TRAUMATISME LA VÂRSTNICI

 populaţia vârstnică (cu vârsta > 65 ani) reprezintă grupa de vârstă cu cea mai rapidă creştere din SUA – traumatismele constituie a cincea cauză de deces la vârstnici
 în cadrul acestui grup - 42% au raportat afecţiuni de lungă durată / dizabilităţi
 dintre cei cu vârste cuprinse între 65-74 de ani  1/3 a raportat cel puţin o dizabilitate - procentul creşte la 72% în cazul persoanelor de 85 de ani / mai mult
 mecanismele lezionale frecvent întâlnite în populaţia geriatrică include
 precipitările
 accidentele de autovehicul
 accidentele autoturism versus pieton
 agresiunile
 arsurile
 victimele accidentelor autovehiculelor cu vărsta mai mare de 85 de ani au o rată de mortalitate de 7-9 ori mai mare decât cea a adulţilor tineri
 traumatismele pietonilor adulţi  sunt mai frecvente în grupurile cu nivel socio-economic scăzut - întrucât aceştia se deplasează preponderent mergând pe jos
 ritmul lent + mobilitatea redusă asociate îmbătrânirii  duc la creşterea timpului de traversare a străzii la vârstnici & a riscului de a fi loviţi de autoturisme
 violența  este o cauză în creştere a traumatismelor la vârstnici
 incidenţa totală a abuzurilor asupra pacienţilor vârstnici are o valoare estimativă cuprinsă între 2-10% & trebuie avută în vedere în îngrijirea pacientului geriatric
 abuzul de substanţe  trebuie, de asemenea, luat în considerare la pacientul vârstnic
 analiza cauzelor de alterare a statusului mental trebuie să includă
 leziunile cerebrale
 infarctul cerebral
 delirul

n
 demenţa
 intoxicaţia

O
 vârstnicii au o mortalitate prin traumă mai mare comparativ cu pacienţii mai tineri - în mare parte, acest fapt este cauzat de reducerea funcţiei tuturor organelor, care are loc cu
înaintarea în vârstă & de incidenţa crescută a comorbidităţilor
 prevalenţa afecţiunilor preexistente  creşte cu vârsta & atinge 80% în cazul pacienţilor cu vârste peste 95 de ani

zi
 cele mai frecvente comorbidităţi implică sistemul CV  aceste afecţiuni compromit abilitatea vârstnicului traumatizat de a răspunde la hipovolemie
 în locul apariţiei tahicardiei & creşterii debitului cardiac - apare o creştere a rezistenţei vasculare sistemice, care determină o falsă restabilire a TA
 o TA normală la pacientul vârstnic cu traumatism corespunde şocului profund, perfuzia fiind apreciată folosind markeri sistemici precum lactatul seric + deficitul de baze

Re
 fiziologia cardiacă este afectată şi de medicaţia prescrisă pentru HTA & aritmii
 îmbătrânirea afectează funcţia pulmonară  apare o scădere a suprafeţei alveolare - ceea ce scade tensiunea de suprafaţă & în consecinţă, scade schimburile gazoase + fluxul
expirator maxim
 modificările anatomice macroscopice de la nivelul toracelui vârstnicilor include apariţia cifozei  care determină reducerea diametrului transvers toracic
 scăderea densităţii osoase  este asociată cu creşterea rigidităţii peretelui toracic - complianţa peretelui toracic scade cu vârsta, determinând creşterea efortului respirator
 la femeile în vârstă  osteoporoza creşte riscul fracturilor costale & a contuziilor pulmonare
 s-a dovedit că vârsta este cel mai puternic predictor al evoluţiei & este direct proporţională cu mortalitatea în cazul pacienţilor cu multiple fracturi costale
 la pacientul geriatric - scorul GCS iniţial poate fi mai puţin relevant  reflectând mai mult afecţiunile cronice ale sistemului nervos central / cele sistemice
 un traumatism cerebral semnificativ  poate apărea în urma unui accident aparent minor - din cauza modificărilor care apar cu vârsta la nivelul meningelui + reducerii volumului
cerebral
 orice pacient vârstnic cu modificări are statusului mental trebuie evaluat prompt pentru leziuni cerebrale traumatice - inclusiv prin efectuarea unui examen CT
 multor pacienţi vârstnici le sunt prescrise anticoagulante  traumatismele cranio-cerebrale care în mod normal ar fi minore, se pot transforma în hemoragii intracraniene
devastatoare la pacienții anticoagulați
 morbiditatea & mortalitatea sunt reduse prin corecţia promptă a coagulopatiei
 funcţia renală începe să se deterioreze de la vârsta de 30 de ani  numărul nefronilor funcţionali scade cu 10% în fiecare decadă, în timp ce nefronii restanţi se hipetrofiază
 rata de filtrare glomerulară începe să scadă la 50 de ani cu câte 0,75-1 mL/minut/an
 leziunile traumatice la vârstnici au o probabilitate mai mare de a determina infarct mezenteric & intestinal - diagnosticul leziunilor intraperitoneale pe baza examenului fizic
nu este de încredere
 leziunile tractului gastrointestinal  se asociază cu o mortalitate de 3-4 ori mai mare faţă de cele din cohortele de pacienţi mai tineri
 imunitatea mediată celular este diminuată - cu o scădere a numărului & funcţiei celulelor T periferice
 răspunsul anticorpilor la stimuli este scăzut - fapt ce plasează bătrânii la risc crescut pentru infecţii
 în cazul traumatismelor severe  aceştia sunt mai predispuşi la a dezvolta MODS
 mecanismele normale de termoreglare devin mai puţin responsive odată cu înaintarea în vârstă
 vasoconstricţia cutanată & tremorul sunt mai puţin eficiente – plasând vârstnicul la risc crescut de a dezvolta hipotermie în mediu rece / după pierderi semnificative de volum circulant
 eforturile de a preveni hipotermia trebuie iniţiate în etapa prespitalicească

n
O
zi
Re