Emoțiile sunt sentimente puternice care adesea ne copleșesc, dar care pot

fi și domolite prin autocontrol. De multe ori ele sunt explicate medical prin
reacții fiziologice – creșterea pulsului, adrenalină etc, dar nu pot fi limitate la
aceste explicații, deoarece emoțiile țin de umanitatea noastră și fără ele am fi
roboți, ființe mecanizate. Consider că momentele festive, evenimentele
importante din viața noastră sunt puternic generatoare de emoții și adesea ne
putem lăsa dominați de ele, dar este bine să fie doar pentru o perioadă, pentru că
este necesar să recurgem și la componenta rațională, omul fiind atât minte, cât
și suflet, trăire, fapt demonstrat și de fragmentul extras din Jurnal, scris de
Ioana Em. Petrescu.
Pe de o parte, atunci când experimentăm momente intense, când
participăm la evenimente festive definitorii pentru viața noastră, suntem adesea
puși în fața unor încercări sufletești. Sărbătorirea obținerii unui premiu,
câștigarea unui concurs, o ceremonie de înmormântare etc. sunt momente în
care lupta cu sentimentele poate fi pentru o perioadă pierdută. Complexitatea
unui asemenea moment poate fi mai puternică decât noi și să ne trezim fericiți
sau triști și avem dreptul de a ne manifesta în acest sens. Uneori este chiar
indicat să o facem, deoarece a nu ne exprima sentimentele ne poate face mai
mult rău decât bine. De exemplu, în fragmentul din Jurnal, Ioana Em Petrescu
prezintă cum în ultima zi de școală a fost copleșită de sentimente și a plâns de
fericire. Nu a regretat, pentru că intensitatea momentului s-a diminuat în timp și
s-a transformat într-o amintire frumoasă. A plâns atunci pentru ce a luat cu ea
clipa, dar mai târziu a înțeles că evenimentul devine amintire și poate chiar să
își piardă importanța.
Pe de altă parte, fără sentimente ne dezumanizăm și ne-am trezi în lumi
distopice în care ființa umană ar fi redusă la un mecanism. Atunci totul ar fi
trist, pentru că și fericirea și suferința au rolul lor purificator. De exemplu, în
romanul Darul lui Jonas, oamenii iau medicamente pentru a nu mai simți. Când
Jonas nu le va mai lua și va participa la ceremonia de primire a amintirilor
strămoșilor alături de Dăruitor, va fi copleșit de sentimente pozitive (bucuria
unei zile de iarnă) sau negative (experiența morții). Dar le va primi cu sufletul
deschis, înțelegând că fac parte din ființa umană și că sunt necesare pentru
evoluția lui reală. La fel, în filmul Eqilibrium, eroul trăiește într-o lume în care
medicamentele opresc sentimentele. Când încetează să le mai ia, e copleșit. Dar
în cadrul ceremoniei întâlnirii cu Tatăl (unul fals, de altfel) va reuși să își
stăpânească exemplar emoțiile, chiar păcălind detectorul de minciuni, știind că
în acel moment gestionarea emoțiilor va însemna salvarea vieții lui și a
celorlalți.
În concluzie, emoțiile sunt umane, ne fac bine și sunt momente în care
trebuie să le experimentăm la intensitate maximă, mai ales în cadrul unor
evenimente importante pentru noi, cum sunt cele festive. Totodată, nu trebuie să
fim răpuși de ele și, după trăire, să le ponderăm prin control și rațiune. Altfel,
copleșiți de emoții putem cădea pradă instinctelor, ca în Împărataul muștelor.
Evenimentele festive trebuie trăite intens, fără a ne reduce la ființe iraționale.