Textul ficțional și nonficțional

MESAJUL poate fi structurat sub forma unui TEXT FICȚIONAL (LITERAR) sau
NONFICȚIONAL (NONLITERAR), în funcție de scopul comunicării și modul particular de
concretizare a informației transmise.
Imaginația – aptitudinea care conferă scriitorului puterea de a realiza universul fictiv al operei,
pornind de la datele realului pe care le transfigurează artistic, conform propriei viziuni despre lume
(Weltanschauung);
Ficțiunea – rezultatul unui proces imaginativ care presupune utilizarea unor elemente de realitate
pentru crearea unei alte lumi, care nu se suprapune cu realitatea, ci o concurează;
Viziunea asupra lumii (Weltanschauung) – imagine sau reprezentare a lumii în plan artistic sau
filosofic, mod de a vedea sau de a concepe lucrurile, percepere prin spirit.
TEXTUL FICȚIONAL (LITERAR): realitate -> imaginație -> text
TEXTUL FICȚIONAL particularizează comunicarea artistică, pentru că în el se recunoaște
originalitatea reflectării lumii înconjurătoare de către creatorul operei artistice (populare sau culte). În text se
manifestă funcția poetică a limbajului, întrucât expresivitatea conținutului primează și nu informațiile
înmagazinate. Este caracterizat prin:
 Caracter imaginar;
 Perspectiva subiectivă;
 Utilizarea cuvintelor cu sens figurat;
 Afectivitate, sensibilitate.
 Operează cu imagini poetice, figuri de stil;
 Ambiguitatea mesajului, polisemantismul;
 Exprimă un adevăr poetic, general;
 Pune în mișcare personaje, nu persoane;
Tipuri: povestirea, schița, nuvela, romanul, balada, idila, tragedia, mitul, basmul, fabula, epopeea.
TEXTUL NONFICȚIONAL (NONLITERAR): realitate -> text
TEXTUL NONFICȚIONAL este elaborat pentru a comunica un conținut în care acționează, cu
precădere, funcția referențială. Vizează domenii diverse, de la cele științifice și juridico-administrative la
mass-media; emițătorul abordează obiectiv realitatea și folosește un limbaj comun, (scopul principal este de
a transmite informații). Trăsături:
 Caracter real;
 Perspectiva obiectivă;
 Utilizarea cuvintelor cu sens propriu;
 Operează cu enunțuri logice, concepte;
 Se adresează rațiunii;
 Limbaj specializat pe domenii de activitate;
 Claritatea comunicării;
 Exprimă un adevăr istoric, general;
 Prezintă persoane și nu personaje;
Tipuri: eseul, instrucțiunile, regulamentele, legile, rapoartele, referatele, reportajele, interviurile,
articolele, anunțurile publicitare, corespondența privată, corespondența oficială, amintirile, jurnalul,
memoriile.