ALBIREA DENTARA – CEEA CE STIM ACUM

STUDIU CRITIC INSPIRAT PE BAZA ARTICOLULUI REALIZAT

DE CATRE CLIFTON M.CAREY

PROIECT REALIZAT DE CATRE MIHALACHE ALEXANDRA-GEORGIANA (GRUPA 19)

Pe baza studiilor realizate de catre Clifton M.Carey, dar de asemenea si prin

intermediul articolului sau “Tooth whitening: what we now know” , putem constata beneficiile
manoperei din domeniul stomatologic: “Albirea dentara” , dar totodata si riscurile pe care ni le
asumam prin executarea acesteia.

Studiile despre albirea dentara indica faptul ca este o metoda sigura si eficienta atunci
cand este realizata corespunzator, conform protocolului producatorului, dar exista riscuri pe care
practicantii dar si pacientii nu le cunosc indeajuns de bine. Acest articol critic evalueaza
descoperirile realizate asupra studiului stomatologic des intalnit in actualitatea medicala, referitor
la mentinerea sanatatii orale si ofera un rezumat asupra sa.

Titlul prezinta cuvintele cheie pe care se bazeaza articolul, aducand la cunostinta

tuturor, informatiile pe care ar trebui sa le stim in cazul “albirii dentare”, procedura
stomatologica.

Albirea dentara a devenit una dintre cele mai frecvent solicitate proceduri dentare de
catre multime. Majoritatea isi doresc un zambet de o anumita nuanta si o anumita structura
realizandu-se astfel multiple si diverse proceduri pentru realizarea acestora. “Solutiile” acestor
cerinte sunt reprezentate de produse de casa, precum paste de dinti, geluri si filme, sisteme
bazate pe birou, in care produsele care contin agenti de albire foarte concentrati sunt aplicate sub
supraveghere profesionala.

Medicii stomatologi dar si pacientii au constatat faptul ca exista anumite riscuri legate de
albirea dintilor, cum ar fi sensibilitatea crescuta a dintilor si iritatia gingivala. Noile cercetari au
aratat ca exista si alte riscuri, cum ar fi rugozarea si inmuierea suprafetei dentare, potentialul
crescut de demineralizare, degradarea restaurarilor dentare si schimbarea inacceptabila a culorii
restaurarilor dentare. Noua cercetare se concentreaza si pe optimizarea procedurilor de albire
pentru a reduce sensibilitatea dentara si pentru a creste persistenta procedurii de albire.

In cazul sensibilitatii , dupa procesul de albire dentara, aceasta poate fi relatata de catre
pacienti sub forma unor “fulgeraturi” cel mai adesea pe mijlocul incisivilor centrali. Apare la
persoanele cu fisuri ale smaltului sau cu retractii gingivale. In schimb, iritatia gingiilor apare
datorita contactului gingiei cu solutia de albit.

Sunt trecute in revistă rapoartele actuale din literatura care au legatura cu utilizarea
metodelor de albire pe baza de peroxid. Aceste rapoarte includ studii in vitro pentru optimizarea
metodei si a mecanismului, precum si studii clinice asupra efectelor diferitelor regimuri de
albire.

In functie de cerintele pacientului si gradul de pigmentare la care aspira, de nuantele de

deschidere dorite si de rapiditatea obtinerii efectului, medicii stomatologi au la indemana mai
multe modalitati de albire dentara. Decizia de a alege apartine pacientului caruia i se efectueaza
operatiunea dar desigur in conditiile optime de realizare a acesteia.

Astfel, exista diverse modalitati precum: albire dentara cu acceleratori de albire; albire
dentara cu gel profesional aplicat cu gutiera; procedeul de albire dentara cu pudra de bicarbonat.

Acceleratorul de albire presupune aplicarea unui gel, in prezenta unei surse de lumină, cu
un spectru intre 460-490 nm care activeaza peroxidul de hidrogen.

Albirea cu gel aplicat cu gutiera presupune o amprenta personalizata care se va face de

catre medicul stomatolog si se va executa in laboratorul de tehnica dentara. Gutierele obtinute se
pastreaza si se folosesc la albirile ulterioare.

Albirea cu pudra de bicarbonat se face in cazul dintilor care au pete superficiale, datorate
consumului de cafea, ceai, vin rosu, tutun etc. Albirea cu bicarbonat de sodiu se face in cazul in
care dintii sunt suficient de albi si nu necesita gel profesional.

Pacientul trebuie sa aibe la cunostinta faptul ca albirea dentara nu este o solutie

permanenta. Rezultatele acestui tratament se vor diminua in timp. In mod normal, efectele albirii
se pastreaza intre 6 luni si 2 ani. Chiar daca procesul de repigmentare nu poate fi stopat, el poate
fi încetinit prin evitarea fumatului, a consumului de alimente si lichide cu potential de colorare,
precum ceaiul puternic colorat, cafeaua, tutunul sau vinul rosu.

Cand sunt respectate instructiunile producatorului, albirea dentara pe baza de peroxid de

hidrogen si peroxid de carbamida este sigura si eficienta. Pacientii ar trebui informati cu privire
la riscurile asociate cu albirea dentara si instruiti cu privire la identificarea evenimentelor
adverse, astfel încat sa poata solicita ajutor profesional, daca este necesar.

De ce se ajunge intotdeauna la albirea dintilor si la dorinta de a detine o nuanta cat mai

deschisa a acestora? Decolorarea si patarea dintilor apar datorita a doua surse de discromie:
intrinseca si extrinseca. In principiu, albirea dintilor vizeaza acele pete intrinseci care nu pot fi
indepartate prin curatarea mecanica, cum ar fi un detartraj sau anumite tehnici de profilaxie, in
cabinetul stomatologic.

Discromia extrinseca se produce datorita factorilor de mediu precum fumatul, pigmentii

din bauturi si alimente, antibioticele si metalele ( fierul sau cuprul ). Compusii colorati din aceste
surse sunt adsorbiti in pelicula dentara dobandita sau direct pe suprafata dintelui provocand
aparitia unei pete.

Discromia intrinseca se produce in timpul dezvoltarii dintilor, inainte de nastere sau in

copilaria timpurie. Petele intrinseci nu pot fi indepartate prin metode mecanice, cum ar fi
detartrajul sau prin metode profilactice, iar pe masura inaintarii in varsta, dintii pot parea mai
galbeni.

Asadar, inainte de tratament, medicul trebuie sa efectueze o examinare completa a

pacientului: efectuarea unui istoric medical si dentar (inclusiv alergii si sensibilitati), observarea
tesuturilor dure si moi, calitatea restaurarilor dar de asemenea si radiografii pentru a determina
natura si profunzimea posibilelor probleme. Daca aceste “conditii”, nu sunt finalizate inaintea
aplicarii agentilor de albire pe suprafata dentara, poate aparea sensibilitatea excesiva dar si alte
complicatii, ca cele prezentate anterior.

BIBLIOGRAFIE
 https://pubmed-ncbi-nlm-nih-gov.dbproxy.umfiasi.ro/24929591/
  https://draristide.ro/albirea-dintilor/

Tooth whitening: what we now know

Clifton M Carey 1 - Affiliations expand - PMID: 24929591 PMCID: PMC4058574 DOI:

10.1016/j.jebdp.2014.02.006 - Free PMC article - Abstract

Current research about tooth whitening shows that it is safe and effective when manufacturer's
protocol is followed, yet there are risks of which the profession and users should be aware. This
update provides a summary of current research and assessment of the safety and efficacy of tooth
whitening regimens.

Background: Tooth whitening has become one of the most frequently requested dental
procedures by the public. The public has come to demand whiter, more perfect smiles and in
response many choices for tooth whitening have been made available. These include home-based
products such as toothpastes, gels, and films, as well as in-office based systems where products
containing highly concentrated bleaching agents are applied under professional supervision. The
profession and public have been aware of certain risks related to tooth whitening such as
increased tooth sensitivity and gingival irritation. New research has shown that there are other
risks such as tooth surface roughening and softening, increased potential for demineralization,
degradation of dental restorations, and unacceptable color change of dental restorations. The new
research is also focused on optimizing whitening procedures to reduce tooth sensitivity and to
increase the persistence of the whitening.

Methods: Current reports in the literature are reviewed that are related to the use of peroxide
based whitening methods. These reports include in vitro studies for method optimization and
mechanism as well as clinical studies on effects of various whitening regimens.

Conclusions: When manufacturer's instructions are followed, hydrogen peroxide and carbamide
peroxide based tooth whitening is safe and effective. Patients should be informed of the risks
associated with tooth whitening and instructed on identification of adverse occurrences so that
they may seek professional help as needed.

Keywords: Tooth whitening; bleaching; bleaching risks; carbamide peroxide; hydrogen

peroxide; hypersensitivity; light activation; restoration bleaching.