BUNEA BEATRICE-ANDREEA

ANUL I MPEP
Lumea bisericii- Aspecte pozitive privind relația bisericii cu enoriașii

Aspectele pozitive privind “relația” bisericii, împreună cu cei ce o conduc, cu societatea

din zilele noastre, una contemporană, ar trebui să ducă la pace și liniște sufletească, la ajutorul
față de semeni, la înțelegere, respect și iubire pentru apraope. Un exemplu, foarte bun care arată o
cultivare de iubire în sufletul unui preot, preotul ortodox Dan Damaschin din Iași, acesta aduce
lumină și zâmbet pe fețele celor care îi rostesc numele. Acesta crește în jur de 4000 de copii
orafni, abandonați din zona Iașului și nu numai, ceea ce ne duce cu gândul la inima plină de
iubire prin care trece Dumnezeu. Un astfel de om, deși acum este foarte cunoscut la nivel
național, a rămas un chip modest, firesc și smerit.

Preotul a vorbit despre cum el, preot de maternitate, cu maşina personală, a luat mama şi
copilul nou-născut şi i-a dus acasă, în satele medievale ale Moldovei. Casa se prăbuşea, sărăcia
urla, iar în curte era un soţ alcoolic şi încă cinci copii. Nu ştiu ce aş fi făcut eu, dar vă spun ce a
făcut el. A strâns bani, le-a construit o casă, le-a cumpărat o vacă, a trimis copiii la şcoală în Iaşi,
plătindu-le studiile, mâncarea şi gazda. Iar asta de sute de ori! Deja nu mai discutăm despre un
preot, ci de un miracol ambulant. Cum reuşeşte părintele Damaschin? Cu iubire, cu foarte multă
iubire şi sacrificiu.

Dan Damaschin dă piept cu grotescul lumii. E un fel de “soldat” în prima linie, într-un
război inegal, acela dintre iubirea lui şi egoismul nostru. O face pentru ca noi să nu părăsim “zona
de confort” a orizontului strâmt şi meschin. E un “haiduc”, ce ia de la bogaţi şi dă la săraci,
lăsându-şi “victimele” nu îngrozite, ci pline de iubire şi sens. A mişcat cele mai împietrite inimi,
făcând să iasă bani din buzunare “cusute”, impresionând prin seriozitate, transparenţă şi
simplitate. Nu-i e ruşine să ceară şi nu se simte cerşetor. “Doar nu cer pentru mine, ci pentru
copii”, spune acesta. De fapt, aici e miezul. Când iubeşti muţi şi munţi, nimic nu e greu ori
imposibil.

Un alt model de urmat, este preotul Mihai Negrea care împreună cu soția sa cresc nici mai
mult nici mai puțin de 117 de copii orfani. în ciuda faptului că munca de a avea grijă de acești
copii pare imposibilă, aceștia au reușit să le însenineze zilele acestor copii și să fie adevărați
părinți pentru aceștia. În comuna Poiana Stampei, la mănăstirea de la Podu Coşnei, şi-au găsit
salvarea mulţi copii de prin împrejurimi. Au găsit aici un cămin, o masă caldă şi, foarte
BUNEA BEATRICE-ANDREEA
ANUL I MPEP
important, o familie. Printre ei sunt 4 fraţi: Romulus, Remus, Ioana şi Alex. Părintele militar
Mihai Negrea i-a luat sub aripa lui acum 10 ani,  când rămăseseră fără niciun sprijin pe lume.
Părintele i-a ajutat să crească, să înveţe şi s-a luptat ca ei să nu fie separaţi niciodată. Acum, toţi
cei 4 fraţi au un drum în viaţă. Romulus şi Remus au 22 de ani, au terminat liceul de construcţii şi
lucrează. Au în inimi numai recunoştinţa pentru părinte şi soţia lui, care i-au ajutat să treacă peste
toate greutăţile. Pentru că sunt de meserie constructori, gemenii vor să ridice împreună o casă în
care să stea cu toţii. Cel mai mic dintre fraţi, Alex, a învăţat de mic să bată toaca. Acum e la
şcoala de ospătari – bucătari la Vatra Dornei. Sora lor, Ioana, e voluntar într-un cămin. La
mănăstire ajută cu tot ce se poate. Acum se pregăteşte să îşi întemeieze propria familie. Preotul
Mihai Negrea şi-a dedicat viaţa creşterii orfanilor. La rându-i tată, el mărturiseşte că se simte
legat sufleteşte de fiecare copil pe care l-a luat în grijă.
  In valea Screzii si Valea Plopului, doua sate din judetul Prahova functioneaza de mai bine
de 20 de ani o altfel de Romanie: o Romanie in care se daruieste, se ajuta, se zambeste. Acolo,
preotul Nicolae Tanase a adunat copii abandonati, orfani si batrani parasiti de familie, le-a
construit case si are grija de ei. Toti alcatuiesc acum o mare familie. Copiii zambesc, alearga, se
joaca in tabara din Valea Screzii. In vara acestui an, in acest loc traiau 400 de suflete. Acum au
ajuns la 420. In mare parte copii si toti sunt cunoscuti drept copiii parintelui Tanase.

Am patruns intr-o lume in care cuvantul "daruieste" e un mod de viata. Toti acesti copii
au fost adunati aici de preotul Tanase. Povestea acestui loc incepe in anul 1990 cand preotul, tatal
a 6 copii, a inceput un adevarat razboi impotriva avortului iar mamele pe care le convingea sa isi
nasca pruncii ii lasau in grija lui.Unii dintre cei mici au ajuns aici cand aveau doar cateva zile.
Nici batranii nu au avut o soarta mai buna: au fost abandonati de familii pe sant, pe marginea
drumului. Aici, insa, toti formeaza o mare familie.

Ganditi-va cum ar fi daca ar trebui sa educati, imbracati si hraniti in fiecare zi peste peste
400 de suflete. E greu, o recunosc si cei de aici. Tot ce se intampla se face cu ajutorul oamenilor.
Statul nu ii ajuta, pentru ca, dupa cum spun cei de aici “ noi suntem impotriva avortului si suntem
batuti in cap..."

In Valea Screzii si Valea Plopului, preotul Tanase a cumparat si construit de-a lungul
vremii mai multe case. Acum sunt aproape 30. Locuri in care si-au gasit adapost copii
abandonati, mame ascunse din calea sotilor violenti si batrani neputinciosi. Si povestea nu se
BUNEA BEATRICE-ANDREEA
ANUL I MPEP
termina aici. Acum, asezamantul in care vor locui copii care invata la liceul din Valenii de Munte
e aproape gata, s-a amenajat o ferma in care isi produc zarzavaturile, un atelier de croitorie. In
facultate sunt 9 tineri, iar multi dintre ei deja au terminat studiile sunt la casa lor. Parintele Tanase
este unul dintre unul dintre oamenii care a dovedit ca se poate iar noi toti avem datoria sa il
ajutam sa isi duca povestea mai departe si sa-i urmam exemplul.

Ciprian Otea a făcut primii paşi pe calea antreprenoriatului încă din anii studenţiei, aşa că
în momentul în care a terminat seminarul teologic de la Iaşi, avea deja o mică activitate de
business, care ulterior s-a transformat în Misavan, o afacere cu capital românesc, ajunsă acum la
al 22-lea an de activitate.

Deşi îşi dedică timpul şi activităţii preoţeşti, antreprenorul spune că a făcut întotdeauna o
distincţie între activitatea de afaceri şi această pasiune, care niciodată nu a avut o componentă
economică. „Nu mi-am asumat rolul de a gestiona o parohie, nu am concurat pentru un astfel de
post şi multă vreme cei din jur nu ştiau de pregătirea mea universitară.” În 2022 compania are în
plan şi finalizarea proiectelor aflate în derulare şi extinderea capacităţii de producţie. În paralel,
businessul continuă să recruteze angajaţi, antreprenorul vizând o creştere a echipei cu încă 40-50
de persoane.

În general, preoții din parohiile mici sunt cei care își dedică timpul ajutorului celor care îi
înconjoară. Aceștia sunt simplii și nu îi interesează sa se ridice pe spatele enoriașilor sau din “
șpăgile” pe care le primesc în biserici, cum sunt cei care conduc la nivel national bisericile.

Din exemplele prezentate mai sus, am dedus că iubirea fata de aceasta meserie este bazata
pe iubirea fata de oamenii care iti multumesc pentru binele facut sau pur si simplu zambetele de
pe fetele celor care ii ajuti.