COLEGIUL “VASILE LOVINESCU“ FĂLTICENI

PROIECT
PENTRU SUSŢINEREA EXAMENULUI DE CERTIFICARE
A CALIFICĂRII PROFESIONALE
CALIFICAREA: TEHNICIAN ÎN HOTELĂRIE
NIVEL IV
PROFIL: SERVICII

PROFESOR ÎNDRUMĂTOR, CANDIDAT,

MELNICIUC ANTONETA VATAMANU DUMITRU IULIAN

SESIUNEA–IUNIE, 2020
TURISMUL ÎN BUCOVINA

~2~
 Cuprins

Argument……………………………………………………………………..4
Capitolul I.Bucovina.…………………………..…………………………….5
Capitolul II.Turismul în Bucovina………….………………………………6
2.1. Forme de turism…………………………..…………………………………………...6

2.2. Obiective turistice…………………………..……………………………………….…6

Capitolul III.Evenimente culturale şi sărbători folclorice din Bucovina….9

3.1.Obiceiul Lăzăriţelor şi ramurile de salcie…………………………..………………….9
3.2.Datini si Obiceiuri
3.3. „Porniţi plugul, Feţi frumoşi”…………………………………………………..……...9
3.4.Hora Gospodarilor……………………………………………………….…….………..9
3.5. Vremea Şezătorilor……………………………………………………………………..9
3.6.Tradiţia artei încondeierii ouălor în Bucovina…………………………………………9
Studiu de caz.Hoinar prin Bucovina!Pelerin în Ţinutul Mănăstirilor.
Mănăstirea Voroneț………………………………………………….………..22
Concluzii………………………………………………………………………27
Bibliografie……………………………………………………………………29

~3~
 Argument

Bucovina este cunoscută din punct de vedere turistic în primul rând pentru renumitele
biserici cu fresce exterioare, patrimoniu UNESCO: Moldoviţa, Suceviţa, Voroneţ, Humor. Numai
puţin importante sub aspect arhitectonic şi istoric sunt mănăstirile Putna, Neamţ, Dragomirna.
Denumirea ca nume propriu a intrat oficial în uz în 1775, odată cu anexarea teritoriului de
către Imperiul Habsburgic. Numele provine din cuvântul slav pentru fag („buk”), astfel termenul
„Bucovina” se poate traduce prin „Țara fagilor’.
Termenul Bucovina ca nume comun, în sensul de pădure de fagi, apare prima dată într-un
document emis de domnul Moldovei, Roman I Mușat, la 30 martie 1392, prin care dăruiește lui
Ionaș Vitezul trei sate, aflate pe apa Siretului: „în sus până la bucovina cea mare, pe unde se arată
drumul de la Dobrinăuți.
Am ales ca temă pentru lucrarea mea de atestat ,,Turismul în Bucovina '' deoarece sunt de
părere că Bucovina este una dintre cele mai frumoase destinaţii din ţara noastră care a păstrat vie
până în ziua de azi tradiţiile străvechi dar şi tot ceea ce alcătuieşte acestă regiune.
Arhitectura populară este unică în lume. Adevărate broderii în lemn oferă cerdacurile, uşile
şi ramele ferestrelor, fântinile, porţile şi gardurile. La acestea se adăugă decoraţiunile exterioare cu
motive geometrice sau florale stilizate şi divers colorate, cu precădere în satele de pe valea Bistriţei
Aurii.
Arta ţesăturilor şi a cusăturilor, încondeierea ouălor cu splendide miniaturi geometrice,
confecţionarea costumelor populare cu broderii de mărgele şi blana de jder sunt comori
incontestabile ale artei populare bucovinene.
Potenţialul turistic al zonei Bucovina permite practicarea celor mai diverse forme de turism.
În ultimii ani, turismul internaţional a reprezentat 10-15% din circulaţia turistică înregistrată în
unităţile de cazare ale zonei.
În cadrul turismului internaţional bucovinean se regăsesc forme ale turismului de sejur
(turism balnear, turism montan), ale turismului cultural (excursii la monumentele istorice şi de artă)
şi turism de tranzit.
Turismul naţional s-a dezvoltat în zona Bucovinei, atât sub aspectul turismului de sejur
(tratament balnear, odihnă, minivacanţe), cât şi al turismului de circulaţie sau itinerant (excursii la
monumente, drumeţii montane) şi ocazional (la manifestări folclorice, la sfârşit de săptămână).

~4~
 Capitolul I, Bucovina

Bucovina (în germană Buchenland = Țara fagilor), devenită Ducatul Bucovinei în Imperiul
Austriac (germană Herzogtum Bukowina), este o regiune istorică cuprinzând un teritoriu de 10.441
km² care acoperă zona adiacentă orașelor Cajvana, Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului,
Frasin, Milișăuți, Rădăuți, Siret, Solca, Suceava, Vatra Dornei și Vicovu de Sus din România,
precum și Cernăuți, Cozmeni, Zastavna, Vășcăuți pe Ceremuș, Vijnița, Sadagura și Storojineț din
Ucraina.
Denumirea ca nume propriu a intrat oficial în uz în 1774, odată cu anexarea teritoriului de
către Imperiul Habsburgic. Numele provine din cuvântul slav pentru fag („buk”), astfel termenul
„Bucovina” se poate traduce prin „Țara fagilor”.
Termenul bucovina ca nume comun, în sensul de pădure de fagi, apare prima dată
într-un document emis de domnul Moldovei, Roman I Mușat, la 30 martie 1392, prin care dăruiește
lui Ionaș Vitezul trei sate, aflate pe apa Siretului, „în sus până la bucovina cea mare, pe unde se
arată drumul de la Dobrinăuț.
Aflată în nordul ţării, Bucovina este legată prin reţeaua de şosele naţionale şi europene
detoate colţurile României. Municipiul Suceava se afla la 447 km de Bucureşti şi la 325 km deCluj-
Napoca.
Drumul naţional DN2 - E85, Bucureşti - Bacău - Fălticeni - Suceava - Siretuneşte capitala
Bucureşti de Suceava, distanta putând fi parcursă în aproximativ 6 ore.DN 17 A face legătura între
Siret – Radauti – Sucevita - Câmpulung Moldovenesc, iar drumul naţional DN18 leagă Iacobeni -
Ciocăneşti - Borşa, ducând mai departe în Maramureş. Drumulnaţional DN 17 trece prin oraşul
Vatra Dornei aflat la 112 km de Suceava (aproximativ 2 oretransport auto) şi peste pasul Tihuța,
ajungând în Transilvania.

~5~
 Foto 1.Bucovina
Bucovina a căpătat o identitate distinctă de restul Moldovei după ce a fost anexată de Monarhia
Habsburgică în 1774.

Bucovina a dezvoltat un turism accesibil tuturor, de la cei dornici de o aventură

romanticăsub cerul liber până la cei aflaţi în căutarea unei culturi vechi şi păstrate cu sfinţenie,
dornici de ase aventură în apele învolburate ale râurilor de munte sau doritori să încerce zborul cu
parapantădeasupra crestelor de peste 1500 de metrii.
Bucovina este cunoscută din punct de vedere turistic în primul rând pentru renumitele
biserici cu fresce exterioare patrimoniu UNESCO: Moldoviţa, Suceviţa, Voroneţ, Humor.
Numai puţin importante sub aspect arhitectonic şi istoric sunt mănăstirile Putna,
Dragomirna.
Toate aceste bijuterii arhitectonice se încadrează perfect într-un cadru natural de
excepţie.Masivul Rarău, valea Sucevei, valea Moldovei cu afluentul sau Moldoviţa, Defileul
BistriţeiAurii, Codrii seculari de la Slătioara sunt doar câteva puncte de maximă atracţie.
Arhitectura populară este unică în lume. Adevărate broderii în lemn oferă cerdacurile,uşile şi
ramele ferestrelor, fantinile, porţile şi gardurile.
~6~
 La acestea se adăugă decoraţiunileexterioare cu motive geometrice sau florale stilizate şi
divers colorate, cu precădere în satele depe valea Bistriţei Aurii.

Foto 2. Peisaj din Bucovina

Considerată un tărâm binecuvântat, cu peisaje pitoreşti, monumente de arhitectură incluse în
Patrimoniul Mondial UNESCO şi tradiţii uimitoare păstrate de sute de ani, Bucovina este una dintre
cele mai fascinante regiuni de pe plaiurile româneşti.

Cei mai mulţi vizitatori sunt atraşi de această parte a ţării datorită frumuseţii rurale şi
peisajelor verzi ce amintesc de copilăria petrecută la bunici, cu ale lor case cu pridvor, căpiţe de fân
şi aer proaspăt. Satele autentice din Bucovina, în care localnicii îşi trăiesc viaţa după principii
puternice şi respectând tradiţiile şi obiceiurile păstrate din moşi-strămoşi, pot concura cu succes cu
destinaţiile rurale mai celebre din Europa, însă putem spune că sunt chiar mai atrăgătoare datorită
căldurii oamenilor care le populează.
De-a lungul istoriei, pământurile Bucovinei au fost călcate de diferite naţionalităţi ce au
influenţat regiunea prin arhitectură, pictură, gastronomie, tradiţii, port popular şi obiceiuri. Ruşii,
ucrainienii, evreii şi polonezii, cu toţii şi-au lăsat amprenta asupra Bucovinei.
Iar când vine vorba de locurile propriu zise, primul cuvânt care ne vine în minte este
“pitoresc”. Întreaga regiune este conturată de păduri îmbelşugate, păşuni înverzite, peisaje montane
~7~
şi locuinţe tradiţionale. Bucovina este, fără doar şi poate, una dintre cele mai bune destinaţii
româneşti pentru un sejur liniştit, în care să te bucuri de liniştea naturii, de mâncare tradiţională şi
de aer curat.

Capitolul II
Turismul în Bucovina
~8~
 Prezența unui cadru natural deosebit, zonă cu munți, cu susure de ape la orice pas, cu pajiști
presărate de așezări temporare de vară, conferă plaiurilor bucovinene o funcție prioritar turistică.

2.1. Forme de turism:

Turismul Montan
Practicarea turismului montan în judeţul Suceava este favorizată de potenţialul oferit de
versantul estic al Carpaţilor Orientali. Astfel, relieful Munţilor Călimani cu complexul vulcanic
afferent, stâncile cu aspect ruiniform “12 Apostoli”, relieful carstic şi rezidual al masivului Rarău,
pădurea seculară de la Giumalău, gruparea cea mai întinsă de munţi cristalini .Munţii Bistriţei Aurii
şi Munţii Bistriţei Mijlocii, precum şi Masivul Suhard şi Obcinele Bucovinei oferă condiţii pentru
practicarea de drumeţii montane, escaladă, alpinism, echitaţie, vânătoare, pescuit, mountain bike,
via –ferrata, river rafting, zbor cu parapanta, sporturi de iarnă.

Foto 3. Turismul montan

Practicarea turismului montan în judeţul Suceava este favorizată de potenţialul oferit de versantul
estic al Carpaţilor Orientali.

Turismul Balnear

~9~
 Fiind acea parte a turismului în care motivaţia destinaţiei este păstrarea sau redobândirea
sănătăţii, turismul balnear este folosit de o largă categorie de turişti, în mod regulat.
Judeţul Suceava dispune de un potenţial natural ridicat pentru tratamentul balnear al
diferitelor boli, dat fiind fondul de resurse disponibile. Apele minerale carbogazoase, hipotone,
termale, bicarbonatate sodice, calcice şi feruginoase din Vatra Dornei cât şi cele din Bazinul
Dornelor, mofetele naturale de sondă cu mare puritate şi concentraţie de CO2, nămolul de turbă din
Tinovul Mare, Poiana Stampei, caracterizat ca turbă oligotrofă slab mineralizată, bine descompusă,
cu conţinut mare de coloizi organici şi acizi humici, apele minerale sulfuroase din zona Iacobeni,
bioclimatul tonic, stimulent cu nuanţe de sedare, cu o concentraţie mare de aeroioni negativi
constituie materia primă pentru mii de proceduri care se efectuează în bazele de tratament.
La nivelul judeţului Suceava, se remarcă în mod deosebit staţiunea balneoclimaterică de
interes naţional Vatra Dornei, care este inclusă în circuitul internaţional şi recomandată în
tratamentul unor afecţiuni ale aparatului cardio-vascular, afecţiuni ale aparatului locomotor, boli ale
aparatului respirator, boli ginecologice, boli ale sistemului nervos. Tot în această staţiune găsim
izvoare speciale pentru cura internă cu apă mineral.

Foto 4.Turismul balnear.

Fiind acea parte a turismului în care motivaţia destinaţiei este păstrarea sau redobândirea sănătăţii,
turismul balnear este folosit de o largă categorie de turişti, în mod regulat.

Turismul Cultural
~ 10 ~
 Judeţul Suceava deţine un patrimoniu cultural-istoric şi etnofolcloric de mare valoare şi
atractivitate turistică: obiective cu caracter istoric-militar (Cetatea Şcheia, Cetatea de Scaun a
Sucevei şi Cetatea Zamca), construcţii civile (Curtea Domnească şi Hanul Domnesc din Suceava),
precum şi peste 25 de unităţi muzeale, printre care: Muzeul de Istorie din Suceava, cu „Sala
tronului”, o realizare de excepţie, unicat în România, Muzeul Satului Bucovinean din Suceava,
Muzeul de Ştiinţe Naturale din Suceava, Muzeul Etnografic Suceava, Muzeul Obiceiurilor Populare
din Gura Humorului, Muzeul „Arta lemnului” din Câmpulung Moldovenesc, Muzeul de Ştiinţe
Naturale din Vatra Dornei, Muzeul „Tehnici populare bucovinene” din Rădăuţi, Muzeul de Artă
„Ion Irimescu”, „Galeria Oamenilor de Seamă”, Muzeul Apelor şi Pădurilor din Fălticeni, Casa
muzeu de la Solca .
Zonele rurale sunt păstrătoare ale datinilor, tradiţiilor, meşteşugurilor şi obiceiurilor
străvechi, unde talentul şi atracţia către frumos se materializează în adevărate opere de
artăceramică, covoare ţesute manual, cojocărit, ţesături, instrumente populare, măşti.

Foto 5. Turismul cultural,Cetatea de Scaun a Sucevei

Cetatea de Scaun a Sucevei, întâlnită și sub denumirea de Cetatea Sucevei, este o cetate medievală
aflată la marginea de est a orașului Suceava (în nord-estul României).

~ 11 ~
Turismul Religios (turism de pelerinaj)

Componentă a turismului cultural, turismul religios se cuvine a fi tratat în mod distinct, ca

urmare a priorităţii pe care acesta o ocupă în rândul vizitatorilor judeţului Suceava.
Forma de turism care există de secole şi care mai păstrează încă unele trăsături în privinţa
pelerinajului propriu-zis, turismul religios este astăzi un fenomen complex care se află în continuă
transformare şi diversificare, păstrându-şi însă elementul de bază care l-a consacra religia.
Existenţa celor opt mănăstiri şi biserici incluse pe lista patrimoniului UNESCO: Moldoviţa,
Sucevița, Voroneţ, Humor, Arbore, Pătrăuţi, Biserica „Sf. Gheorghe” a Mănăstirii „Sf. Ioan cel
Nou” din Suceava, precum şi a celorlalte lăcaşe de cult, precum Putna, Suceviţa, Dragomirna,
Slatina, Bogdana, Bălineşti, determină manifestarea turismului religios sub două forme: vizite la
lăcaşurile sfinte şi pelerinaje religioase cu ocazia unor sărbători de cult, a hramurilor mănăstirilor şi
bisericilor.

Foto 6. Turismul Religios-,,Mănăstirea Voroneţ ‘’

Mănăstirea Voroneț, supranumită „Capela Sixtină a Estului”, este un complex monahal medieval
construit în satul Voroneț, Ea constituie una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ștefan cel
Mare (1457-1504). Biserica a fost ridicată în anul 1488

Turismul Rural şi Agroturismul

~ 12 ~
 Din ce în ce mai mulţi turişti autohtoni şi străini vin să se cazeze în casele localnicilor, atraşi
de posibilitatea descoperirii mediului, de schimbarea modului de viaţă, precum şi de activităţile
sportive din natură.
Oferta de agrement în turismul rural este reprezentată de echitaţie, drumeţii pedestre,
cicloturism, pescuit şi vânătoare, vizite la stâne, degustarea unor produse specifice bucătăriei
ţărăneşti.

Foto 7.Bucate Bucovinene

Gastronomia românească prezintă diferenţe de la zonă la alta a ţării în ceea ce priveşte prepararea
bucatelor. Cea mai lucrată bucătărie este cea din Moldova.

2.2. Obiective turistice:

Bucovina este o regiune istorică a României extrem de bogată cultural, istoric și din punct
de vedere al tradițiilor. De asemenea, regiunea se bucură de peisaje naturale excepționale și zone cu
obiective turistice apreciate de turiștii de pretutindeni.

Muzeul Satului Bucovinean

~ 13 ~
 Muzeul Satului Bucovinean este un muzeu în aer liber, înființat în anii 1970, care pune în
valoare patrimoniul Bucovinei. Acesta dispune de un număr de peste 30 de exponat, de la case
tradiționale din lemn și alte elemente gospodărești, la ateliere meșteșugărești și construcții ale comunității.
Muzeul Satului Bucovinean, ale cărei uliţe “te conduc” înapoi în timp, pe vremea când
locuinţele erau din lemn sau chirpici, geamurile erau minuscule şi nimeni nu anticipa măcar apariţia
termopanelor. Alături de gospodării, anexe şi ateliere, în “vatra satului” din Muzeul Satului
Bucovinean se regăsesc biserica şi clopotniţa din satul Vama, datând din 1783.

Foto 8. Muzeul Satului Bucovinean

Imaginea de ansamblu a Muzeului Satului Bucovinean reflectă organizarea și activitatea complexă a
satului tradițional, arhitectura vernaculară a gospodăriilor și a construcțiilor comunitare, a
instalațiilor tehnnice care ilustrează ocupațiile, meseriile și meșteșugurile zonei, modul de viață al
locuitorilor din Bucovina.

Stațiunea Vatra Dornei

Este unul dintre cele mai frumoase locuri de vizitat în Bucovina. Situarea sa într-o zonă
montană, la o înălţime de circa 800 de metri, a făcut ca Vatra Dornei să devină cunoscută ca
staţiune pentru practicarea sporturilor de iarnă, dar şi ca staţiune balneară.
Pentru cei care îşi doresc o vacanţă activă, dispune de multiple posibilităţi de petrecere a
timpului liber: drumeţii, plimbări la mănăstirile din Bucovina, pescuit pe râul Bistriţa.

~ 14 ~
 Foto 9.Stațiunea Vatra Dornei
Vatra Dornei este cunoscuta ca o statiune pentru toate varstele, adresandu-se atat persoanelor care
doresc sa-si fortifice organismul prin ascensiunile montane sau prin sporturile de iarna, sau care
doresc sa se odihneasca intr-un bioclimat tonic stimulent cu influenta benefica asupra sistemului
nervos

Pietrele Doamnei

Orice traseu ar alege turistul ce se abate prin Ţara de Sus, întâlnirea cu rezervaţia Pietrele
Doamnei, una dintre cele mai spectaculoase din Carpaţi, este surprinzătoare chiar şi pentru un bun
cunoscător al munţilor.
Aparent inaccesibile, Pietrele Doamnei au fost escaladate pentru prima dată în 1921.
Peisajul rezervaţiei adăposteşte o floră foarte bogată, care se compune mai ales din plante ocrotite
de lege. Şi acestea rămân unele dintre cele mai frumoase locuri de vizitat în Bucovina.

~ 15 ~
 Fig 10. Pietrele Doamnei
Rezervaţia Naturală Pietrele Doamnei-Rarău este o arie protejata ce fascineaza încă din trecut, fapt
ce a dat nastere unor legendele despre acest loc.

Salina Cacica
Are o vechime de peste 200 de ani, arheologii concluzionând că aici este una dintre cele mai
vechi exploatări de sare recristalizată din saramură din Europa. Face parte din cele mai frumoase
locuri de vizitat în Bucovina, deoarece în această salină au fost amenajate adevărate opere de artă.
La o adâncime de 21 de metri se află o Capelă romano – catolică, care a fost construită
pentru mineri. La o adâncime de 35 de metri, sculptată direct în stânca de sare, este Capela
ortodoxă, precum şi Lacul Sărat, care a fost săpat manual de mineri. În trecut pe acest lac se puteau
face plimbări cu pluta.
Prin galeriile săpate manual, fără utilaje, ale salinei Cacica se ajunge la adâncimea de 44 m,
în Grota Piticilor şi în Sala de Bal, unde acum se poate juca fotbal.
Dacă aţi ajuns la Cacica, vizitaţi şi Catedrala romano-catolică Adormirea Maicii Domnului,
este vis-a-vis de curtea saline. Sfinţită în 1904, Catedrala ridicată în stil gotic se remarcă prin
vitraliile lucrate cu praf de aur şi icoana făcătoare de minuni a Fecioarei Maria.
Satul Marginea, cu ceramica sa neagră sau gri este unul dintre locurile pe care nu ar trebui să
le ocoleţi în Bucovina. Ceramica neagră din Marginea este produsă după metode din vremea
dacilor, iar faima sa a depăşit graniţele României. Marginea este situată la 43 de kilometri nord de
Gura Humorului.

~ 16 ~
 Foto 11. Salina Cacica
Salina Cacica este o exploatare minieră a sării aflată în localitatea Cacica, Județul
Suceava, Bucovina, România.

Casa Memorială Mihai Eminescu, Bucovina

Este casa în care a trăit poetul Mihai Eminescu (1850-1889) în satul Ipoteşti din judeţul
Botoşani.
În anul 1850, familia căminarului Gheorghe Eminovici a cumpărat o moşie în satul Ipoteşti,
unde va construi o casă cu toate acareturile ce pot întregi o gospodărie de oameni înstăriţi. Casa avea
trei camere: salonul familiei, biroul tatălui lui Eminescu şi dormitorul mamei şi surorilor poetului.
În anul 1924, casa unde a copilărit Mihai Eminescu şi care rămăsese nelocuită ani de zile,
ajunsese o ruină. În anul 1934, casa a fost reconstruită pe acelaşi loc, acolo fiind inaugurat în 1940
primul muzeu memorial dedicat marelui poet.
Această casă nu respecta structura originalului, astfel încât a fost demolată, fiind reconstruită
o alta în anul 1979 după documente originale, pe vechea fundaţie a casei damiliei Eminovici . În casă
se află mobilier - în parte original, în parte provenind din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Mama poetului, Raluca Eminovici, a cumpărat cu 250 de galbeni o bisericuţă de familie, care datează
din anii '60 ai veacului al XIX-lea de la un anume Murguleţ .
Lăcaşul de cult are dimensiuni mici, dar adăposteşte obiecte valoroase.
În spatele bisericuţei se află mormintele părinţilor lui Eminescu (Raluca şi Gheorghe
Eminovici) şi a doi fraţi ai acestuia (Iorgu şi Nicu).

~ 17 ~
 În curtea casei memoriale a lui Eminescu se află Casa Papadopol, o casă ţărănească de epocă
în stil moldovenesc, care a aparţinut ultimului proprietar al moşiei Ipoteşti - doctorul Papadopol.
În prezent, aici se află Muzeul de etnografie al Centrului Naţional de Studii de la Ipoteşti,
fiind expuse obiecte provenind din vechile gospodării ţărăneşti .
La 4 kilometri de Memorialul Ipoteşti, se află lacul din pădurea Baisa, sursă de inspiraţie a
multor poezii ale lui Mihai Eminescu.
Casa memorială Mihai Eminescu de la Ipoteşti poate fi vizitată în fiecare zi (de luni până
duminică) în intervalul orar 9-17 (15 mai - 15 septembrie) şi 8-16 (16 septembrie - 14 mai).

Foto 12. Casa Memorială Mihai Eminescu

Este casa în care a trăit poetul Mihai Eminescu (1850-1889) în satul Ipoteşti din judeţul
Botoşani.În anul 1850, familia căminarului Gheorghe Eminovici a cumpărat o moşie în satul
Ipoteşti.

Planetariul Suceva, Bucovina

În sala Planetariu, de formă circulară, cu o capacitate de 80 de locuri, este montat un proiector
complex top ZKP 2, cu ajutorul căruia se pot proiecta Soarele, Luna, planetele și aproximativ 6.000
de stele vizibile cu ochiul liber pe cerul boreal și austral. Proiectoare auxiliare redau imaginea
dinamică a sistemului solar, planeta Jupiter cu sateliții galileeni, evoluția cometei Donati, fenomenul
"stelelor căzătoare" și mișcarea unui satelit artificial.
La etaj se află o Mediatecă, o sală cu o capacitate de 100 de locuri, dotată cu aparatură audio-video,
unde se organizează simpozioane, conferințe, sesiuni de comunicări științifice și se oferă publicului
vizitator video-documentare.

~ 18 ~
 Terasa și cupola mobilă sunt folosite pentru observații astronomice cu luneta (x120) și
telescopul de tip cassegrain (x375). Se pot observa petele solare, relieful lunar, Jupiter cu sateliții
galileeni, inelele lui Saturn, roiuri de stele, nebuloase galactice și fenomene astrologice (eclipse,
oculații etc.).
Planetariul dispune de un fond documentar care cuprinde cărți și periodice de specialitate,
precum și o donație de carte făcută de conf. dr. Elvira Botez.
În spațiul expozițional de la parter se pot vizita expozițiile permanente: "Pagini din Istoria
Astronomiei Românești", "Observatoare și Instrumentele Astronomice din Lume", "Primul Sistem
Solar", "Dincolo de Calea Lactee". Aici se află și un pendul panoramic, utilizat în cercetarea
fenomenelor de gravitație, realizat după proiectul laureatului Nobel, Maurice Allais.

Foto 13. Planetariul Suceva, Bucovina

Planetariul dispune de un fond documentar care cuprinde cărți și periodice de specialitate, precum și
o donație de carte făcută de conf. dr. Elvira Botez.

Muzeul sătesc Toader Hrib, Bucovina

Țăranii din familia Hrib au adunat timp de trei generații un mic tezaur format din diferite
obiecte, printre care se găseau și diferite ustensile din gospodăria țăranului român, arme, bani vechi .
Bunicul și apoi tatăl său strângeau aceste obiecte vechi într-o ladă mare. Moștenind pasiunea
pentru obiectele de anticariat de la înaintașii săi, Toader Hrib a colindat localitățile din jurul satului Arbore și
a cumpărat, acolo unde i s-au cerut bani, obiecte din gospodăria țăranilor.
În perioada celor două războaie mondiale și a anilor de închisoare, o mare parte din obiecte și materiale,
alături de unele manuscrise, s-au pierdut.
Ieșit din închisoare, el a continuat să strângă picturi, obiecte de cult, obiecte casnice, unelte
agricole ieșite din uz. A încercat să obțină aprobarea oficială pentru a deschide

~ 19 ~
un muzeu în locuința sa, dar nu a reușit.

Valoarea colecției sale a fost recunoscută după ce, la începutul anului 1966, o parte din colecția sa a
fost cumpărată de Muzeul Județean Suceava, pentru a fi expusă în vitrinele acestuia. În același an, Comitetul
raional de partid Rădăuți și-a dat avizul pentru a fi deschisă o colecție muzeală în locuința sa. S-a trecut la
etichetarea obiectelor din muzeu, iar pe fațada casei sale s-a pus o placă pe care scria "MUZEU".
Muzeul era adăpostit în două camere și în cerdacul casei.
În muzeu erau expuse obiecte cu valoare de anticariat, unele unicat (cioburi de lut ars, unelte de
lemn, iatagane, zale ruginite, căști și ghiulele, grenade, lăzi de zestre, opinci, un meteorit, monede vechi, un
plug de lemn, o balanță, Ocaua lui Cuza, „Istoria frumosului Arghir”, tipărită în chirilică, scara șeii
haiducului Darie, fluiere, cimpoi, fotografii vechi, ouă încondeiate, ștergare, icoane” etc.) Cât a trăit, Toader
Hrib a dorit să-și primească personal vizitatorii. Anual, mii de vizitatori de pe toate meridianele lumii au
trecut pragul acestui muzeu, la sfârșitul anului 1979 fiind trecuți în jurnal aproape 70.000 vizitatori.

FOTO 14. Muzeul sătesc Toader Hrib, Bucovina

Țăranii din familia Hrib au adunat timp de trei generații un mic tezaur format din diferite
obiecte, printre care se găseau și diferite ustensile din gospodăria țăranului român, arme, bani vechi .
Bunicul și apoi tatăl său strângeau aceste obiecte vechi într-o ladă mare.

~ 20 ~
 Capitolul III
Evenimente culturale şi sărbători folclorice din Bucovina

Viața în Bucovina este marcată de o serie de eveniment, sărbători și festivaluri care se repetă în
fiecare an. Aceste vechi tradiții sunt foarte bine păstrate în această parte a României.

3.1.Obiceiul Lazariţelor şi ramurile de salcie

Înainte de a intra în Ierusalim, Hristos l-a înviat pe Lazar. Învierea lui Lazăr este simbolul
învierii viitoare a neamului omenesc. În popor se crede că Lazăr era un fecior tânăr, fratele fetei
care s-a căsătorit cu Dragobete, Cap de Primăvară.
În ziua Floriilor, oamenii merg cu ramuri de salcie la biserică, pentru a-l întâmpina tainic pe
Hristos. Ele sunt sfinţite şi puse la icoane. Se credea că nu e bine să renunţi la aceste ramuri dacă nu
au venit celelalte Florii. Oamenii le puneau şi pe pomii fructifer, pentru a-i ajuta să rodească. Exista
credinţa ca abia acum pomii prind putere să rodească.
În ziua de Florii, stupii sunt împodobiţi cu ramurile de salcie sfinţite, ca albinele să se
bucure de binecuvântarea divină.

Foto 15. Obiceiul Lazariţelor şi ramurile de salcie

~ 21 ~
 3.2.Datini si Obiceiuri.

Datinile şi obiceiurile populare reprezintă o componentă importantă a resurselor turistice; etnografice

de care dispune România, constituindu-se şi păstrându-se cu predilecţie în zonele rurale ale ţării. Ele se
integrează elementelor deosebit de valoroase ale culturii spirituale populare, fiind cele de definesc, alături de
multe altele, particularităţile etnice ale unui popor. De asemeni, ele imprimă colectivităţii norme de conduită
în viaţa socială şi în familie, ilustrează profunzimea filozofiei populare şi reflectă concepţia de viaţă din toate
perioadele istorice.
Tradiţiile şi obiceiurile populare au o importanţă deosebită pentru cunoaşterea particularităţilor
istorice ale etnogenezei poporului nostru, a istoriei filozofiei, esteticii şi eticii populare româneşti. Se
grupează în patru cicluri care concordă celor patru anotimpuri: obiceiuri de primăvară, de vară, de toamnă şi
de iarnă, acestea din urmă fiind însă cele mai bine conservate şi cele mai spectaculoase.
Datinile şi practicile, obiceiurile ciclului sărbătorilor de iarnă încep la Sfântul Nicolae (Sannicolae) şi
se termină în ianuarie, la Sf. Ioan, ele cuprinzând o gamă variată, extrem de bogată în manifestări artistice,
atât în ceea ce priveşte folclorul literar, muzical şi coregrafic cât şi reprezentările dramatice. Însă acestea
excelează şi prin bogăţia şi varietatea elementelor vestimentare, a recuzitei, a decorului şi chiar a regiei,
constituind un adevărat carnaval popular.

Foto 16. Datini si Obiceiuri.

Datinile şi obiceiurile populare reprezintă o componentă importantă a resurselor turistice; etnografice

de care dispune România, constituindu-se şi păstrându-se cu predilecţie în zonele rurale ale ţării. Ele se
integrează elementelor deosebit de valoroase ale culturii spirituale populare, fiind cele de definesc, alături de
multe altele, particularităţile etnice ale unui popor.

~ 22 ~
3.3. „Porniţi plugul, Feţi frumoşi” – Vatra Dornei

Vatra Dornei este locul desfăşurării acestei impresionante manifestări tradiţional-folclorice,

cu formaţii şi solişti care interpretează colinde şi urături din zona bucovineană, într-un spectacol
inedit ce are loc atât pe scena Casei de Cultură, cât şi în aer liber, mai precis în foişorul din parcul
staţiunii.
De asemenea, cu acest prilej se mai desfăşoară parada costumelor populare, cu defilarea
protagoniştilor pe strada Mihai Eminescu, principala arteră a localităţii. Tineri şi vârstnici, localnici
sau turişti se înghesuie să vadă alaiul „mascaţilor“, al „ursarilor“, al „căiuţilor“, al participanţilor
veniţi din zone rurale de renume din Bucovina (Vama, Marginea, Fundu Moldovei, Ciocăneşti,
Iacobeni, Mestecăniş, Humor), dar şi din alte regiuni (Maramureş, Bistriţa, Botoşani).

Foto 17. „Porniţi plugul, Feţi frumoşi”

3.4.Hora Gospodarilor

La Botoşana, unde datina, vorba şi portul din străbuni încă se păstrează (rar om al loculuisă
nu aibă într-o ladă iţari, cămaşa cu cusături sau bundiţa de labunici), a devenit un obicei ca,înainte
de intrarea în Postul mare, să se organizeze „Balul gospodarilor”.
Prilej de întâlnire întreprieteni, într-o atmosferă relaxantă, cu cântec, joc şi voie bună, cu
bucate alese, stropite cu licoridupă gustul fiecăruia. Sâmbătă seara, sala Căminului Cultural din
localitate, frumos ornată,găzduieşte petrecerea,fiecare musafir etalându-şi parcă frumuseţea
costumului naţional, cucusături specifice locului.

~ 23 ~
 Foto 18.„Balul gospodarilor”
Prilej de întâlnire întreprieteni, într-o atmosferă relaxantă, cu cântec, joc şi voie bună, Hora
Gospodarilor’’

3.5.Vremea Şezatorilor
Viaţa în Bucovina este marcată de o serie de evenimente, sărbători şi festivaluri care au loc
annual.Aceste tradiţii vechi sunt bine păstrate în acest loc izolat din România.
Există multe ocazii de sărbătoare, în primul rând, sunt sărbătorile religioase, Crăciunul,
Paştele şi sărbătorile Sfinţilor importanţi, apoi mai sunt numeroase festivaluri etno-folclorice, legate
de obicei de ritualurile agrare ciclice, la acestea pot fi adăugate numeroasele alte manifestări
culturale şi târguri.
Vremea Şezătorilor, sărbătoare a muzicii folclorice. Şezătoare este o reuniune în casa unui țăran, o
îmbinare între cercul de cusut și o ocazie pentru cântece, dansuri, recitaluri, poezii sau glume.

3.6.Tradiţia artei încondeierii ouălor în Bucovina

Datina de a colora, de a împistri, de a încondeia ouăle, cunoscută la multe popoare din timpurile cele
mai vechi, este la creştinii din Bucovina, practica artizanală de căpătâi în preajma Sfintelor Paşti. În unele
localităţi bucovinene, Moldoviţa, Ciocăneşti, Izvoarele Sucevei, ş.a., ea se practică şi la Ispas sau Rusalii şi
chiar şi la Sf. Gheorghe, dacă sărbătoarea nu cade în „Săptămâna luminată”. În legătură cu colorarea ouălor,
poporul are numeroase legende:

~ 24 ~
 Şase surori măritate au vrut să ucidă pe a şaptea soră nemăritată, care făcea ochi dulci celor şase
cumnaţi ai săi. Pietrele cu care au vrut să o ucidă, s-au colorat însă în diferite chipuri.
Astfel sora a rămas în viaţă şi în amintirea acestei minuni, oamenii au început
să coloreze ouăle în Duminica Paştilor, când s-a petrecut întâmplarea. O altă legendă susţine că ouăle
colorate reprezintă pietrele cu care cei răi l-au bătut pe Hristos. În altă variantă ouăle reprezintă darurile pe
care oamenii buni le-au făcut copiilor de judecători, ca să-şi îmbuneze cu ele părinţii în ajunul osândei
Mântuitorului, sau, culoarea ouălor roşii închipuie sângele nevinovat al Domnului, vărsat spre mântuirea
oamenilor. După alţii, ouăle roşii perpetuează ouăle date de Maria Magdalena neamurilor cu zisa: „Hristos a
Înviat!” şi răspunsul „Adevărat a Înviat!”

Foto 19. Tradiţia artei încondeierii ouălor în Bucovina

Datina de a colora, de a împistri, de a încondeia ouăle, cunoscută la multe popoare din timpurile
cele mai vechi, este la creştinii din Bucovina, practica artizanală de căpătâi în preajma Sfintelor
Paşti.

~ 25 ~
 Studiu de caz
Hoinar prin Bucovina!
Pelerin în Ţinutul Mănăstirilor. Mănăstirea Voroneț.

Mănăstirile din Bucovina sunt adevărate monumente de artă ale României şi chiar ale lumii, unele
dintre ele fiind în Patrimoniul Cultural Mondial UNESCO (Mănăstirea Suceviţa, Mănăstirea Moldoviţa).
Pentru că au o inestimabilă valoare culturală şi istorică pentru zona Moldovei şi a Bucovinei merită cu
siguranţă să le vizitaţi, merită să vă clătiţi privirea şi spiritul cu aceste ctitorii lăsate moştenire de strămoşii
noştri.
Ținutul nostru este unul plin de poveste, de peisaje mirifice, de bucate tradiționale absolut delicioase
și de posibilități multiple de agrement. Însă, ceea ce îl face recunoscut la nivel internațional sunt mănăstirile
bucovinene, fiecare cu grandoarea și cu frumusețea ei.
Mănăstirea Humor, din Gura Humorului.
Humor este o mănăstire ortodoxă, construită în anul 1530 de către marele logofăt Toader Bubuiog. Biserica
mănăstirii are următoarele hramuri:
– Adormirea Maicii Domnului: 15 august;
– Sfântul Mucenic Gheorghe: 23 aprilie.
Mănăstirea Humor este formată de fapt din patru obiective turistice:
– Biserica „Adormirea Maicii Domnului” și „Sf. Gheorghe” – construită în 1530
– Ruinele caselor mănăstirești – sec. XVI – XVIII
– Turnul clopotniță – sec. XIX
– Turnul lui Vasile Lupu – construit în 1641
În anul 1993, UNESCO a inclus Biserica „Adormirea Maicii Domnului” și „Sf. Gheorghe” a
Mănăstirii Humor, împreună cu alte 6 biserici din nordul Moldovei (Arbore, Pătrăuți, Moldovița,Probota,
Suceava („Sf. Ioan cel Nou”) și Voroneț), pe lista patrimoniului cultural mondial, în grupul Bisericile pictate
din nordul Moldovei.
De la Humor, pornim spre Cacica, unde găsim singura biserică romano-catolică din circuitul nostru
turistic. A fost construită în anul 1904 de către comunitatea poloneză din satul Cacica, iar din anul 2000, în
urma nenumăratelor pelerinaje la această biserică, Papa Ioan Paul al ll-lea i-a acordat titlul de Basilica
Minor.

~ 26 ~
 Lungimea bisericii este de 36 m, iar înălțimea de 50 m. Biserica este construită din piatră şi cărămidă
roşie, fiind acoperită cu eternii. Este una dintre cele mai frumoase biserici pe care le puteți vedea, nu doar în
această zonă, ci peste tot în lume.
Părăsind Biserica Catolică de la Cacica, ne îndreptăm pașii spre Solca. Biserica „Sf. Apostoli Petru și
Pavel” din Solca este o biserică ortodoxă ctitorită între anii 1612-1622 de domnitorul Ștefan Tomșa al II-lea.
Această ctitorie a funcționat ca mănăstire de călugări până la 29 aprilie 1785 când a fost desființată de
austrieci, iar biserica mănăstirii a devenit biserică parohială.
Mănăstirea Solca a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004,
fiind format din 6 obiective:
– Biserica „Sf. Apostoli Petru și Pavel” – anii 1612-1622
– Ruine de chilii – 1622
– Beciuri – 1622
– Zid de incintă – 1622
– Turnuri – 1622
– Clopotniță – 1622
Biserica „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” din Arbore (cunoscută și ca Biserica
Arbore, este o biserică ortodoxă construită în anul 1502 de către hatmanul Luca Arbore. Ea se remarcă prin
pictura murală exterioară. Biserica Arbore are hramul Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul (sărbătorit
în fiecare an pe 29 august).
Ansamblul bisericii Arbore a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004,
fiind format din două obiective:
– Biserica „Tăierea Capului Sf. Ioan” – datând din 1502;
– Turnul clopotniță – datând din 1867
Din satul Arbore mergem spre orașul Rădăuți, unde putem vizita mai multe obiective turistice din traseul
nostru religios:
Mănăstirea Bogdana – ctitorită de către voievodul Bogdan I al Moldovei (1359-1365),
întemeietorul statului feudal moldovean și având și rolul de necropolă domnească
Catedrala ortodoxă „Pogorârea Sf. Duh” – monument istoric construit în perioada 1927-1961
Biserica romano-catolică din Rădăuți – monument istoric construit în perioada 1823-1826
Biserica greco-catolică din Rădăuți – construită în 1935 pentru credincioșii greco-catolici ucraineni
Biserica lipovenească din Rădăuți – construită în 1900 pentru credincioșii ruși staroveri
Templul Evreiesc din Rădăuți – monument istoric construit în 1883
La 33 de km de Rădăuți, întâlnim Mănăstirea Putna, unul din cele mai importante centre culturale, religioase
și artistice românești. A fost supranumită „Ierusalimul Neamului Românesc” (M.Eminescu).

~ 27 ~
 Mănăstirea a fost un important centru cultural; aici s-au copiat manuscrise și au fost realizate
miniaturi prețioase. Lăcașul deține un bogat muzeu mănăstiresc, cu broderii, manuscrise, obiecte de cult,
icoane etc.
Mănăstirea Sucevița, inclusă în Lista Patrimoniului UNESCO pe 1 august 2010. Legenda spune că
la începutul secolului al XVl-lea, pe valea râului Sucevița, între dealuri, exista o mică biserică din lemn. Mai
târziu, pentru răscumpărarea a cine știe căror păcate, o femeie a adus cu carul ei tras de bivoli, timp de
treizeci de ani, piatra necesară actualei construcții. Documentar, mănăstirea este atestată la 1582, în vremea
domnitorului Petru Șchiopul.
În prezent, incinta este un patrulater (100×104 m) de ziduri înalte (6 m) și groase (3 m) prevăzute cu
contraforturi, metereze, drum de strajă, patru turnuri de colț și unul cu paraclis peste gangul intrării (stema
Moldovei); se mai află încăperi ale vechii case domnești și beciuri.
Mănăstirea Moldovița
De la Sucevița, mergem spre Mănăstirea Moldovița, un obiectiv turistic cu un important și glorios trecut
istoric. Dintre toate bisericile bucovinene, picturile exterioare ale Moldoviței s-au păstrat cel mai bine. Se
află la 27 de km de Câmpulung Moldovenesc și la 72 de km de Suceava.
După Sucevița, ne întoarcem spre casă, dar nu înainte de a vizita cea mai vestită dintre toate mănăstirile,
care, de altfel, se află exact lângă noi .
Mănăstirea Voroneț.
Renumită pentru ”albastrul de Voroneț”, mănăstirea are pereții exteriori realizați la un înalt nivel artistic,
fiind socotită drept cel mai reușit ansamblu al artei feudale moldovenești.

Studiu de caz
Mănăstirea Voroneț.

Mănăstirea Voroneț, supranumită „Capela Sixtină a Estului”, este un complex monahal medieval
construit în satul Voroneț, astăzi localitate componentă a orașului Gura Humorului. Mănăstirea se află la
36 km de municipiul Suceava și la numai 4 km de centrul orașului Gura Humorului. Ea constituie una dintre
cele mai valoroase ctitorii ale lui Ștefan cel Mare (1457-1504). Biserica a fost ridicată în anul 1488 în numai
3 luni și 3 săptămâni, ceea ce constituie un record pentru acea vreme.
De mici proporții, cu plan trilobat, având turla cu boltă moldovenească pe naos, biserica face parte
dintre puținele monumente de arhitectură religioasă din nordul Moldovei care-și păstrează în mare măsură
forma inițială. În anul 1547 mitropolitul Grigore Roșca, văr al lui Petru Rareș a inițiat adăugarea unui
pridvor închis, pentru care adoptă o soluție unică, în cadrul căreia arhitectura este vizibil subordonată
decorului pictat: peretele de vest al pridvorului este un perete plin fără nici o deschidere, precum și pictarea
zidurilor exterioare, din temelie până în streașină, lucrări ce au dat construcției o mare strălucire.
~ 28 ~
Mănăstirea Voroneț a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având
codul de clasificare SV-II-a-A-05675 și fiind formată din 4 obiective:
 Biserica „Sf. Gheorghe” - datând din 1488, cu pridvor din 1547 și având codul SV-II-m-A-05675.01;
 Ruine chilii - datând din secolele XV-XVIII și având codul SV-II-m-A-05675.02;
 Clopotniță - datând din 1488 și având codul SV-II-m-A-05675.03 și
 Zid de incintă - datând din secolele XV-XVIII și având codul SV-II-m-A-05675.04.
În anul 1993, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a inclus
Biserica „Sf. Gheorghe” a Mănăstirii Voroneț, împreună cu alte șapte biserici din nordul Moldovei
(Arbore, Pătrăuți, Moldovița, Probota, „Sf. Ioan cel Nou” din Suceava, Sucevița și Humor), pe lista
patrimoniului cultural mondial, în grupul Bisericile pictate din nordul Moldovei.[3]
Din punct de vedere geografic, mănăstirea este situată la sud de orașul Gura Humorului din județul Suceava,
pe valea râului Voroneț.

Foto 20.Mănăstirea Voroneț

Mănăstirea Voroneț, supranumită „Capela Sixtină a Estului”, este un complex monahal medieval
construit în satul Voroneț, astăzi localitate componentă a orașului Gura Humorului

~ 29 ~
 Mănăstirea Voroneț a fost înălțată pe locul unde se afla o biserică de lemn. Când lucrările de
construcție se apropiau de final, Ștefan cel Mare dăruiește mănăstirii prin actul de la 17 august 1488, moșia
Știlbicani. Odată cu încheierea construcției biserica a preluat vechiul hram al „Sfântului și Slăvitului Marelui
Purtător de Biruință Gheorghie”.
Încă de pe timpul domniei lui Ștefan cel Mare, dar mai ales după 1488, mănăstirea devine un
important centru de credință și cultură din Moldova medievală. Se consideră că apariția monahului Daniil la
Voroneț după o perioadă de ședere la Mănăstirea Putna și de sihăstrie a dat nu numai un impuls vieții
monahale din acest lăcaș dar a și imprimat un nivel de viață duhovnicească deosebit de înaltă.
Ștefan cel Mare a fost cel ce a dăruit mănăstirii pe lângă o serie de moșii și mai multe cărți, cel mai relevant
exemplu fiind Tetraevanghelul din 1490, dar și veșminte și odoare bisericești. Acest lucru a fost practicat și
de urmașii săi la domnie, Bogdan al III-lea, Petru Rareș și Alexandru Lăpușneanu care dăruiesc sau confirmă
anumite donații către mănăstire. Deseori aceste donații se făceau cu ocazia prăznuirii hramului mănăstirii,
cât și la alte sărbători religioase.
Astfel, la 27 martie 1598, la hramul Sfântului Marelui Mucenic Gheorghe, Ieremia Movilă dăruiește
„1 bute săcară, 1 bute slad, 1 poloboc vin, 1 poloboc stridie, 3 camene pietre ciară, 6 taleri de chieltuială, 3
zloți la tămâie ”, ca la 3 aprilie 1602 același voievod să vină cu daruri cu ocazia aceleiași sărbători. La 21
aprilie 1614 întocmește „catastif de praznic ce au dat și miluit .... sfintei sale mănăstiri a Voronețului” Ștefan
Tomșa voievod, care vine cu aceeași ofrandă. Constantin Mavrocordat dă mănăstirii Voroneț, la 7 noiembrie
1733, „din vama mare cîte 2 ocă de untdelemn și cîte 8 dramuri tămâe pe lună ca să fie pentru luminarea
înaintea sfintelor icoane”. În pomelnicul mănăstirii sunt înscriși spre pomenire boieri cu cele mai înalte
ranguri, cu membrii familiilor lor, ceea ce arată importanța mănăstirii ca fiind unul dintre cele mai
importante lăcașuri de cult ale Moldovei pe parcursul secolelor XV-XVIII.
În 1490 la Voroneț se fondează o scriptorie în care erau copiate cărțile necesare oficierii slujbei
religioase, cel mai bun exemplu fiind copierea unui Tetraevanghel de la 1490 de către călugărul Pahomie,
din partea locului. Se consideră că aici a fost înființată, ca și la alte mănăstiri, o școală de slavonie unde erau
aduși pentru instruire și educație copii de boieri și de preoți care învățau pentru a deveni preoți, copiști de
cărți, dieci pentru cancelariile ținuturilor și orașelor, dascăli pentru biserici și școli.
Descoperirea Psaltirei voronțene și a Codicelui voronțean, i-a determinat pe cercetători să considere că de pe
timpul aflării lui Grigore Roșca la Voroneț, activa o școală mănăstirească în care se studia în limbile slavonă
și română.
Puține sunt însă exemplele care ar demonstra că un tînăr sau un monah și-a făcut studiile la școala
mănăstirească de la Voroneț.

~ 30 ~
 În una din însemnările de pe Tetraevangheliarul din 1550/1551, dăruit de mitropolitul Griogore
Roșca, mănăstirii Voroneț: „... unde din fragedă copilărie m-am închinat lui Dumnezeu, cu rugăciunea
Sfântului părinte al nostru Daniile cel nou, și unde am primit cinul îngeresc, și unde mult m-am trudit cu
sufletul”, reiese că înaltul prelat moldovean s-a format ca preot sub supravegherea monahilor din partea
locului.
O înviorare deosebită a vieții monahale pe diverse planuri a cunoscut mănăstirea Voroneț pe timpul
egumenului Macarie(1756-1782), cînd s-au construit noi chilii, a fost reparată biserica, au fost reparate cu
insistență proprietățile mănăstirești, efectuîndu-se în acest scop și întocmirea în 1775 a unei Condici de averi
de tot felul ce a fost tălmăcit și renovat de Vartolomei Mayereanu Pomelnicul, au fost procurate cărți noi, a
crescut numărul monahilor.
După anul 1774, cînd are loc anexarea teritoriului amplasat în N-V Moldovei (Bucovina) de
către Imperiul Habsburgic, are loc o diminuare traptată a privilegiilor și drepturilor de care se bucurau
odinioară bisericile și mănăstirile ortodoxe, lucru ce a dus la o serie de nemulțumiri, astfel pe 13 noiembrie
1782, egumenii de la șapte mănăstiri, printre care și Inochentie al Voronețului se întrunesc pentru a alege doi
delegați ce urmau să prezinte cererile lor împăratului Iosif al II-lea, pentru recunoașterea vechilor privilegii,
aceleași cerințe fiind înaintate și episcopiei ortodoxe din Cernăuți; în cele din urmă la cerințe s-a răspuns
printr-un compromis ce prevedea desființarea schiturilor și reducerea numărului de călugări. A fost creat un
fond bisericesc ce a avut drept scop controlul veniturilor bisericilor și mănăstirilor și au fost secularizate
moșiile mănăstirilor, Voronețul nefăcând excepție în acest caz.
După 1785, biserica Sf. Gheorghe a Mănăstirii Voroneț a rămas să activeze ca biserică parohială
până în 1991 și o mare parte din relicvele mănăstirii au fost transferate la mănăstirile Dragomirna, Sucevița,
Putna. După 1918, biserica fostei mănăstiri Voroneț a fost declarată de statul român drept monument istoric.
Acest statut îl are pînă în prezent. În perioada socialistă aici s-au efectuat o serie de săpături arheologice dar
și restaurări ce au fos apreciate contradictoriu.
Prin decizia nr.1 din 14 martie 1991, semnată de Î.P.S. Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, pe baza
adresei Cancelariei Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe române nr. 5373, același an, Mănăstirea Voroneț și-
a reluat viața monahală după 206 ani, de data aceasta fiind obște de călugărițe.
Pictura interioară a bisericii datează în cea mai mare parte din timpul lui Ștefan cel Mare, anul 1496.
În scenele din altar și din naos artistul a urmărit să redea îndeosebi sensul teologal al imaginilor, realizând un
ansamblu solemn, dar cu vădit caracter de monumentalitate. Printre aceste picturi de interior atrag atenția
mai ales: Cina cea de Taină, Împărtășirea Apostolilor, Spălarea picioarelor (in altar), Ciclul patimilor și
tabloul votiv al domnitorului Ștefan cel Mare (în naos).
Pictura exterioară a Voronețului, datând din timpul domniei lui Petru Rareș, este realizată la un înalt
nivel artistic, fiind socotită drept cel mai reușit ansamblu al artei feudale moldovenești. Figurile biblice din
aceste fresce exterioare sunt apropiate de viață, însuflețite, firești.

~ 31 ~
 Frescele se disting prin coloritul lor viu, apropiat de cel al naturii înconjurătoare și în care predomină
verdele și albastrul, prin compoziția larg desfășurată a diferitelor scene. Fațada de vest, cu impresionanta
scenă a Judecații de Apoi, este alcatuită compozițional pe patru registre. În partea superioară se află
Dumnezeu Tatăl, registrul al doilea cuprinde scena Deisis, încadrată de apostoli așezați pe scaune. De la
picioarele Mântuitorului pornește un râu de foc în care păcătoșii își află chinurile. Cel de-al treilea registru
este Etimasia Sfântului Duh, simbolizat în forma unui porumbel, Sfânta Evanghelie și Protopărinții neamului
românesc - având spre nord un grup de credincioși călăuziți de Sfântul Apostol Pavel, iar spre sud grupurile
de necredincioși care primesc dojana lui Moise. În registrul al patrulea, la mijloc, apare cumpăna care
cântarește faptele bune și pe cele rele, lupta dintre îngeri și demoni pentru suflete; în zona de nord raiul, iar
în cea de sud iadul.
O notă caracteristică a acestor fresce o constituie și bogata imaginație creatoare a realizatorilor ei,
care introduc în compoziție elemente folclorice (spre exemplu arhanghelii care suflă din buciume,
instrumente specifice păstorilor de munte). În interiorul bisericii rețin atenția jilțurile și stranele din secolul
al XVI-lea (printre altele un jilț domnesc, o adevărată capodoperă a sculpturii în lemn), mormântul
mitropolitului Grigore Roșca, din pridvor, mormântul sihastrului Daniil (Daniil Sihastrul), din pronaos.

Foto 21. Pictura interioară a bisericii

Pictura interioară a bisericii datează în cea mai mare parte din timpul lui Ștefan cel Mare, anul
1496.

~ 32 ~
 Concluzii

Bucovina este cunoscută pentru folclor, costume, mobilier, olărit, tapiţerii şi covoare.
Mestersugarii continua tradiţiile moştenite din generaţie în generaţie. Măşti, costume tradiţionale,
ouă vopsite, obiecte din lemn sculptate, broderii şi covoare care sunt încă elemente al vieţii
cotidiene.
Prelucrarea lemnului este mult apreciată în Bucovina, unde materialul este din belşug.
Lemnul este folosit în special pentru obiecte gospodăreşti, ca şi pentru construirea caselor.
Diferitele părţi ale caselor sunt decorate cu sculpturi, ca şi stâlpii verandei sau poarta curţii. Zestrele
includ, în fără de trusoul de textile, căni de lemn sculptate, linguri, butoaie, polonice şi vase.
O ocupaţie veche pe aceste meleaguri este olăritul. Sunt bine cunoscute două ateliere,
Rădăuţi, şi Marginea, deasemenea Boroaia şi Dolheşti care merită menţionate. Olăritul familiei
Mogopat în Marginea şi cea a familiei Colibaba din Rădăuţi sunt cunoscute în lung şi-n lat pentru
abilităţile lor.
Bucovina este una dintre puţinele regiuni unde tradiţia vopsirii ouălor de Paşti este încă
practicată. Cele mai mari şi mai grele ouă sunt transformate în adevărate capodopere cu desene
complicate în verde, roşu, albastru, negru şi galben. În Bordina, Izvoarele Sucevei, Suceviţa,
Breaza, Moldova Suliţa şi Ulma vopsitul ouălor este ocupaţia de bază a femeilor.
Oferta de cazare este variată şi există ceva pentru fieare turist şi bugetul său. Hoteluri în
Vatra Dornei Exisa hoteluri de lux ce îndeplinesc standardele occidentale, blocuri datând din
perioada coumunista, pensiuni de modă veche, noi vile şi case de vacanţă care sunt mici hoteluri
private şi camere în interiorul fermelor.
Pentru oricine care vrea să viziteze regiunea singur şi pentru prima dată recomandă ca
varianta de cazare casele tip fermă, în ceea ce romanii numesc agroturism. Se poate găsi cazare în
oricare din satele învecinate manăstirilor. Există case normale cu o parte din camere care sunt de
închiriat.
Camerele sunt călduroase şi curate, dar adesea nu sunt echipate cu extra confort, că de
exemplu bai private. De exemplu proprietarii pot prepara cina. Preţurile sunt foarte scăzute dar pot
fi schimbate în funcţie de sezon în cele mai populare dintre sate. Cu mai puţin de 10 euro pe zi se
oferă excursii în cele mai interesante locuri din împrejurimi.
Pentru a vedea viaţa localnicilor, puteţi de asemenea opta pentru o pensiune. O pensiune este
o vilă cu o locuinţă într-o parte a clădirii unde locuiesc proprietarii şi în cealalata parte sunt camere
de oaspeţi pentru închiriat.

~ 33 ~
 Camerele cuprind de obicei baie, telefon şi televizor. Şi aici se poate pregăti cina de către
proprietari la cerere. Stând într-o pensiune poţi face repede parte din viaţa proprietarului şi a
familiei sale, în special dacă staţi mai mult timp. Pensiunile în special se găsesc în sate mici şi oraşe
în care se poate ajunge mai uşor folosind transportul în comun, dar se poate ajunge foarte uşor
folosind şi maşina.
Denumirea ca nume propriu a intrat oficial în uz în 1774, odată cu anexarea teritoriului de
către Imperiul Habsburgic. Numele provine din cuvântul slav pentru fag („buk”), astfel termenul
„Bucovina” se poate traduce prin „Țara fagilor”.
Termenul Bucovina ca nume comun, în sensul de pădure de fagi, apare prima dată într-un
document emis de domnul Moldovei, Roman I Mușat, la 30 martie 1392, prin care dăruiește lui
Ionaș Vitezul trei sate, aflate pe apa Şiretului, „în sus până la bucovina cea mare, pe unde se arată
drumul de la Dobrinăuț
Din punct de vedere cultural, Bucovina este și în prezent considerată un exemplu demn de
urmat pentru Europa, orașul Cernăuți fiind numit în 1997 de către Zbigniew Herbert, cu o expresie
ce a făcut vogă, „ultima Alexandrie a Europei”.
Cernăuți a fost orașul în care, inclusiv în vremea administrației românești din perioada
interbelică, a fost cultivată cultura germană, evreiască (în limba germană sau idiș), română, polonă
sau ucrainean.
Ca o concluzie se impune însă crearea unui for de turism care să canalizeze toate aceste
acţiuni privind valorificarea potenţialului turistic din Bucovina. O iniţiativă în acest sens aparţine
domnului Roman Stecyk şi constă în realizarea unui Consorţiu de Turism a Bucovinei care să
reunească toţi factorii implicaţi în dezvoltarea industriei ospitalităţii (unităţi de cazare, agenţii de
turism, companii de transport, unităţi de agrement, asociaţii, cluburi şi organisme guvernamentale,
precum Reprezentanţa Teritorială.

~ 34 ~
 Bibliografie

1. Gheorghe Bratiloveanu,Mihai Spanu,Monumente de arhitectură în lemn din ţinutul Sucevei,Editura

Meridiane,Bucureşti.
2. Mihai Camila,Cultura şi civilizaţie tradiţională în zona etnografică Humor, Biblioteca
Mioriţa,Câmpulung Moldovenesc.
3. Mihai Camilar, Zona etnografică Dorna, Biblioteca Mioriţa,Câmpulung Moldovenesc,2013.
4. Maria Cioară, Zona etnografică Rădăuţi,Editura Sport-Turism,Bucureşti ,1979.
5. Mihai Spanu,Gheorghe Bratiloveanu, Zona etnografică Suceava,Editura Sport-
Turism,Bucureşti,1987.
6. www.discoverbucovina.info
7. www.tourisminbucovina.ro
8. www.inbucovina.ro
9. www.romanianmonasteries.org
10. www.tourisminbucovina.ro
11. www.scribd.com
12. ro.wikipedia.org

~ 35 ~