Decizie Zetoca Anonimizata

Hotarâre nr. 905/2016 din 21.12.2016, cod RJ 27342656 (https://rejust.
ro/juris/27342656)
Cod ECLI ECLI:RO:CAORA:2016:018.######

ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secţia penală şi pentru cauze cu minori
Dosar nr. ####/111/2016
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
DECIZIA PENALĂ NR. ###/A/2016

Şedinţa publică din 21 decembrie 2016
Instanţa constituită din:
PREŞEDINTE: ###### #####
JUDECĂTOR: ###### ######
JUDECĂTOR: ####### ###### ########
GREFIER: ###### ##### ######
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea - este reprezentat de

procuror #### #####.
Desfăşurarea şedinţei de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform

prevederilor art. 369 alin. 1 din noul Cod de procedură penală.
Pe rol se află soluţionarea apelurilor penale declarate de către PARCHETUL DE PE

LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, de inculpatul ####### #### [fiul lui #### și ####### ######,
născut la data de ##########, în Oradea, #### #####, domiciliat în #### ######, str.
Iacobinilor nr. 52, #### #####, posesor al CI ##### ## ### ######, eliberată de SPCLEP
Oradea, CNP #############] şi de partea civilă ######### ##### ####### împotriva sentinţei
penale nr. ### din 01.11.2016 pronunţate de Tribunalul Bihor, inculpatul fiind trimis în judecată
pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prin cruzimi prevăzute de art. 188 raportat la art.
189 alin. 1 lit. h) Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul apelant ####### ####
asistat de avocaţi aleşi ####### ###### şi ##### #####, partea civilă apelantă ######### #####
####### asistată de avocaţi aleşi ##### ######### şi ###### #####.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează că:
La data de 19.12.2016 inculpatul apelant ####### #### prin avocat ales ####### ######
a depus la dosar concluzii scrise.
La date de 19.12.2016 partea civilă apelantă ######### ##### prin avocat ales #####
######### a depus la dosar un memoriu.
La data de 20.12.2016 inculpatul apelant ####### #### prin avocat ales ####### ######
a depus la dosar un înscris constând în opinia expertală a unui specialist în drept penal.
Instanţa, având în vedere că în cuprinsul încheierii de şedinţă pronunţate la termenul
anterior de judecată s-au strecurat două erori materiale evidente cu privire la data încheierii de
1
Hotarâre nr. 905/2016 din 21.12.2016, cod RJ 27342656 (https://rejust.ro/juris/27342656)
şedinţă, respectiv în loc de 14 decembrie 2016 s-a consemnat data de 29 noiembrie 2016, precum
şi cu privire la numele şi prenumele grefierului de şedinţă, respectiv în loc de ###### #####
###### s-a consemnat ###### ##### #####, îndreaptă eroarea materială strecurată în cuprinsul
încheierii de şedinţă pronunţate în data de 14 decembrie 2016, în sensul că în loc de „Şedinţa
publică din 29 noiembrie 2016” se va citi „Şedinţa publică din 14 decembrie 2016”, precum şi în
loc de „Grefier: ###### ##### #####” se va citi „Grefier: ###### ##### ######”.
Instanţa constată că inculpatul apelant ####### #### prin avocat ales a depus la dosar o
cerere în probaţiune constând în opinia expertală a unui specialist în drept penal cu privire la care
instanţa s-a pronunţat la termenul anterior de judecată în sensul respingerii acesteia ca mijloc de
probă, cu atât mai mult cu cât a fost epuizată faza cercetării judecătoreşti în apel şi, ca atare,
această opinie expertală nu va fi avută în vedere la soluţionarea cauzei.
La interpelarea instanţei, inculpatul apelant ####### #### arată că nu doreşte să dea o
nouă declaraţie în completarea declaraţiei date la termenul anterior de judecată în faţa noului
complet de judecată.
Instanţa acordă cuvântul asupra apelurilor declarate în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului declarat de parchet aşa
cum a fost formulat şi motivat în scris, achiesând la concluziile expuse de reprezentantul
Ministerului Public la termenul de judecată anterior. Prin urmare, solicită desfiinţarea parţială a
sentinţei atacate, deducerea din pedeapsa aplicată inculpatului a perioadei de detenţie preventivă,
înlăturarea circumstanţei atenuante a scuzei provocării, pronunţarea unei noi hotărâri legale şi
temeinice şi aplicarea unei pedepse inculpatului în interiorul limitelor legale prevăzute de Codul
penal pentru infracţiunea de omor.
Cu privire la apelul inculpatului, arată că suntem în prezenţa legitimei apărări atunci când
atacul depăşeşte apărarea, iar în situaţia în care în urma loviturilor multiple care s-au aplicat o
parte cedează fizic şi cealaltă parte continuă să lovească suntem în prezenţa infracţiunii de omor,
chiar şi în situaţia în care s-ar fi aplicat doar o singură lovitură. Pe cale de consecinţă, apreciază
că, cauza justificativă invocată de inculpat nu operează în speţa de faţă.
Cu privire la apelul declarat de partea civilă, solicită admiterea acestuia.
Avocatul ales al părţii civile apelante ######### ##### #######, avocat #####
######### solicită admiterea apelului aşa cum a fost formulat şi motivat în scris şi susţinut la
termenul de judecată anterior, cu precizările făcute în memoriul depus pentru prezentul termen
de judecată. Arată că cele 15 probe enumerate în acest memoriu sunt elocvente, solicitând
analizarea acestora cu atenţie pentru aflarea adevărului în cauză şi pentru a se proceda la darea
unei hotărâri corecte.
Precizează că lucrul esenţial în această cauză este elementul „cuţit”. Subliniază că
anterior nefericitului caz, inculpatul, aşa cum a arătat în faţa instanţei, s-a întâlnit cu victima, dar
doar s-au salutat. În acest sens, arată că martorul cu identitate protejată a aflat de la victimă în
urmă cu 2-3 zile că a fost o stare conflictuală între inculpat şi victimă, cu ameninţări din partea
primului. Precizează că, aşa cum a arătat şi la termenul de judecată anterior, spargerea geamului
este un element de provocare care generează o stare de revoltă celui care i se produce această
pagubă, însă se pune întrebarea până unde se întinde provocarea şi unde se termină aceasta.
Solicită instanţei să aprecieze probele administrate imediat după săvârşirea faptei întrucât
atât martorii, cât şi inculpaţii, de regulă, fac declaraţii cât mai apropiate de realitate. În acest
2
context, menţionează declaraţia olografă a martorei ##### ######### care a arătat că victima,
după ce a spart geamul portierei, a traversat strada cu mâinile în buzunare, declaraţiile a patru
martori care i-au văzut pe cei doi traversând strada în fugă, precum şi declaraţia martorei #####
####### care i-a văzut pe cei doi urmărindu-se, unul din ei având un cuţit în mână, făcând
referire în acest sens şi la redarea înregistrării apelului de la Serviciul 112. Arată că inculpatul
vorbeşte despre cuţit mult după începerea incidentului, făcând trimitere în acest sens la
înregistrarea convorbirii telefonice purtate între inculpat şi un prieten al acestuia. Precizează că
până la acea „rupere din serie” inculpatul nu vorbeşte de cuţit. Arată că inculpatul susţine că
victima ######### ##### ar fi scos cuţitul şi cu titlu de gest de apărare a prins lama cuţitului,
muşcându-l de mână ca să-l poată dezarma. Arată că nu se cunoaşte efectiv cum a fost folosit
cuţitul, dar se poate deduce că acel cuţit, încă înainte de a fi rupt din serie victima, a fost văzut de
un martor. Solicită instanţei să observe concluziile raportului de constatare medico-legală prin
care se arată că victima a suferit 30 de leziuni corporale, din care 12 leziuni sunt tăieturi de cuţit
şi restul de 18 sunt leziuni pe tot corpul, de sus şi până la glezne. Subliniază că din cele 12
lovituri de cuţit 3 sau 4 au fost tanatogeneratoare, medicii legişti precizând totodată că decesul
victimei a fost violent datorită hemoragiei interne şi externe. Cu privire la faptul că nu s-a găsit
sângele victimei pe jos la locul incidentului, arată că victima era îmbrăcată, hainele absorbind
sângele, precizând totodată însă că pe hainele victimei nu s-a găsit sângele inculpatului. Arată că
dacă inculpatul s-ar fi tăiat în palmă, aşa cum acesta susţine, trebuia ca sângele să se scurgă la
locul respectiv, să existe urme de sânge ca urmare a traversării străzii. Menţionează în acest
context declaraţia olografă a martorei ##### #########, precum şi declaraţia acesteia dată în
faţa procurorului a doua zi.
Arată că primul echipaj de poliţie a observat nişte pete de sânge în dreapta
autoturismului, lângă stâlpul de electricitate, iar echipa de criminalişti au găsit lângă stâlpul de
electricitate, în dreapta autoturismului urme de sânge coagulat pe o distanţă de 6,50 metri şi pe o
lăţime de 2 metri şi cuţitul, deschis, aruncat în faţa autoturismului. Precizează că în atare situaţie
se desprinde o singură concluzie, respectiv că inculpatul când s-a reîntors la autoturism nu a avut
cuţitul în mână, martora, fiind în maşină, a auzit zgomotul cuţitului, iar echipa de criminalişti
sosiţi la faţa locului au găsit cuţitul deschis şi plin de sânge. Arată că procurorul şi echipa de
criminalişti în momentul în care au ridicat cuţitul – corp delict au recoltat probe de sânge de pe
trotuar, din dreapta autoturismului, fără să procedeze însă la examinarea genetică a cuţitului, deşi
partea civilă a solicitat în probaţiune analiza genetică a cuţitului şi a hainelor victimei. Ulterior,
la preluarea cazului de către un alt procuror, arată că a fost admisă această probă, posibilă însă
doar cu privire la hainele victimei, concluzionându-se că pe hainele victimei nu se regăseşte
proba de sânge a inculpatului. Prin urmare, precizează că în contextul în care inculpatul şi
victima s-au luptat, s-au îmbrâncit şi s-au tăiat, este imposibil să nu apară măcar într-un singur
loc măcar o probă de sânge, mai ales la o scurgere abundentă de sânge.
Cu privire la latura civilă a cauzei, arată că înţelege să reitereze concluziile expuse la
termenul de judecată anterior.
Cu privire la apelul inculpatului, solicită respingerea acestuia ca nefondat, acesta fiind
construit pe supoziţii şi interpretări exhaustive, punându-se accent deosebit pe declaraţiile
inculpatului. Solicită instanţei să observe declaraţiile martorei ##### ######### atât cea
olografă, cât şi cea dată în faţa procurorului a doua zi, din care rezultă că victima, care avea un
3
fular pe faţă, deci nu era mascată, cu mâinile în buzunare a trecut în fugă strada. Cu privire la
ipoteza tălhăriei cu implicarea şi a unor complici susţinute de inculpat, arată că aceşti complici ar
fi sărit în ajutorul victimei ######### #####, mai mult nu s-a depus nicio plângere penală pentru
săvârşirea acestei infracţiuni, aceasta fiind o idee pe care inculpatul a lansat-o a doua zi după
incident pentru a-şi justifica atitudinea. Precizează că se minimalizează fapta de maximă violenţă
a inculpatului, victima fiind lovită lateral, la mâini, la picioare. Menţionează că medicii legişti
arată că poziţia agresor – victimă a fost atât faţă în faţă, cât şi din spate, iar cele 4 lovituri de cuţit
date sub omoplat şi între omoplaţi, precum şi acea lovitură de cuţit abdominală în zona inimii
constituie o materialitate. Cu privire la muşcătura de mână, precizează că medicii legişti în actul
de constatare medico-legală la necropsie au arătat că nu există urmă de muşcătură de om.
Totodată, solicită instanţei să aibă în vedere şi declaraţia inculpatului din faţa judecătorului de
drepturi şi libertăţi, precum şi împrejurarea că victima ######### ##### avea un singur ochi şi
acesta, spray-at fiind din primul moment, nu mai putea avea acele reacţii descrise de inculpat.
Avocatul ales al părţii civile apelante ######### ##### #######, avocat ###### #####
solicită instanţei să observe probele administrate la dosarul cauzei, admiterea apelului şi în ceea
ce priveşte latura civilă a cauzei, achiesând totodată şi la concluziile reprezentantului
Ministerului Public.
Cu privire la apelul parchetului, solicită admiterea acestuia şi respingerea apelului
declarat de inculpat ca nefondat.
Avocatul ales al inculpatului apelant ####### ####, avocat ####### ###### cu privire la
latura penală a cauzei solicită admiterea apelului şi, în principal, achitarea inculpatului în temeiul
art. 16 alin. 1 lit. d) Cod procedură penală apreciind că în speţa de faţă există o cauză
justificativă, existenţa legitimei apărări raportat atât la infracţiunea de distrugere sau posibilă
tâlhărie în desfăşurare, cât şi la infracţiunea de tentativă la omor comise de victimă faţă de
inculpat, în subsidiar, achitarea inculpatului în temeiul art. 16 alin. 1 lit. d) Cod procedură penală
apreciind că în speţa de faţă există o cauză justificativă raportat la depăşirea limitelor legitimei
apărări ca urmare a tulburării sau temerii, iar în mod cu totul subsidiar, achitarea inculpatului în
temeiul art. 16 alin. 1 lit. c) Cod procedură penală cu referire la principiul „in dubio pro reo.”
Arată că în mod cert a existat un prim atac faţă de inculpatul ####### #### prin acea
acţiune de distrugere a geamului de către o persoană mascată în acele condiţii raportate la data şi
ora incidentului, subliniind că din toate probele dosarului rezultă o infracţiune de tâlhărie sau o
infracţiune de tentativă de tâlhărie în desfăşurare. Solicită instanţei să observe că victima, după
ce a spart geamul autoturismului, nu fuge, ci pleacă cu mâinile în buzunar prin faţa maşinii
invitându-l pe inculpatul ####### #### să meargă după el, nefiind deci o acţiune de răzbunare
sau de şicanare a inculpatului. Fiind o infracţiune flagrantă, arată că inculpatul, potrivit
dispoziţiilor legale, avea dreptul să-l urmărească şi să-l prindă pe făptuitor în vederea tragerii
acestuia la răspundere în faţa legii. Arată că în momentul în care inculpatul ajunge victima în
mod categoric rezultă, cu raportare inclusiv la acea interceptare telefonică şi cu privire la care nu
înţelege de ce nu i se dă citire până la sfârşit, că are loc altercaţia dintre inculpat şi victimă, cu
lovituri reciproce. Precizează că această altercaţie culminează cu căderea inculpatului #######
#### la pământ, moment în care fie se continuă primul atac, fie se declanşează un alt atac din
partea victimei faţă de inculpat de o cu totul altă intensitate şi prin folosirea de alte mijloace,
respectiv prin scoaterea acelui cuţit, în condiţiile în care ####### #### era căzut la pământ,
4
aspect rezultând din acea interceptare telefonică, şi se încearcă vizarea unei zone vitale şi anume
pieptul, făcându-se referire la tatuajul inculpatului. Arată că era vizată inima inculpatului, iar
prezenţa de spirit a acestuia în a încerca de a para acea lovitură, a făcut ca inculpatul fie să apuce
lama cuţitului, fie ca această lamă să treacă efectiv prin mâna inculpatului, după care acesta
încearcă deposedarea de cuţit a victimei. Solicită instanţei să observe că după deposedarea de
acel cuţit atacul nu încetează, victima nedând niciun semn de renunţare la atac, menţionând în
acest sens înregistrarea convorbirii telefonice la care s-a făcut referire, precum şi la declaraţia
inculpatului coroborată cu apelul la Serviciul 112. De asemenea, arată că victima, când
inculpatul era căzut la pământ, nu fuge, ci ia cuţitul venind peste el spunându-i că „pentru asta a-i
să mori.” Arată că în condiţiile în care inculpatul apucă acel cuţit, victima a continuat să-l
tăbărească şi să-l lovească, neavând niciun gest de renunţare. Precizează că inculpatul nu a atacat
victima, ci s-a apărat de acele lovituri ale victimei care a fost peste el şi a încearcat să lupte
întrucât, aşa cum rezultă din interceptare, victima încerca în continuu să-i ia cuţitul. Subliniază
că loviturile inculpatului în mod categoric nu vizează o zonă vitală, toate loviturile acestuia fiind
haotice, iar cu privire la înţepăturile de pe spatele victimei, arată că potrivit expertului medico-
legal acestea puteau fi produse în condiţiile în care victima era deasupra inculpatului.
Arată că din raportul întocmit de către medicul #### ######### rezultă că starea psihică
a inculpatului era deosebit de tensionată, acesta a resimţit un pericol real, iar aspectele de
personalitate ale inculpatului îl predispun la sentimente ridicate de frică şi de anxietate.
Precizează că declaraţiile martorei ##### ######### şi a celor doi poliţişti care au venit la faţa
locului coroborate cu apelul la Serviciul 112, un apel haotic, dezordonat şi incoerent, denotă
starea tensionată de tulburare în care inculpatul s-a aflat după câteva minute bune de la incident.
Solicită instanţei să observe că afirmaţia inculpatului „i-am dat în serie” din acea interceptare
este ruptă din context, inculpatul descriind altercaţia avută cu victima, dând citire interceptării
complete.
Cu privire la teza acreditată în sensul că inculpatul a premeditat atacul împotriva victimei
pentru un incident anterior, arată că inculpatul era împreună cu ##### ######### transportând
telefoane, identitatea victimei nefiind cunoscută de inculpat la momentul în care s-a spart
geamul, aceasta fiind mascată. Cu privire la susţinerea că victima alerga cu mâinile în buzunare,
iar potrivit unei declaraţii ####### #### ar fi fost acela care a avut cuţitul, însă nu l-a folosit din
prima, arată că, cuţitul a fost identificat ca fiind al victimei. De asemenea, solicită instanţei să
aibă în vedere declaraţia celui mai bun prieten al victimei, ##### #####, localizat şi pe listing-
urile telefonice, dovedit mincinos pentru că au mai existat convorbiri telefonice după ora 16:30,
precum şi prin înregistrările în care acel VW Phaeton urmărea autoturismul condus de inculpat,
înregistrări care au apărut după 3 ani. Prin urmare, subliniază că a fost vorba în mod clar de o
tălhărie pusă la cale împotriva inculpatului. Totodată, menţionează antecedenţa penală a victimei
şi a comportamentului acestuia din perioada detenţiei, faptul că acesta efectua antrenamente
periodice de lupte MMA, aspecte care denotă profilul victimei.
De asemenea, solicită instanţei să aibă în vedere opinia doamnei expertei ##### #######,
precum şi a declaraţiilor martorilor. Cu privire la lipsa sângelui de la locul incidentului, arată că
inculpatul a venit cu palma strânsă şi înfăşurată. Menţionează şi evoluţia declaraţiilor martorului
cu identitate protejată care, înainte de a se solicita arestarea inculpatului, a arătat că s-a încercat
să i se ofere suma de 10.000 euro pentru tăcere, după care în faţa Tribunalului Bihor a declarat
5
totul a fost o glumă a fratelui său, menţionând în acest context şi concluziile diametral opuse ale
testelor poligraf efectuate în cauză.
Solicită instanţei să observe că inculpatul a dat declaraţii libere, nebeneficiind de
consiliere şi de asistenţă juridică în faţa procurorului de caz, convingându-l pe acesta din urmă că
în cauză sunt elemente clare de legitimă apărare sau de depăşire a limitelor legitimei apărări. În
acest context, arată că procurorul de caz ###### #### s-a consultat cu alţi doi procurori cu
experienţă, respectiv cu prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor şi cu
procurorul - şef Secţie penală din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea care i-au
spus acelaşi lucru, înainte de a lua decizia de a nu-l reţine, respectiv a-l aresta pe inculpat, făcând
referire în acest sens şi la declaraţia de abţinere a procurorului ###### ####.
Pe cale de consecinţă, apreciază că, având în vedere probaţiunea administrată în cauză, nu
se justifică o soluţie de condamnare a inculpatului, iar dacă există un dubiu în speţa de faţă,
atunci acesta trebuie valorificat aşa cum prevede legea, respectiv că acest dubiu trebuie să profite
persoanei acuzate.
Cu privire la latura civilă a cauzei, solicită respingerea acţiunii civile formulate.
De asemenea, solicită respingerea apelurilor parchetului şi a părţii civile ca nefondate,
apreciind că ipotezele prezentate în sensul că ####### #### ar fi urmărit victima cu cuţitul sau
împrejurarea că ####### #### s-a tăiat singur sunt nereale, solicitând instanţei să se raporteze în
acest sens la declaraţia martorei ##### #########.
Avocatul ales al inculpatului apelant ####### ####, avocat ##### ##### solicită
admiterea apelului pentru motivele dezvoltate în scris. Arată că sentinţa primei instanţe este
nelegală şi netemeinică motivat de faptul că judecătorul fondului a reţinut în mod indubitabil o
eronată situaţie de fapt şi a făcut implicit o greşită aplicare a legii.
Cu privire la susţinerea părţii civile că inculpatul ####### #### ar fi fost posesorul
cuţitului, arată că din probele de la dosar rezultă fără putinţă de tăgadă că victima #########
##### în momentul în care a spart geamul avea un corp metalic în mână, făcând trimitere în acest
sens la declaraţia martorei ##### ######### de la fila 133. Arată că este evident că martora
##### ####### a văzut la un moment dat cuţitul în mâna victimei ######### #####. Precizează
că la momentul în care a formulat cererile în probaţiune nu a contestat nici măcar declaraţia
martorei cu identitate protejată #### ######, martora care a relatat că inculpatul ####### ####
ar fi avut un conflict anterior cu victima ######### #####, întrucât, indubitabil, probele
administrate relevă că victima avea un fular şi efectiv nu a cunoscut identitatea acestei persoane.
Subliniază că acest lucru rezultă fără putinţă de tăgadă din declaraţia martorei #### ###### de la
filele 103 – 104 din dosarul de urmărire penală. De altfel, arată că şi procesul-verbal de cercetare
de la faţa locului din data de 02.12.2013 relevă faptul că a fost găsit ulterior fularul şi sacoşa
victimei.
Solicită instanţei să aibă în vedere declaraţia martorei #### ###### ##### de la fila 117
dosar de urmărire penală, fiind foarte important să se reţină că după ce victima a lovit geamul
dreapta faţă al maşinii inculpatul a plecat în urmărirea acesteia, gest permis de dispoziţiile art.
465 alin. 3 Cod procedură penală, luând spray-ul şi primul lucru pe care inculpatul l-a făcut când
l-a ajuns pe agresor a fost să-l prindă de braţ. Prin urmare, arată că este evident că inculpatul nu
l-a lovit, nu a sărit pe agresor, ci l-a prins de braţul drept, iar ulterior victima s-a întors, a încercat
să lovească, moment în care inculpatul a dat cu spray, spray care i-a ajuns şi acestuia în faţă.
6
Solicită instanţei să observe că probele administrate relevă fără putinţă de tăgadă că

inculpatul ####### #### după ce a luat cuţitul era căzut în genunchi, făcând referire în acest sens
la fila 31 din dosarul de urmărire penală, respectiv la imaginile nr. 62 şi 64 din care rezultă că
inculpatul avea urme de noroi la nivelul genunchilor. Precizează că toate declaraţiile inculpatului
sunt confirmate de probe. Menţionează de asemenea raportul de expertiză medico-legală din
07.12.2013 din care rezultă că leziunile prezentate de inculpat s-au putut produce inclusiv prin
cădere pe un corp rugos. Subliniază că atacul nu a fost întrerupt absolut nicio secundă, iar o mare
parte din leziunile prezentate de inculpat şi de victimă s-au produs în momentul în care victima
era în ortostatism, iar inculpatul în genunchi căzut sau dacă ambii erau în genunchi sau căzuţi.
Solicită instanţei să aibă în vedere că leziunile prezentate de victima ######### ##### şi
descrise la pct. 25 – 30 din raportul medico-legal nu s-ar fi putut produce decât în situaţia în care
victima era în picioare şi inculpatul căzut. Arată că este vorba de leziuni la nivelul tibiei, iar o
mare parte dintre leziuni sunt în partea de jos a corpului. De asemenea, precizează că sunt leziuni
şi tăieturi care au direcţia de sus în jos şi pornesc spre exemplu din zona ombilicală în josul
piciorului. Prin urmare, apreciază că toate aceste probe relevă faptul că după ce inculpatul a
reuşit să ia cuţitul, în condiţiile în care victima încerca să recupereze cuţitul în mod continuu şi
aplicând lovituri, inculpatul era căzut, iar victima avea o poziţie dominantă. Subliniază că în mod
indubitabil inculpatul se afla într-o stare de tulburare şi temere şi acesta, aşa cum a arătat în
declaraţia sa, nu s-a mai gândit, a dat cu cuţitul în lateral, unde a apucat, raportat la poziţia în
care se afla.
Precizează că, analizând raportul medico-legal, a constatat că peste 90 % din lovituri sunt
localizate în partea de jos a corpului şi că adâncimea maximă a acestor lovituri este de 3,5 cm, în
condiţiile în care, din câte reţine, lama cuţitului era în jur de 10 cm. Pe cale de consecinţă,
opinează că inculpatul nu a urmărit suprimarea vieţii victimei sub nicio formă, inculpatul
urmărind doar să se apere şi, ca atare, solicită achitarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de
omor.
Inculpatul apelant ####### ####, având ultimul cuvânt, arată că nu a avut nicio clipă
intenţia de a-i face rău victimei, decât să-şi apere viaţa, nu a trecut niciodată prin aşa ceva, lupta
aceea a fost pe viaţă şi pe moarte, ajungând acum să regrete că trăieşte, că n-a murit, fiind acuzat
pentru că şi-a apărat viaţa. Precizează că s-a dus după victimă cu gândul de a-l opri pentru a
chema poliţia, s-au luptat, victima a scos cuţitul, iar el şi-a apărat viaţa cum a ştiut în momentul
respectiv. Arată că şi în prezent nu mai poate lua un cuţit în mână după acel incident şi că regretă
şi îi pare rău pentru cele întâmplate.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra apelurilor de faţă, pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, a constatat

următoarele:
Prin sentinţa penală nr. ### din 01.11.2016 pronunţată de Tribunalul Bihor, în baza art. 5
Cod penal cu aplicarea deciziei Curţii Constituţionale nr. 265/06.05.2014 a constatat că pentru
inculpatul #### ####### legea penala mai favorabila este reprezentata de Codul penal 1969.
În baza art. 174 Cod penal de la 1968, art. 175 alin 1 lit i ) Cod penal de la 1968 cu
aplicarea art 73 lit. b), raportat la art 76 alin 1 lit a) Cod penal de la 1968, a fost condamnat
7
inculpatul ####### #### [fiul lui #### și ####### ######, născut la data de ##########, în
Oradea, #### #####, domiciliat în #### ######, str. Iacobinilor, nr. 52, #### #####, posesor al
CI ##### ## ### ######, eliberată de SPCLEP Oradea, CNP #############] la pedeapsa de:
6 ani si 2 luni inchisoare si 5 ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii
drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a II a, b Cod penal de la 1969, cu aplicarea art. 12 alin.
(1) din Legea nr. ######## respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte
funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat,
În baza art. 71 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 a
interzis inculpatului exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b)
Cod penal 1969 cu titlu de pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale
rezultante.
În baza art. 404 alin 4 lit b) Cod procedura penala, raportat la art. 72 Cod penal, a dedus
din pedeapsa aplicata inculpatului durata retinerii de 24 ore începând cu data de 16.11.2015 ora
14,10 până în data de 17.11.2015, ora 14,10.
În baza art. 399 Cod procedura penala raportat la art. 208 alin 5 raportat la art. 207 alin.
4 si 7 Cod procedură penală a menţinut masura controlului judiciar luata fata de inculpatul
####### #### [fiul lui #### și ####### ######, ns. la 28.02.1990 în Oradea, #### #####,
cetăţean român, domiciliat în #### ######, str. Iacobinilor, nr.52, #### #####, CNP
#############] prin încheierea penala numarul 112/JDLC/2015 a judecatorului de camera
preliminra din cadrul Curtii de Apel Oradea.
În baza art. 397, art. 19, 25 Cod procedura penala raportat la art. 1357 Cod civil, art.
1381 Cod civil, art. 1391 Cod civil a admis actiunea civila formulata de partea civila #########
##### [dom. Oradea, #### ####### ### #, ### ## ##, apt. 13, #### #####] si a obligat pe
inculpatul ####### #### la plata catre aceasta a sumei de 25 000 euro reprezentand daune
morale,actualizati cu dobanda legala la data platii.
În baza art. 397, art. 19, 25 Cod procedura penala raportat la art. 1357 Cod civil, art. 1381
Cod civil, 1392 Cod civil a admis actiunea civila formulata de partea civila ######### #####
[dom. Oradea, #### ####### ### #, ### ## ##, apt. 13, #### #####] si a obligat pe inculpatul
####### #### la plata catre aceasta a sumei de 20 000 lei cheltuieli de avocat si 6760 lei daune
materiale reprezentand cheltuieli de inmormantare si expertiza, actualizati cu dobanda legala la
data platii.
În baza art 118 alin 1 lit b) Cod penal de la 1968 a dispus confiscarea speciala a
cuțitului / briceag culoare maro, folosit la comiterea infracțiunii, care se află atașat la dosarul
cauzei (într-un plic).
În baza art. 7 din Legea 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în
vederea înregistrării acestora în Registrul Național de Amprente Genetice.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedura penala, a obligat pe inculpat la plata sumei de 11
000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 15.06.2016 a fost sesizata instanţa de fond cu rechizitoriul emis in dosarul
penal nr. ###/P/2013 al Parchetului de pe langa Tribunalul Bihor cu privire la inculpatul
####### ####. Acesta a fost trimis in judecata pentru săvârşit infracţiunea de omor calificat prin
cruzimi prevăzută de art. 188 raportat la art. 189 alin. 1 lit. h Cod penal.
8
S-a retinut prin actul de sesizare al instantei ca că inculpatul ar fi săvârşit infracţiunea de

omor calificat, prin cruzimi, constând în aceea că în data de 02.12.2013, în jurul orei 18, după ce
victima a spart geamul autoturismului inculpatului, acesta a plecat în urmărirea ei şi i-a aplicat
multiple lovituri de cuţit, în zone vitale ale organismului. Victima ######### ##### a mai reuşit
să se deplaseze circa 300 metri până la locuinţa sa, unde a fost găsită de martorii ce au anunţat
ambulanţa, fără însă ca intervenţia medicală de urgenţă să fi fost în măsură să salveze viaţa
acesteia date fiind leziunile grave produse.
Starea de fapt descrisa mai sus a fost probata de procuror prin urmatoarele mijoace de
proba: - raportul organelor de poliţie ca urmare a sesizării prin sistemul 112;- fişa de intervenţie
la eveniment; proces-verbal de cercetare la faţa locului; declaraţiile martorilor;procesul – verbal
de examinare criminalistică; dovezi de ridicare; declaraţie parte civilă;- certificat de deces;
rapoarte de constatare medico-legală; rapoarte de expertiză medico-legală; rapoarte de constatare
criminalistică a comportamentului simulat; raport de expertiză genetică judiciară; raport
suplimentar de expertiză genetică judiciară;- proces verbal de redare a convorbirilor dintre
operatorul sistemului 112 şi persoanele care au anunat evenimentul ; declaraii suspect, declaraţie
inculpat;briceagul corp delict ridicat cu ocazia cercetării la faţa locului.
Rechizitoriul cuprinde date cu privire la urmarirea penala.
Rechizitoriul cuprinde o caracterizare a inculpatului, si a făcut referire la constituirea de
parte civila cu privire la suma de 500 000 euro.
Rechizitoriul cuprinde un numar de 16 martori.
S-a învederat ca exista un mijloc material de proba si anume cutitul, care este atasat la
dosarul cauzei intr-un plic.
La primul termen de judecata numita ##### ######### isi precizeaza constituirea de
parte civila solicitand doar 150 000 euro, cheltuieli materiale in cuantum de circa 9000 lei,
cheltuieli cu aparatorul in cuatum de 20 000 lei.
De la bun inceput, aplicând direct art 6 din CEDO, privind dreptul la un proces echitabil,
instanţa de fond a pus in discutie schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de omor calificat
prevăzută de art 189 lit . h) prin cruzimi, in infractiunea de omor simplu prevazuta de art 188 cod
penal, schimband incadrarea juridica.
În conditiile in care a fost schimbata incadrarea juridica i s-a pus in vedere inculpatului ca
poate uzita de procedura recunosterii vinovatiei, dat fiind faptul ca pentru infractiunea de omor
prevazuta la art 188 cod penal nu mai este prevazuta detentia pe viata.
Inculpatul a uzitat de procedura de drept comun.
În cursul fazei de judecata, instanţa de fond a remediat presupusele ”vicii” invocate de
catre aparare si anume a dispus depunerea la dosar a inregistrarilor video provenite de la
camerele de supraveghere provenite la intersectia Bd Dacia cu str Transilvaniei; a solicitat
UTAI din cadrul IPJ Bihor sa comunice atat transcrierea CD-urilor cuprinzand listingurile si sa
depuna o legenda a acestora.
Ulterior instanţa de fond, la acest ultim termen, a pus in discutie legea penala mai
favorabila, potrivit art 5 din Codul penal cu retinerea Deciziei Curţii Constituţionale nr.
264/2014 si in acest context o eventuala schimbare de incadrare juridica din infractiunea de omor
simplu prevazuta la art 174 cod penal de la 1968 in infractiunea de omor calificat in publci,
prevazuta la art 175 lit i cod penal.
9
În faza de judecata s-au audiat pe linga inculpat si partea civila si martorii contestati, si
anume ##### #########, ### ######,#### ######, ##### ##########, Joseph I.
Pentru a nu se vicia dreptul la aparare al inculpatului in faza de judecata au fost permise
aparatorilor acestuia in special formularea unui numar impresionant de intrebari avand ca teza
probatorie sinceritatea persoanelor audiate.
Instanţa de fond, dată fiind probatiuna ampla administrata, raportat la certificatele
medico-legale si expertizele efectuate in cauza a apreciat ca nu se a impus efectuarea unei
expertize medico-legale si a inca unei expertize genetice, solictarile fiind facute doar pentru a
tergiversa solutionarea cauzei.
Au fost incuvintate pentru inculpat depunerea listingurilor, interpretarea listingurilor,
depunerea inregistrarilor camerelor de supraveghere insa toate tezele probatorii indepartau
cercetarea judecatoreasca de la limitele judecatii si anume fapta de omor savarsita de #######
####, catre o potentiala infractiune de talharie avand ca autor inclusiv pe defunctul #####
#########.
Învederându-se, în faza de judecata, faptul că în faza de urmarire penala au fost sesizate
Parchetului aspecte legate de infractiunea de tâlhărie / distrugere, asupra cărora prin rechizitoriu
nu s-a dat nicio dezlegare, instanţa de fond a sesizat Parchetul, pentru a aprecia asupra
oportunitatii efectuarii unor cercetari, trimitand in acest sens copii dupa declaratii, cereri,
listiguri.
Tot parchetului a fost trimisa si solicitarea de efectuare a identificarii criminalistice a
doua masini, care apar pe camerele de supraveghere din 2.12.2013, la minutul 17.59 la
intersectia strazilor Dacia cu Transilvaniei, impreuna cu capturile foto.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanţa de fond a reţinut că: inculpatul #######
#### în data de 02.12.2013, in jurul orelor 18,00, la intersecția străzilor Transilvaniei cu strada
Aleea Posada din Oradea, a aplicat multiple lovituri de briceag (9 impunsaturi , din care 3 in
zone vitale ale corpului, restul pana la 15 leziuni fiind zgaraieturi si taieturi) numitului
######### ##### #########, , provocându-i leziuni fizice grave în urma cărora acesta din urmă
a decedat.Inculpatul ####### #### a comis infracțiunea de omor in public, dupa ce a avut o
altercatie cu victima sa ######### care ii sparsese geamul de la masina, in stare de provocare
generata de fapta victimei care i-a spart geamul la masina, si ulterior in timpul altercatiei avute
cu aceasta a scos un cutitul amenintandu-l ca il omoara.
Potrivit declaratiilor date de inculpat si martora ##### #########, cei doi stateau in
masina inculpatului asteptand sa fie sunati in legatura cu repararea unui telefon.
##### ######### l-a descris pe agresor ca fiind „bărbat atletic, la 1,70-1,80m, imbracat
cu o geaca neagra cu o gluga trasa pe cap cu blăniţa pe margine” care ulterior „a traversat strada
în fuga pe diagonala spre strada care da spre ######” (fila 65 up).
Ambii au relatat ca dupa ce persoana cu gluga a spart geamul la masina, ####### ####,
a luat-o la fuga dupa victima. In cea ce priveste fuga insa inculpatul a susţinut ca nu a luat-o la
fuga imediat, victima asteptandu-l, declaratie care insa nu este confirmata de nici un alt martor,
nici macar de numita ##### #########.
Aceeaşi martora ##### ######### a arătat ca „####### a deschis portiera, a lăsat-o
deschisa şi a alergat după acel bărbat în aceeaşi direcţie. Amândoi au intrat pe strada menţionata
10
şi au depăşit câmpul meu vizual” … „bărbatul şi ####### au ieşit din raza mea vizuala întrucât
au intrat pe strada Selimbarului” (fila 71 up).
Declaraţia martorei s-a coroborat cu declaraţiile inculpatului ####### în ce priveşte
modul în care a fost spart geamul autoturismului, sub aspectul susţinerilor ca fizionomia
barbatului era ascunsa de gluga şi fularul amplasat pe faţă, precum şi în ce priveşte împrejurarea
ca a plecat în urmărirea autorului distrugerii „pentru a-i cere socoteala.
Declaratiile date de inculpat si martora #####, in ceea ce privesc urmele de distrugere, de
agresiune asupra masinii s-a coroborat cu procesul-verbal de cercetare la fata locului si plansele
foto efectuate cu aceasta ocazie de organele de politie, de unde a rezultat spargerea geamului
masinii inculpatului.
Instanţa de fond a reţinut din declaratiile de martori necontestate date in faza de urmarire
penala, modul în care a decurs urmărirea acelui bărbat de către inculpatul ####### ####.
Scena a fost relatată şi de către doi martori oculari si s-a prezentat astfel:
Martora #### ###### ##### (fila 117 up) a arătat ca „în data de 02.12.2015, în jurul orei
18.05, mă aflam ca pasager pe bancheta din spate a autoturismului … condus de ##### #######
pe strada Transilvaniei având direcţia de mers Piaţa Rogerius-####. La un moment dat, de pe
trotuarul din partea stânga a direcţiei noastre de mers am văzut doi tineri alergând unul după altul
care au traversat strada în fuga prin spatele maşinii în care mă aflam, … prima persoana … a
avut faţa acoperita, posibil cu un fular de culoare închisa … Cu aproximaţie 1 metru înainte ca
primul tânăr sa urce pe trotuarul din dreapta direcţiei noastre de mers, respectiv după traversarea
străzii, a fost prins din urma de tanarul care îl urmarea, am văzut când cel de-al doilea tânăr l-a
prins pe primul de undeva din zona umăr – braţ drept”.
Aceleaşi împrejurări au fost relatate şi de către martorul ##### ####### (fila 115): „am
observat ca din partea stânga a carosabilului aleargă spre partea dreapta doi barbati, care erau
foarte aproape unul de altul şi care erau sa intre în faţă autoturismului mei. I-am evitat prin virare
brusca la dreapta, iar ei au continuat sa alerge pe lângă maşina mea. Eu mi-am continuat
deplasarea şi am văzut în oglinda laterala dreapta ca cei doi ajunseseră pe trotuarul din dreapta.
Am observat ca primul bărbat a avut faţa acoperita cu ceva negru”.
Totodata martora ##### #######, care se afla in masina cu #### ####### a vazut cand
cei doi participanti la altercatie s-au fugarit reciproc. A vazut ca unul dintre ei a avut un cutit in
mana si de asemenea faptul ca cei doi au inceput sa se bata. A sunat la 112 pentru a anuntat
faptul ca doi indivizi se fugareau.
Martora #### #######, a confirmat ca doua persoane se fugareau pe str Transilvaniei, si
la solictarea numitei ##### ####### cu care se afla in masina a sunat la 112 existand
posibilitatea ca cei doi sa ajunga in optica dansei, pacienti la urgente.
Cei patru martori la care am facut referire mai sus, impreuna cu martora #####
######### a contrazis sustinerea inculpatului ca bărbatul; dupa ce a spart geamul
autoturismului s-ar fi oprit după circa 10 metri, s-ar fi întors spre el, iar apoi a continuat sa se
deplaseze „la pas”.
Din cercetarea judecatoreasca efectuata, coroborat cu probele administrate in cursul
urmaririi penale instanţa de fond a constatat, în raport de conţinutul declaraţiilor martorilor
audiaţi, ca relatările inculpatului referitor la starea de fapt descrisa până la momentul prinderii
victimei sunt total subiective, probele administrate reliefând împrejurarea ca a avut loc o
11
urmărire rapida, în fuga, a victimei, nicidecum una la pas şi ca primul contact fizic intre cei doi a
avut la iniţiativa inculpatului care a prins-o pe victima de braţ sau umăr, comportament
concordant cu propria afirmaţie „am plecat sa ii cer socoteala” (declaraţie instanţa).
Din momentul contactului fizic şi până la cel al găsirii victimei în faţa locuinţei sale de pe
strada ######, mijloacele de proba apte sa conducă la stabilirea stării de fapt sunt, în principal,
declaraţiile de suspect şi inculpat din faza de urmarire si judecata, relatările sale iniţiale
consemnate în actele de constatare întocmite în seara incidentului, convorbirea telefonica purtata
de către acelaşi inculpat în data de 04.12.2013, interceptata, cu un cunoscut în care s-a făcut
referire la incident şi rapoartele de constatare medico-legale privind pe victima şi inculpat.
a) Din raportul din 02.12.2013, întocmit de către echipajul de politie ajuns iniţial la faţa
locului, la care a făcut referire in declatia sa si martorul #### ###### , inculpatul le-a fi spus
poliţiştilor verbal ca „l-a urmărit iar la intersecţie cu Aleea Posada l-a ajuns din urma şi s-au
luptat, în cursul luptei ####### l-a dezarmat de cuţit pe agresor şi l-a înjunghiat de mai multe ori
pe acesta la nivelul spatelui, în cele din urma agresorul a reuşit sa fuga” (fila 60 din dosarul de
up).
Analizand citatul din declaratia data organelor de politie a reieşit foarte clar ca în prima
descriere a incidentului, inculpatul a susţinut ca, după dezarmarea victimei, el a fost cel care a
avut iniţiativa actelor de violenta, înjunghiindu-o pe aceasta de mai multe ori – semnificativ - în
spate, până în momentul în care aceasta a reuşit sa fuga.
b) Cu aceeasi ocazie agentii de politie au intocmit fisa de intervenţie consemnand
relatarea verbala a inculpatului: „după ce a fost atacat şi înjunghiat de către acea persoana, a
fugit după el şi l-a reţinut la intersecţia străzilor Transilvaniei cu Aleea Posada, agresorul l-a lovit
în continuare, ####### l-a imobilizat, i-a smuls cuţitul cu care l-a atacat şi l-a înjunghiat la
rândul sau la nivelul pieptului. În cele din urma agresorul a reuşit sa scape şi sa fuga în direcţia
străzii ######” fila 35 up.
Succesiunea declaratiilor inculpatului privind desfasurarea incidentului, reliefeaza mai
multe aspecte, de multe ori chiar contradictorii.
Prima declaratie pe inculpatul a dat-o olograf procurorului chiar în seara incidentului
12.12.20 13 , dar fara a a avut o calitate, mentioneaza „am fugit spre el, ajungând aproape după
ce a traversat şoseaua am strigat către el Ba! El s-a întors spre mine şi a dat sa mă lovească cu
pumnul … moment în care eu l-am spray-at, dar în mare parte gazul a ajuns pe mine deoarece eu
mergeam spre el. Apoi am ripostat lovindu-l în faţă cu pumnul după care am început sa ne
batem. Am ajuns pe celalalt trotuar, acesta reuşind sa mă doboare am căzut amândoi intre spaţiul
verde şi trotuar. În timp ce ne luptam, bărbatul a scos un cuţit tip briceag, cel mai probabil din
buzunarul de la geaca … a dat cu cuţitul spre mine încercând sa mă înjunghie în partea stânga a
pieptului, afirmând repetat ca - pentru asta o sa mori. Eu am ridicat mana stânga pentru a mă
apara, iar atunci a înfipt cuţitul în palma stânga. Eu am strâns cu putere de cuţit speriat ca mă va
mai lovi. L-am tot lovit sa lase cuţitul, apoi cu mana dreapta l-am tras şi l-am muscat de mana în
care a avut cuţitul. Mana acestuia a cedat, eu reuşind sa iau cuţitul. Acesta tot încerca sa îl ia
înapoi. Atunci am reuşit sa îl ţin cumva cu o mana de cap(?), iar cu cealaltă l-am lovit cu cuţitul
în partea stânga şi în umăr de mai multe ori pentru a mă a lăsat în pace şi a scăpa. Eu am vrut sa
îl lovesc în (?) pentru a mă a lăsa în pace şi pentru a nu reuşi sa îmi ia cuţitul şi nu ştiu sa îl fi
12
lovit în alta partea corpului, apoi bărbatul a luat de pe jos spray-ul meu şi m-a sprayat în faţă
după care a luat-o la fuga spre Liceul #####” (fila 41-43 up).
În declaraţia tipizata de a doua zi – 03.12.2013 (fila 92 up), inculpatul a susţinut ca „am
alergat spre bărbat pentru a-l imobiliza şi anunţa organele de politie. Am traversat astfel strada
Transilvaniei, după care am ajuns pe trotuar şi i-am strigat barbatului sa se oprească. Acesta s-a
întors spre mine şi a încercat sa mă lovească cu pumnul în faţă. Nu mai reţin daca atunci m-a şi
lovit în faţă. Eu atunci l-am sprayat am înaintat spre el, iar atunci gazul mi-a intrat şi mie în ochi.
Apoi, eu şi acel bărbat am început sa ne lovim reciproc cu pumnii … la un moment dat, în timp
ce ne băteam, am observat ca acesta a scos de undeva dintr-un buzunar un briceag … spunându-
mi ceva de genul – Pentru asta o sa mori!. Bărbatul respectiv a vrut sa am lovească cu cuţitul în
partea stânga a pieptului iar eu am ridicat mana stânga pentru a mă apara şi astfel am fost împuns
în palma. Am ţinut cu mana stânga de briceag pentru a nu mă lovi, timp în care îl loveam cu
cealaltă mana pentru a mă apara. La un moment dat, l-am muscat de încheietura mâinii drepte iar
atunci a eliberat cuţitul, care a rămas la mine în mana stânga. Am luat apoi cuţitul în mana
dreapta şi, pentru ca bărbatul a încercat sa îmi smulgă cuţitul din mana, eu l-am lovit de câteva
ori cu cuţitul în umărul şi omoplatul stâng pentru a mă apara. Precizez ca în acele momente
stăteam oarecum faţă în faţă sau el era uşor cu o parte spre mine, stand amândoi în genunchi. Nu
ştiu de cate ori l-am lovit cu cuţitul şi nici daca l-am lovit în alte zone ale corpului. Oricum, în tot
acest timp, bărbatul încerca sa îmi smulgă cuţitul din mana, fără ca în tot acest timp sa-mi spună
ceva. La un moment dat, bărbatul a luat sprayul meu de jos şi m-a sprayat în faţă, după care a
fugit spre Liceul ###### #####”.
Ulterior in declaraţia de inculpat data în faţa celui de al doilea procuror în data de
16.11.2015, acesta a reiterat aceleaşi afirmaţii, reţinându-se următoarele modificări: inculpatul ar
fi încercat după dezarmarea victimei sa ii imobilizeze acesteia mâinile „am mutat cuţitul în mana
dreapta şi am încercat sa-o imobilizez mâinile … am vrut sa-l imobilizeze prin aceea ca am vrut
sa-l rănesc la mâini … i-am aplicat lovituri de cuţit acelei persoane, indirect, fără nicio intenţie,
decât de a-l imobiliza. Arat ca am vizat doar zona mâinilor” (fila 297 up).
De asemenea, remarcam afirmaţia inculpatului în sensul ca în cadrul acestei din urma
inclestari, „persoana m-a călcat, am căzut în fund şi acesta a luat sprayul meu şi când am vrut sa
mă ridic mi-a dat cu sprayul în faţă. Atunci am aruncat cuţitul jos, iar persoana s-a întors şi a
fugit sărind un gard viu” (fila 298 up).
În declaraţia data cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventiva, inculpatul a
susţinut ca „am început să ne batem însă nu aş putea să spun cine a lovit primul ci doar că ne-am
lovit reciproc. Nu aş putea spune unde l-am lovit însă cred ## la nivelul capului, de asemenea şi
el a acţionat în acelaşi fel. În momentul în care am început să ne batem, eram în apropierea
şoselei pe partea dreaptă, aceeaşi cu locul parcării maşinii, însă în timp ce ne încăieram am
traversat strada pe cealaltă parte. La un moment dat am ajuns pe partea cealaltă într-un loc unde
era o bordură mai înaltă eu m-am împiedicat şi am căzut în genunchi în faţa victimei. Eu am
încercat să mă ridic trăgându-mă în acelaşi timp de el iar atunci am văzut-o pe victimă desfăcând
un briceag în mână şi înjurându-mă spunându-mi totodată „o să mori pentru asta „. Victima a
lovit cu cuţitul din mâna dreaptă cu o mişcare de sus în jos spre mine, eu am încercat cu mâna
stângă să-l prind de încheietură iar în acel moment victima m-a înţepat cu cuţitul în palmă
străpungându-mi palma. În acel moment eu m-am speriat am strâns cuţitul în palmă pentru că
13
mi-a fost teamă să nu mă lovească în altă parte şi l-am lovit concomitent cu pumnul , de
asemenea l-am şi muşcat de braţul cu care ţinea cuţitul şi atunci a dat drumul la cuţit care a
rămas în palma mea. După ce a dat drumul la cuţit victima a sărit din nou şi mai agresiv pentru a
recupera cuţitul. Văzându-l am mutat cuţitul din palma stg. în mâna dreaptă am ţinut bine de cuţit
şi am încercat să-l imobilizez ţinându-l de mâini şi de corp ca să nu mă atace. Nu vroiam să
ajungă la cuţit pentru a mi-l lua. De asemenea, atunci când băga mâinile să-mi ia cuţitul eu l-am
lovit cu cuţitul peste mâini dar şi cu cealaltă mână liberă. Nu pot spune dacă l-am prins cu mâna
de gât, a fost vorba de câteva secunde în care nu îmi aduc aminte mişcările. În timpul acestei
încăierări, îmi aduc aminte că am fost călcat pe picior iar atunci mi-am pierdut echilibrul şi am
căzut. Am apucat să o văd pe victimă cum ia de jos sprayul meu ce îmi căzuse în timpul
încăierării, l-a folosit pe tot împotriva mea după care a sărit două gărduleţe din apropiere şi a
fugit”.
Examinand sucesiunea declaratiilor date de catre inculpat, prin prisma celorlalte probe
instanţa de fond a constatat din nou numeroase contradicţii intre declaraţiile inculpatului fata de
celelalte probe administrate în cauza, cât şi intre propriile sale declaraţii.
Instanţa de fond a constatat ca asertiunile inculpatului privind prima parte a confruntării
(din momentul prinderii şi până la folosirea cuţitului) sunt contrazise de conţinutul convorbirilor
telefonice interceptate purtate de către acesta cu un cunoscut de al sau, în care modul de
desfăşurare al conflictului este diferit de cel expus în declaraţii. Astfel, inculpatul a susţinut în
convorbirea amintita ca „ş-am sărit pe el şi l-am lovit, i-am dat pumni de l-o … nu s-o mai văzut
capu’ … i-am tot dat, ş-o picat pe jos. O mers la bordura, o picat pă jos, că l-am rupt din serie.
Deci i-am dat bine, bine i-am dat! Ş-o picat pe jos” (fila 39). Bunaoara din pasajul relatat a
rezultat ca initiativa violentei a avut-o inculaptul #######, rezultand totodatat ca victima se afla
in inferioritate fizica fata de agresor, a se vedea fapul ca victima ave proteza oculara, si o
constitutie corporala astenica.
Tribunalul a reţinut ca acea convorbire telefonica se coroborează cu restul materialului
probator. Bunaoara inculpatul in faza de urmarire penala si judecata afirma ca (am plecat sa ii
cer socoteala) fraza care se corboreaza cu declaratia pasagerilor din masina care au observat
urmărirea victimei de catre inculpat. Toate acestea la randul lor, se coroboreaza cu urmele de
violenta, altele decât cele ce au fost rezultatul folosirii cuţitului şi care sunt rezultatul confruntării
iniţiale,aceset urme, echimoze sunt mult mai numeroase în cazul victimei decât al inculpatului.
Urmele în cauza la care facem referire au reieşit din certificatul medico-legal, acestea
fiind: excoriaţie buza inferioara şi mucoasa bucala infiltrata sanguin, echimoza la nivel cervical
anterior şi supraclavicular, echimoza şi zona tumefiata (17/10 cm) la nivelul braţului drept,
excoriaţii multiple la nivelul antebraţului drept şi stâng, precum şi multiple excoriaţii la nivelul
ambilor genunchi, gambe şi glezna în cazul victimei (fila 226-231 up), iar în cazul inculpatului
două echimoze la nivelul regiunii orbito-palprebale stg şi buza superioara, precum şi o serie de
excoriaţii la nivelul degetelor mâinilor şi genunchilor (fila 81 up).
Instanţa de fond a apreciat pe cale de consecinta, ca intre cei doi combatanti a existat in
primul rand o disproportie de forţă, amintind în acest sens că victima a avut pe langa o
constitutie slaba şi o proteza de glob ocular drept. Aceasta este o deficienta grava de vedere cu
influenta majora intr-o astfel de confruntare – fila 226 up, în contextul in care inculpatul a
sustinut ca a folosit si spray-ul.
14
Instanţa de fond a apreciat ca, tocmai aceasta disproporţie vădita de forte a determinat-o
pe victima sa apeleze la arma, pe care inculpatul a susţinut ca aceasta a avut-o în buzunarul gecii,
pentru a o folosi împotriva sa.
Din declaratiile inculpatului a rezultat ca s-a opus loviturii cu cuţitul cu mana, prinzând
de lama şi mânerul cuţitului, concomitent cu aplicarea repetata de lovituri cu mana libera,
precum şi cu aplicarea unei muşcături la nivelul încheieturii mâinii victimei cu care aceasta ţinea
cuţitul, astfel încât a reuşit dezarmarea sa: „şi-o picat pa jos şi … nu m-am uitat! La un moment
dat nu ştiu cum m-o împins şi am picat şi eu. Am dat sa mă ridic şi atunci, mi-o zis ca – Pentru
asta mori! Aşa mi-o zis! O scos cutitu şi o vrut sa mi-l bage sus, unde-i tatuaju, în stânga, la
piept. Umăr. Şi-am băgat mana! Şi mi-o trecut prin mana cutitu. Şi eu l-am ţinut! L-am ridicat,
am întors înapoi, am strâns de cuţit tare. Nu i-am dat drumu la mana nicicum. Am strâns tare, ca
tăt, tăt, tăt mana mi-e tăiata. L-am strâns tare, tare, tare şi l-am lovit cu dreapta! ### ii dădeam cu
pumnii în cap… Şi tăt l-am lovit, l-am lovit, l-am lovit … am văzut ca nu cedează, am luat mana,
l-am tras cu amândouă mâinile, i-am prins mana şi l-am muscat de mana cu cuţitul. L-am muscat
rău! După aia a cedat, a scăpat cutitu!” (fila 40 up convorbire telefonica).
Desi exista aceasta declaratie a inculpatului la care am facut referire mai sus, concluziile
raportului de constatare medico-legala nr. 3503/IIa/55 din 02.12.2013, nu a confirmat susţinerile
inculpatului privind muşcătura aplicata pe antebraţul victimei susţinându-se ca mecanismul de
producere al leziunilor de violenta descrise a fost cel al lovirii „active cu un corp intepator-tăietor
cu vârf, o muchie rotunjita şi o muchie ascuţita (posibil briceag)” – fila 245 up.
În legatură cu scena omorului instanţa de fond a apreciat ca la momentul luptei corp la
corp de fata nu au fost decat victima si inculpatul, martori muti fiind urmele lasate insa pe haine
si corpul victimei si al agresorului.
O singura afirmatie facuta de inculpat este certa si coroborabila cu intregul material
probator si anume că, după dezarmarea victimei, el a fost cel care a avut inițiativa actelor de
violență, înjunghiind-o pe aceasta de mai multe ori, până în momentul în care aceasta a reușit să
fugă. În instanţă a susţinut inculpatul ca victima dupa dezarmare a declansat impotriva sa un atac
de ne stavilit, lovindu-l ca si turbat, aspect confirmat doar partial de echimozele mai putin
numeroase aflate pe corpul inculpatului.Or instanţa de fond conchide ca inculpatul prezinta o
versiune de natura a-i crea o pozitie favorabila.
Instanţa de fond a luat cunostinta de leziunile pe care le-au suferit cei doi combatanti si
din concluziile celor două expertize medico – legale care au avut ca obiective stabilirea
mecanismului de producere a leziunilor prezentate de către ####### #### și nu in cele din urma
dacă pe brațul drept al decedatului ######### ##### ######### sunt urme de mușcătură de om.
a) Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. 2936/IIi/234 din
07.12.2015, întocmit de către specialiști din cadrul S.J.M.L. Bihor, numitul ####### #### a
prezentat leziuni ce pot data din 02.12.2013.Leziunile au fost localizate la nivelul extremității
cefalice(palpebral stg, buza superioară), la nivelul mâinii drt, deget V, la nivelul mâinii stg, față
palmară, la nivelul degetului II și IV mâna stg ,față palmară, la nivelul genunchiului stg, la
nivelul gleznei stg, genunchiului drt).Leziunile s-au produs prin lovire cu corp dur, prin acțiunea
unui instrument tăietor-înțepător și prin cădere pe un plan rugos. Leziunile de la nivelul palmei
stg, reprezentate de plăgi tăiate, s-au putut produce prin acțiunea unui instrument tăietor-
înțepător. Descrierile și constatările medico-legale nu relevă vreo acțiune transfixiantă a
15
obiectului tăietor-înțepător. Modalitatea de autoprovocare a leziunilor de la nivelul palmei stg nu

poate fi exclusă.
b) În același cadru, în concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 2937/Iii/2015
din 08.12.2015 emis de către specialiști din cadrul S.J.M.L. Bihor s-a arătat că ținând cont de
forma și dimensiunile leziunii asupra cărora ne solicitați a s-a făcut aprecieri, considerăm că
aceasta s-a produs prin lovire cu un corp dur, excluzând mecanismul de producere prin
mușcătură de om
c) Totodata in concluziile raportului întocmit de către experți din cadrul Institutului
Național de Medicină Legală #### Minovici, s-a arătat că, caracterele genetice din profilul de
referință al numitului ####### #### nu se regăsesc între caracterele genetice evidențiate pe
probele analizate. Astfel, s-a stabilit prin mijloace științifice că pe bluza victimei #########
##### ######### nu există urme de sânge aparținând inculpatului ####### ####.
Bunoara cu privire la reintoarcearea la masina a inculpatului , martora ##### #########
a susţinut (în declarația olograf) că la revenirea de la locul faptei inculpatul i-a cerut un șervețel
pentru a se șterge la ochi, spunându-i că a fost șpreyat, fără să facă vreo referire la faptul că a fost
tăiat, insa asa cum vom a arătat in motivare instanţa de fond nu poate aprecia ca inculpatul si-a
autoprovocat rana.
Chiar daca martorul ######## (ofiter criminalist), a relatat ca pete de sange se aflau doar
la masina, si acestea nu erau uscate, nu s-a putut aprecia, in lipsa unei cercetari la locul agresiunii
ca acestea nu ar fi existat si acolo.
Potrivit concluziilor raportului de constatare medico – legală nr. 3504/III/437 din
03.12.2013, emis de către S.J.M.L. Bihor s-a arătat că, moartea numitului ######### ##### –
######### a fost violentă. Ea s-a datorat șocului hemoragic, consecința hemoragiei externe și
interne survenite în evoluția unui politraumatism cu plăgi multiple înjunghiate cu lezare de
pleure și parenchim pulmonar. Leziunile de violență descrise s-au produs prin lovire activă cu un
corp înțepător - tăietor cu vîrf, o muchie rotunjită și o muchie ascuțită (posibil briceag). Victima
a avut în momentul decesului o alcoolemie de 0 grame la mie. Între leziunile de violență descrise
și decesul victimei există legătură de cauzalitate directă, necondiționată. Topografia, forma și
direcția plăgilor înjungheate pledează pentru ipoteza ca poziția victimă-agresor s-a modificat în
timpul agresiunii, plăgile fiind produse atât din față cât și din spate, succesiunea lor neputând fi
precizată cu certitudine. Moartea datează din 02.12.2013.
În același act medico-legal au fost consemnate constatările medicului legist, după cum
urmează:
Semne diverse:
- Proteză glob ocular drt.;
- Față anterioară și posterioară antebraț stg. mai multe cicatrici paralele, vechi albicioase;
- #### superioară în apropierea comisurii laterale stg. cicatrice subdenivelată albicioasă
veche de 1/0,2 cm,;
- #### inferioară în apropierea comisurii laterale stg cicatrice subdenivelată albicioasă
veche de 1/0,2 cm;
- Tatuaj antebraț drept;
- Fața anterioară perete abdominal la cicatrice alb sidefie sub formă de Y culcat cu
ramurile spre stânga;
16
Semne de violență:
1. #### inferioară parasagital stg, excoriație pergamentată de 0,2/0,2 cm, mucoasa bucală
infiltrată sanguin.
2. Ram mandibular drt la 2 cm superior de unghiul mandibulei, soluție de continuitate de
formă liniară cu direcție oblică de sus în jos, și postero-anterior, cu dimensiuni de 2,5/0,5 cm, cu
buza anterioară a plăgii arcuată cu concavitatea orientată posterior, cu extremitatea posterioară
alungită, cu margini regulate, cu o adâncime de 1,4 cm, prin care se evidențiază mușchi;
3. Cervical anterior st, supraclavicular, echimoză alungită violacee cu direcție axială
neomogenă cu dimensiuni de 4/0,5 cm.
4. Deltoidian posterior drt, soluție de continuitate de formă aprox liniară, cu directive
orizontală, cu dimensiuni de 2,5 cm și o lățime de maximă de 1 cm, cu extremitatea posterioară
rotunjită, cea anterioară ascuțită, cu margini regulate, cu o adâncime de 3 cm, canalul având o
directivă oblică de sus în jos și de la stânga la dreapta;
5. Fața medială braț drt, 1/3 medie și distală, zonă tumefiată, violacee omogenă de 17/10
cm, centrată de o echimoză alungită cu direcție axială, cu dimensiuni de 7/2 cm, cu o zonă
centrală palidă de 6/0,5 cm;
6. Fața laterală cot drt, soluție de continuitate de formă aproximativ liniară, cu direcția
antero posterioară cu dimensiuni de 2,5 cm și o lățime de maximă de 1 cm, cu extremitatea
anterioară rotunjită, cea posterioară ascuțită, cu margini regulate, cu buza inferioară a plăgii
arcuată cu concavitatea superior, cu o adâncime de 3 cm;
7. Față posterioară antebraț drt, 1/3 distală, 3 excoriații violacei grupate pe o suprafață de
3/3 cm cu dimensiuni maxime de 1/0,5 cm acoperite de crustă hematică brună;
8. Față laterală antebraț drept 1/3 distală, la nivelul tabacherei anatomice, excoriație
violacee, arcuată cu concavitatea orientată cranial, cu dimensiuni de 1,5/0,2 cm, acoperite cu
crustă hematică brună;
9. Fața posterioară mâna drt, la nivelul metacarp III, excoriație rotundă, de culoare
violacee, cu diametrul maxim de 0,3 cm, pergamentată;
10. Față posterioară mâna drt, treime distală, la nivelul metacarp V, excoriație rotundă, de
culoare violacee;
11. Față laterală braț stg 1/3 priximată, soluție de continuitate de formă aprox liniară, cu
direcție oblică de sus în jos, și antero posterior, prin care se evidențiază o mesa de tifon pentru
hemostază. După îndepărtarea mesei cu o lungime de 60 cm, se evidențiază o plagă cu
dimensiuni de 3/1 cm, cu extremitatea inferioară ascuțită cu o adâncime de 3 cm, cu traiect
inferosuperior;
12. Față anterioară braț drt, 1/3 proximală, soluție de continuitate de formă liniară cu
direcție axială, cu dimensiuni de 3,5/0,2 cm, suturată cu 2 fire; la îndepărtarea firelor se observă
o plagă cu o lățime maximală de 0,5 cm, și extremitatea inferioară ascuțită și o adâncime
inferioară de 1 cm;
13. ####### cubitală antebraț stg, 1/3 distală, excoriație violacee liniară cu direcție antero
posterioară cu dimensiuni de 2/0,2 cm, acoperită cu crustă hematică brună;
14. Deltoidian anterior stg, soluție de continuitate de formă alungită cu direcție
transversală cu dimensiuni de 2/0,1 cm, cu margini regulate, cu extremitatea stg ascuțită, cu o
adâncime de 1 cm;
17
15. Față anterioară hemitorace stg, pe linie claviculară medie, corespunzător coasta II,
soluție de continuitate liniară, cu direcție transversală, de 3/0,8 cm, cu marginea medială
rotunjită și adâncimea de 3 cm, cu traiect oblic de sus în jos, stânga dreapta;
16. Față anterioară și laterală hemitorace stg, incizie operatorie ce începe de la 1 cm sub
areola mamară stg cu o direcție oblică de jos în sus și antero posterior și se termină pe linia
axilară posterioară cu o lungime de 22 cm, suturată cu 13 fire. La îndepărtarea firelor de sutură la
nivelul porțiunii mijlocii a acestei incizii, pe linia axilară anterior, la nivelul spațiului IV i.c. stg,
se evidențiază o soluție de continuitate de 2,5/0,8 cm, cu direcție oblică de sus în jos, latero
medial ce străbate musculatura intercostală și penetrează în cavitatea toracică; planurile
musculare subjacente suturate cu fire resorbabile;
17. Fața laterală hemitorace stg, pe linia axilară medie, la 5 cm sub incizia descrisă
anterior, incizie chirurgicală de forma liniară prin care este montat un tub de dren suturat la piele
cu un fir, prin care se evidențiază sânge lichid;
18. Față laterală perete abdominal stg, la aprox 5 cm superior de splina iliacă antero
posterioară, soluție de continuitate de formă aprox liniară, cu direcție oblică de sus în jos, și
postero anterior, cu dimensiuni de 2,8/1 cm, cu extremitatea superioară rotunjită, cu o adâncime
inferioară de 4,5 cm;
19. Scapular stg, subspinos, soluție de continuitate de formă aprox liniară, cu direcție
axială, cu dimensiuni de 3,5/1 cm, cu extremitatea inferioară rotunjită, suturată cu 2 fire;
20. Medial de aceasta, la 1 cm, soluție de continuitate de formă aprox liniară, cu direcție
21. Interscapulo vertebral stg, soluție de continuitate liniară, cu direcție axială,cu
dimensiuni de 2/0,5 cm, suturată cu un fir;
22. Față anterioară coapsa drt, 1/3 medie, excoriație liniară, transversală de 3/0,2 cm,
acoperită de crustă hematică brună;
23. Față anterioară, genunchi drt, placard excoriat de formă ovalară cu diametrul maxim
transversal de 3 cm;
24. Față medială, genunchi drt, placard excoriat de formă ovalară, cu diametrul maxim
transversal de 1,5 cm;
25. Față antero laterala gambă drt, 1/3 medie, excoriație liniară violacee de 4/0,2 cm,
26. Față anterioară gambă stg, 1/3 distală, 3 excoriații liniare, paralele, transversale,
dispuse pe o arie de 10/4 cm, cu dimensiuni maxime de 8/0,5 cm;
27. Față anterioară genunchi stg, 5 placarde excoriate grupate pe o arie de 10/10 cm, cu
dimensiuni maxime de 2/1 cm;
28. Față antero laterală gamba stg 1/3 medie, excoriație liniară violacee, cu direcție oblică
de sus în jos și antero posterior de 8/0,5 cm;
29. Față antero mediană, gambă stg, 1/3 medie, excoriație liniară violacee, cu direcție
transversală de 5/0,5 cm;
30. Maleolă externă glezna stg, excoriație liniară, violacee, cu direcție ușor oblică, de sus
în jos și antero posterior, de 4/4 cm.
Instanţa de fond a efectuat o sinteza a leziunilor descrise in certificatul medico-legat
constatând că: Pe corpul victimei s-au identificat un numar de 30 de leziuni produse in altercatie.
18
Cele 30 de leziuni aflate pe corpul victimei se clasifica in: impunsaturi, taieturi,

escoriatii(zgaraieturi), placarde, echimoze( pete ce pot fi de la culoarea bun inchis, violaceu
pana la galben verzui, in functie de oxidarea sangelui).
Folosirea cutitului / briceagului de inculpat asupra corpului victimei, este evidentiata la
punctele ( 2, 4, 6 ,11, 12,13, 14,15,16,18,19,20,21,25,26).La punctele (2,4, 6,11,12,14,15,16,18)
se evidentiaza un numar de 9 impunsaturile de cutit/briceag. La punctele (13,19,25,26) se
evidentiaza un numar de 4 escoriatii produse de cutit/briceag .La punctele (20 si 21) sunt
evidentiate taieturile de cutit/briceag.
Loviturile de cutit/briceag in zone vitale sunt in numar de trei si sunt evidentiate la
punctele (15, 16, 18). Leziunile produse in spatele victimei sunt evidentiate la punctele( 4,14,
19, 20, 21), insa cele de la punctele 19-21 reprezinta escoriatii, iar cele de la punctele 4 si 14
taieturi-impunsaturi.
Instanţa de fond a reţinut concluzionand ca victima a decedat ca urmare a aplicarii a 3
lovituri de cutit in zone vitale( hemitorace stang-organ afectat plamanul , hemitorace pe linia
axiala medie , abdobinal).
Radiografiid intregul plan al urmelor de violenta instanţa de fond a respins ca irelevanta
efectuarea unei expertize medico-legale care ar fi putut duce doar la tergiversarea solutionarii
cauzei, in speta existand suficinete probe pentru a a dispus o solutie in dosar.
Pe cale de consecinta instanţa de fond nu poate fi de acord cu formularea parchetului din
descrirea faptei din rechizitoriu potrivit careia inculpatul , „i-a aplicat multiple lovituri de cutit,
in zone vitale ale organismului.”, intrucat multe lovituri de cutit au vizat zone neletale, iar unele
dintre acestea au fost simple zgaraieturi.
La dosarul de urmarire penala, intr-un plic este atasat briceagul de culoare maro cu care
inculpatul i-a aplicat loviturile in cauza victimei, si pe care acesta a declarat ca l-a aruncat langa
masina pentru a fi ridicat de organele judiciare.
Cu privire la acest briceag in cursul anchetei au fost examinate ipoteze , privind
apartinatorul. Bunaoara atat prietena victimei Dumbrovam, cat si martorul ##### ##########,
au relatat faptul ca victima obisnuia sa poarte un briceag cu deschidere laterala, pentru a se apara
de eventuali dusmani.
Prietena victimei mentioneaza insa ca briceagul maro care i-a fost prezenat la ancheta nu
apartinea victimei.Martorul ##### a declarat ca victima a avut un briceag negru, dar nu exclude
sa fi avut si unul maro.Instanţa de fond apeciaza insa ca ambele declaratii sunt subiective, in
cauza neexistand probe ca briceagul ar fi fost al inculpatului.
Tot in acelasi sens instanţa de fond a avut în vedere:
Ca martora ##### #########, care se afla in masina cu inculpatul a sustinut la urmarire,
ca nu a vazut ca acesta inainte de a porni in urmarirea agresorului sa fi scos din portiera masinii
un obiect , iar din cotiera; nu ar fi avut cum sa scoata intrucat martora ar fi tinut mana pe cotiera.
Inculpatul ####### #### a susţinut ca ar fi luat cu sine din portiera masinii un spray
paralizant pe care l-ar fi folosit inainte de a-l deposeda pe ######### de briceag, afirmatie care
este reala data fiind declaratia martorei ##### care il vede revenind la masina sprayat, existand
posibilitatea ca inculpatul sa se auto sprayeze cind a folosit sprayul.
19
Ambele persoane atat inculpatul cat si martora a declarat ca dupa incident inculpatul s-a
intors la masina solicitand-i martorei un servetel sa se stearaga de urmele de spray . La fata
locului sunt descrise si fotografiate acele servetele.
Instanţa de fond nu a insistat asupra acestor aspecte, existand un dubiu privind persoana
in posesia careia se afla briceagul inainte de comiterea agresiunii.
Scena agoniei victimei in fata blocului acesteia, este descrisa de cativa martori, care vad
ranile lui ##### #########, care ulterior urmau sa fie materializate in rapoartele de constatare
medico-legale.
Bunaoara martora #### #######, vecina inculpatului #########, l-a vazut venind pe
picioare, pe acesta până în fata blocului unde s-a prabusit. Martora a declarat la procuror ca nu a
vazut niciun cutit. A vazut doar ca victima sangera si ca l-a fata locului s-a strans mai multa
lume. În prezent martora este decedata, iar la momentul comiterii faptei aceasta a avut in jur de
84 de ani.
Martorul ##### ####, a declarat in faza de urmarire penala ca :” La un moment dat il vad
venind aplecat pe Misi dinspre Piata Rogerius. #####, l-ar fi sprijinit sa nu cada, observand ca
este injunghiat”.
În sedinta de judecata inculpatul a invocat mai multe aparari care in cele ce urmeaza vor
fi analizate punctual de instanta;
I. Sustinerea ca victima, la momentul spargerii geamului a incercat sa puna in pericol
viata sau integritatea corporala cel putin a inculpatului #### #######, nu a rezultat din probele
administrate in faza de urmarire penala. Acesta sustinere a apararii vine in contextul afirmatiei
facute de aparare, ca folia de protectie a geamului masini a fost cazuta, de pe geam ,in afara
masinii.
Procesul-verbal de cercetare la fata locului semnat si de procurorul criminalist nu a făcut
referire la folia aplicata pe geamuri si anume daca atarna in interiorul sau exteriorulo masinii.
Din plansele foto, a rezultat insa ca bucati de geam , posibil cu folie sunt in interiorul nu in
exteriorul masinii asa cum a susţinut apararea inculpatului. Din pozele de la filele 25-27 dosar
u.p, nu a rezultat ca folia ar fi cazut in afara masinii. Ca atare instanţa de fond considera ca nu
se sutine teza potrivit careia, victima dupa ce a spart geamul a bagat mana in masina cu intentia
de a lovi pe inculpat, si cand si-a retras mana, aceasta folie ar fi iesit in afara.Instanţa de fond
nu neaga faptul ca dat fiind rezistenta unei folii si rolul acesteia, geamul nu putea fi spart decat
de un corp metalic. In declaratia data martorul ########, cel care a efectuat cercetarea la fata
locului a declarat ca a vazut cioburi numai in masina, aspect confirmat de catre martora #####
######### care atesta ca au cazut pe ea cioburile.
Sustinerea avocatului ###### ##### ca folia ar fi fost aplicata pe partea exterioara a
geamului masinii, nu are sustinere din punct de vedere tehnic, intrucat aceasta se aplica pe
interiorul geamului tocmai pentru a nu se zgaraia.
II. Faptul ca inculpatul, a fost atacat de victima si ca a avut mai multe leziuni rezida din
mai multe probe administrate in faza de urmarire penala si judecata.
Faptul ca si inculpatul a primit lovituri rezida din plansa foto filele 32 si 33, iar teza ca
inculpatul a fost la un moment dat in genunchi a rezultat din fotografia de la pagina nr 34.Mai
mult la dosarul de urmarire penala (f 237-250) sunt pozele depuse de inculpat, prin care se atesta
lovituri la ochi, genunchi, glezna.mana.
20
Starea fizica a lui ####### dupa incident e descrisa „la cald”de catre ##### #########,
„acesta venea dezorientat”, acesta” a fost sprayat”, a susţinut martora, declatratie ce se
coroboreaza cu declaratia inculpatului; si cu servetele fotografiate de criminalisti la fata locului.
Totodata la f 59, martora a susţinut ca inculpatul era „foarte panicat si speriat”, pozitie care si-o
a menţinut si in fata instantei.
Potrivit declaratiei, palma ii este taiata inculpatului ,iar martora ##### #########,
incerca sa ii puna comprese. Taietura pe care o vede martora , este descrisa ulterior in rapoarte
medioc-legale si fotografiata.
Referitor la celelalte leziuni ale inculpatului, instanţa de fond a reţinut ca potrivit
expertizei medico-legale materializata in raportul 2936/II.i/234/2015, a rezultat ca leziunile
inculpatului #### ####### s-au produs prin cadere pe un plan rugos, si prin lovire cu corp dur
sau obiect intepator.
Deci instanţa de fond nu exclude caderea in genunci a inculpatului, in timpul agresiuni ci
din contra considera ca aceasta a avut loc.
Conform acelei expertize, (f 377), leziunile nu i-au pus in primejdie viata inculpatului, iar
din punct de vedere al mecanismului de producere a ranilor se apreciza ca pozitia victima –
inculpat a fost initial fata in fata iar ulterior a fost variabila in timp.
III. Apararea invocata de avocatii inculpatului ca, acesta s-ar fi aflat in situatia persoanei
care uziteaza de procedura infractiunii flagrante prevazute la art 456 cod procedura penala.
Instanţa de fond a reţinut ca nu are sustenabilitate apararea inculpatului privind
procedura infractiunilor flagrante :
„Potrivit art 456 Cod procedura penala ”Este de asemenea considerată flagrantă şi
infracţiunea al cărei făptuitor, imediat după săvârşire, este urmărit de persoana vătămată, de
martorii oculari sau de strigătul public, ori este surprins aproape de locul comiterii infracţiunii cu
arme, instrumente sau orice alte obiecte de natură a-l presupune participant la infracţiune.
În cazurile de mai sus, orice persoană are dreptul să prindă pe făptuitor şi să-l conducă
înaintea autorităţii.”
S-a atestat prin raportul intocmit” la cald” de catre lucratorii de politie: ca ####### le-a
relatat ca ”l-a ajuns din urma si s-au luptat , in cursul luptei ####### l-a dezarmat de cutit pe
agresor si l-a injunghiat de mai multe ori la nivelul spatelui, in cele din urma agresorul a reusit
sa fuga”A rezultat cert ca ####### s-a dus sa ii dea o lectie, iar dupa ce l-a injunghiat nu l-a mai
urmarit pentru a-l prinde si a-l prezenta autoritatilor”(f 48).
La fila 49 document „fisa interventie la eveniment”, se relateaza in aceasi nota
ca :”####### l-a imobilizat i-a smuls cutitul , l-a atacat si l-a injunghiat la randul sau, in cele din
urma agresorul a reusit sa scape si sa o ia in directia str ######” . Din cele doua documente
enuntate nu rezida ca ceva anume l-a impiedicat pe #### ####### sa il urmareasca dupa
injunghiere pe agresor si sa il duca in fata politiei, asa cum prin avocat incearca sa se apere in
fata instantei, in contextul in care ranile sale erau superficiale.
Zetoca fugea dupa victima, aspect ce a reieşit din mai multe mijloace de proba care
denota dorinta inculpatului de a-i aplica o corectie.
Declaratia martorei ##### ######### este completata cu depozitia martorului #####
####### #######, f 74 dosar u.p. care relateaza ca, cel de-al doilea barbat fugea dupa primul.
21
În sensul fugaririi victimei de catre #### #######, sta declaratia martorei #### ######
care a susţinut la fila 77 dosar u.p. ca :”a fost prins din urma de tinarul care il urmarea , am
vazut cand cel de a-l doilea tanar la prins pe primul de undeva din zona sub brat ”.Aceasta
declaratie contrazice sutinerea inculpatului ca victima a lovit prima cu pumnul, in contextul in
care inculpatul l-a apucat pe ######### de sub brat. Modul in care a procedat la contactul cu
victima rezida din conversatia interceptata de PT Bihor, în baza autorizatiei emisa de Tribunal; la
care am mai facut referire.
La fila 103 dosar urmarire penala, se afla declaratia martorei ###### #### care a declarat
ca i-a vazut ce cei doi fugarindu-se ,”cel din urma fugea amenintator „ dupa primul”. Martora
mai a arătat ca cei doi au traversat in fuga strada.
Martora ##### #######, a declarat in 2016 in faza de urmarire penala (f 122 dosar u.p.)
ca „am vazut fugind doua peroane de sex masculin care s-au si ajuns una pe alta in acel loc ,
persoane care au inceput sa se bata reciproc ,,fara a a reţinut care pe care se lovesc”. Declaratia
acesteia se coroboreaza cu inregistrarea apelului 112.
Faptul ca a fugit dupa victima o recunoste la 112 si inculpatul :”Da da , am fugit, l-am
prins pe el si l-am batut , l-am sprayat si m-o taiat si pe mine”. Declaratiile se coroboreaza cu
profilul psihologic conturat in scris de psihologul „angajat” , de inculpat sa ii realizeze
caracterizarea.
Este clar ca inculpatul nu a avut intentia de a-l prinde pe agresor si a-l deferi organelor
judiciare intrucat dupa altercatie, agresorul fuge, dar foarte interesant inculpatul nu se ia dupa el,
pentru a-l demasca, sau pentru a-l imobiliza si a-l duce in fata autoritatilor. ####### nu tipa dupa
ajutor, ####### si-a făcut singur dreptate, concluzie intarita instantei chiar de catre inscrisul
psihologului la care am facut referire. ####### vine si isi gaseste acum argumente ca sa se
exonereze de raspundere. Inculpatul se simte afectat de cea ce s-a intimplat, constientizeaza
urmarea actelor sale dar nu doreste sa fie pedepsit. Inculpatul care este singurul care stie ce s-a
intimplat la fata locului,in incaieraea produsa, insa acesta asa cum am aratat are tot interesul sa
isi prezinte varianta pe care o considera mai favorabila, astfel incit sa nu il expuna la executarea
unei pedepse.
Faptul ca inculpatul (fire colerica, punitiva) voia sa ii aplice o corectie victimei este
confirmat si din interpretarea testului poligraf, in ceea ce priveste intrebarea nr.9. si
anume”Dupa ce l-ai deposedat de cutit pe ######### M.K. ai vrut sa te razbuni sa il omori?”( f
349 si f 344).
Expertiza poligraf aflata la fila 507 dosar insa releva la intrebarea „In incaierarea cu
#########, ai avut intentia sa il omori ?” ca rasupunsul „NU ”este sincer, insa acest raport este
unul pro causa , prezentat de catre inculpat, nefiind incuviintat de catre procuror.
Nu impartasim deci punctul de vedere al apararii potrivit caruia inarmarea cu un spray
lacrimogen, ar fi un gest firesc a unei peroane care se deplaseaza pentru a prinde o persoana care
i-a produs o paguba.Apararea incearca sa scoata din context gesturile inculpatului, fara a le
asocia cu intentia inculpatului cu trairile acestuia de moment, care sunt confirmate prin probele
de la dosar.
Este de apreciat atitudinea apararii, care in sustinerea punctului de vedere a legitimei
aparari a făcut referire la doctrina, a se vedea aici filele 4, 5 si 6 din concluziile scrise , insa
22
cauza in lucru are un aspect aparte, diferit fata de spetele prezentate, cum de altfel nu toate
spetele sunt la fel.
Chiar si apararea recunoaste in concluziile scrise ca in speta, este vorba de o actiune
ilicita de distrugere, bunul neputand fi recuperat decat prin plata unui echivalent, insa din probele
administrate a rezultat ca dupa ce l-a injunghiat pe victima , #######, l-a lasat sa fuga nefiind
interest sa il demaste.
IV. Apararea inculpatului potrivit caruia, victima impreuna cu martorii ##### si ##### ar
fi vrut sa il talhareasca.
Teza planului comiterii unei talharii de catre victima #########, martorul ##### si
martorul #####, nu poate fi examinata in prezenta cauza, instanţa de fond fiind învestită cu
infractiunea de omor.
Declaratiile inculpatului, privind contactele cu martorul ##### ########## , se
coroboreaza partial cu declaratiile martorului #####, si cu analiza efectuata de UTAI.
Bunaoara din declaratii a rezultat ca in ziua de 2 decembrie 2013 au loc convorbiri intre
######### si #####, la orele 13.06 si ulterior la orele 16.59, posibil inainte de intalnirea avuta
de victima Misi #########, cu martorul #####.
La orele 17,29 potrivit analizei,UTAI telefonul lui ######### iese in afara retelei.
Mentionam ca potrivit acelorasi date tehnice telefonul victimei nu s-a aflat in nici o celula toata
luna decembrie, aspect ce poate reliefa interferenta a doua antene, astfel incat datele de trafic
vizandu-l pe acesta pot fi utilizate si coroborate doar partial.
La orele 17,31 a aceleias zile de 2 decembrie 2013, ####### este apelat de martorul
##### ##########, pentru a fi intrebat (ipotetic, unde este si daca are un anumit telefon a se
vedea declaratia martorului), urmand ca in urmatoare jumătate de ora sa aiba loc conflictul dintre
victima si inculpat, conflict soldat cu decesul lui #########.
Localizarea în timp a incidentului este data de apelarea numarului unic 112 de catre o
martora la orele 18,05, care anunta, urmărirea in fuga dintre cei doi protagonisti ai altercatie ,
respectiv de apelarea aceluias numar la orele 18.10 de catre inculpatul #######, din celula
Sovata, celula activa pe o raza de 10 km , care are in acoperire atat zona Hotelului Melody, Piata
Rogerius, str Posada.
Prezenta celor doi prieteni ai victimei in zona, lipsa unui mobil in comiterea agresiunii
asupra geamului masini, nu constituie elemente de fapt care sa acrediteze, la acest moment in
lipsa unei cercetari penale , teza unui jaf si sa duca la exonerarea de raspundere penala, a
inculpatului, pentru fapta de omor calificat savarsita.
Instanţa de fond a efectuat aceasta interpretare pentru a nu ingradi dreptul la aparare si a
exploata toate apararile inculpatului, insa, la mometul comiterii agresiunii inculpatul nu era
constient ca a fost atacat de Misi #########, acesta avand fata acoperita cu gluga si fular, si pe
cale de consecinta, la acel moment nu ar fi putut anticipa mintal, planul pe care il invoca acum.
Faptul ca decedatul a avut la el fular, manusi, geaca cu gluga sau ca si-a inchis telefonul,
respectiv ca la citeva momente de la apelul 112 apar martorii Gigo si #####, in fata blocului
decedatului, sunt aspecte asupra carora instanţa de fond investita cu infractiunea de omor
potrivit art 371 Cod procedura penala, nu se poate pronunta. Atributia era a procurorului care
aveea obligatia sa elucideze aceste aspecte si sa dea o solutie cu privire la aceste potentiale fapte
cu atat mai mult cu cat la dosarul de urmarire penala exista un memoriu al inculpatului
23
#######.Parchetul nu a dat o solutie nici cu privire la fapta de distrugere a geamului cu toate ca

martorul ######## ########, afirma in fata procurorului ca acestia au efectuat cercetarea
criminalistica cu privire la fapta de distrugere.
Teza avansata de aparare cum ca martorul ##### ##########, a stat linga victima si nu l-
a lasat sa vorbeasca cu politistii pentru ca nu cumva sa relateze existenta unui scenariu, nu are
sustenabilitate. S-a reţinut din declaratiile martorilor (politistii), si ale martorului #####
##########, ca intre #### ###### si martorul ##### a existat o discutie pe tema sosirii salvarii
si pe tema faptului ca starea victimei se agrava.
O parte din cele pe care le-a susţinut martorul #####, privind starea critica a pacientului,
se aud pe inregistrarea de la 112. Instanţa de fond insa a constatat auzind inregistrarea , ca
indiferent cat de dur ar fi fost ##### ##########, cunoscut de avocatii apararii in lumea
interlopa, acesta clacheaza, se teme, de ceea ce vede, aspect ce se poate remarca dupa vocea
acestuia.
La acel moment cind victima agoniza neputand silabisi decat ”frig, frig”, interogarea ei
de politie ar fi fost mai mult chinitoare pentru aceasta.
Faptul ca victima la momentul la care trece pe langa masina inculpatului are un rucsac, in
opinia, apararii ar denota faptul ca l-ar fi luat cu sine pentru a sustrage telefoanele, aflate in
masina la #### #######, ## #### ####### ### ####### #### ########, pretinsii complici
puteau interveni la randul lor mascati sa ia telefoanele in timp ce inculpatul se batea cu victima,
indiferent ca la masina mai ramasese o persoana de sex feminin.
S-a invocat de catre aparare principiul oficialitatii cercetarii infractiunilor de talharie si
furt, considerandu-se ca nu le este imputabila neformularea unei plangeri penale in decurs de trei
ani pentru infractiuni de talharie sau furt presupuse, insa inculpatul putea formula o plangere
explicita cu privire la aceste aspect, chiar si la unitatea de parchet inferioara care era competenta
sa cerceteze pretinsele fapte.
Instanţa de fond de asemenea nu a ajuns la concluzia ca autoturismul ######## negru
condus de #######, a fost urmarit de un WW Phanteom negru, inainte de producerea crimei.
Acest aspect pe care avocatii apararii doresc sa il sustina prin capturile foto de pe inregistrarile
camerelor de supraveghere nu poate fi dovedit cel putin in aceasta faza procesuala in primul rand
din lipsa claritatii si in al doilea rand din faptul ca instanţa de fond in acest dosar nu poate analiza
ipoteza talhariei nefiind sesizata cu infarctiunea de talharie.
V. Apararea inculpatului privind comiterea omorului de catre o terta persoana este si ea

nefondata.
Din cercetarea judecatoreasca efectuata coroborata cu probele administrate in cursul
urmaririi penale, a rezultat inexistenta unei terte persoane care sa fi agresat victima.
Martora protejata ####### #######, (f 84) a declarat ca l-a vazut pe ####, tinandu-se de
de gardul din fata blocului . A arătat ca a crezut ca este in stare de ebrietate. Martora l-a vazut
facand cativa pasi pana la interfor. Martora a declarat ca au aparut doi barbati care se cunosteau
cu victima, si care ii spuneau „”fratele meu”. Ca atare din declaratia data in faza de urmarire
penala, nu a rezultat ca a fost o terta pesroana inainte de venirea lui ##### #####, care sa ii fi
aplicat vreo lovitura in fata blocului.
24
Cel de-al doilea barbat, care s-a apropiat de locul unde agoniza victima, era martorul
„Cigo”-#####, aspect ce a reieşit si din declaratia data de ##### ##### (f 78) cu care acesta din
urma se indrepta spe locuinta lui Misi.
Instanţa de fond nu are explicatii cu privire la declaratia pe care aceasta martora o da
instantei, cum ca nu mai a menţinut declaratia data la procuror privind suma de 10000 euro, pe
care ar primi-o daca s-ar intilni cu ####### ####.
Instanţa de fond a apreciat ca martora cu identitate protejata nu este sincera, aceasta nu
are nici o explicatie pentru care nu incunostinteza procurorul, ulteriror, ca a fost protagonista
unei glume facute de fratele ei, la momentul la care ar fi afirmat ca i s-ar fi promis 10 000 euro
pentru a se intilni cu inculpatul ####### ####.
Aceasi martora pare o persoana instabila emotional, nu stie,(in fata instantei), daca a
venit sau a plecat un baiat in fuga,din fata blocului unde agoniza victima, dar , instanţa de fond a
dedusdin probele testimoniale administrate in cauza , ca martora , de fapt se refera la prietenul
lui ##### ##########, martoru #####.Cert este ca martora incalca prevederile Legii ########
privind protectia martorilor , prin faptul ca nu este pe deplin sincera in fata instantei.
Mai mult martorul ##### in faza de urmarire penala, mai precis in luna mai 2016, a
declarat faptul ca s-a dat jos cu ##### ##### din masina, si au mers in fata lui Misi, astfel incat
a auzit intrebarile pe care Misi i le punea.Marorul a declarat ca l-am auzit pe Misi avand o
respiratie „tip horcait”, aspect ce duce la concluzia ca a fost langa el, si pe cale de consecinta
sunstinerea martorei cu identitate protejata pare incerta.
Martora #### #######, este audiata de procuror in faza de urmarire penala. Aceasta era
nascuta la ## ######### ####; iar la data audierii de catre procuror a avut o varsta inaintata.
Instanţa de fond apreciza ca martora nu era ancorata in realitate la momentul declaratiei, si
atesta ca” in urma cu mai mult timp , nu stiu luna si nici daca era dimineata sau seara eram
acasa stateam in camera privind pe geam” .
Martora a declarat procurorului ca nu a vazut pe nimeni sa vina in spatele lui Misi cu un
cutit sau briceag. Martora fusese audiata in contextul in care, cu ocazia unei inregistrari audio
facute de avocatii partii civile , a relatat ca o terta persoana l-a injunghiat pe Misi, in fata scarii.
(f 95-96 up).
Cu privire la aceasta declaratie audio transcrisa in limba romana, instanţa de fond a
reţinut ca este una extrajudiciara, nesuntinunta nici in fata procurorului de martora iar
intrebarile care i-au fost puse batranei martore erau foarte sugestive.
Totodată martora cu identitate protejata ####### ####### atesta un fapt si anume ca
persoana in varsta de la etajul unu care ar fi relatat acest aspect a avut probleme de vedere.
S-a marşat de catre aparare, ca urmare a acestor doua declaratii subiective, pe faptul ca in
fata blocului unde locuia, victima, si unde aceasta era cazuta existau petele de sange si se sutine
ca aceleasi urme de sange nu au fost gasite, in locul ipotetic in care ar fi avut loc bataia. Se
concluzioneaza astfel gresit de aparare ca injunghierea ar fi avut loc in fata blocului.Este si firesc
ca singele sa se gaseasca in fata blocului in primul rand pentru ca victima este cazuta acolo,mai
mlte minute ,victima agoniezeaza acolo , si single incepe sa se scurga.O explicatie pentru faptul
ca nu s-a gasit singe la locul bataii, este faptul ca altercatia a durat maxim cateva minute(loc
neidentificat exact nici in procesul verbal de cercetare la fata locului si nici in fotografii).
25
Altercatia este localizata temporar intre apelurile la 112 ale martorei ##### ,[(18.05) care
ii vede pe cei doi protagonisti , ca se fugaresc si, ca un bun cetatean anunta incidentul] si,
primul apel a lui ####### #### la numarul unic de urgenta 112 ( la ora 18.10).
Este vorba de aproximativ 5 minute, in care inculpatul se intoarce la masina si formeaza
numarul, cu ajutorul martorei ##### #########, pentru că nu vedea, fiind sprayat. (a se vedea
ambele declaratii martor, si inculpat).
S-a concluzionat de instanţa de fond ca loviturile au fost fulgerartoare, unele mici, altele
mari profunde, dar cutitul a trebuit să penetreze imbracamintea victimei (geaca, bluza maieu),
care a îngreunat (inclusiv temporar), iesirea singelui, si astfel, se explica ipotetica lipsa a
singelui, la potentialul loc al agresiunii (loc neiluminat, umbrit de pomi).
Faptul că nu a fost gasite urme de singe la locul luptei, ridica o problema cu privirea
efectuarii cercetarii la fata locului .Declaratia martorului ######## ofiter criminalist,[cum ca au
cautat colegi pe traseu,,,si enumera strazile….si nu au gasit urme], nefiind in masura sa
remedieze viciul cercetarii efectuate la fata locului.
Organele de urmarire penala, chiar cu lumina artificiala trebuiau sa fotografieze locul in
care inculpatul a susţinut si indica ca s-a batut cu victima, chiar daca acesta ipotetic nu continea
urme de sange. Asa cum am mai aratat acest loc, nu este descris in nici un proces verbal de
cercetare la fata locului.
Instanţa de fond nu a contestat realitatea declaratiilor celor doi politisti #### ###### si
### ######, care a declarat ca nu au vazut urme de sange in acel loc,(nu intra in atributia
acestora sa le identifice), insa dat fiind gravitatea infractiunii, cercetarea la fata locului trebuia
efectuata fara a crea dubii .
Instanţa de fond a apreciat că probele de vinovatie, in prezenta speta sunt certe sigure, si
complete.
Apararea interpretează trunchiat declaratia martorului ##### ########## si anume:
”daca eu nu il gaseam poate nu il gasea nimeni”, neexistand dubii ca o terta persoana l-a
injunghiat pe Misi. Martorul nu est un intelectual, termenii folositi sunt specifici mediului
stradal, iar sensul expresiei folosite a fost ca daca acesta nu ar fi venit el, este posibil ca victima
sa fie gasita moarta.
Pe de altă parte faptul ca inculpatul a avut o atitdine relativ constanta in cursul urmaririi
penale si al judecatii nu este de natura a a făcut pe deplin credibil in integrum toate apararile sale,
potrivit art 103 cod procedura penala probele fiind supuse liberei aprecieri a organelor judiciare,
instanţa de fond avand obligatia sa decida motivat cu privire la toate probele evaluate
Faptul ca inculpatul a vrut sa dea declaratie in seara crimei fara avocat in sediul politiei
nu denota neaparat ca tot ce a relatat a fost real 100%, ci faptul ca nu s-a sustras urmaririi penale
si a avut o atitudine sincera pe care instanţa de fond o a avut in vedere. Mai mult la acel moment
acesta nu a avut nici macar calitatea de suspect sau invinuit .
Astfel teza avansata de catre aparatorul ##### #####, cum ca victima ar fi fost ucisa prin
aplicarea unu cutit in spate in fata blocului, de catre o terta persoana nu are sustenabilitate.
În concluzie, instanţa de fond nu a putut trage concluzia ca altcineva l-a injunghiat pe
Misi ######### în faţa scarii.
26
VI. Apararea inculpatului privind teza legitimei aparari avansate de catre primul
procuror de caz, care a preluat dosarul. Înainte de toate aceste aspecte, instanţa de fond a reţinut
ca in cauza nu s-a dat niciodata o solutie de scoatere de sub urmarire penala.
Din actele de la dosar s-a reţinut ca in ziua de 2.12.2013 a fost inceputa urmarirea penala
fata de ####### ####, pentru infractiunea prevazuta la art. 174 raportat la art. 175 alin 1 lit i
Cod penal de la 1968, însa nu a fost pusa in miscare actiunea penala.
Ulterior la 10 noiembrie 2015 s-ar fi pus in miscare actiunea penala fata de inculpat, de
catre un alt procuror insa pentru infractiunea prevazuta la art 188 raportat la art. 189 alin 1 lit h
Cod penal in vigoare, in contextul in care initial se efectuau cercetari pentru un omor comis in
public.
Consultarile efectuate de procurorul ###### ####, cu alti doi procurori in materie de
legitima aparare nu constituie elemente asupra carora instanţa de fond ar trebui sa statueze.
Este adevarat ca lecturand cererea de abtinere aflata la fila 326 dosar up, instanţa de fond
remarca ca respectivul inscris este primul document in care procurorul de caz a făcut vorbire de o
potentiala depasire a legitimei aparari, insa concluziile acestea nu sunt agreate de instanţa de
fond pentru considerentele pe care instanţa de fond le va dezbate pe larg la paragraful consacrat
legitimei aparari.
Instanţa de fond şi-a fundamentat solutia în baza probelor administrate în fata acesteia
sau a probelor necontestate din faza de cercetare penala, in baza legii, a jurisprudentei si
doctrinei. Nu are relevanta pentru instanţa de fond, aspectul ca un numar de trei procurori ar fi
apreciat ca in cauza sunt incidente prevederile care reglementeza legitima aparare sau depasirea
acesteia. Instanţa de fond nu comenteza motivele pentru care un procuror formuleaza cerere de
abtinere si nici de ce un alt procuror a admis acestuia cererea ( f 324-327) , obiectul judecatii
trebuind sa se margineaca la fapta si la persoana care sunt deferite instantei,potrivit art 371 cod
procedura penala.
VII. Solicitarile de efectuare a unor expertize , respinse in faza de judecata.
Înainte de a antama aceasta problema, instanţa de fond lamureste problema temeiului
respingerii cererii de probatiune, cu expetizele solicitate, la termenul din data de 24.10.2016 si
anume a articolului 100 alin 4 lit d) cod procedura penala. Din lecturarea considerentelor
incheierii din 24 octombrie 2016, rezida ca instanţa de fond a avut in vedere ca, in cauza raportat
la obiectul infractiunii au fost administrate probe suficiente . Pe cale de consecinta s-a constatat
ca temeiul in baza carora au fost respinse cererile de efectuare a expertizelor este art 100 alin 4
lit b) cod procedura penala, fiind vorba de o evidenta eroare materiala.
Analizand expertizele efectuate in cauza in faza de urmarire penala, coroborate cu
certificatele de constatare, cercetarile la fata locui s-a reţinut ca:
a) Potrivit expertizei medico legale materializata in raportul 2937/Iii######### ( f 362)
a rezultat ca leziunile de pe bratul defunctului ######### ##### nu s-au produs prin muscatura
de om ci prin lovire cu un corp dur.
b) Potrivit expertizei medico - legale materializata în raportul 2936/II.i/234/2015,
leziunile de la nivelul palmei stangi – reprezentand plagi taiate s-au putut produce prin actiunea
unui instrument taietor –intepator.Expertiza a constatat faptul, ca constatarile medico –legale nu
releva „vreo actiune transfixianta” a obiectului taietor sau intepator. Expertiza nu exclude
posibilitatea automutilarii inculpatului.
27
Potrivit expertizei medico-legale materializata in raportul 2936/II.i/234/2015, a rezultat

ca leziunile inculpatului Rau ####### s-au produs prin cadere pe un plan rugos, si prin lovire
cu corp dur sau obiect intepator.
c) Expertiza genetica judiciara e materializata in raportul A ##/2426/2015, si
concluzioneaza ca: ”caracterele genetice ale lui ####### #### nu se regasesc intre caracterele
genetice evidentiate pe probele mentionate in materialul de analiza, de pe bluza de trening a
decedatului.”
În suplimentul la acest raport f( 411) , a rezultat ca urmele de sange care s-au regasit pe
bluza de trening sunt identice cu cele de pe geaca si maieul victimei, neapartinand inculpatului.
Aceste aspecte însă nu exclud ideea ca dupa ce ####### a fost taiat la mana, l-ar fi prins
pe ######### cu mana sangeranda de haina, intrucat la contractarea muschilor palmari, ca
urmare a strangerii pumnului, sangele nu poate curge fiind obstructionat.
Examinand certificatul medico- legal instanţa de fond a reţinut urmatoarele aspecte: Pe
corpul victimei s-au identificat un numar de 30 de leziuni produse in altercatie.
Cele 30 de leziuni aflate pe corpul victimei se clasifica in: impunsaturi, taieturi,
escoriatii(zgaraieturi), placarde, echimoze( pete ce pot fi de la culoarea bun inchis, violaceu
pana la galben verzui, in functie de oxidarea sangelui).
Folosirea cutitului/briceagului de inculpat asupra corpului victimei , este evidentiata la
punctele (2, 4, 6 ,11, 12,13, 14,15,16,18,19,20,21,25,26). La punctele (2,4, 6,11,12,14,15,16,18)
se evidentiaza un numar de 9 impunsaturile de cutit. La punctele (13,19,25,26) se evidentiaza
un numar de 4 escoriatii produse de cutit .La punctele (20 si 21) sunt evidentiate taieturile de
cutit.
Loviturile de cutit in zone vitale sunt in numar de trei si sunt evidentiate la punctele (15,
16, 18). Leziunile produse in spatele victimei sunt evidentiate la punctele( 4,14, 19, 20, 21), insa
cele de la punctele 19-21 reprezinta escoriatii, iar cele de la punctele 4 si 14 taieturi-
impunsaturi.
Instanţa de fond a reţinut concluzionand ca victima a decedat ca urmare a aplicarii a 3
lovituri de cutit in zone vitale( hemitorace stang-organ afectat plamanul , hemitorace pe linia
axiala medie , abdobinal).
Radiografiind intregul plan al urmelor de violenta instanţa de fond a respins ca irelevanta
efectuarea unei expertize medico-legale care ar fi putut duce doar la tergiversarea solutionarii
cauzei, in cauza existand suficinete probe pentru a a dispus o solutie in cauza.
Pe cale de consecinta, instanţa de fond nu a putut fi de acord cu formularea parchetului
din descrirea faptei din rechizitoriu potrivit careia inculpatul: , „i-a aplicat multiple lovituri de
cutit, in zone vitale ale organismului.”, intrucat multe lovituri de cutit au vizat zone neletale, iar
unele dintre acestea au fost simple zgaraieturi, potrivit interpretarii efectuate mai sus.
Instanţa de fond a respins cele doua expertize judiciare ca fiind nerelevante la momentul
solicitarii, în cauză administrandu-se suficiente probe dat fiind faptul ca inculpatul de la inceput
chiar din faza de urmarire penala, a invederat ca nu se simte vinovat, intrucat se afla in legitima
aparare. Cât privesc concluziile expertizei medico-legale extrajudiciare, pe care instanţa de fond
a sustinut ca le va valorifica ca pe un inscris, instanţa de fond apreciza ca acestea erau inutile
cauzei. Instanţa de fond dupa citirea actelor medico-legale, coroborate cu probele testiomoniale,
28
fotografiile efecuate concluzioneaza ca afirmatiile formulate de expert ##### ####### sunt

veridice, insa aceleasi concluzii le-ar fi tras instanţa de fond si fara prezentarea acestui inscris.
Bunaoară din probe s-a stabilit ca inculpatul a avut o pozitie in genunchi fata de victima
la un moment dat, (când acesta a fost agresat cu cutitul la gamba), si ca victima a fost in
ortostatism cu fata la inculpat. S-a mai concluzionat si fara acest inscris ca pozitia in lupta a fost
dinamica, a mai dedus instanţa de fond ca si victima a cazut pe genunchi de cel putin 5 ori dat
fiind placardele pe care le a avut la genunchi , resepectiv ca ambii combatanti au avut o pozitie
fie sus fie jos pe asfalt.
Instanţa de fond nu a negat că leziunile de pe spatele victimei, dat fiind superficialitatea
lor, doua fiind sub forma de taiere, puteau aparea in pozitiile inculpat – victimă fata in fata,
inculpat fata-victima lateral sau ambii cazuti fata in fata cu victima deasupra.
Toate aceste concluzii însă nu sustineau teza legitimei aparari sau depasirii
acesteia,expertizele soliciatte in cauza fiind absolut inutile.
Pe cale de consecinta instanţa de fond a apreciat că nu se impunea efectuarea acestei
expertize medico-legale.
Cat priveste expertiza genetica, inculpatul a solicitat sa se examineze întreaga geacă Tom
Hambury, purtata de catre victima la momentul la care s-pa comis infractiunea, intrucat potrivit
descrierii comisarului #### care a examinat acest obiect de vestimentatie geaca ar fi avut mai
multe taieturi iar in jurul acestora s-ar fi gasit urme de culoare bruna.
Or, inculpatul solicita la acest moment o completarea a raportului de expertiza genetica,
in contextul in care a avut posibilitatea sa o ceara in faza de urmarire penala, imediat dupca ce a
vizualizat raportul.
Mai mult examinarea genetica a gentii avute de catre victima, si care continea pete brune
nu este utila cauzei dat fiind faptul ca instanţa de fond nu a imbratisat teza automutilarii
presupusa de catre parchet , la care parchetul a ajuns prin lecturarea, expertizei medico-legale,
potrivit careia automutilarea nu ar fi fost exclusa.
Instanţa de fond nu este de acord cu sustinerea rechizitoriului privind lupta dusa intre
victima si inculpat, apreciind din totalitatea probelor administrate ca intre cei doi combatanti a
existat o lupta energica, o lupta grea si era posibil ca in altercatie inculpatul sa pareze lovitura de
cutit cu palma, producandu-i-se leziuni, cu toate ca acestea nu se gaseau pe haina victimei, dat
fiind ca prin strangerea pumnului exista posibilitatea contractarii musculaturii cu consecinta
directa asupra obstructiei circulatiei sanguine.
În concluzie prin cele doua probe solicitate se tindea doar la amanarea sine die a cauzei,
care raportat la durata savasrisrii faptei, era extrem de veche.
Acest aspect privind inutilitatea expertizelor s-a confirmat ulterior instanţa de fond,
apreciind probele administrate atat in faza de judecata cat si in faza de urmarire penala.
Legitima aparare si depasirea legitimei aparari sunt excluse, asupra acestui aspect urmand
a reveni in detaliu in urmatoarele paragrafe din motivare.
Potrivit art 2 din Conventia Europena a Dreptuilor Omului :”Dreptul la viaţă al oricărei
persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzată cuiva în mod intenţionat, decât în
executarea unei sentinţe capitale pronunţate de un tribunal când infracţiunea este sancţionată cu
această pedeapsă prin lege. 2. Moartea nu este considerată ca fiind cauzată prin încălcarea acestui
articol în cazurile în care aceasta ar a rezultat dintr-o recurgere absolut necesară la forţă : a.
29
pentru a asigura apărarea oricărei persoane împotriva violenţei ilegale ; b. pentru a efectua o
arestare legală sau a împiedica evadarea unei persoane legal deţinute ; c. pentru a reprima,
conform legii, tulburări violente sau o insurecţie.”
Conventia europeana are aplicabilitate directa in legislatia nationala.
Cu referire la constatarile medico-legale, faptul ca victima a avut pe spate o taietura
orizontala,asa cum am mai aratat , ar putea denota si aspectul ca la momentul aplicarii ei de
catre inculpat, inculpatul sa fi stat fata in fata cu victima si in timp ce se bateau inculpatul sa
inconjure cu mana partea superioara a corpului victimei si sa o sectioneze pe spate. Nu este
exclus ca victim ar fi fost cazuta peste inculpat, iar in acelasi moment asa cum am descris si mai
sus, trecandu-si mana peste spatele victimei sa o fi taiat pe aceata.
Din raportul medico-legal initial, se remarca ca nu se poate stabili succesiunea loviturilor,
dar se mai atesta ca taieturile sunt produse in mod dinamic, aspect ce denota ca in functie de
fazele luptei ca si victima si inculpatul au avut pe rand o pozitie dominanta respectiv o pozitie
dominata.
Cert este ca, inculpatul dupa dezarmarea victimei de cutit, fiind taiat, acesta putea sa
fuga, putea sa urle dupa ajutor, la acel moment nemaiavand importanta valoarea unui geam spart.
Inculpatul alege insa sa duca lupta pana la capat, pana cand potrivit declaratiei sale,
victima fuge pe picioarele ei, sarind doua randuri de arbusti.
Apararea avocatului #######, cum ca inculpatul provine dintr-un mediu in care trebuie
sa se mentina pe pozitie, nu poate fi primita si este intrepretata de catre instanţa de fond în
defavoarea inculpatului. Daca inculpatul dupa ce a luat cutitul ar fi fugit, sau ar fi incercat sa il
demaste pe agresor, prin descoperirea capului, nu s-ar fi ajuns la rezultatul de astazi.
Inculpatul este o persoana inteligenta, aspect ce a reieşit din raportul psihologului ####,
( care la expertizat extrajudiciar),acesta se descurca in activitatea comerciala pe care o presteza
(multi martorii atesta ca este cunoscut ca dealer de telefoane), iar instanţa de fond conchide ca
astfel aceata nu si-a pierdut ratiunea si si-a dat seama si la momentul incaierarii ca poate
produce vatamari mai grave victimei.
Starea de tulburare la care a făcut referire inculpatul , nu are sustenabilitate, inculpatul
doreste sa domine, este impulsiv, este o persoana care pedepseste. Se a constatat ca se insereaza
in acelasi raport, extrajudiciar faptul ca inculpatul nu si-ar fi dat seama de actiunilesale dar,
totodata instanţa de fond are in vedere ca acesta este un raport pro cauza, prezentat de inculpat
care va fi valorificat de instanţa de fond ca o simpla caracterizare.
Instanţa de fond nu a dispus din oficiu efectuarea unei expertize psihiatrice, sau
psihologice intrucat nu a avut dubii asupra starii in care se afla inculpatul la mometul la care s-a
batut cu victima. Instanţa de fond potrivit declaratiilor inculpatului, coroborata cu declaratiile
martorilor care au vazut victima urmarita de acesta , concordant cu rapoartele medico-legale,
considera ca inculpatul s-a dus sa il traga la raspundere pe cel care i-a spart geamul.
Or, articolul 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului , cu trimitere la legitima
aparare nu este incident in ipoteza de fata. Nu exista probe in cauza ca la masina, cind a spart
geamul, victima, sa fi pus inpericol viata inculpatului sau a martorei. Instanţa de fond a reţinut
ca a fost o agresiune impotriva unui bun, un geam infoliat spart, care ar fi justificat un apel la
112. Acest geam spart nu justifica luarea din portiera a unui spray, actiune constienta, chiar daca
este luat in vederea urmaririi unei personae mascate.
30
La 112, inculpatul spune, „am fost talharit”, fiind clar ca inculpatul a fost cat se poate de
constient la momentul bataii sale cu victima, aspect ce ulterior ajunge sa fie confirmat prin
interceptarea conversatiei avute cu un prieten al sau.
Inculpatul a avut telefoane în masină, potrivit sustinerilor martorei #####, telefoane pe
care le lasa in grija martorei, mergand dupa agresor, din acest moment nu mai putem vorbi de un
atac material, imediat , injust,intrucat inculpatul se transforma in atacator. La fel se intimpla si in
cadrul scenei in care inculpatul a susţinut ca victima ar fi vrut sa il loveasca deasupra inimii cu
cutitul, iar acesta il dezarmeaza preluand controlul. Instanţa de fond din declaratia inculpatului
coroborata cu juliturile la genunnchi ale acestuia , conchide ca la un moment dat inculpatul ar
fi fost in genunchi in fata agresorului, insa mai concluzioneaza ca in lupta pozitia lor este
dinamica, inculpatul putand ajunge in orice moment in genunchi. Mai mult din analiza
certificatului medico-lega al victimei instanţa de fond a dedusca aceasta ar fi cazut in genunchi
de vreo 5 ori, a se vedea cele 5 placarde de la genunchi, pozitia 27. S-a avut în vedere ca
declaratia inculpatului este divizibila si retractatbila.
Or, din momentul dezarmarii lui Dumbrovam de briceag , atacul nu mai exista, iar
apararea incepe sa nu mai fie legitima, transformandu-se intr-un atac. Instanţa de fond nu isi
explica de ce inculpatul nu a fugit, intrucat martorii( ###, #####), atesta ca ii era frica, ii tremura
vocea.Frica inculpatului apare ca urmare a constientizarii gestului sau, a urmarilor la care isi
imagina ca va fi suspus ulterior. In acest sens sta si declaratia lui, ca a cerut sa fie protejat de
prietenii lui ##### #########.
A) Instanţa de fond a înlăturat apararea invocata de inculpatul ####### #### potrivit
incidenta legitimei aparari conditiile acesteia nefiind indeplinite astfel cum a arătat in cele ce
urmeaza. Legitima aparare si depasirea legitimei aparari au avut si au consacrare legala in
ambele coduri penale, continutul lor fiind in esenta acelasi.
Conform art. 44 Cod penal de la 1968: ”Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de
legea penală, săvârşită în stare de legitimă apărare”.
Este în stare de legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac
material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes
obştesc, şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc.
Se prezumă că este în legitimă apărare, şi acela care săvârşeşte fapta pentru a a respins
pătrunderea fără drept a unei persoane prin violenţă, viclenie, efracţie sau prin alte asemenea
mijloace, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ori delimitat prin semne de
marcare.
Este de asemenea în legitimă apărare şi acela care din cauza tulburării sau temerii a
depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a
produs atacul.”
Potrivit art. 19 Cod penal :”1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârşită în
legitimă apărare.(2) Este în legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un
atac material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile
acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporţională cu gravitatea atacului.(3) Se
prezumă a fi în legitimă apărare, în condiţiile alin. (2), acela care comite fapta pentru a a respins
pătrunderea unei persoane într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de
31
aceasta, fără drept, prin violenţă, viclenie, efracţie sau alte asemenea modalităţi nelegale ori în
timpul nopţii.”
La art. 26 Cod penal este definit excesul neimputabil :” (1) Nu este imputabilă fapta
prevăzută de legea penală săvârşită de persoana aflată în stare de legitimă apărare, care a depăşit,
din cauza tulburării sau temerii, limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea atacului.”
Textele nationale care reglementeaza legitima aparare trebuiesc privite prin intermediul
Conventiei Europene a Drepturilor Omului.
Potrivit art 2 din Conventia Europena a Dreptuilor Omului :”Dreptul la viaţă al oricărei
persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzată cuiva în mod intenţionat, decât în
executarea unei sentinţe capitale pronunţate de un tribunal când infracţiunea este sancţionată cu
această pedeapsă prin lege. 2. Moartea nu este considerată ca fiind cauzată prin încălcarea acestui
articol în cazurile în care aceasta ar a rezultat dintr-o recurgere absolut necesară la forţă : a.
pentru a asigura apărarea oricărei persoane împotriva violenţei ilegale ; b. pentru a efectua o
arestare legală sau a împiedica evadarea unei persoane legal deţinute ; c. pentru a reprima,
conform legii, tulburări violente sau o insurecţie.”
Conventia europeana are aplicabilitate directa in legislatia nationala.
Legitima apărare propriu-zisă, reglementată în art. 44 alin. (2) Cod penal, se
caracterizează prin existenţa unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului și cu
împrejurările în care s-a produs atacul, în timp ce „excesul de apărare” sau „excesul justificat”,
prevăzut în art. 44 alin. (3) Cod penal, care este asimilat cu legitima apărare, are ca principală
caracteristică depășirea limitelor unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului și cu
împrejurările în care s-a produs atacul, din cauza tulburării sau temerii sub imperiul căreia s-a
aflat cel ce a săvârșit fapta pentru a înlătura atacul.
De esenţa legitimei apărări este existenţa unei agresiuni, a unui atac care pune în pericol
grav persoana sau drepturile acesteia ori un interes obștesc și care creează necesitatea unei
acţiuni de apărare imediată, adică de înlăturare a atacului înainte ca acesta să vatăme valorile
ameninţate.
Potrivit legii, pentru ca atacul să legitimeze o acţiune de apărare, acesta trebuie să fie un
atac material, direct, imediat și injust, să fie îndreptat împotriva unei persoane ori unui interes
obștesc și să le pună în pericol grav.
De asemenea, și fapta săvârșită în stare de legitimă apărare trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii, respectiv să fi fost necesară pentru înlăturarea atacului și să fie
proporţională cu gravitatea atacului
Examinand actiunile de atac si aparare intervenite intre combatanti la momentul agresiuni
instanţa de fond retine:
Atacul este material cind pentru folosirea lui se foloseste o forta fizica, in cazul de fata
inculpatul a fost atacat atat cind s-a spart geamul autoturismului cat si la momentul la care
victima scoate un briceag pentru a-i aplica inculpatului o lovitura in zona hemitoracelui stang.
Atacul este direct atat la momentul agresiunii exercitate asupra geamului masinii cat si
atunci cand victim incearca atacarea inculpatului cu cutitul in zona hemitoracica stanga.
Atac imediat si injust , este atacul in desfasurare, ex spargerea geamului sau pe cale sa se
produca, injunghierea inimii. Din punct de vedere al injustetii atacul provoaca o paguba in
primul caz si este pe cale sa provoace o vatamare corporala fizica in cel de al doilea caz.
32
Apararea insa este depasita, conchide instanţa de fond din momentul dezarmarii victimei,
####### devine agresor.
Este adevarat ca nu exista o regula care sa estimeze unde se termina proportia apararii
si unde incepe disproportia. De obicei la stabilirea acestei proportii se au in vedere mijloacele
folosite , impejurarile in care desfasurat atacul si actiunea de aparare , forta fizica a
combatantilor . Toate aceste evaluari teoretice se fac la finalul consumarii ambelor actiuni.
Instanţa de fond a apreciat însă că nu există nici o justificare logica pentru faptul că
inculpatul a aplicat mai multe lovituri de briceag numitului ######### ##### #########, după
ce în prealabil l-a deposedat de arma crimei. Instanţa de fond considera in primul rand ca dupa
dezarmarea victimei, inculpatul se transforma in atacator. Pe cale de consecinta nu mai exista o
aparare proportionala.
Proporționalitatea apărării cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs
atacul, a fost analizată de instanţa de fond prin compararea elementelor de circumstanță vizând
„excesul justificat de apărare”, care presupune depășirea proporționalității apărării ca urmare a
stării de temere și tulburare a făptuitorului, prin comparație cu „excesul scuzabil de apărare”,
care implică depășirea proporționalității apărării ca urmare a stării de indignare, de revoltă
declanșată de victimă, prin atacul injust.
Din cercetarea judecatoreasca a rezultat ca acţiunile inculpatului, înarmat cu un cuţit
împotriva victimei, nu se pot constitui ca şi apărare, ci dimpotrivă ca şi o continuare a atacului
iniţial, pornit de inculpat asupra victimei pe care a ajuns-o pe drum si pe care a deposedat-o de
cutit.
Tribunalul a apreciat ca, inculpatul a lovit-o pe victima, de mai multe ori cu cuţitul
producându-i leziunile constatate prin raportul de constatare medico-legala nr. 3504/III/437 din
03.12.2013 (fila 183 şi următoarele), dintre care amintim în mod special (3 lovituri penetrante
hemitorace, 1 deasupra inimii – zona claviculara şi 1 subaxilara chiar în zona inimii – precum şi
1 lovitura sub zona inimii în peretele abdominal la aproximativ 5 cm superior de spina iliaca
anteroposterioara, dar toate în partea stânga a corpului victimei). Ranile sunt evidentiate si in
fotografiile intocmite cu ocazia autopisei cadavrului.
La acelasi subpunct al diferentei de proportionalitate a apararii lui ####### fata
deatacul lui ######### este relevant a aminti rezultatul care se consemneaza in rapoartele
medico-legale.
a) Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 3503/IIa/55 din 02.12.2013, s-a
arătat că “numitul ####### #### prezintă leziuni posttraumatice ce datează din 2.12.2013;
Leziunile s-au produs prin lovire cu corp contondent și acțiunea unui corp tăietor, urmată de
cădere;Poziția ipotetică a victimei-agresor a putut fi inițial față în față, ulterior a fost variabilă în
timp;Leziunile necesită 6(șase) zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații; Leziunile nu
au pus în primejdie viața victimei.”
Faptul ca ranile suferite de inculpat au fost superficiale a rezultat din concluziile
expertizei genetică judiciară, având ca obiective stabilirea profilului genetic al probei judiciare,
mai precis, stabilirea profilului genetic de pe bluza de trening a defunctului ######### #####
######### (articolul de îmbrăcăminte care poartă cele mai multe urme ale altercației dintre
părți,chiar dacă nu era îmbrăcat la exterior în timpul agresiunii!) și compararea acestuia cu
profilul ADN de referință aparținând numitului ####### ####. În concluziile raportului întocmit
33
de către experți din cadrul Institutului Național de Medicină Legală #### Minovici, s-a arătat că,
caracterele genetice din profilul de referință al numitului ####### #### nu se regăsesc între
caracterele genetice evidențiate pe probele analizate. Astfel, s-a stabilit prin mijloace științifice
că pe bluza victimei ######### ##### ######### nu există urme de sânge aparținând
inculpatului ####### ####.
b) Mai mult asa cum am mai aratat concluziile raportului de constatare medico-legala nr.
3503/IIa/55 din 02.12.2013, nu a confirmat susţinerile inculpatului privind muşcătura aplicata pe
antebraţul victimei susţinându-se ca mecanismul de producere al leziunilor de violenta descrise a
fost cel al lovirii „active cu un corp intepator-tăietor cu vârf, o muchie rotunjita şi o muchie
ascuţita (posibil briceag)” – fila 245 up.
c) Faptul ca au fost produse leziuni şi în alte părţi ale corpului – umeri, braţe, spate,
reflecta o lupta care s-a dat intre cei doi şi faptul ca victima a reuşit sa pareze sau sa evite o parte
a loviturilor, nicidecum ca inculpatul a vizat zone non vitale. Daca inculpatul a susţinut ca a vizat
zone non-vitale in incaierarea avuta, aceasta afirmatie este contrazisa de loviturile cu efect
tanataogenerator.
Or vizualizand certificatul medico-legal al victimei a rezultat ca 2 lovituri i-au fost
aplicate acesteia in spate de catre inculpat, acesta mai avand si doua taieturi (pozitiiel 4,14,
19,20, 21, din certificat). Instanţa de fond mai considera, dat fiind intregul tablou al savarsirii
faptei, ca nu are relevanta pozitia in care aceste lovituri au fost aplicate. Elementele constitutive
ale infractiunii de omor persista si in situatia ipotetica in care victima ar fi deasupra inculpatului ,
iar inculpatul i-ar aplica in spate loviturile.
Cert este ca Tribunalul a apreciat ca la momentul la care s-a ajuns la aplicarea acestor
lovituri deja inculpatul a ajuns sa preia controlul fata de adversaul sau.
Mai mult mergand pe teza inculpatului ca, respectivul cutit ar fi apartinut victimei si
inculpatul l-a deposedat de acest cuti;, in momentul deposedarii de arma alba in cauza, atacul ar
deveni proportional cu apararea. Deja din momentul aplicarii primei lovituri de cutit in orice
zona a corpului nu se mai poate vorbi de o legitima aparare, întrucât persoana care se apara
devine atacator.
Teza modului deposedarii victimei de cutit avansata de inculpat, este interesanta dar nu
este exclusa,putand fi provocata in maniera descrisa de #######, in conditiile in care inculpatul
a susţinut ca desi taiat la mana stanga, cu acea mana, a prins cu doua degete de lama cutitului, a
rasucit mana si a reusit deposedarea concomitent cu mascatura din incheietura mainii lui
#########.
Petele de sange brun roscate, grupate neoxidate gasite langa autoturism, aspect
imortalizat in poze si in procesul verbal de cercetare la fata locului, coroborata cu mentiunea din
expertiza medico-legala cum ca rana de la mana inculpatului nu este transfixianta si ca putea fi
autoprovocata, nu sunt suficiente pentru ca instanţa de fond sa concluzioneze ca inculpatul si-a
provocat rana, in contextual in care martora ##### ######### afirma ca este exclus ca inculpatul
sa se fi automutilat.
Instanţa de fond văzând rana inculpatului prezentata in sala de judecata a constatat ca
aceasta corespunde cu cea imortalizata in fotografie. Rana nu este una transfixianta dar, dupa
parerea instantei se putea produce la momentul la care inculpatul a incercat sa il deposedeze pe
decedat de cutit.
34
Instanţa de fond nu a fost convinsa de autoprovocarea ranii sustinuta de parchet si partea

civila, in contextual existentei concluziilor expertizei genetice, care atesta ca pe hainele
agresorului-victima, nu s-au gasit pete de sange, urme de ADN, a inculpatului, in conditiile in
care acesta la urmarire penala ar fi declarat ca l-a prins de haine cu mana taiata pe decedat.
Tot in sensul ca taietura nu a fost voluntara sta si declaratia martorei ##### #########
care vede sangele si taietura la mana si exclude ca inculpatul sa se fi taiat la mana in timp ce
aceasta introducea blanita in masina.
Faptul ca pe traseul pana la masina nu au fost gasite pete de sange , faptul ca nu au fost
identificate pete de sange in locul incaierari, i este o chestiune legata de modul in care s-a
efectuat cercetarea la fata locului. Avand in vedere ca inculpatul a avut taietura in palma este
posibil ca single sa nu fi inceput sa curga din cauza strangerii pumnului, pana la momentul la
care mana s-a relaxat, dupa finalizarea agresiunii, cand inculpatul a ajuns in fata autoturismului.
Acesta este insa un dubiu, iar potrivit principiului in dubio pro reo, acesta se interpreteza in
favoarea inculpatului.
Instanţa de fond nu a fost de acord cu concluziile formulate de catre aparare potrivit
carora:”caci in masura in care atacatorul actioneza pentru suprimarea vietii celui atacat ,
uciderea lui in aparare nu este disproportionat”. Afirmatia enuntata este una generala, si nu una
particulara care sa se plieze cazului judecat,intrucat asa cum am aratat ranile inculpatului sunt
putine si superficiale pe cand ale victimei sunt numeroase si plasate in zone vitale.
În schimb instanţa de fond a apreciat ca ,s-ar fi putut evita confruntarea din start daca
inculpatul la momentul la care s-a spart geamul , ####### ar fi sunat la 112.Mai apreciza instanţa
de fond ca, la acel moment confruntarea se putea stopa ,la momentul deposedarii victimei de
cutit , intrucat inculpatul putea sa fuga sau sa aplice agresorului o lovitura intr-o zona nevitala.
Un argument in plus pentru care instanţa de fond nu poate a reţinut faptul că inculpatul a
acționat în legitimă apărare, este acela ca a aplicat loviturile de briceag, care au vizat zone vitale
ale organismului, când acesta putea viza zone nevitale, sau chiar putea evita confruntarea.
Atacul declansat impotriva inculpatului de către ######### ##### #########, nu l-a pus în
pericol grav pe cel dintai , în condițiile în care era deja înarmat cu briceagul, iar în timpul
altercației fizice s-a dovedit mai puternic decât rivalul său.
Astfel, din intreg tabloul infractiunii, instanţa de fond a reţinut ca acţiunile inculpatului
nu pot realiza condiţiile apararii prevăzute de art. 44 Cod penal 1968 sau art. 19 Cod penal
actual, sub aspectul proportionalitatii dintre cele două acţiuni, pentru a se putea a reţinut
existenta unei legitime aparari ca şi cauza de înlăturare a caracterului penal al faptei în lumina
vechiului cod penal sau ca şi cauza justificativa din perspectiva noii reglementari substanţial
penale. Instanţa de fond a retinut ca dezarmarea victimei a avut loc foarte rapid, dupa care
pretinsa aparare a inculpatului se transforma intr-un atac mortal de nestavilit.
Chiar in incheirile in care s-a luat in discutie arestare preventiva a inculpatului( ale
Tribunalui Bihor si Curtii de Apel), s-a arătat de catre judecatorii de drepturi si libertati faptul ca
in cauza nu exista date suficinete pentru a a susţinut idea unei legitime aparari. Or dupa luarea
acestei masuri in prima instanţa de fond, nu au mai fost administrate probe in faza de urmarire
din care sa reiasa teza unei legitime aparari. Ulterior in fata instantei in contextul contestarii unor
probe testimoniale, instanţa de fond a pasit la audirea in detaliu in regim de contradictorialitate a
partilor si martorilor, insa din intreaga cercetare judecatoreasca nu a reieşit idea legitimei aparari.
35
B) De asemenea din cercetarea judecatoreasca instanţa de fond nu a identificat nici un

fel de probe în raport de care sa se poată a reţinut existenta tulburării prevăzute de alineatul 3 al
art. 44 Cod penal 1968 sau art. 26 Cod penal. Considera instanta; ca de temere sau tulburare care
sa duca la depasirea proportionalitatii intre aparare si atac, nici nu poate fi vorba, raportat la
poziţia de urmăritor a inculpatului, la afirmatia inculpatului ca a plecat sa ii ceara socoteala,
precum şi la raportul de putere dintre cei doi, victima fiind de constitutie astenica si fara un
ochi).
În art. 44 alin. (3) Cod penal este reglementat „excesul de apărare” sau „excesul
justificat”, caz frecvent de depășire a limitelor legitimei apărări și asimilat cu legitima apărare,
care are ca principală caracteristică depășirea limitei unei apărări proporţionale, pe fondul
tulburării sau temerii de care a fost stăpânit cel care a săvârșit fapta pentru a înlătura atacul.
Legea a ţinut seama de faptul că în cazul depășirii limitelor apărării cauza acestei depășiri
este, de cele mai multe ori, datorată împrejurării că cel atacat nu își poate da seama exact de
natura atacului, de iminenţa acestuia, de gravitatea pericolului, insa aceasta problema nu se poate
pune in speta de fata.
Chiar din relatarea inculpatului cu privire la modul in care a decurs atacul dupa ce a
deposedat victima de cutit, ca a incercat sa il loveasca doar peste maini rezida ca inculpatul nu a
fost tulburat, inculpatul este cel care detinea cutitul si a inceput sa detina controlul. Inculpatul
putea sa arunce in tufisuri cutitul, si sa continue sa ii aplice lovituri victimei insa acest lucru nu
s-a intimplat.
Instanţa a apreciat ca daca inculpatul ar fi aruncat cutitul in tufisurile intre care a avut loc
bataia, nu s-ar mai fi pus problema ca victima sa incerce sa il recupereze, mai mult dat fiind
concentrarea inculpatului asupra mentinerii cutitului, denota existenta unui proces rational si
exclude existenta tulburarii.
Faptul ca inculpatul a fost constient de actiunile sale, si in acelasi timp constient de atuul
fizic pe care il a avut fata de adversarul sau rezida dintr-o convorbire telefonica avuta cu o
persoana apropiata, interceptata in baza autorizatiei data de judecator la 4 decembrie 2013.
Acesta afirma ca „atuncea o sărit pe mine sa-mi ia cutitu şi no! L-am tăiat de zece ori,
zice! S-o tăiat adică în cuţit când şi … două ori o fost împuns! Ca-s 12 lovituri o avut … Şi apoi
m-o împins! Eu nu am vrut sa dau cutitu la dunga, ca şi daca-l scap şi-l prinde în mana, mi-l baga
mie!”.
Din intercepatari mai a reieşit “I-am dat pumni de l-o…. nu s-o mai văzut capu, că… și
era cu bandaj” și „I-am tot dat…no“, “Ș-o picat jos, O mers la bordură, o picat pă jos, că l-am
rupt din serie“, “Deci i-am dat bine, bine i-am dat”, afirmatii care duc la aceasi concluzie ca
inculpatul era constient in momentul agresiunii.
Constientizarea faptei savarsite a reieşit si din discutia avuta de catre inculpat cu ocazia
anunțării evenimentului prin sistemul 112, acesta comunicându-i operatorului ce s-a întâmplat,
exprimându-se în felul următor: “Da, da…am fugit, l-am prins pe el și l-am bătut, l-am sprayat…
și m-o tăiat și pe mine…“, afirmații pe care le-a mai repetat de trei ori.
În atare imprejurari instanţa de fond a apreciat ca inculpatul a fost pe deplin conştient cu
privire la actiunile sale in acele momente, inculpatul reflectand si in ambulanta asupra celor ce s-
au intimplat. Este de mentionat faptul ca fiind in ambulanta acesta isi fotografiaza mana
bandajata si ulterior posteaza pe reteaua de socializare o justificare a ceea ce a facut.
36
Teza fricii, de agresiunea la care l-ar fi expus victima, pe care incearca sa o sugereze in
declaratii inculpatul nu se poate contura din probele administrate. La momentul altercatiei
####### nu a fost constient cu cine se lupta chiar daca ulterior s-a dovedit ca cei doi se
cunosteau.
Instanţa de fond nu a putut aprecia teza invocata de inculpat, că i-a fi fost frica de
victima sa #########, si astfel dupa ce a preluat controlul intrand in posesia cutitului i-a aplicat
acestuia cele 9 impunsaturi de cutit (3 in zone vitale), ca acesta, sa nu mai riposteze pe viitor,
intrucat asa cum am aratat inculpatul nu stia ca se lupa cu un interlop ci doar cu o persoana
mascata, ale carei intentii nu le cunostea.
În concluzie in speta de fata instanţa de fond nu poate sa retina incidenta art. 44 alin. 3
Cod penal de la 1968 , sau incidenta art. 26 din Codul penal in vigoare , inculpatul fiind cel care
a urmarit victima, cel care s-a inarmat cu spray-ul lacrimogen si apoi cu cutitul pe care il luase de
la victima, si cu care i-a aplicat acesteia loviturile fatale.
C) Instanţa de fond a apreciat insa ca in cauza este incidenta scuza provocarii.
Circumstanţa atenuantă legală a provocării, prevăzută în art. 73 alin 1 lit.b ) C. pen de la
1968,presupune săvârșirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii,
determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, iar nu a altei persoane, produsă prin
violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii sau prin altă acţiune ilicită gravă. Prin urmare,
circumstanţa atenuantă legală a provocării nu poate fi reţinută, dacă făptuitorul nu a avut
certitudinea că violenţa a fost exercitată de persoana vătămată.
Textul in cauza este similar celui prevazut în articolul 75 alin 1 lit a), din actualul cod
penal.
A rezultat că pentru reţinerea scuzei provocării trebuie îndeplinite mai multe condiţii,
respectiv: infracţiunea să fi fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, stare
care să fi avut drept cauză o provocare din partea persoanei vătămate.
De asemenea, este necesar ca provocarea să fi fost produsă de victimă prin violenţă,
printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă, iar riposta
infractorului la acţiunea provocatoare a victimei trebuie să fie îndreptată împotriva acesteia, iar
nu împotriva altei persoane.
În cauză se poate a reţinut că inculpatul a săvârșit infracţiunile într-o stare de încărcare
nervoasă, însă din probele administrate a rezultat că această stare a fost determinată de faptele
provocatoare ale victimei care prima data i-a spart geamul infoliat al masini, iar in al doilea rand
ar fi scos cutitul pentru a-l folosi impotriva inculpatului.
Excesul scuzabil cum il defineste noul cod penal desemnează acea ripostă exagerată care
nu este determinată de starea de tulburare sau temere provocată de atac, ci eventual de
sentimentul de indignare, de mânie, de revoltă în faţa violenţei nejustificate.
Legea penala noua, la randul sau, a socotit excesul de apărare, atunci când nu este
datorat tulburării sau temerii, și nu este deci asimilat cu legitima apărare, ca o circumstanţă
atenuantă legală, cunoscută ca „exces scuzabil”, prevăzută în art. 73 lit. b) Cod penal.
Inculpatul a utilizat un cuţit/briceag, a aplicat lovituri repetate şi de mare intensitate
victimei, vizând si regiuni vitale, în timp ce victima a lovit inculpatul cu acelasi cutit anterior
care i-a provocat leziuni ce au necesitat doar cateva zile de îngrijiri medicale.
37
Riposta exagerată a inculpatului nu a fost determinată de o pretinsă stare de tulburare sau

temere provocată de atac, ci de sentimentul de indignare, de mânie, de revoltă în faţa violenţei
nejustificate a victimei.
La inceput, cind inculpatul iese din masina,(potrivit declaratiei sale) acesta se inarmeaza
cu un spray, avand reprezentarea ca agresorul poate fi mai puternic sau poate a avut o bata la el.
Mai mult intrucat in masina se mai afla amica inculpatului, acesta capata incredere si siguranta
si porneste in urmarirea agresorului. Inculpatul( potrivit declaratiei sale) este constient ca
victima l-a asteptat, si astfel s-a indreptat dupa el pentru a-l trage la raspundere, pentru ca nu ar
fi vrut sa ramana cu paguba.
Asa cum a retinut si procurorul, instanţa de fond apreciaza, ca altercatia care s-a soldat cu
decesul inculpatului a intrevenit dupa ce victima, a spart geamul masinii in care inculpatul
####### #### se afla cu martora ##### #########.
Or spargerea unui geam, cu intentia certa de a distruge si eventuala de(a fura, a talhari,
sau doar pentru a a atras un semn de alarma inculpatului), constituie o fapta ilicita grava, care
poate crea o reactie de nervozitate persoanei prejudiciate. Temerea lui ####### , cum ca victima
impreuna cu alte persoane putea sa il talhareasca, nu are suport explicativ, si nu este de natura a-
i crea exonerarea de raspundere. Cel putin aceasta temere nu a existat la momentul comiterii
faptei, ####### necunoscandu-si agresorul.
Instanţa de fond nu a tăgăduit ca ####### ####, comerciant de telefoane purta asupra lui
mai multe telefoane mobile sau chiar si sume de bani, ## ###### ######## ## ##### ####
######### ######, sunt insuficiente pentru a acredita teza tahariei invocata de inculpat, chiar si
printr-un memoriu scris depus la dosar.
Or, în aceste situatii instanţa de fond a văzut incidenţa art. 73 alin 1 litb) cod penal de la
1968 , inculpatul comitand fapta sub imperiul unei nervozitati , produsa acestuia atat prin fapta
ilicita a victimei ######### care i-a spart geamul de la masina, dar si din faptul ca ######### ar
fi incercat sa il loveasca cu un cutit, in zona cordului.
Lipsa demersurilor pentru stabilirea locului faptei( scena altercatiei), lipsa unei
reconstituiri, lipsa chiar a unei expertize psihiatrice, lipsa unei analize a listingurilor obtinute in
faza de urmarire penala, neridicarea inregistrarilor video ale camerelor de supraveghere de pe
stalpii din zona, nu sunt în măsura sa duca la concluzia ca nu inculpatul a fost cel care a produs
moartea victimei, in prezenta unor probe certe de vinovatie.
Cu privire la legea penala mai favorabila instanţa de fond a apreciat ca potrivit art. 5 Cod
penal, cu aplicarea Deciziei Curtii Constitutionale nr. 264/2014 in cauza codul penal de la 1968
constituie lege penala mai favorabila pentru inculpat.
Astfel in aplicarea art 5 din codul penal ,in vederea stabilirii legii penale mai favorabile
cu privire si la aplicarea circumstantelor atenunate, acestea nu vor fi avute in vedere
independent de stabilirea limitelor de pedeapsa ci in cadrul unei evaluari globale asupra legii
penale mai favoarabile .
Astfel instanţa de fond va compara limitele de pedeapsa prevazute de codul penal de la
1968 pentru infractiunea de omor prevazuta la art 175 alin 1 lit i (respectiv intre 15 si 25 de ani
inchisoare si interzicerea unor drepturi , si efectele circumstantelor atentuante prevazute de legea
veche( coborarea pedepsei sub minimul special pana la 3 ani , conform art 76 din codul penal de
la 1968); cu limitele de pedeapsa pentru infarctiunea de omor simplu prevazuta la art 188 cod
38
penal ( intre 10 si 20 ani si interzicerea unor drepturi) si efectul circumstantelor atenunate asupra
acestor limite prin prisma codului penal in vigoare ( diminuarea facultativa a limitelor de
pedeapsa cu 1/3-art 76 alin 1 c.p.).
Instanţa de fond a apreciat ca in cauza nu se pune problema legata de o schimbare de
incadrare juridica, cu toate ca acest aspect a fost pus in dicutia partilor la ultimul termen de
judecata, si asupra acestei chestiuni partile au pus concluzii.
În cauza se pune problema aplicarii exclusive a legii penale mai favorabile care potrivit
cicumstantelor cauzei duce in cele din urma la aplicarea textului de lege .
Bunaoara Codul penal de la 1968 diversifica circumstantele atenunate, si a obligat
instanţa de fond la diminuarea pedepsei sub mimul special , in timp ce codul penal in vigoare nu
mai a obligat instanţa de fond sa aplice o pedeapsa sub minimul special al infractiunii ci limitele
speciale ale pedepsei se reduc cu o treieme.
A menţionat ca atat omorul calificat prevazut la art 175 lit i cod penal de la 1968 cat si
omorul prevăzută la art 188 cod penal, pevad doar pedepse cu inchisoare pentru fapta savarsita.
Pe larg ca o radiografie a celor intimplate instanţa de fond a reţinut , din probele
administrate că în seara zilei de 02.12.2013, inculpatul ####### #### se afla împreună cu
martora ##### ######### în autoturismul său marca ######## care staționa pe strada
Transilvaniei din Oradea. La un moment dat victima ######### ##### (mascata), a trecut pe
lângă autoturismul inculpatului şi, fără niciun motiv ( aparent), a spart cu un corp dur geamul de
la portiera dreapta faţă după care a fugit.
Inculpatul ####### #### a luat un spray lacrimogen, din autoturism şi a plecat în
urmărirea victimei, iar la momentul când s-a apropiat, i-a aplicat acesteia un jet de spray
lacrimogen după care au început să se lovească reciproc. În ceea ce priveşte dinamica agresiunii,
probele administrate în cauză au dovedit că după ce şi-au aplicat mai multe lovituri cu pumnii,
victima a scos un briceag cu care a încercat să-i aplice inculpatului o lovitură în partea superioară
a corpului, lovitură care se pare că a fost blocată de acesta din urmă, ocazie cu care a fost tăiat în
palmă. Inculpatul se pare că a reuşit să o deposedeze pe victimă de acel cuţit şi în contextul
aceleiaşi agresiuni i-a aplicat acesteia 9 lovituri penetrante, din care 3 în zona toracelui, lovituri
care au condus la decesul victimei ######### #####
Instanţa de fond pe cale de consecinta a reţinut ca fapta inculpatului ####### #### care
în data de 02.12.2013, in jurul orelor 18,00, la intersecția străzilor Transilvaniei cu strada Aleea
Posada din Oradea,(dupa ce victima i-a spart geamu) , i- a aplicat multiple lovituri de briceag(9,
dintre care 3 in zone vitale) numitului ######### ##### #########,(dupa ce in prealabil l-a
deposedat de cutit), unele în zone vitale ale corpului(3), provocându-i leziuni fizice grave în
urma cărora acesta din urmă a decedat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor
calificat savarsita in public sanctionata de art 174-175 lit i cod penal de la 1968, cu retinerea
circumstantei atenunate a scuzei provocarii prevazuta la art 73 lit b) cod penal de la 1968.
Inculpatul ####### #### a comis infracțiunea de omor calificat, in public asupra
numitului ######### ##### ######### cu intenție directă, acesta prevăzând rezultatul faptei
sale și urmărind producerea lui prin aplicarea loviturilor de cuțit în zone vitale ale corpului
victimei, dupa ce in prealabil victima ii sparsese geamul de la masina si il amenintase cu un cutit,
dorind sa il loveasca cu cutitul in zona cordului.
39
Cele 9 lovituri, restul pana la 15 excoriatii, reprezinta un tot unitar si intra in continutul
elementului material al infractiunii deduse judecatii. Instanţa de fond a clarificat de la bun
inceput faptul ca in cauza nu se poate vorbi de infractiunea de omor prin cruzimi, dat fiind faptul
ca acea infractiune implica existenta unor suferinte mari, prelungite in timp, generate de
aplicarea unor procedee caracterizate prin ferocitate.
Din probele administrate in cauza a rezultat fara putinta de tagada ca, potrivit art 396 alin
2 cod procedura penala, inculpatul este autorul infracţiunii de omor asupra victimei #########
##### ########, al cărei deces a fost provocat prin aplicarea repetata a 9 lovituri de cuţit
penetrante, dintre care 3 cu efect tanataogenerator localizate inclusiv la nivel toracic şi
abdominal, restul pana la 15 fiind zgaraieturi.
Latura obiectiva a infractiunii de omor. Pe latura obiectiva avem 3 elemente si anume:
elementul material, urmarea socialemente periculoasa imediata si relatia de cauzalitate intre cele
doua.
Elementul material a constat intr-o actiunea inculpatului. În practica, cele mai frecvente
cazuri de omor sunt savarsite printr-o actiune, cum este savarsita si in cazul de fata,inculpatul
aplicand mai multe lovituri de cutit victimei, dintre care 3 in zone vitale, si restul pana la 9 in
zone nevitale.
Urmarea imediata a constat in moartea victimei, care poate surveni imediat sau mai
tarziu, in cazul de fata moartea victimei a intervenit dupa agresiune cind aceasta se afla in
###### ######## ## ########## ########.
Raportul de cauzalitate dintre fapta inculpatului si moartea victimei exista si acesta a fost
probat prin rapoartele de expertiza medico-legala, constatarile medico-legale, cercetarea
efectuata la fata locului, in fata blocului, declaratiile inculpatului.
Latura subiectiva a infractiunii analizate. Presupune vinovatia inculpatului sub forma
intentiei directe sau indirecte. Sub acest aspecte, nu intereseaza mobilul (cauza) sau scopul
savarsirii faptei, care vor fi luate in calcul la individualizarea pedepsei. Intentia in cauza de fata a
fost una directa, aspect ce a reieşit din numaul de lovituri, 9, zona de aplicare , zona pulmonara,
(cele 3 in zone vitale), restul fiind in spate si zone nevitale.Inculpatul a ripostat dupa dezarmarea
victimei la aplicarea unui numar de 9 lovituri de cutit,(impunsaturi, taieturi, zgaraieturi) cu toate
ca victima nu mai a avut in mana nici o arma. Inculpatul a fost constient ca desi era furios
######### ##### dupa ce a fost dezarmat , acesta nu mai a avut nici o arma si cu toate acestea,
a ripostat loviturilor de pumn ale lui ######### , cu impunsaturi de cutit.
Omorul se săvârşeşte cu intenţia de a suprima viaţa unei persoane , iar nu cu intenţia
generală de a vătăma. Expresia „uciderea unei persoane", utilizată de textul art. 174 Cod penal.de
la 1968, cuprinde implicit ideea orientării acţiunii spre un rezultat specific constând în moartea
victimei. Doctrina mai foloseşte noţiunea de „dol special", definit ca voinţa de a suprima viaţa
persoanei, sau „intenţie precisă", prevăzută special de lege ca element constitutiv al unor
infracţiuni cu privire la care se incrirninează producerea unui rezultat determinat.
Intenţia are două forme: directă şi indirectă. Fapta este săvârşită cu intenţie directă când
infractorul „prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte"
(art. 19 pct. 1 lit. a) Cod penal de la 1968 , iar cu intenţie indirectă când „prevede rezultatul
faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui" (art. 19 pct. 1 lit. b) Cod
penal.). Ceea ce deosebeşte deci intenţia directă de intenţia indirectă este elementul volitiv. In
40
timp ce la intenţia directă făptuitorul are o atitudine fermă faţă de rezultatul constând în moartea
victimei, voind să se producă acel rezultat şi nu altul, la intenţia indirectă făptuitorul are în
vedere o pluralitate de efecte posibile, dintre care unul este moartea victimei, fiindu-i indiferent
care dintre aceste rezultate se va produce.
Instanţa de fond a luat act de faptul ca la dosar s-a depus in faza de judecata o “expertiza
psihologica”, care insa poate fi utilizata doar ca inscris in circumstantiere nefiind dispusa in faza
de judecata sau anterior in faza de urmarire penala, si care constituie un inscris “pro-causa”.
Bunaoara la punctul 2 din concluziile acestui inscris a rezultat ca profilul inculpatului este
congruent cu manifestari de tip paranoia si alte stari emotionale tip furie.
Acest paragraf al concluziilor inscrisului la care am facut referire se pliaza perfect pe
scenariul imaginat de inculpat cum ca,” banda “din care ar fi facut parte defunctul”formata din
martorii ##### si #####” ar fi vrut sa il talhareasca .
Potrivit celui de-al doile atribut inserat in caracterizarea facuta de psiholog ( alte stari
emotionale tip furie), rezida ca riposta inculpatului a fost din furie , din razbunare.
Potrivit acestui inscris, inculpatul are un comportament impulsiv, agitat , patimas dornic
de senzatii(lupta corp la corp), si are o dificultate in controlarea impulsurilor. Inculpatul se lasa
prada impulsurilor fiid intolerant , punitiv, avand un sentiment de superioaritate dorind sa detina
controlul si puterea.Tot inculpatul are un comportament exploziv cu abscese de furie.Toate
aceste aspecte se regasec in caracterizarea facuta de catre un psiholog la care inculpatul a apelat
in mod voluntar .Inculpatul iese din masina pentru a-l trage la raspundere pe agresor. Psihologul
explica dorinta inculpatului de a-I aplica o corectie celui care i-a spart geamul de masina.Acest
gest denota o atitudine activa, impulsiva impotriva necunoscutului care ii avariase
masina.Acesta dorea sa ii ceara explicatii autorului necunoscut, luandu-si un spray din masina
pentru ca isi imagina ca situatia putea sa iasa de sub control, lucru care s-a si intimplat.
Instanţa de fond nu a agreat in integrum concluziile acestui raport psihologic, intrucat
acesta nu se coroboreza cu probele din dosar. Exemplificam aici o teza periculoasa avansata de
expert si anume ca:”a rezultat inclinatia dlui ZR de a continua actiunile in care este angajat
déjà(lovituri pentru a se apara) si dificulati majore de analizare si angajare in alte actiuni in
conditii de stres”
Instanţa de fond nu a pierdut din vedere totodata ca la o intrebare a procurorului de
sedinta inculpatul reactioneza spontan:”De ce sa imi pese mie de acesta”?. Afirmatia spontana a
inculpatului reliefeaza ca acestuia ii pasa doar de propria situatie, si ca acele trasaturi de
caracter reliefate de psiholog, sunt cat de cat definitorii pentru atitudinea sa dominanta si
agresiva.
Starile la care fac referire martorii audiati de instanţa de fond , ### si ##### , ca
inculpatul era „ speriat, agitat” , denota in mod logic o constientizare a faptei grave pe care
inculpatul a comis-o acesta imaginadu-si ce va urma, din punct de vedere juridic ca urmare a
faptei pe care a savarsit-o.
Chiar in convorbirea cu operatorul 112 inculpatul a făcut afirmatia “l-am taiat”,
constientizand ce s-a intimplat acolo, la momentul in care riposta agresiunii printr-o alta
agresiune.
Ca un simplu indiciu, instanţa de fond a reţinut comportamentul simulat al inculpatului,
care este reliefat la poligraf la momentul la care i se pune intrebarea “Dupa ce l-ai deposedat
41
de cutit ai vrut sa il omori?”. Instanţa de fond nu poate primi concluziile inscrisul intitulat”
expertiza ” ,depus la dosar , din care a rezultat ca ar fi fost sincer, la aceasi intrebare cu ocazia
testarii la un cabinet privat , acesta constituind un document extrajudiciar-pro causa procurat de
inculpat .
Oricum asa cum aratat rezultatul testului poligraf este un simplu indiciu pentru instanţa
de fond de judecata, iar aceasta nu şi-a fundamentat hotararea pe concluziile reliefate de aceasta
tehnica de investigare. Rationamentul Tribunalului este in acord cu practica Inaltei Curti de
Casație și Justiție, Secția Penală,care prin Decizia nr. ####/2012, în dosarul nr. ####/101/2010,
delibereza: „A mai arătat instanţa de fond de apel că testarea sincerității inculpatului, cu testul
poligraf, nu trebuie supraestimată în condițiile în care această tehnică, pe de o parte, nu a făcut
parte din mijloacele de probă prevăzute în art. 64 – actual 97 – Cod procedură penală, el
neputând prezenta o certitudine privind vinovăția ori nevinovăția inculpatului, iar pe de altă
parte, de cele mai multe ori, este imperfect, dependent de o multitudine de factori cum ar fi
emotivitatea uneori crescută, nervozitate, deficiențe psihice, etc. Concluziile testului poligraf nu
pot fi considerate ca furnizând probe, în sensul procesual al noțiunii, întrucât poligraful nu este,
așa cum s-a arătat, mijloc de probă. Acestea pot fi valorificate, în planul unei soluții, doar în
calitate lor de indicii care, coroborate, cu alte elemente de fapt conduc către o anume concluzie”.
Insistând asupra acestei tehnici de investigare, instanţa de fond a concluzionat ca potrivit
jurisprudentei testul de poligraf s-a dovedit a fi o experiență intimidantă pentru multe persoane.
De pildă, o persoană onestă ce cunoaște limitele și posibilele consecințe pe plan procesual ale
testării cu aparatura poligraf, poate a avut stări de nervozitate și îngrijorare, în special din cauza
faptului că se teme de un rezultat fals-pozitiv, aspecte care conduc la un raport ce nu reflectă
realitatea.
Fata de aceste aspect instanta de fond a ţinut sa reaminteasca ca doar exemplificativ, a
facut referire la rezultatul testarii efectuate la IPJ Bihor.
Latura subiectiva este reliefata si din raportul medico- legal, care descrie cele 3 lovituri
vitale tanatogeneratoare: una deasupra inimii clavicular, alta in zona inimi, si una sub inima
abdominal Loviturile vitale sunt date cu precizie , denotand intentia de a ucide , independet de
localizarea celorlate taieturi şi zgaraieturi de cutit, pana la 15.
În surprinderea poziţiei psihice pe care inculpatul, a avut-o în momentul comiterii
infracţiunii, trebuie pornit de la premisa că tocmai faptul că s-au aplicat loviturile repetat in zone
vitale, cu o anumită intensitate şi la întâmplare, este de natură să conducă la ideea că incupatul a
prevăzut şi acceptat posibilitatea lezării unor regiuni cu potenţial mortal ridicat (torace,
abdomen). Este adevărat că orientarea expresă a loviturilor către aceste regiuni reliefează mai
puternic intenţia de a ucide (care este directă), însă lipsa acestei orientări concretizată în loviri
întâmplătoare a unor atari regiuni, nu poate constitui o prezumţie de înlăturare a intenţiei
indirecte. Intensitatea loviturilor aplicate şi rezultatul letal, a confirmat intenţia de a ucide.
Ca atare, ansamblul împrejurărilor în care a avut loc agresiunea şi rezultatul acesteia
infirmă apărarea inculpatului că el nu a urmărit şi nici nu a acceptat producerea unui asemenea
rezultat, si ca ar fi actionat in legitima aparare sau cu depasirea acesteia.
Astfel, fapta săvârșită asa cum a fost retinuta de instanţa de fond este una gravă,
incadrata la infractiunea de omor calificat-in public, având ca efect curmarea vieții unei
persoane, actiune care insa, survine ca urmare a provocarii graduale a inculpatului, de victima
42
insasi. Inculpatul in acele momente de furie, provocate, riposteaza impotriva actiunii ilicite prin
care i se sparge geamul, aplicand in prima faza lovituri de pumni agresorului, si incercand sa il
sprayeze. In a doua faza inculpatul riposteaza, si mai ferm , ca urmare a provocarii la care este
expus, ca urmare a scoaterii cutitului de catre victima si amenintarii acestuia cu moartea. Asadar
apreciem ca in seara de 02.12.2013, inculpatul a fost provocat de catre victima in mod succesiv,
rezultatul fiind unul tragic, soldat cu inteparea victimei cu cutitul de trei ori in zone vitale, taiat
doua ori in spate si de alte 4 ori in zone non vitale, pe corpul victimei găsindu-se 15 (intepaturi,
taieturi si zgaraieturi) de cutit, descrise la momentul la care am analizat certificatul medico-legal.
În baza art 174 Cod penal de la 1968,- 175 alin. 1 lit. i ) cu aplicarea art. 73 lit. b),
raportat la art 76 alin 1 lit a) Cod penal de la 1968 , a fost condamnat inculpatul ####### ####
[fiul lui #### și ####### ######, născut la data de ##########, în Oradea, #### #####,
domiciliat în #### ######, str. Iacobinilor, nr. 52, #### #####, posesor al CI ##### ## ###
######, eliberată de SPCLEP Oradea, CNP #############] la pedeapsa de:
6 ani si 2 luni inchisoare in detentie si 5 ani pedeapsa complementara a interzicerii
exercitarii drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a II a, b cod penal de la 1969, respectiv
dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o
funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pedeapsa complementara
În baza art. 71 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 a
interzis inculpatului exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b)
Cod penal 1969 cu titlu de pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale rezultate.
În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, aplicarea acesteia inculpatului trebuie realizată
atât în baza art. 71 alin. 2 şi 3 Cod penal de la 1969 şi art. 64 Cod penal.de la 1969, cât şi prin
prisma Convenţiei E.D.O., a Protocoalelor adiţionale şi a jurisprudenţei C.E.D.O., care, în
conformitate cu art. 11 alin.2 şi art.20 din Constituţia României, fac parte din dreptul intern ca
urmare a ratificării acestei Convenţii de către România, prin Legea nr. 30/1994.
Astfel, restrângerea exerciţiului drepturilor şi libertăţilor poate fi dispusă numai dacă este
necesară, iar o atare măsură trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o. In
consecinţă, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a
vota, care nu a lă### #### # ##### ## ######### judecătorului naţional în vederea analizării
temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă atât principiul proporţionalităţii, cât
şi art. 3 din Protocolul adiţional nr. 1, aşa cum a statuat şi Î.C.C.J., prin decizia nr. ##/2007,
pronunţată în interesul legii.
Aşadar, conform art.71 alin.3 Cod penal de la 1969, instanţa de fond a reţinut că urmarea
socialmente periculoasă care s-a produs prin săvârşirea infracţiunii retinute mai sus, duc la
concluzia existentei unei nedemnitati ce a atras necesitatea interzicerii exercitării drepturilor de
natură electorală prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a Il-a şi lit. b Cod penal de la 1969,
respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a
ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care a interzis inculpatului
exercitarea acestor drepturi pe durata executării pedepsei principale.
La stabilirea si aplicatrea pedepsei inculpatului instanţa de fond trebuie sa porneasca de la
scopul pedepsei:
Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infractiuni. Prevenirea savarsirii de noi
infractiuni trebuie sa se realizeze nu doar pentru cel caruia I se aplica o pedeapsa care este
43
menita sa asigure constrangerea si reeducarea inculpatului (asanumita” preventie speciala”), ci si

pentru ceilalti destinatari ai legii penale care sub amenintarea cu pedeapsa prevazuta in norma
penala, isi conformeaza conduita sociala, la exigentele acesteia(asa numita “preventive
generala”). Scopul imediat al pedepsei se realizeaza prin functia de constrangere a pedepsei(care
implica o privatiune de drepturi la adresa inculpatului), functia de reeducare (care implica
inlaturarea deprinderilor antisociale ale inculpatului) , dar si prin functia de exemplaritate a
pedepsei, care are ca scop determinarea altor posibili subiecti de drept penal sa evite savarsirea
de noi infractiuni datorita consecintelor la care seexpun.
Or, pentru ca pedeapsa sa isi realizeze functiile si scopul definit de legiuitor, aceata
trebuie sa corespunda sub aspectul duratei si naturii sale gravitatii faptei comise, dar nu trebuie
facuta abstractie de circumstantelor in care fapta a fost comisa; potentialul de pericol social, pe
care in mod real îl prezinta persoana inculpatului, (persoana fara antecedente penale, independent
din punct de vedere profesional, dar si aptitudinii acestuia de a se indrepta sub influenata
sanctiunii(inculpatul regreta cele intimplate).
Prin urmare este stabilit cu valoare de principiu că atingerea dublului scop educativ și
preventiv al pedepsei este esențial condiționată de caracterul adecvat al acesteia, revenind
exclusiv instanței de judecată datoria asigurării unui echilibru real între gravitatea faptei și
periculozitatea infractorului, precum și durata și modalitatea de executare a sancțiunii pe de altă
parte. Instanţa de fond a apreciat ca executare in detententie a unei pedepse de 6 ani si 2 luni
inchisoare corespunde cerinței restabilirii ordinii de drept încălcate și nevoii de reeducare a
inculpatului. Sanctiunea aplicata este proportionalitatii cu gravitatea faptei savârsite de inculpat,
in conditiile incidentei scuzei provocarii , in contextul in care acesta nu mai are antecedente
penale, si are asigurata existenta prin mijloace oneste. Instanţa de fond a avut in vedera ca
inculpatul a avut pe durata intregului proces o atitudine ireprosabila, chiar si in momentele in
care partea civila a incercat sa il jigneasca in sala de judecata.
Aspectele invocate de inculpat în favoarea sa, cu toate ca nu a inrunit conditiile unei
legitime aparari sau a depasirii legitimei aparari, au fost retinute și evaluate de către instanţa de
fond de judecata, stabilind o sanctiune orientată spre minimul special prevăzut de lege ca urmare
a reducerii pedepsei ca efect al circumstentei atenunate legale, valorificate potrivit codului penal
de la 1968.
Instanţa de fond a apreciat ca orice sancţiune produce efecte diferite asupra fiecărui
inculpat în parte, în funcţie de caracteristicile biologice, psihologice sau sociologice ale acestuia
si ca atare la aplicarea unei pedepse unui anumit inculpat, instanţa de fond nu poate aplica un
sablon, singurele constante la care este obligat judecatorul fiind limitele legale ale pedepsei in
speta de fata ca urmare a constatrii unei circumstante atenuante legale.
La stabilirea şi individualizarea pedepsei pentru inculpat, Tribunalul a avut în vedere pe
langa criteriile de individualizare generale prevăzute de art. 72 Cod penal de la 1968 si
urmatoarele aspecte: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele
folosite (in public, prin aplicarea unui numar de 3 lovituri de cutit in zone vitale, 2 taieturi in
spate , 2 zgaraieturi in spate si alte 6 impunsaturi si intepaturi in zone nonvitale), starea de
pericol creată pentru valoarea ocrotită (inculpatul acceptand ca decesul victimei sa se produca ),
natura şi gravitatea rezultatului produs (moartea violenta a victimei impunsa de 15 ori ), motivul
săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit (dorinta de a riposta fata de fapta ilicita a acestuia care ii
44
sparsese geamul, si ulterior il amenintase cu un cutit ), natura şi frecvenţa infracţiunilor care

constituie antecedente penale ale inculpatului (lipsa condamnari definitve ), conduita după
săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal (inculpatul a recunoscut fapta, regreta ceea ce
s-a intimplat, insa a considerat ca se afla in legitima aparare, a participat la toate sedintele de
judecata, munceste cinstit ca vanzator de telefone mobile, este sustinut de membrii familiei care
au participat la fiecare termen in fata instantei ), nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate,
situaţia familială şi socială a inculpatului ( cu loc de muncă, sutinere familiala din partea
parintilor ).Din ultimul cuvant al inculpatului instanţa de fond a tras concluzia ca acesta a
regretat tot ce s-a intimplat la data de 2 decembrie 2013, fiind marcat de acel eveniment. Cu
privire la inculpat, instanţa de fond a reţinut atitudinea relativ stabila pe care acesta a avut-o pe
perioada audierilor în faza urmăririi penala,si in faza de judecata, acesta prezentând,potrivit
propriei opinii; o situație de fapt posibil imaginativa(probabil pe fond de paranoia-trasatura
preluata in “ din raport psiholog ####”), despre care acesta crede ca l-ar favoriza. In ultimul
cuvant inculpatul regreta ce s-a intimplat, instanţa de fond tragand concluzia ca ####### #### a
ramas marcat de fapta comisa la 2 decembrie 2013.
Instanţa de fond a avut în vedere la aplicarea pedepsei, prevederile art. 73 lit. b), raportat
la art. 76 alin. 1 lit. a) Cod penal de la 1968, retinand scuza provocarii in sarcina inculpatului.
A apreciat instanţa de fond ca inculpatul a fost provocat de doua ori de catre victima, o
data cind victima i-a spart geamul de la masina, si a doua oara cind victima a scos un cutit cu
care a vrut sa il loveasca in zona inimii si a reusit sa il taie la mana.
În contextul in care s-a apreciat ca vechiul Cod este legea penala mai favorabila,
coborarea pedepsei sub minimul special este obligatorie. Pentru a nu starni controverse privind
aplicabilitatea fidela a circumstantei atenuante legale prin prisma succesiunii in timp a codurilor
instanţa de fond s-a orientat si, sub pragul de 6 ani si 8 luni inchisoare , care ar fi reprezentat
minimul special al pedepsei pentru infractiunea de omor simplu prevăzută la art. 188 actualul
Cod penal in conditiile in care s-a reţinut aceasi circumstanta atenunata prevazuta la art. 75 lit
a ) pe noul Cod penal .
Ca urmare a retinerii circumstantei atenunate legale a scuzei provocarii pedeapsa
prevazuta de lege, pentru infractiunea de omor calificat prevazuta la art. 174-175 lit. i) Cod penal
de la 1968, ( între 15 si 25 ani inchisoare), dobandeste alte limite legale si anume un minim de 3
ani inchisoare si un maxim de 14 ani 11 luni si 29 zile inchisoare, textul de lege impunand
reducerea obligatorie a pedepsei sub minimul special.
Pe cale de consecinta ca urmare a aprecierii legii penale mai favorabile ca fiind Codul
penal de la 1968, limitele de pedeapsa pentru infractiunea de omor calificat, sunt intre intre 3 ani
inchisoare si 14 ani 11 luni si 29 zile inchisoare. În aceste conditii, in care instanţa de fond a
dorit sa valorifice catre mediu efectele circumstantei atenunate, dat fiind circumstantele concrete
ale comiterii faptei a stabilit o pedeapsa principala de 6 ani si 2 luni inchisoare.
Instanţa de fond nu a pierdut totusi din vedere la momentul la care a stabilit acesta
pedeapsa, faptul ca dacă inculpatul nu para acea lovitură, de cutit şi nu ar fi avut tăria de
caracter să prindă cu mâna goală lama cuţitului ar fi existat posibilitatea ca acesta sa fie mort la
acest moment, insa actiunea sa de a ucide ulterior pe agresor este esentialmente nescuzabila.
Deducerea masurii preventive:
45
Vizualizand actele de urmarire penala de la dosarul de urmarire, instanţa de fond a

reţinut ca prin ordonanța din data de 16.11.2015, ora 14,10 s-a dispus reținerea inculpatului
####### ####, pentru 24 de ore, începând cu data de 16.11.2015 ora 14,10 până în data de
17.11.2015, ora 14,10.
Pentru aceste considerente in baza art 404 alin 4 lit b) Cod procedura penala, raportat la
art 72 Cod penal, instanţa de fond a dedus din pedeapsa de 6 ani si 2 luni, aplicata inculpatului
durata retinerii de 24 ore începând cu data de 16.11.2015 ora 14,10 până în data de 17.11.2015,
ora 14,10.
În ceea ce priveste masura controlului judiciar sub puterea careia se afla inculpatul:
Inculpatul a fost trimis in judecata sub control judiciar, masura mentinuta atat in faza de
camera preliminara cat si in faza de judecata.
Atitudinea procesuală adoptată de inculpat care s-a prezentat la chemarea organelor de
urmărire penală, a instantei de judecata, a dat declarații în cauză și a înțeles să-și exercite
drepturile procesuale în limitele legii, nu a comis fapte de natura penala pe parcursul
investigatiilor , este una normala, insa nu este de natura a duce la concluzia ca masura
controlului judiciar ar fi inutila la acest moment.
Instanţa de fond a considerat ca masura este legala si temeinica, justificandu-se
mentinerea acesteia si in continuare. Fata de natura acuzatiei penale, fata de natura pedepsei
aplicate se a impus ca inculpatul sa fie judecat sub control judiciar, pentru ca acesta sa nu aiba
contact cu martorii in cauza, decat in fata instantei si pentru ca aceasta cauza sa se poata
desfasura cu celeritate si pe viitor.
În baza art. 399 raportat la art. 208 alin. 5 raportat la art. 207 alin 4 si 7 Cod procedură
penală, instanţa de fond a menţinut masura controlului judiciar luata fata de inculpatul #######
#### [fiul lui #### și ####### ######, ns. la 28.02.1990 în Oradea, #### #####, cetăţean
român, domiciliat în #### ######, str. Iacobinilor, nr.52, #### #####, CNP #############]
prin incheierea penala numarul 112/JDLC/2015 a judecatorului de camera preliminra din cadrul
Curtii de Apel Oradea.
Cu privire la latura civila a cauzei deduse judecatii.
Asa cum am aratat mai sus prin fapta savarsita de catre inculpatul #### ####### s-a
produs decesul numitului ######### #####, fiul partii civile ##### #########.
Mama victimei ######### #####, s-a constituit parte civila cu suma de 150 000 euro
daune morale, si cu circa 9700 lei daune materiale reprezentand cheltuieli de inmormantare si
taxe expertiza. La dosar s-au depus de asemenea chitante din care a rezultat ca aceasta a achitat
avocatilor suma de 20 000 lei.
I.Referitor la cheltuielile materiale:
In faza de judecata pe langa inscrisurile depuse a fost audiat un martor care a relatat ca la
un interval de timp de la decesul victimei a fost ridicat un parastas in memoria acestuia care a
costat in jur de 1000 lei.
Instanţa de fond a respins pretentiile civile pentru suma de 1000 de lei reprezentand
masa de parastas, avand in vedere ca in cauza nu au fost prezentate documente justificative,
dovada acestora neputandu-s-a făcut prin declaratii de martori peste dispozitiile art. 309 Cod
procedura civila.
46
La dosar exista inscrisuri din care a rezultat valoarea cheltuielilor materiale efectuate ca
urmare a decesului numitului ######### #####, si care au fost totalizate de instanţa de fond,
rezultand suma de 6760 lei aferenta cheltuielilor de inmormantare si expertiza. Acestia vor
trebui actualizati cu dobanda legala la data platii.
In ceea ce privesc onorariile celor doi aparatori alesi ai partii civile, instanţa de fond a
luat act ca acestia au avut o atitudine activa atat in faza de urmarire penala, cand au redactat
cereri de probatiune, memorii, au participat la audieri,au studiat dosarul , au incercat
identificarea unor martori efectuand unele inregistrari. Totodata a constatat ca acestia au avut o
activitate activa si in fata instantei .
Caracterul rezonabil al cheltuielilor semnifică faptul că, în raport cu natura activităţii
efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de existenţa litigiului şi/ sau reputaţia celui care
acordă asemenea servicii, ele să nu fie exagerate. De asemenea, tot subscris caracterului
rezonabil, ele trebuie să fie şi previzibile, adică să fie la timp recunoscute de cel împotriva căruia
se fac, pentru ca acesta să aibă dreptul a le contesta şi combate.
În primul rând, ceea ce interesează este natura litigiului complexitatea cauzei, deci miza
litigiului, nu obiectul în sine. În al doilea rând, partea care a câştigat procesul nu va putea obţine
rambursarea unor cheltuieli, decât în măsura în care s-a constatat necesitatea şi caracterul lor
rezonabil. Instanţa de fond a reţinut că partea civila a fost îndreptăţita a apela la serviciile a doi
avocati , având în vedere că o lunga perioada de timp dosarul a stat in nelucrare la parchet, a fost
avansata pe faza de urmarire penala o teza a legitimei aparari, care daca ar fi fost apreciata de
instanţa de fond ca reala, ar fi dus la achitarea inculpatului si pe cale de consecinta la
respingerea actiunii civile in integrum.Fata de aceste aspecte instanţa de fond apreciza ca fondate
cheltuielile cu aparatorii in cuatum de 20 000 lei, motiv pentru care le va acorda.
II.În ceea ce priveste solicitarea de acordare a daunelor morale.
Suma reprezinta suferinta pricinuita de trecerea in nefiinta a fiului sau. Instanţa de fond a
apreciat ca la acordarea daunelor morale nu are importanta cine era fiul decedat, daca a fost
condamnat sau nu , ci are importanta suferinta indurata de mama ramasa fara unicul fiu. Chiar
cu o conduita neconforma cu legea unicul fiu al partii civile putea sa ii fie acesteia un sprijin la
batranete. Se mai are in vedere consumul psihic de care a avuit parte mama victimei pe perioada
anchetei penale.
Analizând actiunea civila privitor la daune morale, instanţa de fond va a reţinut că
daunele morale sunt prejudiciile nepatrimoniale, denumite si daune morale, si ca acestea
constituie acele consecinte daunatoare care nu pot fi evaluate în bani , deci cu continut
neeconomic si care a rezultat din atingerile si încalcarile drepturilor personale nepatrimoniale.
Asemenea consecinta in speta de fata este durerea psihica, resimtita de catre partea civila ca
urmare a pierderii fiului etc.
Sumele acordate cu titlu de daune morale nu trebuie sa reprezinte o îmbogatire fara justa
cauza, ci ele trebuie sa aiba caracter compensatoriu pentru o suferinta certa, rezultata din
producerea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii. Un criteriu fundamental consacrat de
doctrina si jurisprudenta in cuantificarea despagubirilor acordate pentru prejudiciul moral este
echitatea. Din acest punct de vedere, stabilirea unor asemenea despagubiri implica fara indoiala
si o doza de aproximare, insa instanţa de fond trebuie sa stabileasca un anumit echilibru intre
prejudiciul moral suferit, care nu va putea fi inlaturat in totalitate, si despagubirile acordate, in
47
masura sa permita celui prejudiciat anumite avantaje care sa atenueze suferintele morale, fara a
se ajunge insa in situatia imbogatirii fara just teme
În ceea ce privesc daunele morale, instanţa de fond s-a orientat in general dupa practica
judiciara in materie de daune morale, s-a avut in vedere, nu in ultimul rand ca vina declansarii
conflictului a apartinut inclusiv victimei ##### #########.
Cât privesc despăgubirile civile, în speţă daunele morale, instanţa de fond a avut in
vedere considerentele cauzei ##### împotriva Republicii ####### (cererea nr. 22743/07), unde
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a aratat , că a fost încălcat art. 8 (dreptul la respectarea
vieții private și de familie), prin faptul ca instantele nationale nu au tinut cont de valoare
constanta a despagubirilor acordate in cazuri similare potrivit jurisprudentei atat a instantelor
nationale cat si a Curtii.
S-a impus ca despagubirea ce se va acorda, sa nu constituie o imbogatire fara just temei
pentru partea civila pe de o parte, iar pe de alta parte sa satisfaca necesitatile aparute ca urmare a
decesului fiului sau.
Este incontestabil faptul că pierderea unui fiu, indiferent de vârstă constituie un
prejudiciu moral semnificativ pentru parinte , modificând trăirile şi concepţiile ascendentului,
mai ales în cazul probării unor relaţii apropiate ( astfel cum este cazul în prezenta acţiune,
raporturi de a rezultat din depoziţia martorului audiat). Suferinţa cauzată prin decesul fiului este
cu atât mai puternică în contextul în care ea vine în mod neaşteptat, printr-o moarte violentă, care
nu a fost precedată de o problemă de sănătate sau de o suferinţă.
În mod incontestabil decesul unei persoane apropiate (în cazul de faţă al unui fiu),
constituie o emoție violentă, care modifică personalitatea individului, sensibilizându-l la alte
emoții de același fel şi generându-i o tulburare sufletească.
În cea ce il priveste pe defunct , la o verificare efectuata de instanţa de fond , in portalul
instantelor de judecata la Tribunalul Bihor , a rezultat potrivit dosarului nr. ####/111/2008, ca
victima a avut de executat o pedeapsa rezultanta in urma contopirii , de 15 ani in detentie,
acesta fiind liberat din penitenciar la momentul la 2 decembrie 2013. În fapt ##### #########
ar fi fost condamnat la o pedeapsa de 15 ani închisoare prin sentinţa penală nr. ###/2002
pronunţată de Tribunalul Bihor în dosar #########, pentru comiterea infracţiunii de complicitate
la omor calificat prev.de art.26 rap.la art.174-175 lit.f Cod penal şi pentru comiterea infracţiunii
de tentativă la infracţiunea de distrugere prevăzută şi pedepsită de art. 20 Cod penal raportat la
art. 217 al.4 Cod penal.
Instanţa de fond nu a pierdut din vedere ca victima a fost o persoană, cunoscuta in lumea
interlopa, care a mai comis o infractiune de omor; omor savarsit prin cruzimi, pentru care a
primit o pedeapsa de 15 ani inchisoare. Rolul educativ al pedepsei nu si-a atins scopul, acesta
dupa iesirea din penitenciar angrenandu-se in noi fapte de violenta . Instanţa de fond cu totul
colateral a dedus ca, ii era in gena victimei sa comita infractiuni cu violenta, si nu ar fi exclus ca
aceasta sa recidiveze.
S-a avut în vedere tototdata ca victima beneficia de o pensie de invaliditate, si era ajutata
de mama sa, din punct de vedere financiar. A se vedea aici sustinerea partii civile Dumbovan
##### care a declarat ca, la 2 decembrie 2013 i-a dat fiului sau 10 lei din care dupa incident,
politistii i-au inapoiat 9 lei , bani aflati asupra decedatului. Tot in acelasi sens sta declaratia
martorului ##### ##########, care a declarat ca s-a intilnit cu victima pentru a-i da suma de
48
100 de lei, intrucat urma sa vina ziua onomastica a prietenei victimei. Acelasi martor mai a
susţinut totodata ca il mai ajuta financiar pe defunct dupa ce acesta iesise din inchisoare .Acelasi
martor a declarat ca din cauza cazierului pe care il a avut #########, nu l-a putut ajuta pe acesta
sa se angajeze, desi incercari in acest sens au existat.
Examinand aceste declaratii in mod coroborat instanţa de fond a concluzionat ca partea
civila nu beneficia de un sprijin financiar din partea fiului sau ci invers.
Bunaoara instanţa de fond a considerat ca starea materiala a partii civile nu este deloc de
neglijat. Desi aceasta a sustinut verbal in sala de judecata ca este beneficiara unei pensii in
valoare de circa 600 lei, aceasta a avut posibilitatea ca pe durata desfasurarii procesului sa achite
suma de 20 000 lei avocatilor ( a se mentiona aici ca a fost achitata suma de 10 000 lei, in doua
zile consecutiv), si de asemenea sa suporte costurile unei expertize genetice, care in mod normal
trebuiau achitate de parchet.
S-a avut in vedere totodata veniturile de care a dispus inculpatul, care este vanzator de
telefoane.
Instanţa de fond a apreciat ca suma de 25 000 euro, este in masura sa acopere prejudiciul
moral suferit de catre mama victimei ca urmare a trecerii in nefiinta a fiului sau.
Astfel cererea partii civile de acordare a daunelor morale este fondata , iar instanţa de
fond o a admis acordandu-i suma de 25 000 euro.Retinandu-se scuza provocarii in favoarea
inculpatului s-a reţinut ca si prejudiciul produs, moartea victimei survine ca urmare a provocarii
inculpatului de catre victima, sens in care si la stabilirea despagubirilor s-a tinut cont de acest
aspect.
Pe cale de consecinta instanţa de fond a apreciat ca indiferent cat de mari ar fi pretentiile
partii civile, o alta suma nu se justifica a fi achitata de catre inculpat cu titlu de daune morale.
În baza art. 397, art. 19, 25 Cod procedura penala raportat la art. 1357 Cod civil, 1391
Cod civil instanţa de fond a admis actiunea civila formulata de partea civila ######### #####
####### #### la plata catre aceasta a sumei de 25 000 euro reprezentand daune
morale,actualizati cu dobanda legala la data platii.
În baza art. 397, art. 19, 25 Cod procedura penala raportat la art. 1357 Cod civil, 1392
Cod civil instanţa de fond a admis actiunea civila formulata de partea civila ######### #####
####### #### la plata catre aceasta a sumei de 20 000 lei cheltuieli de avocat si 6760 lei daune
materiale reprezentand cheltuieli de inmormantare si expertiza, actualizati cu dobanda legala la
data plăţii.
Instanţa de fond a dispus totodata confiscarea speciala in baza art. 118 alin. 1 lit. b) Cod
penal de la 1968 a cuțitului folosit la comiterea infracțiunii, care se află atașat la dosarul cauzei
(într-un plic), cutit care ar fi apartinut victimei.
În baza art. 7 din Legea 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în
vederea înregistrării acestora în Registrul Național de Amprente Genetice.
Fiind în culpă procesuală, conform art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, instanţa de fond
l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 11 000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea
statului.
Apelurile declarate:
49
Împotriva sentinţei penale nr. ### din 01.11.2016 pronunţate de Tribunalul Bihor au
declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, inculpatul ####### #### şi partea civilă
######### #####.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea parţială
a sentinţei atacate, deducerea din pedeapsa aplicată inculpatului a perioadei de detenţie
preventivă, înlăturarea circumstanţei atenuante a scuzei provocării, pronunţarea unei noi hotărâri
legale şi temeinice şi aplicarea unei pedepse inculpatului ####### #### în interiorul limitelor
legale prevăzute de Codul penal pentru infracţiunea de omor.
Inculpatul apelant ####### #### prin avocat ales ####### ###### a solicitat în temeiul
art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală admiterea apelului şi sub aspectul laturii penale, în
principal, achitarea sa în temeiul art. 16 alin. 1 lit. d) teza I Cod procedură penală apreciind că în
speţa de faţă există o cauză justificativă, existenţa legitimei apărări raportat atât la infracţiunea de
distrugere sau posibilă tâlhărie în desfăşurare, cât şi la infracţiunea de tentativă la omor comise
de victimă faţă de persoana sa, în subsidiar, achitarea sa în temeiul art. 16 alin. 1 lit. d) Cod
procedură penală raportat la art. 44 alin. 3 Cod penal, apreciind că în speţa de faţă există o cauză
justificativă raportat la depăşirea limitelor legitimei apărări ca urmare a tulburării sau temerii, iar
în mod cu totul subsidiar, achitarea sa în temeiul art. 16 alin. 1 lit. c) Cod procedură penală,
respectiv nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea. Sub aspectul la laturii civile, a
solicitat respingerea acţiunii civile formulate de partea civilă ######### ##### ca neîntmeiată.
Inculpatul apelant ####### #### prin avocat ales ##### ##### a solicitat admiterea
apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi, în principal, în temeiul art. 396 alin. 5 Cod procedură
penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. c) Cod procedură penală cu referire la art. 4 alin. 2 Cod
procedură penală achitarea sa, apreciind că nu există probe care să răstoarne prezumţia sa de
nevinovăţie, în subsidiar, în temeiul art. 396 alin. 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin.
1 lit. d) Cod procedură penală cu referire al art. 19 Cod penal achitarea sa întrucât în speţă există
o cauză justificativă, respectiv legitima apărare, în terţiar, în temeiul art. 396 alin. 5 Cod
procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. d) Cod procedură penală cu referire la art. 26 alin.
1 Cod penal achitarea sa întrucât în speţă există o cauză de neimputabilitate, respectiv excesul
neimputabil, iar în mod cu totul subsidiar, în situaţia în care instanţa va considera că nu se
impune achitarea sa, reformarea sentinţei atacate în sensul reducerii pedepsei aplicate de instanţa
de fond de la 6 ani şi 2 luni închisoare până la 3 ani închisoare ca efect al incidenţei dispoziţiilor
art. 76 alin. 1 lit. a) Cod penal din 1968 coroborat cu art. 73 lit. b) şi art. 74 alin. 1 lit. a) şi c) Cod
penal din 1968. Cu privire la latura civilă a cauzei, a solicitat în temeiul art. 25 alin. 1 Cod
procedură penală raportat la art. 1357 – 1360 Cod civil respingerea ca nefondată a acţiunii civile
exercitate de partea civilă ######### #####.
Partea civilă apelantă ######### ##### a solicitat în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) Cod
procedură penală admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii instanţei de fond şi, sub aspectul
laturii penale, înlăturarea circumstanţei atenuante a scuzei provocării cu consecinţa stabilirii unei
pedepse inculpatului ####### #### corespunzătoare textelor de lege care stau la baza
condamnării, iar sub aspectul laturii civile, acordarea daunelor materiale şi morale în integralitate
astfel cum au fost precizate în constituirea de parte civilă.
Asupra apelurilor declarate:
50
Instanţa de fond a realizat o expunere corectă a stării de fapt (cu menţiunile care vor fi
expuse) prin raportare la probele administrate în cauză, din cuprinsul materialului probator
administrat atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti curtea reţinând
ca fiind dovedită săvârşirea faptei de omor de către inculpatul ####### #### în stare de
provocare din partea victimei ######### ##### #########, pentru care inculpatul a fost trimis
în judecată, fiind exclusă comiterea faptei de către o altă persoană, (apărare pur circumstanţială,
într-o evidentă discrepanţă cu probele de la dosar).
Sintetizând această stare de fapt, curtea reţine că la data de 02.12.2013, în jurul orelor
18.00, inculpatul ####### #### se afla la volanul autoturismului marca ######## împreună cu
prietena sa martora ##### ######### (aflată pe scaunul din dreapta faţă), autoturism care
staţiona pe strada Transilvaniei din Oradea pe direcţia dinspre B-dul Dacia, aproximativ vizavi
de intersecţia cu str. Posada.
La un moment dat, victima ######### ##### ######### (având faţa acoperită cu o
glugă şi cu un fular), a trecut pe lângă autoturismul inculpatului şi, aparent fără niciun motiv, a
spart geamul portierei dreapta faţă a autoturismului, după care a fugit.
În succesiunea faptelor, gestul victimei de a sparge geamul autoturismului inculpatului se
constituie - aspect care este acceptat unanim în cauză - într-un veritabil atac, declanşator al
conflictului care a urmat şi care a condus la decesul victimei.
Acest atac s-a epuizat însă odată cu fuga victimei, neputându-se aduce niciun argument
logico-juridic contrar, cât timp nicio probă administrată în cauză nu a susţinut teza că un astfel de
atac ar fi fost doar unul întrerupt de victimă în mod natural, datorită circumstanţelor, sau în mod
voit, pentru o scurtă perioadă de timp şi că reluarea acestuia ar fi una iminentă, cu atât mai mult
cu cât fuga victimei a continuat şi după momentul în care inculpatul a pornit în urmărirea sa.
Motivele care au determinat gestul victimei de a sparge geamul portierei (exploatate de
apărare), nu au fost dovedite în cauză (formându-se însă un dosar distinct, aflat în instrumentarea
parchetului, având ca obiect săvârşirea unei posibile infracţiuni de tâlhărie), având o importanţă
secundară (pentru argumentele ce vor fi expuse la analiza stării de provocare).
Continuând cu expunerea stării de fapt, curtea reţine că imediat după gestul victimei şi
după fuga acestuia, inculpatul ####### #### a luat hotărârea spontană de a o urmări, luând
asupra sa un spray lacrimogen pe care-l deţinea în autoturism.
Acest gest al inculpatului, se constituie, fără niciun dubiu într-un atac, raporturile iniţiale,
determinate de spargerea geamului de către victimă, agresor (######### ##### #########) –
agresat (####### ####), inversându-se.
Reacţia inculpatului de a porni cu un spray lacrimogen în urmărirea victimei, a
determinat-o să traverseze în fugă strada Transilvaniei spre intersecţia acesteia cu strada Posada,
urmărită fiind îndeaproape de inculpat.
În momentul în care a ajuns victima din urmă, pe trotuarul de la intersecția străzilor
Transilvaniei cu strada Aleea Posada, inculpatul ####### #### i-a aplicat acesteia un jet de
spray lacrimogen, a prins-o de umăr, după care cei doi au început să se lovească reciproc.
Nicio probă administrată în cauză, nici măcar declaraţiile succesive (şi inconstante) ale
inculpatului nu susţin că, urmărită fiind, victima s-ar fi oprit intenţionat, pentru a da piept cu
inculpatul.
51
Dimpotrivă, altercaţia celor doi s-a declanşat datorită prinderii victimei de umăr şi
aplicării de către inculpat a jetului de spray lacrimogen, al cărui efect (care nu poate fi ignorat)
asupra victimei a fost unul semnificativ în condiţiile în care victima avea doar un ochi.
Chiar inculpatul recunoaşte, în cadrul apelului la serviciul 112, cine a avut iniţiativa
violenţelor şi succesiunea acestora: ”Da da, am fugit, l-am prins pe el şi l-am bătut, l-am sprayat
şi m-o tăiat şi pe mine”.
În ceea ce priveşte dinamica agresiunii după momentul prinderii victimei de către
inculpat, curtea a avut în vedere modul în care aceasta a rezultat din probe administrate în cauză,
inclusiv din declarațiile inculpatului, curtea aplicând constant dispoziţiile art. 4 alineat 2 Cod de
procedură penală în favoarea inculpatului, în legătură cu aspectele expuse de acesta.
Din cuprinsul acestor probe, a rezultat că în timp ce inculpatul şi victima îşi aplicau
concomitent lovituri cu pumnii, la un moment dat victima a scos un briceag cu care a încercat să-
i aplice inculpatului o lovitură în partea superioară a corpului, lovitură care a fost blocată de
acesta din urmă, ocazie cu care inculpatul a fost tăiat în palmă (împuns, susţine inculpatul),
reuşind să o deposedeze pe victimă (care nu reuşise astfel să-i aplice inculpatului nicio lovitură)
de acel briceag (după ce inculpatul îl strânsese în palmă), după care, loviturile reciproce
continuând să se succeadă, inculpatul i-a aplicat victimei multiple lovituri cu briceagul, inclusiv
prin împungere, în zone vitale sau nevitale, în faţa violenţei acestei agresiuni, victima reuşind să
ridice de jos sprayul lacrimogen căzut, pe care l-a pulverizat înspre inculpat, reuşind astfel să
fugă.
Victima a părăsit în mod dezorientat locul altercaţiei, dezorientare rezultată din modul în
care a fugit, trecând peste gardul viu din marginea trotuarului în două rânduri, pentru a ajunge tot
pe trotuar (chiar inculpatul a descris modul în care victima a fugit).
Leziunile cauzate victimei de loviturile de briceag aplicate de inculpatul ####### ####,
au condus la decesul acesteia în cursul aceleiaşi zile.
Aceasta este starea de fapt, prezentată sintetic de curte, cu relevanţă penală în prezenta
cauză, stare de fapt reţinută de curte din coroborarea ansamblului probator administrat în cauză,
cu aplicarea dispoziţiilor art. 4 alineat 2 Cod de procedură penală în favoarea inculpatului.
Potrivit declarațiilor date de inculpat şi martora ##### ######### (prietena acestuia), cei
doi erau în mașină în momentul spargerii geamului, ##### ######### descriindu-l pe agresor ca
fiind „bărbat atletic, la 1,70-1,80 m, îmbrăcat cu o geacă neagră cu o glugă trasă pe cap cu
blăniță pe margine” (din cuprinsul Raportului de autopsie rezultând că victima avea 1,72 m, n.i.),
care ulterior agresiunii „a traversat strada în fugă pe diagonală spre strada care dă spre ######”.
Inculpatul a arătat în mod constant (aspect confirmat şi de martora ##### #########) că
victima avea faţa ascunsă, nu i-a recunoscut fizionomia şi nu a ştiut cine este decât la spital,
acolo aflând prima dată că victima este ######### ##### #########, persoană pe care
inculpatul o cunoştea.
Atât inculpatul, cât şi martora ##### ######### au arătat că după ce victima a spart
geamul, inculpatul ####### #### a luat-o la fugă după victimă, susținerile inculpatului în sensul
că nu a luat-o la fugă imediat, victima așteptându-l, neavând niciun suport probator, fiind
infirmată atât de martora ##### ######### (care a arătat că ####### a deschis portiera, a lăsat-o
deschisă şi a alergat după acel bărbat în aceeaşi direcţie, cei doi intrând pe acea stradă şi
depăşind câmpul ei vizual), cât şi de ceilalţi martori oculari.
52
Curtea reţine în ceea ce priveşte dinamica iniţială a conflictului declaraţiile date de patru
martori oculari, a căror obiectivitate este dincolo de orice echivoc.
Astfel, martora #### ###### #####, pasager pe bancheta din spate a autoturismului
condus de ##### ####### care circula (în data de 02.12.2013, în jurul orei 18.05) pe strada
Transilvaniei având direcţia de mers spre B-dul Dacia, a arătat că la un moment dat, de pe
trotuarul din partea stângă a direcţiei lor de mers a văzut doi tineri alergând unul după altul care
au traversat strada în fugă prin spatele mașinii în care ea se afla, prima persoană având faţa
acoperită, posibil cu un fular de culoare închisă. Cu circa 1 metru înainte ca primul sa urce pe
trotuarul din dreapta direcţiei lor de mers, respectiv după traversarea străzii, a fost prins din urmă
de tânărul care îl urmarea, martora văzând când cel de-al doilea tânăr l-a prins pe primul de
undeva din zona umăr – braţ drept.
Martorul ##### ####### (şoferul autoturismului în care se afla martora ####) confirmă
aceleaşi aspecte, arătând că a observat că din partea stângă a carosabilului aleargă spre partea
dreaptă doi bărbați, care erau foarte aproape unul de altul şi care erau să intre în faţă
autoturismului lui, martorul evitându-i, cei doi continuând să alerge, martorul văzând în oglinda
laterală dreapta că cei doi ajunseseră pe trotuarul din dreapta, primul având faţa acoperită cu ceva
negru.
Martora ##### #######, pasageră a unui alt autoturism care trecea prin zonă, a arătat că
i-a văzut pe cei doi cum s-au fugărit reciproc, a văzut că unul dintre ei avea un cuțit în mână şi a
văzut că cei doi au început să se bată. A sunat la 112.
Martora #### ####### (şoferul autoturismului în care se afla martora #####), confirmă şi
ea că cele două persoane se fugăreau pe str. Transilvaniei şi că la solicitarea numitei #####
####### a sunat la 112, arătând că exista posibilitatea ca cei doi să ajungă pacienți la urgenţe.
Din coroborarea declaraţiilor celor patru martori, cu cele ale martorei ##### #########
rezultă câteva aspecte esenţiale ale cauzei: anume că inculpatul este cel care alerga după victimă
traversând strada Transilvaniei, că inculpatul a ajuns-o pe victimă cu circa 1 metru înainte de
trotuarul situat pe partea cu strada Posada şi că în momentul în care inculpatul a ajuns-o pe
victimă, a prins-o de undeva din zona umăr – braţ drept.
Aceste declaraţii confirmă fără echivoc raportul agresor (####### ####) – victimă
(######### ##### #########) dintre cei doi, infirmă susţinerile inculpatului cu privire la modul
în care se deplasa victima (inculpatul arătând că victima după ce a spart geamul autoturismului s-
ar fi oprit, s-ar fi întors spre el, iar apoi a continuat să se deplaseze „la pas”), confirmă locul în
care victima a fost prinsă (infirmând susţinerile ulterioare ale inculpatului în sensul că cei doi s-
au îmbrâncit în timp ce traversau strada) şi confirmă atitudinea agresivă a inculpatului (care l-a
prins de braţ/umăr pe ######### ##### #########).
Locul în care victima a fost prinsă rezultat din declaraţiile acestor martori, este confirmat
şi de raportul din 02.12.2013, întocmit de către echipajul de politie ajuns iniţial la faţa locului, în
cuprinsul căruia se consemnează că inculpatul a spus că „l-a urmărit iar la intersecţie cu Aleea
Posada l-a ajuns din urmă”.
Un element important este şi acela reţinut de martora ##### #######, care a văzut că
unul dintre ei avea un cuțit în mână, aspect cu privire la care în urma epuizării tuturor probelor,
curtea a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 4 alineat 2 Cod de procedură penală, reţinând (aspect
favoarabil inculpatului) că acest briceag aparţinea şi era asupra victimei, deşi raporturile
53
urmăritor-urmărit erau altele, deşi briceagul nu a fost folosit de victimă în momentul iniţial al
altercaţiei, ci în timpul acesteia (agresiunile reciproce iniţiale ale celor doi nu au presupus
folosirea briceagului de către victimă şi s-au realizat neîntrerupt până la momentul la care
victima, agresată fiind, l-a scos din buzunar, astfel cum susţine inculpatul, deşi în momentul
urmăririi victimei briceagul era ţinut în mână de unul dintre cei doi potrivit martorei), deşi
martorii care l-au cunoscut pe ######### ##### ######### nu confirmă că acel briceag ar avea
caracteristicile celui pe care victima îl avea în mod uzual asupra sa.
Motivul pentru care inculpatul a pornit în urmărirea victimei a fost pentru „a-i cere
socoteală” (astfel cum a arătat în cursul urmăririi penale) şi pentru „a-l trage la răspundere”
(astfel cum a arătat în faţa primei instanţe) şi nicidecum pentru a-l prezenta în faţa autorităţilor,
martora ##### ######### arătând de altfel că, imediat după spargerea geamului, fără să stea pe
gânduri, ####### #### a înjurat la modul general şi a coborât repede din maşină, lăsând portiera
deschisă (fără să-i ceară martorei, bunăoară, să sune la serviciul 112, aşa cum i-a cerut de altfel
după finalizarea incidentului, când a realizat ce s-a întâmplat), inculpatul însuşi, arătând, în
declaraţia dată la data de 16.11.2015 că după ce (la finalul altercaţiei) victima a reuşit să fugă, el
nu a mai plecat în urmărirea acesteia şi nu a mai avut „intenţii de acest gen”.
Curtea reţine, în raport de ansamblul elementelor factuale în care s-a desfăşurat incidentul
(pornind de la propriile afirmaţii ale inculpatului în care a arătat că a vrut să-i ceară victimei
socoteală, continuând cu înarmarea sa cu acel spray lacrimogen, cu atitudinea sa violentă în
momentul în care a ajuns victima, dar şi după, atitudine violentă manifestată în mod neîntrerupt
până când victima a fugit, ţinând cont şi de raportul de forţe dintre cei doi reflectat în natura şi
numărul leziunilor avute de fiecare) că inculpatul nu a avut la momentul la care a pornit în
urmărirea victimei nicio intenţie de a anunţa autorităţile, urmărind în realitate să-şi facă singur
dreptate şi să-i aplice agresorului o corecţie, conduită care se regăseşte constant în anturajele din
care inculpatul şi victima făceau parte.
Profilul psihologic al inculpatului, depus la dosarul cauzei, susţine aceeași concluzie.
De altfel, este neverosimil ca inculpatul să fi pornit în urmărirea victimei cu scopul de a o
prezenta în faţa autorităţilor pentru că a spart geamul portierei autoturismului, adică pentru o
faptă de distrugere şi să nu mai aibă o intenţie similară pentru o tentativă de omor suprapusă
distrugerii, având în vedere că victima (potrivit apărărilor inculpatului) intenţionase să-l omoare.
Lipsa unei astfel de intenţii a inculpatului limitată la a prinde victima şi a anunţa
autorităţile în cazul unei infracţiuni mult mai grave decât prima este cu atât mai evidentă cu cât
identitatea vicitmei nu fusese stabilită de inculpat în cursul altercaţiei, victimă care, la fel ca şi în
cazul spargerii geamului, fugise din nou, gest care dovedeşte că raportul de forţe dintre cei doi
era clar în favoarea inculpatului.
Prin urmare, în mod corect a fost înlăturată de instanţa de fond apărarea invocată în
sensul că inculpatul s-ar fi aflat în situația persoanei care uzitează de procedura infracțiunii
flagrante prevăzute la art. 456 Cod de procedură penală anterior.
Conform art. 21 alin 1 Cod penal, este justificată fapta prevăzută de legea penală
constând în exercitarea unui drept recunoscut de lege sau în îndeplinirea unei obligaţii impuse de
lege, cu respectarea condiţiilor şi limitelor prevăzute de aceasta.
„Dreptul recunoscut de lege”, invocat de apărători ar fi cel reglementat de art. 310 Cod de
procedură penală în prezent (art. 456 Cod de procedură penală anterior).
54
Conform acestui text de lege, în cazul infracţiunii flagrante, orice persoană are dreptul să
îl prindă pe făptuitor. Dacă făptuitorul a fost prins în condiţiile alin. (1), persoana care l-a reţinut
trebuie să îl predea de îndată, împreună cu corpurile delicte, precum şi cu obiectele şi înscrisurile
ridicate, organelor de urmărire penală, care întocmesc un proces-verbal.
Neîndoielnic, fapta reţinută în concret în sarcina inculpatului ####### ####, excede
sferei de aplicare a art. 310 Cod de procedură penală şi noţiunilor de prindere, reţinere şi predare
de îndată organelor de urmărire penală, fapta sa depăşind cu mult cadrul unor „violenţe
proporţionale cu rezistenţa pe care o manifestă infractorul surprins în flagrant” (la care inculpatul
face referire în concluziile scrise).
Nici art. 456 Cod de procedură penală anterior nu autoriza, nici art. 310 Cod de procedură
penală nu autorizează în prezent, folosirea sprayului lacrimogen asupra infractorului prins în
flagrant, lovirea acestuia cu pumnii şi nici aplicarea unor lovituri de cuţit în zone vitale (după
dezarmarea sa), acţiuni care exced cu mult noţiunilor de prindere, reţinere şi predare de îndată
organelor de urmărire penală, permise de art. 310 Cod de procedură penală, iar invocarea, în
justificarea atitudinii inculpatului, a caracterului violent al victimei, sunt apărări contrazise de
ansamblul probatoriului administrat în cauză.
Raporturile de forţe dintre cei doi pe parcursul conflictului au fost în favoarea
inculpatului, în condiţiile în care victima avea o proteză de glob ocular drept, fiind în mod cert
afectată de folosirea sprayului lacrimogen atât la debutul (de către inculpat), cât şi spre finalul
conflictului (de către victimă), inculpatul însuşi, clinic sănătos, fiind afectat de folosirea
respectivului spray (aspect reliefat atât de acesta, cât şi de martora ##### #########).
Fişa de intervenţie întocmită de echipajul de poliţie sosit la faţa locului, consemnând
relatarea inculpatului, confirmă un element important din care rezultă acelaşi raport de forţe
dintre cei doi, anume că după ce a fost atacat şi înjunghiat de către victimă (susţinere infirmată
de probele administrate în cauză şi chiar de declaraţiile succesive ulterioare ale inculpatului)
inculpatul a fugit după victimă şi a reţinut-o la intersecţia străzilor Transilvaniei cu Aleea
Posada, victima lovindu-l în continuare, inculpatul arătând că l-a imobilizat, i-a smuls cuţitul cu
care l-a atacat şi l-a înjunghiat la rândul sau la nivelul pieptului. În cele din urma agresorul a
reuşit să scape şi să fugă în direcţia străzii ######.
Prin urmare, în ciuda faptului că victima avea asupra sa un briceag, inculpatul a reuşit
atât dezarmarea acesteia, cât şi înjunghierea ei ulterior dezarmării, conflictul finalizându-se
pentru că victima a reuşit să scape şi să fugă, elemente factuale (relatate chiar de inculpat) care
exclud atât rolul de atacator al victimei în cadrul conflictului, cât şi caracterul legitim şi în
apărare al violenţelor exercitate de inculpat asupra acesteia.
Declaraţiile ulterioare ale inculpatului din care ar rezulta o anumită superioritate a
victimei în raporturile de forţe dintre cei doi, sunt contrazise atât de probele deja expuse, cât şi de
conţinutul actelor medico-legale efectuate în cauză (certificatul medico-legal şi rapoartele de
expertiză medico-legală) şi al celorlalte înscrisuri de la dosar, din care rezultă disproporţia vădită
a leziunilor, atât sub aspect cantitativ (al numărului), cât şi sub aspect calitativ (al gravităţii şi
efectelor), regăsite pe corpul victimei faţă de cele regăsite pe corpul inculpatului.
În timp ce leziunile regăsite pe corpul inculpatului sunt minore ca număr şi gravitate
(ţinând cont şi de numărul zilelor de îngrijiri medicale stabilite), victima prezenta nu mai puţin
de 30 de urme de violenţă pe corp, reprezentând împunsături, tăieturi, excoriații, placarde,
55
echimoze, fiind evidențiate pe corpul victimei un număr de 12 lovituri de briceag reprezentând

împunsături, excoriații şi tăieturi (care i-au cauzat decesul).
Inculpatul însuşi a expus (aspect regăsit în cuprinsul convorbirilor telefonice interceptate
purtate de către acesta cu un cunoscut), modul de desfăşurare al conflictului dintre cei doi,
raporturile de forţe dintre aceştia, poziţia agresor-victimă din cadrul conflictului şi poziţia sa
subiectivă, arătând „ş-am sărit pe el şi l-am lovit, i-am dat pumni de l-o … nu s-o mai văzut
capu’ … i-am tot dat, ş-o picat pe jos. O mers la bordură, o picat pă jos, că l-am rupt din serie.
Deci i-am dat bine, bine i-am dat! Ş-o picat pe jos”.
În raport de acestea, în mod judicios a reţinut instanţa de fond că tocmai această
disproporţie vădită de forţe a determinat-o pe victimă să apeleze la acel briceag, pe care
inculpatul susţine că victima îl avea în buzunar.
Această disproporţie a continuat să se manifeste chiar când victima era cu acel briceag în
mână, inculpatul arătând în convorbirea telefonică: „Şi-am băgat mâna! Şi mi-o trecut prin mână
cuţitu. Şi eu l-am ţinut! L-am ridicat, am întors înapoi, am strâns de cuţit tare. Nu i-am dat drumu
la mana nicicum. Am strâns tare, ca tăt, tăt, tăt mâna mi-e tăiată. L-am strâns tare, tare, tare şi l-
am lovit cu dreapta! ### îi dădeam cu pumnii în cap… Şi tăt l-am lovit, l-am lovit, l-am lovit …
am văzut că nu cedează, am luat mâna, l-am tras cu amândouă mâinile, i-am prins mâna şi l-am
muşcat de mâna cu cuţitul. L-am muşcat rău! După aia a cedat, a scăpat cuţitu!”.
Relatarea inculpatului dovedeşte atât forţa acestuia, inculpatul arătând cum „L-am strâns
tare, tare, tare şi l-am lovit cu dreapta! ### îi dădeam cu pumnii în cap… Şi tăt l-am lovit, l-am
lovit, l-am lovit …”, cât şi caracterul neîntrerupt al atacului declanşat iniţial, căruia victima i-a
răspuns prin scoaterea acelui briceag.
Această disproporţie a continuat să se manifeste şi după ce victima a fost dezarmată de
acel briceag, convorbirea telefonică avută la data de 4 decembrie 2013 susţinând-o în mod
neechivoc, în cadrul acesteia inculpatul arătând: „atuncea o sărit pe mine să-mi ia cuţitu şi no! L-
am tăiat de zece ori, zice! S-o tăiat adică în cuţit când şi … două ori o fost împuns! Că-s 12
lovituri o avut … Şi apoi m-o împins! Eu nu am vrut să dau cuţitu la dungă, că şi dacă-l scap şi-l
prinde în mână, mi-l bagă mie!”.
Variantele prezentate de inculpat, în sensul că ar fi fost împuns prin mână de victimă cu
acel briceag, că ar fi sângerat abundent şi că a reuşit dezarmarea victimei după ce a muşcat-o de
antebraţ sunt infirmate de probatoriul de natură medico-legală administrat în cauză, dovedind
nesinceritatea inculpatului cu privire la aspecte esenţiale ale conflictului.
Astfel, în legătură cu leziunea aflată pe antebraţul victimei, cu privire la care inculpatul
susţine că reprezintă muşcătura sa, Raportul de expertiză medico-legală nr. 2937/Iii/2015 din
08.12.2015 al S.J.M.L. Bihor arată că, ținând cont de forma și dimensiunile acestei leziuni,
aceasta s-a produs prin lovire cu un corp dur, excluzând mecanismul de producere prin
mușcătură de om.
Cu privire la aceeași leziune, Raportul de constatare medico-legală nr. 3503/IIa/55 din
02.12.2013 arată că mecanismul de producere al leziunilor este cel al lovirii active cu un corp
înțepător-tăietor cu vârf, o muchie rotunjită şi o muchie ascuțită, posibil briceag.
Cu privire la leziunile de la nivelul palmei stângi a inculpatului ####### #### (care
susţine că s-a produs prin împungere cu briceagul de către victimă), Raportul de expertiză
medico-legală nr. 2936/IIi/234 din 07.12.2015, întocmit de S.J.M.L. Bihor, arată că leziunile de
56
la nivelul palmei stângi, reprezentate de plăgi tăiate, s-au putut produce prin acțiunea unui
instrument tăietor-înțepător. Descrierile și constatările medico-legale nu relevă vreo acțiune
transfixiantă a obiectului tăietor-înțepător. Modalitatea de autoprovocare a leziunilor de la
nivelul palmei stângi nu poate fi exclusă.
Cu privire la susţinerile inculpatului în sensul că ar fi sângerat abundent, conform
concluziilor Raportului Institutului Național de Medicină Legală „#### Minovici”, caracterele
genetice din profilul de referință al inculpatului nu se regăsesc între caracterele genetice
evidențiate pe probele analizate. De altfel, din probele administrate în cauză nu rezultă că nu s-au
evidenţiat urme de sânge nici pe traseul de întoarcere a inculpatului de la locul conflictului spre
autoturism, ci doar lângă acel autoturism, instanţa făcând aplicarea art. 4 alineat 2 Cod de
procedură penală şi cu privire la teza expusă de apărare în sensul că leziunea de la nivelul palmei
stângi a inculpatului ar fi fost autoprovocată de acesta, după finalizarea conflictului şi după
întoarcerea sa la autoturismul în care se afla martora ##### #########.
Decesul victimei s-a datorat atât hemoragiei externe, cât și interne, ceea ce înseamnă că
nu doar cele 3 lovituri de briceag aplicate în zone vitale (hemitorace stâng-organ afectat
plămânul, hemitorace pe linia axială medie, abdobinal) au cauzat decesul vicitmei.
O confirmă concluziile raportului de constatare medico – legală nr. 3504/III/437 din
03.12.2013, emis de către S.J.M.L. Bihor în care se arată că moartea numitului ######### #####
– ######### a fost violentă şi s-a datorat șocului hemoragic, consecința hemoragiei externe și
interne survenite în evoluția unui politraumatism cu plăgi multiple înjunghiate cu lezare de
pleure și parenchim pulmonar. Leziunile de violență descrise s-au produs prin lovire activă cu un
corp înțepător - tăietor cu vârf, o muchie rotunjită și o muchie ascuțită (posibil briceag). Victima
avea în momentul decesului o alcoolemie de 0 grame la mie. Între leziunile de violență descrise
și decesul victimei există legătură de cauzalitate directă, necondiționată. Topografia, forma și
direcția plăgilor înjunghiate pledează pentru ipoteza ca poziția victimă-agresor s-a modificat în
timpul agresiunii, plăgile fiind produse atât din față cât și din spate, succesiunea lor neputând fi
precizată cu certitudine. Moartea datează din 02.12.2013.
Un ultim argument legat de aceeaşi disproporţie de forţe rezultă şi din împrejurarea că din
niciuna din declarațiile inculpatului nu rezultă ca acesta în vreun moment ar fi cerut sau ar fi
încercat să ceară ajutorul altei persoane, anunţând organele abilitate abia în momentul în care,
conflictul fiind stins prin fuga victimei, a realizat consecinţele faptei sale.
În raport de elementele de mai sus şi cele ce vor fi expuse în continuare, curtea, în
majoritate, exclude teza incidenţei în cauză a vreunei cauze justificative sau de neimputabilitate,
nefiind incidente dispoziţiile art. 19 alineat 1 sau art. 26 alineat 1 Cod penal. Pentru raţiunile ce
vor fi expuse, nici circumstanţa atenuantă a excesului scuzabil (prevăzută de art. 75 alineat 1 lit.
b) Cod penal) nu este aplicabilă.
Legitima apărare şi depăşirea legitimei apărări (ca exces jusitificat sau neimputabil) au
avut şi au consacrare legală în ambele coduri penale, conţinutul lor fiind în esenţă acelaşi,
conform art. 44 Cod penal de la 1968, respectiv art. 19 şi art. 26 Cod penal.
Ceea ce deosebeşte legitima apărare de excesul neimputabil este disproporţionalitatea
apărării faţă de gravitatea atacului în cazul acestuia din urmă. Această disproporţie este cauzată
de tulburarea sau temerea sub imperiul căreia s-a aflat cel ce a săvârșit fapta pentru a înlătura
57
atacul în cazul excesului neimputabil (reglementat de art. 26 Cod penal), tulburare care lipseşte
în cazul excesului scuzabil (reglementat de art. 75 alineat 1 lit. b) Cod penal).
Toate celelalte condiţii ale legitimei apărări şi excesului neimputabil sunt comune.
De esenţa legitimei apărări şi a depăşirii legitimei apărări (ca exces neimputabil sau
scuzabil) este că cel aflat în postura de a le invoca să aibă calitatea de persoană agresată de un
atacator, adică să se afle în faţa unui atac care creează necesitatea unei acţiuni de apărare
imediate.
Pentru ca atacul să legitimeze o acţiune de apărare, acesta trebuie să fie unul material,
direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un
interes general, fapta săvârșită în stare de legitimă apărare trebuind să fi fost necesară pentru
înlăturarea atacului și să fie proporţională cu gravitatea atacului.
Premisa pe care o presupune analiza incidenţei vreuneia din aceste cauze este aceea a
stabilirii calităţilor de atacator – persoană atacată, în cadrul conflictului.
În mod categoric, conflictul a fost declanşat de acţiunea provocatoare a victimei, de a
sparge geamul portierei autoturismului în care inculpatul şi prietena lui se aflau, gest care
reprezintă un atac în sensul legii penale al cărei autor a fost victima.
Însă acest atac s-a epuizat imediat după acest gest, odată cu fuga victimei.
Teza (invocată în apelul inculpatului) referitoare la inepuizarea atacului în cazul
infracţiunilor contra patrimoniului atunci când există posibilitatea recuperării bunului nu este
aplicabilă în speţă, având în vedere că atacul în prezenta cauză a constat în distrugerea geamului
şi nu în sustragerea (efectivă şi nu ipotetică) a vreunui bun care să poată fi recuperat imediat
(aspect asumat chiar de inculpat în concluziile scrise).
Subsecvent acestui moment rolurile celor doi în cadrul conflictului s-au schimbat în mod
definitiv, din cuprinsul probelor administrate în cauză, curtea reţinând (în majoritate) că, în mod
neechivoc, pe tot parcursul conflictului ce a urmat, inculpatul ####### #### a avut calitatea de
atacator, calitate asumată din momentul în care a coborât din autoturism, înarmat cu acel spray
lacrimogen în urmărirea victimei (martora #### ###### arătând că inculpatul „fugea
amenințător” după victimă), calitate asumată în momentul prinderii victimei, prin iniţierea
violenţelor (aspect atestat atât de martora #### ######, cât şi de relatările proprii ale inculpatului
expuse atât în cuprinsul convorbirilor telefonice interceptate, cât şi în apelul efectuat la serviciul
112), calitate asumată şi după momentul dezarmării victimei de acel briceag când a continuat să
folosească violenţe şi să aplice cele 12 lovituri de briceag.
Împrejurarea că, în cadrul conflictului violent dintre cei doi, poziţiile acestora s-au
schimbat (aspect confirmat inclusiv de actele medico-legale, în acest sens, potrivit raportului de
constatare medico-legală nr. 3503/IIa/55 din 02.12.2013, poziția ipotetică a victimei-agresor a
putut fi inițial față în față, ulterior a fost variabilă în timp), schimbare inerentă în cadrul
acţiunilor violente reciproce (ambii în ortostatism, faţă în faţă, inculpat faţă-victima lateral, unul
în ortostatism celălalt căzut sau ambii cazuţi, etc, schimbare de poziţii care explică şi urmele
regăsite pe corpul inculpatului) nu semnifică, în raport de fiecare moment al conflictului şi de
fiecare poziţie adoptată de cei implicaţi, o scindare a activităţilor violente declanşate iniţial de
inculpat, o scindare a conflictului.
Conflictul a avut un caracter indivizibil din momentul declanşării sale până în momentul
în care victima a reuşit să fugă, în tot acest conflict neexistând vreun moment în care atacul
58
declanşat iniţial de inculpat asupra victimei să se fi întrerupt sau să se fi epuizat definitiv, voit su
nu, pentru ca, subsecvent unei astfel de epuizări să intervină un atac declanşat de victimă, care
să-l pună pe inculpat de această dată în postura de a se apăra.
Împrejurarea că în cadrul atacului declanşat de inculpat, au existat momente în care
echilibrul de forţe dintre cei doi a suferit modificări, într-un sens sau altul, nu justifică nici
scindarea conflictului în raport de fiecare din aceste momente, nici reanalizarea relaţiei agresor-
victimă de fiecare dată când echilibrul de forţe s-a modificat, având în vedere că aceste
modificări nici nu au condus la întreruperea definitivă a atacului iniţial declanşat de inculpat şi
nici nu l-au pus vreun moment pe inculpat într-un vădit dezechilibru faţă de victimă.
Altfel spus, atacul nu-şi pierde această calitate pe motiv că atacatorul nu s-a aşteptat la o
apărare virulentă din partea celui asupra căruia a fost declanşat.
La stabilirea raportului atacator-victimă, pentru verificarea incidenţei legitimei apărări
sau a legitimei apărări depăşite, se analizează elementele factuale care au caracterizat întreg
conflictul, de le debutul până la epuizarea acestuia.
Or, în prezenta cauză debutul atacului (care a succedat celui declanşat iniţial de victimă,
dar care s-a epuizat odată cu fuga acesteia) s-a realizat odată cu înarmarea inculpatului cu acel
spray lacrimogen şi urmărirea victimei, atac care s-a epuizat în momentul în care (cum a afirmat
şi inculpatul), victima a reuşit să scape şi să fugă, în tot acest interval de timp rolul de atacator
fiind păstrat de inculpat.
Curtea nu-şi însuşeşte concluziile instanţei de fond în sensul că scoaterea briceagului de
către victimă ar fi reprezentat un atac epuizat prin dezarmarea sa de către inculpat, deoarece
acest gest al victimei nu poate fi desprins de atacul iniţial declanşat de inculpat, la care victima a
fost supusă, atac care a şi determinat-o să folosească acel briceag, gest care ar fi pus în discuţie,
dacă deznodământul evenimentelor ar fi fost altul, o eventuală disproporţie a apărării victimei.
Stabilirea raportului atacator-victimă nu se opreşte la fiecare act material ce intră în
compunerea atacului şi la fiecare ripostă în parte. Nu în raport de fiecare act material ce intră în
compunerea atacului şi în raport de fiecare ripostă se atribuie calitatea de atacator şi victimă
celor implicaţi în conflict, ci de ansamblul elementelor de fapt care caracterizează atacul şi
apărarea.
Numai în măsura în care un anumit element factual din intervalul conflictului a
determinat întreruperea definitivă a atacului iniţial şi schimbarea definitivă şi neechivocă a
raportului de forţe dintre părţi, iar fapta este săvârşită subsecvent acestui moment, acel element
factual capătă relevanţă penală pentru că determină reanalizarea raportului atacator-victimă în
cadrul conflictului, cu efecte directe asupra răspunderii penale a celor implicaţi.
În prezenta cauză un astfel de element factual care să fi determinat întreruperea definitivă
a atacului iniţial declanşat de inculpat şi schimbarea definitivă şi neechivocă a raportului de forţe
dintre cei doi, în favoarea victimei şi în detrimentul inculpatului nu a existat.
Folosirea de către victimă a respectivului briceag nu poate avea valoarea unui astfel de
element factual, pe de o parte pentru că această folosire (concretizată mai degrabă într-o intenţie)
a fost anihilată de către inculpat încă de la debutul ei (dovedind încă o dată forţa atacatorului în
detrimentul victimei, care nici cu un briceag în mână nu a reuşit să anihileze respectivul atac), pe
de altă parte, pentru că imediat victima a fost deposedată de acel briceag, cu care, subsecvent
59
deposedării, inculpatul a aplicat victimei toate cele 12 lovituri de briceag reţinute în actele
medico-legale.
Cu alte cuvinte, actele materiale de violenţă care au condus la decesul victimei au fost
săvârşite de inculpat subsecvent dezarmării victimei de acel briceag şi în mod conştient. Chiar
descrierile inculpatului cu privire la modul în care a decurs conflictul dintre cei doi şi cu privire
la modul în care, după ce a deposedat victima de briceag, a arătat că l-a folosit, dovedeşte că
acesta a deţinut controlul în cadrul incidentului.
Curtea mai reţine că folosirea de către victimă a respectivului briceag nu poate avea
semnificaţia scindării „juridice” a conflictului dintre părţi, care să conducă la o reanalizare a
raportului atacator-victimă în cadrul conflictului.
Împrejurarea că legea penală împarte infracţiunile contra persoanei, în diferite capitole
(infracţiuni contra vieţii, infracţiuni contra integrităţii corporale sau sănătăţii, etc) reprezintă o
problemă de sistematizare a Codului penal, care nu produce efecte în raport de cauzele
jusitificative şi de neimputabilitate, analizate în prezenta cauză.
Prin urmare, nu se poate spune că prin folosirea briceagului de către victimă s-a realizat o
modificare a valorilor sociale înălcate în cadrul conflictului, trecându-se de la cele ce vizează
integritatea corporală la cele care vizează viaţa şi prin aceasta, cel care a modificat aceste valori
(victima în prezenta cauză), a devenit atacator contra vieţii, raţionament care s-ar reţine în orice
caz, după momentul dezarmării victimei, şi în ceea ce-l priveşte pe inculpat.
În prezenta cauză, atât actele materiale ce au intrat în compunerea atacului, cât şi cele
care au intrat în compunerea ripostei au fost îndreptate contra persoanei, vizând aceleaşi valori
sociale apărate de legea penală. Pe tot parcursul ei, apărarea victimei a vizat persoana
agresorului.
Împrejurarea că actele materiale ce intră în compunerea atacului sau cele care intră în
compunerea ripostei sunt susceptibile de încadrări juridice diferite, în raport de efectul care l-au
produs sau l-ar fi putut produce asupra integrităţii corporale a celui vizat, încadrări juridice care
vizează infracţiuni contra persoanei, nu produce o scindare a conflictului şi schimbarea
raportului atacator-victimă, în sensul de a se atribui calitatea de atacator celui care a săvârşit sau
a intenţionat să săvârşească fapta susceptibilă de a fi încadrată în infracţiunea mai gravă.
Odată atribuite, în raport de elementele factuale, calităţile de atacator-victimă în cauză,
aceasta determină aplicarea pentru fiecare parte, a normelor de drept substanţial indiferent de
posibila încadrare juridică dată actelor lor, existând cu alte cuvinte posibilitatea ca atacatorul,
reţinându-i-se această calitate, să răspundă pentru o faptă mai puţin gravă decât cea reţinută în
sarcina celui care s-a apărat, care, la rândul lui, poate fi apărat de legea penală chiar dacă a
săvârşit fapta mai gravă (inculpatul însuşi, săvârşind omorul, a invocat că s-ar fi aflat în această
ipoteză).
În raport de aceste considerente, reţinându-se că niciun moment inculpatul nu a pierdut
calitatea de atacator, calitate dobândită de la momentul iniţierii conflictului până la momentul
fugii victimei, curtea conchide (în majoritate) că inculpatului nu-i sunt aplicabile dispoziţiile
privind legitima apărare sau excesul neimputabil sau scuzabil, la momentul comiterii actelor de
violenţă care au condus la decesul victimei, săvârşite de inculpat subsecvent dezarmării victimei
de acel briceag, inculpatul nefiind în faţa unui atac.
60
Prin urmare, în mod judicios instanţa de fond a reţinut că acţiunile inculpatului, înarmat
cu un briceag împotriva victimei, nu se pot constitui într-o apărare, ci dimpotrivă într-o
continuare a atacului iniţial, pornit de inculpat asupra victimei pe care a ajuns-o pe drum si pe
care a deposedat-o de briceag.
Argumentele expuse de inculpat în legătură cu faptul că mai mulţi reprezentanţi ai
parchetului au opinat cu privire la incidenţa în cauză a legitimei apărări (ignorându-se bunăoară
că doi judecători de drepturi şi libertăţi, care au analizat dosarul cauzei, au concluzionat că nu
sunt elemente care să o justifice) sunt contrare principiilor elementare care guvernează dreptul la
un proces echitabil şi procesul penal, toate aceste principii obligând organele judiciare să-şi
fundamenteze soluţia pe bază de probe, hotărârea judecătorească neputând să aibă la bază decât o
temeinică evaluare a probelor, conform art. 103 Cod de procedură penală (cu privire la aceleaşi
apărări, nu poate fi trecut cu vederea ce s-ar întâmpla dacă acuzarea ar folosi astfel de opinii în
loc de probe într-o cauză penală).
În mod corect instanţa de fond a reţinut că inculpatul a fost permanent conştient atât de
acţiunile sale, cât şi de atuul fizic pe care îl avea, convorbirea telefonică avută la data de 4
decembrie 2013, fiind numai unul din argumentele care susţin o astfel de concluzie, inculpatul
arătând: „atuncea o sărit pe mine să-mi ia cuţitu şi no! L-am tăiat de zece ori, zice! S-o tăiat adică
în cuţit când şi … două ori o fost împuns! Că-s 12 lovituri o avut … Şi apoi m-o împins! Eu nu
am vrut să dau cuţitu la dungă, că şi dacă-l scap şi-l prinde în mână, mi-l bagă mie!”.
În acelaşi sens este şi convorbirea interceptată autorizat în care a arătat că “I-am dat
pumni de l-o…. nu s-o mai văzut capu, că… și era cu bandaj” și „I-am tot dat…no“, “Ș-o picat
jos, O mers la bordură, o picat pă jos, că l-am rupt din serie“, “Deci i-am dat bine, bine i-am dat”.
În acelaşi sens este şi convorbirea avută de inculpat cu ocazia anunțării evenimentului
prin sistemul 112, acesta comunicându-i operatorului: “Da, da…am fugit, l-am prins pe el și l-am
bătut, l-am sprayat…și m-o tăiat și pe mine…“.
Inculpatul însuşi a arătat că după dezarmarea victimei de briceag, raportul de forţe a fost
net în favoarea sa, inculpatul însuşi arătând „…i-am prins mâna şi l-am muşcat de mâna cu
cuţitul. L-am muşcat rău! După aia a cedat, a scăpat cuţitu!...”.
În mod corect a fost înlăturată de către instanţa de fond teza fricii inculpatului faţă de
victimă, dinamica evenimentului declanşat şi continuat fără niciun fel de rezerve sau retrageri de
către inculpat, dar şi propriile sale relatări (anterior expuse) legate de modul în care conflictul a
decurs, înlăturând o astfel de teză.
Cazierul judiciar şi trecutul infracţional al victimei (elemente invocate insistent de
apărare) nu pot susţine o astfel de frică şi nici violenţele excesive ale inculpatului (bunăoară
numărul şi intensitatea loviturilor de briceag după dezarmarea victimei), decât în măsura în care
toate aceste elemente ar fi fost cunoscute de inculpat, avute în vedere în realizarea propriilor
acţiuni în cadrul conflictului şi ca atare i-ar fi configurat starea psihică sub imperiul căreia a
comis fapta.
Cât timp inculpatul a arătat constant că nu a cunoscut identitatea persoanei cu care s-a
bătut decât după epuizarea conflictului, la unitatea spitalicească, invocarea circumstanţelor
personale ale victimei pentru a justifica, retroactiv, o faptă săvârşită fără ca aceste circumstanţe
să fie cunoscute, nu poate fi primită.
61
Instanţa de fond a concluzionat în mod corect că inculpatul ####### #### este autorul
faptei pentru care a fost trimis în judecată, faptă săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege, curtea
însuşindu-şi în totalitate argumentele reţinute de instanţa de fond pentru înlăturarea tezei expuse
de inculpat (neimpunându-se reiterarea acestora), cu privire la posibilitatea comiterii faptei de
către o altă persoană.
Această teză se află într-o evidentă discrepanţă cu probele de la dosar, inclusiv cu
declaraţiile date de inculpat, cu aspectele relatate de acesta în convorbirile telefonice purtate
ulterior comiterii faptei şi cu actele medico-legale de la dosar (care confirmă legătura de
cauzalitate dintre fapta inculpatului şi moartea victimei), împrejurările expuse de inculpat în
motivele de apel (inclusiv cele referitoare la declaraţia martorului ######## ########) în
susţinerea tezei incidenţei în cauză a cazului de achitare prevăzut de art. 16 lit. c) Cod de
procedură penală, nefiind în măsură decât să susţină concluzia corectă a instanţei de fond cu
privire la caracterul defectuos al cercetărilor iniţiale ale incidentului, defectuozitate care nu a fost
în măsură (prin prisma probelor administrate ulterior) să determine incidenţa acestui temei de
achitare.
Totodată instanţa de fond a calificat în mod corect fapta inculpatului ca realizând
elementele constitutive ale infracţiunii de omor, curtea apreciind însă că legea penală nouă este
mai favorabilă inculpatului, fapta acestuia care în data de 02.12.2013, în jurul orelor 18.00, la
intersecția străzilor Transilvaniei cu strada Aleea Posada din Oradea, după ce victima i-a spart
geamul autoturismului, i-a aplicat multiple lovituri (inclusiv cu un briceag) victimei #########
##### #########, provocându-i leziuni grave în urma cărora a decedat, faptă săvârşită de
inculpat cu intenţie indirectă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor simplu
prevăzut de art. 188 alineat 1 Cod penal (încadrare pusă în discuţia părţilor şi stabilită de altfel de
instanţa de fond prin încheierea prin care a procedat la schimbare a încadrării juridice), săvârşită
în stare de provocare, urmând a se face aplicarea art. 75 alineat 1 lit. a Cod penal şi art. 76 alineat
1 Cod penal.
Curtea-şi însuşeşte în totalitate motivarea instanţei de fond cu privire la elementele
constitutive ale infracţiunii de omor (similare în ambele legi penale succesive), neimpunându-se
reiterarea acestora, reţinând însă că această faptă a fost săvârşită de inculpat cu intenţie indirectă
şi nu directă, cum a reţinut prima instanţă, prin modul în care inculpatul a acţionat doar a
acceptat nu şi a urmărit rezultatul faptei sale, aspect care rezultă din dinamica conflictului care a
condus la decesul victimei, dinamică în care folosirea de către inculpat a briceagului a fost una
spontană, conjuncturală, determinată de starea de nervozitate creată prin actul provocator iniţial
al victimei şi amplificată de încercarea victimei de a folosi acel briceag, inculpatul prin fapta sa
urmărind o pluralitate de efecte posibile, între care şi moartea victimei, consecinţă asumată de
inculpat prin modul în care a comis fapta, obiectul vulnerant folosit, numărul şi intensitatea
loviturilor, caracterul repetat, zona vitală a unora din acestea, atitudinea sa imediat după, în care
a conştientizat şi prefigurat acest rezultat.
Cu privire la legea penală mai favorabilă, curtea apreciază că este incident art. 5 Cod
penal în condiţiile în care fapta inculpatului a fost comisă la data de 02.12.2013, însă reţine
(contrar instanţei de fond şi contrar motivelor de apel ale inculpatului) că, analizată prin prisma
deciziei Curţii Constitutionale nr. 264/2014, legea nouă este mai favorabilă inculpatului.
62
Comparând limitele de pedeapsă prevăzute de Codul penal de la 1968 pentru infracţiunea

prevăzută la art. 175 alin. 1 lit. i (respectiv 15 şi 25 de ani închisoare şi interzicerea unor
drepturi) şi efectele circumstanţelor atentuante prevăzute în legea veche de art. 76 alineat 1 lit. a)
şi alineat 2 Cod penal din 1968 pe de-o parte, cu limitele de pedeapsă pentru infracţiunea
prevăzută la art. 188 Cod penal (respectiv 10 şi 20 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi) şi
efectul circumstanţelor atenunate asupra acestor limite prin prisma art. 76 alin. 1 Cod penal, pe
de altă parte, se ajunge ca potrivit legii vechi limitele de pedeapsă aplicate inculpatului să fie 5 -
sub 15 ani, iar potrivit legii noi 6 ani şi 8 luni – 13 ani şi 4 luni, limite asimetrice, maximul
special prevăzut de legea nouă fiind însă mai favorabil inculpatului.
În mod greşit, în operaţiunea de evaluare a legii penale mai favorabile, instanţa de fond a
reţinut (eroare regăsită şi în motivele de apel ale inculpatului) că potrivit legii vechi coborârea
pedepsei se realizează sub minimul special până la 3 ani şi nu până la 5 ani, fiind omise
dispoziţiile art. 76 alineat 2 Cod penal din 1968 care limitează coborârea acestei pedepse până la
1/3 din minimul special, adică la 5 ani (textul prevede, între altele, că în cazul infractiunii de
omor, dacă se constată că există circumstanţe atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel
mult până la o treime din minimul special).
În raport de considerentele de mai sus, nu pot fi primite nici motivele de apel ale
inculpatului, care, referindu-se la acelaşi minim de 3 ani (şi nu 5 ani), apreciază că ar fi putut fi
incidente dispoziţiile din Cod penal anterior referitoare la suspendarea sub supraveghere a
executării pedepsei, instituţie inaplicabilă faţă de condiţia impusă de art. 86/1 alineat 1 lit. a) Cod
penal anterior (care prevede o pedeapsă aplicată de cel mult 4 ani).
Tot în mod greşit, în operaţiunea de evaluare a legii penale mai favorabile, instanţa de
fond a reţinut că potrivit legii noi reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 ca efect al reţinerii
circumstanţelor atenuante este facultativă şi nu obligatorie, în condiţiile în care art. 76 alineat 1
Cod penal foloseşte sintagma „se reduc” şi nu „se pot reduce”.
Aplicarea legii penale mai favorabile se realizează în concret, în raport de situaţia
inculpatului şi de efectele pe care legile penale succesive le produce, trebuind să-i profite.
Or în condiţiile în care aplicarea criteriilor de individualizare a pedepsei determină curtea
să concluzioneze că apelurile declarate de procuror şi de partea civilă cu privire la cuantumul
pedepsei, sunt fondate, justificându-se majorarea pedepsei, legea penală nouă, care prevede un
maxim mai redus, este în concret mai favorabilă.
În mod corect instanţa de fond a reţinut incidenţa în cauză a circumstanţei atenuante a
scuzei provocării, dispoziţiile art. 73 alin 1 lit. b Cod penal din 1968 regăsindu-se în actualul
Cod penal (pe care curtea îl va reţine ca fiind lege penală mai favorabilă), cu aceeaşi conţinut,
presupunând săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii,
determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o
atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă.
Pentru reţinerea scuzei provocării trebuie îndeplinite mai multe condiţii, respectiv:
provocarea să fi fost produsă de victimă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii
persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă; să determine o puternică tulburare sau emoţie; sub
stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii să se fi săvârşit fapta; fapta săvârşită sub imperiul
provocării să fie îndreptată împotriva provocatorului.
Toate aceste condiţii sunt îndeplinite în mod cumulativ în cauză.
63
Spargerea, fără niciun motiv aparent, a geamului autoturismului inculpatului, faptă

comisă de vicitmă într-un loc public, reprezintă o provocare.
Cu privire la motivele care au determinat-o pe victimă să procedeze astfel, curtea le
apreciază ca având o importanţă secundară.
Se are în vedere în primul rând natura faptei săvârşite de inculpat şi a împrejurărilor în
care s-a comis.
Se are în vedere şi împrejurarea că în cauză odată reţinută circumstanța atenunantă a
scuzei provocării prevăzută de art. 75 alineat 1 lit. a) Cod penal în favoarea inculpatului #######
####, aceasta produce aceleaşi efecte indiferent de natura penală sau nu a acţiunii ilicite grave a
victimei şi indiferent de eventuala încadrarea juridică dată acesteia.
Se mai are în vedere şi că, la verificarea existenţei scuzei provocării prezintă importanţă
natura acţiunii ilicite grave efectiv săvârşite de victimă până în momentul comiterii faptei penale
de către inculpat, adică actul provocator efectiv realizat, deoarece fapta penală comisă în stare de
provocare trebuie să fie posterioară sau cel mult concomitentă cu actul provocator care trebuie să
se fi consumat.
Fapta penală nu poate fi apreciată ca fiind săvârşită cu scuza provocării pe motiv că
săvârşind-o, inculpatul a anticipat un act provocator care încă nu s-a materializat, nu este actual,
este iminent sau doar ipotetic. Totodată, cât timp elementele factuale care preced săvârşirea
faptei, elemente cunoscute şi avute în vedere de către inculpat la dozarea răspunsului la
provocare, nu anticipează o amplificare a actului provocator, mobilul săvârşirii actului
provocator (rezultat ulterior) este lipsit de relevanţă. De aceea nu pot fi primite apărările
inculpatului formulate în cadrul apelului, în legătură cu intenţia victimei de a-l tâlhări.
Astfel de elemente nu s-au obiectivat în cauză până la momentul declanşării atacului
inculpatului, pentru a justifica temerea inculpatului ####### #### în sensul că prin spargerea
geamului s-ar fi intenţionat tâlhărirea sa. Dimpotrivă, fuga victimei, care a continuat şi după ce
inculpatul a pornit în urmărirea sa, dovedeşte surprinderea victimei, nepregătită pentru o astfel de
ripostă din partea inculpatului, dovedind lipsa unei premeditări efective a gestului ei de a sparge
acel geam.
Totodată, cât timp inculpatul nu a cunoscut identitatea victimei în timpul conflictului nu a
avut cum (şi nici nu a susţinut) că a recurs la violenţe asupra victimei, cunoscând caracterul
violent al acesteia, cunoscând cercul de prieteni al victimei (între care şi martorul #####) ori
legând acest incident de discuţiile anterioare purtate cu martorul #####, astfel încât împrejurările
expuse de apărare în motivele de apel cu privire toate aceste împrejurări nu prezintă importanţă
în raport de răspunderea inculpatului pentru fapta sa.
Gestul victimei a produs inculpatului o emoţie suficient de puternică pentru a-l determina
să reacţioneze, sub impulsul tensiunii nervoase, a mâniei, a revoltei create de acţiunea ilicită a
victimei (şi nicidecum sub impulsul fricii), şi să săvârşeacă actele de violenţă împotriva
provocatorului.
În raport de criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal, în raport de gravitatea în concret a
infracţiunii săvârşite (care a condus la decesul unei persoane) şi de periculozitatea infractorului
(care nu a avut nicio rezervă în a-i da victimei o lecţie în plină stradă), de împrejurările şi modul
de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite (inculpatul a pornit fără ezitare în
urmărirea victimei, pentru a-şi face dreptate, traversând strada printre maşini, aplicându-i
64
violenţe repetate victimei în public, violenţe care au cuprins folosirea unui spray paralizant şi
multiple lovituri de briceag), de starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, de natura şi
gravitatea rezultatului produs (în mod categoric comunitatea este afectată de astfel de fapte de
violenţă extremă produse în mijlocul străzii), de motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit
(inculpatul dorind să-i dea o lecţie victimei pentru gestul ei provocator), se impune majorarea
pedepsei la 10 ani, neputând fi reţinute vreuna din circumstanţele atenuante prevăzute de art. 75
Cod penal, cu excepţia celei prevăzute la alineat 1 lit a a acestui text de lege.
Curtea a avut în vedere la stabilirea acestui cuantum şi actul provocator al victimei, însă a
reţinut că acesta nu poate să se impună de o manieră care să determine aplicarea unei pedepse
spre minimul special ori cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei (suspendare care
nu este incidentă nici potrivit vechiului nici potrivit actualului cod penal, având în vedere
minimul special rezultat, în cazul ambelor legi succesive, în urma aplicării efectelor
circumstanţelor atenuante). Categoric, victima a fost cea care a declanşat atitudinea violentă a
inculpatului, însă gestul său, pentru care victima însăşi ar fi urmat să răspundă, a costat-o până la
urmă viaţa.
Împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii în mod cert agravează fapta inculpatului,
fiind vorba de o faptă de extremă violenţă, săvârşită în plină stradă.
Fără a face un examen al moralităţii (sau imoralităţii) persoanelor implicate în conflict,
curtea reţine că gravitatea unei fapte de omor nu poate fi atenuată de cazierul judiciar al victimei,
viaţa unui om neputând fi apreciată în funcţie de moralitatea şi de trecutul său infracţional, iar
acestea nu pot să justifice o atenuare a răspunderii penale pentru autorul omorului comis asupra
unei astfel de persoane. Legea penală apără fără rezerve viaţa, nu doar viaţa persoanelor cu un
trecut lipsit de antecedente penale.
Aceste considerente se regăsesc şi în prezenta cauză, cu atât mai mult circumstanţele
personale ale victimei nu au fost cunoscute de inculpat la momentul comiterii faptei. Până la
urmă, în prezenta cauză, inculpatul s-a aflat în faţa unui gest provocator (categoric condamnabil,
indiferent de motivaţie) din partea unui necunoscut (care putea fi oricine, indiferent de vârstă sau
sex), însă, fără să aibă vreo minimă reţinere, şi-a făcut dreptate într-un mod violent în plină
stradă, o astfel de faptă stârnind indignarea comunităţii, independent de cazierul judiciar al
victimei.
O astfel de faptă impune stabilirea unei pedepse care să contribuie la reeducarea efectivă
a autorului ei, dar şi la inhibarea unor comportamente similare, prin pedeapsa aplicată
neputându-se lăsa nici măcar aparenţa tolerării unor astfel de comportamente în spaţiul public
(pe considerente ce ţin de imoralitatea persoanelor implicate, de anturajele din care acestea fac
parte, etc).
Aceleaşi criterii sunt avute în vedere de curte şi la stabilirea conţinutului şi duratei
pedepsei complementare şi accesorii a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute la art. 66 alin
1 lit. a şi b Cod penal.
Sunt fondate criticile expuse de procuror, cu privire la modul greşit în care s-a procedat la
deducerea măsurilor preventive privative de libertate, impunându-se deducerea şi a măsurii
arestării preventive, urmând a se reforma dispoziţia instanţei de fond în sensul de a se deduce din
pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive din data de 16.11.2015 până la data de
23.11.2015 inclusiv.
65
În condiţiile în care curtea a făcut aplicarea art. 4 alineat 2 Cod de procedură penală, cu
privire la provenienţa briceagului cu care s-a comis omorul, reţinând că aceasta a aparţinut
victimei, nefiind îndeplinite condiţiile impuse de art. 112 alineat 1 lit b Cod penal pentru a fi
confiscat, se va dispune păstrarea şi conservarea acestuia la camera de corpuri delicte a
Tribunalului Bihor conform art. 164-168 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor
judecătoreşti.
Cu privire la latura civilă a cauzei, nu pot fi primite nici criticile formulate de partea
civilă în sensul majorării daunelor materiale şi morale, nici cele ale inculpatului, în sensul
reducerii lor.
La stabilirea cuantumului daunelor materiale şi morale a fost avută în vedere şi starea de
provocare din partea victimei, în condiţiile în care faptă culpabilă a victimei a declanşat reacţia
violentă a inculpatului, ce a determinat decesul victimei şi subsecvent, daune materiale şi morale.
Astfel, nu se poate aprecia că suma stabilită cu titlu de daune morale este derizorie, la stabilirea
unei astfel de sume neputându-se ignora factorul declanşator (culpabil victimei) al conflictului.
Pe de altă parte, pentru partea civilă, mama victimei, fapta de omor consumat săvârşită
asupra fiului ei nu este atenuată de moralitatea şi trecutul lui infracţional, suferinţa părţii civile,
prin prisma raporturilor de rudenie cu victima, nefiind înlăturată de aceste circumstanţe.
Este exagerat a concluziona că suferinţa unei mame se raportează la cazierul judiciar al
fiului ei decedat, suferinţa părţii civile pe parcursul procesului fiind mai mult decât vizibilă.
Nici argumentul invocat pentru reducerea acestor sume, în sensul că victima nu realiza
venituri, nu poate fi avut în vedere, pentru că scopul daunelor morale este acela de a oferi o
compensare echitabilă a suferinţei generate părţii civile de decesul fiului, prin acordarea acestor
sume nefiind avută în vederea acoperirea vreunui eventual folos nerealizat în viitor de către
partea civilă.
Se impune în schimb reformarea dispoziţiei instanţei de fond cu privire la plata daunelor
materiale către partea civilă ######### ##### #######, având în vedere că în mod eronat
instanţa de fond a cuprins în cuantumul stabilit şi suma de 23.568 lei, care se impune a fi achitată
părţii civile, dar cu titlu de cheltuieli judiciare în baza art. 276 alineat 1 şi 2 Cod de procedură
penală, fiind vorba de cheltuieli avansate în cursul procesului penal, în legătură cu desfăşurarea
acestuia (onorarii de avocaţi şi probaţiune).
Pentru toate considerentele expuse, care se completează cu celelalte considerente reţinute
de instanţa de fond, a căror legalitate şi temeinicie nu a fost infirmată, curtea în baza art. 421
punctul 1 litera b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul
####### #### împotriva sentinţei penale nr. ### din 01.11.2016 a Tribunalului Bihor.
În baza art. 421 punctul 2 litera a Cod procedură penală, va admite apelurile declarate de
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi partea civilă ######### ##### ####### împotriva
aceleiaşi sentinţe penale, pe care o va desfiinţa în parte, în sensul că:
Va înlătura dispoziţiile de condamnare a inculpatului ####### #### în baza Codului
penal din 1968 şi de aplicare a pedepselor complementare şi accesorii în baza aceluiaşi cod.
În baza art. 5 Cod penal, cu aplicarea deciziei nr. ###/06.05.2014 a Curţii Constituţionale,
va reţine că pentru inculpatul ####### #### este mai favorabilă legea penală nouă, în vigoare din
data de 01.02.2014, cu încadrarea juridică prevăzută de art. 188 alineat 1 Cod penal cu aplicarea
art. 75 alineat 1 lit. a Cod penal şi art. 76 alineat 1 Cod penal, texte de lege în baza cărora
66
condamnă pe inculpatul ####### #### (fiul lui #### și ####### ######, născut la data de
##########, în Oradea, #### #####, domiciliat în #### ######, str. Iacobinilor, nr. 52, ####
#####, CNP #############) la o pedeapsă de:
- 10 (zece) ani închisoare în regim privativ de libertate.
În temeiul art. 67 Cod penal, va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute la
art. 66 alin 1 lit. a şi b Cod penal cu titlu de pedeapsă complementară pe o perioadă de 3 ani,
calculată potrivit art. 68 Cod penal.
În temeiul art. 65 Cod penal, va interzice inculpatului exerciţiul aceloraşi drepturi cu titlu
de pedeapsă accesorie.
Va reforma dispoziţia instanţei de fond cu privire la deducerea măsurilor preventive în
sensul că în baza art. 404 alineat 4 lit a Cod de procedură penală rap. la art. 72 Cod penal va
deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive din data de 16.11.2015 până
la data de 23.11.2015 inclusiv.
Va reforma dispoziţia instanţei de fond cu privire la plata daunelor materiale către partea
civilă ######### ##### ####### în sensul că:
- va obliga inculpatul ####### #### la plata către partea civilă ######### #####
####### a sumei de 5.443 lei cu titlu de daune materiale;
- va obliga inculpatul să plătească aceleiaşi părţi civile suma de 23.568 lei cu titlu de
cheltuieli judiciare în baza art 276 alineat 1 şi 2 Cod de procedură penală.
Va înlătura dispoziţia instanţei de fond de confiscare specială a briceagului de culoare
maro şi va dispune păstrarea şi conservarea acestuia la camera de corpuri delicte a Tribunalului
Bihor conform art 164-168 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.
Va menţine în rest dispoziţiile sentinţei apelate care nu contravin prezentei decizii.
În baza art 276 Cod de procedură penală, va obliga inculpatul la plata către partea civilă a
sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
În baza art. 275 alineat 2 Cod procedură penală va obliga inculpatul la plata sumei de 200
lei cheltuieli judiciare în apel, restul cheltuielilor judiciare în apel rămânând în sarcina statului în
baza art. 275 alineat 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 punctul 1 litera b Cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul
declarat de inculpatul ####### #### împotriva sentinţei penale nr. ### din 01.11.2016 a
Tribunalului Bihor.
În baza art. 421 punctul 2 litera a Cod procedură penală, admite apelurile declarate de
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi partea civilă ######### ##### ####### împotriva
aceleiaşi sentinţe penale, pe care o desfiinţează în parte, în sensul că:
Înlătură dispoziţiile de condamnare a inculpatului ####### #### în baza Codului penal
din 1968 şi de aplicare a pedepselor complementare şi accesorii în baza aceluiaşi cod.
În baza art. 5 Cod penal, cu aplicarea deciziei nr. ###/06.05.2014 a Curţii Constituţionale,
reţine că pentru inculpatul ####### #### este mai favorabilă legea penală nouă, în vigoare din
67
data de 01.02.2014, cu încadrarea juridică prevăzută de art. 188 alineat 1 Cod penal cu aplicarea
art. 75 alineat 1 lit. a Cod penal şi art. 76 alineat 1 Cod penal, texte de lege în baza cărora
condamnă pe inculpatul ####### #### (fiul lui #### și ####### ######, născut la data de
##########, în Oradea, #### #####, domiciliat în #### ######, str. Iacobinilor, nr. 52, ####
#####, CNP #############) la o pedeapsă de:
- 10 (zece) ani închisoare în regim privativ de libertate.
În temeiul art. 67 Cod penal, interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute la art.
66 alin 1 lit. a şi b Cod penal cu titlu de pedeapsă complementară pe o perioadă de 3 ani,
calculată potrivit art. 68 Cod penal.
În temeiul art. 65 Cod penal, interzice inculpatului exerciţiul aceloraşi drepturi cu titlu de
pedeapsă accesorie.
Reformează dispoziţia instanţei de fond cu privire la deducerea măsurilor preventive în
sensul că în baza art. 404 alineat 4 lit a Cod de procedură penală rap. la art. 72 Cod penal deduce
din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive din data de 16.11.2015 până la data
de 23.11.2015 inclusiv.
Reformează dispoziţia instanţei de fond cu privire la plata daunelor materiale către partea
civilă ######### ##### ####### în sensul că:
- obligă inculpatul ####### #### la plata către partea civilă ######### ##### ####### a
sumei de 5.443 lei cu titlu de daune materiale;
- obligă inculpatul să plătească aceleiaşi părţi civile suma de 23.568 lei cu titlu de
cheltuieli judiciare în baza art 276 alineat 1 şi 2 Cod de procedură penală.
Înlătură dispoziţia instanţei de fond de confiscare specială a briceagului de culoare maro
şi dispune păstrarea şi conservarea acestuia la camera de corpuri delicte a Tribunalului Bihor
conform art 164-168 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.
Menţine în rest dispoziţiile sentinţei apelate care nu contravin prezentei decizii.
În baza art 276 Cod de procedură penală, obligă inculpatul la plata către partea civilă a
sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
În baza art. 275 alineat 2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei
cheltuieli judiciare în apel, restul cheltuielilor judiciare în apel rămânând în sarcina statului în
baza art. 275 alineat 3 Cod procedură penală.
DEFINITIVĂ.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 21.12.2016.
PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

###### ##### ###### ###### ####### ###### ########
GREFIER,
###### ##### ######
68
Red. ####### ###### ##### / 19.01.2017

Jud. #### ###### #### ########
Tehnored. ###### / 19.01.2017 / 5 exemplare
Cu opinie separată
Cu opinia separată a judecătorului ###### ###### în sensul: respingerii ca nefondate a
apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi de partea civilă #########
##### ####### împotriva sentinţei penale nr. ### din 01.11.2016 pronunţate de Tribunalul
Bihor, respectiv al admiterii apelului declarat de inculpatul ####### ####, desființării, în parte, a
sentinței penale apelate, reținerii ca lege penală mai favorabilă a Codului penal din 2009,
dispunerii achitării inculpatului ####### #### cu privire la acuzația de comitere a infracţiunii de
omor prevăzute de art. 188 Cod penal 2009 [în baza art. 396 alin. (5) Cod procedură penală
raportat la art. 16 alin. (1) lit. d) teza a II-a Cod procedură penală cu referire la art. 26 alin. (1)
Cod penal 2009] ca urmare a reținerii excesului neimputabil de apărare precum și al reducerii
cuantumului daunelor morale stabilite de prima instanță a fi plătite de inculpat părții civile
######### ##### ####### în scopul ca acestea să aibă natura unei indemnizaţii adecvate şi
echitabile potrivit art. 1360 alin. (2) din Cod civil ca urmare a reținerii culpei preponderente a
victimei ######### #####.
Motivarea opiniei separate a judecătorului ###### ######
1.Standardul de probă și valoarea probantă a mijloacelor de probă administrate în dosarul

nr. ####/111/2016
Prezenta cauză prezintă o particularitate aparte în peisajul jurisprudențial față de

complexitatea situațiilor de fapt care necesită a fi evaluate, precum și de multitudinea și
confluența instituțiilor de drept penal substanțial sau procedural care sunt incidente.
Astfel, stabilirea adevărului judiciar și evaluarea probelor administrate impune ab initio o
determinare a modificărilor aduse în teoria generală a probelor prin Noul Cod de procedură
penală.
Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală a fost consacrat prin art.
97 alin. (2) lit. f) principiul libertății probelor potrivit căruia în procesul penal poate fi
administrat orice mijloc de probă (judiciar sau extrajudiciar) cu condiția să fie respectată
exigența de legalitate. În aceste condiții respectarea principiului legalității stipulat de art. 2 Cod
de procedură penală conduce la posibilitatea administrării oricărui mijloc de probă indiferent
69
dacă acesta este prevăzut de Codul de procedură penală sau de legislația specială, dacă are natură
judiciară sau extrajudiciar, ori de subiectul procesual care solicită administrarea. Un exemplu în
acest sens este raportul de expertiză psihologică clinică sau raportul de expertiză poligraf nr.
######### care a fost administrat în cauză în condițiile art. 97 alin. (2) lit. f) Cod de procedură
penală.
Deopotrivă, trebuie remarcat faptul că art. 103 alin. (1) Cod de procedură penală consacră
principiul liberei aprecieri a probelor potrivit căruia niciuna dintre probele administrate în cauză
nu are o valoare predeterminată, iar valoarea probantă a fiecărui mijloc de probă administrat este
aceeași. Prin urmare, nu există vreun criteriu legal de stabilire a priorității în evaluarea vreunui
mijloc de probă și de stabilire a unei valori probante superioare a vreunuia dintre mijloacele de
probă administrate. Astfel, organele judiciare trebuie să evalueze toate probele administrate în
cursul procesului penal în mod legal, fiecare dintre acestea având, în esență, o valoarea probantă
egală.
Este însă necesar ca reținerea sau înlăturarea unui mijloc de probă să aibă loc motivat în
special atunci când proba este propusă și administrată în exercitarea dreptului la apărare. Tot
astfel, evaluarea fiabilității mijloacelor de probă administrate trebuie motivată. În aceste condiții
constat că prima instanță nu a oferit vreo motivare atunci când a reținut lipsa de fiabilitate a
unora dintre mijloacele de probă administrate în apărare de către inculpat (de pildă, raportul de
expertiză psihologică clinică sau raportul de expertiză poligraf). Faptul că acestea au fost
administrate în procesul penal la solicitarea inculpatului sau că au caracter judiciar nu știrbește
legalitatea acestor probe față de principiul libertății probelor enunțat mai sus.
Deopotrivă, faptul că aceste mijloace de probă sunt administrate la solicitarea
inculpatului nu echivalează per se cu faptul că aceste probe științifice sunt făcute pro causa în
scopul prezentării unei realități reformate, neveridice, ori că experți autorizați au încălcat
exigențele de imparțialitate în efectuarea expertizei. Astfel, asigurarea principiului egalității
armelor impune ca fiabilitatea probelor să fie evaluată după aceleași standarde fie că probelor
sunt propuse în apărare, ori în acuzare, iar reținerea caracterului fiabil al acestora sau a lipsei lor
de fiabilitate poate fi realizată numai motivat. În consecință, considerentele sentinței apelate
reflectă o superficialitate în analiza fiabilității unora dintre probele în apărare propuse de inculpat
prima instanță reținând lipsa lor totală sau parțială de fiabilitate prin raportare la simplul fapt că
au fost propuse în apărare și deci sunt părtinitoare.
Un exemplu elocvent în acest sens este modalitatea în care prima instanță evaluează
fiabilitatea unui raport de expertiză acceptat de procuror la dosarul de urmărire penală, care
echivalează cu strângerea unei probe în sensul art.285 alin. (1) Cod de procedură penală. Acest
mijloc de probă, care nu poate fi considerat per se ca nelegal sau nefiabil, este înlăturat fără vreo
motivare, prin același raționament potrivit căruia fiind solicitat de inculpat este automat pro
causa și deci necredibil. În mod implicit, prin acest raționament prima instanță asumă, cu alte
cuvinte, încălcarea de către expert a regulilor deontologice, precum și a exigențelor de
imparțialitate și independență în formularea opiniilor științifice ca urmare a solicitării
inculpatului de întocmire a unei raport științific.
Totuși, este de remarcat și o inconstanță în modul în care prima instanță a evaluat probele
științifice administrate în apărare, în temeiul principiului libertății probei. Dacă pentru cele
enumerate mai sus prima instanță a considerat că nu sunt fiabile pentru că au fost realizate la
70
cererea inculpatului, în privința expertizei medico-legale extrajudiciare efectuate de expertul

####### ##### prima instanță a considerat că trebuie valorificată drept înscris și că cele reținute
de expert sunt veridice, însă puteau fi stabilite și de instanță în mod direct în urma evaluării
celorlalte probe administrate în cauză.
Această inconstanță în evaluarea fiabilității vine să întărească cele reținute anterior în
legătură cu lipsa unei motivări adecvate în procesul de evaluare a fiabilității rapoartelor de
expertiză administrate ca probe în apărare. Deopotrivă, această modalitate de evaluare ridică un
dubiu serios în legătură cu respectarea principiului egalității armelor în condițiile în care în
legătura cu niciuna dintre probele administrate de parchet a căror fiabilitate a fost contestată,
implicit sau explicit, de inculpat nu a fost efectuată vreo analiză, acestea fiind practic considerat
per se ca fiabile.
O altă modificare de esență a fost operată în noua legislație procesuală scopul întăririi
garanțiilor procedurale aferente prezumției de nevinovăție. Astfel, Noul Cod de procedură penală
a preluat standardul de probă din common law în ceea ce privește gradul de convingere al
judecătorului stipulând în art. 103 alin. (2) teza a II –a Cod de procedură penală că o soluție de
condamnare se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită
dincolo de orice îndoială rezonabilă. Acest standard joacă un rol vital în cadrul procesului penal
și constituie principalul instrument pentru reducerea riscului comiterii de erori judiciare.
Față de această modificare de optică consider că interpretările jurisprudențiale ale
standardului din jurisprudența anglo – saxonă se impun a fi avute în vedere. Astfel în
jurisprudența britanică (cauza Blackford) juriul trebuie informat că trebuie să fie sigur cu privire
la vinovăția acuzatului înainte de a-l condamna. Tot astfel, dubiu rezonabil nu echivalează cu o
gravă incertitudine sau cu un dubiu substanțial actual (Curtea Supremă a Statelor Unite ale
Americii, cauza Cage contra Louisiana):
În aceste condiții, exigența de siguranță în evaluare trebuie transpusă și în sistemul de
drept procesual român în interpretarea standardului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În acest sens este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în care s-a reținut că
„probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe s-a făcut în urma
examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Hotărârea judecătorească s-
a întemeiat pe acele probatorii care s-au coroborat între ele şi sunt în măsură să confirme o
situaţie clară, de necombătut, indiferent de faza procesuală în care acestea au fost administrate.
(...) Important pentru justa soluţionare a cauzei este faptul ca mijloacele de probă să asigure
aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei, iar prin coroborarea lor să se confirme o situaţie
exactă, neafectată de vreun dubiu. Astfel, susţinerile inculpaţilor în sensul că prima instanţă a dat
valoare probatorie unor mijloace de probă (din faza urmăririi penale) pe care nu le-a administrat
nemijlocit în faza cercetării judecătoreşti nu pot fi primite” (I.C.C.J., secţia penală, decizia nr.
#### din 8 septembrie 2014, www.scj.ro).
În consecință, apreciez că pot fi reținute în cauză numai situațiile de fapt care se află în
vecinătatea certitudinii, iar orice dubiu profită inculpatului.
2.Profilul participanților la incident:
71
A.Victima ######### ##### – ######### - a fost condamnat anterior la pedeapsa

rezultantă de 15 ani închisoare cu executare în regim de detenție pentru comiterea infracțiunilor
de omor calificat în calitate de complice și de tentativă la distrugere prin incendiere. Astfel, prin
sentința penală nr. ###/2002 a Tribunalului Bihor în care s-a reținut în fapt că la data de 26/27
septembrie 1999 ######### ##### – ######### (22 de ani):
a.după ce i-a solicitat inculpatului ### ###### #### să îi dea un pont a acceptat ca, în
schimbul sumei de 10 000 mărci germane, să incendieze Cooperativa Arta Crișanei;
b.a urcat în apartamentul coinculpatului ##### ###### de unde au luat într-o geantă o
armă de vânătoare și una de tir cu muniția aferentă pentru a le folosi cu prilejul atacului;
c.a umplut două canistre de motorină pentru a le folosit la incendiere;
d.împreună cu ##### ###### au escaladat gardul de la Cooperativa Arta Crișană, s-au
mascat cu cagule; ##### ###### l-a împușcat în picior pe paznicul unității, apoi ambii l-au legat
cu scotch de mâini, au scos firul telefonului pentru a nu se putea solicita ajutor și au încercat să
incendieze clădirea. Paznicul Kodos ###### a decedat ulterior din cauza activității infracționale
a inculpaților
e.a primit pentru activitatea infracțională suma de # ### ### ROL (1500 RON)
La individualizarea pedepselor instanța a reținut că acesta prezintă o tulburarea de
personalitate de tip antisocial.
######### ##### – ######### a fost arestat preventiv în cauză începând cu data de 1
iulie 2002.
Tot la vârsta de 22 de ani ######### ##### – ######### a mai fost condamnat la
pedeapsa de 3 ani închisoare cu executare în regim de detenție pentru comiterea infracțiunii de
distrugere prin incendiere (sentința penală nr. ###/2007 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin
decizia nr.##/2008 a Curții de Apel Oradea). În fapt, s-a reținut că la data de 24.11.1999, la
instigarea lui ######### ######### de la care au primit câte 400 de mărci germane fiecare,
######### ##### – ######### și ##### ###### au incendiat mașina persoanei vătămate
######## ##### spărgând geamul, turnând benzină în interior și dând foc.
La individualizarea pedepsei instanța a reținut că ######### ##### – ######### are
multiple antecedente penale pentru fapte comise în minorat.
Astfel, instanțele au reținut perseverența infracțională a lui ######### ##### –
######### prin implicarea acestuia constantă începând încă din minorat în comiterea de
infracțiuni.
Cele două hotărâri de condamnare redate mai sus sunt apte să releve nu existența unui caz
patologic, în persoana lui ######### ##### – ######### neputându-se reține piromania ca
tulburare de control al impulsurilor, ci din istoricul faptelor se poate desprinde concluzia că, dacă
inițial ######### ##### – ######### a prezentat în minorat simptomele tulburării de
comportament, ulterior aceasta a luat forma unei tulburări de personalitate antisociale, astfel cum
a fost reținut și în motivarea sentinței penale nr. ###/2002 a Tribunalului Bihor.
În literatura de specialitate s-a reținut că persoanele care au o formă de tulburare de
personalitate antisocială (denumită psihopatie, sociopatie sau tulburare de personalitate
dissocială) au un patern pervaziv de desconsiderare şi violare a drepturilor altora, care începe
precoce în adolescenţă şi continuă în perioada adultă, sunt frecvent lipsiţi de empatie, cruzi,
cinici, dispreţuitori. Astfel, se remarcă în doctrina psihologiei comportamentale că persoanele cu
72
această tulburare de personalitate: a. manifestă un nivel ridicat de desconsiderare a drepturilor şi

sentimentelor celorlalţi; b. relaţiile lor sunt guvernate de lipsă de onestitate şi înşelăciune,
prefăcătorie; c. îi exploatează pe ceilalţi în căutarea câştigurilor materiale şi a gratificării
personale; d. acţionează într-o manieră impulsivă şi imprevizibilă, au o toleranţă scăzută la
frustrare şi sunt adesea ostili sau violenţi. Adesea, nu anticipează consecinţele negative ale
propriului lor comportament dar nici nu experimentează sentimente de remuşcare sau vină.
Structura de personalitate dizarmonică de tip anticoscial a lui ######### ##### –
######### coroborată cu actele de complicitate prin asistență la comiterea unei infracțiuni de
omor calificat și cu multiplele antecedente penale din perioada minoratului conduc în mod
indubitabil la reținerea unei periculozități sociale sporite a victimei.
Astfel, actele de violență exercitate de victima ######### ##### – ######### asupra
bunurilor, precum și asupra vieții, sănătății și integrității corporale ale inculpatului ####### ####
trebuie privite ca provenind de la o persoană extrem de periculoasă, capabilă să comită orice act,
inclusiv unul care să aibă ca urmare suprimarea vieții, față de paternurile tulburării de
personalitate antisocială.
B.Inculpatul ####### #### - din raportul de expertiză psihologică clinică rezultă că
inculpatul prezintă o personalitate caracterizată prin un nivel ridicat de extroversiune, scăzut de
agreabilitate şi scăzut de stabilitate emoţională. Acest profil predispune la comportamente de
căutare de senzaţii, impulsivitate, nerăbdare, laudă şi punere în lumină pozitivă, dar şi emoţii
negative de tipul anxietăţii, furiei şi deficienţe de control emoţional precum şi de centrare pe sine
în detrimentul altora, nevoia de a domina şi de a evita vulnerabilitatea, suspiciunea. Acest profil
este congruent cu toatele testele de personalitate paralele folosite , cu cel oferit de MMPI2 în
care apare un nivel scăzut de introversiune, ridicat manifestări hipomanie, ridicat de deviere
psihopată, dar şi un nivel ridicat de manifestări de anxietate (scalele de conţinut anxietate, frici,
obsesii, scala clinice psihastenie), paranoia (cu subscala idei de persecuţie) etc. De asemenea,
profilul oferit de YSQ3 se suprapune cu acestea două arătând tendinţa spre dominarea celorlalţi
(scoririle la revendicare şi pedepsire), neîncredere (scori la neîncredere/abuz), de inhibare a
manifestărilor emoţionale (inhibiţie emoţională), dar si de vulnerabilitate (vulnerabilitate la
boală). Scalele DASS indică un nivel ridicat de anxietate.
Profilul psihologic al inculpatului ####### #### coroborează istoria de viaţă în care se
constată expunerea la situații de risc soldate în accidente, conflicte cu autoritatea, de dominare a
celorlalţi şi comportament inadecvat social, dar şi evidenţierea manifestărilor de anxietate şi
frică. Deşi în perspectiva simţului comun implicarea în căutarea de senzaţii, agresivitatea şi
tendinţa de a domina pare opusă cu vulnerabilitatea şi manifestările de anxietate şi frică, ele nu
sunt neapărat în opoziţie. Existenţa neîncrederii în ceilalţi (aşteptări că îi vor face rău) în acelaşi
timp cu tendinţa de dominare a celorlalţi are la bază cel mai probabil un mecanism de
vulnerabilitate personală ceea ce poate favoriza agresivitatea la răspuns la reacţii de frică. De
asemenea, nivelul ridicat de inhibiţie emoţională sugerează faptul că manifestările emoţionale
negative sunt inhibate în situaţii sociale, probabil pentru a evita să pară vulnerabil.
Astfel, în cazul inculpatului ####### #### s-a reținut că o formă importantă de
agresivitate este cea răspuns la frica legată de anticipări negative faţă de faptele celorlalţi asupra
sa (neîncredere/abuz/paranoia) şi nevoia de a domina pe ceilalţi. Aceasta nu exclude şi prezenţa
unei agresivităţi impulsive cu posibil substrat neurologic.
73
Aspectele de personalitate (agreabilitate redusă, extraversiune ridicată) îl predispun la

implicarea în comportamente de tip revendicative, riscante, impulsive şi agresive şi dificultăţi în
întrevederea consecinţelor îndepărtate ale acţiunilor proprii existând posibilitatea ca o parte din
aceste modificări psihoemoţionale şi de personalitate să aibă un substrat organic posttraumatic
Aspectele de personalitate de tip stabilitate emoţională redusă îl predispun în același timp la
sentimente ridicate de frică şi anxietate pe care le inhibă mai ales în contexte sociale.
3.Situația de fapt și analiza în drept a diferitelor componente ale acesteia
La analiza în fapt și drept a cauzei trebuie distins între mai multe momente:
a.Actele de agresiune inițiale exercitate de victimă asupra bunului inculpatului: la data de

02.12.2013 în timp ce inculpatul ####### #### se afla în mașină cu martora ##### #########
geamul autovehiculului inculpatului a fost spart de un bărbat ă cărui fizionomie era ascunsă de
gluga şi fularul pus pe faţă. Agresorul a fugit de la locul în care exercitase actele de distrugere,
traversând strada în diagonală, fiind urmărit imediat de către inculpat.
Această situație de fapt rezultă dincolo de orice dubiu rezonabil din coroborarea
declarațiilor inculpatului cu declarația martorei ##### #########, precum și cu procesul - verbal
de cercetare la fata locului și planșele foto.
Această situație de fapt este susceptibilă de următoare calificarea juridică: inculpatul
####### #### a fost victima infracțiunii flagrante de distrugere comise de ######### ##### –
#########. Dispozițiile art. 465 alin. (2) și (3) Cod de procedură penală 1969 [reluate și de noul
Cod de procedură penală în art. 293 alin. (2) și (3)] dau dreptul oricărei persoane de a urmări pe
făptuitor, de a-l prinde și aduce în fața autorităților, inclusiv prin privarea de libertate.
Astfel, acțiunea inculpatului ####### #### de a-l urmări pe agresor pentru a-l prinde nu
poate fi considerată ca având natura juridică a unui atac, astfel cum este acesta înțeles în
condițiile cauzei justificative a legitimei apărări. De asemenea, nu poate fi echivalată cu o
apărare în fața atacului provenind din partea victimei.
Acțiunea inculpatului ####### #### trebuie calificată ca un act efectuat în exercitarea
unui drept garantat de lege, care are natura juridică a unei cauze justificative stipulate de art. 21
alin. (1) Cod penal. Față de efectul acestei cauze justificative de a înlătura antijuridicitatea faptei,
respectiv caracterul său ilicit, consider că acțiunea de urmărire pornită de ####### #### a avut
caracter legal fiind justificată de necesitatea prinderii făptuitorului.
b.Actele de violență îndreptate împotriva sănătății și integrității corporale exercitate
reciproc de către inculpat și victimă: Pornit în urmărirea făptuitorului, inculpatul ####### #### a
ajuns-o din urmă pe victima ######### ##### – ######### și între aceștia s-a declanșat un
conflict constând în exercitarea de acte reciproce de agresiune fizică.
Existența actelor de agresiune fizică reciproce rezultă dincolo de orice dubiu rezonabil
din toate probele administrate în cauză (declarațiile inculpatului coroborate cu declarațiile
martorilor #### ###### #####, ##### ####### și ##### ####### precum și din actele medico –
legale).
Singurul aspect controversat este cel al determinării persoanei care a inițiat actele de
violență.
74
Declarația martorei #### ###### ##### constituie singura probă din care ar reieși că
inculpatul ####### #### a fost cel care a declanșat actele de agresiune asupra victimei
######### ##### – #########: „cel de-al doilea tânăr l-a prins pe primul de undeva din zona
umăr – braţ drept”.
Consideră că declarația acestei martore trebuie privită circumstanțiat, pe de o parte, prin
raportare la locul de unde a fost perceput incidentul (pasager pe bancheta din spate a
autoturismului … condus de ##### ####### pe strada Transilvaniei având direcţia de mers Piaţa
Rogerius-#### care arată că a văzut doi tineri alergând unul după altul care au traversat strada în
fuga prin spatele maşinii în care se afla), iar, pe de altă parte, prin raportare la rapiditatea
desfășurării actelor de agresiune relevată de șoferul autovehiculului în care se afla #### ######
#####, martorul ##### ####### care a arătat că a observat „ca din partea stânga a carosabilului
aleargă spre partea dreaptă doi bărbați, care erau foarte aproape unul de altul şi care erau sa intre
în faţă autoturismului mei. I-am evitat prin virare bruscă la dreapta, iar ei au continuat să alerge
pe lângă maşina mea. Eu mi-am continuat deplasarea şi am văzut în oglinda laterala dreapta că
cei doi ajunseseră pe trotuarul din dreapta. Am observat ca primul bărbat avea faţa acoperita cu
ceva negru”.
Martora ##### ####### arată că inculpatul și victima au început să se bată.
Inculpatul ####### #### a susținut în mod constant, de la primele declarații date
organelor de poliție personal, în absența unui avocat și până la momentul audierii în fața instanței
de apel, că în momentul în care l-a ajuns din urmă pe victimă acesta a încercat să îl lovească.
Consider că este eronată constatarea primei instanțe potrivit căreia aserțiunile inculpatului
####### #### privind prima parte a confruntării (din momentul prinderii şi până la folosirea
cuţitului) sunt contrazise de conținutul convorbirilor telefonice interceptate purtate de către
acesta cu un cunoscut, în care modul de desfăşurare a conflictului este diferit de cel expus în
declarații. Această concluzie este cauzată de preluarea parțială, fragmentată, a conținutului
convorbirii telefonice înregistrate.
Astfel, relatarea făcută de inculpatul ####### #### („ş-am sărit pe el şi l-am lovit, i-am
dat pumni de l-o … nu s-o mai văzut capu’ … i-am tot dat, ş-o picat pe jos. O mers la bordura, o
picat pă jos, că l-am rupt din serie. Deci i-am dat bine, bine i-am dat! Ş-o picat pe jos”) și
reținută de prima instanță ca fiind contrară declarațiilor date de inculpat în fața organelor
judiciare nu se referă la debutul altercației, ci la un moment ulterior în care agresiunea inițială a
victimei avusese deja loc. Deopotrivă, aceste relatări se referă la fapte anterioare exercitării
actelor de agresiune cu cuțitul de către victimă, adică privesc doar actele violente împotriva
sănătății și integrității corporale.
Astfel, debutul conflictului violent rezultă din paragrafele imediat anterioare celor redate
de prima instanță, care, în mod inexplicabil, au fost trecute cu vederea, atât de parchet, cât și de
instanță.
Consider că, în mod întemeiat, prima instanță a reținut fiabilitatea probei constând în
procesul - verbal de redare a convorbirii telefonice purtate de către inculpat cu un cunoscut
neexistând vreo probă din care să rezulte contrariul. În evaluarea acestui mijloc de probă nu se
poate face abstracție de datele referitoare la structura de personalitate a inculpatului, astfel cum
au fost evidențiate mai sus. Tot astfel, nu se poate considera că doar o parte a celor relatate de
inculpat satisfac exigențele de fiabilitate în lipsa unor criterii și probe de evaluare în sens contrar.
75
Revenind la constatarea anterioară consider că, raportat la momentul de debut al

conflictului sunt relevante următoarele relatări ale inculpatului ####### #### imediat anterioare
temporal celor descrise mai sus: Inculpatul: și l-am ajuns li zic Bă!, zic către el. #### no! S-o
întors, m-o f...t o bucată în ochi; Interlocutor: el pe tine, Te-o lovit; Inculpatul: Da, Da, da, Deci
L/am strigat : Bă!și o dat, mi/o dat o bucată în ochi, (...) După aia l-am sprayat (...) și cum l-am
sprayat o venit și spre mine sprayul, că eu meream spre el. Abia după această relatare inculpatul
continuă cu cele reținute de prima instanță afirmând „ș-am sărit pe el şi l-am lovit, i-am dat
pumni de l-o … nu s-o mai văzut capu’ … i-am tot dat, ş-o picat pe jos. O mers la bordura, o
picat pă jos, că l-am rupt din serie. Deci i-am dat bine, bine i-am dat! Ş-o picat pe jos”.
Așadar, în acest cadru probatoriu cred ## nu se poate stabili dincolo de orice dubiu
rezonabil doar din declarația martorei #### ###### ##### dacă actele de agresiune au fost
inițiate de inculpat sau de victimă.
Deşi, potrivit art. 2 alin. (2) lit. o) din O.G. nr. 75/2000, între specialităţile de expertiză
criminalistică figurează şi expertiza pentru detecţia comportamentului simulat (poligraf), în
practica judiciară se remarcă o prudenţă deosebită în evaluarea rezultatului testului poligraf;
astfel, în unele soluţii jurisprudenţiale s-a reţinut că acesta poate constitui numai un indiciu, care
trebuie coroborat însă cu alte probe certe, chiar dacă nu obligatoriu directe, de natură să
întemeieze, dincolo de orice îndoială rezonabilă, o soluţie de condamnare. Referitor la valoarea
probatorie a rezultatului testării comportamentului simulat, după cum s-a arătat în literatura de
specialitate, din punct de vedere psihologic, se apreciază că actualele înregistrări poligrafice sunt
relativ imperfecte, indicatorii utilizaţi în detecţia nesincerităţii fiind dependenţi de manifestările
emotive, de forma în care se manifestă simularea şi de calea periferică a evidenţierii ei. Există,
de pildă, factori frenatori de natură să influenţeze negativ detecţia simulării, principalii fiind:
nervozitatea excesivă, determinată de frica de a fi bănuit pe nedrept, stările fiziologice proaste,
cum sunt cele specifice bolilor cardiovasculare, dereglărilor respiratorii, infecţiilor, deficienţe
psihice, în special debilitatea mintală, precum şi nevrozele şi psihozele, insensibilitatea emotivă.
Din această perspectivă consider că, în mod eronat, prima instanță a acordat valoare
probantă determinantă raportului de expertiză poligraf efectuat ca urmare a dispoziției organelor
de urmărire penală pentru a determina dincolo de orice dubiu rezonabil faptul că inculpatul
####### #### nu s-a aflat în urmărirea victimei în exercitarea unui drept, ci în scop de
răzbunare.
Așa cum voi arăta ulterior, analiza acestei situației de fapt ar putea prezenta doar o
relevanță sectorială în economia cauzei după cum urmează: în ipoteza în care inculpatul a fost
cel care a inițiat actele de agresiune fizică atunci el are calitatea de atacator, iar victima a
reacționat prin acte de agresiune fizică în legitimă apărare, sau, după caz, victima are calitatea de
atacator, iar inculpatul se apără.
Existența dubiului cu privire la această componentă factuală trebuie însă să conducă spre
stabilirea situației de fapt descrise de către inculpat aceasta putând fi considerată pro reo. Cu
toate aceste consider că nu prezintă o mare relevanță cine a declanșat atacul în acest moment al
incidentului în care actele de violență sunt îndreptate doar asupra sănătății și integrității
corporale, iar încleștarea nu s-a oprit în această fază.
c.Actele exercitate de victima ######### ##### – ######### în scopul suprimării vieții
inculpatului
76
Mijloacele de probă ce se impun a fi analizate pentru a stabili situația de fapt în legătură

cu actele de violență îndreptate contra vieții sunt fie simulate conflictului când singura probă este
declarația inculpatului, fie imediat ulterior acestuia când inculpatul relatează unui cunoscut cele
trăite, fie ulterior incidentului rezultate din investigațiile medico – legale.
Din probele administrate rezultă cu certitudine că în cursul actelor de agresiune fizică
victima a scos un briceag și a exercitat un atac asupra vieții inculpatului încercând să îl lovească
în zona pieptului.
Existența agresiunilor cu cuțitul exercitate de victimă asupra inculpatului este confirmată
de actele medico – legale. Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr.
2936/IIi/234 din 07.12.2015, întocmit de către specialiști din cadrul S.J.M.L. Bihor, numitul
####### #### a prezentat leziuni ce pot data din 02.12.2013. Leziunile au fost localizate la
nivelul extremității cefalice (palpebral stg, buza superioară), la nivelul mâinii drt, deget V, la
nivelul mâinii stg, față palmară, la nivelul degetului II și IV mâna stg ,față palmară, la nivelul
genunchiului stg, la nivelul gleznei stg, genunchiului drt). Leziunile s-au produs prin lovire cu
corp dur, prin acțiunea unui instrument tăietor-înțepător și prin cădere pe un plan rugos.
Leziunile de la nivelul palmei stg, reprezentate de plăgi tăiate, s-au putut produce prin acțiunea
unui instrument tăietor-înțepător.
Aceste constatări conduc la reținerea dincolo de orice dubiu rezonabil a faptului că în
cadrul luptei poziția combatanților a fost inițial față în față, iar apoi variabilă. În timpul actelor de
agresiune inculpatul ####### #### a căzut fapt evidențiat atât de concluziile raportului de
expertiză medico-legală nr. 2936/IIi/234 din 07.12.2015, cât și de planșele foto care relevă urme
de pământ la nivelul genunchilor inculpatului.
Constatarea lipsei de relevanță a debutului actelor de violență îndreptate împotriva
integrității corporale menționată anterior se evidențiază din următoarea perspectivă:
i.în măsura în care s-ar reține că inculpatul a început actele de agresiune fizică împotriva
victimei care a reacționat apărându-se, actele de apărare ale acesteia din urmă sunt proporționale
până în momentul în care victima decide să scoată briceagul și să exercite un atac îndreptat
împotriva vieții inculpatului ####### ####. În acest cadru acțiunea victimei, chiar exercitată în
apărare, depășește limitele unei apărări proporționale și se obiectivează într-un veritabil atac
îndreptat asupra vieții inculpatului.
Această acțiune a victimei are valențele unei veritabile tentative de omor îndreptate
împotriva inculpatului. Astfel, în mod constant s-a reținut în jurisprudența instanței supreme
(I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. ##########, C.S.J., secţia penală, decizia nr. ####/1991,
I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. ####/2005) că intenția de a ucide se deduce din următoarele
împrejurări de fapt: folosirea unui instrument apt să producă decesul (ținând seama de natura
instrumentului, dimensiuni, greutate etc.; locul sau regiunea corporală în care s-au aplicat
loviturile, asupra căreia s-a acționat sau care a fost vizată de inculpat; numărul și intensitatea
loviturilor; alte împrejurări preexistente, concomitente sau subsecvente. Elementul subiectiv se
deduce din întreaga conduită a agresorului, făcându-se o apreciere globală a tuturor
circumstanțelor de comitere a faptei.
Așadar, acțiunea victimei ######### ##### – ######### obiectivată în tentativa de
omor iese de sub sfera posibilei protecții oferite de cauza justificativă a legitimei apărări
dobândind un caracter ilicit.
77
Acest caracter ilicit rezultă din faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze
justificative care să înlăture antijuridicitatea acțiunilor victimei îndreptate împotriva vieții
inculpatului.
În fața acestui veritabil atac inculpatul ####### #### a reacționat în legitimă apărare în
scopul protejării propriei vieți.
Chiar și în condițiile reținerii unei situații de superioritate a inculpatului ####### ####
cadrul agresiunilor fizice reciproce (anterioare exercitării atacului cu briceagul de către victimă)
ori a unei disproporții astfel cum ar reieși din procesul - verbal de redare a convorbirilor
telefonice înregistrate pe care prima instanță și-a construit concluzia superiorității fizice a
inculpatului (ş-am sărit pe el şi l-am lovit, i-am dat pumni de l-o … nu s-o mai văzut capu’ … i-
am tot dat, ş-o picat pe jos. O mers la bordura, o picat pă jos, că l-am rupt din serie. Deci i-am
dat bine, bine i-am dat! Ş-o picat pe jos) această situație nu poate oferi caracter justificativ, licit,
acțiunii victimei îndreptate în direcția suprimării vieții inculpatului.
În concluzie, acțiunea victimei ######### ##### – ######### obiectivată într-o
tentativă de omor are natura juridică a unui atac sui generis îndreptat împotriva vieții inculpatului
####### #### care este profund ilicit nefiind acoperit de vreo cauză justificativă.
ii.în ipoteza în care se reține că victima a fost cea care a exercitat ab initio actele de
violență atacând inculpatul se poate constata că atacul acesteia s-a amplificat în cadrul luptei
când a decis să își îndrepte actele ilicite împotriva unei valori fundamentale, respectiv viața
inculpatului, trecând de la actele de violență fizică direct la o tentativă de omor.
Analiza de mai sus relevă pe de o parte, lipsa vreunei probe care să se afle în proximitatea
certitudinii cu privire la stabilirea momentului de debut al atacului, iar, pe de altă parte, faptul că
indiferent de situația reținută este indubitabil că victima comite o tentativă de omor, adică începe
un atac ilicit asupra vieții.
Profilul victimei ######### ##### – #########, descris mai sus, care relevă tulburarea
de personalitate antisocială face plauzibilă o astfel de reacție a acestei în desconsiderarea
dreptului la viață al inculpatului, pe fondul de impulsivitate, iritabilitate și agresivitate care
caracterizează această tulburare.
În aceste condiții reacția ulterioară a inculpatului este, în anumite circumstanțe, acoperită
de legitima apărare, respectiv de excesul neimputabil de legitimă apărare.
d.Actele exercitate de inculpat în urma tentativei de omor comise de victimă
Aflat în fața unei tentative de omor îndreptate împotriva sa inculpatul ####### #### se
apără, blocând mai întâi cu mână lovitura dată cu cuțitul de victimă, pentru ca ulterior să
lovească victima cu pumnii, reușește să ia cuțitul din posesia victimei și, constatând continuarea
actelor de violență de către victimă, exercitate și în scopul recuperării cuțitului și continuării
atacului contra vieții, lovește de mai multe ori cu briceagul victima în umărul, omoplatul și
hemitoracele stâng.
Dramatismul reacției inculpatului ####### #### este reliefat și în cadrul declarației date
în fața instanței de apel în care acesta arată:„ Menţionez că el a fost cel care a dat prima lovitură,
moment în care instinctiv eu am deschis spray-ul care însă s-a pulverizat spre mine. Menţionez
că incidentul de mai sus s-a petrecut pe aceeași parte a drumului pe care parcasem maşina şi a
78
continuat cu traversarea acestuia până pe partea opusă, unde, având în vedere bordura mare ce
separa partea carosabilă de trotuar chiar la intersecția străzii Transilvania cu cea care duce spre
Liceul L. #####, eu m-am dezechilibrat şi am căzut în genunchi, atacatorul urcând pe trotuar, eu
prinzându-mă de hainele lui pentru a încerca să mă ridic. In acel moment atacatorul a scos un
briceag spunându-mi după ce m-a înjurat „pentru asta o să mori,, după care a îndreptat briceagul
cu intenţia de a mă înţepa în zona inimii, în acel moment eu am încercat să-1 prind de antebraţ de
a împiedica acea lovitură cu cuţitul, însă, întrucât atacatorul fusese mai rapid, m-a înţepat cu
cuţitul în palmă, eu reuşind să strâng cu aceeaşi mână cuţitul, şi de lamă şi de mâner. În
continuare eu încercam să mă ridic, însă atacatorul a continuat să-mi aplice lovituri cu picioarele,
capul şi cu mâinile, mișcându-și în continuu inclusiv mâna în care ţinea briceagul, eu însumi
aplicându-i mai multe lovituri pentru a mă apăra şi încercând cu mâna dreaptă să-i prind cealaltă
mână pentru a-1 imobiliza. La un moment dat în îmbrânceala reciprocă am reuşit să-1 muşc de
antebrațul mâinii cu care ţinea briceagul, moment în care a lăsat briceagul din mână acesta
rămânând în mâna mea. Menţionez că în tot acest interval de timp atacatorul acţiona foarte
repede, crizat, turbat, lovindu-mă în continuu. În tot acest interval de timp eu nu am reuşit să mă
ridic în picioare, fiind într-o poziţie mai joasă de atacator şi datorită faptului că eu/eram pe partea
carosabilă, încercând, dar nereuşind să urc pe trotuar, iar atacatorul se afla pe trotuar. După ce
am luat briceagul, atacatorul a continuat să mă lovească în continuu, eu reușind la un moment dat
să mut briceagul din mâna stângă în mâna dreaptă, după care cu mâna stângă ţinând pumnul
încleştat, deoarece sângeram abundent îl loveam, iar cu mâna dreaptă în care ţineam briceagul
dădeam în toate părţile pentru a mă apăra, atacatorul lovindu-mă în continuu, devenind chiar mai
violent după ce am luat briceagul, având intenţia de a şi-1 recupera. Nu-mi aduc aminte în ce
poziţie am ţinut briceagul când l-am lovit pe agresor. La un moment dat am reuşit să-1 împing cu
corpul şi să urc şi eu pe trotuar, însă agresorul m-a călcat pe picior, astfel încât m-am
dezechilibrat şi am căzut în fund, moment în care am şi aruncat cuţitul înspre tufişul dinspre
apropiere, agresorul continuând să vină spre mine şi să mă lovească, luând spray-ul care era
căzut jos şi aplicându-mi un jet lung înspre faţă, după care a sărit prin apropierea colţului
gardului viu din apropiere trecând astfel dinspre strada Transilvania spre strada care ducea spre
Liceul ##### şi fugind. Menţionez că pe toată durata acestui conflict nu l-am auzit pe agresor să
dea semn că l-ar durea ceva, că ar da un semn de slăbiciune ori că ar scădea intensitatea atacului,
neauzindu-1 să spună nici măcar un of.”
În acest sens sunt și relatările inculpatului cuprinse în procesul - verbal de redare a
convorbirii telefonice înregistrate din care rezultă următoarele: „ O scos cuțitul şi o vrut sa mi-l
bage sus, unde-i tatuaju, în stânga, la piept. Umăr. Şi-am băgat mâna! Şi mi-o trecut prin mâna
cuțitul. Şi eu l-am ţinut! L-am ridicat, am întors înapoi, am strâns de cuţit tare. Nu i-am dat
drumul la mana nicicum. Am strâns tare, ca tăt, tăt, tăt mana mi-e tăiata. L-am strâns tare, tare,
tare şi l-am lovit cu dreapta! ### ii dădeam cu pumnii în cap… Şi tăt l-am lovit, l-am lovit, l-am
lovit … am văzut ca nu cedează, am luat mana, l-am tras cu amândouă mâinile, i-am prins mana
şi l-am muscat de mana cu cuţitul. L-am muscat rău! După aia a cedat, a scăpat cuțitul! Și no!
Mi-o cum tot l-am tot lovit, l-am împins, am scos cuțitul din mână.. și l-am împins în mâna
dreaptă ! Atuncea, o sărit pă mine să/mi ia cuțitul și no. L-am tăiat de zece ori zice!. S-o tăit în
cuțit ”.
79
Din probele administrate rezultă dincolo de orice dubiu rezonabil că în cadrul agresiunii
inculpatul ####### #### a reușit să îl dezarmeze pe victimă de briceag și, față de continuarea
actelor de violență exercitate de către victimă, inculpatul îi aplică acesteia mai multe lovituri de
cuțit.
Practic, inculpatul ####### ####, având în mână cuțitul și aflându-se în fața amenințării
imediate din partea victimei care continua agresiunea, o lovește cu cuțitul în scopul de a se apăra.
Consider că în acest cadru trasarea unei distincții între loviturile vitale și nevitale se poate
realiza numai, ulterior, la rece. Însă o asemenea analiză nu poate fi realizată fără a avea în vedere
personalitatea inculpatului ####### ####, astfel cum este descrisă mai sus, cât și modul în care
un om mediu, ar reacționa în fața unei tentative de omor. De aceea analiza acestei cauze, de care
depinde libertatea inculpatului, se plasează strict în zona caracterului disproporționat sau nu al
actelor sale după momentul dezarmării victimei, a modului concret în care acesta a perceput
pericolul, a caracterului dirijat al acestora și a analizei comparative a circumstanței atenuante a
provocării prin raportare la cauza de neimputabilitate a excesului neimputabil în apărare ori a
excesului scuzabil.
Pentru realizarea acestei analize este esențială studierea dinamicii loviturilor. Astfel,
potrivit concluziilor raportului de constatare medico – legală nr. 3504/III/437 din 03.12.2013,
emis de către S.J.M.L. Bihor moartea numitului ######### ##### – ######### a fost violentă.
Ea s-a datorat șocului hemoragic, consecința hemoragiei externe și interne survenite în evoluția
unui politraumatism cu plăgi multiple înjunghiate cu lezare de pleure și parenchim pulmonar.
Leziunile de violență descrise s-au produs prin lovire activă cu un corp înțepător - tăietor cu vârf,
o muchie rotunjită și o muchie ascuțită (posibil briceag).
Autopsia efectuată în cursul urmăririi penale relevă o primă concluzie obiectivă extrem
de relevantă: caracterul grupat al loviturilor cu cuțitul/briceag și faptul că doar trei dintre acestea
au vizat zone vitale. Astfel, în mod corect a reținut prima instanță că nu sunt temeinice susținerile
parchetului din descrierea faptei din rechizitoriu potrivit căreia inculpatul „i-a aplicat multiple
lovituri de cutit, in zone vitale ale organismului.”, întrucât multe lovituri de cuțit au vizat zone
neletale, iar unele dintre acestea au fost simple zgârieturi.
Astfel, din raportul de autopsie nr. 3504/III/437 din 03.12.2013, emis de către S.J.M.L.
Bihor rezultă existența următoarele semne de violență pe corpul victimei:
1.#### inferioară parasagital stg, excoriație pergamentată de 0,2/0,2 cm, mucoasa bucală
infiltrată sanguin.
2.Ram mandibular drt la 2 cm superior de unghiul mandibulei, soluție de continuitate de
formă liniară cu direcție oblică de sus în jos, și postero-anterior, cu dimensiuni de 2,5/0,5 cm, cu
buza anterioară a plăgii arcuată cu concavitatea orientată posterior, cu extremitatea posterioară
alungită, cu margini regulate, cu o adâncime de 1,4 cm, prin care se evidențiază mușchi;
3.Cervical anterior st, supraclavicular, echimoză alungită violacee cu direcție axială
neomogenă cu dimensiuni de 4/0,5 cm.
4.Deltoidian posterior drt, soluție de continuitate de formă aprox liniară, cu directive
orizontală, cu dimensiuni de 2,5 cm și o lățime de maximă de 1 cm, cu extremitatea posterioară
rotunjită, cea anterioară ascuțită, cu margini regulate, cu o adâncime de 3 cm, canalul având o
directivă oblică de sus în jos și de la stânga la dreapta;
80
5.Fața medială braț drt, 1/3 medie și distală, zonă tumefiată, violacee omogenă de 17/10
cm, centrată de o echimoză alungită cu direcție axială, cu dimensiuni de 7/2 cm, cu o zonă
centrală palidă de 6/0,5 cm;
6.Fața laterală cot drt, soluție de continuitate de formă aproximativ liniară, cu direcția
antero posterioară cu dimensiuni de 2,5 cm și o lățime de maximă de 1 cm, cu extremitatea
anterioară rotunjită, cea posterioară ascuțită, cu margini regulate, cu buza inferioară a plăgii
arcuată cu concavitatea superior, cu o adâncime de 3 cm;
7.Față posterioară antebraț drt, 1/3 distală, 3 excoriații violacei grupate pe o suprafață de
3/3 cm cu dimensiuni maxime de 1/0,5 cm acoperite de crustă hematică brună;
8.Față laterală antebraț drept 1/3 distală, la nivelul tabacherei anatomice, excoriație
violacee, arcuată cu concavitatea orientată cranial, cu dimensiuni de 1,5/0,2 cm, acoperite cu
crustă hematică brună;
9.Fața posterioară mâna drt, la nivelul metacarp III, excoriație rotundă, de culoare
violacee, cu diametrul maxim de 0,3 cm, pergamentată;
10.Față posterioară mâna drt, treime distală, la nivelul metacarp V, excoriație rotundă, de
culoare violacee;
11.Față laterală braț stg 1/3 priximată, soluție de continuitate de formă aprox liniară, cu
direcție oblică de sus în jos, și antero posterior, prin care se evidențiază o mesa de tifon pentru
hemostază. După îndepărtarea mesei cu o lungime de 60 cm, se evidențiază o plagă cu
dimensiuni de 3/1 cm, cu extremitatea inferioară ascuțită cu o adâncime de 3 cm, cu traiect
inferosuperior;
12.Față anterioară braț drt, 1/3 proximală, soluție de continuitate de formă liniară cu
direcție axială, cu dimensiuni de 3,5/0,2 cm, suturată cu 2 fire; la îndepărtarea firelor se observă
o plagă cu o lățime maximală de 0,5 cm, și extremitatea inferioară ascuțită și o adâncime
inferioară de 1 cm;
13.####### cubitală antebraț stg, 1/3 distală, excoriație violacee liniară cu direcție antero
posterioară cu dimensiuni de 2/0,2 cm, acoperită cu crustă hematică brună;
14.Deltoidian anterior stg, soluție de continuitate de formă alungită cu direcție
transversală cu dimensiuni de 2/0,1 cm, cu margini regulate, cu extremitatea stg ascuțită, cu o
adâncime de 1 cm;
15.Față anterioară hemitorace stg, pe linie claviculară medie, corespunzător coasta II,
soluție de continuitate liniară, cu direcție transversală, de 3/0,8 cm, cu marginea medială
rotunjită și adâncimea de 3 cm, cu traiect oblic de sus în jos, stânga dreapta;
16.Față anterioară și laterală hemitorace stg, incizie operatorie ce începe de la 1 cm sub
areola mamară stg cu o direcție oblică de jos în sus și antero posterior și se termină pe linia
axilară posterioară cu o lungime de 22 cm, suturată cu 13 fire. La îndepărtarea firelor de sutură la
nivelul porțiunii mijlocii a acestei incizii, pe linia axilară anterior, la nivelul spațiului IV i.c. stg,
se evidențiază o soluție de continuitate de 2,5/0,8 cm, cu direcție oblică de sus în jos, latero
medial ce străbate musculatura intercostală și penetrează în cavitatea toracică; planurile
musculare subjacente suturate cu fire resorbabile;
17.Fața laterală hemitorace stg, pe linia axilară medie, la 5 cm sub incizia descrisă
anterior, incizie chirurgicală de forma liniară prin care este montat un tub de dren suturat la piele
cu un fir, prin care se evidențiază sânge lichid;
81
18.Față laterală perete abdominal stg, la aprox 5 cm superior de splina iliacă antero
posterioară, soluție de continuitate de formă aprox liniară, cu direcție oblică de sus în jos, și
postero anterior, cu dimensiuni de 2,8/1 cm, cu extremitatea superioară rotunjită, cu o adâncime
inferioară de 4,5 cm;
19.Scapular stg, subspinos, soluție de continuitate de formă aprox liniară, cu direcție
20.Medial de aceasta, la 1 cm, soluție de continuitate de formă aprox liniară, cu direcție
21.Interscapulo vertebral stg, soluție de continuitate liniară, cu direcție axială,cu
dimensiuni de 2/0,5 cm, suturată cu un fir;
22.Față anterioară coapsa drt, 1/3 medie, excoriație liniară, transversală de 3/0,2 cm,
23.Față anterioară, genunchi drt, placard excoriat de formă ovalară cu diametrul maxim
transversal de 3 cm;
24.Față medială, genunchi drt, placard excoriat de formă ovalară, cu diametrul maxim
transversal de 1,5 cm;
25. Față antero laterala gambă drt, 1/3 medie, excoriație liniară violacee de 4/0,2 cm,
26.Față anterioară gambă stg, 1/3 distală, 3 excoriații liniare, paralele, transversale,
dispuse pe o arie de 10/4 cm, cu dimensiuni maxime de 8/0,5 cm;
27.Față anterioară genunchi stg, 5 placarde excoriate grupate pe o arie de 10/10 cm, cu
dimensiuni maxime de 2/1 cm;
28.Față antero laterală gamba stg 1/3 medie, excoriație liniară violacee, cu direcție oblică
de sus în jos și antero posterior de 8/0,5 cm;
29.Față antero mediană, gambă stg, 1/3 medie, excoriație liniară violacee, cu direcție
transversală de 5/0,5 cm;
30.Maleolă externă glezna stg, excoriație liniară, violacee, cu direcție ușor oblică, de sus
în jos și antero posterior, de 4/4 cm.
În mod întemeiat prima instanță a constatat din actele medico - legale că, pe corpul
victimei, s-au identificat un număr de 30 de leziuni produse în altercație, care pot fi clasificate în
următoarele categorii: împunsături, tăieturi, excoriații (zgârieturi), placarde, echimoze (pete ce
pot fi de la culoarea brun închis, violaceu până la galben verzui) precum și un număr de 9
împunsăturile de cuțit/briceag, 4 excoriații produse de cuțit/briceag și două tăieturi de
cutit/briceag.
Dintre acestea se remarcă, în mod just, că loviturile de cuțit/briceag în zone vitale sunt în
număr de trei respectiv: 1. față anterioară hemitorace stg, pe linie claviculară medie,
corespunzător coasta II, soluție de continuitate liniară, cu direcție transversală, de 3/0,8 cm, cu
marginea medială rotunjită și adâncimea de 3 cm, cu traiect oblic de sus în jos, stânga dreapta; 2.
Față anterioară și laterală hemitorace stg, incizie operatorie ce începe de la 1 cm sub areola
mamară stg cu o direcție oblică de jos în sus și antero posterior și se termină pe linia axilară
posterioară cu o lungime de 22 cm, suturată cu 13 fire. La îndepărtarea firelor de sutură la nivelul
porțiunii mijlocii a acestei incizii, pe linia axilară anterior, la nivelul spațiului IV i.c. stg, se
evidențiază o soluție de continuitate de 2,5/0,8 cm, cu direcție oblică de sus în jos, latero medial
82
ce străbate musculatura intercostală și penetrează în cavitatea toracică; planurile musculare

subjacente suturate cu fire resorbabile; 3. Față laterală perete abdominal stg, la aprox 5 cm
superior de splina iliacă antero posterioară, soluție de continuitate de formă aprox liniară, cu
direcție oblică de sus în jos, și postero anterior, cu dimensiuni de 2,8/1 cm, cu extremitatea
superioară rotunjită, cu o adâncime inferioară de 4,5 cm.
Relevante sunt și concluziile opiniei expertale administrate în virtutea principiului
libertății probelor de către prima instanță din care rezultă că:
a.prin aspectul morfologic (excoriaţii alungite, cu lungimi diferite dar toate cu lăţime
mică, de maxim 0,5 cm.), prin localizarea topografică (la gamba drt. a victimei în 1/3 medie sau
la gamba stg., în regiunea anterioară, antero-laterală sau antero-medială, în 1/3 mijlocie sau
distală) şi prin direcţia pe care o au (transversală sau oblică de sus in jos si antero posterior, unele
grupate, paralele între ele) excoriațiile descrise la punctele 25, 26, 28 şi 29 din cuprinsul
raportului de constatare medico-legală nr. 3504/III/437 (capitolul semne de violenţă) sunt
caracteristice pentru producerea lor cu un corp tăietor- înţepător acționat fie prin vârful ascuţit -
tangent la tegument fie prin lama - tot tangentă la tegument. Pentru producerea lor inculpatul
trebuie să fi avut membrele superioare cu corpul delict într-o poziţie mult inferioară faţă de capul
şi trunchiul victimei, situaţie faţă de care în momentul producerii leziunilor respective este
posibil ca victima să fi fost în ortostatism cu fața la inculpat, iar inculpatul în poziție cu
trunchiul, membrele şi capul aplecat în jos în faţa victimei sau în poziţie în genunchi în faţa
acesteia.
b.ținând cont de localizarea topografică a leziunilor constatate la cadavru la nivelul
spatelui şi de aspectul lor morfologic (descris în conținutul documentelor medicale şi medico-
legale) în momentul aplicării loviturilor în zona din spate a victimei ######### ##### Kristian
poziţia victimă-inculpat a fost în dinamică. Aceştia au putut fi:1. în poziţie faţă în faţă sau faţă
(inculpat) - lateral stânga (victimă), loviturile cu corpul înţepător-tăietor din regiunea spatelui
victimei putând fi aplicate din poziţia faţă în faţă (sau faţă - lateral stg.) şi peste umărul stg. al
victimei. Aceste leziuni sunt: leziunea descrisă la punctul 4 din capitolul semne de violenţă
externă la cadavru (respectiv plaga din regiunea deltoidiană posterioară drt, plagă cu direcţie
orizontală situată în 1/3 superioară a hemitoracelui drt.), leziunea descrisă la punctul 19 (plaga
din regiunea scapulară stg., subspinos) şi leziunea descrisă la punctul 20 (plaga din regiunea
interscapulo-vertebral stg.); 2. o altă variantă posibilă, în dinamica producerii agresiunii este ca
în momentul aplicării loviturilor din zona spatelui victima şi inculpatul să fi fost căzuţi la
pământ, faţă în faţă, cu victima ######### deasupra inculpatului; doar cele trei leziuni notate
mai sus sunt localizate la nivelul spatelui victimei, restul leziunilor fiind pe partea anterioară a
corpului, pe partea laterală stg. sau la nivelul membrelor superioare şi inferioare.
În aceste condiții este dincolo de orice dubiu rezonabil că față de dinamica luptei, de
modalitatea grupată de aplicare a loviturilor și de zona vizată inculpatul ####### #### a avut
reprezentarea că se apără de atacul victimei. Structura personalității inculpatului, experiența sa de
viață, dar și standardele unui om mediu (bonus pater familias) aflat în fața unei tentative de omor
au condus la continuarea actelor de agresiune cu cuțitul din motive de temere profundă.
Față de datele obiective rezultate din actele medico – legale prezentate mai sus cred ##
interpretarea corectă a raportului de autopsie impune concluzia că este de necontestat că
inculpatul ####### #### s-a apărat.
83
Opinez că numărul mare de înțepături cu briceagul nu poate constitui în sine un element

care să conducă la reținerea imputabilității faptei. Nu cred ## poate exista o rațiune suficientă
pentru a reține un anumit număr de lovituri ca fiind acceptabil pentru a admite existența legitimei
apărări. Deopotrivă, caracterul grupat al loviturilor de cuțit aplicate în cadrul unei agresiuni în
desfășurare, în care victima se afla în poziție de superioritate față de inculpat și în mișcare,
creează cel puțin un dubiu rezonabil că inculpatul nu a acționat cu sânge rece, mânat exclusiv de
furie în scopul suprimării vieții victimei, ci pe fondul unei temeri rezonabile pentru viața sa.
Așadar, semnificația juridică a actelor de agresiune exercitate de inculpat este
următoarea: la momentul dezarmării victimei atacul exercitat împotriva vieții inculpatului de
către aceasta încetează, continuând însă un atac îndreptat împotriva integrității fizice a
inculpatului cu victima aflată în poziție de superioritate și urmărind recuperare cuțitului.
Continuarea actelor de violență de către victimă justifică doar actele de agresiune exercitate de
către inculpat, inclusiv cele cu cuțitul în zonele nevitale, nu și pe cele în zonele vitale. Ansamblul
loviturilor care au fost apte să conducă la decesul victimei nu sunt acoperite de cauza
justificativă a legitimei apărări, fapta fiind ilicită.
Însă reținerea tipicității faptei și a caracterului nejustificat nu poate conduce ca
constatarea existenței infracțiunii de omor în absența reținerii și celei de treia trăsături esențiale a
infracțiunii imputabilitate. Or, existența excesului neimputabil de apărare constituie o cauză care
înlătură trăsătură esențială a imputabilității.
În acest cadru consider că se impune realizarea următoarelor distincții între cauza de
neimputabilitate a excesului de apărare și circusmtanțele atenunate legale ale provocării și
excesului scuzabil după cum urmează:
a.pentru a se reţine excesul neimputabil de apărare este necesară îndeplinirea tuturor
condiţiilor atacului de la legitima apărare (material, direct, imediat, injust, care să pună în pericol
persoana sau drepturile celui atacat, ale altei persoane ori interesul general), precum şi a celor ale
apărării (să constituie o faptă prevăzută de legea penală, necesară pentru respingerea atacului,
îndreptată împotriva agresorului), cu excepţia celei a proporţionalităţii apărării cu atacului; în
această ipoteză, făptuitorul, din cauza tulburării sau temerii, depăşeşte, voluntar ori involuntar,
limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs
atacul; în mod corect s-a arătat în doctrină că depăşirea voluntară a limitelor unei apărări
proporţionale poate fi realizată numai cu intenţie indirectă, intenţia directă excluzând reţinerea
cauzei de neimputabilitate;
b.pentru a se reține circumstanța atenuantă legală a provocării actul de provocare trebuie
să satisfacă următoarele cerinţe: să fie realizat prin violenţă (fizică sau psihică), atingere gravă a
demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă; să fie îndreptat împotriva făptuitorului
şi/sau a altei persoane; nu trebuie să fie imputabil celui care a comis fapta în stare de provocare;
trebuie să determine o stare de puternică tulburare sau emoţie. Infracţiunea săvârşită în stare de
provocare (riposta) trebuie: comisă faţă de persoana care a efectuat actul de provocare; săvârşită
cu intenţie (directă sau indirectă) sau praeterintenţie; să fie determinată de actul de provocare; să
fie concomitentă sau posterioară cu actul de provocare.
c.Excesul scuzabil este o circumstanţă atenuantă legală generală, constând în săvârşirea
unei fapte prevăzute de legea penală de către o persoană ce nu se află sub stăpânirea vreunei
tulburări sau temeri, prin depăşirea limitelor unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului
84
şi cu împrejurările în care s-a produs atacul material, direct, imediat şi injust; este necesară
îndeplinirea tuturor condiţiilor atacului de la legitima apărare (material, direct, imediat, injust,
care să pună în pericol persoana sau drepturile celui atacat, ale altei persoane ori interesul
general), precum şi a celor ale apărării (să constituie o faptă prevăzută de legea penală, necesară
pentru respingerea atacului, îndreptată împotriva agresorului), cu excepţia celei a
proporţionalităţii apărării cu atacului, iar excesul de apărare nu trebuie să fie determinat de
existenţa unei stări de tulburare sau temere a persoanei care a efectuat apărarea;
d.spre deosebire de legitima apărare unde atacul este iminent, în cazul provocării atacul
este, în principiu, deja consumat;
e.disproporţia între apărare şi atac nu conduce per se la înlăturarea posbilității reținerii
excesului neimputabil; astfel, dacă sunt depășite limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea
pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul din cauza tulburării sau temerii se poate
reţine excesul neimputabil;
f.reţinerea circumstanţei atenuante a provocării este incompatibilă cu depăşirea limitelor
legitimei apărări (excesul neimputabil), care presupune un atac iminent.
g.pentru reţinerea circumstanţei atenuante a provocării nu este necesar să existe un atac
material, ca în cazul excesului neimputabil, fiind suficientă o atingere gravă adusă demnităţii
persoanei sau o acţiune ilicită gravă;
h.spre deosebire de excesul scuzabil care presupune existenţa numai a unui atac material
şi imediat (iminent sau actual) care produce o stare de tulburare sau temere, în cazul provocării
atacul nu trebuie să fie întotdeauna material, este, în principiu, deja consumat, şi trebuie să
producă o stare de puternică tulburare sau emoţie;
Față de situația de fapt reținută dincolo de orice dubiu rezonabil este evident că inculpatul
####### #### se afla în fața unui atac material iminent exercitat de victima aflată în ortostatism
cu fața la inculpat, care se afla în poziție cu trunchiul, membrele şi capul aplecat în jos în faţa
victimei sau în poziţie în genunchi în faţa acesteia. Atacul victimei este realizat inițial cu cuțitul
și obiectivat în forma tentativei de omor, iar, după dezarmare, continuă aflându-se într-o unitate
naturală cu actele anterioare. Astfel, nu se poate reține vreun moment de discontinuitate între
actele violente ale victimei.
Pentru sensul noțiunii de atac imediat am avut în vedere decizia penală nr.
###/13.02.1981 a Tribunalului Suprem în care s-a arătat că : ,,Prin atac imediat se înţelege un
atac iminent, adică pe punctul de a se dezlănţui, sau un atac în curs de desfăşurare. În ambele
situaţii se cere ca pericolul pe care îl produce atacul să fie pe punctul de a se ivi (iminent) sau să
se fi ivit (actual). Iminenţa sau actualitatea atacului este dată de durata de timp aproape
imperceptibilă dintre atac şi pericolul grav ce ameninţă persoana sau interesele ei, încât acţiunea
în apărare se impune. Când intervalul dintre începerea atacului şi pericolul ce prezintă este mai
îndelungat, atributul imediat cerut de lege nu este realizat. Cu alte cuvinte, într-un atare caz
pericolul nu mai constituie o realitate prezentă, ci este vorba de eventualitatea survenirii
pericolului, deci de o ameninţare cu producerea unui pericol”.
Prin urmare, caracterul imediat al atacului victimei exclude posibilitatea reținerii
circumstanței atenuante legale a provocării.
Reacția inculpatului ####### #### în fața atacului surprinzător cu cuțitul venit din partea
victimei este realizată în scopul protecției vieții, același scop fiind urmărit pe fondul tulburării și
85
în urma dezarmării victimei. În acest cadru nu trebuie neglijat faptul că victima comite o
tentativă de omor asupra inculpatului, că actele de violență se succed cu o deosebită rapiditate
într-o încleștare în care viața oricăruia dintre combatanții putea fi pusă în pericol. Astfel, față de
concluziile raportului de autopsie și de caracterul grupat al loviturilor, majoritatea în zone
nevitale este dincolo de orice dubiu rezonabil că inculpatul a acționat cu intenție indirectă.
Din nicio probă nu se poate ajunge la concluzia că inculpatul a comis fapta tipică și
nejustificată de omor din alte motive decât teama.
Dinamica violențelor, personalitatea victimei care face să nu fie întâmplător faptul că
acesta purta un briceag asupra lui cu care l-a atacat pe inculpat lovind în direcția unei zone vitale,
surprinderea inculpatului de tentativă de omor provenită din partea victimei, structura
personalității inculpatului, rapiditatea și dramatismul încleștării conduc la o singură concluzie
dincolo de orice dubiu rezonabil respectiv că inculpatul ####### #### a acționat pe fondul unei
tulburării sau temerii generate de noile realități ale atacului victimei.
Chiar dacă după dezarmarea victimei acțiunea inculpatului este disproporționată, acesta
nu este imputabilă tocmai pentru faptul că a intervenit pe fondul tulburării sau temerii. În plus,
nu se poate considera că rezultă din vreo probă că după momentul dezarmării victimei în ipoteza
unui comportament pasiv al inculpatului victima ar fi abandonat încleștarea, ar fi renunțat la
recuperarea cuțitului și la continuarea atacului contra vieții. Astfel, cred ## față de personalitatea
victimei se poate aprecia că exista o probabilitate semnificativă ca victima să continue
exercitarea de violențe care să pună în pericol grav sănătatea, integritatea corporală sau viaţa
inculpatului. În fața unui asemenea risc, este fundamentată temerea inculpatului pe fondul căreia
se apără disproporționat.
Din raportul de expertiză psihologică rezultă că din profilul de personalitate rezultă că
inculpatul ####### #### este predispus să se angajeze în acţiuni revendicative când este atacat.
De asemenea, în timpul atacului inculpatul ####### #### cel mai probabil a resimţit un nivel
ridicat de frică/teamă pe care a inhibat-o şi la care a reacţionat agresiv. Realizarea faptului că
victima a scos un briceag cel mai probabil a dus la intensificarea fricii şi la o creştere a
agresivităţii. Dificultatea de a întrevedea consecinţele îndepărtate ale acţiunilor proprii legată de
impulsivitate (cu substrat probabil neurologic) sugerează dificultăţi de analiză şi urmare a altor
acţiuni alternative. Astfel rezultă înclinaţia inculpatul ####### #### de a continua acţiunile în
care este angajat deja (lovituri pentru a se apăra) și dificultăţi majore de analizare şi angajare în
alte acţiuni în condiţii de stres. mecanism de vulnerabilitate personală ceea ce poate favoriza
agresivitatea la răspuns la reacţii de frică.
Aceste concluzii se desprind și din expertiza poligraf administrată în apărea inculpatului
în cursul urmăririi penale când la întrebarea „În încăierarea cu #########, ai avut intenția să îl
omori ?” răspunsul „NU ”a reieșit a fi sincer.
Chiar și în ipoteza în care nu se poate reține o valoare probantă semnificativă acestei
probe totuși este necesar a se constata că prin coroborare cu celelalte elemente de fapt ea
conduce cel puțin la reținerea unei probabilități că inculpatul ####### #### acționat pe fondul
temerii, iar nu mânat de alte motive. În aceste condiții nu se poate reține în cauză existența
excesului scuzabil drept circumstanță atenuantă legală, ci numai a excesului neimputabil drept
cauză care înlătură caracterul penal al faptei.
86
4.Legea penală mai favorabilă și încadrarea juridică a faptei inculpatului
Examinând incidenţa legii penale mai favorabile, se constată că în timpul judecării cauzei
a intrat în vigoare noul Cod penal.
Modificările ivite în cursul judecării cauzei, ca urmare a succesiunii în timp a celor două
legi penale, Codul penal anterior şi Codul penal în vigoare, impun soluţionarea acestui conflict al
legilor în timp în scopul determinării legii penale aplicabile în această situaţie tranzitorie.
Cu privire la mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile, Curtea
Constituţională, sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 Cod penal a
pronunţat Decizia nr. ### din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 372 din
20 mai 2014, prin care a statuat aplicarea globală a legii penale mai favorabile.
Determinarea legii penale mai favorabile şi alegerea acesteia dintre legile succesive
implică, în prealabil, evaluarea, prin comparare, a dispoziţiilor penale din legi succesive care îşi
găsesc aplicarea în cauză, utilizând criteriul aprecierii in concreto.
Pentru a deveni aplicabile dispozițiile mai favorabile din legile succesive, în afara
condiţiei de existenţă a unei situaţii tranzitorii, care a fost anterior constatată în cuprinsul acestor
considerente, mai este necesar ca fapta ce face obiectul acuzației să fie infracţiune atât potrivit
legii sub imperiul căreia a fost comisă, cât şi conform legii în vigoare la data judecării cauzei, iar
dintre legile penale succesive una să fie mai favorabilă.
Prima instanţă nu a făcut o corectă determinare a legii penale mai favorabile. Prin
compararea legilor penale succesive apreciez că în condițiile în care noul Cod penal nu a mai
preluat în ceea ce privește variantele calificate ale omorului și elementul circumstanțial al
comiterii faptei în public se impune reținerea numai a faptei tipice de omor. Această încadrarea
juridică coroborată cu regimul cauzelor care pot conduce la înlăturarea caracterului penal al
faptei conduce în mod indubitabil la concluzia că noul Cod penal este legea penală mai
favorabilă.
5.Latura civilă a cauzei

Potrivit art. 1360 alin. (2) din Codul civil în cazul în care limitele legitimei apărări sunt
depăşite în condiţiile excesului neimputabil, răspunderea civilă nu este înlăturată, făptuitorul
putând fi obligat la plata unei indemnizaţii adecvate şi echitabile. Astfel, la evaluarea acestei
indemnizații consider că ar fi trebuit avută în vedere împrejurarea că victima ######### ##### a
avut o culpă preponderentă în producerea incidentelor violente.
Față de aceste motive consider că soluția ce ar fi trebuie să fie pronunțată în cauză era cea
de respingere ca nefondate a apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi de
partea civilă ######### ##### ####### împotriva sentinţei penale nr. ### din 01.11.2016
pronunţate de Tribunalul Bihor, respectiv cea de admitere a apelului declarat de inculpatul
####### ####, desființare, în parte, a sentinței penale apelate, reținere ca lege penală mai
favorabilă a Codului penal din 2009, dispunere a achitării inculpatului ####### #### cu privire
la acuzația de comitere a infracţiunii de omor prevăzute de art. 188 Cod penal 2009 [în baza art.
396 alin. (5) Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. (1) lit. d) teza a II-a Cod procedură
penală cu referire la art. 26 alin. (1) Cod penal 2009] ca urmare a reținerii excesului neimputabil
de apărare precum și de reducere a cuantumului daunelor morale stabilite de prima instanță a fi
87
plătite de inculpat părții civile ######### ##### ####### în scopul ca acestea să aibă natura
unei indemnizaţii adecvate şi echitabile potrivit art. 1360 alin. (2) din Cod civil ca urmare a
reținerii culpei preponderente a victimei ######### #####.
JUDECĂTOR,
###### ######
Red. ###### separată ###### ###### / 19.01.2017
Emise comunicări cu:

1.Inculpat apelant ####### #### (PNT Oradea)
2.Parte civilă apelantă ######### #####
3.Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea
88

Decizie Zetoca Anonimizata

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Decizie Zetoca Anonimizata

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Hotarâre nr. 905/2016 din 21.12.2016, cod RJ 27342656 (https://rejust.

Cod ECLI ECLI:RO:CAORA:2016:018.######

DECIZIA PENALĂ NR. ###/A/2016

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea - este reprezentat de

Desfăşurarea şedinţei de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform

Pe rol se află soluţionarea apelurilor penale declarate de către PARCHETUL DE PE

Solicită instanţei să observe că probele administrate relevă fără putinţă de tăgadă că

Deliberând asupra apelurilor de faţă, pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, a constatat

S-a retinut prin actul de sesizare al instantei ca că inculpatul ar fi săvârşit infracţiunea de

obiectului tăietor-înțepător. Modalitatea de autoprovocare a leziunilor de la nivelul palmei stg nu

Cele 30 de leziuni aflate pe corpul victimei se clasifica in: impunsaturi, taieturi,

#######.Parchetul nu a dat o solutie nici cu privire la fapta de distrugere a geamului cu toate ca

V. Apararea inculpatului privind comiterea omorului de catre o terta persoana este si ea

Potrivit expertizei medico-legale materializata in raportul 2936/II.i/234/2015, a rezultat

fotografiile efecuate concluzioneaza ca afirmatiile formulate de expert ##### ####### sunt

Instanţa de fond nu a fost convinsa de autoprovocarea ranii sustinuta de parchet si partea

B) De asemenea din cercetarea judecatoreasca instanţa de fond nu a identificat nici un

Riposta exagerată a inculpatului nu a fost determinată de o pretinsă stare de tulburare sau

menita sa asigure constrangerea si reeducarea inculpatului (asanumita” preventie speciala”), ci si

sparsese geamul, si ulterior il amenintase cu un cutit ), natura şi frecvenţa infracţiunilor care

Vizualizand actele de urmarire penala de la dosarul de urmarire, instanţa de fond a

echimoze, fiind evidențiate pe corpul victimei un număr de 12 lovituri de briceag reprezentând

Comparând limitele de pedeapsă prevăzute de Codul penal de la 1968 pentru infracţiunea

Spargerea, fără niciun motiv aparent, a geamului autoturismului inculpatului, faptă

PENTRU ACESTE MOTIVE

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

Red. ####### ###### ##### / 19.01.2017

Motivarea opiniei separate a judecătorului ###### ######

1.Standardul de probă și valoarea probantă a mijloacelor de probă administrate în dosarul

Prezenta cauză prezintă o particularitate aparte în peisajul jurisprudențial față de

cererea inculpatului, în privința expertizei medico-legale extrajudiciare efectuate de expertul

2.Profilul participanților la incident:

A.Victima ######### ##### – ######### - a fost condamnat anterior la pedeapsa

această tulburare de personalitate: a. manifestă un nivel ridicat de desconsiderare a drepturilor şi

Aspectele de personalitate (agreabilitate redusă, extraversiune ridicată) îl predispun la

3.Situația de fapt și analiza în drept a diferitelor componente ale acesteia

a.Actele de agresiune inițiale exercitate de victimă asupra bunului inculpatului: la data de

Revenind la constatarea anterioară consider că, raportat la momentul de debut al

Mijloacele de probă ce se impun a fi analizate pentru a stabili situația de fapt în legătură

d.Actele exercitate de inculpat în urma tentativei de omor comise de victimă

ce străbate musculatura intercostală și penetrează în cavitatea toracică; planurile musculare

Opinez că numărul mare de înțepături cu briceagul nu poate constitui în sine un element

4.Legea penală mai favorabilă și încadrarea juridică a faptei inculpatului

5.Latura civilă a cauzei

Red. ###### separată ###### ###### / 19.01.2017

Emise comunicări cu:

S-ar putea să vă placă și