LETEA VECHE

Elemente de arhitectură rurală românească

(de etnografie)

Porțile tradiționale

Prispa
Porțile tradiționale românești.
Toate aceste imagini, nu mai știu sigur, s-ar putea să fie din satele Holt și Letea Veche. Ele constituie
elemente identitare ale românilor și nu numai, din acest motiv este nevoie de consultarea specialiștilor în
domeniu, respectiv, pentru stabilirea cu mare precizie a elementelor arhictetonice ce aparțin culturii și
tradiției românești și care aparțin altor etnii. În tot cazul, refacerea și păstrarea porților tradiționale crează un
peisaj plăcut, frumos, în care turiștii văd ceva ce aparține locului.
 Ambele imagini sunt din satul Letea Veche, aș spune. Aici observăm un aspect, în opinia mea, destul de plăcut,
scos în evidență de garduri și de porți frumos îngrijite. Acest lucru demonstrează că se poate menține acest
obicei / element de identitate.
 Alt element, caracteristiuc gspodăriei rurale românești, este pridvorul / prispa sau cerdacul. Știm că el
reprezintă un fel de portal, dacă este să ne înclinăm spre zona mistică, respectiv o zonă de trecere din lumea
naturală în cea antropică, din lumea exterioară în lumea interioară (în casă), spațiul dintre două lumi. Din
punct de vedere practic, prispa este utilizată pentru activități variate (țesut, pregătirea mâncărurilor, dormit și
odihnit, în timpul sezonului cald, meșteșugărit, locul pentru încălțăminte, etc.). În imaginea de mai jos, se
poate observa o parte dintr-un pridvor, cu ornamentație destul de complexă.
• În comuna Letea Veche, dar și în comunele învecinate de la E și S, am observat la unele
gospodării atât porți tradiționale cât și prispe, lucru ce demonstrează continuitatea lor.
Arheologic, prispa a fost datată în preistorie, pe teritoriul țării noastre. Acest element este
unul constitutiv și reprezentativ arhitecturii rurale autohtone, din țara noastră. Vechimea
sa reprezintă și un argument de imagine în promovarea turistică a unor zone unde este
prezentă această arhitectură (în opinia mea).
Ce poate face primăria?
Consider că primăria și consiliul local se pot implica în încurajarea păstrării și restaurării unor astfel de elemente
arhitectonice strămoșești, de către localnicii care încă mai dispun de acestea sau de către specialiști, urmând să fie
întreținute de localnici proprietari. Consilierul local responsabil de cultură (dacă există...) ar avea îndatorirea cercetării și
gestionării situației. În acest caz, se pot contacta specialiști în domeniu (etnologie, arhitectură, patrimoniu, peisagistică),
pentru consultare cu privire la situație... Să vedeți ce recomandă și ei. Dacă și în ce fel să fie valorificate elementele
arhitectonice autohtone.
În viitor se poate da o lege locală, astfel încât fiecare clădire nou construită să respecte arhitectura autohtonă, cel puțin în
exterior.
Se pot trimite solicitări localnicilor, cu expunerea avantajelor și dezavantajelor, pentru păstrarea și întreținerea arhitecturii
locale. Poate încurajare și printr-un mic premiu (pentru Cea mai frumoasă gospodărie, sau Cei mai harnici gospodari, sau
Gospodarul anului etc.). Poate deschiderea unor ateliere locale, cu acesta și locuri de muncă.
Dacă se constată că nici una dintre aceste variante nu este realizabilă, atunci solicit fotografierea acestor elemente ale
arhitecturii tradiționale și realizarea unui album,sau colecții de imagini, daca nu se poate fizic, măcar electronic și
multiplicarea sa. De asemenea imortalizarea unor fotografii de la localnici, cu case mai vechi și viața satului.
Ce avantaje sunt?
Comuna va avea ceva reprezentativ, ceva cu care se va distinge, față de alte comune (vedeți picturile din comuna
Ciocănești, Suceava). Va atrage aprecieri din partea multor oameni, pentru că așa se va păstra, transmite și promova
elemente ale identității naționale, frumoase și ecologice. Peisajul rural va avea o imagine mult mai plăcută. Acest aspect
contribuie la imaginea comunei, dar și la o mulțumire a localnicilor, sau un sentiment de mândrie interioară cu păstrarea
acestei arhitecturi.
Ce dezavantaje apar?
Poate o anumită lipsă de interes din partea autorităților (primăriei, consilierului județean responsabil pentru cultură, celor
care sunt însărcinați să cerceteze cazul), pentru stabilirea unor idei exacte, suficient de utile și durabile ce se pot aplica.
Refuzul anumitor oameni în colaborarea cu specialiștii și autoritățile, poate duce la degradarea sau pierderea unor
elemente cu aspect cultural sau complicații în desfășurarea acțiunii propuse.
Reamintesc, consultarea unor specialiști în domeniu este destul de importantă.