UNITATEA DE ÎNVĂŢĂMÂNT:

COLEGIUL TEHNIC „ION CREANGĂ” TÂRGU-NEAMŢ

PROIECT
PENTRU EXAMENUL DE CERTIFICARE
A CALIFICĂRII ABSOLVENȚILOR
ÎNVĂȚĂMÂNTULUI LICEAL,
FILIERA TEHNOLOGICĂ
-nivelul 4 de calificare-
Calificarea profesională:
Tehnician în turism

Anul absolvirii: 2020

ÎNDRUMĂTOR PROIECT:
Prof. EUGENIA NICULESCU
Candidat:
Luchian A. Georgiana
BUCOVINA - DESTINAŢIE TURISTICĂ EUROPEANĂ
 CUPRINS

ARGUMENT
CAPITOLUL I PREZENTAREA GEOGRAFICĂ ŞI ISTORICĂ A
BUCOVINEI
I.1. Aşezare geografică și vecinătăţi
I.2. Istoricul regiunii Bucovina
I.3. Accesibilitate
I.4. Potențial turistic al zonei Bucovina
I.4.1 Obiective turistice ale Bucovinei
I.4.1.1. Obiective turistice naturale
I.4.1.2. Obiective turistice antropice
CAPITOLUL II OFERTA TURISTICĂ-BUCOVINA
II.1. Programul excursiei
II.2. Analiza de preţ
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
 ARGUMENT
Bucovina este printre cele mai atractive și frecventate zone turistice de pe harta
României. Nu întâmplător dealtfel, această zonă, vestită astăzi în întreagă lume, a fost distinsă
în anul 1975 cu premiul internațional “Pomme d’Or” de către Federația Internațională a
Ziariștilor și Scriitorilor de Turism, iar multisecularele monumente de arhitectură cu fresce
interioare și exterioare din acest colț de țară au fost trecute de UNESCO în lista
monumentelor de artă universală. Leagăn de veche civilizație, unde istoria se împletește cu
legenda, Bucovina păstrează mărturii ale prezenței omului din cele mai îndepărtate vremuri.
Cele 96 de morminte de incinerațiescoase la lumină la Zvoriștea, ca și descoperirile
arheologice de la Siliștea Scheii, Suceava, Bosanci, Probota sau Dolheștii Mari atestă
existența unor așezări traco-getice și dacice bine conturate. Meleagurile bucovinene au fost
martorii închegării și dezvoltării în secolul XIV, a statului feudal independent al Moldovei.
Așezări precum Baia, Siret, Suceava, Rădăuți păstrează până în zilele noastre construcții
(cetăți, ctitoriiși case domnești etc.) din vremea primilor voievozi moldoveni. Alte localități
precum Putna, unde în 1871 festivitățile prilejuite de împlinirea a 400 de anide la zidirea
ctitoriei lui Ștefan cel Mare s-au transformat, cu participarea lui Mihai Eminescu, Mihai
Slavici, Ciprian Porumbescu și a altor tineri veniți din toate provinciile istorice românești,
într-o impunătoare manifestare a cunoștinței de neam și de țară a românilor de pretutindeni,
evocă sugestiv rolul activ pe care locuitorii suceveni l-au avut de-a lungul timpului pe scena
istoriei. Bucovina este cunoscută pentru folclor, costume, mobilier, olărit, tapițerii și covoare.
Meșterșugarii continuă tradițiile moștenite din generație în generație. Măști, costume
tradiționale, ouă vopsite, obiecte din lemn sculptate, broderii și covoare care sunt încă
elemente ale vieții cotidiene. Prelucrarea lemnului este mult apreciată în Bucovina, unde
materialul este din belșug. Lemnul este folosit în special pentru obiecte gospodărești, ca și
pentru construirea caselor. Diferitele părțiale caselor sunt decorate cu sculpturi, ca și stâlpii
verandei sau poarta curții. Zestrele includ, înafară de trusoul de textile, căni de lemn sculptate,
linguri, butoaie, polonice și vase. O ocupație veche pe aceste meleaguri este olăritul. Sunt
bine cunoscute două ateliere, Rădăuți și Marginea, deasemenea Boroaia și Dolhești care
merită menționate. Olăritul familiei Mogopat în Marginea și cea a familiei Colibaba din
Rădăuți sunt cunoscute în lung și-n laț pentru abilitățile lor. Bucovina este una dintre puținele
regiuni unde tradiția vopsirii ouălelor de Paști este încă practicată.
 CAPITOLUL I
PREZENTAREA GEOGRAFICĂ ŞI ISTORICĂ A BUCOVINEI

I.1. Așezare geografică și vecinătăți

BUCOVINA este situată în partea de nord a României, în nord-vestul zonei turistice
Moldova, pe malul drept al râului Suceava. Cea
mai mare parte a Bucovinei este ocupată de munți
și dealuri cu foarte multă vegetație. Altitudinile
sunt mai importante în partea vestică a zonei (ce
corespunde spațiului montan al Carpaților
Orientali): Munții Rarău - 1653 m, Munții
Giumalău - 1857 m, culmile domoale ale
Obcinelor Bucovinei, coborând în trepte până la
300-400 m în partea de est; Munții Călimani (în sud-vestul zonei) reprezintă cel mai înalt
complex vulcanic din Carpații Românești (vârful Pietrosul Călimanilor - 2102m) și totodată
cei mai tineri munți din țară. Bucovina se suprapune în totalitate județului Suceava, limita
istorică, între imperiul Austro-ungar si Moldova fiind valea Sucevei. Municipiul Suceava se
află în extremitatea nord-estică a României, în Podișul Sucevei, subdiviziune a Podișului
Moldovei, la o altitudine medie de 325 metri. Localitatea se găsește la intersecția drumurilor
europene E85 și E58, la distanțele de 432 km pe șosea și 450 km pe calea ferată de capitala
țării, București. Luând Cetatea de Scaun a Sucevei ca punct de reper, zona Sucevei poate fi
localizată după coordonatele 47°39′5″ latitudine N și 26°15′20″ longitudine E. Municipiul
Suceava este reședința și totodată cel mai mare centru urban al județului cu același nume,
fiind localizat în partea central-estică a sa. Localitatea a fost declarată municipiu în anul 1968,
fiind cel mai vechi municipiu dintre cele cinci care se găsesc pe teritoriul județului Suceava:
Suceava (1968), Fălticeni, Rădăuți, Câmpulung Moldovenesc (1995) și Vatra Dornei (2000).
De asemenea, Suceava reprezintă de departe principalul centru economic, social, politic și
cultural al județului. Orașul (cu excepția cartierului Burdujeni) se află în regiunea istorică
Bucovina, fiind localitate de frontieră austro-ungară și al doilea centru urban al Bucovinei ca
mărime și importanță după capitala Cernăuți. Localitatea este situată pe cursul râului Suceava,
afluent de dreapta al Siretului, la distanța de 21 km de vărsarea în Siret (lângă orașul Liteni) și
149 km de locul de izvorâre (Masivul Lucina din Obcina Mestecănișului). Râul separă vechiul
oraș Suceava de cartierele suburbane Burdujeni și Ițcani și a determinat în timp configurația
neobișnuită a reliefului urban al Sucevei, care include zone de deal (cu platouri și versanți),
zone de luncă și două crânguri: Zamca și Șipote (ambele localizate în granițele orașului).
 I.2. Istoricul regiunii Bucovina
O parte din Bucovina (nordul)
face astăzi parte din regiunea Cernăuţi,
Ucraina. Teritoriu locuit de români din
cele mai vechi timpuri, el a făcut parte
din voievodatul Moldovei, apoi anexat
de Austria în 1775, unit în România
Mare la 15 / 28 noiembrie 1918, ca
după cel de-al doilea Război Mondial
partea de nord să fie ocupată de
U.R.S.S., devenind, după destrămarea
acesteia, parte a Ucrainei (regiunea Cernăuţi). Pînă în 1774 nu putem vorbi de o istorie
propriu-zisă a Bucovinei, aceasta fiind integrată în cadrul Moldovei. Ca realitate istorică şi
nume de ţară, Bucovina a existat în cuprinsul Imperiului Habsburgic pe parcursul a 144 ani
(1774-1918).
O dată cu debutul stăpânirii habsburgice a fost adoptată oficial denumirea de
"Bucovina". Totuşi, această nouă denumire nu s-a impus decât treptat, continuându-se să se
utilizeze în paralel şi denumirile mai vechi: Ţara de Sus/Ţara Moldovei, Plonina,
Cordon/Cordun şi Arboroasa. Acest ultim apelativ a fost readus în centrul atenţiei de către un
grup de studenţi români de la Cernăuţi (Ciprian Porumbescu, Zaharia Veronca, Constantin
Andreevici Morariu) care au înfiinţat însăşi societatea cu acet nume în 1875, prin această
mişcare urmărindu-se redeşteptarea conştiinţei naţionale la românii din Bucovina, apărarea
dreptului românilor la o cultură naţională şi folosirea limbii române în administraţie. Datorită
faptului că aceste idealuri erau în dezacord cu politica oficială habsburgică, societatea
culturală a fost desfiinţată, iar conducătorilor mişcării le-au fost intentate procese, până la
urmă fiind achitaţi. Pănă în anii 1940 trăiau comunităţi maghiare(secui) importante în zona
râului Suceava. După primejdia din secuime în anul 1764 mii de secui au emigrat în Bucovina
(ex. Dorneşti).
În secolul al XIX-lea guvernul maghiar a decis colonizarea maghiarilor din Bucovina
în Regatul Maghiar, în Voivodina deoarece asimilarea maghiarilor era foarte intensă. În anul
1941 maghiarii încă rămaşi în Bucovina au fost colonizaţi în localităţi din Voivodina, iar după
1945 erau colonizaţi în judeţul Tolna (Ungaria).
 I.3. POTENȚIAL TURISTIC NATURAL
Bucovina se include în aria turistică din nordul Moldovei, socotită a fi a treia pe țară în
privința fluxului turistic (după litoral și regiunea Brașov–Valea Prahovei), a doua în ordinea
dezvoltării și prima în ce privește numărul, diversitatea și valoarea obiectivelor turistice. Se
impun atenției mulțimea și perfecta armonizare în peisaj a obiectivelor naturale, arhitecturale,
istorice, etnografice, folclorice și muzeistice. Aceste obiective au suscitat de mult timp
interesul populației autohtone și al turiștilor străini, dar sub forma turismului organizat, abia
din a doua jumatăte a secolului trecut. Baza materială precară însă și dezinteresul în
popularizarea comorilor naturale, istorice, artistice și spirituale ale Bucovinei au făcut ca
turismul să progreseze extrem de lent pe aceste meleaguri.

FONDUL TURISTIC NATURAL

Întreaga regiune a Bucovinei constituie un adevărat monument al naturii, ce îndeamnă
la drumeție și odihnă. Fiecare din elementele cadrului natural îți aduce contribuția și toate la
un loc se armonizează într-un peisaj de-a dreptul încântător, rocile de cele mai diversificate
naturi (șisturi cristaline, calcare, dolomite, gresii, conglomerate, etc.) scoase la vedere și prin
activitatea neoboșită a apelor, conferă regiunii calitatea unui veritabil muzeu geologic natural.
Relieful calm și, totuși lipsit de monotonie, rezultat din acea îmbinare a culmilor greoaie,
prelungi cu largile culoare depresionare, punctat numai din loc în loc cu forme mai zvelte
(vârfuri, stânci, abrupturi, chei, defilee), constituie fundalul unui bogat înveliș vegetal, în care
codrii întinși de rășinoase și fag alternează cu pașuni și fanete de o rară frumusețe, smăltuite
cu cele mai minunate flori. Policromia florală pastelată a întregii naturi vegetale, întregită de o
variată lume animală și de șușurul apelor de munte, dau peisajului un farmec de basm.
Această poetică natură este are o lată de o climă cu un aer pur, tonifiant, ozonat, încărcat cu
mireasma rășinilor și parfumul florilor, ce predispune la atitudine și relaxare totală, necesară
reconfortării organismului celor ce au nevoie de odihnă, sau îmbie la drumeție pe căi pline de
fiorul frumuseții locurilor. Bucovina se include în aria turistică din nordul Moldovei, socotită
a fi a treia pe țară în privința fluxului turistic (după litoral și regiunea Brașov–Valea
Prahovei), a doua în ordinea dezvoltării și prima în ce privește numărul, diversitatea și
valoarea obiectivelor turistice .Se impun atenției mulțimea și perfecta armonizare în peisaj a
obiectivelor naturale, arhitecturale, istorice, etnografice, folclorice și muzeistice. Aceste
obiective au suscitat de mult timp interesul populației autohtone și al turiștilor străini, dar sub
forma turismului organizat, abia din a doua jumătate a secolului trecut. Baza materială precară
însă și dezinteresul în popularizarea comorilor naturale, istorice, artistice și spirituale ale
Bucovinei au făcut ca turismul să progreseze extrem de lent pe aceste meleaguri.
 Pe acest fond, atât de pitoresc, se detașează o seamă de obiective solitare, de mare
interes turistic și științific, unele deja ocrotite prin lege, enumerate mai jos.
Obiective geologice: rezervația „Adam si Eva” cu calcarele și dolomitele triasice de
lângă Pojorâta, calcarele mezozoice din cheile Lucavei, Brezei și Botusului, calcarele și
dolomitele din cheile de pe Valea Putnei, stâncile de origine vulcanică „Doisprezece
Apostoli” din Călimani, Ousorul(1639m)-extremitatea sudică a Suhardului, gresiile și
microconglomeratele de Muncel din cheile Pojoratei, șisturile negre de „La trei movile”
(Obcina Feredeului), marnele senoniene din Dealul Crucii (Putna), calcarele de Doamna din
cariera de pe stanga Moldovei, între Frasin și Gura Humorului, „stratele cu Aptzchus” din
cariera Magura (Pojorata), „stratele cu inocerami” de pe versantul stâng al Moldovei, la
confluența cu părâul Cetațuii, gresia cu numuliti (eocen inferior) pe versantul stâng al
Moldovei (vizavi de Frasin), gresia de Prisaca în cheile „Stramtura Rosie” și din cariera de pe
valea Boului, gresia de Lucacesti în care este săpată chilia lui Daniil Sihastru (Putna), gresia
de Kliwa de la Vama, Ciumarna etc.
Obiective floristice: rezervația cu Betula nana (mesteacan pitic) de la Lucina,
rezervația cu Arctostaphylos uva-ursi (strugurele ursului) de pe Rachitisul Mare (langa satul
Benia), tinoavele de la Lucina, Botos și Valea Stanei, exemplarele monumentale de tisa
(Taxus Boccata), de la Câmpulung Moldovenesc și Capul Câmpului, papucul doamnei
(Cypripedium calceolus) de pe Muncelul Câmpulungului, vulturica (Hieracium pojoritense)
de la Adam si Eva (Pojorâta), floarea de colț (Leontopodium alpinum) de pe pereții calcaroși
ai cheilor Lucavei ( Moldova Sulita), iarba neagră (Calluna vulgaris) de la Ciumarna,
rezervația Codrii seculari de la Slatioara de pe versantul estic al Rarăului. Aflată la altitudinea
de 400m și ocupând o suprafață de 600ha ea cuprinde brazi și molizi cu înălțimi până la 50m
și vărste ce ating 400-500 ani.
Obiective faunistice: cocoșul de mesteacăn în pădurile de la izvoarele Carlibabei,
cerbul carpatin (Cervus elaphus), râsul (Lynx lynx) cu puține exemplare în molidișurile
Mestecanișului.
Sulfurile complexe de la Fundu Moldovei (Dealu Negru) au început să fie exploatate
mai intens de la începutul secolului al XIX-lea. Cercetările sistematice de după 1952 au
delimitat cu exactitate perimetrul exploatabil din zona Fundu Moldovei– Valea Putnei si au
pus în evidență alte zăcăminte de importanță mai redusă (Mestecanis, Carlibaba). Minereul
extras este supus concentrării în uzinele Exploatării miniere de la Fundu Moldovei (ntrată în
funcțiune după 1968), după care sunt trimise combinațelor metalurgice din țară.
Manganul, exploatat încă din secolul al XVIII-lea, după naționalizarea mijloacelor de
producție cunoaște o intensă exploatare și o prelucrare superioară a minereului (prin prăjirea
carbonatului brut de mangan la Iacobeni și prepararea oxizilor=, în vederea îmbogățirii
conținutului de mangan. Minereul, astfel innobilat, era transportat la combinațele siderurgice
din țara (Galați, Hunedoara, Reșița).
Minereul de fier (sideroza) de la Delnita (Fundu Moldovei) a intrat destul de recent în
exploatare (1974). Se continuă cercetările pentru continurarea zăcământului și îmbunătățirea
dotărilor tehnice pentru extracție.

Valorificarea resurselor solului

Principalele resurse ale solului sunt furnizate de învelișul vegetal al pădurilor și
pajiștilor care acoperă aproape 97% din teritoriul Bucovinei și care explică caracterul sivo-
pastoral al economiei tradiționale. Chiar și în prezent, ponderea cea mai importantă în
economia zonei studiate o are tot valorificarea pădurilor și pajiștilor.
Pădurile constituie bogația de bază (”aurul verde”) a regiunii, iar exploatarea și
industrializarea lemnului o preocupare a locuitorilor. Raporturile dintre om și pădure
reprezintă elementul caracteristic în evoluția peisajului geografic din Bucovina. Fazele de
populare, de evoluție a așezărilor și, îndeosebi, a economiei pastorale, au corespuns cu fazele
de intensificare a defrisărilor.
Valorificarea fondului forestier este de veche tradiție, dar ea s-a amplificat și
diversificat mult în ultimul secol. Până în 1948 exploatarea era concepută în perimetrele ușor
accesibile de pe principalele văi (Moldova, Moldovița, Humor, Suceava, Putna, Bistrița Aurie,
Carlibaba), adesea fără să se țină seamă de vârsta copacilor și fără măsuri de regenerare și
prevenire a eroziunii. Prelucrarea lemnului se reducea la producerea cherestelei (cca. 40
ferastraie), puțină mobilă și obiecte de uz gospodăresc (azi cu valoare etnografică) – în unități
mici, dispersate, cu slaba capacitate de producție și număr redus de muncitori. Centre
importante de exploatare a lemnului sunt la: Breaza, Pojorâta, Sadova-Câmpulung
Moldovenesc, Vama Frasin, Gura Humorului, Moldovița, Vatra Moldoviței, Falcau, Putna,
Sucevița . Fabrici combinate de industrializare complexă pe plan local sunt la: Gura
Humorului ,Câmpulung Moldovenesc, Rădăuți. Combinate de prelucrare a lemnului mai sunt
și la Suceava și Vatra Dornei. Lemnul Obcinilor mai este valorificat și în industria chimică în
Combinatul de celuloză și hârtie de la Suceava.
Pădurea mai oferă și o gamă variată de fructe specifice (zmeura, fragi, mure, coacaze,
afine, merișoare) și ciuperci, colectate și valorificate de localnici .Deoarece acestea nu mai
sunt valorificate de stat ele sunt valorificate de localnici. În special fructele de pădure sunt
culese pentru consum sau pentru a fi vândute turiștilor care le apreciază mult. Migala cu care
sunt culese determină și un preț destul de ridicat pe care turiști nu ezită să-l achite pentru
dobândirea ispititoarelor fructe. În trecut ele erau valorificate în unitățile industriei alimentare
din țară și, în special în cele de la Fălticeni și Suceava, (compoturi, gemuri, dulcețuri etc.). Nu
sunt., încă valorificate în industria coloranților, industria farmaceutică răsinile, conurile de
brad etc . Animalele pădurilor de aici au o mare densitate (îndeosebi de pe raza comunelor
Putna, Brodina, Argel, Carlibaba, Valea Putnei) și sunt valorificate ca trofee, piese de muzeu,
în industria alimentară, industria pielăriei și încălțămintei, constituind de asemenea o
importantă sursă de venituri pentru bucovineni.
Intervenția omului, uneori nechibzuită, prin exagerarea tăierilor „la ras” pe pantele
accentuate, înlocuirea regenerării naturale prin plantații echiene și dintr-o singură specie de
arbori, alături de unele calamități ale naturii favorizează eroziunea și alunecările de teren.
Pajiștile, prin suprafață, productivitatea și calitatea lor, asigură existența unui sector
zootehnic dezvoltat. Creșterea animalelor, străveche indeletnicire a locuitorilor, este atestată
încă din vremea „descălecatului”. Numeroase alte documente ulterioare vin să confirme că
animalele și produsele lor constituiau obiectul unui intens schimb economic între muntenii
Bucovinei și locuitorii ținuturilor din Moldova și Transilvania. Cu toată creșterea ponderii
celorlalte activități economice, creșterea animalelor rămâne încă prioritară și angajează, cel
puțin temporar, cel mai mare număr din populația activă locală.
Creșterea animalelor în Bucovina se axează pe taurine și ovine, în timp ce porcinele și
păsările de casă sunt crescute mai mult pe lângă gospodării individuale, cu foarte puțină
producție marfă. Taurinele predomină prin rasele Pinzgau și Siemental. Ele sunt dirijate
pentru producția de lapte și carne. La ovine predomină rasele turcană și tigae, ce furnizează
cantități importante de lapte și lână.

Valorificarea resurselor apelor

Dintre toate resursele Bucovinei, bogația apelor este insuficient valorificată. Utilizarea
lor se limitează la asigurarea regiunii cu apă potabilă, menajeră și industrială și la pescuit.
Uriașa energie a apelor, cu excepția folosirii ei în puținele instalații hidromecanice
(ferastraie, mori de apa, pive) care au mai rămas, este nevalorificată. Prezența cheilor și
defileelor săpate în roci dure, în special pe Moldova (care dispune de un debit bogat și relativ
constant), creează condiții din cele mai favorabile pentru amplasarea de baraje și instalații
hidroenergetice de mare capacitate.
Municipiul Suceava este situat în platforma Suceava-Bosanci, parte componentă a
Podișului Sucevei și care face parte din Podișul Moldovei.
Aspectul caracteristic al reliefului Sucevei este cel al unui vast amfiteatru, cu
deschidere spre valea râului Suceava, cu înălțimea maximă de 435 metri (dealul Țarinca) și
cea minimă de 270 metri (în zona albiei râului Suceava).
 Trăsăturile generale ale reliefului sunt în mare parte o consecință a litologiei și a
structurii monoclinale. Litologia este dominată de depozitele sarmațiene care reflectă regimul
de platformă cu succesiuni de straturi argilonisipoase, marne, gresii și calcare oolitice.
Relieful din zona orașului și din împrejurimi este foarte variat, cu o fragmentare sub
formă de platouri, coline (cueste) și dealuri (Zamca – 385 metri; Viei – 376 metri; Mănăstirii
– 375 metri; Țarinca – 435 metri) separate de văile râurilor și pârâurilor: Suceava, Șcheia,
Târgului, Bogdana, Mitocu și Morii.
Orientarea generală a interfluviilor, cât și a văii Sucevei este nord-vest – sud-est,
conform structurii geologice cu caracter monoclival. Pantele reliefului se prezintă destul de
variat. Majoritatea lor, aproximativ 60% din suprafața teritoriului, sunt sub 3°, 25% din
teritoriu cuprinde pante între 3° și 10°, iar 15% din teritoriu are pante peste 10°.

Principalele unități de relief din oraș și din zona înconjurătoare, de vârstă cuaternară,
pot fi clasificate în trei mari grupe:
⮚ platourile, larg vălurite, reprezentate prin dealul Zamca și dealul Cetății; cele sub
formă de coline se întâlnesc numai în partea de sud-est a orașului;
⮚ versanții deluviali (circa 25% din suprafață), apăruți ca urmare a dinamicii active a
proceselor geomorfologice (alunecări de teren, eroziuni areolare și liniare), se
întâlnesc mai ales în bazinul superior al văii râului Târgului, pe versanții de vest și
sud-est ai dealului Zamca și pe versantul drept al Sucevei;
Ele s-au detașat ca trepte prin adâncirea succesivă a albiei Sucevei astfel:
● treaptă între 0 și 2 metri, inundabilă;
● treaptă mai înaltă între 2 și 4 metri, inundabilă periodic;
● ultima treaptă între 4 și 7 metri, cea mai înaltă a șesului.
În afara acestor trei trepte ale șesului se mai pot delimita încă șase terase:
● terasa de 20–25 metri, în zona fostului abator Burdujeni;
● terasa de 60–70 metri, dealul Burdujeni;
● terasa de circa 100 metri, dealul Viei și dealul Mănăstirii;
● terasa de 130–140 metri, dealul Velniței;
.
Hidrografie

Râul Suceava, văzut de pe podul rutier ce face legătura între Centrul Sucevei și
cartierul Burdujeni
 Teritoriul județului Suceava aparține în întregime bazinului hidrografic al Siretului.
Râul Suceava, principala apă curgătoare din perimetrul municipiului cu același nume, creează
în dreptul orașului o albie largă, un culoar de 1,5 km lățime, în cea mai mare parte
neinundabil, ca urmare a măsurilor de îndiguire și protejare a întregului spațiu afectat zonei
industriale și de agrement. De-a lungul timpului, râul Suceava a suferit deplasări succesive
către sud și sud-vest, lăsând în partea opusă vechi albii sub formă de terase.
Un rol important atât în evoluția văii principale, cât și a celor afluente l-au avut
procesele geomorfologice de modelare a versanțiior. Râul Suceava primește pe partea dreaptă
pâraiele Șcheia și Târgului, cu versanți asimetrici, iar pe stânga Mitocu, Bogdana și Morii.
Apele stătătoare, sunt, în general, puțin răspândite, ele fiind recente creații artificiale (lacul de
acumulare de la Dragomirna, iazurile de la Fetești, Moara, Bunești sau Siminicea).

Geologie
În fundamentul orașului, la adâncimea de 1500 metri, se găsește scufundată marea
unitate geostructurală a Platformei Ruse, acoperită de depozite sedimentare necutate, de vârstă
paleozoică, mezozoică și terțiară, cele mai noi straturi care alcătuiesc relieful actual fiind de
vârstă sarmatică și cuaternară.
Structurile depozitelor sarmatice (gresii și calcare oolitice) reflectă regimul de
platformă. Straturile sunt necutate, cu o ușoară înclinare sub 1° de la nord-vest către sud-est.
În zona vetrei orașului relieful este și mai nou, el fiind în întregime de vârstă cuaternară.
Râul Suceava a constituit agentul principal de modelare al reliefului. Structura
geologică de platformă se reflectă în mod evident în relief prin formarea de creste, văi
subsecvente (Șcheia, Târgului), văi cu caracter reconsecvent (Suceava) și prin platouri și
coline cu caracter structural (zona Mănăstirea Zamca, zona Cetatea de Scaun a Sucevei) și cu
aspect etajat.

Soluri
Solurile din raza orașului intră, în general, în categoria celor de silvostepă, solurile
cernoziomice levigate fiind specifice zonei. Aceste soluri par o formă relictă, corespunzătoare
unei epoci mai secetoase din trecut, dat fiind faptul că sunt soluri tipice de silvostepă. Ele sunt
cele mai fertile soluri din zonă, folosite la cultura cartofului, sfeclei de zahăr și a cerealelor.
Pe terasele superioare ale Sucevei se găsesc soluri cenușii de pădure, cu o fertilitate
mai scăzută. În lunca Sucevei există soluri aluvionare, formate din depozite fluviale de pietriș
și nisip, utilizate, în parte, pentru cultura legumelor și a cartofului.
 Climă
Din punct de vedere climatic municipiul Suceava se găsește în zona climatului
temperat-continental de dealuri. Există anumite caracteristici ale mediului înconjurător care
influențează clima orașului, precum: altitudinea, gradul de fragmentare și de orientare a
versanților, peisajul urban, alcătuit din blocuri cu încălzire centrală, străzi pavate, unități
industriale. Acestea au determinat existența unor deosebiri microclimatice între diferite puncte
ale orașului (Centru, Obcini, zona Ițcani-Gară, zona Mănăstirii Zamca, zonele Burdujeni-
Combinat, Burdujeni-Centru și Burdujeni-Sat).
Evoluția vegetației confirmă și ea existența deosebirilor microclimatice dintre
diferitele zone ale orașului, diferența de producere a fenofazelor fiind de:
două până la trei zile, între Centru și zona Zamca;
trei până la cinci zile, între Centru și Șcheia;
două zile, între Centru și dealul Cetății.
Teritoriul orașului Suceava ca și întreg teritoriul României se află sub incidența
maselor de aer care determină anumite caracteristici în inducția fenomenelor meteorologice și
climatice.

Floră
În împrejurimile orașului se găsește atât vegetație specifică zonei dealurilor, cât și cea
caracteristică zonei de luncă. Suceava și teritoriul înconjurător aparțin în întregime zonei
pădurilor de foioase care, mult reduse în decursul vremurilor, au căpătat un aspect
discontinuu. În prezent, din vechiul codru au rămas împădurite doar masivul Dragomirna și
dealul Ciungilor-Ilișești.
Subarboretul acestor păduri este format din lemn câinesc (Ligustrum vulgare), măceș
(Rosa canina), sânger (Cornus sanguinea), corn (Cornus mas), alun sălbatic (Corylus colurna),
soc (Sambucus nigra) etc. Răspândirea în trecut a pădurilor este atestată și de o serie de
fitonime ca: Dumbrăveni, Ipotești, Lisaura, Plopeni, Salcea, Tișăuți și altele.
Vegetația de luncă a Sucevei cuprinde plante hidrofile lemnoase (salcie, răchită, plop,
arin) și ierboase (rogoz, pipirig, izmă, piciorul cocoșului etc). Pe teritoriul municipiului și în
împrejurimi se găsesc și plante rare, veritabile monumente ale naturii, ocrotite de lege. Astfel,
la circa 9 km de oraș și la 1 km lateral de drumul european E85 se află rezervația floristică
Ponoare unde există dediței (Pulsatilla patens și Pulsatilla montana), rușcuța de primăvară
(Adonis vernalis), frăsinei (Dictamnus albus), stânjenei (Iris coespitosa și Iris sibirica),
bulbuci (Trolius europaeus) etc. Tot în apropiere de Suceava, la 6 km de oraș, pe teritoriul
comunei Moara, se află rezervația floristică de la Frumoasa, mai mică decât cea de la
Ponoare, cu specii asemănătoare, dar și cu alte plante rare, printre care vinețelele (Centaurea
marclialliana). În Parcul Profesor Ioan Nemeș din centrul orașului, lângă clădirea Muzeului de
Științele Naturii, se află un exemplar de fag roșu (Fagus sylvatica v. antropurpurea). Pătura
erbacee specifică zonei cuprinde în special pirul (Agropyron brandzae) și iarba grasă
(Portulaca oleracea). De asemenea, se bucură de condiții bune de dezvoltare cerealele,
plantele tehnice și legumele. În lunca Sucevei există o zonă cu sere, care ocupă o suprafață
destul de însemnată, iar pe versanții dealurilor din împrejurimi se află de livezi cu pomi
fructiferi.

Faună
Diversitatea condițiilor fizico-geografice din zonă se reflectă și în cadrul lumii animale
prin varietatea de mamifere, mai ales ierbivore, precum și prin numeroasele păsări. În pădurea
de la Pătrăuți trăiește o colonie de cerbi (Cervus elaphus), iar în cea de la Mihoveni sunt mulți
fazani (Phasianus colchicus). Interes cinegetic în zonă mai prezintă iepurele (Lepus
europaeus), căprioara (Capreolus capreolus), vulpea (Canis vulpes) și mistrețul (Sus scrofa),
care populează pădurile din apropiere. Dintre păsări predomină grangurul (Oriolus oriolus),
botgrosul (Coccothraustes coccothraustes) și sitarul (Scolopax rusticola). Apele din zonă sunt
populate cu mreană (Barbus jluviatilis), clean (Leuciscus cephalus), lipan (Thymolus
thymolus), scobar (Chonarostoma nasus) și crap (Cyprinus carpio).

I.4.POTENȚIAL TURISTIC ANTROPIC

I.4.1. Obiective turistice antropice

MĂNĂSTIREA MOLDOVIŢA, cu hramul
Învierea Domnului, a fost construită în ultimele decenii
ale secolului al XVI-lea, cu cheltuiala familiei de boieri
Movilă. Tradiția așeaza pe valea râului Sucevița, între
dealuri, o biserică din lemn și o schivnicie de pe la
începutul veacului al XVI-lea.
 Mănăstirea Sucevița - veche vatra sihastrească
Primii sihastri de pe valea părâului Sucevița au fost ucenici ai Sfăntului Daniil
Sihastrul. Aceși sihastri se nevoiau sub Muntele Obcina Mare, unde mai târziu și-au făcut o
mică biserică de lemn cu hramul "Schimbarea la Față". Locul se numește până astăzi "La
Pustnici".

MĂNĂSTIREA PUTNA, este cel mai important lăcaş de cult ridicat de domnitorul
moldovean Ştefan cel Mare. Chiar dacă este cunoscută în întreaga ţară, despre mănăstire nu se
ştiu unele detalii, aşa că vom prezenta în continuare câteva curiozităţi despre Mănăstirea
Putna. Mănăstirea Putna, situată la 72 de kilometri de Cetatea de Scaun a Sucevei, este cea
mai importantă ctitorie a lui Ştefan cel Mare, care a fost concepută pentru a servi ca necropolă
domnească pentru marele voievod şi familia sa. Conform vechilor cronici moldoveneşti,
zidirea bisericii Mănăstirii Putna a început pe 10 iunie 1466 şi s-a sfârşit în anul 1469,
sfinţirea bisericii având loc anul următor, în data de 3 septembrie. Cronicarul Ion Neculce a
povestit felul în care a fost ales locul unde a fost ridicată mănăstirea:"Ştefan-Vodă cel Bun,
când s-au apucat să facă mănăstirea Putna, au tras cu arcul dintr-un vârfu de munte ce este
lângă mănăstire. Şi unde au agiunsu săgeata, acolo au făcut prestolul în altariu". Marele
voievod, Ştefan cel Mare a fost înmormântat, în anul 1504, la Mănăstirea Putna, după ce
condus Moldova timp de 47 de ani şi trei luni. El a fost urmat la tron de fiul său Bogdan,
cunoscut sub numele lui Bogdan cel Orb.

CETATEA DE SCAUN A SUCEVEI, întâlnită și sub denumirea de Cetatea

Sucevei, este o cetate medievală aflată la marginea de est a orașului Suceava (în nord-estul
României). Ea se află localizată pe un pinten terminal al unui platou aflat la o înălțime de 70
m față de lunca Sucevei. De aici, se poate vedea întreaga vale a Sucevei.
Este preferată folosirea termenului de Cetatea de Scaun a Sucevei și nu a celui de
Cetatea Sucevei, deoarece în Suceava au existat două cetăți: Cetatea de Scaun și Cetatea de
Apus (Cetatea Șcheia), ambele fiind construite de voievodul Petru I Mușat (cca.1375 -
cca.1391).
Cetatea Sucevei făcea parte din sistemul de fortificații construit în Moldova la sfârșitul
secolului al XIV-lea, în momentul apariției pericolului otoman. Sistemul de fortificații
medievale cuprindea așezări fortificate (curți domnești, mănăstiri cu ziduri înalte, precum și
cetăți de importanță strategică) în scop de apărare, întărite cu ziduri de piatră, valuri de
pământ sau având șanțuri adânci.
 CHILIA LUI DĂNIIL SIHASTRUL, Chilia săpată în stâncă a lui Daniil
Sihastrul, sfetnicul lui Ştefan cel Mare. Umila chilie a lui Daniil Sihastrul este situată la a
aproximativ 1,2 kilometri de mănăstirea Putna. Calugarul si sfantul Daniil a ales intr-un
moment al vietii sa se retraga pe malul paraului Viteul, din satul Putna de azi, pentru a duce o
viata inchinata Domnului, in sihastrie, vreme de 20 de ani. Daniil Sihastrul s-a născut la
începutul secolului al XV-lea, într-un sat din apropierea orașului Rădăuți, primind la botez
numele Dumitru. La vârsta de 16 ani, a fost călugărit cu numele David la Mănăstirea „Sfântul
Nicolae” din Rădăuți și apoi a fost hirotonit preot, devenind un duhovnic renumit. După un
timp, s-a retras la Mănăstirea „Sfântul Laurențiu” de lângă satul Vicovu de Sus.

MUZEUL SATULUI BUCOVINEAN, este un muzeu în aer liber, înființat în anii

1970, dispune de un număr de peste 30 de exponate, de la case tradiționale din lemn și alte
elemente gospodărești, la ateliere meșteșugărești și construcții ale comunității. Este un muzeu
în aer liber din municipiul Suceava, care pune în valoare patrimoniul cultural-arhitectonic de
factură populară din Bucovina. Înființat în anii '70, muzeul a cunoscut dezvoltarea și
extinderea majoră începând cu anii '90, iar în prezent dispune de un număr de peste 30 de
obiective: case tradiționale din lemn, anexe gospodărești, instalații tehnice populare, ateliere
meșteșugărești, construcții comunitare. El este amplasat în partea estică a orașului Suceava, pe
Strada Parcului, în apropiere de Cetatea de Scaun a Sucevei, Cimitirul Pacea și Parcul Șipote-
Cetate.

SALINA CACICA, face parte din cele mai frumoase locuri de vizitat în Bucovina,
deoarece în această salină au fost amenajate adevărate opere de artă. Zăcământul de sare gemă
de la Cacica este localizat geologic la limita dintre avanfosa pericarpatică şi platforma
moldovenească şi s-a format prin depunere în sistem lagunar – evaporitic. Ca vârstă este
încadrat în Miocerul inferior, ca majoritatea zăcămintelor de sare de pe suprafaţa României.
Conform cercetărilor arheologice efectuate în 1952, 1968 la Solca şi 1989 la Cacica,
atât folosirea izvoarelor cu apă sărată în starea lor naturală, cât şi pentru producerea sării
recristalizate prin fierbere au o vechime milenară. Pe baza acestui material arheologic s-a
atestat una din cele mai vechi exploatări de sare recristalizată din saramură din Europa, datată
din mileniul cinci î. Hr., perioada culturii Criş din neoliticul timpuriu.

PIETRELE DOAMNEI, orice traseu ar alege turistul ce se abate prin Ţara de

Sus, întâlnirea cu rezervaţia Pietrele Doamnei, una dintre cele mai spectaculoase din Carpaţi,
este surprinzătoare chiar şi pentru un bun cunoscător al munţilor. Rezervaţia Naturală Pietrele
Doamnei-Rarău este o arie protejata ce fascineaza încă din trecut, fapt ce a dat nastere unor
legendele despre acest loc. Dintre povestile locului, cea mai cunoscută legendă aminteşte că
domniţa era Elena, soţia lui Petru Rareş, domnitorul care a oferit denumirea de "Rarău"
munţilor de aici. Se spune că, în timpul celei de-a doua domnii, cand turcii au navalit prin
aceste locuri, el şi şi-a ascuns familia şi averea aici, într-o peşteră. Însă, cu toate aceste, turcii
au reusit sa ajunga până aici iar domniţa Elena şi fiica sa au început să se roage pentru a fi
salvate, moment în care un zgomot puternic s-a auzit din apropiere. Se pare că în acea clipă,
stânci mari s-au desprins şi au căzut peste locul în acre era ascunsă averea domnitorului,
îngropându-i pe atacatori. Domniţa Elena şi fiica sa au scăpat în acest fel de navalirea turcilor,
doar cu preţul averii.

STAȚIUNEA VATRA DORNEI, este unul dintre cele mai frumoase locuri de
vizitat în Bucovina. Situarea sa într-o zonă montană, la o înălţime de circa 800 de metri, a
făcut ca Vatra Dornei să devină cunoscută ca staţiune pentru practicarea sporturilor de iarnă,
dar şi ca staţiune balneară.

MUZEUL SĂTESC TOADER HRIB, țăranii din familia Hrib au adunat timp de trei
generații un mic tezaur format din diferite obiecte, printre care se găseau și diferite ustensile
din gospodăria țăranului român, arme, bani vechi etc. Bunicul și apoi tatăl său strângeau
aceste obiecte vechi într-o ladă mare. Moștenind pasiunea pentru obiectele de anticariat de la
înaintașii săi, Toader Hrib a colindat localitățile din jurul satului Arbore și a cumpărat, acolo
unde i s-au cerut bani, obiecte din gospodăria țăranilor.
- „Toader Hrib a fost un personaj formidabil, din stirpea întârziată a lui Neculce,
despre care generațiile de acum mă tem că nici nu au auzit. Greu de spus c-a fost un
autodidact: țăranul de la Arbore, cu puțina știință de carte ce-o agonisise, era doar convins că,
în această eternă trecere lumească, cineva se cuvine să nemurească faptele, întâmplările,
chipurile, trăirile celor din jurul său, sub deviza cronicărească „ca să se știe” și cu motivația
generoasă „dacă nu se știe, să se afle și să se mai știe încă un veac”-.

PÂRTIA DE SKI „DEALUL NEGRU” ,are o lungime de 3.200 de metri, fiind

clasată pe locul al doilea în România din punct de vedere al lungimii.[10] Pârtia are o
diferență de nivel de 400 de metri și un grad de dificultate mediu, fiind destinată mai degrabă
schiorilor amatori decât celor profesioniști, având și pante mai abrupte, dar care nu provoacă
probleme practicanților acestui sport. Pârtia beneficiază de o instalație de transport cu
telescaunul cu o capacitate de 120 de scaune cu câte două locuri. Lungimea traseului
telescaunului este de 3.000 de metri.[11] Baza de plecare se află pe Strada Negrești, iar cea de
terminare la cea mai înaltă cotă a dealului (1.300 metri). Urcarea se realizează spre partea
superioară a versantului nordic al Dealului Negru.[12] Durata de urcare cu telescaunul este de
aproximativ 20-25 de minute, timp în care iubitorii de munte pot admira peisajele pitorești ale
câtorva masive muntoase ce înconjoară depresiunea. Transportul cu telescaunul este
disponibil în toate anotimpurile, dar cel mai solicitat este vara și iarna. Pârtia „Dealu Negru”
beneficiază și de instalație de zăpadă artificială cu bandă transportoare.

SATE TURISTICE
Satele turistice sunt asezări rurale pitorești bine constituite, situate într-un mediu
nepoluat, păstrătoare de tradiții și cu un bogat trecut istoric, care în afara funcîiilor politico -
administrative, sociale, economice și culturale proprii, îndeplinesc sezonier sau în tot timpul
anului și funcția de primire și găzduire a turiștilor. Stabilirea tipurilor de sate turistice constă
în relevarea specificului localităților rurale și gruparea lor în câteva tipuri fundamentale, în
vederea promovării în fiecare localitate a celor mai adecvate forme de turism, în funcție atât
de principalele caracteristici geografice, sociale și economice, cât și de principalele motivații
și opțiuni ale categoriilor de turiști care frecventează localitatea respectivă.
Județul Suceava are 379 de sate, grupate în 97 de comune. Așezările rurale se
disting după răspândirea lor în cele două regiuni naturale - de munte și de podiș, care le-a
imprimat diferențieri în evoluție, forma și structura, funcție, mărime, densitate. La contactul
dintre munți și regiunea deluroasă, în depresiunea Rădăuți, dar și în interiorul podișului
Sucevei, se întâlnesc sate mari, de peste 4000 - 5000 locuitori: Marginea și Straja, al căror
nume sugerează foarte bine poziția lor pe o linie de contact geografic, apoi Arbore, Vicovu de
Jos, Dumbrăveni, Bosanci, etc. Unele foste comune din această zonă, ca de exemplu
Dolhasca, Vicovu de Sus, Liteni, cu peste 10 000 locuitori fiecare au devenit mai nou orașe.
În zona de munte, satele cele mai mari, situate pe văile principale, au in jur de 2000 - 2500
locuitori : Fundu Moldovei, Pojorâta și Păltinoasa pe Valea Moldovei, Ostra și Stulpicani pe
Suha, Moldovița, Vatra Moldoviței și Frumosu pe Valea Moldoviței, Putna pe Valea Putnei,
etc. Unele, cum sunt Vama și Iacobeni, depășesc chiar 3000 locuitori, dar marea majoritate
sunt mijlocii și mici. Satele din Podișul Sucevei au o structură adunată a gospodariilor în vetre
și se caracterizează printr-o economie agricolă complexă și cu trăsături tot mai pronunțat
intensive,evidențiindu-se cultura cerealelor, pomilor fructiferi și creșterea animalelor.
Așezările rurale din zona de munte au gospodăriile răsfirate în lungul văilor, cu nuclee de
adunare la principalele confluente, sau risipite pe versanții munților, uneori până pe plaiurile
superioare ale acestora. Sunt specializate în creșterea bovinelor pentru lapte și carne și a
ovinelor, în exploatările forestiere și industriale extractive.
 Spațiul rural dispune de un bogat potențial turistic care există atât în zonele montane,
cât și în cele submontane. Pe lângă monumentele istorice și naturale de care sunt strâns legate,
interesul turistic este crescut de existență unor valoroase resurse în câmpul biodiversității. O
atracție deosebită specifică zonei rurale o constituie numeroasele activități artizanale care se
practică și astăzi, fiind transmise din generație în generație: pictarea icoanelor încondeierea
oualelor, mesteșugul lemnului (artizani care fabrică butoaie, sculptori în lemn, fabricanți de
instrumente muzicale tradiționale), olărit (în special olăritul cu argilă neagră), sculptura în
piatră, țesutul și lucrăturile din piele, blănărie, măști populare.
ARBORE se află la sud de Rădăuți (19 km), pe râul Solca, afluent al Sucevei, și
poartă numele celebrei familii din vremea lui Ștefan cel Mare. În anul 1502, Luca Arbore,
portarul Sucevei și hătman, șfetnic al lui Ștefan cel Mare , al fiului acestuia Bogdan al III-lea,
precum și al fiului lui Bogdan, Ștefan cel Tânăr, (acesta din urmă l-a omorât pe Arbore,
precum și doi copii) a ridicat aici o biserică monumentală. În Arbore se află și un interesant
muzeu sătesc, cu caracter istoric și etnografic, rod al strădăniilor de o viață ale săteanului
autodidact Toader Hrib. Muzeul adăpostit în două camere și în cerdacul casei, impresionează
prin autenticitatea pieselor expuse, printre care se află și adevărate unicate.
Poziția de contact munte-podiș dar și situarea satului la intersecția a două importante
rețele rutiere, favorizează dezvoltarea activităților comerciale, dar agricultura rămâne una din
ramurile economice importante alături de industrie, turismul având mari perspective de
dezvoltare. Localitatea și-a câștigat un renume bine meritat prin tradiția deosebit de valoroasă
în meteșugul olăritului. În sat există mai bine de 30 de familii de olari care produc renumita
ceramică neagră, de diferite forme și cu decoruri variate. De asemenea, aici vizitatorii pot
urmări întregul proces tehnologic: pregătirea lutului, modelarea lui pe roata olarului,
decorarea prin lustruire și procesul final de ardere.

RESURSE ANTROPICE
Județul Suceava are un potențial antropic deosebit de complex: mănăstiri, biserici,
ruine de cetăți, case memoriale. Aici se află principalele necropole domnești, iar bisericile cu
pictură exterioară deosebită sunt recunoscute internațional pentru valoarea lor inestimabilă.
Zona Sucevei este un pământ al legendelor, locul de naștere a unei vechi
civilizații, cunoscut sub numele de Bucovina, un loc unde istoria este prezența pretutindeni.
Una din trăsăturile de bază ale acestei zone este faptul că, pe o suprafață restrânsă, se găsesc
un mare număr de atracții turistice, se găsesc facilități pentru practicarea sporturilor de
iarnă,pentru pescuit și vânătoare, pentru odihnă și recreere.
Analizând spațiul turistic și agroturistic sucevean, se constată că acesta este
păstratorul și conservatorul unui inestimabil tezaur de monumente istorice, de arhitectură și
vestigii istorice, ca și a unui veritabil patrimoniu etnofolcloric de o valoare și o puritate
neasemuită. Ofertele turistice antropice formează și perpetuează imaginea spațiului turistic și
agroturistic al județului Suceava. Cele mai reprezentative resurse antropice din spațiul turistic
și agroturistic al județului Suceava sunt:
● Vestigii istorice
● Biserici și mănăstiri
● Muzee și case memoriale
● Mesteșuguri și arta populară
● Gastronomia tradițională suceveană
 CAPITOLUL II
OFERTA TURISTICA-BUCOVINA

Plecarea pe data 18.01.2021 și reîntoarcerea pe 23.01.2021

Ziua 1
⮚ 07:00 : Plecarea cu microbuzul din Tg. Neamţ spre Bucovina
⮚ 10:00 : Sosirea în Bucovina şi cazarea turiştilor la Daily Plaza Hotel
⮚ 12:00 : Servirea prânzului în cameră,iar apoi turiştii se pot odihnii
⮚ 18:30 : Cina la restaurantul hotelului
⮚ 20:00 : Program la alegere:
Facilităţi de cazare:
● Tv.internet
● Wi-fi
⮚ Spa cu piscină încălzită

Ziua 2
⮚ 07:30 : Micul dejun din partea localului
⮚ 08:30 : Vizitarea Mănăstirii Moldovița
⮚ 09:30 : Vizitarea Mănăstirii Sucevița
⮚ 12:00 : Prânzul la restaurantul hotelului
⮚ 15:00 : Turiștii vor merge la Cetatea de Scaun a Sucevei
⮚ 19:00 : Cina la restaurantul hotelului
⮚ 20:00 : Turiștii pot merge în cluburi sau se pot relaxa în camere
Ziua 3
⮚ 08:00 : Micul dejun
⮚ 10:00 : Vizitarea Mănăstirii Putna , lăcașul deține un bogat muzeu mănăstiresc, cu
broderii, manuscrise, obiecte de cult, icoane.
⮚ 12:00 : Servirea prânzului la restaurantul hotelului
⮚ 13:00 : Vizitarea Chiliei lui Dăniil Sihastrul
⮚ 14:30 : Vizitarea Muzeului Satului Bucovinean
⮚ 16:30 : Vizitarea Muzeului Sătesc Toader Hrib
⮚ 19:00 : Servirea cinei
⮚ 20:00 : Odihnirea în camere
Ziua 4
⮚ 07:00 : Servirea micului dejun
⮚ 08:00 : Vizitarea Salinei Cacica
⮚ 11:00 : Servirea pranzului
⮚ 12:30 : Turiștii se pot distra până seara la Pârtia de Ski „ DEALUL NEGRU”
⮚ 08:00 : Cina se v-a servii la o cabană din incinta Pârtiei
Ziua 5
⮚ 07:00 : Trezirea și pregătirea bagajelor pentru plecare
⮚ 09:30 : Plecarea cu microbuz spre Tg. Neamț
⮚ 14:30 : Sfârșitul excursiei

Durata : 5 zile și 4 nopți

Grup de 14 persoane
Mijloc de transport : Microbuz – 300 lei
Cazare : Daily Plaza Hotel : 311,32 lei
Alimentație: restaurantul hotelului mic dejun + cină : 450 lei
Agrement. Taxe separate : 450 lei
 II.1. Programul excursiei
Perioada: 18.01.2021 – 23.01.2021 durata : 6 zile, nr. Turiști 14
Itinerariul : Târgu Neamț, Oglinzi, Boroaia, Praxia, Spătărești, Fălticeni, Podeni,
Cumpărătura, Ipotești, Suceava
Plecarea ( localitatea, data, ora) Târgu Neamț 18.01.2021 ora 07:00.
Sosirea (localitatea,data,ora) Suceava 18.01.2021 ora 10:00.
Lungimea traseului 55 km.
Prețul excursiei 132 lei/persoana.

ZIUA I 19.01.2021
Obiective de vizitat: Mănăstirea Moldovița, Mănăstirea Sucevița, Cetatea de Scaun a
Sucevei
Servicii asigurate: transport
Mic dejun: la restaurantul hotelului
Cina: la restaurantul hotelului
Cazare: Daily Plaza Hotel

ZIUA II 20.01.2021
Obiective de vizitat: Chilia lui Dăniil Sihastrul, Muzeul Satului Bucovinean
Servicii asigurare: transport
Mic dejun: la restaurantul hotelului
Cina: la restaurantul hotelului
Cazare: Daily Plaza Hotel
ZIUA II 21.01.2021
Obiective de vizitat: Mănăstirea putna, Chilia lui Dăniil Sihastrul, Muzeul Satului
Bucovinean, Muzeul Sătesc Toader Hrib
Servicii asigurare: transport
Mic dejun: la restaurantul hotelului
Cina: la restaurantul hotelului
Cazare: Daily Plaza Hotel
ZIUA IV 22.01.2021
Obiective de vizitat: Salina Cacica, Pârtia de ski “ DEALUL NEGRU”
Servicii asigurare: transport
Mic dejun: la restaurantul hotelului
Cina: la o cabană din incita Pârtiei
Cazare: Daily Plaza Hotel

ZIUA V 23.01.2021
Ora 08:00 predarea camerelor
Pregătirea turiștișor pentru întoarcerea în Târgu Neamț
 II.2. ANALIZA DE PREŢ

I. Denumirea excursiei(acţiunii) Bucovina ,perioada 18.01.2021 – 23.01.2021 grup

minim 15 persoane.
II. Extras din program Târgu Neamț, Oglinzi, Boroaia, Praxia, Spătărești, Fălticeni,
Podeni, Cumpărătura, Ipotești, Suceava
III. Beneficiar Colegiul Tehnic „ Ion Creangă”

IV. Calculaţia preţurilor de vânzare

Valoarea
Nr. Articole de Elemente de Elemente de
Per Tot
crt. circulaţie cheltuieli calcul
turist ala
1. C Masă 30 450
2. HELTUE Cazare 1,650 23,100
3. LI Transport 15 210
4. DIRECT Cheltuieli culturale 30 420
5. E
6.
7.
8. Alte cheltuieli 32,14 449,96
9. TOTAL CHELTUIELI DIRECTE 108, 79 1,553
11. COMISION 20% 21,758 0,3106
12. TVA 5% 1,0879 0,01553
13. TOTAL COSTURI 131,63 1,879
14. TOTAL PREŢ DE VÂNZARE 132 1,900

Data…………….. Încasări:
(felul si nr. documentului)
Întocmit…………… 1………………………… ………lei
(organizator turism) 2………………………………….lei
3………………………………….lei
Verificat ………….. 4…………………………………lei
5………………………………… lei
Luat la cunoştinţă, Total:………………………...lei
…………………………………………
(organizator grup)
 BIBLIOGRAFIE

● Arsenie D. I., Turism cu manualul de istorie, Edit. pentru Tineret,

București, 2000
● Ciangă N., Potenialul turistic al României și amenajarea turistică a
spațiului Editura Universitară, București, 2003
● Ciangă N., Dezsi Dt., România. Geografie turismului, Presa Universitară
Clujeană, Cluj Napoca, 2007
● Nicolae Neacsu, Monica Neacsu, Resurse și destinații turistice interne și
internaționael, Editura Universitara, București, 2011
● www.turism-360.ro
ANEXE