Războaiele Iugoslave 

au fost o serie de conflicte violente desfășurate pe teritoriul fostei Republicii

Socialiste Federative a Iugoslaviei (RSFI), care a avut loc între 1991 și 2001. Războaiele iugoslave
pot fi considerate două serii de războaie succesive care au afectat toate cele șase foste republici
iugoslave. Acestea au fost descrise ca fiind conflicte între cetățenii din fosta Iugoslavie din motive
religioase, etnice, economice și politice, mai ales dintre sârbii pe de o parte
și croații, bosniacii și albanezii pe de altă; de asemenea și dintre bosniacii și croații din Bosnia și
Herțegovina și macedonenii și albanezii din Macedonia.
Începând din 1990, Iugoslavia se afla la limita destrămării. Aflată în mijlocul dificultăților economice,
guvernul federativ se confrunta cu revendicări ale diferitelor grupuri etnice. La ultima ședință a
Partidului Comunist din Belgrad în 1991, adunarea a votat pentru oprirea sistemului de partid unic,
precum și a reformei economice, care îndemna delegațiile slovenă și croată să părăsească partidul
și încetarea activității acestuia,[1] un eveniment simbolic care a reprezentat sfârșitul „frăției și unității”.
În același an slovenii și croații deja își proclamă independența, provocând represalii împotriva
separării din partea Armatei Populare Iugoslave.
În cele din urmă războaiele s-au încheiat cu noi state independente pe harta Europei, dar și o mare
parte a Iugoslaviei rămasă săracă și masive dezagregări economice. Adesea descrise ca fiind cele
mai mortale conflicte din Europa, după Al Doilea Război Mondial, acestea au fost caracterizate de
masive crime de război și purificări etnice.[2] Au fost primele conflicte după Al Doilea Război Mondial
considerate oficial genociduri iar multe dintre persoanele cheie participante au fost ulterior acuzate
de crime de război.[3] Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie (TPI) a fost înființat
de ONU pentru a judeca acest crime.[4]
Războaiele iugoslave pot fi împărțite în două grupuri din diferite conflicte distincte: