4.8.2014 SLOVE LA MORMÂNTUL MEU | Sf.

Ioan Iacob Hozevitul

SLOVE  LA
MORMÂNTUL  MEU
-­  PENTRU  PATRIOŢII  MEI  -­
cuprins

Vor trece anii vieţții Din plaiul ţțării mele

Şi eu mă voi sfârşi Ajuns-am la Iordan
Iar în pustia asta Cu dorul de pustie,
Mai vrednici vor veni. În sufletul sărman.
Văzând aici mormântul, Dar şi acolo duhul
Mă vor cinsti cumva, Era nemulţțumit,
Necunoscându-mi viaţța Din cauza aceasta
Şi neputinţța mea. Retrasu-m-am la schit.
Deci să cunoască fraţții Cu multă trândăvie
Că tot veleatul meu, Mereu am petrecut
A fost lipsit de mirul Împovărând pe alţții
Plăcut lui Dumnezeu. Cu “sacul meu de lut”.
Căci cheltuind zădarnic Să nu priviţți cu cinste
Vigoarea tinereţții La trupul meu potrivnic
Mi-am îngropat talentul Căci nu voia să rabde
În toată vremea vieţții. Canonul cel de schimnic.
De boale şi necazuri Ci faceţți mai degrabă
Fiind înconjurat, O sfântă Rugăciune,
Spre orizonturi nouă Ca Domnul Îndurării
Mereu am fost mânat. Să-mi deie iertăciune!

http://sfioaniacobhozevitul.wordpress.com/poezii-cuprins/p091_slove/ 1/1