Ce vreți? ce (mai) căutați?

Cuvintele pe care le folosim de cele mai multe ori scot în evidență câte ceva din
educația sau personalitatea noastră, iar repetarea unor expresii în cadrul diferitelor discuții
dezvăluie esența mesajului pe care efectiv îl transmitem. La fel este și cu textul Bibliei. De
exemplu, în Noul Testament întâlnim de aproximativ 112 ori verbul ”a rămâne”; însă
interesant este că aceste verb este specific limbajului folosit de Sfântul Ioan, din moment ce
apare de 40 de ori în evanghelia sa și de 27 ori în cele trei scrisori atribuite lui. Pe lângă
sensul cotidian, de a rămâne într-un loc sau la cineva, acest verb mai înseamnă a fi fidel. Și
mai interesant este faptul că nu trebuie înțeles ca un verb static, ci mai degrabă unul dinamic.
Adică nu înseamnă nicidecum o așteptare plictisitoare sau statul într-un loc, ci o aventură
plină de viață și deschizătoare de noi orizonturi și perspective. Pentru că din cele 67 de
prezențe în textul ioaneic, 47 sunt caracterizate mai degrabă ca metafore, din moment ce fac
referire la ”a rămâne în” cuvânt, iubire - și cel mai interesant – în mine și eu în voi, conform
cuvintelor lui Isus. Folosind acest verb atât de des, Sfântul Ioan scoate în evidență, pe de o
parte importanța fidelității și a statorniciei, pe de altă parte sensul trăirii credinței. Adică a fi
credincios nu înseamnă a te strădui să bifezi cu regularitate niște porunci, ci o relație vie cu
acel Isus care a înviat din morți și este viu și azi. A fi creștin nu înseamnă numai a executa
din obișnuință sau bună creștere niște porunci, ci mai degrabă a avea o relație personală și
foarte intimă cu Dumnezeu, din care să se nască moralitatea și etica. Creștinismul pare și este
obosit și vlăguit pentru că vrea să fie sau să pară în regulă din punct de vedere moral; însă
tendința spre perfecțiune va oferi mari decepții – efectiv pentru că nu suntem perfecți - și va
face din creștinii practicanți buni farisei, oameni prefăcuți. Sfântul Ioan, prin folosirea deasă a
acestui verb, a rămâne, dorește cu totul altceva: un creștinism bazat pe o relație personală cu
acel Dumnezeu care el însuși este o persoană. În evanghelia lui totul începe cu un dialog: doi
dintre ucenicii lui Ioan Botezătorul pornesc spre Isus. El se întoarce spre ei și-i întreabă: ce
căutați? Iar ei răspund: Învățătorule, unde locuiești – în textul original: unde rămâi? Veniți și
vedeți, răspunde Isus. Când Sfântul Ioan scrie aceste rânduri este deja bătrân, dar își
amintește cu exactitate de această experiență: în acea zi au rămas la El. Era ceasul al zecelea,
adică în cultura noastră ora 4 după amiază (In 1,35-39). Creștinismul își are momentul de
pornire în gestul lui Dumnezeu: în întoarcerea, aplecarea Sa către om. Ori numai acea
persoană vede această aplecare divină, care își dă seama că tot ce are este darul lui
Dumnezeu, conștientă fiind, că în orice clipă poate pierde tot. La întrebarea ”ce vrei?”,
”homo donatus” răspunde: să îți mulțumesc, Doamne, pentru tot, și caut ceea ce este mai de
preț: pe Tine. Iar El va răspunde: vino. Iar cel care pornește pe acest drum, va rămâne la El.
Ori acest a rămâne înseamnă o nouă aventură. Iar primul lucru pe care îl va observa ucenicul
cel care pornește pe acest drum, este faptul că e mic și caraghios - și va putea râde de el însuși
la nesfârșit. Nu va fi o persoană nici plictisită, nici plictisitoare, pentru că vede lumea, dar și
pe el însuși, cu alți ochi. ”Dacă rămâneți în cuvântul meu, veți cunoaște adevărul, iar adevărul
vă va elibera.” Ce este adevărul? Dar libertatea? Păreri și teorii sunt multe, experiență tot mai
puțină. Niciodată nu a fost omenirea mai mințită și mai mincinoasă, nici mai subjugată și mai
slugarnică. Or fi existând multe suplimente alimentare și rețete date de mulți pentru
însănătoșirea psihică și spirituală, și printre două cruci făcute în repezeală chiar și creștinii le
vor consuma. Pe proprie răspundere. Înainte de toate însă, trebuie clarificat faptul că o
întrebare răsună în noi toți: ce (mai) cauți? Ce vrei? Problema e că nu prea avem timp nici
pentru aprofundare întrebării, nici pentru formularea răspunsului răspunsului...