Universitatea din București

Facultatea de Psihologie și Științele Educației

Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

-REFERAT-

Proiectarea lecției

Nume student: Matei Andreea-Ancuța

Anul al II-lea

1|Page
Universitatea din București
Facultatea de Psihologie și Științele Educației
Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

În activitatea de proiectare a lecţiei profesorul îşi exercită puterea creativă în

domeniul didactic. Fiecare lecţie se proiectează în funcţie de particularităţile de vârstă şi
individuale ale copiilor, de experienţa şi ritmul lor de învăţare.

Lecţia pe care o proiectăm pentru un grup de elevi se diferenţiază de lecţia pentru

alt grup de elevi. Proiectul didactic întocmit pentru clasa a II-a A, de exemplu, nu poate fi
identic cu cel întocmit pentru clasa a II-a B. El are elemente specifice şi elemente
comune.

Proiectul didactic reprezintă clasa la disciplina respectivă. În acest sens,

considerăm că este bine să consulţi proiecte didactice ale colegilor, dar este necesar să
elaborezi proiectul potrivit clasei. De asemenea, reţinem că proiectul didactic este
orientativ şi nu trebuie să rămânem “robul” lui. Dacă în lecţie apar evenimente pe care nu
le-am prevăzut, ne putem abate de la proiectul stabilit iniţial, schimbarea fiind necesară
când procesul de predare – învăţare o cere.

I. Demersul proiectării

Practica a demonstrat că proiectarea didactică poate începe din două puncte

distincte, de la stabilirea scopurilor sau de la stabilirea conţinuturilor de predat. Cele
mai multe cadre didactice pornesc de la stabilirea conţinuturilor de predat şi a tipului de
lecţie pe care o organizează. De asemenea, unele menţionează şi informaţiile pe care le au
elevii în legătură cu subiectul lecţiei ca să ştie de unde pornesc procesul de predare-
învăţare.

II. Puncte de plecare

În ultima perioadă, pasul următor îl reprezintă obiectivele de referinţă prevăzute

de programele şcolare, care prezintă performanţele ce trebuie realizate cu elevii într-un an
şcolar. În funcţie de obiectivele de referinţă, se proiectează obiectivele operaţionale, care
descriu priceperile şi deprinderile ce se formează la elevi pe parcursul orei. Obiectivele
cognitive se prezintă în acţiuni observabile şi măsurabile.

Obiectivele operaţionale (sau performative) sunt înfăptuite pe termen scurt; trebuie să se

regăsească în sarcini de lucru, în acţiuni ale elevilor efectuate simultan sau succesiv cu
ale cadrului didactic, proiectează, la nivel operaţional, comportamentul de răspuns, al
elevilor, la sarcinile didactice comunicate la începutul lecţiei sau a altor activităţi
instructive-educative.

2|Page
Universitatea din București
Facultatea de Psihologie și Științele Educației
Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

Acest comportament de răspuns trebuie să fie observabil şi evaluabil, din punct de

vedere pedagogic, la diferite intervale de timp care acoperă una sau mai multe secvenţe
de instruire proiectate şi realizate pe parcursul activităţii didactice respective.

III. Important!

În enunţul obiectivului operaţional nu se utilizează verbele “a înţelege”, “a şti”, “a

citi”, “a aprecia”, “a spune”, “a cunoaşte”, “a sesiza”, “a se familiarize”, “a asimila”,
“a dobândi”, deoarece sunt generale şi determină ambiguitate în privinţa acţiunii care
ar trebui realizată

IV. Scopuri și obiective

Dacă pornim de la scopuri şi obiective operaţionale, menţionăm că scopurile sunt

urmărite de profesor, iar obiectivele operaţionale reprezintă performanţele elevilor la
sfârşitul orei. Atât scopurile cât şi obiectivele se realizează prin aceleaşi conţinuturi. Între
ele trebuie să existe legătură. De asemenea, numărul lor este în relaţie cu durata lecţiei,
adică 45 de minute şi cu ritmul de învăţare al clasei. Dacă ne propunem realizarea unui
număr mare de obiective cu o clasă care are un ritm lent de învăţare, acestea nu pot fi
realizate.

V. Strategii didactice

În funcţie de obiectivele stabilite, de conţinuturile de predat şi de obiectivele

lecţiei, ne alegem metodele de predare, mijloacele de învăţământ, materialul didactic
precum şi instrumentele de evaluare. Precizăm că folosim termenul de „mijloc de
învăţământ” pentru materialele elaborate şi lucrate de întreprinderi specializate şi de
„material didactic” pentru cele confecţionate de cadre didactice, cu mijloace proprii.

VI. Important!

Profesorul are în vedere ca toate cunoştinţele transmise să devină operaţionale,

adică elevii să le folosească în situaţii diverse. Pentru aceasta, porfesorul urmăreşte ca
fixarea cunoştinţelor să nu fie la fel cu secvenţele de predare, verificarea de a doua zi să
fie altfel decât predarea, iar prin temele pentru acasă elevul să fie stimulat să utilizeze
cunoştinţele însuşite pentru rezolvarea altor sarcini. Aceste aspecte se gândesc încă din
activitatea de proiectare, pentru asigurarea unui învăţământ pragmatic.

3|Page
Universitatea din București
Facultatea de Psihologie și Științele Educației
Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar
VII. Cele patru întrebări

Un cadru didactic bine intenţionat trebuie să-şi pună următoarea întrebare : cum
aş putea face încât întotdeauna activităţile didactice pe care le desfăşor să fie eficiente ?
In acest scop, este nevoie de o metodă raţională de pregătire a activităţilor didactice care
să preîntâmpine sau să anuleze alunecarea pe panta hazardului total şi a improvizaţiei.
Dacă „harul didactic" nu este suficient (şi nu este!), atunci apelul la o cale raţională,
premeditată este justificat. A devenit o judecată de bun simţ aserţiunea după care un
„lucru bine făcut" este rezultatul unui „proiect bine gândit". Unii autori (Jinga, Negreţ,
1982) avansează un algoritm procedural ce corelează patru întrebări esenţiale, în
următoarea ordine : • “Ce voi face?” • “Cu ce voi face?” • “Cum voi face?” • “Cum voi
şti dacă ceea ce trebuia făcut a fost făcut ?”

VIII. Răspunsurile celor patru întrebări

Răspunsurile la cele patru întrebări vor contura etapele proiectării didactice.

Prima întrebare vizează obiectivele educaţionale, care trebuie fixate şi realizate. A doua
întrebare trimite către resursele educaţionale de care dispune sau trebuie să dispună
profesorul. Cea de-a treia întrebare cere un răspuns concret privind stabilirea unei
strategii educaţionale, coerente şi pertinente, pentru atingerea scopurilor. Răspunsul la a
patra întrebare pune problema conturării unei metodologii de evaluare a eficienţei
activităţii desfăşurate.

Bibliografia:

Vasile Molan, Didactica disciplinelor „Cominicare în limba română” și „Limba

și literatura română” din învățământul primar, editura Miniped, București, 2016.

Crenguța Oprea, Teoria și metodologia instruirii – suport de curs

4|Page