Pilda datornicului nemilostiv și autochinuirea veșnică

• Domnul nostru Iisus Hristos a spus pilda datornicului nemilostiv . Pe

scurt un stăpân bun a iertat datoria mare a unei slugi , care la rândul ei
nu a vrut să ierte datoria mică a cuiva care era dator . Stăpânul hotărăște
ca acesta să fie azvârlit la închisoare și să nu iasă de acolo până nu
plătește și ultimul bănuț .
• Se pune întrebarea cum poate plăti datoria dacă este la închisoare ?
Este logic că nu are cum , așadar nu v-a ieși niciodată de la închisoare .
În Omilii la Matei , Sfântul Ioan Gură de Aur spune la fel
,, Și la dat chinuitorilor până ce v-a plăti toată datoria ,,(Matei 18,34)
Cu alte cuvinte , l-a dat pentru totdeuna pe mâna chinuitorilor , că niciodată nu
își va putea plăti toată datoria .” (PSB 23 , Omilli la Matei , pagina 711 )
,, Așa va face și vouă Tatăl Meu ,dacă nu veți ierta fiecăruia fratelui său din
inimă greșelile lor .” (Matei 18 , 35)

• Se observă că starea în închisoare nu duce la plata datoriei . Sfântul

Marcu al Efesului arată că chinurile din iad nu curăță de păcate (Sfântul
Marcu Ascetul “Despre legea duhovnicească. Despre cei ce-și închipuie că
se îndreptățesc din fapte”, Editura Institutului Biblic și de Misiune,
București, 2010, p.67 ). ,, Dar și aici mulți dintre cei rău-credincioși
bârfesc de la ei înșiși , îndrăznind a respinge veșnicia osândei viitoare .
Aceasta li se întâmplă prin desăvârșita înșelare și amăgire a celui viclean ”
arată Sfântul Simeon al Tesalonicului ( Erminia dumnezeiescului Simbol al
credinței ortodoxe , pagina 102 ) . La fel , se poate observa că nu datoria
neplătită a fost cauza chinurilor , ci refuzul de a te gândi la bunătatea
Stăpânului și incapacitatea de a fi milostiv . Această stare a nemilostivirii
îl va munci – ca o boală fără vindecare – la nesfârșit . Și bunătatea
Stăpânului îi v-a biciui conștiința că a răspuns cu nebunătate în veșnicie .

• Cei care sunt ca unii ce spun că sunt doar ameninţări şi că nu se vor

înfăptui , Sfântul Ioan Gură de Aur le zice : Aţi auzit de marea nenorocire, de
acea distrugere a lumii care s-a petrecut pe vremea lui Noe?
Nu cumva şi aceea a fost spusă doar ca o ameninţare ? Nu s-a întâmplat , nu s-a
făptuit? (Problemele vieții , pag 49 )
Ev. Matei 18, 23-35
Zis-a Domnul pilda aceasta: Asemănatu-s-a Împărăția Cerurilor omului
împărat care a hotărât să facă socoteala cu slugile sale. Și, începând să
facă socoteala, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanți. Dar,
neavând el cu ce să plătească, stăpânul său a poruncit să fie vândut el și
femeia lui și copiii și toate câte are, ca să se plătească datoria. Deci,
căzându-i în genunchi, sluga aceea i se închina, zicând:
Stăpâne, îngăduiește-mă și-ți voi plăti ție tot! Iar stăpânul slugii aceleia,
milostivindu-se de el, i-a dat drumul și i-a iertat și datoria. Dar, ieșind,
sluga aceea a găsit pe unul dintre cei ce slujeau cu el și care-i datora o
sută de dinari. Și, punând mâna pe el, îl sugruma, zicând: Plătește-mi ce
ești dator! Deci, căzând cel ce era slugă ca și el, îl ruga zicând: Mai
îngăduiește-mă și îți voi plăti! Iar el nu voia, ci, mergând, l-a aruncat în
închisoare până ce va plăti datoria. Iar celelalte slugi, văzând cele
petrecute, s-au întristat foarte mult și, venind, au spus stăpânului toate
cele întâmplate. Atunci, chemându-l stăpânul său îi zise: Slugă vicleană,
toată datoria aceea ți-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu se cădea, oare,
ca și tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum și eu am avut
milă de tine? Și, mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna
chinuitorilor până ce-i va plăti toată datoria. Tot așa și Tatăl Meu cel
ceresc vă va face vouă, dacă fiecare dintre voi nu va ierta greșelile
fratelui său, din toată inima.