Predomină stilul glumeţ şi adresarea familiară :

Nici: “Culcă-te devreme!” Nici: “Te scoală!”

Nu era cine ţine socoteală
Că întârzii, Adame, de la şcoală,
Că lecţia s-o spui fără greşeală,
Că, Evă, încă nu te-ai pieptănat
Şi te găseşte prânzul tot în pat. Arghezi amestecă
registrul înalt, solemn, al textului biblic – marcat prin cuvinte şi construcţii
precum: Dumnezeu, Adam, Eva, puterea dumnezeiască, a zămisli, stihii, porunci, Prea
Sfinţiei Sale, Domnul, o a pârât – cu registrul familiar şi oral – evidenţiat prin
cuvinte si expresii ca: urându-i-se, i-a ieşit, niţeluş scuipat, să nu te miri,
cată, zbanghiu, scăpătat, nu-i vorbă, l-a nimerit, au cutreierat, s-au luat de
mâini, li se julea si nasul prin urzici. Mănâncă din pomul interzis şi, prinşi
asupra faptului, nu-şi recunosc vinovăţia, ci folosesc pâra pentru a scăpa de
pedeapsă:
Adam pe Eva lui o a pârât,
Eva pe şarpe, care s-a târât.
Nici-unul n-a voit s-aleagă,
Să-şi ia asupră-şi vina lui întreagă.