Determinarea conţinutului de dioxid de carbon dizolvat în ape

Consideraţii generale

Dioxidul de carbon se găseşte frecvent în apă sub formă de carbonaţi (complet

legaţi), bicarbonaţi (semilegaţi) şi mai rar sub formă de dioxid de carbon liber. Dioxidul de

carbon liber se poate găsi în apă în cantităţi în care poate menţine carbonatul de calciu

în soluţie şi în acest caz nu are proprietatea de a acţiona asupra calităţii materialelor,

implicit a apei. Peste această cantitate de echilibru se numeşte dioxid de carbon agresiv

şi produce coroziunea conductelor /5/.

Dioxidul de carbon dizolvat în apă se gaseste în echilibru cu acidul carbonic

(H2CO3). Reacția care are loc este:

CO2+HOH ↔ H2CO3

Principiul metodei

Metoda constă în transformare dioxidului de carbon liber din apă în bicarbonat,

folosind o soluţie de hidroxid de sodiu şi apoi titrarea excesului de hidroxid cu acid

clorhidric în prezenţa fenolftaleinei. Reacţia care are loc este următoarea:

H2CO3 + NaOH → NaHCO3 + H2O

Determinarea dioxidului de carbon liber se efectuează imediat după prelevarea

probei.

Reactivi

• Hidroxid de sodiu 0,1 N;

 • Acid clorhidric 0,1 N;

• Fenolftaleină 1 %.

Mod de lucru

Într-un vas conic de 200 ml se introduc 10 ml soluţie de NaOH şi 2-3 picături de

soluţie de fenolftaleină. Se deschide ambalajul şi cu o pipetă se scot fără să se aspire 10

ml probă şi se trec în vasul conic, ţinând vârful pipetei cât mai aproape de nivelul soluţiei

şi agitând continuu. Se titrează excesul de NaOH, cu HCl, până la decolorarea soluţiei.

Calcul

0,004V V1 
g CO2 dizolvat / L = 1000
10

 0,0044 - cantitatea de CO2 corespunzătoare unui mL de soluţie NaOH 0,1 N, în

grame;

 V - volumul soluţiei de NaOH 0,1 N introdus în vas, în mL;

 V1 - volumul soluţiei de HCl 0,1 N folosit la titrare, în mL;

 10 - volumul de produs luat pentru determinare, în mL.

Lucrarea nr. 3

Determinarea conţinutului de dioxid de carbon liber din ape

Consideraţii generale

Dioxidul de carbon liber reacţionează cu carbonatul de sodiu sau hidroxidul de

sodiu pentru a forma bicarbonat, conform reacţiei /2, 5/:

CO2 + NaOH → NaHCO3

Reacţia este completă când, în prezenţa fenolftaleinei se dezvoltă o culoare roz,

caracteristică punctului de echivalenţă al fenolftaleinei, la pH 8,3.

Principiul metodei

Determinarea se face prin titrarea cu NaOH 0,5N, în prezența fenolftaleinei ca

indicator și a tartratului dublu de sodium și potasiu (sarea Seignette). În prima etapă,

dioxidul de carbon sub formă de H2CO3 actionează asupra tartratului dublu de sodiu și

potasiu, cu formarea tartratului acid de potasiu și carbonatului acid de sodiu:

KOOC-(CHOH)2-COONa + H2CO3 → KOOC-(CHOH)2-COOH +NaHCO3

În a doua etapă, tartratul acid de sodium și potasiu reactionează cu NaOH, formându-

se tartratul dublu de sodium și potasiu, conform următoarei reacții:

KCOO-(CHOH)2 –COOH+NaOH=KOO-(CHOH)2 -COONa+H2 O

Reactivi

- Hidroxid de sodiu 0.05N;

- Acid clorhidric 0.05N;

- Fenolftaleină, soluție alcoolică 1%;

- Tartrat de sodiu și potasiu soluție 50%.

 Mod de lucru

Se face întâi o determinare orientativă, prin introducerea a 200mL apă de analizat

într-un flacon Erlenmayer, la care se adaugă câteva picaturi de tartrat dublu de sodium

și potasiu 50% și 1mL soluție alcoolica de fenolftaleină 1%. Proba astfel preparată se

titrează cu NaOH 0,05N până la obținerea unei colorații slab roz care să persiste 2-3

minute. Pentru analiza propriu-zisă a CO2 liber, se pun in flaconul Erlenmayer o cantitate

de hidroxid de sodiu 0.05 N în exces, cu 1-2 ml faţă de cantitatea folosită la titrare la

proba orientativă, 1mL soluție de fenolftaleină şi apă distilată proaspăt fiartă până la

volumul de 10mL. În acest vas se introduce apoi proba de apă în volum de 200 mL, se

agită pentru omogenizare şi se titrează cu acid colrhidric 0.05 N până la incolor.

Calcul

(V  F  V1  F1 )  2.2  1000
CO2 liber =  11(V  V1 ) , (mg/L)
200

unde:

V - volumul de hidroxid de sodiu 0.05 n adaugat in exces , in ml;

V1 - volumul de acid clorhidric 0.05 n folosit pentru titrare , in ml;

2.2 - cantitatea de CO2, în mg, corespunzatoare unui mL de NaOH 0.05 N.

F – factorul solutiei de NaOH 0.05N,

F1 – factorul solutiei de HCl 0.05N.

Modul de calcul pentru F şi F 1 este prezentat în continuare.

Calculul factorului solutiei de NaOH 0.05N

Se prepară 0,25L soluție de NaOH 0.05 N pur /2/.

 md
N=  md  0.05  40  0.25  0.5 gNaOH
Eg  VS

Prin titrul unei solutii se inţelege cantitatea de substanţă exprimată in grame, dintr -

un ml de soluţie. Se noteaza cu TTEOR, astfel:

md md 0.05  40
0.05 N =   TTEOR   0.002 g / cm 3
40  1000 1000 1000

Pentru determinarea titrului TREAL :

- se cântăresc 0.1g acid oxalic şi se introduc într-un balon Erlenmeyer de 250 ml

(m1);

- se diluează cu 50 ml apă distilată proaspăt fiartă şi răcită;

- se adaugă câteva picături de fenolftaleină;

- se titrează cu NaOH 0.05 n până la slab roz (V 1)

Eg H2C 2O4*2H2O.................................Eg NaOH

m1....................................................... Treal  V1,

m1  Eg NaOH 40  m1
Treal= 
Eg C2 H 2O4  V1 63.034  V1

Factorul unei soluţii arată corespondenţa dintre 1 mL soluţie aproximativ normală

TREAL
şi o soluţie normală, astfel F= .
Tteor

Calculul factorului solutiei de HCl 0.05N /2/

Se prepară 0.25 L soluţie de HCl 0.05 N preparată din HCL conc 37% cu

  1.19 g / cm 3 .

md
C N=  md  0.05  36.5  0.25  0.46 g
Eg  VS
 md 0.46  100 ms 1.24
C=  100  ms   1.24 g ,    Vs   1.04mlHCl conc
ms 37 Vs 1.19

Titrul unei soluții reprezintă cantitatea de substanță exprimată în grame, dintr-un

mL de soluție. Se noteaza cu TTEOR.

md md 0.05  36.5
0.05 N =   TTEOR   0.0018g / cm 3
36.5  1000 1000 1000

Pentru determinarea titrului T REAL :

- se utilizează 20 mL NaOH 0.05 N cu F cunoscut;

- se diluează cu apa distilată;

- se adauga câteva picături de fenolftaleină;

- se titrează cu HCl 0.05 N până la incolor (V 2).

Eg HCl ............................Eg NaOH

mg HCl............................V NaOH* Treal NaOH

20  TrealNaOH  36.5 m
mg HCl= , TREAL =
40 V2