şi avea obligaţia reglementării procedurii de
concediere conform prevederilor legale, fără includerea unor prevederi nelegale în documente
administrative.
În plus, indiferent de ordinea şi modul de expunere a motivelor care au condus către concluzia privind
existenţa unei proceduri de concediere ilegale, instanţa de fond, în baza rolului său activ, avea obligaţia să
dea cererii precizate la capătul de acuzare nr.5 calificarea şi încadrarea juridică corectă, în funcţie de textele
de lege incidente.
Printr-o ultimă critică se susţine că prin hotărârea apelată instanţa de fond nu a analizat în mod temeinic şi
legal capătul de acuzare nr.6 din cererea de chemare în judecată, prin care s-a argumentat acordarea a
numai 19 zile de preaviz, cu nerespectarea termenului minim de preaviz de 20 de zile, respectiv cu
încălcarea dispoziţiilor art.75 alin.(1) din Codul muncii - potrivit căruia "Persoanele concediate în temeiul
art.61 lit.c) şi d), al art.65 şi 66 beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fî mai mic de 20 de zile
lucrătoare", coroborate cu prevederile potrivit art. 78Codul muncii "Concedierea dispusă cu nerespectarea
procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută" - aspecte care conduc la nulitatea deciziei de
concediere.
În mod netemeinic şi nelegal, fără a aduce contraargumente juridice sau faptice la aspectele precizate la
capătul 6 de acuzare, instanţa de fond a apreciat că: "s-a probat de către intimată că emiterea deciziei de
concediere s-a realizat cu respectarea acestui termen" şi că încălcarea dispoziţiilor art. 75 alin.1 nu poate fi
reţinută.
În fapt, în cadrul hotărârii civile nr. 444/2018, se specifică faptul că intimata a probat comunicarea sub
semnătură a preavizului de concediere în data de 20.09.2017 şi încetarea contractului de muncă la data de
30.10.2017. Aceleaşi date au fost menţionate şi în cererea de chemare în judecată.
În plus, în cererea de chemare în judecată s-a precizat că "în perioada 11.10.xxxxxxxxxxxxx17, perioada de
preaviz a fost întreruptă datorită incapacităţii temporare de muncă, din motive medicale (conform
pontajului parţial - proba 21)" în cadrul capătului de acuzare s-a argumentat că încetarea contractului de
muncă prin decizia de concediere a fost dispusă cu data de 30.10.2017 deşi încetarea ar fi trebuit dispusă
începând cu data de 31.10.2017.
Pentru o mai clară evidenţă a termenului procedural, aceste aspecte pot fi redate astfel: Intervalul temporal
dintre comunicarea preavizului şi încetarea contractului de muncă este: 20.09.xxxxxxxxxxxxxx17
Intervalul devine: 21.09.xxxxxxxxxxxxxxx17 - fără numărarea primei zile (20.09.2017) şi a ultimei zile
(30.10.2017)- conform art.2553 din Noul Cod civil- privind calculul termenelor
În intervalul 21.09.xxxxxxxxxxxxxxx17, cele 19 zile lucrătoare aferente termenului de preaviz au fost
acordate astfel: în luna septembrie 7 zile lucrătoare: în intervalul 21-30 septembrie 2017, zilele:
21,22,25,26,27,28,29 septembrie 2017; în luna octombrie - 12 zile lucrătoare: în intervalul 1-10 octombrie
2017, zilele: 2,3,4,5,6,9,10 octombrie 2017; în intervalul 21-29 octombrie 2017, zilele: 23,24,25,26,27
octombrie 2017.
Conform pontajului parţial, depus la dosarul de caz şi menţionat în cererea de chemare în judecată, în
perioada 11.10.xxxxxxxxxxxxx17 perioada de preaviz a fost întreruptă datorită incapacităţii temporare de
muncă (concediu medical).
În drept, sunt invocate prevederile art.75 alin.l potrivit cărora persoanele concediate în temeiul art. 61 lit.c)
şi d), al art.65 şi art.66, beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 de zile lucrătoare;
prevederile art.278 din Codul muncii, potrivit căruia legiuitorul a stabilit că prevederile acestui act
normativ „se întregesc... cu dispoziţiile legislaţiei civile"; dispoziţiile art.2553 alin.(l) din Codul civil,
referitor la calculul termenelor stabilite pe zile, care prevăd că în cazul în care „termenul se stabileşte pe
zile, nu se iau în calcul prima şi ultima zi a termenului"; prevederile art.50 alin.(l) lit.b) din Codul muncii -
privind suspendarea de drept în situaţia concediului medical; prevederile art.75 [preavizul de concediere],
alin.3 din Codul muncii - " în situaţia în care în perioada de preaviz contractul individual de munca este
suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător"; prevederile art.78Codul muncii,
"Concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută."
Intimata-pârâtă nu a depus la dosar întâmpinare cu privire la apelul declarat în cauză, însă reprezentată fiind
în instanţă, prin apărător ales, a solicitat respingerea apelului ca nefondat, depunând şi concluzii scrise în
acest sens.
În apel s-a administrat proba cu înscrisuri noi, ce au fost depuse la dosar, la solicitarea instanţei, de către
intimata-pârâtă.
Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate în apel, în raport de actele şi lucrările dosarului,
de dispoziţiile legale ce au incidenţă în soluţionarea cauzei, Curtea constată că apelul este nefondat potrivit
considerentelor ce urmează:
În considerentele sentinţei instanţei de fond sunt arătate obiectul cererii şi susţinerile părţilor, expunerea
situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, sentinţa atacată cuprinde motivele de
fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia şi chiar dacă, în privinţa anumitor aspecte invocate, motivarea
este mai sumară, această împrejurare nu poate justifica admiterea apelului în sensul solicitat de apelantă,
câtă vreme, pe fond, soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată este corectă, aşa cum se va arăta
în continuare.
Ca instituţie de învăţământ superior de stat, U____________ V______ din Târgovişte a fost înfiinţată în
anul 1992, prin HG nr. 288/01.06.1992 şi este parte integrantă a sistemului românesc de învăţământ
superior funcţionând în subordonarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice.
U____________ V______ din Târgovişte este o instituţie de învăţământ superior de stat acreditată, cu
personalitate juridică, dispunând de autonomie şi libertate academică în spiritul prevederilor Constituţiei
României, ale Legii Educaţiei Naţionale nr.1/2011, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Cărţii
Universităţii V______ din Târgovişte, ce se regăseşte pe site-ul oficial al acestei instituţii, la adresa web
www.v______.ro .
Prin decizia nr.1580/27.10.2017 emisă de intimata-pârâtă, apelantei-reclamante i-a încetat contractul
individual de muncă potrivit art.65 din Codul muncii republicat.
În cuprinsul deciziei de concediere au fost indicate Hotărârile Consiliului de Administraţie nr.16/
19.06.2017, 18/06.07.2011, 19/11.07.2017, 20/18.07.2017, 22/31.07.2017, 23/25.08.2017, precum şi
Hotărârile Senatului Universitar nr.27Q/31.07.2017 şi 28 B/25.08.2017, invocându-se dificultăţile
economice ale instituţiei;reorganizarea administrativă a universităţii;scăderea efectivelor de studenţi;
scăderea veniturilor din finanţarea de bază şi din venituri proprii;creşterea cheltuielilor cu salariile prin
aplicarea noilor legi de salarizare, creşterea costurilor cu utilităţile;concurenţa instituţiilor de profil din
judeţele învecinate;supraîncărcarea schemei de personal didactic auxiliar şi nedidactic la nivel de structuri
funcţionale ale instituţiei;raportul număr personal didactic auxiliar şi nedidactic/cadre didactice titulare/
studenţi;utilizarea sistemelor informatice privind evidenţele studenţilor şi ale situaţiilor financiar-contabile.
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar rezultă că în cauză a fost vorba de o concediere colectivă. Prin
Hotărârea Senatului Universitar nr.27Q din 31.07.2017 s-au aprobat măsurile avizate în şedinţele
Consiliului de Administraţie din data de 06.07.2017 şi 11.07.2017, privind: demararea procesului de
restructurare şi reorganizare a direcţiilor/departamentelor/serviciilor /birourilor/compartimentelor
administrative şi a secretariatelor/departamentelor facultăţilor, prin reducerea unui număr de 68 posturi
personal didactic auxiliar şi nedidactic, până la data de 1 octombrie 2017 (conform anexei nr.4 ce face parte
integrantă din hotărâre);planul de desfăşurare a etapelor premergătoare concedierii colective a personalului
didactic auxiliar şi nedidactic(conform anexei nr.5 ce face parte integrantă din hotărâre);planul de
restructurare(anexa nr.6 ce face parte integrantă din hotărâre);măsurile, tranzitorii şi definitive propuse
pentru reducerea cheltuielilor (anexa nr.7 ce face parte din hotărâre);criteriile prevăzute în Legea nr.53/
2003 - Codul muncii, în Contractul Colectiv de Muncă la nivel UVT şi a celor suplimentare avute în vedere
la concedierea colectivă, conform anexei nr.8 ce face parte integrantă din hotărâre ca rezultat al negocierilor
cu SISDAN V______;aprobarea noii organigrame a Universităţii V______ cu aplicare din 01.10.2017,
conform anexei nr.9 ce face parte integrantă din hotărâre.
În conformitate cu disp.art.65 alin.1 Codul muncii, concedierea pentru motive care nu ţin de persoana
salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de
muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia, iar potrivit
art.65 alin.2, desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.
Desfiinţarea este efectivă atunci când locul de muncă este suprimat din structura angajatorului, când nu se
mai regăseşte în organigrama acestuia ori în statul de funcţii, iar din cuprinsul probelor administrate în
cauză, rezultă neîndoielnic faptul că măsura dispusă a fost efectivă, postul de secretar al contestatoarei în
cadrul Comisiei de Etică nemairegăsindu-se în statul de funcţii.
Aşa cum corect a arătat şi tribunalul, postul ocupat de contestatoare a fost suprimat, nemairegăsindu-se în
schema de personal, măsura dispusă fiind efectivă.
Pe de altă parte, s-a reţinut în mod corect şi faptul că hotărârea de reorganizare a activităţii în vederea
eficientizării şi reducerii de cheltuieli este atributul exclusiv al angajatorului, în cazul de faţă al Universităţii
V______ din Târgovişte.
Nu se poate reţine că prin faptul că s-a hotărât desfiinţarea postului de secretar al apelantei-reclamante din
cadrul Comisiei de Etică, au fost încălcate anumite dispoziţii legale, invocate de apelanta-reclamantă în “
capătul 1 de acuzare ” al acţiunii, dispoziţii cuprinse în Legea Educaţiei Naţionale nr.1/2011, actualizată, în
Codul de etică şi deontologie profesională al Universităţii V______ Târgovişte, în Carta UVT, în Codul de
etică ce face parte integrantă a Cartei Universitare, în Regulamentul Comisiei de Etică, precum şi
dispoziţiile art.57 din Constituţie şi ale art.11 din Noul Cod civil, al căror conţinut a fost redat, câtă vreme
niciunele din prevederile invocate nu puteau constitui, raportat la conţinutul acestora, un argument pentru a
conchide că angajatorului îi era, practic, interzis a decide cu privire la desfiinţarea postului de secretar
ocupat de contestatoare în cadrul Comisiei de Etică.
Chiar dacă pentru funcţionarea Comisiei de Etică este necesar şi un secretar, angajat cu contract individual
de muncă, secretar ce are atribuţii determinate, astfel încât Comisia să îşi poată desfăşura activitatea în
condiţii optime, aceasta nu înseamnă că postul de secretar este obligatoriu a figura la Comisia respectivă şi
că o altă persoană, din cadrul altui Serviciu, nu poate îndeplini, potrivit competenţelor şi încadrării avute, şi
postul de secretar al Comisiei de Etică.
Potrivit art.5 alin.2 din Ordinului MEC nr.4492/06.07.2005 privind promovarea eticii profesionale în
universităţi, Comisia de etică universitară are ca principale atribuţiia) elaborarea Codului de etică
universitară; b) analiza şi soluţionarea reclamaţiilor şi sesizărilor referitoare la abaterile de la etica
universitară;c) prezentarea unui raport anual în faţa senatului universitar.
Conform art.6 din acelaşi ordin, Comisia de etică universitară este formată din 5 - 9 membri cu prestigiu
profesional şi autoritate morală, reprezentând, în părţi relativ egale, cadrele didactice, studenţii şi personalul
nedidactic.Reprezentantul Compartimentului juridic al instituţiei de învăţământ superior face parte de drept
din Comisia de etică universitară, iar conform art.7, Comisia de etică universitară este propusă şi aprobată
de senatul universitar şi nu pot fi membri în Comisia de etică universitară persoanele care ocupă funcţii de
conducere în instituţia de învăţământ superior, la nivel de universitate sau facultate, neexistând vreo
prevedere legală care să impună obligativitatea funcţiei de secretar, ca angajat special în exclusivitate
pentru Comisia de Etică.
Nu se poate reţine nici faptul că postul nu a fost desfiinţat efectiv, aşa cum pretinde apelanta, făcând
referire la motivele invocate de aceasta în “capătul 2 de acuzare”aferent cererii de chemare în
judecată.Aceasta, deoarece preluarea şi a atribuţiilor de secretar al Comisiei de Etică de către o altă
persoană angajată în cadrul Direcţiei Secretariat General al Universităţii şi aflată în subordinea acesteia nu
înseamnă că postul contestatoarei nu a fost desfiinţat efectiv.
Referirile apelantei la lipsa unei decizii de modificare a contractului de muncă în privinţa locului sau a
felului muncii, a atribuţiilor postului nu au relevanţă câtă vreme noua organigramă la nivel de universitate a
fost aprobată numai începând cu data de 01.10.2017, postul acesteia a fost efectiv desfiinţat şi, după cum s-
a arătat mai sus, hotărârea de reorganizare a activităţii în vederea eficientizării şi reducerii de cheltuieli este
atributul exclusiv al angajatorului.
Niciunele din prevederile invocate de apelanta-reclamantă în cuprinsul motivului doi de apel nu pot
conduce, raportat la probele administrate în cauză, la concluzia că postul acesteia nu a fost efectiv desfiinţat
şi că desfiinţarea acestui post din cadrul Comisiei de etică ar avea caracter abuziv.
Tribunalul a expus în considerentele sentinţei şi argumentele pentru care a concluzionat că desfiinţarea
locului de muncă are o cauză reală şi serioasă, care sunt corecte, iar faptul că apelanta nu este de acord cu
aceste argumente nu este suficient pentru a conchide că se justifică admiterea apelului.
Cauza este reală când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultăţi economice sau
transformări tehnologice, etc. şi este serioasă când se impune din necesităţi evidente, având la bază studii
privind îmbunătăţirea activităţii şi nu disimulează realitatea.
Scopul desfiinţării locului de muncă nu îl poate constitui înlăturarea salariatului nedorit, iar cauza invocată
trebuie să existe în realitate, angajatorul neputând să invoce un motiv fictiv pentru a justifica desfiinţarea
postului şi concedierea salariatului.
Măsura dispusă trebuie să aibă caracter obiectiv şi să fie independentă de factori subiectivi, să fie precisă,
constituind veritabilul motiv al concedierii, nedisimulând un alt temei, respectiv intenţia de a-l concedia cu
orice chip pe salariat şi serioasă.
Este adevărat că este dreptul angajatorului de a stabili organizarea şi funcţionarea unităţii, conform art.40
alin.1 lit.a din Codul muncii, însă în cazul în care angajatorul dispune concedierea unor salariaţi pentru
motive care nu ţin de persoana acestora, potrivit art.65 alin.1 din Codul muncii, desfiinţarea locului de
muncă trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute în mod expres de art.65 alin.2, şi anume: să fie efectivă
şi să aibă o cauză reală şi serioasă, cerinţe care trebuie întrunite cumulativ.
Fiind învestită cu soluţionarea contestaţiei formulate împotriva deciziei de încetare a contractului individual
de muncă al unui salariat, în cadrul unui litigiu de muncă, instanţa este datoare să cerceteze, în cadrul
acestui litigiu, dacă decizia contestată respectă sau nu exigenţele prev.de art.65 alin.2 din Codul muncii, aşa
cum corect a procedat şi tribunalul.
Din cuprinsul probatoriilor administrate în cauză, reiese că în ceea ce priveşte cauza desfiinţării locului de
muncă, aceasta este reală, prezentând un caracter obiectiv, iar pe de altă parte, cauza este şi serioasă,
impunându-se din necesităţi evidente pentru îmbunătăţirea activităţii intimatei şi nu disimulează realitatea,
neurmărindu-se în realitate o concediere determinată de persoana reclamantei, aşa cum a pretins aceasta
nejustificat.
Potrivit Planului de Restrucurare a Universităţii V______, aprobat prin Hotărârea Consiliului de
Administraţie nr.18/06.07.2017, la rândul său aprobată prin Hotărârea Senatului Universitar nr.27Q din
31.07.2017, motivele care au determinat restructurarea universităţii au fost determinate de: scăderea
efectivelor de studenţi, mai ales a numărului de studenţi la studii finanţate prin taxe de şcolarizare, fiind
prezentată în cuprinsul planului situaţia numerică a studenţilor pe ani universitari începând cu anul
2010-2011, din care reiese şi scăderea, în mod constant, a numărului de studenţi cu taxă;creşterea
cheltuielilor cu salarii prin aplicarea noii legi a salarizării;creşterea costurilor utilităţilor; concurenţa
instituţiilor de profil din judeţele învecinate; faptul că UVT dispune de un portofoliu de domenii care din
cauza numărului redus de studenţi implică cheltuieli mari cu salariile, ceea ce în timp, ar conduce la o
instabilitate financiară pe termen scurt, mediu şi lung; obligativitatra evaluării instituţiei, a acreditării sau
evaluării periodice a unor programe de studii conform normelor Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii
în Învăţământul Superior, ce implică cheltuieli suplimentare din veniturile proprii ale instituţiei;necesitatea
menţinerii şi creşterii calităţii actului didactic şi al cercetării ştiinţifice în cadrul universităţii prin publicarea
de articole ştiinţifice, organizarea de conferinţe ştiinţifice naţionale şi internaţionale, editarea de manuale şi
cărţi care implică, de asemenea, cheltuieli suplimentare din veniturile instituţiei;întreţinerea permanentă şi
modernizarea spaţiilor de învăţământ, a celor de cazare şi a celor administrative pentru desfăşurarea în bune
condiţii a procesului de învăţământ, cercetare şi a activităţilor administrative, care conduc la cheltuieli
suplimentare din bugetul instituţiei.
Raportat la cele mai sus menţionate, s-a constatat că nu mai poate fi menţinută structura de personal
existentă, ce a fost arătată, aceasta trebuind a fi adaptată unei noi organigrame de funcţionare a universităţii,
valabilă pentru următoarea perioadă.
S-a arătat că în această situaţie, se impune optimizarea noii structuri de organizare a personalului, printr-o
________ măsuri, expres enumerate, printre care şi restructurarea activităţii universităţii prin reducerea
numărului de posturi de personal didactic auxiliar şi T___, arătându-se că aplicarea programului de
restructurare este de natură să stabilizeze din punct de vedere financiar u____________.
De asemenea, s-a menţionat că în baza unei analize efectuate, pentru desfăşurarea activităţii în bune
condiţii, cu respectarea tuturor indicatorilor de calitate privind educaţia şi acoperirea fondului de salarii, s-a
stabilit un anumit necesar de cadre didactice titulare şi de personal didactic auxiliar şi nedidactic, numărul
de salariaţi care vor fi afectaţi de concedierea colectivă fiind de 68 de persoane din categoria personalului
didactic şi didactic auxiliar.
La adoptarea Planului de Restructurare aprobat prin hotărâre de către Consiliul de Administraţie al
Universităţii, hotărâre aprobată ulterior şi de Senatul Universitar, au fost avute în vedere funcţiile
fundamentale - cercetare, predare/învăţare şi servicii pentru comunitate desfăşurate în condiţii de autonomie
instituţională şi de libertate academică şi misiunea asumată de UVT de învăţământ şi cercetare ştiinţifică
având ca obiective principale formarea specialiştilor cu pregătire superioară în domeniile de studiu
prevăzute de documentele oficiale naţionale şi europene, dezvoltarea cercetării ştiinţifice, creşterea calităţii
activităţilor didactice şi de cercetare ştiinţifică, pentru integrarea din punct de vedere structural şi economic
în sistemul european de învăţământ universitar.
Raportat la criticile apelantei din cuprinsul motivului trei de apel, s-a arătat în mod corect de către prima
instanţă că aceasta nu poate face analize manageriale din care să tragă concluzii cu privire la modul în care
ar putea ori ar fi putut să poată intimata să dispună de măsuri de eficienţă economică, fie de organizare ori
reorganizare a propriei activităţi, precum şi faptul că tribunalul nu este în măsură să analizeze oportunitatea
deciziei de reorganizare internă a angajatorului şi nici nu cenzurează măsurile luate în acest scop, ci
efectuează controlul de legalitate prin care se asigură că această măsură corespunde unei nevoi obiective,
reale şi serioase şi nu ascunde o concediere abuzivă.
Măsura concedierii este justificată în condiţiile în care probatoriile administrate în cauză conduc la
concluzia că a avut loc efectiv o reorganizare, o restrângere reală a activităţii impusă de nevoile prezente ale
intimatei, iar desfiinţarea postului a avut un caracter serios, câtă vreme măsura angajatorului concretizează
o strategie de organizare a activităţii, aşa cum corect a conchis şi tribunalul.
Câtă vreme a fost vorba de o concediere colectivă determinată de o restructurare a întregii universităţi,
desfiinţarea postului de secretar ocupat de contestatoare putea fi hotărâtă şi fără a exista o propunere în
acest sens din partea Preşedintelui Comisiei de etică, nefiind necesar acordul expres al acestuia, atribuţiile
secretarului acestei comisii putând fi preluate, după cum s-a arătat mai sus, de o persoană angajată în cadrul
Direcţiei Secretariat General al Universităţii.
Nu se poate reţine nici încălcarea dispoziţiilor art.65 alin.1 din Codul muncii, pentru motivele arătate de
către apelanta-reclamantă în motivul patru de apel, câtă vreme probatoriile administrate în cauză nu conduc,
astfel cum pretinde apelanta, la concluzia că în realitate, concedierea ar fi vizat persoana acesteia. Adresa
de răspuns comunicată acesteia în urma petiţiei sale din data de 28.08.2017, înregistrată la data de
12.09.2017 la Registratura Generală , aflată la fila 49 în dosarul de fond, nu conduce, raportat la conţinutul
său, la concluzia că nu ar fi vorba de o concediere pentru motive care nu ţin de persoana acesteia, ci de o
concediere determinată de persoana reclamantei, respectiv că s-ar fi urmărit, în realitate, concedierea
acesteia.
Nici critica privitoare la încălcarea prevederilor art.74 alin.5 din Codul muncii nu este întemeiată.
Potrivit acestui text de lege, prevederile art. 68-73 nu se aplică salariaţilor din instituţiile publice şi
autorităţile publice.
În privinţa dispoziţiilor art.74 alin.5 din Codul muncii republicat, prin decizia Curţii Constituţionale a
României nr.453/16.09.2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, din 30.10.2014, decizie
la care a făcut trimitere şi apelanta-reclamantă prin acţiunea adresată primei instanţe, a fost respinsă ca
neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate invocată şi s-a constatat că dispoziţiile art. 74 alin. (5) din
Legea nr. 53/2003 - Codul muncii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Curtea Constituţională a reţinut în considerentele sus-menţionatei decizii că dispoziţiile de lege criticate au
mai fost supuse analizei de constituţionalitate în raport cu critici identice celor invocate în cauza respectivă,
iar prin decizia nr. 308 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 29
iulie 2014, ori decizia nr. 345 din 17 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
606 din 14 august 2014, Curtea a reţinut, în esenţă, că soluţia legislativă criticată "creează, într-adevăr, un
tratament juridic diferit pentru salariaţii din instituţiile publice şi autorităţile publice în raport cu ceilalţi
salariaţi, în sensul în care acestora nu le sunt aplicabile dispoziţiile codului referitoare la concedierea
colectivă şi garanţiile care însoţesc o asemenea măsură", însă a arătat că "angajaţii din sectorul public nu se
află în aceeaşi situaţie cu cei din sfera privată pentru a se pretinde egalitatea în drepturi între aceştia".
Astfel, a amintit că "elementul ce diferenţiază în mod obiectiv cele două categorii de salariaţi constă în
sursa de alimentare a cheltuielilor de personal, care, în cazul angajaţilor publici, se identifică cu bugetul
naţional, astfel că este nevoie de o atentă administrare a acestora pentru a nu crea dezechilibre la nivelul
bugetului public naţional". Totuşi, Curtea a precizat că argumentele reţinute mai sus nu au semnificaţia
faptului că nu se vor putea lua măsuri de concediere colectivă la nivelul instituţiilor şi autorităţilor publice.
În mod incontestabil, după cum rezultă din actele dosarului, la nivelul intimatei-pârâte – instituţie de
învăţământ superior de stat - a avut loc o concediere colectivă, acest tip de concediere fiind permis şi pentru
o instituţie publică de genul intimatei-pârâte.
Prin Hotărârea Consiliului de Administraţie al Universităţii V______ nr.18/06.07.2017, în urma
negocierilor cu Sindicatul SISDAN V______, s-a avizat şi s-a înaintat spre aprobarea Senatului Universitar:
demararea procesului de restructurare şi reorganizare a direcţiilor/departamentelor/serviciilor /birourilor/
compartimentelor administrative şi a secretariatelor/departamentelor facultăţilor, prin reducerea unui număr
de 68 posturi personal didactic auxiliar şi nedidactic, până la data de 1 octombrie 2017 (anexa nr.1); planul
de desfăşurare a etapelor premergătoare concedierii colective a personalului didactic auxiliar şi nedidactic
(anexa nr.2); planul de restructurare(anexa nr.3); măsurile, tranzitorii şi definitive propuse pentru reducerea
cheltuielilor (anexa nr.4).
De asemenea, prin Hotărârea Consiliului de Administraţie nr.19/11.07.2017, s-au avizat şi s-au înaintat spre
aprobarea Senstului Universitar criteriile prevăzute în Legea nr.53/2003 - Codul muncii, în Contractul
Colectiv la nivel de UVT şi a celor suplimentare avute în vedere la concedierea colectivă, prevăzute în
anexa nr.1 a hotărârii.
Prin Hotărârea Senatului Universitar nr.27Q din 31.07.2017, în temeiul art.213 alin.2 lit.n din Legea nr.1/
2011, cu modificările şi completările ulterioare şi a disp.art.42 pct.39 din Carta Universităţii V______ din
Târgovişte s-au aprobat măsurile avizate în şedinţele Consiliului de Administraţie din data de 06.07.2017 şi
11.07.2017, mai sus arătate, fiind aprobată şi noua organigramă a Universităţii cu aplicare din data de
01.10.2017, conform anexei nr.9 ce face parte integrantă din hotărâre.
Faptul că pentru realizarea concedierii colective au fost propuse mai multe etape premergătoare, expres
arătate în planul de desfăşurare a etapelor premergătoare concedierii colective a personalului didactic
auxiliar şi nedidactic, stabilindu-se, printre altele, şi realizarea unor întâlniri cu reprezentanţii sindicatului,
pentru a permite acestuia formularea unor propuneri în vederea evitării concedierilor sau diminuării
numărului salariaţilor concediaţi, care au avut loc, de altfel, nu poate conduce la concluzia admiterii acţiunii
reclamantei pe motiv că se statuează în mod expres la art.74 alin.5 din Codul muncii că prevederile
art.68-73 nu se aplică salariaţilor din instituţiile publice şi autorităţile publice, în condiţiile în care planul de
desfăşurare a etapelor premergătoare concedierii colective a personalului didactic auxiliar şi nedidactic,
aprobat prin Hotărârea Senatului Universitar nr.27Q din 31.07.2017, a fost instituit în favoarea salariaţilor,
iar, pe de altă parte, art.78 din Codul muncii stipulează că este lovită de nulitate absolută concedierea
dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege, situaţie ce nu poate fi reţinută în cauză.
De asemenea, împrejurarea că în preavizul comunicat apelantei-reclamante se face referire la întâlnirile
consultative cu reprezentanţii sindicatului, invocându-se art.69 alin.1 şi art.71 din Codul muncii, nu poate
avea vreo relevanţă având în vedere cele mai sus reţinute, precum şi faptul că ceea ce interesează în cauză
este decizia de concediere, fiind cea care produce efecte.
În decizia de concediere contestată au fost expuse, pe larg, motivele care determină concedierea, iar
împrejurarea că în partea introductivă a deciziei a fost indicat şi art.68 din Codul muncii - textul respectiv
stabilind numai ce se înţelege prin concediere colectivă, respectiv numărul minim de salariaţi ce trebuie
avut în vedere pentru a se considera că este vorba de o concediere colectivă, după distincţiile prevăzute la
lit.a-c, precum şi art.73 din Codul muncii, nu poate justifica, având în vedere conţinutul concret al acestui
articol, precum şi al planului de desfăşurare a etapelor premergătoare concedierii colective a personalului
didactic auxiliar şi nedidactic, aprobat prin Hotărârea Senatului Universitar nr.27Q din 31.07.2017,
admiterea apelului în sensul celor solicitate de apelantă.
Este de precizat că în privinţa criteriilor avute în vedere pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere,
aplicarea acestora s-a impus numai în acele cazuri în care s-a pus problema departajării personalului
didactic auxiliar şi nedidactic încadrat pe aceeaşi funcţie, grad/treaptă în cadrul aceleiaşi structuri (facultate/
serviciu/birou/compartiment), situaţie în care reclamanta nu s-a aflat.
Tot în mod corect a apreciat prima instanţă şi faptul că este neîntemeiată susţinerea reclamantei privitoare la
încălcarea disp.art.75 alin.1 din Codul muncii potrivit cărora persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. c)
şi d), al art. 65 şi 66 beneficiază de dreptul de preaviz care nu poate fi mai mic de 20 de zile lucrătoare.
În cauză, reclamanta a primit preavizul de concediere, sub semnătură, la data de 20.09.2017, potrivit
dovezii aflată la fila 51 în dosarul de fond, iar conform deciziei de concediere
contestate, încetarea contractului individual de muncă al reclamantei s-a dispus începând cu data de
30.10.2017 (fila 53 dosar fond).
Este adevărat că reclamanta s-a aflat în perioada de preaviz în concediu medical, însă angajatorul a ţinut
cont şi d e perioada concediilor medicale, în care s-a suspendat termenul de preaviz potrivit art.75
alin.3 din Codul muncii, făcându-se referire chiar în cuprinsul deciziei de concediere la concediile medicale
reieşind din două certificate de concediu medical, expres indicate.
Potrivit art.278 alin.1 din Codul muncii, dispoziţiile acestui cod se întregesc cu celelalte dispoziţii cuprinse
în legislaţia muncii şi, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă
prevăzute de acest cod, cu dispoziţiile legislaţiei civile.
Ceea ce este specific în speţa de faţă, fiind vorba de un litigiu de muncă, este faptul că termenul de preaviz
instituit de art.75 alin.1 din Codul muncii este stabilit pe zile lucrătoare şi nu pe zile calendaristice, astfel că
pornind de la specificul raporturilor de muncă prevăzute de acest cod, Curtea apreciază că în contextul dat,
fiind vorba de zile lucrătoare, este vorba de o normă specială, iar termenul de preaviz a început să curgă de
la data notificării apelantei-reclamante cu preavizul de concediere, respectiv începând cu data de
20.09.2017, dată la care aceasta a semnat de primire, aşa cum s-a consemnat şi în preavizul comunicat
apelantei-reclamante la acea dată şi nu începând cu data de 21.09.2017, după cum pretinde apelanta că se
impunea, în raport de dispoziţiile art.2553 din Noul Cod civil, invocate de aceasta, text de lege ce se referă
la calculul termenelor de prescripţie.
Concluzionând, faţă de cele ce preced, cu precizările aduse în considerentele prezentei decizii, Curtea
priveşte apelul ca nefondat, astfel încât, în temeiul art.480 alin.1 Cod pr.civilă, îl va respinge ca atare,
sentinţa atacată fiind legală şi temeinică.
Urmează, de asemenea, a se lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată de către intimată, potrivit celor
arătate de apărătorul ales al acesteia la termenul de judecată din 11.02.2019, când au avut loc dezbaterile
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta P_______ E____ G_______, domiciliată în Târgovişte,
__________________, _____________, etajul V, _________________________, împotriva sentinţei civile
nr. 444/20 martie 2018 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în contradictoriu cu pârâta U____________
„V______” Târgovişte, cu sediul în Târgovişte, __________________, nr. 2, judeţul Dâmboviţa.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată de către intimată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică azi, 26 februarie 2019.
Preşedinte, Judecător,
E____-S_____ L____ V___-A_____ P______
Grefier,
A_____ F_____
Red.VAP/Tehnored.NM
4 ex./22.04.2019
d.f. XXXXXXXXXXXXX Tribunalul Dâmboviţa
j.f. D____ F______ Ş_____
Operator de date cu caracter personal, Notificare nr.3120/2006
Acest document este preluat şi procesat de o aplicaţie realizată gratuit de Wolters Kluwer Romania pentru
Fundatia RoLII.
Conţinutul său poate fi preluat şi utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro