Casa Bucovineană vs Kitsch-ul Modern

Pentru înțelege cât mai bine această lucrare, trebuie să avem un minim de
cunoștințe despre: ,,Ce este Bucovina? Unde este Bucovina? Când a luat
naștere Bucovina? Ce semnifică astăzi Bucovina? și Cum arată o casă
bucovineană?”.
Ce este Bucovina?
Este o zonă istorică cu o suprafață de 10.441 de kilometri pătrați, care
acoperă zonele adiacente: Cajvana, Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului,
Frasin, Milișăuși, Rădăuși, Siret, Solca, Suceava, Vatra Dornei și Vicovu de
Sus. Cernmeniși, Zastavna, Vășcăuși în Ceremuş, Vijnița, Sadagura și Storojineț
în Ucraina. După ce regiunea a fost anexată de Habsburgi în 1774, Bucovina a
căpătat o identitate unică din Moldova.
Unde este Bucovina?
Bucovina este situată în partea de nord a României, în nord vestul zonei
turistice Moldova, pe malul drept al râului Suceava.
Cea mai mare parte a Bucovinei este ocupată de munți și dealuri cu foarte
multă vegetație. Altitudinile sunt mai importante in partea vestica a zonei (ce
corespunde spațiului montan al Carpaților Orientali): Munții Rarău - 1653 m,
Munții Giumalău - 1857 m, culmile domoale ale Obcinelor Bucovinei, coborând
în trepte până la 300-400 m în partea de est; Munții Călimani (în sud-vestul
zonei) reprezintă cel mai înalt complex vulcanic din Carpații Românești (vârful
Pietrosul Călimanilor - 2102m) și totodată cei mai tineri munți din țară.
Bucovina se suprapune în totalitate județului Suceava, limita istorică,
între imperiul Austro-ungar și Moldova fiind valea Sucevei.
Când a luat naștere Bucovina?
Bucovina a luat naștere după ce habsburgii au pus stăpânire pe Nordul
Moldovei ,în urma războiului ruso-turc din 1768-1774. Regiunea a devenit un
coridor de trecere între teritoriile poloneze nou-achiziționate de austrieci și
Transilvania. Redată Romaniei dupa Tratatul de la Versailles, Bucovina a fost
divizată după al Doilea Război Mondial : jumătatea Nordică a devenit parte a
Uniunii Sovietice, iar acum aparține Ucrainei.
În timpul invaziilor turcești din Bulgaria si Serbia, mii de clerici ortodocși
se refugiau în Munții Carpati, unde erau întâmpinați cu prietenie de domnitorii
Moldovei. Între secolele al XV-lea si al XVII-lea ,numărul așezămintelor
religioase a crescut atât de rapid încât Moldova, și în special Bucovina – a
devenit cunoscută ca un al 2-lea Munte Athos. Mânăstirile fortificate îi
adăposteau pe săteni și pe soldați în timpul atacurilor. Scenele biblice pictate pe
zidurile exterioare aveau un dublu rol, estetic și în același timp educative, pentru
cei care nu doreau să intre în biserica sau nu înțelegeau liturghia.
Ce semnifică astăzi Bucovina?
Bucovina înseamnă un colţ de rai pământesc, în care s-au adunat cele
mai frumoase forme de relief ale lumii, într-o armonie desăvârşită, în care nimic
nu se repetă, ci împlineşte şi vesteşte împliniri. Bucovina este o expresie
materială a timpului, când primăvară, când vară, când toamnă, când iarnă,
timpul fiind perceput, aici, aidoma horei în care s-au prins cele patru muze,
horele, pentru a slobozi, într-o fantastică explozie cromatică, luminile create şi
lumini necreate. Bucovina este aidoma unei străvechi biserici ortodoxe, de o
sacralitate intimă, vindecătoare, şi tocmai de aceea obligă la smerenie şi
nicidecum la trufie.
Casa bucovineană
Zona Bucovinei este una dintre principalele atracții turistice ale țării din
mai multe motive, de la frumusețea peisajelor, la arta populară, obiceiuri și
celebrele mânăstiri. Nu în ultimul rând imaginea zonei este dată de pitorescul
satelor de aici. Iată patru modele de case din Bucovina care ilustrează
frumusețea arhitecturii tradiționale locale.
Casa Veche - După estimările specialiștilor, ea datează din anii 1790. Are
4 camere: 2 camere la parter, 2 la etaj si o camera adițională pentru copii la
mansarda.
 Căsoaia - Este o casă boierească ce datează din a doua jumătate a
secolului XIX. La parter este un salon generos pentru servirea mesei și relaxare,
iar la etaj sunt 5 camere.

Casa Lac - Este o căsuță cochetă ce datează din preajma anului 1900.
Are o cameră la parter și una la mansardă.

Casa
Mică - Este
o casă „a

oamenilor obișnuiți”, un tip de casă care putea fi vazut în multe sate bucovinene
la vechii gospodari. Datează din a doua jumătate a secolului XIX. Are 2 camere,
una la parter si una la etaj.
 Stilul arhitectural din această zonă a țării, reprezintă în sine un mod de
expresie al culturii sociale și spirituale pe care omul a încercat să îl
perfecționeze și să îi dea o formă, structură și înfățișare unică.
Casele tradiționale ale Bucovinei încep, ușor, ușor să își piardă locul
printre atracțiile zonei, dar nu trebuie date uitării. Ele reprezintă un adevărat
patrimoniu lăsat moștenire de către țăranul de demult care sălășluia la poalele
munților.
În continuare vom face o scurtă prezentare a unor elemente principale din
componența caselor tradiționale bucovinene autentice.
1. Acoperișul și podul - În zona Bucovinei, acoperișul caselor era
construit, în general, în două sau patru ape, fiind adaptat condițiilor climatice.
Acoperișul avea o învelitoare realizată, în mod tradițional, din draniță, aceasta
devenind chiar un simbol arhitectural al acestei zone. Pe acoperiș se regăseau
niște orificii, preponderent în număr de două, numite “cahle”. Întrebuințarea
acestora era de a scoate fumul care se aduna în podul casei. Modul în care era
construită locuința făcea ca fumul care pătrundea în pod și care urma a fi
evacuat prin cahle să aibă și rol de conservant alimentar. Podul se transforma
într-o adevărată afumătoare, iar țăranii obișnuiau să păstreze preparate din carne
în această zonă a casei.
Ca modele decorative regăsite pe acoperișurile din zona Bucovinei
amintim de diferite reprezentări simbolice care serveau ca și protectori ai casei
împotriva forței distrugătoare a naturii.
 2. Prispa - Element de legătură al interiorului cu exteriorul, prispa
reprezintă locul care se leagă de mai multe momente din viața țăranului român,
căci nu puține sunt momentele în care acesta și le petrece aici. Rolul acestui
alement arhitectonic tradițional era unul decorativ, cât și practic. Aici se dormea
în zilele de vară, se lua masa uneori sau pur și simplu se stătea. Oamenii
obișnuiau și să depoziteze diferite roade pe prispa casei, acestea fiind aici ferite
de vremea năpraznică.
3. Pereți și temelie - Pentru ridicarea pereților casei se utilizau bârne
foarte lungi care se încheiau în îmbinări crestate, la început. Contactul cu noi
popoare a făcut ca aceste îmbinări ale bârnelor să capete și alte stiluri precum
cheotori nemțești sau în coadă de rândunică. Pentru primele case tradiționale,
exteriorul pereților era, de cele mai multe ori, netencuit. Cele care aveau
tencuială erau acoperite cu lut peste care se aplica un strat de humă care dădea
pereților o culoare cenușie. Uneori, bârnele erau lipite cu pământ. Varul era de
obicei de culoare albă sau albastră.
Temelia casei cuprindea un prim strat format din pietre de râu. Peste
aceasta se așezau tălpile casei (bârne masive) care susțineau mai apoi pereții
locuinței. Tot aici, de jur împrejurul casei, se afla și prispa de lut. Trecerea de la
temelie spre pereții casei era făcută printr-un brâu de culoare neagră, tipic
caselor bucovinene.
4. Evoluție - Inițial, casa tradițională românească era construită cu o
singură încăpere, ca și locuință monocelulară. Acest tip de casă era întâlnit în
preponderență în zonele montane. În interior erau adăpostiși membrii familiei
cât și mobila și alte bunuri agonisite de aceștia. Pe parcurs se dezvoltă locuința
cu tindă și cameră, cea cu tindă, cameră și cămară. Numărul camerelor de locuit
crește și el la un moment dat în istoria îndelungată a casei tradiționale aducând
mai mult confort. Tipul de casă definitoriu zonei Bucovinei era cea cu tindă
rece, cameră de locuit şi cămară.
Putem spune așadar, că arhitectura caselor tradiționale din Bucovina a
fost una deosebită, încărcată de simbolism. Locuințele aveau și elemente
practice pentru traiul vremurilor de demult, fiind adaptatae, mai mult sau mai
puțin, nevoilor țăranului român. Chiar dacă numărul acestor izvoare de cultură
și tradiție este în continuă scădere, casa tradițională continuă să fie un simbol al
zonei, fascinând prin înfățișare.
Kitsc-ul modern
În termeni de estetică și arhitectură, Matei Călinescu observă cum mica
burghezie și apoi restul populației încearcă să imite vechea aristocrație și
consumul ei. Arta preferată acum nu mai ține de respectarea unor norme
estetice, ci de acordarea unui statut social. Kitsch-ul este o evadare din cotidian
și o ciocnire între interesele modernităților, adică între „tehnologia capitalistă și
interesul pentru afaceri” (Matei Călinescu). Este caracterizat de contrafacere,
falsitate, amăgire și imitație. Kitsch-ul, de asemenea, este un fenomen recent
care demostrează că frumosul se poate cumpără. Frumosul devine social și de
aici rezultă apariția kitsch-ului care devine ușor de fabricat și de trimis pe piață.
Kitsch-ul poate reprezenta lucruri ușor accesibile, ceea ce înseamnă că obiectele
dintr-o perioadă anterioară sunt puse într-o lumina romantică; de exemplu,
obiecte folosite de bunicii noștri, cum ar fi oale, cizme sau alte tipuri de
„antichități”, ajung să arate demersurile unei perioade care capătă semnificație
estetică. Kitsch-ului îi lipsesc contextul și profunzimea istorică.
Întorcându-ne la contextul nostru și anume casa bucovineană vs kitsch-
ul modern ar trebuii să ne raportăm în primă fază la profesiile pe care le dețin
acum bucovineni și anume ,,plecatul în străinătate” sau ,,munca peste hotare”.
De accea astăzi există o diferență uriașă între vechile așezări din țara de sus a
Moldovei și așezarea rurală de astăzi din Bucovina deoarece cei care migrează
dintr-o regiune în alta, dintr-o țară în altă poartă, cu ei atât obiceiurile deprinse
în călătoria lor, cât și noul mod de viață format.

Bibliografie:

1. Tancred Bănăţeanu, Arta populară bucovineană, Suceava, Centrul de

îndrumare a Creatiei Populare şi a Mişcării Artistice de Masă, 1975;
2. Nicolae Cojocaru, Casa veche de lemn din Bucovina, Bucuresti, editura
Meridiane, 1983;
3. Paul H. Stahl, Paul Petrescu, Oameni și case de pe Valea Moldovei (1928-
1953), Bucureşti, Paideia, 2004;
4. Paul Florescu, Bobu Florea, Paul Petrescu, (red. responsabili) et. al., Arta
populară românească, Bucureşti, Editura Academiei Republicii Socialiste
România, 1969;
5. Albumul Muzee în aer liber: Suceava-Cernăuţi, de la editura Karl A.
Romstorfer, Suceava, 2012.