36
transmis clasei sociale înalte. În fruntea bisericilor, unicele lăcaşe
de răspândire a culturii, erau numiţi preo•i greci, iar numărul bi-
sericilor închinate preoţimii de pe Muntele Atos era în creştere.
Înstrăinarea lăcaşelor de cult a însemnat nu numai pierderea In-
crederii faţă de biserică, dar şi înstrăinarea pământului, a vestigii-
lor materiale, a cărţilor sfinte, obiectelor scumpe de cult.
Singurul domeniu în care se observă un progres datorită unor
domni iluminişti şi cultiva•i a fost cel administrativ: reformele din
acest domeniu au pus bazele societăţii moderne. Atunci, ne pu-
nem justificat întrebarea: despre ce progres poate fi vorba? Din
1711 până în 1774 dominaţia otomană a fost extrem de excesivă,
lichidând orice tentativă de colaborare cu Occidentul, promovând
la domnie familiile Mavrocordat, Racovi•a, Ghica. Din 1774 până
în 1821, dominaţia otomană a slăbit, s-au acceptat deschiderile
cu Occidentul, deschizându-se primele consulate străine la laşi şi
Bucureşti. Anume în această perioadă cultura a fost impulsiona-
tă: ideile iluministe pătrund pe cale directă sau indirectă, ducând
la formarea unei conştiinţe naţionale. Familii domnitoare precum:
Caragea, Ipsilanti, Moruzi, Bu•u au întreprins reformele social-
economice şi administrative. Deşi, unele reforme au adus succes
şi în prima jumătate a secolului al iar altele nici în a doua
jumătate nu au mers. Printre cei mai deosebiţi domni fanarioţi pu-
tem s'ă-1 menţionăm pe Constantin Mavrocordat, ce a ocupat pe-
riodic tronul Moldovei şi Ţării Româneşti in perioada (1730-1769).
Sub egida lui au fost intreprinse reforma administrativă, a fost
acordată leafă pentru dregatori iar judeţele au fost conduse de
ispravnici, în fiscalitate s-a introdus o dare fixă, strânsă de 4 ori pe
an, desffinţănd dările multiple precum pogonăritul, văcăritul ş.a.
Tot el a desfiinţat şerbia (rumânia) în 1746 în Ţara Româneasca
şi în 1749 în Moldova. Tăranii devin acum clăcaşi cu obligaţii faţă
de stăpâni.
Alexandru Ipsilanti — în 1774-1782 şi în1796-1797 - domnitor
în Ţara Româneasca şi în 1786-1788 în Moldova. Acest dom-
nitor întreprinde reforme fiscale, 1n domeniul invă•ământului,
37
reorganizează Academia Domnească de la Sf. Sava, se ocupă de
reamenajarea oraşului Bucureşti, organizează sistemul poştelor
şi a manufacturilor, introduce în justiţie „Pravilniceasca Condică"
în 1780, aplicată până în preajma revoluţiei de la 1821.
E greu a demonstra progresul societăţii fanariote, chiar şi în
cazul în care dispunem de argumente, cu atât mai dificil ar fi să le
demonstrăm locuitorilor din •ările române acest progres în secolul
al Totuşi, lucrurile mari se văd din depărtare, pe cerul
întunecat stelele lucesc mai tare.
Impactul revoluţiei industriale asupra evoluţiei lumii
moderne.
Secolele XVIII-XIX au cunoscut transformări remarcabile în
toate domeniile economiei, transformări la care civilizajia
umană a mers începând cu marile descoperiri geografice, cu
iluminismul, cu acumularea de capital şi aplicarea teoriilor
mercantiliste în domeniul comerţului extern, dar startul acestor
transformări 1-a dat acea societate, care acumulase toate
premisele necesare. Cu siguranţă Anglia a fost terenul unde s-au
îmbinat cu succes cele trei elemente necesare izbucnirii revoluţiei
industriale: condiţiile socio-culturale, amenajarea mediului
ambiant şi Imbunătăţirea calităţii de trai. În primul rând instituţiile
politice britanice permiteau industriaşilor să-şi expună dorin•ele; în
al doilea rând barierele sociale nu erau atât de rigide, dând
posibilitate maselor la educaţie şi invăţărnânt; nu în ultimul rând
trebuie să menţionăm că mentalitatea anglo-saxonă era pregătită
să intâmpine şi să incurajeze inova•iile tehnice. Mediul ambiant la
fel era propice: marile rezerve de cărbune fosil şi fier, transportul
maritim şi fluvial, lipsa mun•ilor înalti, abundenţa cursurilor de apă
utilizate pentru roata hidraulica de către fabrici, deschiderea a
peste 1000 km. de canale navigabile şi reconstruirea re•elei de
drumuri au jucat un rol foarte important în economie. În Anglia în
a doua jumătate a secolului al XVIII-lea se înregistrează o
creştere a populaţiei, ceea ce sporeşte cererea justificată prin
disponibilitatea de capitaluri şi